Pas cu pas: Mon-Nadina

"Eee, mami, tu ieti ?!"

2011-12-27T23:27:00.005+02:00

Nu de mult, cineva mi-a spus ca ar fi bine sa actualizez blog-ul. Ii multumesc. Dupa o prima reactie reticenta, mi-am dat seama ca POT gasi timp pentru asta, asa ca blog-ul revine pe lista mea de prioritati. Era si timpul !

Nadina creste si schimbarile mici ori mari sunt la ordinea zilei .

Este entuziasta, doar uneori retinuta si circumspecta, vorbareata, cu un spirit de observatie absolut fantastic, receptiva si da raspunsuri din ce in ce mai colorate. "Glumeti! Mai potolete-te!" spune ea in gluma, cand ceva o amuza mai mult decat parca si-ar dori sa se vada. "Mami, eti de patea mea!", mi-a spus azi, cand ne luptam cu o armata de "animale de cada" . De cand a inceput gradinita, in septembrie, este mai mereu racita (spre disperarea noastra, desigur). Suntem asigurati ca numai asa isi poate cladi imunitatea. Speram sa fie asa si ii dam inainte cu gradi, unde cele doua educatoare - Geta si Anamaria (Deta si Mamalia) ii invata pe cei aproximativ 18 copii (e o grupa mai restransa, slava Domnului!) despre anotimpuri, animale, plante si, spre bucuria Nadinei, ii invata sa coloreze cu acuarele. Pana si aici se vede felul lor de a fi - de ziua nationala, bunicii au cumparat, la solicitarea educatoarei, o lingura de lemn. Am aflat ulterior ca aceasta urma sa fie pictata ca un steag, in rosu, galben si albastru. Toate au fost pictate destul de clar astfel, iar a Nadinei a continut aceste culori, insa imbinate si lasand la vedere si parte din lingura nepictata. Nu imi fac vreo grija - ii plac acuarelele, sa deseneze, si libertatea ei ma incanta. Invat tot mai mult de la ea. Sunt creativa din mai multe puncte de vedere si , intre altele, invat sa fac margele si bratari, cercei , felicitari, scrapbooking - si asta imi da o incredere si o dorinta de a ma descoperi si cladi extraordinara. Am purtat primii cercei si prima bratara facute de mine, pentru mine. M-am simtit fantastic.

Impreuna cu Nadina, am facut decoratiuni de pom din fimo rosii, albe, galbene, verzi, albastre, le-am colorat cu glitter si pensula, tot din fimo am facut ursuleti maro cu fulare si manusi albe si ursuleti polari si globulete: a fost minunat. Bradul nostru de Craciun le poarta pe multe din ele.

Imi place mult ca la varsta aceasta, Nadina nu face exceptie de la tendinta copiilor de a inventa personaje si de a crea intregi scenete in care le atribuie roluri, cu modulatii de voce. O ascult si zambesc si ma bucur enorm ca acest inger este aici. Personajele ei sunt in genere familii de doi parinti, doi bunici si copil si isi vorbesc cu "tata", "mama", "fiule !" Desenele animate au multe de spus :).

Este innebunita dupa Pinocchio (prima ei dragoste, la inceput denumita "Pinco"), Alba-ca-Zapada (Dapa), Cenusareasa (Tuniata - asta e cea mai ingenioasa), mai nou dupa Delitom (Tom si Jerry) si Mr. Bean desen animat ...

Este a treia zi de Craciun si este frumos - probabil si de aceea am regasit puterea sa scriu.

Multumesc ! <3

Fetze + fetze

2010-04-10T23:24:00.005+03:00

"E primavara!"

2010-04-10T22:19:00.006+03:00

Asa incepeau, in vremea copilariei mele, compunerile anuale despre fiecare dintre anotimpuri.

Sau as putea incepe altfel: "De cand nimic n-am mai scris, blogu-aproape s-a prescris...!" - fiind aceasta, desigur, o mea culpa scriitoriceasca.

Aceasta fiind introducerea, sa trecem la cuprins: am trecut prin schimbari de mai multe naturi, si astfel inceputul de primavara a fost foarte solicitant. Voi vorbi aici numai despre cateva din ele, ce pot interesa cititorii, anume schimbarea totala a ritmului si obiceiurilor, datorata faptului ca am reinceput serviciul, pe 15 martie. Toate bune si frumoase, dar logistic asta a afectat toata familia - copilul sta cu parintii mei, la ei, inclusiv noaptea (why???? :-((((((( ), pentru ca trezitul meu cu noaptea in cap (la propriu) sa nu ii afecteze pe copil si parinti, care raman acasa si al caror somn il dorim bun. Eu apar senina (vorba vine) dupa serviciu si petrecem impreuna restul timpului, prinzand noi doua mese (a mea de seara fiind in paralel cu a ei de dupa somnul de frumusete), o plimbare cu joaca si o baie. Ziua a crescut, plimbarea tinde si ea sa se mai lateasca, gandul de baie si lapte momindu-ne in casa acum pe la 8 si un pic (iarna era cam 7 jumate).

Dar Nadina? Ce e nou? E nou mancatul autonom mai frecvent, urcatul si coboratul pasional al scarilor cu lopatica si grebla in mana - accesorii nelipsite, cuvantul "cau" - scaun, folosit si pentru olita (doar e tot un scaunel, nu? doar ca are fundul ... gol, hihi!), indicatul figurilor mamei si tatalui in poza tematica de la capataiul patului bunicii, precum si, in prezenta impricinatilor, la vederea unei siluete de femeie, respectiv de barbat, pe strada. Confuzie partiala sau totala, deci ! Caci cine stie cu ce asociaza fata cuvintele acestea atat de clare pentru noi? De mentionat ca in continuare chiuie de multe ori cand ajung eu acasa, si aude cheia rotindu-se in usa (cheile sunt si ele o pasiune), striga mama si are efuziuni de diverse tipuri, in vreme ce cu tata face gratii si vrea sa il cucereasca. Stand noi amandoua "de vorba" odata, cand bunicii se intorceau acasa, a strigat din dormitor, aratand spre usa, mama! Asa ca, prinzand si eu din zbor ideea (zbang!), i-am raspuns, da, da, au venit... mama!!!

Incearca acum sa imite mai multe cuvinte din cele auzite la noi, prinzand cate o consoana si un grup de vocale.

A devenit mai hotarata atunci cand spune nu (la ceva de mancare) sau cand cere ceva, de asemenea nu prea tine cont atunci cand ii indici un lucru ori o interdictie, un proces de negare absolut normal, din cate tocmai am citit.

Am mai mers in vizite si a fost super, s-a adaptat la atmosfera, a plans pe drumul spre casa cate putin din cauza surescitarii, iar apoi a adormit bustean. Deocamdata adoarme seara in genere pe la 9, 9 jumate , si doarme pana pe la 8, 8 jumate dimineata, Dupa-amiaza repriza de somn este de o ora si ceva, doua. Daca ne lungim cu plimbarea de dimineata, are probleme cu mancatul - din cauza oboselii, e nitel nervoasa si nu prea cadem de acord decat dupa ce doarme din nou.

Este zambareata, activa la maxim si sociabila - in parc, spune bunica, a stat sa probeze numeroase caciulite crosetate de o doamna mereu prezenta acolo - aceeasi Nadina care nu suporta nimic pe cap, dar care se lumineaza toata cand ii spui ca e frumoasa sau ca ii sta bine cu ceva - Doamne , cat e de sensibila la capitolul asta! Ah si tot ea, nu s-a sfiit, atunci cand a cazut, sa intinda mana pentru ajutor catre un nene aflat in trecere . Noi am inceput sa o invatam sa se ridice si fara sprijin, intru castigarea increderii in fortele proprii. Go, Nadina !!! You rock !!!

== VA URMA ==

Inceput de primavara (friguroasa)

2010-03-13T22:59:00.002+02:00

A trecut mai bine de-o luna de cand am scris ultima data.

Nadina incearca intre timp sa manance singurica, bucatelele de mancare solida sunt o aventura pasionanta pentru ea, duce mancarea la gura si mesteca cu foarte mare placere. Uneori incearca sa manuiasca singura furculita si lingura si o ajutam si incurajam cat mai mult. Locul din jurul scaunul de masa a fost "blindat" corespunzator.

E mare amatoare de paine, de peste la gratar, de branza si de mere si biscuiti. Nu am mai prea introdus chestii noi in ultima luna, pentru ca a avut mult timp probleme cu burta, si regimul a fost insotit de analize si de insanatosirea treptata.

In parc ia jucariile copiilor imediat ce are ocazia - mingile si lopatelele fiind favoritele ei - asa incat bunica materna a dotat-o cu doua seturi de greble, lopatele, stropitoare (unele cu manere lungi, altele cu manere scurte) si alte unelte "specifice varstei", care alaturi de mingea cu tepi, au devenit jucariile favorite.

Ii place la nebunie cuvantul "caca", pe care il rotunjeste cumva foarte simpatic, pronuntandu-l foaaaarte des (fara legatura cu "fapte reale"). Spune foarte des "papa", uneori "gata", precum si "deee" sau "dedaaaaa!" - atunci cand cere ceva ("da-mi!"?). Ii plac in continuare plusurile, papucii, sticlele de orice fel si zapada. daca sunt in picioare si o tin de maini, ma escaladeaza fara frica, punand piciorul in zona genunchilor mei si avansand cu pasi mari - cat se poate. Ii place sa stea si sa mearga in carca si e singurul loc de unde nu s-ar da jos.

Ingrijorata de notele inalte pe care le atinge des copilul, am citit cu uimire pe net ca e normal ca tipetele copilului sa semene cu ale unei hiene - si mi-am dat seama ca situatia e absolut banala si lipsita de risc.

Ne amuzam foarte tare de asocierile cuvintelor "mama" si "tata", care in afara de impricinati, i-au desemnat, "de-a lungul timpului", pe diversi aparuti in reviste sau la televizor, dintre care se remarca ... (oh, da!) Ilie Nastase ("mama"!!! - oh, Doamne, doar are parul lung, nu???) si George Clooney intr-o poza cu cioc ("tata"). Ne imaginam cu un zambet inghetat un cuplu format din cei doi mentionati anterior si ... promitem sa revenim curand.

Buna idee!

2010-02-11T19:32:00.005+02:00

Fata asta mica e creativa: jucandu-ne noi cu o caserola in care am ascuns un mini-ursulet, Nadina a luat-o, a scos ursuletul si mi-a asezat-o pe cap, intr-o parte, ca o palarioara. Mi-a placut!

Ocazional, face si ea cate un castel mic din cubulete de lemn, ceva de genul, dar bucuria nu-i niciodata asa de mare ca atunci cand le strica pe cele facute de mine, hahaaaaaaa.

Acum bea din ceasca cu pai si mananca mult mai usor bucatele de mancare (pe care inainte le respingea). Ne aduce papucii din hol in camera si incearca sa ii fure pe ai nostri chiar din picior, daca stam picior peste picior. Pana acum nu a reusit.

Cand stam seara acasa din cauza vremii urate sau pentru ca avem musafiri, dansam (daca sunt musafiri, de exemplu Oana, dansam toate 3), fiecare in stilul ei, uneori cheek-to-cheek, la blues-uri.

Rastoarna sticla mare de 5l cu apa din bucatarie, oriunde ar fi asezata - pe podea, pe scaun ... Cu o punguta din voal pentru bijuterii face curatenie, sterge de praf jucariile si hainele noastre si ale ei.

Se uita la calendarul cu cei doi de pe biblioteca si proclama repetat, cu voce sagalnica, "mama", "tata". Ne arata pe fiecare cu degetul. Observa toate schimbarile de decor, ce am dezlipit, ce am lipit, si ma indica in noul calendar in care tronam amandoua.

Datorita ei, jucariile sunt inexplicabil mai tandre si ma mangaie cu ciocul, capul, cu labutele. Au inceput sa ii placa ursuletii si ii strange ca pe o vioara intre cap si trunchi, ii, ma si se alinta cu ei. Nu adoarme inainte sa dea toate jucariile afara din pat. De obicei le tin in preajma, prin patul meu. Miros a noi.

Dupa chinul povestit mai demult cu purtatul manusilor, acum nu mai vrea sa plece fara sa le poarte, ne indica imediat ce plecam daca nu le are. O imbracam toti trei, cand suntem acasa, cu mama invata sa se joace cu mingea, culorile, se uita pe cartea cu animale, sa indice gura, nasul, ochii (clipind amandoua sugubat), cu tata a descoperit muzicile autobuzului, hipopotamului de la nasi, cu el a invatat sa inchida si sa deschida lumina, sa isi scoata vesta doar pentru distractie si amandoi alearga pe langa ea cu tot dragul, bucurandu-se de fiecare progres.

Centimetrul ne este panglica de dans de jur imprejur. Mingea, prietena buna. Suntem fotbaliste. Incerc sa o invat sa nu lovim oglinda si sa nu ne bagam tare in zona computerului, distragandu-i atentia mereu cu altceva.

Ii place sa se dea tare in leagan, unde chiuie, impreuna cu ceilalti copii. Nu plecam din parc fara sa vizitam casuta si sa o sui in masinuta, la volan. Cu micul pian dam de pamant, il punem sa cante tot ce stie, tipam in microfon; el rezista cu stoicism, merge foarte bine.

Acum ne mai jucam putin, apoi, la 8 si un pic facem baie-lapte-somn. O las sa adoarma stand aproape, in bucatarie, citesc intre timp. Ma dau disparuta-cu-treaba-insa-in-apropiere ca sa adoarma, apoi revin. Bebe e la locul ei, mirosul grozav la fel, eu adaug doar patura peste sacul de dormit.

Mai sunt si probleme: azi noapte si toata ziua, Nadina Dintone s-a chinuit cu doi canini si o maseluta noua, care s-au gasit sa apara toate deodata si au solicitat-o foarte tare! De aici agitatie, insomnie, dureri, deranjament stomacal sever, lipsa de placere fata de mancarea "de regim", mai putin laptele fara lactoza si cerealele speciale Burtica sanatoasa, care-i plac. Dar, vorba ceea, la vremuri noi, tot noi ... cu dinti noi :D !!!

Catel, pisica, muzica

2010-01-18T22:38:00.003+02:00

Aveam in minte imaginea unor animale blanoase care stau pe burta sau pe spate ca sa fie mangaiate, scarmanate, gadilate etc. De ceva vreme traim scena haioasa in care Nadina se arunca pe burta si ne arunca ocheade, pana am inteles mesajul si ii dam curs: scarmanat la cerere! Scarmanatul l-am dezvoltat ca mijloc de relaxare in seri cu neadormire, dar, fiind un succes de casa, a fost ridicat la rangul de placere, mai ales in patul-tarc (mai mare si mai moale)de la bunici, unde plonjeaza fara teama, aproape cu bolta :-)))!

Nadina nu e un copil pupacios sau mangaios, e genul independent si activ, e rapida in miscari, mereu pusa pe sotii si orientata spre noi stimuli - cu rare exceptii (nota bene, in parc paraseste cate un punct de atractie de la locurile de joaca spre a face stanga imprejur dupa cativa pasi in 90% dintre cazuri si a-l revizita).

Acestea fiind datele, seara asta m-am distrat de minune, caci s-a oprit din joaca spre a pune capul si trunchiul pe canapea - oferindu-mi, nu-i asa, generos si sagalnic, spinarea la scarmanat. Cat o inteleg! :)

In rest, jucaria zilei este o cutie frumoasa de tabla care se da de-a dura (eu o dau) sau roti ca o sfarleaza (tot eu), chestie care o sperie pe Nadina in asa masura, incat doar de cateva ori i-a desfacut si pus la loc capacul, altfel fiind foaaarte circumspecta in privinta ei si fiindu-i teama sa ia jucaria de dedesubt, din cauza "amenintarii" cutiei - postate deasupra.

Ne mai jucam si cu pianul cantator, care canta multe melodii, are chiar partituri si imita animale - eu am prins deja melodiile si, cand cant, Nadina imi ofera microfonul de plastic atasat pianului, in care eu cant sau suflu, spre satisfactia ei, care la inceput nu pricepe deloc de ce nu il musc si eu. Cand jucaria spune "bye-bye" cu o voce placuta, Nadina ii raspunde de fiecare data "pa-pa!"

Cand dansez pe diverse melodii si nu e partenera mea, in brate, ma apuca strans de un picior, cu care danseaza in genul bebelusului care o imita pe Beyonce cu "All the single ladies..." - e genul lor, probabil, se lasa pe vine in ritm.

Acum merg la culcare, caci maine e o noua zi de treaba si joaca! :)

Cum suntem

2010-01-17T21:28:00.004+02:00

Tema pt acasa, ca in ciclul primar - mai tineti minte? Scoateti ideile principale din ... (continuarea mea) ultima perioada! DECI:

- domnisoara ne indica mereu cu degetelul tot soiul de lucruri prin casa si afara: totul o preocupa, ii atrage atentia, are un simt al observatiei bine dezvoltat (observa o noua pereche de papuci a bunicii, noile becuri ale "fostei plafoniere" = viitoare lustra, oja noua, un nou bijou, ce sa mai, ORICE, draguta!)

- ii plac globurile albastre (pe care, desi am renuntat la brad, s-a uscat, le-am agatat de usile bibliotecii) si sa lipaie cu papuceii pe gresie sau pe linoleum, mortal, danseaza si paseste incantata!

- ii plac piesele cu picior dintre cele de construit, acesta fiind numai bun de ros;

- ii place sa se apropie mult de copii in parc, mingile sau trotinetele acestora, sa se suie cu ei in masinuta, sa se urce in casuta de pe locul de joaca, sa studieze mecanismul balansoarului;

- nu poarta manusi; costul unei plimbari pe frig cu manusi sunt proteste, lacrimi, tipete, totusi insist cu manusile in zile foarte friguroase;

- cu mici exceptii, am pastrat ritmul celor doua plimbari pe zi, asa incat luam aer si ne jucam amandoua mult. Cred ca (si) asta o ajuta sa fie foarte vesela, activa - iar mie imi da un tonus bun.

14 (paisprezece) luni

2010-01-05T23:31:00.003+02:00

...atat a implinit astazi omuleata vesela.

Am serbat inca un Craciun si inca un An Nou, al doilea din viata ei, cu brad ce i-a atras atentia, cu figurine de pom speciale, mici, delicate si frumoase de la Oana, la scara cu copilasul nostru, cu abtibilduri cu Mos Craciun, oameni de zapada strecurati in casa si globuri puse de mama prin casa, si cu cadouri de Mos ce nu i-au atras DELOC atentia (hihihi!), desi variate. Am intampinat cu bucurie inca doua maselute (acum totalul e de 3 maselute), o febra si deranjament stomacal post-vaccin, niscai insomnii si niscai somnuri profunde dupa vizite intense sau dupa plimbari la friiiig + topait in parc. Ne plimbam de obicei de doua ori pe zi in parc, uneori numai o data.

"Papa", "gata", "tata", "dada", "caca".

Se intampla uneori ca seara sa aduca dorinta de reasigurare a prezentei mamei - atunci, puiul, desi se freaca la ochi de atata somn, se tot ridica in picioare in pat si plange dupa atentie si mangaiere reinnoita. Si uite asa, de unde nu adormea decat in patutul ei, adoarme acum rar in bratele mele, pe burta mea, unde se intinde ca o placintica; uneori ii atarna picioarele si i le tot reasez - deh, puiul a crescut si este aproape jumatate din mine (aprox 78 cm la 162). La inceput isi tot freaca capul de umar, sa gaseasca o pozitie, reactioneaza la schimbarile mele de pozitie, rade la stranuturile ori tusea mea, apoi muschii se destind si mai zvacneste cate o manuta, cate un picior, iar contururile se preling in semn de adormire. Gata: e semnul ca iau placintica si o asez in patul ei, unde doarme ea bine si linistita, in 90% din cazuri pe burta. Are atunci figura din ecografiile prenatale in care o analizam atata, oarecum bosumflata, cu colturile gurii usor cazute - destinse de fapt :).

La multi ani, Nadina!

In fuga - scurta trecere marcata pe blog

2009-12-22T21:25:00.005+02:00

Din mijloc de pregatiri si evenimente, notam:

- impodobirea bradului la Virginia, cu mere coapte, vin fiert, cozonac ("prietenii stiu de ce") - Nadina a fost cel mai tanar & receptiv oaspete;

- aniversarea Andreei, in atmosfera calda si frumoasa, rasfat total - la multi ani!

- targuit multe cadouri - OK;

- treaba acasa - foarte OK;

- dureri de spate - vor trece;

- condimente ce ma caracterizeaza, atat de mult imi plac : lemn dulce, ghimbir (yummie);

- rezultatul unor explorari, de impartasit neaparat: http://www.condimenteweb.ro/index.php?module=indexEngleza (sau cum sa fim mai culti in materie de condimente, sic!)

PS - Legenda pentru prima imagine : asa arata acum parcul Titanii!

Ingerasul de proximitate

2009-12-12T00:31:00.002+02:00

Asa as putea numi faptura aceasta care innopteaza alaturi de mine si se cufunda in lumea visurilor ei, pe salteluta si sub paturica ei, plangand sau razand in vis.

In timpul zilei, incepe sa indice tot mai multe obiecte hotarat, iar bunicii si eu ne bucuram sa ii aratam ce-i cu ele, sa le denumim, sa le facem sa cante, sa se lumineze - in fine, sa faca ce-i in firea lor.

In dimineata de ieri a aratat mirata cu degetul catre monitorul stins, ca si cum intreba: dar unde e imaginea? Seara defileaza mereu ceva acolo ... Hmmm !

Notam interjectia care ne amuza cel mai mult deocamdata - ultima cucerire din repertoriu (deja de cateva saptamani) : opaaaaaa !!!

In parc ne dam acum si pe tobogan, ale carui trepte le urcam cu pasiune de multe ori. Pe tobogan o asez eu, de bucurie ca suntem acolo, sus - pentur ea, urcatul e adevarata placere. Orice treapta e numai buna de urcat (si cele de la bloc, cu ajutor), si orice obiect la alt nivel e un fel de treapta pt Nadina, care vrea sa escaladeze orice.

Cam atat de pe taramul cuceririlor. Ah, sa nu uit: caninii sa mai astepte! Stanga imprejur! Sic: avem de cateva zile PRIMA MASELUTA. Ursulet polar cu un molar!

Imagini noi

2009-12-05T17:03:00.004+02:00

Nori si soare

2009-11-30T23:00:00.005+02:00

Dupa o seara cu "Neintelegerea" lui Camus, "o piesa sumbra", cum o descrie insusi autorul, noaptea de dupa vaccin a fost agitata rau, cu dureri de dinti si suparare mare - e rost de canini acum, gingiile sunt inflamate puternic.

Ziua a doua a fost cu febra, in dimineata de sambata am imbratisat un bot fierbinte, marait si lipsit de putere, avea 38,5 C si m-am cam speriat ....... Dar a trecut! Doctoriile clasice si apoi Chamomilla si-au facut treaba, multumesc Danei pentru sugestia binevenita.

Azi Nadi a fost in parc de doua ori - ce noroc cu vremea asta frumoasa, blanda si insorita, care imi da un tonus nemaipomenit si ne ajuta sa ne priasca puternic plimbarile. Seara m-a apostrofat un paznic, sa nu ma mai dau in balansoar impreuna cu copilul - limita de varsta, deh! M-am suparat si am dus-o la leaganele cu spatar, sa nu mai ofensez "autoritatea". Am o silueta cu care nu imi pot imagina sa stric vreun leagan, iar in jur nu era nici un copil; in fine...

Duc in bagaj, de azi, "Julie & Julia", cu Meryl Streep gurmanda si cu mare chef de viata (legatura dintre cele doua atribute este evidenta!) si o Amy Adams foarte colorata si poznasa; o bluza si o jacheta noi & moi (yummie, cumparaturile imi dau o stare de spirit extraordinara absolut de fi-e-ca-re data!), si nu in ultimul rand primele daruri de mos Nicolae de anul acesta, de la Oana - multumiiiiiim! :)

Alaturi de bucuriile enumerate mai sus, aceea de a fi alaturi cu gandul sarbatoresc si vorba/scrisul de cele trei Andree din viata mea. La multi ani!

Inca un pieton

2009-11-26T22:30:00.002+02:00

In seara asta am decis: mergem in parc fara carucior!

A fost foarte bine, chiar daca mai solicitant pentru spatele meu- caci am purtat domnisoara o parte din drumul de dus si de intors in brate. Data viitoare luam musai slingul, sa fie acolo, sa ne ajute, chiar daca mergem majoritar pe jos.

Avantaje: in parc m-am tinut mai usor dupa ea + nu am mai supravegheat decat copilul + la intoarcere, nu am avut parte de protestele aferente momentului asezarii in carucior. Obosise mai tare de atata zbantuiala, asa ca nu a protestat de-loc!

Dezavantaje: mmm - unul singur, previzibil: spatele! Atat.

Aaaaaa, inca un avantaj: veselie si tandreturi pe drumul de intoarcere acasa; dezavantaj - trasul de par (ea pe mine, evident! Dar precizez totusi, just in case :-))) .

Maine: in sfarsit, facem vaccinul de la un an! Sa vedem daca punem apoi semnul :D !

Revedere

2009-11-17T23:04:00.001+02:00

Temeri & "contra-temeri"

2009-11-15T23:03:00.007+02:00

Majoritatea noptilor alaturi de Nadina sunt calme.

Sunt bucuroasa sa ii stiu patutul langa al meu, si prezenta ei, cu respiratia regulata si trupusorul relaxat, imi induc si mie somnul si linistea, "asa da!" somn. "The sleeping room", or sort of.

In unele seri nu este asa. Chiar si viata unui copilas are parte de indispozitii, dureri de dinti, febra, nas infundat, neliniste prin tulburarea ritualului serii, ori intreruperi ale unui somn ce se vadea linistit, dar noaptea pe la 2-3 se vadeste problematic. In aceste cazuri, ii suntem alaturi intai in echipa de trei adulti si bebelusa (v-am spus ca am parinti minunati? hihi!), apoi ramanem numai noi doua. Cand plange tare, sunt acolo si "fac lucruri". O mangai, ii cant, ii povestesc, ma joc, "o dansez", "o rad" cu ce giumbuslucuri imi sugereaza imaginatia pronto.Apoi tac, sau obosesc, sau amandoua, si astept ecoul tacerii mele. Uneori, in aprox. 1% din cazuri, e ok - insa de cele mai multe ori - no way, nu asa se adoarme! Agitatie & plans reloaded. Plus ca plansul aduce alte probleme , daca plangi, te agiti, ti se face cald, ti se face sete, ti de infunda nasul, nu mai poti respira, te enervezi si plangi mai tare - simplu, cauza & efect. Inlaturam efectele. Cauza reapare, la fel efectele. La un moment dat, cercul se opreste. Cand asta? :) Ce intrebare, intotdeauna in acelasi moment * ! Cand mos Ene o gadila pe Nadi pe la gene...

Toate bune si frumoase, dar nu-s mereu asa simple! Pentru ca sunt atunci singurul adult din zona (pe bunici nu i-as trezi noaptea decat daca ar fi musai si musai), mi se face cateodata ... FRICA! Exact asa, am zis-o acum, uf. Daca se intampla ceva ce nu pot controla? Daca nu aleg cel mai bun mod de a o linisti? Daca mi-a scapat ceva ce ar fi anuntat episodul? Oare ce ar fi bine sa fac in continuare, care sa fie gestul urmator?

Si atunci, exact atunci, cand mi-e mai frica, se produce declicul: mi se strecoara in suflet linistea. Nu aia dinaintea episodului, calmul relativ al zilelor in care lucrurile decurg obisnuit - nu! Una profunda, adevarata, iar prostiile dinainte, care capatasera parca trup, se preling pe pereti, fara putere. Si sunt atat de prezenta, vad atat de clar CE fac, ce SA FAC in continuare si fac toate gesturile fara indoieli, cu incredere, si am toata forta din lume, si sunt minunata, radiez, linistesc, am un instinct ajutator bun si flexibilitate sa fac urmatorul pas si simt incontro trebuie sa fie acesta. Starea aceasta a inceput sa apara mai des.

Si pentru aceasta, pentru ca se poate sa fie BINE, fara rezerve, cu curaj si multa incredere, in constiinta momentului prezent, dezbracata de frici, multumesc din tot sufletul!

__________________________________

* pe principiul - "Un lucru-l găseşti mereu în ultimul loc în care-l cauţi. O dată ce ai găsit ce căutai, nu mai cauţi! Deci şi prin urmare, ai găsit lucrul ăla în ultimul loc în care ai căutat!!!"

Vizita

2009-11-13T15:02:00.005+02:00

Acum ca merge, am inceput sa ma incumet. O bariera in minus. Un punct castigat.

Ce inseamna asta? Ieri am facut prima vizita cu toddler-ul din dotare. Am prins curaj si forte noi. Amandoua.

In afara unei incursiuni in casa taticului ei si a bunicii pe linie paterna si a unei vizite scurte la Iuli, am vazut familie si prieteni in cadrul binecunoscut: casa parintilor mei, garsoniera lui ... Moni, adica a mea (nu a lui Dani, din Vitan, mai cunoscuta decat a noastra, hihi!) si MAI ALES, dat fiind ca a fost vara & cald & vreme misto & lac, si verde, si copii, si aer curat - in parc! Adica, in cele doua parcuri din zona noastra: Titanii, respectiv I.O.R. Multi au venit alaturi de noi cu bucurie si si-au facut timp - din putinul fiecaruia spre a ne fi alaturi, si ne-am bucurat de fiecare.

Ieri am facut un pas inainte, si inca unul important! PRIMA VIZITA a omuletului acum mergator - transportat in carucior si descins acasa la vechii si bunii prieteni Andreia, Stefan si micul Alexandru, unde i-am intalnit si pe bunicii lui, si pe Ioana, oameni veseli si primitori, ce ne sunt aproape de-o viata! Ne-am jucat in voie, si alaturi de copii, totul este atat de frumos si de relaxant, rasetele sunt cristaline si bucuria celor mici ma destreseaza absolut fantastic. Sunt un izvor de energie, se agita, sunt mereu in actiune, si in acelasi timp, ca actor in lumea lor, mereu preocupat de miscarea urmatoare si alta jucarie, cu media de varsta a grupului scazand, parca iti scade si nivelul de stres obisnuit pe care il receptezi intr-un mediu de adulti.

Nadinutza si Alexandru au interactionat mai ales apropo de pufuleti, ea era absolut captivata de camera mare si plina de jucarii - si era atenta la Andreia, Ioana si Stefan, la toate lucrurile. "Punea pe retina", cum zic eu. Am facut deci cunostinta cu spatiul nou, si i-a placut mult. E innebunita sa vada lume, iar copiii o incanta.

Deunazi, in parc, i-a placut un baietel cu un an mai mare si se tinea dupa el la toate leaganele, i-a luat masinuta si il tinea si de geaca ocazional. Cat ne-am distrat!

Seara eram energizata la maxim - mi-am tinut toti porii, toate "canalele" deschise, am pierdut cativa din tepii ce se mai iveau prin piele din loc in loc, ocazional, stiti voi, adult stuff - buh-bye for now!!! si m-am incarcat cu bucurie.

I'm happy!

1 an!

2009-11-06T12:22:00.004+02:00

Da, am implinit primul an de viata in afara "marsupiului" - la deplina lumina a zilei ! Si cum in noiembrie zilele sunt scurte, am invatat sa ne bucuram si sa fructificam toate orele de lumina.

Am sarbatorit ieri cu cei ce ne-au sosit alaturi si ne-am bucurat de TOATE gandurile bune si urarile pe care ni le-ati facut direct, la telefon, prin sms, email etc, de cadourile absolut minunate si alese cu atata grija, numai lucruri inspirate si frumoase - pentru uzul lui omulet.

Va multumim si ne extragem bucurie din toate, transmitand multa energie pozitiva Nadinutzei, curioasa si prinsa pana peste cap, uneori la propriu, de multele noutati - si fiindu-va la randul nostru alaturi mereu - cu drag.

La multi ani!

De mana in parc + remember

2009-10-28T23:24:00.005+02:00

Asa cum spune si titlul, azi ne-am plimbat amandoua in parc, pe nisip, am dat-o in leaganul pt bebelushi si am pasit prin "oraselul" de pe nisip. Zilele trecute facuse deja figura asta cu mama mea, dar acum am fost noi doua. Ma amuza ca eu ma aplec doar foarte putin ca sa mergem de mana, mai putin decat mama sau tatal meu, care sunt amandoi mai inalti decat mine.

Nadi a facut chiar si un pas maare in sus, pentru a urca pe un "schelete" al mini-castelului, de pe care am coborat-o eu (nu ne descurcam cu coboratul) cativa pasi mai tarziu.

Ii place si pe tobogan, care e destul de inalt - abia ajung sa o pun sus si o las sa alunece tinand-o de umeri cu putere, sa nu se sperie. Ii place. Exploreaza, curioasa, tot cadrul, iar eu il redescopar impreuna cu ea.

In acelasi parc, pe atunci "Oraselul copiilor", acum simplu, Titanii, am petrecut si eu multe, multe zile la joaca, si marturisesc ca atunci parcul avea niste dotari suplimentare care ma dadeau pe spate: oglinzi care te faceau inalt, te lateau, te aratau cu susul in jos - era spectaculos sa ajungem la ele absolut de fiecare data, nu ne mai saturam sa ne strambam si sa ne admiram in oglinzile buclucase! Iar mirosul (sunt hipersensibila la capitolul asta si mirosurile ma urmaresc peste ani, nu exagerez) vatei de zahar era printre cele mai mari placeri ale vremii (si gustul - dar mirosul, uau!).

In plus, Nadi copilareste in aceeasi casa ca si mine, si asta e pentru mine ceva tare induiosator si frumos. A doua generatie de copii a blocului in care s-a filmat "Declaratie de dragoste" - il mai tineti minte, nu :P? Se pare ca blocul a devenit bunic, hihi!

Postare cu drag, deopotriva pentru lumina noului si pentru licarul unei amintiri.

Pas-pas / Pash-pash!

2009-10-18T23:27:00.002+03:00

Creat in garsoniera si la parinti conditii mers bebe - acum, casa mai "bebe user friendly".

Ce e nou?

- De ieri, bebe se ridica singura de jos;

- De azi, face cativa pasi singura (intai vreo 2, apoi vreo 4, recordul fiind 5);

- La capitolul JOCURI: bebe ne indica cu aratatorul cate un obiect care ii atrage atentia, noi il denumim, clar si raspicat. Plus, bonus, seara asta m-am jucat cu ea cu cuburile pe covor, aruncat si rostogolit.

- Bebe a facut si o declaratie de interese (apropo de cartile din biblioteca): ii plac cele mai mari volume disponibile, situate in corpuri distincte - pe locul 1, Mic dictionar enciclopedic (care ma fascina si pe mine cand eram mica, dar mare fata de ea), iar pe locul doi, o Istorie a literaturii romane. Cand are ocazia, marcheaza cartile, mancandu-le la propriu; o incurajam numai in privinta carticelei textile :-)

Primii pasi!

2009-10-08T22:00:00.003+03:00

Da! E oficial, clar si fara exagerare - Nadinuta a facut primii pasi in afara patutului (acolo are super viteza deja de vreo luna). Cate unul, razlet, mai aparuse in ultimele zile - azi am avut insa o intreaga suita, din sufragerie pana in bucatarie si inapoi, circuit complet (cine stie casa parintilor mei, stie ca cele doua comunica, dand ocazia unor tururi rotunde).

Bebe a obosit apoi, dar nu se lasa dusa de pe covor, iar urcatul in carucior pentru plimbare a fost insotit de proteste vehemente! Deja orizontul s-a largit, teritoriul cucerit s-a marit - here I come!!!! Vad deja venind primii pasi pe afara, in parc, incet-incet, apoi mai repede, apoi repede-repede, hihi!

Ne pregatim cu drag pentru zilele viitoare, pline de aventuri terestre, de (probabil) multi pasi mici si hotarati.

Ramanem in priza, iar pana atunci - noapte buna!

Blitz

2009-09-30T22:26:00.005+03:00

De vreo 4 zile, Nadinuta are inca doi dinti si se chinuie cu inca vreo ... doi (cred).

De azi, are & foloseste sac de dormit nou nout, cu soricel si soricica brodati. A intrat in el circumspecta, ca intr-o hainuta ciudata, dar nu i-a displacut noua senzatie. Arata in genul unui pitic de gradina cu labele picioarelor ascunse in haine!

La adormire, in ultimele seri, bebe se trage de parul de pe ceafa. In timpul zilei isi scoate de (foarte, foarte) multe ori ciorapii. Cand are ciorap pantalon, trage cat poate de varfuri, "lungind" picioarele. Inca nu il scoate si pe acesta :-).

Si...: seara aceasta mi-a adus gesturi de tandrete, capsorul de bebe rezemat si frecat usor de obrazul meu, de mai multe ori. Ce bucurie!

Ne place ...

2009-09-24T23:06:00.002+03:00

In vreme ce mama e marcata de cateva concerte foarte frumoase din cadrul Festivalului Enescu, adevarate bijuterii, bebe:

- e innebunita sa manance banane, in bucatele mici, strecurate in gurita muscatoare;
- doarme in pozitii tot mai diferite si aratand foarte relaxata pentru cat pare contorsionata; pe timpul zilei, cel mai adesea adoarme pe burtica, cu fundul mai sus decat restul corpului (seara, mai mult pe-o parte);
- se pregateste de noi dinti (dupa primii 6), anuntati dureros si lacrimos seara;
- o zgarie si musca pe mama cu energie si aparent cu placere :-))));
- vorbeste cu lumea in autobuz, cere si primeste multa atentie. Curioasa si "sociofila": lasa intotdeauna somnul pentru senzatii noi, actiune si oameni in jur;
- alearga prin patutul ei, de obicei fara sa se mai tina cu mainile de margini, mandra, uneori pierzandu-si echilibrul; hopa, Mitica! Pe mocheta, practica in continuare cu succes mersul de-a busilea si cataratul pana la verticala pe diverse obiecte, mai ales pe oglinda.

Mirosul de cap

2009-09-14T22:06:00.005+03:00

De multa vreme vreau sa scriu despre ceva si nu stiu cum.

Nu despre faptul ca Nadina reuseste acum sa mearga cativa pasi fara sa se tina de marginea patului si chiar cativa pasi pe mocheta, cu toata talpa (nu pe varf), cu sustinere...

Nu despre cum se ridica in picioare imediat ce simte aparitia cuiva in camera si ne da tuturor sentimentul ca suntem asteptati si doriti ....

Nu despre cum isi mananca pantofii (oricare dintre perechi), cu talpa lor striata si inchizatoarea cu arici, ori chitara de plastic a albinutei atasate la carucior, jucariile, marginea patului si orice altceva :)...

Ci despre mirosul de bebelus: proaspat, suav, fara corespondent in lumea parfumurilor "facute", emanand dintr-un trup de om miniatural, altfel proportionat decat al unui adult, dulce si fraged. Mirosul emana din tot corpul, dar parca mai ales din pielea capului, motiv de repetata si prelungita amusinare. Se simte grozav in zile de vara, deasupra patului ei, definindu-i spatiul si marcandu-i prezenta. Cel mai placut miros care nu-i parfum , care nu trece o data cu orele si care e mereu acolo, in jurul ei.

Gata, am scris :-) !

Fet(z)e

2009-09-03T00:02:00.000+03:00

Cu "simtul opiniei"!

2009-08-26T23:06:00.004+03:00

In perioada asta, Nadi isi dezvolta abilitatile de a-si exprima sentimentele, mai ales parca surpriza si bucuria.

Daca inainte agitatul mainilor si picioarelor era semnul suprem ca "e bine", si incepeam dimineata cu un bebe intins pe spate (si ridicand usor si curios capul, cat ii permitea mobilitatea de 5-6 luni), cu maini si picioruse fluturande, am trecut apoi, o data cu saltul la pozitia bipeda, la scafarlia vesela ce imi zambeste la trezire din patutul de copil.

Acestea fiind prezentate pe scurt, urmeaza doua noi modalitati de manifestare, una mai haioasa decat cealalta: prima si cea mai des intalnita este chiotul, chiar tipatul repetat de bucurie pe care il aud la revenirea dupa cateva ore de absenta de langa Nadi. Cand apreciaza in mod deosebit ce facem, chiotul se insoteste de plescaitul de placere, intinzand colturile gurii atat cat permite mobilitatea, adica ... mult! :-)

Tipatul (de obicei diverse intonatii ale lui "E!" ) este si manifestarea preponderent intalnita in parc sau in cada, la plimbare, la "jucare", in asteptarea mesei sau dupa masa, spre mirarea conlocuitorilor de parc si, mai mult ca sigur, a vecinilor... Bebe este, deci, foarte vocala si intervine adesea cu exclamatii in convorbirile adultilor din jur, ceea ce ne bucura ! Ne dorim mult un copil cu "simtul opiniei" !