Perspectiva, atitudine si credinta

Decizii si necazuri ( E si maine o zi)

2011-11-14T21:36:00.001+01:00

Nu stiu daca sunt singurul (cu siguranta ca nu) care atunci cand vine seara si timpul de dormit, ma intind in pat si ma napadesc ganduri din ce in ce mai bizare. Chiar daca nu ma consider un optimist inrait, am dozele mele de realism incurcate din loc in loc cu un ... las ca e si maine o zi. Problema vine noaptea. Cand ma pregatesc sa trec pragul catre celalalt mal si sa intru incet dar sigur in subconstient, imi vin in minte toate acele ganduri care au menirea sa te tina treaz chiar daca tu ai nevoie de somn ca pestele de apa. Nu stiu de ce se intampla asta.

Poate ca suntem facuti ca sa ne iertam partial greselile facute la timpul nepotrivit, si prin asta ma refer la decizii prost luate in momente cheie. Fiecare ne luptam cu asa ceva. Fiecare ne uitam inapoi cu furie stinsa partial si simtim cu o oarecare tristete dorinta de a vorbi cu propriul "eu" de acum 5 - 10 ani (altii poate 20 - 30 de ani) pentru al impiedica sa faca ce ia fost scris sa faca. Iar caruia nu i se intampla asa ceva sa se considere fericit. Din fericire somnul pune sfarsit gandurilor care din cand in cand ne macina iar dimineata parca vedem lumea cu alti ochi. Nu vreau sa fiu pesimist insa trairile omenesti sunt generale si cum am zis mai sus nu cred ca sunt singurul care trece uneori prin situatii de felul acesta. E usor sa te uiti inapoi... e mai greu sa privesti inainte.

Fiecare avem lupta noastra. Imi zicea cineva recent ca - fiecare isi cunoaste necazul - el insusi trecand printr-o situatie mai delicata... Cruci sunt destule si important este sa stim cand sa le mai lasam jos. Cred ca credinta te poate ajuta sa vezi lucrurile mai clare si sa iei decizii mai bune... chiar daca in trecut nu le-ai luat.

Cunosc persoane destul de apropiate care au luat-o pe un drum gresit de ceva timp si le este enorm de greu ca sa se faca doar cativa pasi inapoi si sa inceapa de la zero... insa una din proastele calitati ale noastre este ca odata porniti greu ne mai opreste cineva. Din diferite motive pe care le stie fiecare continuam sa mergem pe un drum al ranirii propriei persoane. Nu spun distrugere pentru ca eu consider ca exista oricand speranta unei schimbari... totusi din cauza unei decizii gresite luate intr-un moment de prostie reusim sa ne facem rau fara ca sa dam oportunitatea unei secunde alegeri. Ma gandesc mult la acele persoane care sufera din cauza aceasta si stiu ca sunt destule. Sper ca sa isi dea seama intr-un fel sau altul ca viata e plina de oportunitati si ca merita sa lupti pentru a le avea.

Afara ploua. Ma uit la ceas... e ora 23:22 si vreau sa dorm. De ceva timp incoace e imposibil sa ma bag in pat fara ca sa nu trec pe la patutul in care doarme Albertin al meu. Are aproape 4 luni si chiar daca existenta lui imi zice fara echivoc ca timpul trece si pentru mine, pot spune fara nici un fel de dubiu ca el este decizia cea mai buna la care am putut sa iau parte.

Imprima articolul

Omul Vs Omul

2011-11-11T23:32:00.000+01:00

Ma gandesc de multe ori la cantitatea de cuvinte pe care le " eliberam " din cand in cand pe parcursul unei zile. Unii vorbim mai mult altii mai putin; insa dialogul cu cineva sau cu ceva ( mai sunt si oameni care vorbesc cu dulapul sau cu televizorul) este o caracteristica unica a omului. Mai sunt si catei care latra la oglinda fara ca cineva sa ii provoace. Poate ca au invatat asta de la noi... cine stie!? Nu ar fi mare lucru...

Cunosc un copilas de vreo 8-9 ani care are o mica "problema"; seamana leit cu mama lui. Nu ca asta ar fi o problema in sine sau ceva anormal... dar ceea ce o caracterizeaza pe mama lui e ca vorbeste fara sa se opreasca nici ca sa respire. Cam de fiecare data cand tratez cu dansa imi e greu sa o urmaresc si nu de putine ori creierul meu m-a pacalit si a luat-o la fuga pe campii lasandu-ma pe mine singur cu onorabila doamna care dorea sa imi explice mie ceva despre vestul salbatic si despre faptul ca baietelul ei se crede Napoleon prinzand indieni prin China ca sa ii vand ca sclavi in Turcia; imaginatie de copil... Atata am prins din conversatiile dansei si asta doar pentru ca este singurul lucru destul de interesant ca sa ma faca sa prind ceva. Chestia e ca baietelul care e un scump si dupa cum am spus seamana leit cu dansa, vorbeste poate si mai mult. Aici am putea sa zicem ca mama seamana cu copilul; un lucru destul de logic ca si marea intrebare existentialista- cine a aparut primul, oul sau gaina? Cateva minute mi-a trebuit ca sa aflu ce masina are taticul, ce numar poarta la pantofi mamica si lucrul cel mai interesant, cum ca Pikachu e galben si ca Zana Maseluta i-a furat cei trei dinti din fata pentru ca sa ii duca la un baietel din Africa. Mi s-a parut destul de interesant zelul copilasului de a-si ajuta semeni si faptul ca nu era suparat pe ea pentru asta.

Lasand la o parte pataniile din vestul salbatic si pe Zana Maseluta, revenind pe taramul real al vietii de zi cu zi, ajung la concluzii bizare si uneori absurde. Cel mai nasol e ca sunt reale... si nu prea putem sa facem nimic ca sa ni le explicam intr-o maniera mai delicata.

Cei mai multi vorbesc mult... dar prost. Asta e trista realitate. Nu de putine ori ma aflu in situatia jenanta in care nu stiu daca cel care in principiu mi se adreseaza, vorbeste cu mine sau gandeste cu voce tare. Nu vreau sa zic ca eu fac parte dintr-o clasa de oameni care se comunica la perfectiune si fiecare isi stie rolul lui in conversatie... dar majoritatea oamenilor nu stiu sa comunice. Majoritatea oamenilor nu stiu sa reactioneze. Majoritatea oamenilor habar nu au sa dea un sfat. Nu trebuie sa fi psiholog ca sa sti sa comunici, nu iti trebuie studii ca sa simti partea neclara a celuilalt... Marea problema a noastra, a tuturor e ca nu am investit timp in a invata comunicarea si nu ne dam seama de importanta ei in viata de zi cu zi.

In general oamenii uita în minutul următor ceea ce le-am spus. Nu suntem atat de importanți pe cat ne credem... si asta doar pentru ca nu stim sa ascultam.

Asa ca, solutia este ca sa lasam povestiile cu zane si vestul salbatic pentru cei mici, iar noi sa ascultam ce vrea ceea ce ne inconjoara sa ne spuna; oamenii, natura, societatea, biserica, si nu in ultimul rand la lucrurile mici care fac viata mai frumoasa... sa citim o carte, sa ascultam o muzica buna, sa scriem o poezie pentru cel/cea drag/a... si incetul cu incetul ne vom da seama ca am ajuns sa intelegem lucrurile care pana atunci nu reuseam sa le intelegem, si sa ii intelegem pe cei pe care nu reuseam sa ii intelegem... viata merita traita din plin.

Imprima articolul

Motive personale

2011-08-13T10:40:00.000+02:00

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris si multe lucruri s-au intamplat in viata mea de atunci. Cred ca in ultimele 6-7 luni am trecut de la stadiul de adolescent-tanar, la stadiul de adolescent tanar-matur... :P asta pot ca sa o confirme circumstantele si sper ca si cei care ma cunosc. Oricum, nu voi uita niciodata copilaria si voi fi la fel de copil ca si pana acum... nu as fi eu insumi daca nu ar fi asa.

Dupa atata timp in care gandurile ma duceau departe in trecut, simt ca lumea s-a schimbat. Daca e mai frumoasa nu stiu sa spun; daca zic ca e mai urata as fi un ipocrit de prima clasa.

Lucrurile care m-au schimbat nu ma lasa in pace... si nici nu doresc sa scap de ele. Am ajuns in starea in care vreau mai mult pentru ca e ca un drog care imi produce anxietate si singurul medicament este in mod paradoxal ceea ce ma provoaca... si m-am vindecat...

Am crescut in aceste cateva luni care au trecut... am crescut si mai mult in ultimele 3 saptamani. Si o simt ca o binecuvantare.

Motivul?

Albert - Gabriel from raul_bp on Vimeo.

Imprima articolul

Pilda Samuraiului

2010-10-07T18:31:00.001+02:00

Nu prea le am eu cu inmensa cultura japoneza… cand eram mic mai vedeam filme cu luptatori samurai care zburau de pe o casa pe alta dar recunosc ca sunt un ignorant cand vine vorba de obiceiurile din tara “soarelui rasare”. Insa am primit prin email de la cineva o mica anecdota populara japoneza, dinasta care circula pe net si uneori este subiectul multor emailuri spam. Nu prea sunt de acord sa postez ceva care nu este scris de mine dar asta chiar mi-a placut. Aviz amatorilor de senzatii tari cum ar fi dispretul si needucatia indreptata catre cei din jurul lor; li se adreseaza lor in special.

“ Langa Tokyo traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.

Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza. Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea.

S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai. Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil.

La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:

- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?

- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.

- Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.

- Ei bine la fel stau lucrurile si cu orice ura, manie, insulta sau invidie, spuse Maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.“

PS1 Ii multumesc lui nea Laurentiu Busca, pentru ca mi-a trimis pilda asta.

PS2. Nea Laurentiu… sa te tina naravu :=)

PS3. Sa fiti iubiti.

Imprima articolul

Conexiuni – congresul internautilor crestini

2010-10-07T16:59:00.001+02:00

Din cauza ca din cand in cand imi mai pierd timpul scriind pe blog ceea ce imi trece prin cap, am intrat si eu in categoria internautilor sau a bloggerilor. E interesant sa iti poti tine blogul actualizat cel putin o data pe saptamana insa acest lucru nu este totdeauna posibil. Lucrurile nu merg niciodata atat de bine pe cat ai vrea sa mearga. Tot timpul e loc de mai bine.

Intre 14 si 17 octombrie va avea loc la Stupini ( cred ca e judetul Brasov, daca nu e asa corectati-ma ) o intalnire a internautilor crestini. Am primit si eu invitatia insa cum ma aflu la mii de kilometri de iubita mea tara, nu pot sa particip chiar daca mi-ar face mare placere. Am inteles ca vor fi cateva seminarii de specialitate pentru bloggeri, ateliere, activitati de cunoastere si recreere… etc… ceva la care daca se poate, trebuie neaparat participat.

Cine vrea mai multe informatii sa intre pe pagina asta ca sa se informeze si daca doreste sa se inscrie.

Daca merge cineva si ma cunoaste, sa imi spuna cum a fost. Si daca nu ma cunoaste, sa faca bine sa ma cunoasca… :=) . Oricum, am sa incerc sa merg la un viitor congres de tipul asta daca va mai fi.

Inca un an la cei 27 ( parca nu erau destui )

2010-08-17T21:38:00.001+02:00

Chiar daca nu sunt un asiduu asteptator al zilelor festive care au in centru persoana mea, tin sa aduc aminte ca viata merge inainte chiar daca noi nu ne dam seama sau daca ne dam seama, preferam sa ignoram lucrul acesta. Cine ar fi crezut acum 15 – 20 de ani ca Pamantul se roteste atat de repede si timpul parca o ia razna fara sa te intrebe de sanatate. Toti cei care implinesc ani chiar daca se bucura de experienta timpului trecut au o anumita nostalgie de vremea cand sarbatoreau propria zi de nastere la ceva timp dupa revolutia din ‘89. Dar ce sa-i faci? Viata goneste cu viteza timpului… si nu se opreste pana in ultima clipa. Dar sa fim mai optimisti. Ceea ce conteaza este ce ne inconjoara si nu in ultimul rand, ceea ce suntem noi: sperantele noastre, visele noastre (care s-au implinit sau care nu se vor mai implinii niciodata), aspiratiile noastre… etc.

Eu doresc sa multumesc tuturor celor care in mod direct sau indirect si-au amintit ca acum 28 de ani, pe 17 august 1982, a venit pe lume “un copil nici frumos dar nici urat “ ca sa il parafrazez pe marele Ion Creanga, celor care mi-au spus un “La multi ani” adica, scumpei mele sotii Alina, parintilor mei, socrilor mei care m-au sunat astazi din Romanaia, surori mele Patricia, lui Thomasito nepotelul meu drag si chiar daca ii amintesc la sfarsit dar nu inseamna ca sunt mai neimportanti, lui Anca si Iulian, cumnatii mei. Mai sunt si prietenii mei de pe Facebook… Carmen, Edison ( nu Thomas Edison ci Tanasa Edison ), Jiss Pineda, Nona, Tibi, Sorin Petreaca, Andrei, Oana, Claudia French, Nick ( pe care nu l-am mai vazut de ani de zile ), Emese Ildiko… si lista poate continua cu cei care mi-au trimis mesaje in privat.

Totul a fost perfect in aceasta zi. De la soarele de dimineata la adierea vantului si splendoara Lunii si a planetei Venus care se vede atat de clar in aceasta seara splendida. Dar nimic nu se compara cu privirea Alinei din aceasta dimineata… Multumesc frumoasa mea pentru tot.

Imprima articolul

Lucruri cu sens si fara sens – religia si fariseii -

2010-08-12T21:48:00.003+02:00

Spunea Karl Marx, ca religia este opiumul popoarelor. Se referea fara doar si poate si la religia crestina. A avut dreptate atunci si are dreptate si azi. Trebuie doar sa te uiti la sirurile de oameni care incearca sa vada oasele vreunei sfinte paranghelii, si ajung in asa hal ca se calca in picioare… sau cei care pentru a tine o zi “pentru Domnul” isi mutileaza corpul si nu se lasa pana ce nu isi pierd si mintile. Parerea mea este ca intre cei cu paranghelia si cu ziua sfanta, nu exista nici o diferenta. Sunt pana peste cap de oameni care incearca sa ma duca la cer tragandu-ma de nadragi pana ce raman fara ei si in popou gol.

Credinta crestina a fost sclipitoare in perioada in care a aparut insa din momentul in care si-a pierdut sensul si cu asta ma refer la mesajul central, la piatra de baza a credintei crestine, adica etica cristocentrica, a devenit o povara pentru multi… Insa problema cea mai mare este ca ei nu stiu ca este un chin. Ei cred ca este normal sa se chinuiasca. Traiesc intr-o lume a ignorantei voite… deosebit de incantatoare pentru ei dar total lipsita de simtul realitatii. Mi-am dat seama ca sfintii - religiosi pur si simplu nu stiu pe ce lume traiesc. Au o lume a lor lipsita de vointa individuala pentru ca deciziile importante ale vietii lor sunt luate pe baza unor percepte care au fost invatate de la alti ignoranti mai slabi ca ei insa care se credeau mult mai inteligenti si sfinti ca cei din jurul lor atunci cand si-au insusit intelegerea mesajului crestin in totalitate. Lucrul cel mai rau este ca se cred in stare sa ii invete si pe ceilalti… iar atunci cand nu reusesc sa ii “duca pe drumul cel ingust” il indeparteaza in cum le place lor sa spuna “intunericul de afara”. Odata acolo, nimeni nu mai are dreptul sa se mai intoarca… numai daca se umileste si pupa mana celor care odata l-au fugarit. Opiumul asta nu numai ca iti ia mintile si te tampeste dar te si face sa umbii prin viata ca un adevarat fugar… si prin asta vreau sa spun ca viata este o etapa in care nu te mai bucuri pe deplin de relatia personala cu Dumnezeu si incerci sa iti areti muschii sfinteniei indoctrinati cu dopamina fundamentalista.
Farisei au fost si vor fi, insa lumea nu se termina. Daca credeti ca o sa aveti probleme cu ei vreodata, fugiti ca de scorpie. Daca ati avut probleme va inteleg unele reactii care sunt considerate nelalocul lor de ceilalti. Daca nu ati avut sunteti foarte binecuvantati – daca imi permiteti pleonasmul. Pe langa ignoranta pentru farisei exista doar un singur leac… rugaciunea catre Dumnezeu… ca sa nu te intalnesti cu vreunul. O sa continui cu subiectul acesta si o sa il dezvolt mai pe larg putin mai tarziu si asta poentru ca ma fascineaza lumea sfintilor nu pentru ca vreau sa demasc pe cineva. Se spune ca atunci cand ti-e frica de ceva acel ceva te atrage ca fructul oprit din gradina Eden.
Recomand pentru cei interesati de problematica sa citeasca o carte scrisa de Petru Lascau cu titlul Memoriile lui Eutih- Portrete de farisei. Daca considerati ca exagerez si sunt prea dur cititi ce scrie pastorul Lascau. O sa radeti si o sa plangeti in acelasi timp.
PS. Rugati-va sa nu fiti ca cei de jos.

In Te Domine – Mi Pastor

2010-08-12T01:10:00.002+02:00

In sfarsit, dupa vreo 3 luni de munca si un an de repetitii, saptamana asta am primit de la mult iubitul nostru dirijor, Jean Filip, primul album al grupului In Te Domine. Contine 10 piese cantate cu toata dragostea pentru Dumnezeu si pasiunea noastra pentru muzica de calitate. Adevarul este ca atunci cand te auzi pe CD simti… asa… un fior dulce prin stomac, exact ca atunci cand iti saruti prima iubire, la adolescenta. E frumos sa canti si sa il lauzi pe Dumnezeu doar pentru ca merita sa fie laudat. Mai jos sunt niste date despre album.

Titlu Album – Mi Pastor

Piese:

1. Confiare en Ti – Exprima increderea intr-un Dumnezeu care a murit in locul nostru.

2. Jesus, rey - Lauda adusa Regelui Regilor.

3. Simplemente Aleluya – Exact ceea ce spune titlul… doar aleluia.

4. En el reino de los cielos – Va veni o zi in care nu va mai fi tristete si vom intelege poate, cum Dumnezeu ne-a putut iubi atat de mult.

5. Señor Tu eres mi Dios – Confirmarea ca Dumnezeu lucreaza in fiecare din noi.

6. Mi Pastor – Un Psalm 23 in versiune moderna.

7. Canta pueblo – Doar putin si noaptea se va termina.

8. Santo, Santo - Cantare de lauda la adresa lui Dumnezeu

9. Sufrio para ti – O privire catre crucea de pe Golgota

10. Yo Soy – Triumful iubirii si al credintei intr-un Dumnezeu care este calea, adevarul si viata.

Daca doriti sa comandati CD-ul scrieti un email la grupointedomine@gmail.com sau lasati un mesaj mai jos la comentarii, lasandu-va emailul la care va putem contacta. Vizitati si pagina grupului www.intedomine.com

Un salut la toti si sa sune muzica.

Caldura mana in mana cu criza… de nervi (fara bulina rosie)

2010-08-11T18:36:00.002+02:00

M-am trezit intr-o dimineata cu o enorma senzatie de sete. Dupa ce am golit sticla de apa din frigider am trecut la tetrabrikul care continea suc de portocale. Insa… stupoare: era gol!!! Nu era nici o amarata picatura de lichid in el. Si m-am intrebat: ce saracie cauta in frigider bucata aceea de hartie cartonata cu aluminiu in care trebuia sa existe suc de portocale ? Cine a fost ametitul sau ametita care nu a aruncat la gunoi acea cutie albastra cu o poza de portocala pe ea? Eram tare costernat si revoltat. E posibil asa ceva? De ce sa isi faca unul iluzii ca isi va potoli setea iar cand va sosii acel moment sa traga concluzia ca a fost tras in teapa in mod voluntar sau involuntar de cineva care sigur locuia impreuna in aceasi casa… si poate ca acel cineva dormea si in pat cu el. Pe langa asta era si o caldura de ma ametea iar dusul rece era o metoda buna de a te racorii inca de pe vremea cand eram adolescent… (no comments).

De ce vara trebuie sa dureze asa de mult? Nu ar putea sa fie doar in vis? Ceva gen Matrix… te conectezi la un port USB si te bucuri de vara cat vrei tu la tine acasa la 35 de grade virtuale cand afara poate ninge. Dar cineva poate sa intrebe… si cum te mai bronzezi ? Solutie: iti cumperi un monitor vechi de 20 de ani, dinacela cu tuburi, si stai in fata lui vreo 2-3 zile iar dupa aceea o sa ai o bronz de zici ca ai fost in Punta Cana.
Vreau sa vina toamna. Parca pentru felul meu de a fi, toamna si primavara sunt mult mai aproape de gusturile mele. Nu imi place plaja, nisipul… dar ceea ce detest cel mai mult e sarea din mare care dupa ce te-ai racorit putin in “ curatele ape mediteraneene”, incepe sa crape pe tine si iti da o senzatie de infrumusetare etica si fizica de cel mai mare calibru.
In fine… mai sunt cateva saptamani si scap. Sper sa nu supar pe nimeni dar cu toata sinceritatea de care ma simt in stare in momentul acesta vreau sa spun ca URASC VARA DIN SPANIA !!!!!!!!!!!!

PS. Eu terminasem sucul de portocale in noaptea aceea. Cum de multe ori ma trezesc leoarca, de nervi uit ca ma mai plimb noaptea prin casa dupa ceva de baut… si dupa dusul rece.
Imprima articolul

Lucruri cu sens si fara sens – Copilaria -

2010-08-10T16:15:00.002+02:00

Dupa ceva timp in care nu am mai publicat nimic imi vine greu sa incep din nou... timpul trece prea repede iar viata merge inainte cu bune cu rele si nu se opreste... sau daca o face numim acel moment "fatalitate instantanee". Oricum imi promit iarasi ca o sa ma tin de blog.
Cand eram copil credeam ca ma voi satura de ani exact ca inaintantii in varsta a primelor carti a Bibliei care usor treceau de 600 - 700 de ani. Timpul trecea destul de lent... traiam clipa... traiam prezentul... ma bucuram de fiecare fleac care imi inveselea viata. Si erau multe fleacuri... multe momente stranii care ma faceau sa simt viata in toata plenitudinea ei.

Erau oameni in jurul meu care fara sa isi dea seama poate doar din inertia vietii ma faceau sa ma simt ca am parte de siguranta si de prosperitate etica. Traiam intr-o lume in care matematica vietii de multe ori iti juca feste... dar asta nu te deranja catusi de putin. Casa era locul cel mai nebantuit de liniste atunci cand era plina... iar dorul de tinerete si de maturitate isi avea timpul lui atunci cand ne dadeam seama ca varsta isi spune cuvantul in chestiunile de care se ocupa oamenii mari. Imi placea viata aceea... imi placeau oamenii aceia... ma bucuram de sensul vietii de atunci.
Astazi imi adun gandurile ca sa pot sa imi pot aminti de realitatea de atunci care in clipa asta pare asa de indepartata… si stau si ascult frumoasa voce a Angelei Similea care canta....

Unde esti copilarie ?Unde oare ai plecat ? Baietasul ciufulit intr-un barbat tu l-ai schimbat

Da… chiar… unde e copilaria ?
Gata… termin. Nu mai scriu ca devin prea melancolic.
O zi buna si sa fiti iubiti.

Imprima articolul

Multumire si cateva linkuri

2010-04-27T11:15:00.002+02:00

          Am avut in mijlocul nostru timp de cateva zile, pe bunul meu prieten Cornel Darvasan. Cu modestia si naturalitatea de care tot timpul da dovada, ne-a prezentat ganduri pentru tineri si nu numai, in scopul trairii unei vieti mai frumoase. Ceea ce multi pastori nu stiu sa faca, sa isi castige ascultatorii… el o face prin stilul sau caracteristic plin de viata si de prospetime; ne-a vorbit intr-o maniera foarte simpla despre ceea ce doreste Isus sa faca cu noi si din noi. A fost o mare binecuvantare sa il avem intre noi pe Cornel si pentru asta, ii multumesc in numele tuturor celor care s-au bucurat impreuna cu noi seara de seara, pentru ca dansul este un om care a inteles mesajul evangheliei si il predica in puritatea si profunzimea lui. Peste cateva zile voi scrie impresii personale despre aceasta experienta. Cornel Darvasan este realizatorul emisiunii “Viata la Superlativ” de la SperantaTV.
Lista cu predicile pe care le-a tinut in biserica “Speranta” si cu respectivul link pentru a fi   vizionate:

Noaptea luminii
Fariseii vechi si noi (o recomand personal) . O predica despre oamenii care nu au inteles de ce vin la biserica.
Cum sa il urmam pe Isus (seminar pentru tineret)
Dragoste cu parfum de vesnicie (seminar pentru tineret)
Iubitorii de “maine” (biserica Lepanto)

Toate predicile se pot gasi pe siteul www.castellonsperanta.com, la rubrica Resurse sau pe binecunoscutul IntercerTV.

Concert “In Te Domine”

2010-03-02T21:43:00.002+01:00

Urmatorul concert al corului In Te Domine va avea loc pe data de 13 martie 2010, la Biserica Adventista din Alenza, la ora 18ºº. Adresa este C/Alenza nº6.
www.alenza.org
Va asteptam cu drag.
Video In Te Domine - Confiare en Ti, Simplemente Aleluia, Jesus Rey, En el reino de los cielos, Señor Tu Eres Mi Dios, Plecaciune,

Impresii din viata de crestin – partea a doua

2010-01-23T15:41:00.004+01:00

A fi crestin si inca unul bun, inseamna a ramane de partea lui Dumnezeu. Avem exemplul lui Iosua si Caleb care au ramas de partea Domnului inca si atunci cand toti erau impotriva lor. Necredinta face frica si frica poate fi fatala pentru un crestin. Unui crestin nu trebuie sa ii fie frica. Sunt probleme in viata, la locul de munca, pierzi prieteni dragi , ai obiceiuri care nu sunt bune , totusi, Domnul Isus este de partea noastra si cu El frica dispare. Cei trei tineri nu s-au inspaimantat cand au vazut cuptorul de foc. Pentru ce? Pentru ca stiau ca Dumnezeu este de partea lor.
Preferau sa moara decat sa faca ceva care era impotriva constintei lor. A slujii lui Dumnezeu in conditii grele, exact asa cum au slujit acesti trei tineri in Babilon, inseamna a avea certitudinea ca Dumnezeu este langa tine si ca El te va ajuta, asa ca, tineri si tinere, sa RAMANEM DE PARTEA LUI DUMNEZEU.
O problema cu care se confrunta crestinii este atunci cand orgoliul si mandria ii orbesc. Acest “handicap” ne face sa nu mai vedem realitatea si din punct de vedere spiritual suntem orbi. Atunci este momentul cel mai propice pentru Satana sa ne dea o lovitura si sa cadem cat mai afund. Suntem departe de Dumnezeu in momentele acelea si posibilitatea noastra sa ne ridicam sunt minime. Mandria este un flagel care a facut oameni mari sa cada. Chiar si cei care umblau cu Domnul Isus sufereau de boala mandriei. Un om mandru este acea persoana care are o baza spirituala buna si sanatoasa dar care si-a pierdut ordinea prioritatilor. Doreste sa fie primul, nu lasa pe altul sa ajunga la Isus si asta doar din cauza ca are o aura de sfintenie pe care doreste ca oricine sa o vada si sa o admire. Cand intervine Isus in viata unui om, acel om se vede gol si cu nevoie imperioasa de o schimbare. A vedea lucrurile asa cum sunt este foarte important pentru ca mesajul pe care noi il predicam sa ajunga la inima oamenilor si nu numai asta ci prin mesajul nostru oamenii sa il cunoasca pe adevaratul Isus. Langa Hristos, este lumina indeajuns ca sa nu traiesti in intuneric.
O alta caracteristica a vietii de crestin este implicarea in activitatile bisericii sau in societate. Un bun crestin este si un bun cetatean si vecin. Prin mici detalii putem arata celor de langa noi, cetateni ai aceluiasi oras ca suntem prieteni cu Isus. Dragostea lui Isus trebuie aratata celorlalti prin comportamentul si vorbirea ta. Intr-o lume unde dragostea adevarata nu mai are sustinatori sa fim noi, crestinii, cei care reflectam dragostea lui Hristos ca cei care o vad si o simt, sa se indragosteasca de El.
A fi bun crestin si exemplu, inseamna a te raporta intr-o maniera sanatoasa fata de Dumnezeu. Dumnezeu nu este nici pe departe asa cum il tratam noi uneori. De multe ori venim dimineata cu lista in fata Lui, iar seara en prezentam iarasi ca sa vedem ce a facut si ce nu a facut de pe lista. Conteaza mult si atitudinea noastra fata de El. Vrem nu vrem, facem parte dintr-un razboi intre bine si rau. Este important sa stim de partea cui suntem in acest razboi. Trebuie sa venim in fata lui Dumnezeu exact asa cum suntem si sa ne lasam ghidati de mana Lui. Fiecare persoana este unica. Fiecare avem cate o misiune pe acest pamant. Unii si-au descoperit misiunea, altii inca nu, dar nimeni nu s-a nascut pe Pamant doar la intamplare. Putem sa fim ca Estera, persoana potrivita la timpul potrivit. Daca nu stiu misiunea pe care o am, trebuie sa vin in fata lui Dumnezeu si sa Ii zic, ca vreau sa lucrez pentru El. Vor fi descurajari, de multe ori nu vom intelege ceea ce doreste Dumnezeu sa facem, insa trebuie sa fim gata sa lucram pentru El.
Un bun crestin, reflecta iubirea si caracterul lui Hristos. Sunt unii crestini care in loc sa reflecte iubire si intelegere fata de ceilalti, in loc sa ii atraga spre Isus, ii alunga. Spunea cineva ca “ numai dragostea lui Isus te va schimba, mai ai inca dragostea lui Isus in suflet? “Aceasta intrebare trebuie sa ne-o punem si noi in fiecare dimineata si seara. Poate ca azi am gresit cuiva si am vorbit urat cu cineva, fara sa reflectam dragostea lui Isus din noi. Dragostea lui Isus este ca un reper. Atunci cand facem ceva si nu suntem siguri daca am procedat corect sa ne gandim daca Isus pe care noi Il cunoastem din Evanghelie, ar face la fel. Daca raspunsul este afirmativ, atunci inseamna ca am procedat corect. O religie rece, chiar cu principii biblice, ramane rece. Legalismul distruge si nu atrage oamenii la Isus. Daca suntem legalisti sa ne punem un mare semn de intrebare. Amintiti-va; cine au fost principalii vinovati a rastignirii Domnului Isus? Fariseii si preotii care nu suportau ca Isus “calca” pe legalismul lor. Dragostea noastra fata de cei de langa noi, marturiseste cat suntem de aproape de Isus. Ce vad oamenii cand se uita la noi? Vad dragostea lui Isus? Sau vad doar o religie rece care te face un ursuz si sumbru? Daca nu se vede dragostea lui Isus, vino la El; Isus te poate schimba si asa vei putea sa devi o evanghelie vie pentru cei care nu Il cunosc.
Misiunea noastra principala pe acest pamant, este sa traim frumos pentru slava lui Dumnezeu. A trai frumos inseamna a fi o binecuvantare pentru cei din jurul nostru. Dar de multe ori nu este asa. Viata noastra in loc sa fie o binecuvantare pentru ceilalti este un jug care apasa greu. Noi ne-am nascut ca sa traim pentru Hristos chiar daca suntem bolnavi de pacat si mutilati de comportamentul nostru gresit. Fiecare om face alegeri bune si alegeri proaste. In cele mai multe cazuri alegerile nu sunt catre binele nostru. Dumnezeu ne cheama la El, pentru ca sa ne vindece de faptul ca ne-am luat libertatea noastra de alegere prea in serios.
Ca tineri crestini, viata noastra de multe ori a suferit unele caderi drastice si multe lucruri sunt nelalocul lor. Poate ca am fost neantelesi de cei mai in varsta, poate ca am observat unele lucruri la ei care ne-au descurajat … totusi, ca ne place, ca nu ne place, noi suntem viitorul si speranta bisericii crestine. Acum este momentul sa hotaram de partea cui vrem sa stam. Dumnezeu a facut si face orice ca sa mergem de partea Lui.
Sa spunem ca Iosua : “eu si casa mea vom slujii Domnului” si sa strigam ca Isaia “Iata-ma, trimite-ma” . Asta doreste Dumnezeu de la noi. Sa mergem inainte orice ar fi, cu credinta si dragostea lui Isus, pentru ca a traii pentru Hristos este o binecuvantare si a muri pentru El este … asa cum spune Pavel …. “un castig” .
Toti tinerii crestini avem un atu in fata pacatului: il avem pe Hristos de partea noastra. Si sa fiti siguri ca el va face tot posibilul ca viata noastra sa fie o binecuvantare pentru noi, si pentru cei din jurul nostru.

(Ganduri extrase din materialul Saptamanii de rugaciune a tineretului din anul 2009)

Imprima articolul

Impresii din viata de crestin – prima parte

2010-01-22T17:03:00.002+01:00

Incepand de mic, atunci cand incepe sa vada lumea din jurul lui si sa fie atent la tot ceea ce se intampla in jurul lui, omul cand nu intelege ceva, ajunge la uneori teribila intrebare DE CE?
Atunci cand nu cunosti pe cineva si vezi un anumit comportament la acea persoana, comportament care poate tu nu l-ai folosi sau nu ai ajunge vreodata sa il ai, educatia sau poate chiar curiozitatea te face sa intrebi, DE CE acel comportament. Fiinta umana este curioasa inca de la inceputul vietii, iar acest lucru este bine pentru el pentru ca doar cu ajutorul dilemelor un om poate creste din punct de vedere social si etic.

Ca si crestini, ne-am pus de multe ori aceasta intrebare banala... DE CE? Este rau atunci cand punem intrebarea intr-un context rau intentionat cum ar fi, masina mai buna, loc de munca mai bun, bani mai multi, nevasta mai frumoasa sau copii mai destepti… lista poate continua.

Este bine sa ne punem intrebari pentru ca doar asa putem ajunge la cunoastere adevarata. Nimic nu este dat de la inceput.

Pentru un necrestin, aceasta intrebare in general nu are nici un sens. Poate ca doar pentru un filozof care este si necrestin aceste doua cuvinte duc undeva, si asta doar pentru ca filozofia se ocupa de intrebari rationale sau irationale si incearca pe diferite cai sa dea un raspuns.

Totusi, atunci cand un necrestin incepe sa aiba intrebari cu privire la rolul si existenta lui pe acest pamant, pentru el, un exemplu viu este ca painea pentru un om flamand. Iar acest exemplu viu, suntem si ar trebui sa fim noi, CRESTINII. De ce crestinii? Pentru ca ei urmeaza exemplul Domnului Isus.

Ce inseamna a-l urma pe Hristos? Ce inseamna a-l avea pe Isus ca exemplu? Ce vedem noi in Hristos ca acel ceva sa en umple inimile si golul din sufletul nostru?

Ce a vazut Natanael in Domnul Isus care sa il faca pe acesta sa Il urmeze? In primul rand un a avut prejudecati iar in al doilea rand si cred ca cel mai important, a fost sincer in cautarea lui. Sunt sigur ca in viata lui Natanael intrebarea DE CE ocupa un loc important in gandirea si trairea lui de zi cu zi.

Ce a vazut la Isus omul care avea lepra ? A vazut speranta, intelegere si un lucru foarte important : nerespingere. Domnul Isus nu a respins si nu va respinge niciodata pe nimeni oricare ar fi pacatul sau boala lui. Cu Matei s-a intamplat la fel. Matei era respins de cei din jurul lui pentru ca avea o slujba care era urata in Israel. Domnul Isus a venit la el si fara sa tina cont de aceasta prejudecata l-a chemat sa fie prietenul lui.

Ce a vazut Hristos in slabanog? Viata lui era o viata pacatoasa, era plin de remuscari si desnadejde. Pe vremea aceea se credea ca daca cineva sufera de o boala cumplita, este pentru ca el sau parintii lui au pacatuit si aceasta era consecinta pacatului. Acel slabanog dorea pe langa vindecarea trupeasca si eliberarea de vina pacatului, adica, sa fie iertat. Domnul Hristos a vazut in el acea dorinta de iertare si l-a iertat.

Atunci cand nu privesti la Isus, singurul lucru care ti se poate intampla este sa cazi, si sa nu te mai ridici. Norocul lui Petru atunci cand a inceput sa se scufunde a fost ca Hristos era acolo si l-a apucat de mana. Acesta este si norocul nostru: Domnul Isus vine la noi si nu intinde mana, nu ca sa ne certe dupa aceea ci doar sa ne spuna:

Aveti credinta in Mine caci impreuna cu Mine totul este posibil.

Nu conteaza unde te afli, in ce stare esti, cat de pacatos esti, sau cat este constiinta ta de murdara: Domnul Isus vine la tine si te ridica. DE CE? Pentru ca te iubeste.

- va urma -

Imprima articolul

Ganduri de zile mari...

2010-01-13T18:53:00.001+01:00

Cateva ganduri primite de la cineva cu ceva ani in urma, cuvinte care mi-au placut mult de tot. M-au facut sa gandesc atunci si ma fac sa gandesc acum.

Inteligenta fara dragoste, te face pervers.
Justitia fara dragoste, te face implacabil.
Diplomatia fara dragoste, te face ipocrit.
Succesul fara dragoste, te face arogant.
Bogatia fara dragoste, te face avar.
Supunerea fara dragoste, te face servil.
Saracia fara dragoste, te face orgolios.
Frumusetea fara dragoste, te face ridicol.
Autoritatea fara dragoste, te face tiran.
Munca fara dragoste, te face sclav.
Simplitatea fara dragoste, isi pierde valoarea.
Vorbele fara dragoste, te fac introvertit.
Legea fara dragoste, te supune.
Politica fara dragoste, te face egoist.
Credinta fara dragoste, te face fanatic.
Crucea fara dragoste, reprezinta tortura.
VIATA FARA DRAGOSTE... ISI PIERDE SENSUL.

Imprima articolul

La inceput de an…

2010-01-05T13:01:00.001+01:00

In zilele aceastea cand toata lumea mediteaza la ceea ce a trecut insa cu gandul si cu sperantele puse in anul in care am intrat, m-am hotarat sa scriu pe blog. A trecut ceva vreme de cand am scris ultima oara si cineva mi-a zis ca am cam lasat locul asta in paragina. Oricum, atata timp cat suntem sanatosi si liberi, nimic nu ne va putea strica pofta de viata. Cand am inceput acest blog mi-am promis ca nu va trece saptamana fara sa scriu ceva; si uite ca nu m-am prea tinut de promisiune. Greseala mea. Nu am avut un motiv concret, pur si simplu a fost o perioada in care m-am simtit gol pe dinauntru si fara nici un imbold pentru a scrie, asa ca l-am ignorat. Totusi, sper ca nu voi mai lasa blogul atata timp fara ceva nou.

Ca de obicei, la inceput de an, fiecare membru al bisericii, primeste o fagaduinta. Am primit si eu una, insa din cauza ca nu erau destule pentru fiecare, (au fost unii care din “generozitate sfanta” au luat cate 4-5 fagaduinte pentru ca sa aiba mai multe capete de ata de care sa se prinda in caz ca vre-o fagaduinta nu i se implineste) am dat-o inapoi nu inainte de a citi capitolul si versetul unde se afla mesajul care imi servea de fagaduinta. Tin sa precizez ca personal nu prea cred in predestinatia vreunui text pentru o anumita persoana intr-un anumit moment ales de noroc. Biblia nu este un oracol in care sa astepti ca dand cu zarul sa iti cada sfatul potrivi pentru o situatie in concret. Sunt convins insa de faptul ca Scriptura este mesajul lui Dumnezeu pentru fiecare, iar ceea ce gasim scris acolo, - in totalitate – cel putin mie, imi da un sentiment de incredere in rezolvarea favorabila a unei situatii deznadajduite. Poate ca nu este cea mai interesanta si reala credinta, insa este concluzia obiectiva la care am ajuns.

“Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-l cauta” - Plangeri 3:25 -

Frumos text. Chiar daca stiam lucrul acesta, e bine ca sa mi-l mai amintesc uneori. Acesta este mesajul Bibliei. In situatii in care nu mai vedem soluti, credinta in Dumnezeu este basica pentru iesire din impas. Asta ne deosebeste de cei care nu cred intr-un Dumnezeu personal. Prin credinta in acest Dumnezeu noi gasim nadejde acolo unde alti gasesc doar disperare fara limite.

Doresc ca in acest nou an sa avem parte de multa bucurie, satisfactie… si inca ceva; scria marele Ion Creanga referindu-se la relatile dintre oameni:

“Cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune”

Viata este complicata si din diferite motive relationate sau nu intre ele, legaturile dintre semeni se racesc pana acolo incat ajung sa dispara sub un sloi rece de gheata. Este trist faptul ca oamenii nu se pot iubi si respecta atata timp cat impart acelasi element care ii tine in viata, aerul. Dar e si mai trist faptul ca traim dupa aceleasi sperante si ne ascundem in spatele aceleasi credinte, insa asta nu ii impiedica pe unii sa creeze neplaceri in jurul lor.

Nadejdea mea pentru acest an este urmatoarea: cei care s-au rupt intr-o anumita masura de cei dragi – soti, parinti, frati, surori, rude, prieteni, cunostinte – sa revina la sentimentele vechi de dragoste, intelegere si bunavointa. In fond, este singurul lucru care conteaza cu adevarat. Restul vine de la sine.

Asa sa ne ajute Dumnezeu. La multi ani.

Plecaciune - InTeDomine

2009-12-11T11:24:00.002+01:00

Madrid, 5 decembrie 2009, Biserica Adventista Calatrava.

Putina muzica – InTeDomine -

2009-11-24T12:09:00.002+01:00

Trei piese in limba spaniola al corului In Te Domine din care Alina si eu facem parte.
Confiare en Ti, Simplemente Aleluya si Jesus, Rey!
Incredere totala in Domnul Isus.

Cel mai simplu mod de a-L slavi pe Dumnezeu…

Domnul Isus ca rege al nostru.

Vizitati pagina corului – www.intedomine.com .

O casa langa rau

2009-11-16T13:20:00.004+01:00

Pe malul drept al raului Mures, pe undeva in partea de sud a satului Moresti, acum 20 de ani se afla asezata o gospodarie formata dintr-o casa, o magazie, un fanar si o poiata. Pe partea dreapta a acelei salasluinte pitoresti, era un deal care acum este plin de lanuri de porumb si grau. Dar pe vremea aceea, singura obligatie a acelui deal era sa dea fan pentru animalele din poiata si apa pentru gradina. Imi amintesc vremea cand bunicul meu a adus apa din deal. A construit un bazin, a bagat prin pamant o teava de culoare neagra, iar spre surprinderea mea care nu cred ca aveam mai mult de 5-6 ani, bazinul care pana atunci era o bucata de ciment tare si neansemnata, acum era mai mai sa se crape de cata apa cuprindea.
Tot felul de animale gazduia acel bazin: incepand de la broscute care uneori te speriau cu ochii lor bulbucati, pana la sacaitoarele muste si greieri cantatori pe care niciodata nu m-am saturat sa ii ascult. Cantecul lor era acompaniamentul cantecului bunicii care se auzea incet si linistitor, in timp ce robotea prin casa sau prin gradina.
Langa bazin, se afla gradina strajuita de parul care dadea cele mai dulci fructe pe care le-am mancat eu vreodata. Multe jocuri ale copilariei mele a vegheat acel pom iar daca uneori nu ma prajea soarele de vara era datorita umbrei frunzelor lui dese. Mult a trebuit sa indure sarmanul par… de la cumplitele zile de iarna cand apa din bazin ingheta, pana la focul care i-a mutilat trunchiul si crengile cu multi ani in urma. Totusi, ca si un erou care ramane in picioare orice s-ar intampla, acel darnic pom de pere dulci si aromate a ramas in bataia vantului si a ploii pana acum catva timp cand cineva a hotarat sa ii curme glorioasa existenta.
Inima necuvantatoare a acelei asezari omenesti era gradina. Era locul unde bunica ingrijea cu aceasi dragoste si daruire rosii, ceapa, fasole, porumb, ridichi, gogosari, ardei, zmeura, agrise, castraveti, capsuni, cativa visini si multi meri. Nu voi uita niciodata palaria ei mare din paie pe care o vedeam pe capul ei atunci cand iesea in gradina. Timpul trecea in acelasi timp greu si frumos in gradina aceea pentru ca pentru ea, acea ograda vie era un alt membru al familiei de care trebuia sa aiba grija.
Uneori viata le mai era inveselita si de strigatul nepotilor care cu voie sau fara voie mai deranjau linistea acelui loc uitat parca de tristete si nevoi. Pentru cei doi era locul unde uneori isi traiau bucuriile, uneori necazurile, dar pentru cei mici era coltul lor privat de rai. Jocurile erau multe; de la pescuitul potcoavelor de cal pana la ascunzisul in lanurile mari de fasole al bunicilor, nascocirile celor mici intrecea de-a dreptul intelegerea celor doi bunici care cu blandete si intelegere suportau “marile” opere de arta ale odraslelor neatinse inca de boala necazului. Totul isi avea rostul si nimicnicia lui.
(va urma)
Imprima articolul

Timpuri vechi abia trecute

2009-11-03T13:10:00.004+01:00

Atunci cand fara sa iti dai seama cresti, dupa cateva minute de meditare la ceea ce a fost si nu va mai fi, iti vin in minte lucruri din care daca ai uita chiar si o mica particica ar fi o blasfemie de neiertat pentru istoria din care faci parte. Daca ne gandim la trecutul nostru iar in minte ne gadale fierbinte o mica flacara vioaie, inseamna ca ne dor de acel ceva sau cineva care o data ne-a incalzit inima si sufletul… iar pentru mine acel ceva sau cineva au fost, sunt si vor fi, bunicile mele.

Din pacate nu mai traieste nici una dintre ele. Bunica Lidia (Mica cum o alintau toti nepotii) a plecat de pe lumea asta cand eu aveam 8 ani… insa asta nu ma impiedicat sa imi amintesc lucruri despre dansa. Chiar daca sunt unele momente care sunt in ceata, stiu ce am simtit in momentele in care am fost in bratele ei; o caldura sufleteasca pe care doar o bunica o poate insufla.

Pe bunica Susana parca si acum o vad cum intra pe poarta care despartea cele doua curti aducand apa pentru a uda florile care ii erau atat de dragi. Inainte sa plece dintre noi ne-a rugat ca de pe mormantul ei sa nu lipseasca cele mai albe si pure lacramioare, pentru ca gingasia lor sa aminteasca celor care trec pe acolo ca dansa avea speranta invierii pe care a predicat-o in fiecare zi prin felul ei de-a fi.

Au ceva bunicile care este doar al lor. Cred ca doar de la o varsta o femeie primeste acel ceva; capacitatea extraordinara pe care nimeni in afara de ele nu o are… aceea de a insufla praf auriu de stea peste vietile nepotilor lor. O bunica este o “mama acoperita cu multe lucruri dulci” spunea un autor necunoscut si sunt de acord cu el. Cel care nu si-a cunoscut trecutul prin cei dinaintea lui are de pierdut, pentru ca amintirile cele mai frumoase sunt legate de mama cea mare, bunita, moasa, bata, mama buna, iaca, mica, mamaie, denumiri pe care le-a primit de-lungul istoriei cea care este sinonimul de intelepciune infiripata cu dragoste pura.

Cei care inca mai au o bunica, ii sfatuiesc sa se beneficieze de iubirea ei pentru atunci cand nu o veti mai avea, (iar timpul trece cu repeziciune) o sa simtiti un gol in suflet pe care o sa il puteti umple doar atunci cand toti cei care s-au dus de langa noi ii vom avea din nou in brate iar ochii nostri vor plange de fericire pentru ca vom fi iar impreuna.

Asa ca am sa incerc atat cat amintirile mele imi vor permite, sa scriu despre cele doua femei din viata mea care mi-au marcat copilaria si viata. Este un mic omagiu pe care il pot aduce celor doua fiinte care acum nu mai traiesc dar a caror dragoste infinita va ramane mereu vie in sufletul si memoria mea.

(va urma)

Imprima articolul

Cineva care s-a gandit si la noi

2009-10-30T22:53:00.002+01:00

Astazi, facand o revizie rapida prin canalele de televiziune pe care Digi TV mi le transmite prin satelit, am ramas placut suprins de faptul ca atunci cand am ajuns la dialul 130, sus in dreapta punea sigla televiziunii crestine adventiste “Speranta TV”. Nu m-am bucurat neaparat pentru ca am sa vad si eu emisiuni adventiste de caracter crestin-social, pentru ca sincer vorbind calitatea emisiunilor trebuie sa se imbunatateasca ( facand exceptie emisiunea “Viata la Superlativ” ) ci pentru ca dupa ani de zile de cand postul acesta emite, cineva din Romania, de la conducerea televiziunii s-a gandit si la noi: cei care suntem inca printre straini, departe de tara.

Asa ca, felicit pe cei care s-au zbatut (si stiu ca nu a fost usor) ca postul Speranta Tv sa intre in grila de programe Digi TV si prin asta Evanghelia sa ajunga cat de departe posibil.

Numai bine.

Pacea tinuturilor salbatice

2009-10-24T16:21:00.002+02:00

Am citit astazi in cartea lui Philip Yancey “Rugaciunea: are puterea de a schimba ceva?” o mic poem scris de Wendell Berry, care mi-a placut foarte mult. Nu am rezistat sa nu il postez. Sper sa nu se lege nimeni de mine pentru drepturile de autor.

Cand complesit de disperare,
in miez de noapte ma trezesc la cel mai
slab fosnet
si teama ma cuprinde gandind la viata mea si a copiilor mei,
ma intind la paman, in preajma locului unde gascanul salbatic
pluteste pe ape, maiestuos, iar batlanul urias isi cauta hrana. Pasesc pe
taramul plin de pace din mijlocul salbaticiei,
unde nimeni nu se impovoreaza cu gandul la durerea ce va sa vie.
Ma apropii de apele adanci si calme
si simt deasupra capului stelele ce dorm ziua, asteptand sa-si
reverse lumina. Adast o vredme
in lumea invaluita-n har, si ma simt
liber.

Numai bine.

Cineva care exista si intr-o raza de soare

2009-10-22T13:49:00.011+02:00

Trezindu-ma in dimineata asta, am observat cu o nevinovata satisfactie ca previziunile meteo din ultimele zile s-au adeverit. Auzeam tacerea ploii care la nivel psihologic imi transmitea un sentiment de siguranta si in acelasi timp liniste sufleteasca. Nu a trecut mult si soarele si-a facut aparitia razand parca, de norii negrii si posaci care cu putin timp inainte erau asezati deasupra orasului. Chiar daca nu era cald, tinand cont ca este sfarsitul lui octombrie, parca vremea de afara de ademenea sa iesi ca sa profiti de cateva ore de lumina.

In lungile mele momente de gandire, avand o capacitate mai ampla de a manifesta optimism, mi-am cercetat in mod adancit viata si am tras unele concluzi care de moment sunt de domeniu personal. Totusi as dori sa spun ca atunci cand omul in frenetica lui alergare catre ceva ce el insusi nu isi poate explica de ce doreste, isi ia un moment pentru reculegere personala, se regaseste pe el insusi. Daca marile minti al secolului nostru (Albert Einstein, Nelson Mandela, Mahatma Gandhi etc…) nu ar fi avut in momentele lor de indolaia si cateva clipe pentru recapacitare etica si morala, nu cred ca rezultatul munci lor ar mai fi avut un rasunet atat de aprins. Nimic din ceea ce au facut acesti oameni nu ar fi fost posibil fara momentele de cotitura in care si-au regasit identitatea.

De un lucru sunt sigur: atunci cand te regasesti pe tine insuti ajungi la concluzia ca viata ar fi rece si posomorata daca Cineva nu ar exista. Pentru niste fiinte nesigure in propria existenta inseamna enorm de mult a sti ca avem pe acel Cineva care este deasupra noastra intr-o maniera infinita, chiar daca intelegerea pe care o avem despre acel Cineva este limitata aproape catre absolut. Personal ma simt intr-o pozitie favorabila pentru ca stiu si cred ca exista un Dumnezeu care este acel Cineva care prin metode care iasa din spectrul nostru de intelegere ne indruma catre o regasire individuala si spirituala. Dumnezeu nu ne-a uitat si nu ne va uita niciodata. Acel Cineva care este in acelasi timp Creator, Tata, Prieten, Frate, ne-a demonstrat si continua sa ne demonstreze de ce e in stare sa faca pentru noi. Inca nu am vazut totul. Lucrurile frumoase de acum stau sa inceapa. De moment, sa profitam de cateva picaturi de ploaie care ne transmit liniste si pace, si de razele de soare de dupa fiecare ploaie care ne incalzeste fericirea. Eu personal intentionez sa ma bucur in fiecare zi de raza mea de soare.

“La nasterea fiecarei creaturi, ni se reaminteste ca Dumnezeu inca nu si-a pierdut speranta in om.” Tagore Rabindranath

Imprima articolul

Problema mea si problema ta

2009-10-18T22:38:00.012+02:00

Imi aduc aminte de momentul in care am vazut pentru prima oara doua furnici. Stiam poezia pe care am invat-o cand eram scolar de clasa a doua sau a treia: O furnica duce-n spate / Un graunte jumatate…

Ceea ce stiam eu despre furnici la vremea aceea, era pe langa faptul ca nu cresc mai mari decat gamalia unui ac mai mare, sunt in stare sa traga dupa ele cantitati mari de graunte. M-a fascinat lumea micilor insecte care parca parea uneori mai frumoasa si mai interesanta decat lumea mea.

De multe ori m-am intrebat de ce noi oamenii nu stim sa ne comportam ca niste furnici? Chiar daca ceea ce facem pentru ceilalti o facem din interes… nu inteleg de ce avem atata doza de mandrie care ne impiedica sa vedem mai departe de nasul nostru. Furnicile de care eram eu asa de fascinat, munceau cot la cot pentru siguranta si imbogatirea musuroiului iar daca una din ele scapa vreo faramitura din pretioasa incarcatura pe care o avea in spate, alta furnica venea repede si lua ceea ce a cazut pentru ca totul sa iasa perfect si nici una din furnici sa nu ramana fara provizii.

Am observat la oameni o caracteristica pe care nu o doresc pentru mine. Intalnesc persoane care atunci cand cineva are o parere diferita de a lor intr-un anumit moment sau are o anumita nevoie nemateriala care trebuie satisfacuta rapid si eficient, singurul raspuns pe care il dau este “problema ta”. Ceea ce ar trebui sa fie “simt impreuna cu tine” sau “te inteleg” se transforma intr-un absurd si patetic sentiment de nesiguranta pentru cel care se bazeaza pe cei de langa el si care in mod normal ar trebui sa aiba alta atitudine. Pentru buna armonie trebuie sa existe consens si intelegere. Identitatea individuala cade pe locul secund. Alta optiune valida nu exista.

Cand a uitat societatea de astazi care este principiul identitatii care ii da stabilitate? Este o intrebare careia nu pot sa ii raspund. Poate ca timpul trece prea repede si ceea ce ieri era vazut ca fiind decenta si marinimie sufleteasca astazi este vazut ca un material de prost gust si vandut la pret de nimic. Oricum in felul in care lumea se indreapta cu pasi repezi spre globalizarea sentimentelor, cel care mai spera ceva de la om asteapta vant si cenusa. Pesimismul care uneori ne framanta este rezultatul acestei ingradiri a propriei persoane in niste principii pe care le consideram durabile si de nestramutat. Problema mare vine atunci cand preferam sa sacrificam spiritele libere care uneori mai traiesc printre noi, pentru a ne tine de ceea ce noi consideram propria noastra constiinta mazgalita de manifestari deficitare. Aceasta nu are nimic de a face cu umanitatea pe care ar trebui sa o aratam prin comportament. In priceperea noastra naturala, in mod absurd si inexplicabil suntem atat de limitati, incat ne consideram pe noi insine cele mai stranii fiinte existente. Privind din ansamblu, e bine sa recunoastem ca in materie de relationare suntem inca la nivel primitv. Pana si furnicile mele au cu cateva clase deasupra noastra.

“Niciodata n-ai avut suficienta imaginatie pentru a-ti inchipui lumea fara tine. Chiar daca n-ai mers cu vanitatea pana la paranoia de a crede ca lumea se invarte în jurul tau, ca e nerabdatoare sa auda ce spui, ti-a lipsit inteligenta, sau puterea de a accepta ca nu insemni mai mult decat fotografiile ingalbenite pe care cineva, după tine, le va arunca la gunoi.

Nu stiu daca pot pretinde ca am stiut ce vreau de la viata. Nu mi-au lipsit tintele false si entuziasemele naive.

Si nu jucăm doar pentru altii comedia de a vrea sa parem mai buni decat în realitate. O jucam si pentru noi” Regretatul Octavian Paler

Cantecul amintirii ... tehnologice

2009-10-15T17:58:00.014+02:00

Dupa ani buni de stat în fata unui monitor, sigur… cu pauzele de rigoare, am descoperit o realitate tulburatoare si în acelasi timp rusinoasă. Folosind tastatura calculatorului pe post de punte de legatura intre creierul meu si hartia virtuala unde apareau literele, am ajuns la un moment dat sa fiu într-o situatie penibilă. Când am încercat sa iau un pix în mâna si sa fac ceea ce am invatat în primii ani de scoala, mi-am dat seama cu stupoare ca nu mai stiam sa îl folosesc. Am încercat cu un creion pentru ca mi-am zis ca poate cu un instrument mai rudimentar imi va fi mai usor... dar rezultatul m-a facut sa cred ca as avea nevoie de niste lectii de caligrafie. Noroc ca mi-a venit în minte ca am fost creat cu o capacitate extrem de mare de a-mi aminti incetul cu incetul ca nu întotdeauna am folosit tastatura pentru a scrie.

In ceea ce priveste tehnologia comuna, suntem de acord ca oricine are acces la ea. Incepand de la aparatele de radio cele mai basice din anii 20, pâna la cele mai sofisticate telefoane mobile din vremea noastra, tehnologia ne-a adus pe lânga binevenitele simplificari ale vietii, o trista indepartare de ceea ce a insemnat, copilaria noastra. Vorbesc în numele generatiei mele pentru ca nu toti au aceeasi nostalgie dupa vremurile trecute. Nu am cum sa îi acuz de asta pe cei mai tineri, pentru ca ei s-au nascut într-o lume în care înca din scutece ti se face cadou un telefon mobil. Însa eu, care am aparut pe lume mai devreme, nu am cum sa nu am o simpatie melancolica pentru vremurile nevinovate. Singura tehnologie de atunci era poate o minge de plastic sau în cel mai bun caz nepretuitul artex (generatia dinaintea mea foloseau mingi din cârpe) si poate un televizor la care vedeam o singura data pe zi, în special seara, desene animate. Cu mica mare diferenta ca atunci conceptul desenelor animate violente care predomina în ziua de azi nu exista. Cat ne bucuram când cei de la Televiziunea Romana mai transmiteau dumineca Tom si Jerry, Piff si Hercule, Bugs Bunny si compania, etc. Cand am crescut, l-am cunoscut pe Zack Morris în Salvati de Clopotel, serie de televiziune care în zilele noastre nu mai deseneaza nici un zâmbet pe fata celor care nu au trait vremurile mai vechi. Poate ca pe langa tehnologie si zambetul evolueaza. Nu mai este asa de usor sa razi.

Oricum, avand la activ o copilarie atat de frumoasa si tandra, tin sa precizez ca singura concluzie logica si reala la care am ajuns de vreo cativa ani buni, este ca timpul trece. Ce ramane în urma sunt doar pasii grabiti al amintirilor care din cand în cand ne mai iscalesc pe fata cate un zambet sagalnic.

Imprima articolul