Pozele sunt facute in aceeasi zi cu cele din “Sesiunea geroasa“.

Deci: pentru aluat sunt necesare urmatoarele ingrediente (pentru 2 tavi de aragaz):

Toate cele de mai sus se amesteca intr-un vas incapator de unde va rezulta un … aluat, ati ghicit
Se presara putina faina pe suprafata de lucru si se framanta bine – vreo 10 minute scrie la reteta.
Aluatul nu va fi prea lipicios, probabil datorita grisului, ceea ce pentru mine a fost o incantare.
Dupa ce ne-am indeplinit datoria fata de dansul, se ia un lighean/bol mai larg, se unge cu putin ulei si se depune in forma de minge inauntru. Acoperiti vasul cu film alimentar sau cu un prosop curat si lasati-l la crescut 45 de minute.

Intre timp … spalati vasele, de exemplu

Urmeaza etapa in care aluatul se transfera in tavile pentru copt. Asa ca: ungeti tavile cu ulei (in reteta zicea doar sa “lightly flour” – adica doar faina, fara ulei, dar eu va spun cum am facut eu si nu, nu s-au lipit), intindeti aluatul intr-o forma cat mai patrata/dreptunghiulara, dupa caz, si transferati aluatul in ele. Ajustati cu degetele

Lasati iar la crescut pentru 15-20 de minute.

In the meantime trebuie sa ne ocupam de Topping. Pizza mea este intotdeauna vegetariana si contine:

dovlecel – facultativ

mozzarella (sau cascaval, daca va place – mie nu, am o problema cu branzeturile, poveste din copilarie

Aprindeti cuptorul (o fi corecta exprimarea asta?! – nu-mi suna prea bine), setati-l la 230 de grade si lasati-l asa in timp ce creste aluatul.

Pentru ca da, mai urmeaza inca o etapa de “crestere” dupa ce asezam toate ingredientele de mai sus intr-un mod cat mai creativ (sau nu) peste aluatul din tavi.
Tip: Incepeti cu sucul de rosii/bulionul
Cand totul este aranjat frumos, lasati la crescut inca 10 minute intr-un loc caldut.

Introduceti in cuptor si coaceti cam 20 de minute. Eu le-am copt separat, dar cred ca nu se suparau nici daca le puneam impreuna. Doar ca trebuia sa fiu mai atenta si eventual sa jonglez cu ele.

Intre timp … Exact!! Spalati vasele, pentru ca stiu ca iar s-a umplut chiuveta. Stergeti si masa/blatul de lucru. Have fun!

Ultima etapa: scoateti pizza/ele din cuptor, taiati in bucati mari, asezati frumos pe farfurie, trageti-va un scaun langa masa (sau calculator … hmmm) si … Serviti!

Pofta buna!

sursa: videojug.com

Si e primavara! (Da, stiu, a venit deja de 3 zile, de cand ma tot chinui sa scriu si eu un post pe blog, dar bine ca tot ma incadrez in anotimp )

Sa fie PRIMAVARA pentru toata lumea!

manca-i-as boticul

sunt groaznica la gasit titluri … Ce ar putea descrie pe scurt o plimbare in doi (la care se alatura un al treilea…) vreme geroasa, maini inghetate, nas rosu, parc pe nume Cismigiu,  frunze galbene, toamna, pustiu, bla-bla?

CLICK on pictures for a better view

Deci ceea ce vreau eu  sa subliniez este faptul ca toamna este anotimpul perfect pentru fotografi
Lumina este blanda in cea mai mare parte a zilei. Rasaritul il pot prinde chiar si somnorosii, iar apusul se intampla la o ora rezonabila, de asemenea . Si uite cum motivele de bucurie se ivesc de unde te astepti mai putin

Tot ce va urma in pozele de mai jos se intampla acum 3 zile, in parcul Herastrau (in caz ca exista vreo curiozitate pe tema asta). Desi imaginile ar putea sa va tenteze sa credeti ca eu n-am contribuit cu nimic decat cu pozatul (pozat, in sens pasiv …), va asigur ca treaba a fost putin mai complexa

(trebuie amintit totusi ca fotografiile sunt facute de Claudiu (in colaborare  :D)
va mai urma o serie, asa ca … tineti aproape

click pe fotografii pentru o mai buna vizionare

Intamplarea face ca si pentru mine astazi sa fie o  zi de recunostinta. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru barbatul din viata mea, pe care l-am cunoscut – ati ghicit – intr-o zi de 26 noiembrie, in urma cu … 14 ani . Eram colegi de clasa, era o zi de duminica si ne aflam cu colegii intr-o excursie la Predeal unde, dupa cum vedeti in prima poza – era zapada deja! Despre partea cu zapada nu am a ma plange cu nimic, si azi a fost o zi frumoasa, de toamna, asa cu mi le doresc pe toate pana la primavara, daca se poate …

Te iubesc, dragul meu! De multe ori ma gandesc cum de mi te-a dat Dumnezeu tocmai mie, si cum de o joaca de-a iubirea de la 16 ani s-a transformat in ceva atat de serios . Iti multumesc ca si tu ma iubesti asa de mult si ca-mi demonstrezi practic acest lucru in fiecare zi. Iti multumesc ca esti ordonat, iti multumesc ca-ti pui singur pachetelul pentru masa de la serviciu, ca dimineata mergi incet ca sa nu ma trezesti, ca ai grija sa am sticla de apa la indemana in speranta ca o sa ma hidratez si eu cum trebuie… si pentru multe alte motive … pe care nu vreau sa le enumar pentru ca m-ar face sa par o sotie cam rea … Ce mai, esti o comoara!

In continuare aveti niste poze din arhivele personale. Calitate proasta, incadrari si mai si … dar sentimentul conteaza (multe din ele le avem in dublu exemplar acasa, in albume diferite – unul al lui, unul al meu )

prima poza – 26 nov. 1995 Am cautat poza asta in vreo 6 albume, numai ca sa-mi dau seama ca in poza apar numai eu, Claudiu facea poza

la caminul din Pipera, de care ne leaga multe amintiri

Urmeaza o serie de poze facute in diferite ocazii din copilaria noastra
Plimbari prin padurea Baneasa, Herastrau, vaporas pe Herastrau, Marea Neagra etc.
Nu radeti prea tare de fetzele noastre … Eu am ras un pic…

ultima zi de liceu