Pentru ca fiecare avem cel putin un Baubau

Doneaza si tu 2% pentru organizatia crestina Ecce-Homo

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Tue, 24 Jan 2012 00:07:11 PST

Daca nu ai completat formularul pentru a dona 2% din impozit (suma care oricum ti se ia) poti sa o faci catre organizatia crestina Ecce-Homo. Daca doresti sa stii mai multe despre cine suntem acceseaza ACEST link sa vezi proiectele noastre (Casele de copii, Proiectul de distribuire etc.) Poti face acest lucru daca esti salariat sau daca ai o firma si doresti sa faci un bine.

Pentru a descarca formularul si pentru a citit mai multe detalii accesti ACEST LINK

Va multumim pentru ajutor si cand putem nu ezitati sa ne solicitati ajutorul.

Domnul Isus sa va binecuvinteze,
Emanuel Tritean
Project Manager
Ecce Homo

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Caci e doar un an nou....

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Sat, 07 Jan 2012 15:48:06 PST

E un an nou, un an la inceputul caruia am cerut de la Dumnezeu o multime de lucruri. A inceput frumos....si sunt sigur ca va merge tot asa :)

Sunt fericit ca sunt inconjurat de oameni pe care ii iubesc si de oameni care imi sunt dragi. Anii trecuti am facut o lista si i-am trecut, anul acesta am sa sar acest pas, pentru ca nu mai doresc sa stie citind pe blog, vreau sa o vada traind langa mine...iar daca asa nu reusesc sa o vada...inseamna ca am o problema la a arata acest lucru.
Tot anul acesta nu am sunat o multime de oameni asa cum am obisnuit anii trecuti pentru ca mi-am dorit sa fiu sunat...se pare ca traim intr-o lume in care nu se prea obisnuieste sa se faca acest lucru. De Craciun am primit un singur telefon de urari si cateva sms-uri, iar de anul nou nimic... Nu sunt dezamagit, e doar ceva la ce m-as fi asteptat in conditii normale.

Anul acesta imi doresc mai multa fericire pentru cei din jurul meu, pentru ca in anul care a trecut am trecut prin multe lucruri care mi-au ingreunat inima. Anul care urmeaza imi doresc ca sa pot da mai multa bucurie din inima mea, sa pot face cu cel putin un om mai fericit acest pamant pe care ne invartim cu atata graba. Da! suntem grabiti, da! suntem ocupati, da! suntem importanti....dar putem fi mari impreuna cu cei din jurul nostru sau mici fara ei. Va rog nu uitati de cei care va zambesc, care lupta pentru voi, care va suporta lucruri pe care voi nu vi le-ati suporta, care va ofera un umar pe care sa plangeti, care va ridica umerii atunci cand greutatile ii apasa in jos, care va sterg lacrimile, care va ajuta la purtatul poverilor, care vor sa va ii lasati sa duca impreuna cu voi lupta de zi cu zi....dati-le o sansa, dati-le increderea voastra...nu lasati pierdute relatii, nu lasati pierduti prieteni dragi.

Am pierdut prieteni si oameni dragi si va garantez ca pe inima mea pentru fiecare care nu mai e acolo este o rana cu numele lui acolo care doare zilnic. Asa ca daca credeti ca sunteti singuri in problemele voastre....am citit o poveste care mi-a adus aminte ca niciodata nu suntem singuri....

Afişul Căţeluşi de vânzare l-a făcut pe băieţel să intre în magazin. Omul de acolo i-a arătat cinci căţeluşi care erau acum gata să-şi părăsească mama. Erau cei mai frumuşei pui de căţel pe care îi văzuse vreodata.
"Cât costă?" a întrebat băiatul.
Omul a răspuns: "Unii 50 de dolari, alţii mai mult." Băiatul a băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede. După ce le-a numărat a spus:
"Am doar un dolar şi 47 de cenţi."
"Păi, mă tem că nu am nici un căţeluş la preţul ăsta, băiete. Va trebui să mai aştepţi până când strângi banii necesari. Revino, voi avea alţi pui de vânzare."
Cam în acelaşi moment, soţia proprietarului magazinului a adus încă un pui care stătuse ascuns în spate. Era mai mic decât ceilalţi şi avea un picior bolnav. Nu putea sta prea bine în picioare, iar când încerca să umble şchiopăta tare.
"Ce s-a întâmplat cu acel căţeluş?" a întrebat băieţelul.

Proprietarul i-a explicat că doctorul veterinar l-a examinat şi a constatat că nu avea mobilitate într-una din articulaţiile piciorului. Va fi şchiop toată viaţa lui.
"Oh, aş vrea să fii avut bani să-l pot eu cumpăra", a spus copilul. "Pe acela l-aş fi ales dintre toţi!"

"Ei bine, căţeluşul acesta nu este de vânzare. Dar dacă îl vrei cu adevărat, ţi-1 dau. " La auzul acestor cuvinte, copilul s-a supărat foarte tare. L-a privit drept în ochi pe acel bărbat şi i-a spus:
"Nu, aşa nu vreau să mi-1 daţi. Acest căţel valorează la fel de mult ca ceilalţi. Vă voi da un dolar şi 47 de cenţi, acum, şi vă voi plăti 1,5 dolari în fiecare lună, până când voi achita integral preţul lui."
Proprietarul a rămas perplex:
"De ce să cheltui banii ăştia pe câine, fiule. Nu va putea să alerge niciodată, nici să se joace cu tine aşa cum ar face alţi câini." Atunci copilul s-a aplecat şi şi-a ridicat pantalonul ca să-i arate patronului un picior stâng contorsionat, prins într-o proteză de metal. A privit în sus şi a spus:

"Domnule, nici eu nu alerg şi nici nu mă joc. Mă gândesc că acest căţeluş are nevoie de cineva ca mine ca să poată fi înţeles."

Nu sunt doar eu cu rani pe inima sau schiop la anumite capitole, sunt sigur de asta...asa ca sunt gata ca anul acesta sa fiu alaturi de toti cei care au nevoie de un invalid gata sa iubeasca...asa cum poate si stie :)

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Cand vrei sa schimbi ceva

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Fri, 09 Dec 2011 13:33:53 PST

Sfântul Telemachus, un călugăr ce a trăit în secolul al patrulea, a simţit că Dumnezeu îl trimite la Roma. Nu înţelegea de ce îl vroia Dumnezeu în Roma, dar a înţeles chemarea şi a plecat. Şi-a pus tot ce avea într-o mică traistă, a pus-o pe umăr şi a pornit spre Roma pe drumurile prăfuite.
Când a ajuns acolo, oamenii alergau înnebuniţi prin oraş. Ajunsese tocmai în ziua în care gladiatorii urmau să se lupte în arenă între ei, iar după aceea cu animale. Toată lumea se îndrepta spre amfiteatru ca să vadă spectacolul. Telemachus s-a gândit că acesta trebuie să fi fost motivul pentru care Dumnezeu îl dorea acolo, la Roma.

A intrat în amfiteatru şi s-a aşezat undeva între cei 80000 de spectatori care-i aclamau pe gladiatori, în timp ce aceştia ieşeau strigând:
"Ave Cezar! Murim în cinstea lui Cezar!"

Măruntul călugăr s-a gândit: Iată-ne la patru secole după Cristos, într-o naţiune civilizată şi oamenii încă se mai omoară unii pe alţii, doar pentru distracţia altora. Asta nu este creştineşte! Telemachus s-a ridicat de la locul său, a alergat pe trepte în jos, s-a urcat pe zid şi a intrat în arena din centrul amfiteatrului, ajungând chiar între doi gladiatori.

Cu mâinile ridicate a strigat:
"In numele lui Cristos, opriţi-vă!"
Mulţimea râdea şi îl batjocorea. Unul dintre gladiatori 1-a lovit în stomac, acesta căzând pe jos, în praf. Telemachus s-a ridicat şi s-a băgat din nou între cei doi gladiatori masivi. A repetat:
"In numele lui Cristos, opriţi-vă!"
De data asta mulţimea a început să strige:
"Terminaţi-1!"
Unul dintre gladiatori şi-a înfipt sabia în abdomenul lui Telemachus. Acesta a căzut din nou la pământ, şi în timp ce sângele i se scurgea nervos, a reuşit să mai strige o dată:
"în numele lui Cristos, opriţi-vă!"
Apoi şi-a dat duhul acolo, în arena amfiteatrului. Mulţimea a amuţit şi în câteva minute tot amfiteatrul a fost gol. Datele istorice arată că datorită Sfântului Telemachus aceea a fost ultima luptă cu gladiatori din istoria Imperiului Roman, din acel oraş.

Sunt momente in care simt ca aceasta e singura modalitate in care se pot schimba unele lucruri...uneori nu stiu daca macar asa se pot schimba...dar ceea ce stiu e ca atunci cand doresti ca Dumnezeu sa schimbe un lucru prin tine...trebuie sa fii gata de orice pentru a schimba acel lucru Romani 14:8

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Targ de iarna la Organizatia Ecce-Homo

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Mon, 05 Dec 2011 03:42:27 PST

O sa avem o multime de lucruri suuuper de vanzare, o parte din ele le-am sortat cu mana mea :D
Printre vedetele care vor fi de vanzare va fi echipa de fotbal a Olandei sub forma de plus cu antrenor si portar, o multime de haine trendy :D si toate acestea vor fi la suuuper pret :)

Daca sunteti din Cluj sa nu va fie lene sa dati mai departe si sa anuntati cat mai multe persoane.

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

De ce sa nu furi bomboane de la un copil?

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Wed, 09 Nov 2011 00:38:01 PST

Dupa cum stiti a fost Halloween-ul si cu aceasta ocazie multi copii si-au adunat o mare gramada de bomboane ca si suport de stricat dintii.
Ei bine unul din show-urile Americane care este acum la moda, le-a propus parintilor sa spuna copiilor ca le-au furat bomboanele si le-au mancat ei insisi si sa inregistreze reactia.

Aveti mai jos video-ul cu reactia copiilor.

Binenteles ca premiul pentru cea mai tare reactie merge la ultimul pitic cu celebra lui replica "You sneaky moom" dar in general reactiile multora din ei mi s-au parut exagerat de rasfatate. Oricum ideea mi se pare super :D

si aici mai jos este video-ul complet cu copilul care este cel mai tare :D

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Viata fara membre

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Thu, 03 Nov 2011 01:42:22 PDT

Acum ceva timp l-am aratat pe Nick Vujicic, un adevarat superman al acestor timpuri. Este un om care s-a nascut fara membrele corpului (maini si picioare) dar care poate sa fie fericit, sa zambeasca si sa mearga de-a lungul si de-a latul acestui pamant sa incurajeze oameni care au nevoie de aceasta.

Ei bine, anul trecut a aparut intr-un film numit "The Butterfly Circus". Un incredibil scurt metraj, despre care se vorbeste ca va deveni un lung metraj in toata regula. Este incredibil si va indemn sa il urmariti :)

Nu stiu cine mai are curaj sa zica ca are probleme dupa un asemenea video, a ajuns incredibil fara maini si picioare doar prin puterea Domnului Isus. Acolo gasim toate puterea de care avem nevoie :)

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Azi fetelor am treaba cu voi.

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Wed, 26 Oct 2011 01:03:14 PDT

* In saloanele de infrumusetare din statul american Florida, femeile nu au voie sa adoarma sub uscatorul de par. In caz contrar, vor fi amendate prin lege. La fel si proprietarul salonului.

Am vazut recent un film in care o femeie a fost prajita in acest fel...asa ca mi se pare o idee extraordinar de buna :D

* Tot in Florida, exista o lege speciala prin care femeilor necasatorite (sau divortate, sau vaduve!) le este interzis sa faca salturi cu parasuta in zilele de duminica dupa-amiaza. Si daca totusi indraznesc sa sara cu parasuta? Le asteapta fie o amenda frumusica, fie arestul.

Pai normal, duminica dupa masa e ziua familiei...doar familiile au voie sa sara atunci.

* In Michigan, femeile nu au voie sa isi ridice fustele mai mult de 15 cm atunci cand traverseaza o mlastina. Este interzis prin lege!

Si ma intreb ce se intampla cand fusta e doar de 15 cm....atunci nu e o problema? Ca doar nu e chiar asa neobisnuit sa fie doar de 15 cm.

* In Missouri, este practic imposibil ca patru femei sa inchirieze impreuna un apartament. Legea interzice acest lucru.

Intr-o anumita masura mi se pare normal...ca am vazut femei dupa apartamente de inchiriat...si intotdeauna e bun cel mai fruuumoooosss, ceellll mai cooonfooortaaabiiiilll, ceeelll maii treeendddyyyy....si chiar nu conteaza cat costa. Exceptiile de la aceasta regula sunt si ele sa ma ierte :D

* In Pennsylvania a fost dat un decret “special” in care se mentioneaza ca sotia nu are voie sa ascunda mizeria si praful din locuinta sub covor.

Cred ca cel care a dat legea avea o sotia foarteeee "harnica".

* In Maryland, sotiilor le este interzis in mod legal si oficial sa cotrobaie in buzunarele sotilor in timp ce acestia dorm.

Tocmai, foarteee bine...ca multe confunda buzunarul barbatilor cu pusculita sau cu o societate de caritate care ofera sume de bani nereturnabile pentru toate lucrurile care se vand in magazine...nu sunt folositoare dar sunt LA REDUCEREEEEE

* In Florida, femeilor le este interzis sa apara neepilate in public.

:)))))))))))))) no comment :)))))

* O lege data in Ohio specifica ca femeile nu au voie sa-si coafeze singure parul. Pentru acest lucru, au nevoie de o o autorizatie speciala din partea statului.

Asta e buna....sa iti deschizi acolo magazin in care sa vinzi placi de intins paru e ca si cum ai lucra sub acoperire sa prinzi mafioti cand cumpara droguri :)))))

* In Michigan, podoaba capilara a unei femei este detinuta in mod legal de… sotul acesteia.

Asa e cel mai bine....chiar perfect...macar asa va scapam de momentele penibile cand aratati ciudat dupa ce "v-ati facut o freza la moda, care este in trendul de la ultima prezentare de modaaaaa"

* In Vermont, este interzis prin lege ca femeile sa poarte dantura falsa fara a primi acordul scris al sotului.

:)))))) acum ma intreb cum reactioneaza sotul la care e vine lui ca sotia lui trebuie sa poarte dantura falsa :)))) ii da acord ca sa isi puna alta doar ca sa aiba ce scoate iar?:))))))

* Daca esti femeie, te afli in Joliet, Illinois si probezi mai mult de 6 rochii intr-un singur magazine, risti sa fii arestata. Aceasta este legea!

EXCEELEENTTT....cineva se gandeste si la barbatii care au fost tarati de buna voie si amenintati cu arma in magazin la probat rochii...si nu trebuie sa pateasca: "dragule, rochita astaaa nuuu preaaa imiii placee....pooottii sa imiii daii raftuuul acela cu reeestuul de rochhiteee de acoolooo...ca siguuur o saaa gaseeesc ceva...teee roooggg maaa puiiiii"

* Risti sa intri in conflict rau cu legea daca te afli in Owensboro, Kentucky si vrei sa-ti cumperi o palarie noua inainte de sotul tau sa o probeze.

Pai e si normal...daca ii sta lui bine trebuie sa i-o cumperi lui :D

* In conformitate cu o lege din Portland, Maine, este interzis sa gadili o tanara sub barbarie cu un desprafuitor de puf.

Stiu de ce :D ca se face praf de ras :))))

* In Ohio, femeilor le este interzis sa-si faca aparitia in public purtand in picioare pantofi din piele autentica.

Mi se pare logic...doar sttimmm noi cine trebuie sa plateasca pentru ei.

Ideea e ca legea ii lege nu ii tocmeala..asa ca in functie de ce vreti sa faceti impreuna cu sotii vostrii sau cu prietenii vostrii va zic incotro sa mergeti ca sa fiti amandoi fericiti :D

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Oferta Calculator desktop HP DC7800

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Tue, 25 Oct 2011 03:03:13 PDT

Cei de la Evo Computers au o oferta super aceasta saptamana in mod special pentru gameri.

Sistemul Calculator desktop HP DC7800 Core 2 Duo 3GHz, 4GB RAM, HDD 500GB, placa video nVidia GT440 1GB

Pretul este de 1590 lei si este cel mai bun pret din tara.

Pe langa asta daca sunati la ei si spuneti ca veniti prin intermediul Blogului lui Baubau primiti gratuit o camera web.

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Ce e important pentru tine?

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Mon, 24 Oct 2011 02:54:45 PDT

Un indian american era în centrul New York-ului, împreună cu prietenul său, trecând prin piaţa Times Square din Manhattan. Era ora amiezii, iar străzile era pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curba în viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale oraşului parcă te asurzeau.
Dintr-o dată, indianul a spus:
"Am auzit un greiere."

Prietenul său a spus:
"Ce? Trebuie să fii nebun. N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta!"
"Nu, sunt sigur, am auzit un greiere!" a insistat indianul.

"Asta-i o nebunie!" a continuat prietenul lui. Indianul a ascultat cu atenţie un moment după care a trecut strada spre un loc unde se aflau câţiva copaci. S-a uitat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.

"Asta-i incredibil!" a spus acesta. "Trebuie să ai un auz supraomenesc!"

"Nu," a răspuns indianul.
"Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce anume asculţi cu ele."
"Dar, nu se poate!" a continuat prietenul.

"Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!"
"Da, asta aşa e. Depinde de ceea ce este important pentru tine", a venit imediat răspunsul.
"Dă-mi voie să-ţi arăt." A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
"înţelegi ce am vrut să spun?", a continuat indianul.
"Totul depinde de ceea ce este important pentru tine."

Sunt oameni care ar auzi si fasaitul unei bacnote care cade jos. Este o lume trista cea in care traim. O lume in care sunt din ce in ce mai multe lucruri care devin mai importante decat oamenii, decat relatiile, decat prietenii. Ne pierdem fara sa stim incotro ne indreptam.

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Frica de insuratoare...si lacrimile de crocodil FUNNNYYY

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Fri, 21 Oct 2011 14:15:39 PDT

Am dat din intamplare peste doua video-uri care mi-au adus zambetul pe buze.

1. Ce se intampla cand o fata forteaza un baiat sa se casatoreasca cu ea...la o varsta prea frageda.

partea tare e ca stiu fete ca si fata aia care fac acum la varsta mare baieti sa planga de frica casatoriei =)))) Nu inteleg daca nu va vrem....de ce trebuie sa ne chinuiti? Nu cumva sa aveti rabdare pana ne hotaram...si sa vedeti cand suntem hotarati ce bine e :D

2. Plansul fals:

Pfuai ce ma distreaza cei...care se straduiesc sa planga....cunosc pe cineva care asa seamana cu copilu asta din imagine....doar ca are putin mai multi ani...si asa se straduieste...si chiar asteapta sa impresioneze pe cineva :D dar nu ii iasa.

Oricum...sunt superbi copii...si oamenii mai mari cand fac din astea :))))

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Esti gata sa iti donezi viata?

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Tue, 18 Oct 2011 13:09:05 PDT

O familie a avut un accident de maşină foarte grav. Mike, cel mai mic dintre cei doi fraţi era rănit foarte tare şi avea nevoie de o transfuzie de sânge.
Fratele său mai mare, Danny, care avea opt ani, avea aceeaşi grupă sanguină. Tatăl s-a aşezat lângă Danny şi i-a explicat foarte atent de ce era necesară o transfuzie de sânge şi cât de mult bine i-ar face fratelui său mai mic.

După o perioadă de tăcere, Danny a răspuns: "Da, tati, îi voi da sângele meu lui Mike ca să se facă bine." La spital, lui Danny i-a fost extras jumătate de litru de sânge. După ce i-a fost scos acul din venă, Danny s-a întors spre tatăl său şi cu lacrimi în ochi 1-a întrebat:
"Tati, eu când voi muri?"

Tatăl, revenindu-şi din şoc, şi-a dat imediat seama că Danny înţelesese greşit explicaţia lui referitoare la transfuzie. Băieţelul crezuse că îşi va da tot sângele ca să îl salveze pe frăţiorul său! Credea că după ce transfuzia va fi terminată, va muri... şi totuşi a fost de acord să îşi ajute frăţiorul.

Cati oameni ai in viata ta pe care esti gata sa ii ajuti asa? Pentru cati esti gata sa iti dai viata? Crede-ma, daca nu este macar o singura persoana in viata ta pentru care sa fii gata sa faci un astfel de lucru, ti-ai trait viata fara sens. Nu este nimic mai important in viata decat oamenii alaturi de care iti traiesti aceasta viata.

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

O poveste incredibila

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Mon, 17 Oct 2011 03:47:18 PDT

Brennan Manning povesteşte următoarea întâmplare despre un bătrân suferind de cancer care era pe moarte:
Fiica acestui om l-a invitat pe preotul parohiei să vină să se roage cu tatăl ei. Când preotul a ajuns, l-a găsit pe om întins în pat, cu două perne sub cap şi cu un scaun alături de pat. Preotul a presupus că bătrânul fusese informat despre vizită şi a spus:
"Bănuiesc că pe mine mă aşteptaţi."
"Nu, cine sunteţi dumneavoastră?"
"Eu sunt noul preot al parohiei" i s-a răspuns.
"Când am văzut scaunul gol alături de pat am presupus că ştiaţi că voi veni."
"Oh, scaunul," a spus bătrânul bolnav cu tonul unuia care tăinuieşte ceva.

"Aş putea să vă rog să închideţi uşa?" încurcat, preotul a închis uşa.Imediat ce uşa a fost închisă bătrânul şi-a dat drumul:
"N-am spus nimănui aceste lucruri, nici măcar fiicei mele. Dar, întreaga mea viaţă n-am ştiut cum să mă rog. La slujbele de duminica, preotul vorbea despre rugăciune, dar întotdeauna cuvintele treceau deasupra capului meu... Am abandonat orice încercare de a mă ruga, până când într-o zi, acum vreo patru ani, prietenul meu cel mai bun mi-a spus
'Joe, rugăciunea este o simplă conversaţie cu Isus. Uite ce îţi sugerez. Aşează-te pe un scaun şi pune un altul, gol, în faţa ta. Prin credinţă îl poţi vedea pe Isus stând pe acel scaun. Nu-i o prostie, pentru că El a promis Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele.
Apoi, vorbeşte cu El şi ascultă aşa cum mă asculţi pe mine în acest moment.'Aşa că, părinte, am încercat şi mi-a plăcut aşa de mult încât o fac zilnic timp de câteva ore. Totuşi, sunt foarte atent. Dacă fiica mea m-ar vedea vorbind cu un scaun gol s-ar putea să facă o criză de nervi sau să mă trimită la vreun spital de psihiatrie."

Preotul a fost profund mişcat de poveste şi 1-a încurajat pe bătrân să continue tot aşa. Apoi, s-a rugat cu el şi s-a întors la biserică. Două zile mai târziu, fiica bătrânului 1-a sunat spunându-i că tatăl ei murise în acea dupămasă. "A murit în pace?" a întrebat preotul. "Da, când am plecat de acasă în jurul orei două, m-a chemat alături de el, mi-a spus una dintre glumele lui trăznite şi m-a sărutat pe obraz. Când m-ara întors de la magazin, o oră mai târziu, l-am găsit mort. Dar era ceva ciudat, părinte. Se pare că exact înainte să moară, s-a aplecat şi şi-a pus capul pe scaunul de alături."

Nu e nimic mai frumos sa lasi acest pamant stiind ca ai un Isus care sta langa tine si sa deschizi ochii in vesnicie in bratele Lui.

Am invatat in viata mea ca rugaciunea este un puternic aliat in orice situatie ai fi...si pentru ca Isus este cu noi intotdeauna va fi gata sa le dea ascultate.

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Duminica tinerilor si primirea studentilor

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Sat, 15 Oct 2011 16:25:14 PDT

Dupa cum stiti in fiecare luna a 3-a duminica din luna este duminica tinerilor. Aceasta duminica va fi una mai speciala pentru ca este si prima duminica din acest an universitar si scolar. Astfel ca duminica la Biserica Baptista Betel din Manastur str. Ravasului nr. 4-6 va asteptam pe toti la o zi deosebita pentru noi cei tineri.

Dimineata va canta corul de tineri, care a inceput in forta de cateva saptamani, iar dupa masa va fi alaturi de noi fratele Emil Bartos si grupul Continental care astazi a avut lansarea noului lor album. Desemenea va fi si primirea celor care s-au reintors la Cluj sau care incep facultatea, adica cei intitulati...bobocei.

Ne dorim o duminica binecuvantata, o duminica plina de har, o duminica pentru care ne rugam ca Domnul Isus sa o binecuvinteze prin puterea Duhului Sfant si ca tot ceea ce va fi acolo sa fie o binecuvantare pentru toti cei care vor fi alaturi de noi.

Va asteptam cu drag, iar daca nu reusiti sa ajungeti ne bucuram sa primim cel putin o rugaciune in care sa cereti binecuvantarea Domnului peste aceasta zi.

Se va transmite si online pe www.bisericabetel.com

Domnul Isus sa fie cu voi,
EB-Team

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Serile El-Betel continua in forta iar duminica primirea studentilor

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Tue, 11 Oct 2011 15:51:06 PDT

Vineri seara continuam serile de tineret El-Betel si incepem studiul "Credo" = eu cred - unde vom invata ce si cum credem.

Vineri seara ca si invitat va fi fratele Emil Bartos si printre altele vom studia crezul apostolic, crez care ne defineste ca si crestini:

"Cred în Dumnezeu, Tatal atotputernicul, Facatorul cerului si al pamântului. Si în Isus Christos, Fiul sau unic, Domnul nostru, care s-a zamislit de la Duhul Sfânt, s-a nascut din Maria fecioara; a patimit sub Pontiu Pilat, a fost rastignit, a murit si a fost îngropat, s-a coborât în locuinta mortilor. A treia zi a înviat din morti, s-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatal atotputernicul; de unde are sa vina sa judece viii si mortii. Cred în Duhul Sfânt, sfânta Biserica universala, împartasirea sfintilor, iertarea pacatelor, învierea mortilor si viata vesnica. Amin!"

Deasemenea duminica dupa-masa vom primi bobocii, care au ajuns pe la Cluj. Va fi o seara dedicata tinerilor si in mod special bobocilor iar in continuare va fi alaturi de noi fratele Emil Bartos si grupul Continental.

Va asteptam pe toti
EB-Team

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Ultimele cuvinte ale unor condamnati la moarte.

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Sun, 09 Oct 2011 22:23:47 PDT

Am gasit ultimele cuvinte ale unor criminali care au fost condamnati la moarte.

„Mă voi întoarce ca în Independence Day. Exact ca în film, cu marea navă-mamă" - această declaraţie îi aparţine lui Aileen Wuorno, care a fost executată după ce a ucis şase bărbaţi despre care a spus că vroiau să o violeze.

„Hai Raiders" - Robert Charles Corner a rostit aceste cuvinte înainte de a fi executat pentru că a ucis un bărbat şi a violat o femeie. Mesajul lui este un îndemn la performanţă, adresat echipei de fotbal american Oklahoma Raiders.

„Hai să-i dăm drumul, oameni buni! Închideţi şi încărcaţi! Nu e viaţa un rahat?" - Ultimele vorbe ale lui G.W Green au fost unele mobilizatoare, el fiind condamnat la moarte pentru că a omorât un ofiţer care se ocupa de delicvenţa juvenilă.

„Aş prefera să fiu la pescuit" - Jimmy Glass a fost executat deoarece, în noaptea de Crăciun, a jefuit şi ucis un cuplu de bătrâni. Ultimele sale cuvinte au fost de o sinceritate rară.

„Pupaţi-mă în fund" - Acestea au fost ultimele cuvinte ale lui John Wayne Gacy, poreclit „Ucigaşul clovn". El a ucis şi torturat nu mai puţin de 33 de bărbaţi, iar porecla îi vine de la faptul că obişnuia să se îmbrace în costume de covn şi să distreze copiii la petreceri.

Mi se pare trist ca nu au avut cuvinte mai intelepte...dar dupa cum si-au trait viata asa au plecat si catre vesnicie.

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Aminteşte-ţi de MAMA

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Sat, 01 Oct 2011 03:54:15 PDT

Cu puţin timp în urmă începusem să ies cu “o altă femeie”, în realitate fusese ideea soţiei mele.
“Tu ştii că o iubeşti!”- îmi zise într-o zi, luându-mă prin surprindere. “Viaţa este foarte scurtă, dedică-i timp”.
- “Dar eu te iubesc pe tine “, am protestat.
-”Ştiu, dar o iubeşti şi pe Ea, de asemenea”. Cealaltă femeie pe care soţia mea dorea să o vizitez era Mama mea, vaduvă de nişte ani, dar serviciul şi copiii mei făceau ca să o vizitez numai ocazional.
În seara asta am chemat-o să o invit la cină şi la film.
- “Ce s-a întamplat ? Eşti bine ?” m-a întrebat.
Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara târziu, noaptea, sau o invitaţie surpriză este un indiciu de veste rea.
- “Am crezut că ar fi plăcut să petrec ceva timp cu Tine”, am raspuns, “amândoi, singuri…ce părere ai ?”.
Reflectând un moment la asta, zise:
- “Mi-ar plăcea foarte mult”…
Vinerea asta, în timp ce conduceam, după serviciu, să o iau, mă simţeam nervos, nervozitatea care precede o întâlnire…
Şi, pentru Dumnezeu !, când am sosit la casa ei, am văzut că şi Ea era foarte emoţionată! Mă aştepta în poartă, îmbracată în vechiul ei palton, îşi încreţise părul şi îmbrăcase o rochie cu care sărbătorise ultima aniversare de nuntă, faţa ei râdea şi iradia lumină ca un înger.
“Le-am spus prietenelor mele că o să ies cu fiul meu şi au fost foarte emoţionate” - îmi povesti urcând în maşină.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor.
Mama mea se sprijini de braţul meu ca şi cum era “Prima Doamnă a Naţiunii”.
Când ne-am aşezat a trebuit să-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari.
Pe la mijlocul intrărilor, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea, aşezată pe partea cealaltă a mesei, doar mă privea. Un surâs nostalgic se vedea pe buzele ei.
-”Când erai micuţ, eu eram cea care îţi citea meniul. Îti mai aminteşti?”.
- “Atunci, e momentul să te relaxezi şi să-mi permiţi să-ti înapoiez favoarea”, am răspuns.
În timpul cinei am avut o conversaţie agreabilă, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viaţa celuilalt. Am vorbit atâta, că am pierdut filmul.
- “Voi ieşi cu tine altădată, dar numai dacă mă laşi să te invit eu”, spuse mama mea.
Când am dus-o acasă îmi părea rau că ne desparţeam, am sărutat-o, am îmbrăţişat-o şi i-am spus cât o iubesc.
- “Cum a fost întalnirea?” a vrut să ştie soţia mea când m-am întors în noaptea aceea.
- “Foarte placută, îţi mulţumesc”, am privit-o recunoscător spunându-i, mult mai mult decât mi-am imaginat”.
Câteva zile mai târziu Mama mea muri de un infarct , totul a fost atât de rapid, că nu am putut face nimic.
După puţin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama.
Conţinea o notă care spunea : Cina este plătită anticipat, eram aproape sigură că nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine şi soţia ta. Niciodată nu vei putea înţelege ce a însemnat noaptea aceea pentru mine.TE IUBESC .
Mama ta.
În acest moment am înţeles importanţa de a spune la timp TE IUBESC şi să le dăm fiinţelor noastre dragi spaţiul pe care îl merită. Nimic în viaţă nu este mai important decât Dumnezeu şi Familia ta, dă-le timp pentru că ei nu pot aştepta. Dacă Mama ta trăieşte….distreaz-o, petrece timp cu ea ! Dacă Mama nu trăieşte….aminteşte-ţi de fiinţa minunată, care a fost MAMA.
Şi aminteşte-ţi mereu ! Dumnezeu iartă, dar Timpul nu iartă niciodată. NICI NU SE POATE ÎNTOARCE …

Am zis de atatea ori si la atatea persoane...daca mai aveti mama niciodata sa nu va fie jena sa ii ziceti cuvintele "Te Iubesc mama", este atat de important pentru ele sa auda asta, inseamna atat de mult pentru ele aceste cuvinte. Nu faceti aceasi greseala ca mine si asteptati pana ajungeti la 20 de ani ca sa puteti spune aceste cuvinte....pentru ca nimic nu le face mai fericite decat sa auda aceste cuvinte din partea copiilor ei.

Si o melodie pe aceasi tema:

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Cine moare in timp ce traieste

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Thu, 29 Sep 2011 08:27:08 PDT

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”.
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim…
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi.

PABLO NERUDA

Moare putin si este nefericit cel care are un gol in inima de forma lui Dumnezeu si Dumnezeu nu este acolo.

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

O explicatie interesanta pentru modul in care ne traim viata...

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Wed, 28 Sep 2011 04:14:41 PDT

În prima zi, D-zeu a creat câinele şi i-a zis: "În fiecare zi să stai în uşa casei şi să latri la oricine intră în casă sau trece prin faţa ei .
Pentru asta îţi dau 20 de ani de viaţă." Câinele a răspuns :
"E prea mult timp pentru a sta şi a lătra. Ce-ar fi ... să-mi dai doar zece ani şi să-i păstrezi pe ceilalti zece?"
Şi D-zeu a fost de acord.

A doua zi, D-zeu a creat maimuţa şi i-a zis:
"Înveseleşte-i pe oameni cu maimuţărelile tale şi fă-i să râdă. Pentru asta îţi dau o viaţă de 20 de ani."
Maimuţa a zis:"Să mă maimuţăresc 20 de ani? Asta-i destul de mult !
Ce-ar fi să-ţi dau 10 ani înapoi cum a făcut şi câinele ?"
Şi D-zeu a fost de acord.

A treia zi, D-zeu a creat vita şi i-a zis:
"Tu să mergi toată ziua pe câmp cu ţăranul, să suferi de arşiţa soarelui, să ai viţei şi să dai lapte să poţi întreţine familia ţăranului. Pentru asta îţi dau 60 de ani de viaţă."
Vita a răspuns:" Asta e o viaţă destul de grea, şi tu vrei ca eu să trăiesc 60 de ani? Ce-ar fi să păstrez 20 şi să-ţi înapoiez 40?"
Şi D-zeu a acceptat şi de această dată.

În ziua a patra, D-zeu l-a creat pe om şi i-a zis: "Mănâncă, dormi, căsătoreşte-te şi bucură-te de viaţă. Pentru asta îti dau 20 de ani."
Dar omul a zis:" Numai 20 de ani ? Este posibil să-mi dai mie cei 20 de ani ai mei, cei 40 pe care ţi i-a înapoiat vita, cei 10 de la maimuţă şi 10 de la câine, pentru a avea o viaţă de 80 de ani ?"
" Sigur !" a zis D-zeu ,"tu ai cerut-o! "

Acesta este deci motivul pentru care în primii 20 de ani mâncăm, dormim, ne jucăm şi ne distrăm.
Următorii 40 de ani muncim ca vitele în soare ca să ne întreţinem familiile.
După care ne maimuţărim timp 10 ani ca să ne bucurăm nepoţii.
Iar ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei lătrând la toată lumea

Interesanta explicatia :))))))

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Cred ca sunt vampir....astept pareri

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Sat, 24 Sep 2011 01:48:35 PDT

Era odată un om care s-a trezit într-o bună dimineață convins că el este un vampir.
Când i-a spus soției ce crede ea a încercat să discute cu el despre această părere neobișnuită a sa.

- Nu ești vampir!, îi spuse ea categoric.

- Sunt vampir, răspunse el.

- Ce te face să crezi că ești vampir?, întrebă ea intrigată.

- Nu crezi că un vampir își dă seama singur că este vampir?, răspunse el privind-o candid. Soția sa realiză că nu ajunge nicăieri cu discuția, așa că își sună soacra și îi povesti ce se întâmplase. Mama omului încercă să discute cu el:

- Sunt mama ta, nu crezi că aș fi știut dacă dădeam naștere unui vampir?

- Nu aveai cum – îi explică el – am devenit vampir ulterior.

- Eu nu mi-am crescut copilul ca să devină vampir, sau să creadă că este vampir! protestă mama sa supărată.

- Oricum, eu sunt vampir, spuse el neatins de apelul mamei sale la identitate sau la sentimentul de vină. Mai târziu, soția omului îl sună pe preot și îi povesti ce s-a întâmplat.

- Nu ești vampir, probabil că treci prin criza vârstei de mijloc, spuse preotul, încercând să fie psihologul care și-ar fi dorit să ajungă.

- Vampirii nu au criza vârstei de mijloc, spuse omul impasibil. Învins, preotul recomandă intervenția unui psihiatru. Soția solicită un consult de urgență și îl duse pe om de îndată la biroul psihiatrului.

- Deci tu crezi că ești vampir?, îl întrebă psihiatrul.

- Știu că sunt vampir, spuse omul.

- Ia spune-mi – întrebă încet psihiatrul – vampirii sângerează?

- Bineînțeles că nu, îi zise omul. Nu știi că vampirii sunt morți vii? Ei nu au sânge așa că nu pot sângera. Omul devenea chiar deranjat de întrebarea impertinentă a psihiatrului.

- Păi atunci ia privește, spuse psihiatrul și luă un ac. Prinse mâna omului și îl împunse cu acul, din mână țâșnind un firicel de sânge. Omul privi uluit sângele care curgea din mână și nu spuse nimic pentru câteva minute.

- Cine ar fi crezut – zise el în final – vampirii au totuși sânge!

Sunt curios care credeti voi ca e morala la aceasta poveste...astept pareri.

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Bucură-te. Este mai târziu decât crezi

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Tue, 20 Sep 2011 03:23:18 PDT

Am gasit azi o poveste extraordinara.

Nuvela “Într-o grădină chinezească“, scrisă de Frederic Loomis în 1938, pe baza unor fapte reale din viața sa.

Loomis a fost timp de peste 20 de ani un doctor apreciat. Nuvela sa a schimbat viata multor oameni, rămânând cunoscută pentru sloganul ei: “Bucură-te. Este mai târziu decât crezi”.

Iată mai jos textul nuvelei și al discursului meu: Bucură-te de viata Am spus de multe ori povestea unei anume scrisori pe care am primit-o cu mulți ani în urmă, deoarece m-a impresionat profund. Și de fiecare dată a avut un efect adânc și i-a inspirat pozitiv pe cei cărora o spuneam. Scrisoarea primită:

Dragă Dle. Doctor,
Bănuiesc că ești surprins de primirea acestei scrisori. Probabil nu îți mai amintești de mine. Acum doi ani am fost internată în spitalul Dvs, fiind îngrijită de un alt doctor. Mi-am pierdut copilul în ziua în care s-a născut. În aceeași zi doctorul meu m-a vizitat, iar la plecare mi-a spus: “Apropo, un coleg al meu care are același nume de familie ca și Dvs. v-a observat numele pe tabel și a întrebat de Dvs. A spus că i-ar plăcea să vă vadă. “

Puțin mai târziu ați venit Dvs. V-ați pus mâna pe brațul meu și v-ați așezat lângă mine. Nu ați vorbit mult, dar ochii și vocea Dvs exprimau bunătate și m-am simțit mai bine. Pe măsură ce vă ascultam, am observat că păreați obosit și aveați riduri pe față. Asistentele mi-au spus ulterior, că stăteați în spital zi și noapte. În această după-amiază am fost oaspete într-o căsuță chineză din Peking.

Grădina era înconjurată de un zid înalt, iar pe o parte a zidului, încadrată de flori albe și roșii era încastrată o placă de alamă. Am cerut cuiva să îmi traducă textul. Era scris: BUCURĂ-TE ESTE MAI TÂRZIU DECÂT CREZI M-am gândit la mine. Nu îmi dorisem un alt copil, deoarece încă îl plângeam pe cel pierdut. Dar am decis în acea seară că am plâns și așteptat destul. Dacă așteptam ar putea fi prea târziu și pentru mine. Iar apoi mi-ați venit Dvs în minte, cu ridurile adânci de pe față și simpatia pe care mi-ați transmis-o atunci când am avut atâta nevoie de ea. Acele câteva minute pe care le-ați petrecut atunci cu mine poate nu au însemnat mult pentru Dvs, dar au însemnat enorm pentru o femeie îndurerată. Așa că doresc în schimb să fac și eu ceva pentru Dumneavoastră. Poate și pentru Dvs este mai târziu decât credeți.

Mă iertați pentru îndrăzneală, dar când terminați lucrul astăzi vă rog să stați în liniște și să vă gândiți la povestea mea. Marguerite Loomis De obicei dorm foarte bine, însă în acea noapte m-am trezit de câteva ori cu gândul la plăcuța chinezească. Mi-am spus că sunt doar un bătrân prostănac pentru că mă las afectat de scrisoare unei femei de care nici nu îmi amintesc măcar și am alungat gândurile din minte. Dar imediat m-am trezit că îmi puneam întrebarea: “Poate este mai târziu decât ai crede, de ce nu faci ceva?“ A doua zi de dimineață m-a dus la lucru și le-am spus că vreau să îmi iau liber trei luni. L-am sunat pe Shorty, cel mai bun prieten al meu și i-am zis să treacă pe la mine.

Când ne-am întâlnit i-am spus că vreau să mergem acasă fiecare, să ne facem bagajul și să plecăm în America de Sud. Părea atras de idee, însă m-a refuzat spunând că din clipă în clipă trebuie să meargă la negocierea unui contract la care lucra de luni de zile. I-am citit scrisoarea femeii. A scuturat din cap. “Mi-ar plăcea să vin, dar nu pot acum. Poate altă dată.” a vorbit încet. “Ce zicea femeia? ‘Este mai târziu decât ai crede’? Ei bine – “ Am stat în tăcere pentru câteva minute. L-am privit în timp ce punea în balanță cererile prezente cu anii care ne mai rămăseseră să trăim, la fel cum făcusem eu în noaptea precedentă. Într-un final a vorbit. “I-am așteptat trei luni să se decidă și să încheiem negocierea.

Nu mai aștept. Pot să aștepte și ei după mine. Când vrei să plecăm?” Am călătorit în America de Sud. Ne-am petrecut zi după zi pe malul oceanului, scăldați de apă și soare. Am ajuns într-unul din marile orașe ale Americii de Sus și întâmplător eram în compania unui om de afaceri, proprietar de fabrici de oțel și cu afaceri în creștere rapidă. Într-o zi, Shorty i-a cerut să ne însoțească la un joc de golf. Ne-a răspuns: “Señor, îmi place golful și mi-ar plăcea să vin. Soția mea este în concediu în Statele Unite, cu copii. Mi-ar fi plucut să merg cu ea. Am cai superbi și mi-ar place să-i călăresc. Nu pot face nimic din aceste lucruri, deoarece sunt prea ocupat. Am 55 de ani și în 5 ani vreau să mă opresc.

E drept că am spus același lucru și acum 5 ani, dar atunci nu știam că ne vom dezvolta într-atât. Construim o nouă fabrică, producem oțel în cantități imense. Nu îmi permit nici măcar să merg să joc golf. “ “Señor”, i-am răspuns “știți de ce am venit în Africa de Sud?” “Probabil pentru că aveați suficient timp și bani ca să vă permiteți” “Nu”, i-am răspuns, “de fapt aveam amândoi responsabilități și nu aveam timp liber. Stăm pe terasa aceast frumoasă, deoarece acum câteva săptămâni o fată de care nu îmi amintesc a privit o placă de alamă încastrată într-un zid din China.” I-am povestit întreaga întâmplare. Mi-a cerut să-i repet cuvintele fetei: “Bucură-te. Este mai târziu decât crezi“.

L-am reîntâlnit în dimineața următoare la intrarea în hotel. “Doctore”, m-a întâmpinat “așteaptă o clipă. M-am gândit toată noaptea. Este ciudat cum o persoană pe care am cunoscută întâmplător, cum sunteți Dvs, poate să îm afecteze viata. Mi-am sunat soția și i-am spus că vin și eu cu ei.” Mi-a pus mâna pe umăr: “Fata aceea din China a arătat cu degetul o placă de alamă. A avut un deget foarte lung, care m-a atins și pe mine.” În ultimele secole speranța de viata a crescut mult. Persoanele cele mai valoroase nouă au trăit în special pentru alții. Poate și noi am făcut la fel.

Uneori trebuie să ni se reamintească că putem avea mulți ani frumoși în față și putem face mai departe bine altora, dacă începem chiar acum să facem ceva pentru noi înșine. Să mergem în locuri la care am visat și să facem lucruri pe care ni le-am dorit ani întregi. Să înlocuim competiția cu puțină contemplație. Să ne bucurăm împreună cu cei la care ținem, de recompensele muncii depuse. Prietenul meu Shorty a murit de atunci. I-am fost alături pe patul de moarte. Mereu îmi repeta “Fred sunt așa de bucuros că am fost în America de Sud împreună. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am amânat plecarea.” Acesta este mesajul plăcii de alamă din grădină – că poate pentru fiecare dintre noi este mai târziu decât am crede.

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Pentru ca a fost o vara incredibila

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Sun, 18 Sep 2011 23:29:08 PDT

Am avut o vara incredibila si minunata, iar unele din acele zile in care a fost asa au fost zilele in care cu o parte din prietenii mei din grupul de rugaciune am fost la Turda, iar a doua zi dimineata am plecat catre Cheile Turzii.

Ne-am propus sa urcam in Chei pana sus la cruce, care este cel mai inalt punct al Cheilor si unde este amplasata o cruce de fier. Problema a fost ca in noaptea dinainte fetele nu au avut somn si nu ne-au lasat nici pe noi sa dormim asa ca am plecat fiind obositi, nedormiti, Roxy avand inca dureri foarte mari de la accidentul cu ATV-ul la genunchi.

Nu a fost deloc usor drumul si mai ales urcatul, dar spre mandria mea spun ca oamenii cu care am fost sunt niste luptatori si chiar daca a fost cum a fost situatia cu totii am ajuns epuizati sus la cruce, unde am putut sa analizam zilele care au trecut si sa cantam spre slava lui Dumnezeu.

Nu am scris nimic pana azi deoarece doar azi am terminat video-ul cu ceea ce a fost.
Vizionare placuta

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Pentru cei care cred ca viata lor e complicata...un model de urmat

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Fri, 16 Sep 2011 00:35:01 PDT

Am vazut prima data titlul acestui articol si nu am reusit sa il citesc atunci, dar mi-a ramas in minte si azi am reusit sa il citesc. Este impresionant, este o lectie de viata, este un model pentru toti cei care la un moment in viata vor fi parinti. Nimeni nu ne va aprecia atunci cand suntem oameni obisnuiti care facem lucruri obisnuite, ci atunci cand suntem oameni obisnuiti care facem lucruri extraordinare, nu va pot dori in viata nimic altceva decat sa fiti extraordinari indiferent de ceea ce ati primit de la viata.

Alina Szollo şi-a dedicat viaţa băiatului său, care nu îşi poate folosi mâinile şi picioarele. Timişoreanca şi-a dus fiul în braţe la grădiniţă, la şcoală, iar acum merge zi de zi cu el la facultate. Alina Szollo nu consideră că face ceva ieşit din comun, ci doar ceea ce ar face orice mamă pentru copilul ei: să îi dedice întreaga viaţă. Alex, în vârstă de 21 de ani, a suferit un şoc la naştere şi a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală cu tetrapareză spastică.

Condamnat să nu îşi poată folosi nici mâinile, nici picioarele, tânărul a dovedit că poate învinge orice handicap. Sprijinit de mama sa, a mers la grădiniţă, alături de copiii fără probleme, la şcoală, iar în prezent este cel mai bun student al Secţiei de Limbi Moderne Aplicate, de la Universitatea de Vest din Timişoara. Nu ar fi ajuns ceea ce este astăzi dacă nu ar fi avut o familie minunată alături de el: tatăl, care munceşte pentru a aduce banii necesari în casă şi mama, care l-a însoţit la grădiniţă, şcoală şi facultate. În ciuda greutăţilor pe care le-a întâmpinat, Alina Szollo, în vârstă de 39 de ani, este mereu cu zâmbetul pe buze. Cu un optimism de neimaginat, îşi spune povestea care este o adevărată lecţie de viaţă. „Până în clasa a şasea, l-am cărat doar în braţe.

După aceea, Alex a reuşit să se târâie şi ne-am dezvoltat scheme de prindere şi împuns cu cotul. Nimic nu a fost uşor însă. Am întâmpinat greutăţi în tot ce am încercat să facem. Când l-am dus la grădiniţă, i-am forţat într-un fel să îl primească, măcar câte două ore. Au încercat să mă refuze, spunându-mi că este prea complicat. Atunci le-am spus că voi sta eu la uşă şi voi răspunde pentru tot ce se întâmplă”, a început să povestească Alina.

Eforturile unei mame După ce Alex a terminat cu bine grădiniţa, au mers împreună la şcoală. „Când m-am dus să îl înscriu, mi s-a propus şcolarizarea la domiciliu. Am refuzat din start. Profesorii nu au fost încântaţi la început să aibă un părinte alături de ei, oră de oră. Nu am ales niciodată ce mi-a fost mie uşor pentru că eu nu vreau să-mi fie mie uşor. Îmi doresc să îi fie bine lui Alex”, a mai spus mama. Alina este cea care a scris fiecare cuvânt dictat de învăţătoare, iar apoi de profesori, în caietele fiului său.

Tot ea este cea care a ieşit la tablă, în faţa profesorilor şi a scris ceea ce îi spunea Alex. Alina a dat teze, lucrări, a participat la olimpiade cu fiul său şi a absolvit, împreună cu el, cu bine, cele 12 clase. Cum a rămas însărcinată înainte de a termina liceul, Alina a reluat şi absolvit studiile abia în 2009, chiar înainte ca fiul ei să dea bacalaureatul. Cum Alex nu-şi poate folosi mâinile şi picioarele, ea este cea care îl spală zi de zi, îl barbiereşte, îl îmbracă şi îi dă să mănânce.

De când Alex a intrat la facultate, s-a rezolvat problema scrisului, în sensul că tânărul îşi poate mişca degetele şi tastează la laptop. Alina este însă cea care duce laptopul şi băiatul la cursuri. „Nu mai intru cu el în sală. Stau pe coridoare şi îl aştept, pentru a-l muta dintr-o sală în alta. Între timp fac integrame”, a continuat mama. Tot Alina este cea care a mers cu Alex la zile de naştere, la banchete şi în excursii. Ea este mama care şi-a învăţat fiul că niciun handicap nu este de neînvins în viaţă.

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Articol preluat de AICI

Tu pentru cine si pentru ce te rogi?

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Wed, 14 Sep 2011 00:42:59 PDT

Se povesteste ca din naufragiul unui mare vapor nu au ramas decât doi supravietuitori: Ted si Bob. Cu ultimele lor puteri, au reusit sa înoate pâna pe malurile unei insule, care din nefericire era pustie si cu un relief desertic. Nestiind ce altceva ar putea face, Ted si Bob au cazut de acord ca singura lor posibilitate era sa se roage. Si pentru ca tare ar fi vrut ei sa stie a cui rugaciune e mai puternica, au decis sa împarta teritoriul insulei în doua si fiecare sa se plaseze la un capat al insulei. Primul lucru pe care l-au cerut în rugaciune a fost mâncarea. În dimineata urmatoare, Ted a descoperit pe teritoriul lui un pom roditor, ale carui roade i-au stâmparat foamea. Partea de insula ce-i revenise lui Bob a ramas stearpa. Dupa o saptamâna, Ted s-a simtit singur si a decis sa se roage ca Dumnezeu sa-i dea o sotie. În ziua urmatoare, a mai naufragiat un vapor în apropierea insulei si singurul supravietuitor - o femeie - s-a salvat înot, ajungând pe teritoriul lui Ted. În celalalt capat al insulei, Bob nu s-a ales cu nimic. Nu dupa mult timp, Ted s-a rugat ca Dumnezeu sa-i dea o casa, îmbracaminte si mai multe alimente. A doua zi, valurile oceanului au scos la mal mai multe lazi în care Ted a gasit raspunsul la rugaciunile lui, si din ale caror scânduri si-a putut consolida coliba. Malurile lui Bob au ramas la fel de pustii. În cele din urma, încurajat de raspunsurile primite, Ted s-a rugat pentru un vapor, ca sa poata pleca împreuna cu sotia lui de pe insula. A doua zi, a descoperit un vapor ancorat de partea lui de insula. Ted si-a urcat sotia pe vas, hotarât fiind sa-l lase pe Bob pe insula, considerându-l nedemn sa primeasca binecuvântarile lui Dumnezeu, de vreme ce toate rugaciunile lui ramasesera fara raspuns. Înainte ca vaporul sa se desprinda de mal, Ted a tresarit înfricosat la tunetul unei voci din ceruri:
- De ce-ti lasi aproapele pe insula?
- Binecuvântarile mele sunt doar ale mele, fiindca eu singur m-am rugat pentru ele, a murmurat Ted. Rugaciunile lui Bob au ramas toate fara raspuns, asa ca el nu merita nimic!
- Gresesti! - tuna vocea. Bob a avut mereu o singura rugaciune, la care i-am raspuns de fiecare data. De nu era rugaciunea lui, n-ai fi primit nici una dintre binecuvântarile Mele.
- Si care a fost rugaciunea lui Bob, de trebuie sa ma simt îndatorat fata de el?
- Bob s-a rugat mereu ca toate rugaciunile tale sa fie ascultate.

Tu pentru cine si pentru ce te rogi?

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Tu ce mai duci in spate?...click

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Tue, 13 Sep 2011 01:46:13 PDT

Ai văzut în filme (sau poate cunoști personal) acei bătrânei ranchiunoși unii pe alții, care se condamnă mereu? Sa stiti ca nu toti sunt batrani :)))) mai sunt care sunt doar ranchiunosi :D Îmi amintesc de o scurtă poveste: Erau odată doi călugări care traversau pădurea în drum spre mănăstire. Într-o vale au întâlnit un râu. În timp ce se pregăteau să îl traverseze s-a apropiat de ei o femeie – îmbrăcată lejer – care i-a rugat să o ajute să traverseze. Bătrânul călugăr a luat-o în brațe și a traversat-o apa. A lăsat-o jos, iar călugării au plecat apoi mai departe pe calea lor. Al doilea călugăr, mai tânăr, după ce l-a privit consternat pe fratele să traversând apa cu femeia în brațe, a bombănit întregul drum. La apropierea serii, călugărul tânăr nu a mai rezistat și într-un final a explodat: “Bine frate, tu ne spui mereu să stăm departe de femei și de tentații, iar tu ai dus-o în brațe? Ce exemplu ne dai?” Bătrânul călugăr s-a uitat senin la el și i-a răspuns “Frate, eu am lăsat fata jos după ce am traversat apa. Tu de ce o mai porți cu tine?” Numesc acest procedeu a gasi "Nod in papura" si ceea ce e cel mai interesant la chestia asta e ca papura are noduri...ar fi imposibil sa nu le gasesti. Daca iei in spate fiecare nod pe care il gasesti si tot le duci de la unu la altu sa le areti ce ai tu in spate...la un moment ajungi sa fii garbovit de atatea chestii care le duci in spate...mai lasa jos din ele...si haideti sa mergem mai departe :) Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Sa revenim la ale noastre

noreply@blogger.com (Emanuel Tritean) — Tue, 13 Sep 2011 01:35:08 PDT

A trecut vara...a fost una incendiara. A fost una si de pauza pe blog, dar de azi sper sa reincep cu succes ceea ce am lasat. Mi-a fost dor sa scriu pe blog, mi-a fost dor sa stau si sa impartasesc cu voi fiecare lucru peste care dau care mi se pare interesant.

Nu stiu cum a fost vara voastra, nu stiu cum v-ati distrat dar sper sa fi avut un timp cel putin la fel de tare ca si al meu.

As vrea sa impartasesc o poveste care am gasit-o si care m-a impresionat...mai mult pentru ca apreciez cu adevarat ceea ce a reusit acest om sa faca.
Colonelul Harland Sanders s-a nascut pe 9 septembrie 1890. Tatal Colonelului Sanders a murit cand acesta avea 6 ani, mama sa fiind nevoita sa lucreze, iar tanarul Harland trebuind sa aiba grija de fratele si sora sa mai mici. Acest lucru l-a determinat sa se ocupe si de bucatarie. La varsta de sapte ani era un adevarat maestru in pregatirea unor mancaruri traditionale. Cand Harland avea 12 ani mama sa s-a recasatorit, iar el a plecat de acasa si a inceput sa lucreze la o ferma in Greenwood. In urmatorii ani a avut mai multe slujbe temporare: conductor de tramvai, soldat in Cuba timp de 6 luni, pompier pe calea ferata, a studiat dreptul prin corespondenta si a practicat o perioada, a vandut asigurari, a lucrat pe un vapor, navigand pe raul Ohio, iar la 40 de ani, a inceput sa gateasca pentru calatorii infometati care se opreau la benzinaria sa in Corbin, Kentucky. La acea vreme nu avea restaurant, dar ii servea pe calatori la masa din locuinta sa. Cu timpul au inceput sa vina tot mai multi oameni numai pentru mancare; astfel a fost nevoit sa se mute vis-a-vis, intr-un motel care avea si restaurant. Timp de 9 ani el si-a perfectionat reteta alcatuita din 11 ierburi si mirodenii si tehnica de prepare, care este folosita si astazi. Faima lui Sanders a crescut. Guvernatorul Ruby Laffoon i-a acordat titlul onorific de ‘’Colonel al statului Kentucky’’ in anul 1935, in semn de recunoastere a contributiei sale la dezvoltarea bucatariei regionale. La inceputul anului 1950, o noua sosea interstatala era planificata sa treaca prin Corbin. Colonelul si-a scos la licitatie afacerea si a fost nevoit sa supravietuiasca un timp cu un ajutor social de 105 $ pe luna. Increzator in calitatea puiului pregatit dupa reteta sa, Colonelul s-a dedicat concesionarii afacerii sale. A strabatut tara, a mers din restaurant in restaurant, a gatit puiul dupa reteta sa pentru proprietarii restaurantelor si angajatii acestora. Daca reactia era favorabila, stabilea printr-o strangere de mana o intelegere verbala cu proprietarul restaurantului, intelegere prin care acesta se angaja sa ii dea Colonelului cate 5 centi pentru fiecare bucata de pui vanduta in restaurant dupa reteta sa. In anul 1964, in peste 600 de restaurante situate atat in SUA cat si in Canada, se vindea pui pregatit dupa reteta Colonelui. In acelasi an, el si-a cedat drepturile de pregatire a puiului unui grup de investitori care il includea si pe John Y. Brown Junior, cel care mai tarziu a fost guvernator al statului Kentucky, din 1980 pana in 1984. Colonelul Sanders a ramas purtatorul de cuvant al companiei. In anul 1976, in urma unui sondaj, Colonelul Sanders ocupa locul 2 in randul personalitatilor cele mai populare in SUA. Administrata de noii proprietari, societatea pe actiuni Kentucky Fried Chicken s-a dezvoltat rapid; in ianuarie 1969 a fost listata la bursa din New York. Peste 3500 de restaurante din intreaga lume au inceput sa opereze sub licenta in momentul in care Heublein Inc. a achizitionat KFC Corporation pentru 285 milioane dolari. KFC a devenit filiala a R.J. Reynolds Industries cand Heublein a fost achizitionata de aceasta in 1982. In 1986, KFC a fost achizitionata de catre PepsiCo Inc. pentru 840 milioane dolari. In prezent, impreuna cu alte patru marci de lanturi de restaurante, formeaza compania Yum!Brands International, cea mai mare companie de restaurante din lume ca numar de unitati. Colonelul Sanders a murit in anul 1980 la varsta de 90 de ani. In ultimii ani el strabatuse 250.000 mile pe an vizitand restaurantele KFC din intreaga lume.

La 60 de ani traia intr-o masina....dupa cativa ani era multimilionar si unul din cei mai importanti oameni de pe pamant. Niciodata nu renunta la visele tale. Nu stii cand Dumnezeu va avea nevoie de ele.

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)