pierdut la traducere

principii si ipocrizie

2026-09-27T21:14:10.824+03:00

Ce mi se pare misto in vremurile bune este ca principiile sunt flexibile. Ne enerveaza un adversar politic, punem pe masa principii solide. Omul ala a fost finantat de unii ca sa ajunga pe job, sa castige alegerile, dar principial ar fi sa serveasca pe toti si nu sa isi plateasca datoriile catre finantatori. Sa nu ajute pe cei ce l-au sustinut in campanie. Sa nu aibe interese de nici un fel. Sa fie echidistant si sa ajute pe toti, mai ales pe adversarii politici.

Pe bune? Pai pe cine sa ajute daca nu pe cei care l-au promovat? Cum sa nu ajute pe cei care l-au ajutat sa castige? Adica sa ajute pe cei care i-au fost contra?

Principial vorbind, omul e de aceeasi baricada cu cei ce l-au finantat, de ce sa ii tradeze? Cum sa ii ceri asa ceva?

Dar sa zicem ca in numele prostiei, ar putea fi altfel.

Bun, deci a castigat si este candidatul tuturor, deci sa fie echidistant si sa nu ajute pe cei cei care l-au sustinut. Pe chestia asta dam si lege, ca sa nu fie loc de tocmeala. Sa terminam cu mafia!

Doar ca … oups, au castigat in alegeri si cei care luptau impotriva celor care isi rasplateau sustinatorii. Acuma ca au ajuns in varf, ce sa faca si ei. Continua lupta cu mafiotii naibii care isi plateau datoriile fata de sustinatori. Si… oups, au si ei datorii fata de cei care i-au sustinut. Asa ca incep sa dea hotarari in favoarea sustinatorilor, incep sa bage bani in ONG-uri obscure, chestii care salveaza pisica neagra de tramvaiul 13. Sau care lupta pentru salvarea planetei si interzic paiele de plastic in Romania ca sa salveze o borasca testoasa care a luat un pai in nas in Galapagos.

Dar nu asta era subiectul. Pentru ca in timp ce ma zgarie pe nas dopul legat de sticla si ma enervez pe paiul de hartie care se blegeste si se infunda chiar cand mi-era sete mai tare, observ o schimbare in relatia cu principiile. Cum adica omul care a luptat pentru principii le-a calcat? Si a ajutat pe unul care l-a “sponsorizat”? Stati bai asa, ca sponsorizarea era inainte sa se dea legea impotriva ajutorului pentru sponsor. Si lupta asta e mare, pentru ca cei ce i-au sustinut pe principiali ar vrea niste felii mari de tort, doar ca principial vorbind… trebuie sa imparta tortul echidistant. Asa ca nu prea mai ajung la frisca, maxim la blatul ars.

Intr-un alt caz, in dorinta de a ajuta, persoana in cauza reuseste un cumul de functii care intra in conflict cu o alta lege, promovata tot de cei din propriul partid, chiar semnata de un ministru de-al lor. Prin legea asta, daca esti din alt partid si cumulezi functii, esti mafiot. Dar daca esti din partidul care a dat legea esti o persoana care ajuta, plina de intentii bune, pe care incearca sa o infunde mafia celor pentru care s-a dat legea. Nu prea mai e clar daca legea se aplica la toti sau nu.

Curat murdar coane Fanica.

Ca sa citez un expert in comunicare, am urmarit cu atentie si un pic de ingijorare toata zapaceala asta. Acuma, daca e sa ma iau dupa stramosii romani, astia aveau o vorba - Dura lex, Sed lex. Asta inseamna disciplina si respect pentru autoritate. Daca e sa ma iau dupa vremurile noastre… legea seamana pe un anume organ genital, poate fi tare si erect din cand in cand, dar nu ramane asa timp prea lung…

Mai nou candidatul sau cel pus pe functie trebuie sa fie sarac, sau suficient de abil incat sa nu se vada ca are bani. Ca cinstit este pana nu e prins. Culmea, cei ce promoveaza ideea de politician sarac sunt in genere frustrati care nu au reusit prin multinationale dar care au gasit fraieri sa ii voteze in politica. Pe care i-au votat altii tot din multinationale, frustrati pe cei care au promovat (pe care ii injura si ii considera niste alti mafioti si lingai), dar care nu fac pentru viata lor mai mult decat sa plateasca abonament la netflix ca sa se drogheze cu iluzii telenovelistice.

In nerozia asta, astept cu infrigurare momentul in care o sa aflam despre exploatarea omului de catre om. Mai nou exploatarea omului de catre multinationale sau corporatii. Nici nu realizeaza ei cat de fericiti vor fi dacii liberi sa ia atitudinea corespunzatoare, ca astia abia asteapta sa scape de corporatii. Spre deosebire de dacii ailalti, care sunt insurati si nu prea se pot exprima.

La o simpla criza de tuse in automotive si deja multi au facut temperatura, cand si-au pierdut joburile alea nasoale dar sigure. Altii au facut gripa instant, pentru ca au disparut cei carora le vindeau servicii. Fara sa inteleaga cum functioneaza de fapt economia si unii si altii isi bat joc de un ecosistem economic si asa subred. Abia cand principiul dominoului ii va lovi pe toti, vor intelege ca fara joburi nu exista consum, fara consum nu circula banii, iar daca nu circula banii economia se blocheaza, dispar si joburi si consum. Este o regula de mintea cocosului ca toti vor fi afectati. Sau poate ca e mintea cocoselului… ala care face diferenta de porumbel (daca nu stiati, porumbelul e pasarica pacii in timp ce cocoselul e pacea pasaricii).

Ramane ca traim vremuri bune in care ne putem bate joc de etica si de principii, ca putem sa ne jucam cu interpretarea legii dupa cum le convine la unii. Ca oamenii vor sa fie egali, asa cum credeau ca sunt in comunism. Acum am vrea un marxism capitalist. Oricat isi doresc unii egalitate, nu toti sunt la fel de inteligenti, la fel de educati, la fel de muncitori sau la fel de norocosi. Ne nastem egali, apoi viata ne diferentiaza.

Iar lipsa eticii si a principiilor vor aduce vremuri nasoale. Iar vremurile nasoale vor fi o problema a copiilor si a nepotilor. Eu as incepe sa ma uit la aspectul asta. Sa ma intereseze care vor fi copiii care sa rezolve problemele pe care le lasam in urma noastra…

Sau… la fel de bine, sa ma gandesc cum dracu mai traiesc urmatorii zece ani. Pentru ca nu mai am nici chef si nici rabdare sa le explic tampitilor ca vor plati prostiile de acuma. Si ma opresc aici, pentru ca la o varsta e important sa petreci o viata de calitate, atat ca ti-a ramas.

quo vadis domine?

2026-08-05T21:22:46.604+03:00

Cand eram pustan ni se spunea sa folosim plase de plastic ca sa salvam padurea, implicit planeta. Ideea era ca hartia se produce din lemn, ca sa produci hartie se taiau copacii si odata cu taierea copacilor scadea aportul de oxygen pe care il dadea padurea.

Avea ceva logica povestea asta.

Tot pe vremea aia, din cauza crizei petrolului… ni se spunea sa economisim enegia electrica, tara planuia sa faca baraje de acumulare pentru productia de energie electrica – considerata ieftina si disponibila la nevoie in comparatie cu alte surse. Oamenii erau foarte interesati si de energia solara si cea eoliana, dar astea erau mai putin predictibile si dependente cam mult de ifosele meteorologice.

In timp, a devenit destul de clar ca urmatoarea resursa strategica in era digitala este energia. Daca energia nucleara era ieftina si potenta, riscul unei bombe nucleare in curte a devenit un stres. Asa ca trebuia ceva altfel.

Asa ca au venit cei cu schimbarea climei. Aceleasi scopuri, reducerea dependentei de petrol. Alta poveste. Nu mai folosim combustibili fosili. Nici carbune si nici petrol, mai ales petrol. Deci nu combustibil si nici alte materiale derivate din procesarea hidrocarburilor. Pentru ca nu sunt biodegradabile. Asa ca ne intoarcem la plasele de hartie. Care se fac din lemn. Pentru care trebuie sa taiem padurea. Si nici combustibili fosili nu mai folosim, folosim direct current electric. Pe care il facem cu energie hidro, eoliana sau solara. Super ecologic si fara dependenta de hidrocarburi. Au aparut autoturisme, tramvaie, autobuze, care nu sunt dependente de petrol.Toate electrice si nepoluante. Reducem amprenta de cabon asa de mult ca nu mai are padurea CO2 din care sa creasca.

Doar ca planetei I se rupe de ideile noastre. Asa ca in Europa vine seceta. Cei porniti pe electrificare spun ca din cauza schimbarii climatice. Ei nu cred ca a mai fost seceta. Noi care am mai trait seceta spunem ca a mai fost, doar ca nu aveam stiri bomba ca acuma, care sa faca din tantar armasar.

Scrie prin carti ca puteau trece o gramada de rauri pe jos prin vad, ca puteau trece inclusiv Dunarea. Doar ca nu sunt informatii care sa convina celor care fac un punct de vedere. Apropos de cine scrie istoria…

Desi de obicei ma folosesc de Legile lui Murphy ca sa imi promovez un punct de vedere, de data asta ma gandesc la Moisil. Omul zicea ca daca stai cu o buca pe o plita incinsa si cu una pe un cub de gheata, in medie esti ok, desi in realitate e vai de fundul tau.

Cam asa si acum. Daca ne uitam la inundatii si ruperi de nori, apoi la arsita si seceta, pe medie cred ca iese ce trebuie. In realitate e vai de fundul nostru.

Ei bine, nenorocita asta de apa, cu care se poate face current electric, afecteaza si centrala nucleara pe care o raceste cand produce curentul cela. Asa ca atunci cand ne era lumea mai draga si mai electrica, descoperim ca vine criza de curent electric.

Acuma cuvantul cheie este sa facem economie la current electric. Transportul in comun este electric, o parte din parcul auto este electric. Masina de cafea, periuta de dinti, etc, etc… toate sunt electrice. In lipsa energiei electrice, presimt ca o sa ne uitam la televizor la lumanare, asa cum faceau stramosii nostri.

Oare lumanarea este ecologica? Iar cei cu masini electrice o sa isi cumpere generatoare pe benzina ca sa isi incarce masinile sau o sa le impinga?

Oare faptul ca ne bem sucul cu paie de carton in Europa va ajuta broasca testoasa de Galapagos sa nu se mai innece cu paie de plastic folosite in India?

Si acum, daca ar fi sa cobesc, oare nu urmeaza si inundatii? Va dati seama ca sunt urmare a schimbarilor climatice, a folosirii de aerosoli cu freon? ca noi din anii '70 nu am mai avut asa ceva?

Oare cutremurele, vulcanii nu sunt din aceeasi cauza? Poate ar fi bine sa folosim in loc de plasa de hartie/carton sau polietilena o chesti vinil, o combinata de rafie cu panza de canepa, de preferat din fibre de canepa indiana. Daca tot nu curent, nu petrol, nu alcool, macar sa nu ne doara nici la basca de ce se invarte planeta...

Cassandra Syndrome

2026-06-22T22:02:54.840+03:00

O mai stiti pe aia cu regii care omoara mesagerul? E veche de cand lumea, de pe vremea cand regii nu suportau vesti proaste si ucideau pe cei ce le aduceau. Nu imi spui ce vreau sa aud, iti iau gatu’ jos.

O practica des intalnita si astazi, cu putine ajustari moderne. Astazi, mesagerii nu mai sunt omorati la propriu, sunt insa supusi oprobiului public.

Ideea insa ramane, nu vrem sa auzim ce nu ne convine.

Pe vremea razboiului din Troia exista o tipa, Cassandra. Printesica asa de felul ei. Tipa avea darul de a prezice lucrurile, doar ca prezicea tot felul de chestii nasoale asa ca toata lumea o ignora, si cum nimeni nu se pazea, prezicerile ei se si intamplau! Astazi chestia asta se numeste sindromul sau complexul Cassandra.

Este probabil cel mai raspandit sindrom care afecteaza societatea noastra. Si cum suntem oarecum socialisti, acum cel ce da vesti proaste nu se mai loveste doar de un cap incoronat ci de o intreaga armata de lemingi care cred in vreo chestie si nu pot sub nici o forma sa accepte ca nu au dreptate. Pentru ca li s-a spus ce isi doreau sa auda, se vor tine ca orbul de bata de promisiunea de bine.

Ma uit ca intr-o lume plina de atei, nevoia de a crede fara discernamant intr-o idee este mai mare ca niciodata. Daca in pre-istoric aveau nevoie de niste zei, de niste finite supranaturale cu care sa isi motiveze prostiile pe care le fac sau alte cele, astazi acele finite supranaturale sunt inlocuite de niste idei crete si himere de care diversi oameni, unii chiar cu multa carte, se agata in speranta unei vieti mai bune sau a unei rezolvari miraculoase. Andre Malroux a nemerit bine pe aia cu secolul urmator va fi religios sau nu va mai fi. Doar ca nu a precizat cum se va transforma religia.

Pe chestia asta, cu disperarea de a primi validarea pe ideile fiecaruia se bazeaza toti cei lipsiti de scrupule, care profita intens de naivitatea celor ce au nevoie de validare, de o promisiune de bine. Asa cum biserica promite o viata dupa moarte si politicienii promit laptele si mierea. Din care oricum se vor infrupta doar ei.

Ma abtin de mai multa vreme sa imi mai dau cu parerea despre politica. Pentru ca am ajuns la concluzia ca nu stiu sa comunic coerent si de aia nu ma pot face inteles. Sau… poate ca incepe sa ma irite sa imi iau suturi pentru vestile proaste pe care le da Cassandra din mine.,

Am spus cu vreme in urma ca un anume candidat la o anume primarie nu este deloc pregatit pentru job. Peste ani se vede ca am avut dreptate, ca lipseste viziunea, ca lipseste curajul, ca lipseste verticalitatea. Omul are in continuare destui sustinatori, dar mai este in functie doar din cauza unor alegeri proaste pe care le-au facut ceilalti. Sau poate ca nu alegeri proaste ci interesate. Sa fim cinstiti, in politica daca nu e pe interes, nu se intampla nimic. Era o gluma cum ca si pana femeia gonflabila e pe interes, e interesata sa o umfli… Si cred ca am spus tot.

Apoi mi-am dat cu parerea despre o anume candidata. Am spus ca are apucaturi de mahala si ca nu prea se potriveste. S-a vazut ca e asa cand au dat-o jos din candidatura colegii de partid, niste mici tradatori, care au realizat ca femeia nu are forta si nu poate face coalitii. Ar fi si greu sa faci coalitie cu cei pe care i-ai injurat atat de mult. Interesant este ca indirect au ajuns sa imi dea dreptate ...

Am spus apoi de un alt candidat ca are niste conexiuni ciudate la mansarda. Formularea mea a fost ca omul e un pic autist. Oprobiul public nu a intarziat sa apara. Cum imi permiteam eu sa imi dau cu parerea...

Culmea, in mintea mea, asociez aceasta capacitate de a trai intr-o lume a ta cu genialitatea. Si Hollywood-ul imi da dreptate, majoritatea personajelor cu aer de autism erau geniale. Nu pare sa fie si cazul nostru. De data asta chiar trebuie sa imi cer scuze, omul nu are nimic cu genialitatea, din contra. S-au prins si fanii lui cei mai infocati. Mai tarziu, e drept.

Acuma printre doua meciuri la World Cup, imi consum floricelele in timp ce ma uit la show-ul politic. Si nu atat la show cat la reactiile celor care sunt extrem de implicati de pe margine. Comentariile sunt savuroase. De la cei care admit ca au facut o prostie cand au votat ce au votat pana la cei care inca mai gasesc scuze. Daca primii mai au o sansa sa iasa din cardul de lemingi, pe cei care mai au inca speranta ca au ales bine insa… nu prea ii vad sa isi revina vreodata.

Ramane doar ca fiecare asculta, vede, alege, se lasa prostit in functie de cat poate sa priceapa. Ramane ca multa scoala nu inseamna ca omul si intelege sau se poate folosi de ce a invatat. Ramane ca lumea e a celor ce se baga nu a celor ce pot.

Iar pentru cei ce au decis ca lumea e un spectacol interesant, interesant de analizat la un pahar de whisky, distractie faina.

game of drones

2026-05-30T09:51:17.211+03:00

La intrebare “ce face el si daca parintii lui stie”, raspunsul este el a lucrat pe vremuri in industria de aparare si a fost implicat intr-un program de fabricare a unor echipamente militare anti-aeriene. Adica … niste tunuri. Pe care daca le aveam azi, puteam dobora drona. Doar ca trebuia sa avem acele tunuri. Si sa avem multe, sute de ele, nu cateva. Si sa fie toate pe zona aia de lume. Chiar si asa nu aveam garantia ca servantii nu dorm, sau ca drona e mai smechera decat Ronaldo si dribleaza anti aeriana.

Azi, acel el, se uita la stiri si se minuneaza.

A venit drona, a cazut pe bloc si toti desteptii pamantului isi dau cu parerea.

Pai hai sa vedem, Israel are IronDome si nu poate opri decat 70%-80% din rachetele si dronele venite peste ei. Bun, la noi au venit doar cateva, cele mai multe au cazut aiurea, dar a cazut una pe casa liftului. Cu tot respectul, imi pare rau de oamenii aia care au avut ghinion sa fie loviti, dar daca ma uit la declaratiile politicienilor imi amintesc de o vorba din copilarie, cand murea cate unul in sat la bunici “nasol moment, misto coliva”.

Politicienii chiar asta fac, sunt toti gramada la coliva, pardon la declaratii!

A venit drona, nu avem cu ce sa o doboram, ne trebuie contracte de inarmare, le semnam fara sa le citim pentru ca avem o urgenta. Va amintiti de prostanacii care au cumparat masti la Covid la preturi exorbitante, justificand plimbarile cu izoleta? Imi canta Banica in cap aia cu Veta, mi-ai distrus izoleta, pardon ai infundat ghiuveta!

A venit drona, vezi daca nu suntem prieteni cu Putin? Vai… daca eram prieteni cu Putin nu venea drona, pentru ca o certa Medvedev, asa o certa ca se rosea drona de rusinea lui Serghei Lavrov! Ii strica politica externa la asa o prietenie cu Romania... ajungeu unii sa scrie pe parapetii de pe sosele "Romania, stravechi pamant Basarabean!"

A venit si capo di tutti capi si a expulzat consulul. Imi amintesc si de chestia aia cu “bag doar varful”. Pentru ca atata poate. Daca era destept, muta consulatul ala in Galati, langa casa liftului. Sa vedem daca mai venea drona peste consulul care o reprezinta. Bine, si aici e discutabil, pentru ca daca ii cadea rusului drona in cap urlau toti ca e din Ucraina.

Pentru ca da, a venit drona si nu ne este clar ce pasaport are. E ruseasca sau ucraineana? Cum a intrat ea in spatiul Schengen? Politia de frontiera ce ma-sa facea? Vamesii astia corupti au luat spaga si au lasat drona sa intre cu tot cu combustil si explozibil! Trafic la greu fara taxe si incalca si legile armamentului si munitiei! Suspectez si ca era putin beata sau drogata si nu i-a facut nimeni test.

Din fericire avem inteligenta artificiala. Fiecare cu artificiul lui, pentru ca dupa unii, drona s-a dat peste Balta Neagra si a ajuns la Galati, dupa altii, venea de peste Dunare si cauta Braila, dar nu era destul de oarba ca sa nemereasca. Depinde ce ai cerut inteligentei artificiale sa simuleze. Inteligenta fiind artificiala, a simulat… orgasm in functie de cerere.

Singurul lucru lipsa este bunul simt sau simtul ratiunii. Poate ca viitorul ar arata mai bine daca s-ar inventa si bun simt artificial. Desi incep sa ma intreb daca asta nu este un oxymoron…

Pai daca musamaua bunicii a ajuns sa se numeasca piele artificiala, daca potentiala criza a petrolului se numeste global warming, daca tot ce tine de fals sau plagiat pe internet se numeste inteligenta artificiala, deja ma sperie cum ar arata bunul simt artificial…

In cele din urma, ramane ca doi oameni sufera din cauza unui razboi care si-a pierdut de mult noima si tine mai mult de orgolii. Iar pe suferinta lor, incearca toti sa manance o paine. Fie ca sunt politicieni, televiziuni, influenceri sau ce naiba or mai fi ei.

Rational vorbind, avem o problema pentru ca orice greseala sau rea vointa in razboiul vecin ne va afecta. Trebuie sa devenim constienti de asta. Emotional vorbind, vom face infarct sau ciroza, functie de cum abordam situatia.

Cum noi oamenii preferam sa ignoram ratiunea in favoarea emotiilor. Eu incerc sa imi temperez emotiile alea, asa ca mi-am pus baut deja primul pahar de scotch. Asa ca imi permit sa tratez problema rational (rational, nu sarcastic, da?)

sa ne prefacem

2026-05-21T22:02:46.565+03:00

O stiti pe aia cu as face orice ca sa nu fac nimic?

Cumva principiul de baza pe care se ghideaza cei mai multi din ai nostri. Care este evident combinat cu acea asteptare … care spune ca pica para malaiata in gura lui Natafleata. Imi spunea un amic ca asta e diferenta majora intre biserici – la ortodocsi se roaga toti in genul “da-mi Doamne… si apoi vine lista – sanatate, bani, dragoste…” in timp ce la catolici spun ceva de genul “da-mi Doamne puterea sa…”. La unii speranta e sa pice ceva din cer, la ceilalti e nevoia de a putea crea acel ceva.

Nu stiu cat e legenda, dar daca ma dau un pas in spate si ma uit la cum merg lucrurile, as zice ca are mult adevar povestea asta.

De ce m-a apucat acuma chestia asta? Pai… sunt obligat prin lege sa negociez cu sindicatul sau in lipsa lui cu ceva similar (pe care culmea sunt obligat sa il organizez). Si sindicatul cere doar salariu sau vacanta sau tichete sau … Al naibii daca ar cere training, scoala, orice i-ar face pe oamenii aia sa performeze mai bine.

Foarte ortodox acest sindicat “da-ne!” Ca daca era mai spre catolici ar fi spus poate “invata-ne!”.

Tot din trecut o stiu pe aia cu "ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim". Sau.. cum vad eu din scaun de manager, ei se fac ca muncesc, noi ne facem ca ii platim. Cumva, nici una din parti nu investeste in cealalta. Angajatii traiesc frica de a fi “exploatati” iar cei care ii conduc se mira sincer ca nu ies cifrele financiare si nu isi pot explica de ce.

Plecand de la ideea initiala, cu nu iti fac pe gratis … mi-am amintit de Rockefeller, despre care legenda spune ca a dat felinare gratis ca sa isi poata vinde petrolul! Adica a facut mai intai o investitie.

Trainingul, scoala… niste investitii. Aici imi amintesc de discutia aia vehiculata pe la traininguri – “ce ne facem cu ei daca platim pentru scoala lor si apoi pleaca” la care raspunsul cel mai sarcastic posibil zice “ce facem cu ei daca raman prosti si nu pleaca”.

Ei bine, aici e problema. Faptul ca ii trimiti la training, ca bagi bani in ei nu garanteaza ca angajatii se vor destepta. Din contra, ca trainer am experimentat de multe ori complexul atoatestiutorului! Orice incerci sa spui e macar unul acolo care le stia dinainte, mai bine, mai oricum… si face tot ce poate sa arate ca firma a aruncat banii pe geam cu trainingul. Oamenii nu vin la training ca sa invete, ei vin pentru ca au fost trimisi si ori se plictisesc de moarte ori se iau la tranta cu cel ce incearca sa ii invete ceva.

Sa ne intelegem, meseria se fura nu se invata, ori daca ai din astia care stiu dinainte, nu vor fura nimic, vor fi bani aruncati pe fereastra,. Ei nu inteleg ca investind in ei pot sa plece la alt job mai bun daca nu le convine, ca pot sa se vanda pe bani mai multi daca se satura sa mimeze ca muncesc. Dar daca sunt perceputi ca mimi putin probabil ca vor primi oferte.

Intrebarea pentru manager este cum sa rezolve problema asta. Si rezolvarea exista, e chiar simpla, un sistem de bonus aliniat la performante!

Si apoi, surpriza, toti incearca sa fenteze, sa ajusteze, sa faca performantele alea sa arate mult mai bine decat in realitate!

Exemplul cel mai fain e dat de britanici atunci cand au incercat sa ajute populatia locala si au incercat sa elimine cobrele din India. Ca sa scada numarul de incidente de oameni ucisi de interactiunea cu cobrele au oferit un premiu pentru fiecare cobra ucisa si predata autoritatilor. Doar ca sa descopere ca in timp s-au inmultit cobrele. Indienii au facut crescatorii de cobre ca sa le poata valorifica.

La fel si sistemul de bonusare, trebuie urmarit si ajustat! Mai am o poveste, cu un tip care taia lemne si se chinuia cu un bricegut. Vine un amic de-al lui si il intreaba “bai nebunule ce te chinui cu briceagul cand ti-au dat astia drujba?” la care raspunsul a fost “fraiere, sunt platit la ora”.

Viata e ciclica. Azi e usor de negociat cu sindicatul pentru ca angajatii fug de sindicat. Azi nu mai vrea nimeni in sindicat pentru ca fiecare individ crede ca munceste mai mult decat restul si ca poate obtine individual mai mult decat cu turma. Fiecare vrea sa negocieze individual. Mai negociem cu sindicatul doar pentru ca o cere legea.

In final, fiecare incearca sa traga spuza pe turta lui. Sindicatul cere aberatii care ar falimenta firma. Nu isi pune nimeni problema ca dupa ce firma dispare, dispare cam tot… incepand cu salariile si terminand cu sindicatul in sine. Pentru ca sindicatul e pus la zid de membrii sau de aspirantii la a fi membri doar in ceea ce inseamna salariu.

Pe de alta parte e greu sa ceara mai mult decat au dat deja politicienii, care au pus deja salariu minim pe economie care sa fie cat de mare, de transparenta salariala, etc… sunt mai tari ca sindicatele. Doar ca salariile minime fara performanta operationala genereaza inflatie. Ca individ primesti mai multi bani si cumperi mai putin decat atunci cand luai mai putin. Se da vina pe afacerisitii lacomi, pe antreprenorii nesimtiti. Din pacate politicienii cam prea socialisti din ziua de azi nu inteleg relatia cu angajatii si cu performanta.

Asa ca in goana dupa voturi, politicienii respecta invatamintele lui Stalin – daca iei 500 de lei de la unul harnic si imparti cate 100 de lei la 5 lenesi pierzi un vot dar cumperi 5! Restul este irelevant, ca dupa ce cumperi destule voturi poti face dictatura si nu mai conteaza ce se prefac ei ca fac si cum se prefac altii ca ii platesti. Ca mare sef sigur traiesti bine. Si ai mai fost si ales democratic…

Asa ca … sa ne prefacem…

Trezirea prostului care a ratat Invierea!

2026-04-15T22:03:00.006+03:00

Citeam de curand niste chestii despre cum sa devii mai destept. Mi s-a parut o aberatie, tot ce spuneau ei acolo era despre cum sa faci exercitii de logica, cum ajuta matematica sau jocul de sah la dezvoltarea inteligentei… multe tampenii. Le-am cam facut pe toate si tot prost am ramas.

Prost gramada as putea spune. Uite, ca sa dau un singur exemplu. M-am tot chinuit sa le explic la unii care s-au bagat in politica despre cum ar trebui sa arate partea de management, ce experienta au nevoie si cum se obtine. M-am suparat si m-am exprimat destul de vocal cand au gresit. La final s-au suparat toti pe mine si mi-am luat si palme dupa ceafa. S-a dovedit ca ei aveau dreptate. Ca sa fii sus in politica cea mai mare prostie e sa ai principii, sa iti pese de rezultat, sa rezolvi probleme.

Pai daca eram destept, ma durea la basca de faptul ca habar nu au ce fac. Trebuia sa nu imi pese nici o secunda ca fac prostii gramada din pozitia aia de mari politicieni. Trebuia doar sa fiu de acord cu ei, sa ii laud, sa ii pup in fund, sa prind niste joburi caldute si bine platite la care sa nu trebuiasca nici sa ma prezint, iar in timp ce imi veneau banii de acolo sa imi vad de alte treburi ale mele care sa imi aduca si mai multi bani. In loc sa imi pese de fraierii care au votat, daca eram destept imi gaseam o varianta prin care sa iau un job in care sa dau putin din gura, sa dau vina pe oricine nu place partidului de la putere si gata.

Daca eram destept… as fi avut si timp liber si bani, pentru ca daca ma uit in urma, poporul tot pe astia i-a votat. De la prima Inviere, poporul a votat cu cel pe care il intelegea! Poporul a fost solidar cu Barabbas, condamnatul fara principii si fara scrupule. Pe Jesus l-au acuzat de rebeliune pentru ca voia sa ii rastoarne pe cei vanduti romanilor, iar romanii nici macar nu si-au batut capul sa verifice de ce anume e acuzat. Pur si simplu le-a convenit. Au scapat de rebel, au ramas cu cei care ii pupau in fund si le-o trageau amaratilor care ii votau.

Ramane ca de peste doua mii de ani, daca esti un bun crestin si intorci si celalalt obraz esti si un bun cretin. Pentru ca principiile au fost scrise de smecheri pentru fraieri.

Am vazut asta si prin business. Mai apare cate un tampit care ii pune pe oameni sa lucreze. Este de neiertat! Adica in loc sa traiesti bine pupand fundurile superioare, intr-o intreaga miscare piramidala de pupatori ai dosului de pe craca de deasupra, mai se trezeste cate unul care vrea altceva. De obicei este eliminat rapid, pe motive de ofensa, adica… cum bai, noi toti pupam funduri si asteptam sa ne vina randul la urcat pe craca si vine asta care vrea fara pupaturi si pe scurtatura. Ofensator! Ia gasiti voi o cruce imaginara si rastigniti pe prost. Crucea mamicii lui de prost.

Ma mai gandeam si la o chestie. Vedeti voi, Jesus nu a reusit nici sa ii “mituiasca”. A transformat apa in vin degeaba, la final au votat tot “cremenalul”. Social media pe vremea aia se baza pe barfa din piata, facebook era live in piata.

Era bancul ala cu Jesus care ajunge in bar, vede un rus cu un pahar de apa in fata si se duce si il intreaba “tu crezi in divinitate?”, asta comunist vechi zice ca nu, la care Jesus ii transforma apa in vin. Scena se repeta a doua seara aproape identic. Jesus intreaba daca rusul crede in divinitate si minuni, asta il trimite la plimbare, dar inainte sa plece, Jesus repeta minunea, ii transforma apa in vin. A treia seara, Jesus incearca din nou sa il convinga pe rus… doar ca asta ia atitudine “bai, daca imi mai transformi votca in vin te bat de te caci pe tine”.

Ma gandesc ca la nunta aia din Galileea… erau deja o gramada de emigranti rusi. Ca si in banc astia beau votca. Seamana mult cu apa si nici nu are miros foarte pregnant. O fi oare posibil ca la nunta aia, unde s-au dat cu fundul de pamant ca au ramas fara vin, ei sa fi incercat sa ocoleasca taxele pe alcool, sa pretinda ca beau apa in loc de vin, in timp ce au pus votca in pahare? Apoi a venit Jesus si i-a suparat pe toti cand a transformat votca in vin?

Am vazut si partea asta in lumea de azi de multe ori, se lupta mult sub steag fals sau cu etichete false. Si ma opresc aici, pentru ca am scos destul de multe basfemii din mine la cateva zile dupa Paste.

Ca sa ma intorc la ideea principala, ramane ca sunt un prost care isi pierde vremea cu principii. In loc de asta, sa gasesti un prost cu principii pe care sa poti da vina pentru orice prostie, sa gasesti un mentor (adica cel mai rezonabil fund de pupat), sa le explici la toti cat sunt de inteligenti si destepti daca fac ce le zici tu… e bine, asta este o chestie desteapta. Pentru ca iti pasa de persoana ta si de bunastarea ei, si nu iti bati capul cu prostii care salveaza planeta, salveaza ursii in Romania, salveaza balenele din acvariu de la mall, etc… Cel mai bine este sa gasesti ceva care sa ii excite pe astia ca sa te voteze intr-un job in care sa poti rade copios de ei. Si nu cumva! Sub nici o forma! Sa incerci sa le rezolvi problemele Vor fi frustrati pentru ca nu mai au pe ce sa fie frustrati!

Deci, ramane ca sunt prost. Ma uit in jur si mai sunt destui prosti. Un lucru bun, pentru ca daca reusesc sa ma leapad de principii si alte idiotenii care ma descriu si care predica la cum o sa fie bine in lume… macar pe pensie sa ajung sa ma distrez si eu...

Oare ce stia Noe despre climate change?

2026-03-30T21:53:00.003+03:00

Ca sa citez un presedinte, ma uit cu atentie si ingrijorare la desfasurarea conflictului din Mid East. Ma acuza lumea de un oarecare sarcasm... dar ramane ca cele mai multe bancuri se scriu singure. De aia culmea e ca tot ce nu a reusit ipocrizia cu salvatul planetei de la schimbari climatice majore datorate consumului de combustibili fosili va reusi un fan al consumului de petrol.

Si nu cred ca Trump gandeste vreo secunda ca un fan al masinilor cu combustie – un petrolhead ca mine, ci mai degraba ca un om de business. Omul stie ca din petrol va face o caruta de bani. El, apropiatii lui si toti cei care vand azi petrol. O tot spuneam ca diferenta dintre America, Rusia si China vine de la pasiunile si jocurile lor – diferenta intre poker, sah si go.

O diferenta mare, in care se vede ce inseamna sa iei decizii pe termen scurt fata de cele pe termen mediu sau lung.

Ca sa exemplific, am vazut cum presedintele American s-a suparat pentru ca nu a luat Nobel pentru pace. Ca atare, a inceput o lupta pentru pace ca nu cred sa ramana piatra pe piatra in picioare. Cumva, ideea lui si a celor din jurul lui e sa plateasca o polita Chinei, pe care tot americanii au ridicat-o pe podiumul de astazi. Doar ca ce nu au inteles ei, este ca in timp ce ei castigau meciuri de poker cu forta de munca low cost, cu concentrarea industriilor in cluster, etc, chinezii isi vedeau de strategia lor si puneau piesa dupa piesa intr-un lung meci de go.

Dar sa ne intoarcem la lupta asta pentru pace, unde cel mai interesant lucru vine din povestea care se numeste lupta pentru energie. In plina revolutie digitala, energia a devenit principala nevoie a omenirii. Cererea pentru energie a depasit pana si pe cea pentru mancare. Cel putin pentru moment, pana cand o sa avem lipsa de mancare pentru ca nu am avut energie ca sa o producem. Sau nu avem energie ca sa ducem mancarea de unde s-a produs pana unde se consuma.

Spuneam in alte postari ca ipocrizia cu climate change nu ajuta, dar in schimb ajuta sa fii cinstit si sa spui oamenilor ce ii asteapta daca nu au access la energiile conventionale. Pana si Ceausescu intelesese asta. Dupa prima criza a petrolului, dictatorul nostru intrase intr-o criza a energiilor alternative. Toata copilaria mea comunista a fost populate de nevoia de a instala mori de vant, panouri solare, hidrocentrale sau centrale bazate pe energia valurilor. Era o presiune vizibila pentru inovatie in zona energiilor alternative. Politehnica din Timisoara avea ditai eoliana in curte. Din pacate nu am stiut sa profitam, iar cei care dezvoltasera competente au emigrat spre zari mai calde si mai bine platite.

Acum daca ne dam un pas in spate, vedem ce au facut si chinezii. In lipsa energiei conventionale au inovat si instalat cat au putut de mult unitati de productie de energie alternativa si unitati de stocare. Au ajuns sa fie cei mai buni pe energie solara si pe stocare. Apoi, au convertit autoturismele in consumatoare de ce erau ei in stare sa produca si au ajuns cei mai buni pe autovehicule electrice.

In Europa, au cumparat prea putini povestea cu schimbarea climatica. Pentru ca sa fim seriosi, este o poveste asa de cusuta cu ata fluorescenta ca se vede de la o posta (asa este expresia, nu va ganditi la prostii). Spuneam sa nu va ganditi la prostii, pentru ca unii mai tampiti au cumparat povestea aia de asa hal incat au ajuns la concluzia ca hidrocentralele afecteaza asa de mult mediul incat trebuie oprite. Nu prea inteleg eu chestia asta. Adica ursii sunt buni dar pestii din lacurile de acumulare nu. Sau poate au o problema cu pestii. As putea sa inteleg asta dupa ce am aflat ca o judecatoare a lasat liber niste proxeneti cand a fost dezlegarea la peste. Sau poate nu e doar de la peste. Apa este o resursa vulnerabila. De ce sa nu renuntam la lacurile de acumulare si la apa pentru hidrocentrale cand putem sa o cumparam la sticla. Cu dop legat de sticla cu tot.

In fine... sa ne intoarcem la distractia zilei pe toate canalele de stiri. Cel care a ratat Nobel pentru pace, in incercarea de a bloca China, tocmai declaseanza o noua criza a petrolului. Ce nu au reusit toti profetii climatici a reusit pokeristul sef al lumii fara ca macar sa isi propuna asta.

Pentru ca meciul lui de poker sa iasa castigator, omul a sucit afacerile Venezuelei si a pus de razboi cu Iranul. China este sigur afectata, dar fiind avansata pe tot ce inseamna energii alternative, va lua probabil si mai mult avant in directia asta. America nu este asa de afectata, au petrolul lor, cel mult se umple de bani din pretul crescut al petrolului. Europa insa… ajunge la mana Rusiei… Daca ar fi fost cinstiti, daca in loc de povesti cu zane climatice si cavaleri poluatori ar fi spus ca “nene, trebuie sa ne protejam dependenta de petrol”, poate ca altfel ar fi aratat acum tot circul. Ca sa citez din nou acel presedinte… ma uit cu atentie si ingrijorare ca politicienii tot nu se trezesc… La noi hidrocentralele sunt oprite pentru lucrari de mentenanta. Hidrocentralele care ar trebui sa fie construite sunt oprite pe considerente de mediu de salvatorii climatici. Pe energie solara nu este un plan clar de actiune sau o strategie apropos de cat produci si cat poti sa stochezi.

Ca sa fie tacamul complet, mai apare un element de prostie. Nu doar ca suntem praf pe energie, dar mai bagam si agricultura in belea. Nu pot sa uit cum s-au pus veganii si salvatorii planetei de acord sa puna taxe pe vaci, pentru ca vacile se partaie metan si afecteaza stratul de ozon. La fel si celelalte rumegatoare. Vom salva in schimb ursii. Ca la nebuni, ca pe aia daca ii intrebi ce ne da gaina noua, raspund automat “lapte, branza, carne, oua” …

In sens biblic... daca Noe in loc sa construiasca arca ceea de i-a salvat de potop si inundatii, era proactiv si punea taxe pentru incalzirea climatica... oare evita potopul? Si oare de unde a stiut el de climate change, ca doar nu consumau petrol pe vremea aia?

revelatie

2026-02-03T20:03:00.003+02:00

ala care a spus in vino veritas a fost un mare om. din nefericire pentru noi, s-a nascut inainte sa se inventeze whisky-ul. in whisky e si veritas si knowledge.

pentru ca tocmai am avut o revelatie

eu predic tehnici de negociere, de fapt predic despre puterea de negociere, unde spun ca nimeni nu negociaza daca nu este afectat

in seara asta, peated fiind (adica afumat cu niste islay whisky) mi-am amintit de un tip pe care nu il stie mai nimeni G.Michael Hopf, cel care a scris in “Those who remain (The new world)” ceea ce multi predica azi (adica mai ales eu) “Hard times create strong men. Strong men create good times. Good times create weak men, And, weak men create hard times”

nu, nu asta e revelatia. revelatia este ca baiatul asta pe care nu il stie mai nimeni a zis ceva de gen “nimeni nu negociaza daca nu este afectat”! cumva ceea ce predic eu.

sa ne intelegem, strong men exista si in good times, dar nici dreaq nu ii baga in seama pentru ca nu au nevoie de ei! si ma sunt si enervanti. cel mult ii scuipa pentru ca prezic venirea de hard times. cum naiba sa negociezi cu aia care zic ca trebuie sa fii fair, sa nu minti, sa nu iti furi caciula, sa faci ce e drept si corect? cand vremurile sunt usoare si tu poti sa minti, sa furi, sa faci ce vrei pentru ca asta e, se poate. iar in timpul asta o gramada de tampiti vor fi de acord cu prostiile tale;

sa fim cinstiti, vremurile usoare faciliteaza incompetenti care vand vise frumoase.

daca e sa fim fair, nu ca e mai usor sa promiti raiul decat sa il livrezi?

din pacate ei nu pot livra ce vand… asa ca vin vremuri grele, ti se promite raiul si tu vezi doar iadul

ei bine, strong men erau si pe vremea good times, dar nu aveau putere de negociere. pentru ca omul pana nu sufera, pana nu il doare, nu accepta sa negocieze… si e normal. noi toti speram ca orice problema se rezolva de la sine

intr-o societate in care medicina a evoluat, vedem oameni care nu cred in analize, in vaccin, etc.

de ce ? pentru ca omul nu sta sa moara, nu se simte afectat. cand simte ca ii vine vremea, crede si in vaccin, si in analize, si in vraci si shamani… crede in orice ii da speranta ca nu crapa si ca mai prinde o placinta pe lumea asta (ca sa fiu foarte sincer omul spera la o savarina, dar na... asta e cu dublu sens... adica ... cand o fi sa mor, macar frisca...)

ramane ca Andre Malraux avea dreptate… societatea noastra va fi religioasa (am zis religioasa, nu crestina si nici islamica) sau nu va fi! cred ca este o chestie de timp pana cand vom avea popi noi, care sa predice revolutie! ca revolutia digitala sau revolutia informatiei vor conduce e greu de zis.

la final vorbim de niste "preoti" care inteleg cum functioneaza frica si durerea in era digitalizarii, pentru ca nimic nu ne afecteaza mai tare decat frica si durerea, si ambele fac oamenii sa fie afectati si sa negocieze

si singurii pe care o sa ii doara la basca si o sa spuna in continuare adevarul, fara sa le pese, vor fi betivii.

pentru ca ei sunt in doza aia de nepasare in care nu sunt afectati pana nu se trezesc din betie, sau mahmureala dupa caz

si cu putin noroc le pica si netul (eu am avut ghinion si m-am exprimat)

dreptate, justitie, relativitate

2026-01-28T20:16:00.003+02:00

... ne batem joc de democratie! ne batem joc de libertatea de exprimare...

Traim intr-o societate polarizata, total disfunctionala. Toti vorbesc despre dreptate, dar dreptatea arata ca un baton de plastelina. Functie de presiunea sociala dreptatea devine relativa. Intr-un caz presiunea strazii vrea sa faca dreptate victimei, in alt caz presiunea strazii tine cu haiducul, cu cel care a calcat toate legile si regulile in vigoare.

Asa ca la ora asta cei mai multi se intreaba la ce mai folosesc legile si regulile.

Observatia mea simpla din business , adica din locul in care pot face observatii, spune ca daca lasi marul stricat sa isi faca de cap, se vor strica toate celelalte mere.

O alta observatie tine de un vechi proverb de-al nostru - “cine seamana vant, culege furtuna”.

E simplu, cei ce manipuleaza legile azi ca sa isi creeze avantaj, vor beneficia de manipularea acelor legi cand vor obtine avantajul. Se vede destul de clar cum astazi cei ce au iesit in strada pentru anumite restrictii sau avantaje legale, cer sustinatorilor sa iasa din nou in strada pentru exact opusul la ceea ce au cerut cu ani in urma. Cand se lovesc de ceea ce au cerut isi doresc anularea cererilor lor.

In cele din urma vorbim despre cultura organizationala, despre capacitatea societatii de a respecta reguli sau nu. Despre capacitatea societatii de a avea discernamant si viziune asupra ceea ce naiba isi doreste pentru astazi si/sau pentru viitor.

Nu stiu cat e de pregatita societatea sa aibe o viziune si sa lupte pentru ea, dar am descoperit ca mai nou sunt toti haiduci. Asa ca am rugat pe colegii mei sa sa ma ajute sa vorbim de haiduci. Noi ii aveam pe Toma Alimos, pe Andrii Popa si mai cativa. Haiducii nostri erau in principal cei ce furau de la bogati. La fel Robin Hood, unul din cei mai celebri haiduci din lume. Cat este de rezonabil sa tii cu hotii.. e greu de spus. Cat timp fura de la putinii bogati pare rezonabil pentru cei mai multi. Avem aici doua probleme, una ca bogatii pagubiti vor dori sa isi recupereze paguba, ca atare vor pune presiune si mai mare pe mecanismele care i-au ajutat sa faca banii. Problema cealalta e ca daca nu mai exista o minoritate bogata, haiducii vor fura de la toti… caz in care societatea nu mai este la fel de permisiva. Ca asa e omul, e in regula sa fure de la ala pe care il urasc dar sa nu fure si de la mine. Cam la fel si cu coruptia, sa nu fie coruptie, dar daca vrea politia sa imi ia carnetul ... sa pot sa scap cu niste bancnote acolo.

Am fost acum cateva zile parte dintr-o discutie… “justitie sau dreptate”. In cadrul evenimentului un exemplu foarte dur, un adolescent ucide o adolescenta pe care o lasase gravida. Primeste ca pedeapsa 5 ani de puscarie, iese dupa 3 ani de buna purtare. Dupa ce iese se duce la tatal fetei si il intreaba “ce zici fraiere? pe fiica-ta o manca viermii si eu ma plimb liber?”. Tatal fetei il cauta si il omoara. Apoi se preda politiei si urmarea… ia 10 ani de parnaie.

Intrebarea pentru cei din public, daca ai fi judecatorul, care ar fi justitia si care ar fi dreptatea, cum ai trai cu verdictul dat, fiind parinte al unei fiice omorate similar?

Sa ne intoarcem la relativitatea justitiei. Daca doar te fura, nu e grav, e pentru ca avea de unde. Asta pana nu te fura pe tine, doar ca statistic vorbind, esti in zona de siguranta. Daca insa tembelul omoara e grav, pentru ca tampitii dracului nu au discernamant si deja nu mai poti avea acea perceptie de siguranta cum ca scapi.

As continua cu justitia, la noi toata lumea face recurs, ataca decizia curtii insferioare si face apel la cea superioara. Nu am o statistica dar cred ca la peste 90% din cazuri asta e cursul normal.

Pe chestia asta, cea mai mare parte din sistem devine degeaba. E doar o intarziere si un cost pentru societate. Daca interbam de ce judecatorii sunt obositi si clacheaza… e simplu, raspunsul vine de la sine. Ca si om, care isi face treaba cat poate de bine, nu ai nici o recunoastere asupra calitatii muncii tale cat timp, la peste 90% din verdicte, fac toti un mare pipi cu bolta peste decizie si se duc la instanta superioara. Caz in care esti in instanta superioara sau nu existi.

De ce? Pentru ca sperjurul nu se pedepseste. Cum ar fi ca in rezolutia finala sa fie un paragraf care sa spuna - “s-a ajuns aici pentru ca x a mintit, iar daca a mintit trebuie sa plateasca, de fapt ar trebui sa faca parnaie pentru sperjur”. Cati ar mai minti sau fabrica tampenii care sa ajusteze actul juridic?

Merg mai departe pe chestia cu sperjur/minciuna. Vad in fiecare zi filme facute cu Inteligenta Artificiala, falsuri grosolane care prezinta oameni diversi in ipostaze neverosimile. De cele mai multe ori nu exista acel comentariu care sa spuna ca filmul este o fictiune. Bine… chiar si cand apare sunt destui care sa ia de bun filmuletul, poza, sau orice altceva poate Inteligenta Artificiala sa produca. Cum ar fi ca cei care produc mizerii fara fundament sau le distribuie sa suport consecinte. Sa trebuiasca sa plateasca pentru actele lor de calomnie. Sau minciuna?

Pentru ca daca ma uit azi la ce inseamna Inteligenta Artificiala, ma sperie maxim. IA a devenit cel mai mare plagiator al planetei. In acelasi spirit a devenit cel mai plat creator de continut, a omorat creativitatea, gandirea libera, etc. Din pacate incepem sa traim revolutia digitala, care inseamna o dictatura a PR si Social Intelligence.

Sper sa ma insel, dar distanta intre bogati si saraci va deveni o lupta intre cei cu IQ si cei cu EI (inteligenta analitica si inteligenta emotionala). Presimt ca cei cu Inteligenta emotionala vor cumpara pe cei cu Inteligenta analitica (cei ce stiu cum sa ajusteze AI sa face ce vor manipulatorii). In final lumea va depinde de natura sociala a celor care vor decide cum sa manipuleze.

Vorbeam de revolutie digitala si de nevoia de a trai in online. Stiu, nu am exprimat foarte clar viata online, dar sa nu fim ipocriti, tot ce tine de inteligenta artificiala se intampla online. Ne uitam toti meciul asta pentru droguri de oricare ar fi ei, dar ne confrutam cu un drog mult mai periculos - traitul online. Sa te crezi destept sau frumos doar pentru ca ai o confirmare online… sa pui un milion de filtre ca sa apari frumoasa sau frumos. Sa traiesti intr-o lume paralela pe care doar tu o vezi asa… ramane ca este o mare frauda, in care victima si agresorul sunt aceeasi persoana.

Concluzia e simpla. Daca vrem o lume rezonabila va trebui sa incepe sa pedepsim minciuna, calomnia, frauda… sa o facem pe bune, sa credem sincer ca trebuie sa o facem.

Nu vad o solutie prea curand la problema asta, dar probabil omenirea va face acest reset dupa un conflict international imens.

Acum sper doar sa nu mai fiu parte din belea cand va apare.

Putere de negociere

2026-01-05T09:41:00.007+02:00

De ceva vreme tot predic despre puterea de negociere. Am parte de feedback pozitiv in egala masura cu parte de priviri sceptice sau contestatii. E normal, fiecare cu punctul lui de vedere. Si de multe ori feedbackul contestatator ma ajuta sa imi imbunatatesc teoria. Dar asta este o introducere apropos “de ce s-a apucat asta sa isi dea cu prerea si daca parintii lui stie cu ce se ocupa”

Cand predic despre putere de negociere vorbesc despre putere, despre puterea in sine, despre capacitatea cuiva de a lua efectiv la palme pe altcineva. Vorbesc despre perceptia puterii, despre capacitatea cuiva de a crea impresia ca poate lua la palme pe altcineva, fara sa suporte consecinte. Iar pentru asta mai spun ca trebuie sa fii informat. Sa stii daca ai intradevar acea putere. Pentru ca daca tu te crezi mare si tare si dupa ce dai o palma iti iei un pumn in nas inapoi de vezi stele verzi… iesi cam sifonat. Mai spun eu ca de cele mai multe ori nu se ajunge la palme si pumni ci la o discutie despre care o are mai mare… sau mai tare. Si am denumit asta perceptia asupra puterii. Sa induci perceptia ca ai putere.

Dar revin, si atunci cand ai impresia ca ai putere dar si cand incerci sa creezi perceptia puterii, trebuie sa ai acele informatii ca sa stii daca iti merge. Sa fii convins ca cel din fata ta nu stie ce stii tu, ca ajunge sa creada balivernele pe care i le vinzi.

Aveam un prieten care incepea cu un speech de gen “Va avertizez sa nu va puneti cu mine. Stiu Kung Fu, JujiTsu, Karate, si vreo 30 alte cuvinte din astea periculoase!” Si aici e de fapt smecheria. Amicul asta era un sfrijit, un tipar umblator in doua picioare. De cate ori batea vantul urlam toti pe el sa isi puna pietre in buzunare sau sa umble cu o ancora dupa el. Doar ca era un tip simpatic si avea prieteni cam pe toti cei care chiar se pricepeau la acele cuvinte. Daca incerca cineva sa se ia de el si-o lua urgent pe cocoasa de la unii din prietenii cei care chiar stiau bataie. Asta mai predic eu atunci cand vorbesc despre putere de negociere, sa ai aliati puternici care chiar se baga pentru tine.

Ei si acum, dupa ce am facut rezumatul teoriei, ma uit la americani care ne-au aratat practic ce inseamna sa ai putere de negociere.

Mai intai au vorbit. Au pus cererile pe masa. Seful lor, un tip de o diplomatie spectaculoasa, genul care se poarta ca un elefant scapat in magazinul de portelanuri, a fost cat se poate de direct si de transant. Omul are la dispozitie un intreg aparat de culegere a informatiilor si de verificare a lor, de manipulare, de cam tot ce inseamna puterea unui serviciu secret destul de bine pus la punct atunci cand chiar primeste ceva concis de facut.

De partea cealalta, un tip care facea mult scandal, care incerca sa insinueze perceptia puterii, bazandu-se pe aliatii cu care semnase tot felul de protocoale. Ceva de genul, bai ma stiu cu mardeiasii din cartierul vecin, daca dai in mine, le dau la astia ceva de baut si sa vezi ce ti-o iei. Omul, convins ca e mare si tare facea mult scandal de dupa gard. Din pacate pentru el, nu si-a facut deloc temele. Altfel, istoria i-ar fi atras atentia ca inaintea lui a mai fost un tip mare si tare prin Panama. Pe care americanii l-au luat tot in pijamale din locuinta presidentiala. In cazul ala, resursele folosite de cei cu putere au fost mai mari. In cazul asta, operatiunea a fost cu atat mai spectaculoasa cu cat aparent resursele folosite in operatiune au fost minime. Ceva de genul, au venit smardoii, au deschis poarta, au tras cateva suturi pudelilor care latrau aiurea, l-au umflat pe smecher si l-au carat undeva unde sa ii poata sifona mutra in liniste.

Ca sa poti asta, trebuie planificare, trebuie sa stii pe ce te bazezi, pe ce strazi ajungi fara sa dai de unii care ar putea sa iti faca probleme, unde sunt dobermanii si unde sunt pudelii. Cu Big Brother din cer au avut cam toate informatiile de care aveau nevoie. Cu cei cumparati de la sol au avut acces la restul informatiilor pe care nu le vedeau de sus. Tot cu cei cumparati de jos s-au asigurat ca dobermanii o sa doarma.

Si au facut o demonstratie de forta, au aratat ce inseamna sa ai putere si mai ales ca daca o ai, o folosesti. Nu te transformi din leu in pisicuta.

Aliatii, smardoii din cartierul vecin au aflat de la stiri ca prietenul lor si-a luat-o pe cocoasa. Acum au inceput sa ameninte, doar ca mi-e greu sa cred ca se vor risca la prea multe pentru amaratul cela. Tare mi-e ca deja si ei si-au primit ceva ce isi doreau ca sa nu se uite la ce se intampla in curtea amicului.

Acesta nu este un manifest pro-american. Este un punct de vedere despre ce inseamna sa ai putere. Si ce inseamna sa nu o ai. Nu zic ca abordarea este corecta, crestineasca, cavalereasca sau in vreun fel. Ca nici nu conteaza, ca in proverbul arab, cainii latra, caravana trece mai departe.

Ce incerc eu sa spun este ca daca vrei sa castigi negocierea, trebuie sa ai puterea de partea ta, sa ai informatiile de care ai nevoie. Iar daca vezi ca nu ai sanse sa fii mai tare atunci sa schimbi obiectivele de negociere, sa revizuiesti asteptarile la ceva ce poti obtine chiar daca e mai putin sau altceva decat ceea ce iti doresti. Sa risti doar cand nu mai ai de ales.

Pentru ca daca e sa citez pe JR din serialul Dallas… e mai bine sa castigi 50% din ceva decat 100% din nimic.

PS pentru cei ce ma citesc… aici aveti si explicatia de ce nu a mers turul doi inapoi, de ce nu a avut nici o sansa miscarea cu cei mai multi sustinatori. De asemenea de ce nu merg schimbate niste legi sau alte chestii. Puterea nu e fair, e putere si gata, daca o ai si o folosesti cum trebuie, castigi negocierea. Iar ca sa poti sa castigi impotriva celor puternici trebuie sa fii ori mai puternic decat ei, ori sa devii unul din ei.

451 Fahrenheit

2025-12-27T05:36:00.001+02:00

451 Fahrenheit… temperatura la care arde o carte. Asa pretinde Ray Bradbury, cel care a a prezis cum o sa arate lumea in 2081. O lume in care cartile vor fi arse, ca sa opreasca transferul de informatie iar lumea sa se bucure de tehnologie si sa se opreasca din gandit. Un fel de Romania de azi, dar fara sa fie nevoie sa dea foc la carti… statistic vorbind, suntem tara cu cele mai putin carti vandute sau citite, cu peste 42% din populatie care nu a citit nici o carte in ultimii doi ani.

Una din cele mai mari greseli pe care le facem ca oameni este sa citim. Cititul poate fi foarte periculos, o spun din proprie experienta.

Uite cu ani in urma am citit niste carti despre Hong Kong scrise de un tip James Clavell. Niste carti de aventuri cu putina aroma de istorie a formarii si transformarii celebrei insule. Apoi mi-am dorit sa vad acele locuri. Eram prea sarac pentru a imi permite un bilet de avion si o cazare in zona… doar ca cititul e o chestie diabolica si vine la pachet cu oferte la fel de satanice.

Primisem o oferta sa plec pe un job mai bun si mai bine platit, cand seful meu m-a sunat si mi-a dat pe la nas cu o alta super oferta “bai, ai grija sa nu pleci in concediu luna viitoare pentru ca o sa mergem la Hong Kong la o sedinta si o sa fie misto”. Adica, desi nu imi permiteam din salariul meu sa ma plimb la Hong Kong, mergeam pe banii firmei acolo. Daca nu ma punea Satana sa citesc si sa imi doresc sa vad locul, plecam pe jobul mai bun si mai bine platit, asa… am renuntat la oferta ca sa vad Hong Kong. Nu doar ca l-am vazut, dar apoi am devenit abonat la delegatiile pe Hong Kong si China. Un intreg chin! Zboruri de peste 12 ore, jet leg si acomodarea cu alt fus orar, si peste toate astea multa munca, sedinte, batai de cap. Si nu doar munca, dar si mai multe responsabilitati si… evident si mai mult de invatat si implicit de citit.

In timpul asta, altii, erau promovati in joburile de acasa. Castigau mai bine si dormeau in patul lor in fiecare seara. Si nici nu ii punea nimeni sa citeasca si sa afle chestii noi, erau laudati pentru ceea ce stiau fara sa mai trebuiasca sa mai citeasca.

Problema la mine nu a fost doar ca am avut mult de munca si de invatat, dar m-am si virusat cu asta. In loc sa imi adun bani ca sa imi cumpar o masina frumoasa, sa imi iau o casa mai mare, am ramas bolnav cu prostia asta, ca imi trebuie mereu sa calatoresc, ca sa vad locurile despre care am citit. Chiar si acuma cand scriu pe blog, iar sunt teleleu prin Asia. Asta dupa ore de zbor, trambalari, oboseala. Asta in loc sa fii stat naibii acasa, sa ma uit la colinde si sa mai dau o tura pe la frigider, ca doar cu ocazia sarbatorilor ar fi fost plin cu sarmale si alte chestii normale de mancat.

Asa cum ar face niste oameni normali, pe care nu i-a imbolnavit prostia aia de citit.

Iar calatoritul asta nu e doar obositor, dar e si frustrant. Uite ca ziceam de Asia pe care o tot vizitez de-a lungul a peste 25 de ani. Am vazut cum au iesit unele tari din mizerie si s-au umplut de tehnologie. S-au umplut de infrastructura, de zgarie nori, de sosele, de lumini care iti fura ochii noaptea. O alta lucratura diabolica! Da dependenta, te face sa revii. Vezi cum au trecut de la drumuri pe pamant batatorit, cel mult pietruit la sosele suspendate si autostrazi cu cate patru-cinci benzi pe sens, cu intersectii incalcite ca spaghetele pe mai multe nivele de se incurca navigatia pe ele. Si pline de masini, semn ca lumea isi permite. Asta in conditiile in care tot in acesti ani, unii dintre ei au trecut de la locomotive pe abur la trenuri de mare viteza, care merg cu peste 350 km/h. E drept ca in aceleasi locuri vezi si civilizatia oprita la nivel de tuk-tuk sau mobre legate la niste tiriflisti de te ia cu capul inainte sa urci in ele. Chiar daca pe mobre scrie Honda sau Yamaha. Si odata ce te lovesti de locurile pe care le vizitezi descoperi ca nu ai citit destul, asa ca o iei de la inceput si iar te pui si citesti… si piticul de pe creier iar gaseste o destinatie noua…

Acasa, e in regula. Nu s-a intamplat mare lucru. Calea ferata a putrezit de tot, iar autostrada asteapta sa isi termine ursii cina sau pranzul ca sa pota trece pe acolo. Cel mai provocator lucru vine din partea politicului, unde oamenii se cearta daca sa voteze sau nu pe unii care le promit steaguri si biserica sau pe cei care le promit progres, dar nu prea stiu pe unde sa il gaseasca.

Poporul trebuie sa fie informat, asa ca se uita la televizor sau pe facebook ca sa isi faca o opinie. Asta e bine, pentru ca nu le mai ramane timp de citit. Nici de calatorit. Asa, oamenii pot avea o viata buna, de calitate, cu un comfort rezonabil care este intrerupt din cand in cand de lamentarile celor care se considera sclavii vestului. Acest vest abominabil care ne seaca resursele si uneori incearca sa ne scoata din zona de comfort.

Un tip aparent destept, cred ca Ezra Pound, spunea ca un sclav este acel om care asteapta sa vina altcineva sa il salveze. As spune ca e o mare prostie. Cum adica, daca tu nu ai chef sa muncesti, nu muncesti! Esti liber, esti independent, esti chiar suveran pe ceea ce tine de tine. Probleme fac doar tampitii care au citit prea mult si isi imagineaza ca toata lumea e ca ei sau ca trebuie sa ii inteleaga. Uneori si cei care pretind ca au citit si se dau progresisti. In ambele cazuri ne vand vestului asupritor. Ne dau pe gratis si ne pun sa muncim.

Ma gandesc serios ca intr-o zi sa ma opresc din citit. Si din calatorit. Sa incep sa investesc in mine. Sa ma informez de la stiri, de pe facebook… etc Mi-o fi si mie mai bine sa frec menta pe canapea uitandu-ma la televizor in loc sa umblu creanga prin lume. Si poate si mai comod… doar ca … piticul de pe creier spune ca ziua aia mai trebuie sa mai astepte… mai am inca destinatii si carti pe lista…

Sub Crucea Sfantului Andrei

2025-12-10T06:57:00.006+02:00

Acum ca a trecut si ziua Sfantului Andrei, a trecut si ziua nationala, intre timp s-au umplut ai nostri de patriotism si piosenie, dupa atatea zile le-a si trecut… asa ca eu cred ca pot sa incep sa imi dau cu parerea.

Nu vreau sa comentez prea multe despre ziua nationala. In cele din urma este o alegere laica si cat se poate de conventionala, bai nene, la data de… sarbatorim ziua nationala, iesiti cu steagul, cu defilarea, ciolanul si fasolea sau dupa caz muzica patriotica sau populara si hai sa fim romani pentru ca e ziua noastra. Hai baieti ca e doar o zi, nu dureaza mult, va pupati un pic in piata libertatii (ca sa citez pe Caragiale) apoi va intoarceti la ce faceati inainte… va dati in cap sau va infigeti cutite in spate.

Din punct de vedere emotional un fiasco total ziua asta. Ba se gaseste cate un artist mai destept care nu sarbatoreste pentru ca el e mai cu mot, ba cate unul care este minoritar si ofensat, pentru ca i s-a umflat democratia la mansarda, ba… E si aleasa ziua de un mare fel, e frig, ploua, etc… ai face orice ca sa stai la cald si sa te uiti la televizor la fraierii de afara cum se chinuie sa sarbatoreasca cu mucii pana la genunchi. In cele din urma parca zici ca au ales cei din industria farmaceutica ziua, ca ei beneficiaza din plin de pe urma celor ce ies in strada, la ploaie si frig.

Dar sa ne intoarcem la Sf Andrei, patronul spiritual al Romaniei. Am citit cateva chestii dar nu am intrat in detalii apropos de acest sfant. Foarte sumar, a participat la cina cea de taina, semn ca ii plac chiftelele si vinul, apoi a predicat pana i-a suparat pe unii care l-au ingropat pe undeva prin Patras. Asta dupa ce l-au rastignit pe o cruce in X care a devenit apoi semnul definitoriu al Sfantului Andrei.

Nici asta nu este relevant pentru ce incerc sa spun, pentru ca nu asta era ideea, nu ma gandeam sa il judec pe Sf Andrei indiferent ce a facut el.

Ceea ce incerc eu sa fac, este o paralela intre doua popoare pastorite de acelasi sf Andrei. Unul, asa cum spuneam mai sus, suntem noi, poporul roman. Celalalt, un popor care pare sa aibe ceva radacini la nord de Marea Neagra, dar care s-a format in partea opusa a Europei, in nordul insulei Britanice. Pe vremea cand romanii vorbeau despre noi ca poporul ce locuieste in Dacia, vorbeau despre ei ca picti, cei ce locuiau in Caledonia si se pictau cu albastru. In plus, daca unii il considera pe sfant pedepsit si ingropat in Grecia, altii considera ca omul a bantuit si crestinat Romania, apoi a facut aceeasi chestie cu Scotia, sau Caledonia cum se numea pe vremuri. Adica a avut timp sa propovaduiasca crestinismul pe teritoriul Daciei, apoi s-a tot dus spre vest pana cand a propovaduit acelasi crestinism altor pagani din insula. Practic asta il si face patron spiritual si religios al tarilor pe care le-a pastorit. Complicat de explicat cum a facut el toate astea, dar la religie zice sa crezi si nu sa cercetezi.

Nu cercetez, dar am o dilema, cum putem sa fim atat de diferiti? Noi si ceilalti de care a avut grija Andrei?

Ma uit la un popor mic, care a invatat repede sa navigheze, sa faca barci si sa isi asume curajul de a pleca departe, foarte departe, Un popor de luptatori (de peste 300 ani, coloana vertebrala a armatei britanice, pentru ca imperiul a crescut si apoi s-a bazat pe ei).

Si acuma sa vedem unde semanam. Ambele neamuri, urasc un vecin sau pe cineva din apropiere cu care are conflict de sute de ani. Ambele neamuri sunt iubitoare de alcool. Si noi si ei avem o istorie plina de tradari si de tradatori.

Dar atunci, intrebarea fireasca – ce naiba au ei diferit de poate fi asa de tare admirat?

Ei bine, daca nu citeam legenda lui Scorillo ca fiind a noastra as fi jurat ca e a lor. Cum care legenda? aia cu cei doi caini care se bat pe un ciolan pana vine un lup cu pretentii la ciolan, moment in care cainii se unesc impotriva lupului si il elimina ca sa se poata intoarce la lupta lor. Ei bine, nu am prea mai vazut romanii sa faca front comun pentru o cauza nobila sau mai meschina, dar i-am vazut dezbinati si tragand fiecare pe treaba lui, mai repede unindu-se cu lupul in lupta cu ai lor.

In timpul asta, ma uit fascinat la ceilalti si la cei ii uneste. Desi tara e impartita intre catolici si anglicani , asta stiu doar ei. Pentru restul lumii, daca incerci sa te legi de ciolanul ala pentru care se bat… o faci pe riscul tau. Pentru ca brusc se vor uni si te vor face arsice. Apoi se intorc la bataia dintre ei. Asta nu prea am mai vazut in Romania. La noi e de preferat sa plece lupul cu ciolanul ca sa nu se omoare fratii intre ei pentru ciolan…

Apoi au mizeria aia de ciulin. Pe toate pozele, logo, reclame, semne de circulatie sau tot ce vrei. Ca e un logo sau poza din realitate, ca este ca un desen de copil… ei bine, sa nu te legi de ciulinul oamenilor ca ti-o furi rau de tot. Au ciulinul pe tricou, pe creier, pe imn. Cand noi cantam ca sa ne desteptam ei canta despre ciulini pacii, despre “Flowers of Scotland”. Cand noi ne prefacem ca ne loveste patriotismul, la ei ti se face parul maciuca imediat ce incep sa cante si dubleaza tot cu afurisitul ala de cimpoi. Nu a credeti, ia incercati pe facebook vreun meci de rugby sa vedeti cum canta stadionul. Cica am avea si noi frunza de stejar, macar la rugby. Nu o baga nimeni in seama. A incercat o blonda sa promoveze o frunza de fag. Nici aia nu a prins, a facut blonda si parnaie. Si cam gata, ca doar nu o sa ne reprezinte pe noi vreo buruiana.

Da, inca o chestie care ii uneste, cimpoiul si muzica specifica acestui cimpoi. Aveam si noi naiul, dar afara de francezii amatori de Gigi Zamfir nici naiba nu mai da doi bani pe naiul ala. Fratii vitregi intr-u Andrei marsaluiesc, canta pe stadion, canta la nunta, canta in vacanta, canta la cimpoiul pacii cam peste tot. Mai baga ei si niste tobe. In comparatie, noi… nu mai avem de mult treaba cu naiul. Nici nu stiu cu ce mai avem treaba. Cu manelele poate. Si cu dusmanii din ele.

Si sa nu uit. Au acel kilt. Fereasca sa ii spui fusta, e kilt. Este o intreaga filozofie. Cu tesatura in patratele, cu culori care definesc fiecare mare clan scotian. Cu o gramada de accesorii pe langa. Noi nici iia nu am putut sa o promovam. Nici macar francezii care incercau sa ne ajute. In timpul asta scotienii marsaluiesc mandri in kilt, danseaza la nunti si botezuri in kilt, merg la razboi in kilt. Noua parca ne e rusine de iia aia, acea “la blouse romain”, ca daca ii zicea altfel tusea. In timp cei ei umbla in kilt de nebuni la toate evenimentele importante din viata lor, noi … ne-am indepartat de itari si iie ca de naiba. De umblat in port popular pe la petreceri, nici nu se pune problema, poate doar pe la evenimente care cer expres dres code folcloric. Poate ca pe ei ii ajuta alcoolul, o chestie care uneste cele doua natiuni de betivani. Uneori ma gandesc ca Sf Andrei se trage din vreun zeu betiv.

Au si bere, multaaa bere. Da, au si whisky. Nu este al lor, l-au furat ca si alcool de la irlandezi, l-au rafinat, l-au imbunatatit si acum toata planeta bem scotch (cum spun ei la whisky). Single malt daca se poate. Pentru ca au facut o cultura nationala din acest whisky. Il rafineaza, il marketeaza si il vand la super pret peste tot in lume.

La fel am facut si noi! Caram tuica in peturi de 2-2.5 litri peste tot in lume. Nu seamana a nimic. Cativa producatori mai seriosi au riscat volume mai mari. S-au oprit pentru ca nu prea le-a iesit. Pare ca suntem un neam de moonshineri (pentru cine nu stie ce e un moonshine, ei bine asa se numea alcoolul fabricat ilegal pe vremea prohibitiei si livrat pe sub mana). Hai sa ne uitam la noi. Tuica pe raft in magazine nu se prea gaseste pentru ca nu se prea vinde. In schimb in tara se bea tuica la greu, fabricata cumva in fiecare gospodarie. Si cam toti o muta cu sticle reciclate, dar mai ales in peturi de cantitati mari. Ca sa nu mai vorbim ca tuica nu este denumirea acceptata de toata tara. De exemplu ardelenii folosesc termenul de palinka si apoi se cearta cu ungurii apropos de primii care au facut palinka, sau primii care au gasit cazanul… sau indiferent, ideea este sa descopere care au fost primii.

Mai sunt chestii care seamana si chestii unde suntem total diferiti. Doar ca ramane esentialul. Au cateva simboluri care fac diferenta. Eu am numit cateva. Ei le-au dus dupa ei peste tot. Au dus steagul pe care este reprezentata crucea in X, pe fond albastru ca sa aminteasca de picti. Au ciulinul, au whisky, au birtul (scottish pub), au cimpoiul… Si oriunde ajunge unul de-ai lor vei regasi aceste simboluri.

In paralel, noi nu avem nici simboluri pentru ca le-am uitat sau pentru ca s-a trezit vreun artist idiot care sa “influenteaza” poporul si sa spuna ca nu este in regula. Iar sportul national a devenit cautatul de paie in ochii altora, paie greu de gasit pentru ca ne deranjeaza barna din ochiul personal.

Noi nu avem acea agenda comuna, tipic insularilor. Pe unde mergem ne integram. Nici macar sarmalele si micii pe care i-am imprumutat de la turci nu ne mai reprezinta.

Mi-as dori sa gasesc acel punct comun care sa ne uneasca, sa gasim acele simboluri care sa ne faca mandri de noi. Am avut pentru cateva saptamani tricoul galben. Au mai incercat unii sau altii sa ne trezeasca identitatea nationala. Din pacate, totul se fasaie inainte sa inceapa.

Si nu, asta nu este un discurs suveranist. Este un discurs unionist. Asa cum spuneam de scotieni, si ei sunt divizati de religie, puternic divizati de crezul in biserica catolica sau cea prezbiteriana, dar asta nu ii opreste sa gaseasca alte simboluri care sa ii uneasca peste religie. Care ar fi oare acele simboluri care sa ne aminteasca de acei inaintasi ai nostri care au facut diferenta, care ne-ar aduce inapoi mandria? O intrebare retorica, la care nu mai sper sa gasesc raspuns…

cineva...

2025-11-26T18:49:09.150+02:00

Cu ceva vreme in urma am asistat siderat la o discutie in care niste domni, care printre altele trebuiau sa aibe in grija linistea noastra, povesteau ce aberatii se intamplau in sfera lor de interes si expertiza. La un moment dat unul din ei a comentat ceva de genul, bai cred ca in tara asta mai exista un serviciu paralel cu al nostru si cineva chiar se ocupa de chestiile astea, doar nu s-or baza doar pe noi, ca suntem cam pe niciunde…

Nu asa departe in timp am avut parte de o chestie similara intr-o sedinta de management. Indiferent de subiectul abordat, se punea intrebarea “dar nu avem pe cineva care sa se ocupe?”. Ca si in cazul precedent, oamenii sperau la o echipa de management paralela care sa faca treaba.

Asa mi-am dat seama ca e o chestie nene sa devii CINEVA! Cineva devii abia atunci cand rezolvi, ai solutii, faci ceea ce nu au altii chef sau nu pot sa faca.

Cred ca asa am si ajuns in tara asta, sa devenim dependenti de cineva. Noi toti stim pe cineva care se pricepe, care face, care trebuie sa faca. A devenit o chestie nationala. Ai o problema si nu stii pe cineva? Nasol moment, nu ti se rezolva problema. Stii pe cineva, te-ai scos! Ori se rezolva problema ori ai pe cine da vina.

Cineva asta este moartea asumarii si responsabilitatii. Este personajul perfect pentru cazurile de “cover your ass” procedure. Pai nu era treaba mea, cineva trebuia sa se ocupe de asta. Cine? Nu stiu, cineva care…

Asa ca in nesimtirea mea am inceput sa insist sa aflu cine este acel cineva. De fiecare data cand aflu ca cineva trebuia sau trebuie sa faca ceva insist pana cand aflu cine naiba e acel cineva. In cazul meu specific, la nivel micro, imi iese. Daca nu aflu cine e cineva, il fac eu pe vreunul din subordine cineva. Si odata ce omul devine cineva, e clar ca el trebuie sa faca ceea ce ari fi facut cineva.

Problema nu sunt insa nici eu si nici cei ca mine. Noi ori gasim pe cineva care sa preia sarcinile lui cineva, ori …ne apucam noi de treaba lui cineva ala, ori… daca nu ne descurcam e bai. Dar cum spuneam, problema nu e la noi, problema e la cei alesi.

Acolo niste domni si doamne ajunsi CINEVA au o problema in a gasi pe cineva care chiar sa faca treaba

Din pacate pentru noi, ei, cei ajunsi cineva, inca mai spera ca in tara asta mai exista un sistem, un serviciu, cineva, care in paralel cu ei sa le faca treaba.

Ori, asa cum spuneam, daca cineva nu are nume … si nu poate fi tras la raspundere… ramane, ca speram sa apara cineva care sa faca ceva. Iar daca face ceva prost, sa gaseasca pe alt cineva pe care sa dea vina…

Destul de complexa situatia… noroc ca stiu pe cineva…

dii murgule, dii...

2025-11-20T17:41:00.002+02:00

O stiti pe aia cu bati tot calul care trage?

O vorba veche pe la romani, care incearca sa spuna ca cel care face efort va primi si mai mult de facut, va primi si suturi ca sa faca mai mult.

In mintea mea mi-am imaginat mereu o caruta trasa de doi cai, unul lenes si unul harnic. Pe cel lenes il lasa vizitiul in pace, pentru ca ce rost avea sa isi piarda timpul cu el, in timp ce il chinuia pe cel harnic sa faca mai mult.

Imaginea asta extrapolata se vede destul de des prin birouri, mai ales prin multinationale. Toti stim cate un cal lenes care o freaca la greu si toti ne intrebam cine tine nene in spate pe lenes/lenesa? cum naiba de scapa si de concedieri, de munca, de raspundere? Asta in timp ce altii muncesc pe rupte, mai sunt si certati si primesc presiune si deadline-uri si de toate. Mai sunt si dati afara cand incep concedierile.

Si am ajuns la o teorie venita din vest, The dead horse theory. O teorie despre proiecte, lucruri prost facute, proiecte care incep rau, continua rau, dar fiind cumva zdroaba vreunuia pus sus pe craca e musai sa se intample.

Am gasit o explicatie pe care am furat-o de pe net (ca de AI) si care explica putin teoria asta, in care unii oameni, institutii sau natiuni se confruntă cu probleme evidente care sunt imposibil de rezolvat, dar in loc sa accepte realitatea, se agata si incearca sa le justifice, si nu doar atat dar mai si investesc timp si resurse in aceste proiecte nascute moarte.

Ideea centrala este clara: dacă descoperi ca esti pe un cal mort, cel mai intelept lucru de facut este sa cobori si sa-l “abandonezi”.

Dar cum spuneam, in practica, se intamplă adesea opusul. In loc de a abandona calul mort, se iau masuri in ceea ce il priveste:

Se cumpara o sa noua pentru cal.
Se imbunatateste dieta calului, nu conteaza ca e mort si se arunca fanul pe tarla degeaba
Schimbarea calaretului face parte din joc. Cu ocazia asta de multe ori se ingroapa un calaret bun pentru ca mortul nu misca nici macar cat o martoaga
Sa zicem ca totusi calaretul a gasit pe cine sa dea vina asa ca se concediaza managerul de cai si se angajeaza pe acelasi post altul nou, asteptand un rezultat diferit. Aici seamana cu povestea calaretului, un manager bun va avea o problema mare pentru ca nu poate resuscita mortul
Se organizeaza intalniri pentru a discuta cum sa creasca viteza calului mort.
Se creaza comitete sau echipe de lucru pentru a analiza problema cailor morti din toate unghiurile.

Aceste comitete lucreaza luni de zile, pregatesc rapoarte si în cele din urma concluzioneaza ceea ce era deja evident: calul este mort.

Se justifica eforturile prin compararea calului cu alti cai morti similari, ajungand la concluzia că problema era lipsa de pregatire a celor care aveau grija de cal. De aia ziceam ca orice calaret sau manager de cai isi va vedea cariera zdruncinata din cauza gloabei moarte
Se propun cursuri de pregatire pentru cal, ceea ce presupune cresterea bugetului. Asta chiar e o parsivenie interesanta, dar apropo de calul lenes de la inceput, ati remarcat cati se salveaza din bugetele si comisiile care au grija de cai morti?
Se redefineste conceptul de „mort" pentru ca oamenii inca mai cred in calul cela, dupa ce s-au aruncat atatia bani pe geam, vor sa verifice daca acel cal mai are posibilitati.

O lectie scumpa asta cu calul sau caii morti. De prea multe ori, calul (proiectul sau ideea) vreunuia de sus moare dar este inca tratat ca viu. Ca moare pentru ca asa s-a nascut. Ca moare pentru ca managementul schimbarii a decis ca nu mai e nevoie de el. Indiferent din ce cauza moare… calul tot mort ramane. Dar daca organizatia a dat bani multi pe calul ala nu poate accepta ca e mort. Asa ca mai baga niste bani in mort, si baga pana cand ori cade al de a venit cu proiectul, ori se trezeste cineva suficient de sus pus sa ingroape calul.

Unde se lipeste asta de batutul calului care trage? ei bine, calul care trage, daca ajunge sa aibe grija de calul mort … si-o fura. In schimb calul lenes va trai excelent pe spinarea calului mort. Va cere resurse de resuscitare, va avea scuze funerare, va plimba hartii justificative prin care isi valideaza pozitia de neclintit in organizatie - cea de profitor de cal mort.

Acuma… fiecare cu grajdul lui, dar daca nu vrei sa arunci banii pe cai morti… scapa de aia lenesi si foloseste resursele mortului pentru aia pe care ii bati, ca doar de aia ii bati, ca trag.

Rugby

2025-11-15T08:06:00.002+02:00

Intr-o lume in care barbatii devin micsunele si mimoze, o lume in care feminismul a progresat atat de mult incat barbatii incep sa isi doreasca sa fie femei a ramas totusi un sport in care barbatii raman barbati, in care forta, viteza, coordonarea, munca de echipa fac diferenta. Un sport in care si fair play-ul a ramas in spiritul jocului. Un sport al domnilor.

Ei bine, era o vreme in care in tara noastra, frunza de stejar avea o doza mare de mandrie atunci cand se batea cu garoafa englezeasca, cu trifoiul irlandez sau cu ciulinul scotian cumva de la egal. Am lasat deliberat cocosul galic de-o parte, pentru ca acum, despre un representant al lor as vrea sa vorbesc, pentru ca am avut onoarea sa il cunosc pe antrenorul de azi al celor ce poarta frunza de stejar.

Omul a venit in Romania si a preluat o echipa oarecum in degringolada. A facut o analiza a ceea ce se intampla in echipa aia si a iesit o analiza de tara incredibil de precisa.

Ce ii spuneau elevii lui la antrenament? Pai na, asa suntem noi romanii, mintim. Asa suntem noi, lenesi… furam, etc, etc… Oamenii si-au pus singuri eticheta si eticheta era a unui produs de slaba calitate. Daca extrapolam la tara, vedem acelasi lucru, un popor in depresie, care nu mai spera la un viitor, care atunci cand se refera la propria tara pare mai degraba pus pe glumite de autobaza. Si chiar daca nu ne convine astia suntem. Noi vorbim despre Romanica si locuitorii ei de parca nu am face si noi parte din ei.

Ca si in echipa de rugby, nu lucram in echipa, ne atacam unii pe altii, ne concuram mai mult intre noi decat cu cei din afara. Mai rau chiar, ne aliem cu cei din afara impotriva alor nostri.

O natiune in depresie care isi plange de mila.

Ei bine, se stie ca nu sunt mare fan al francezilor. Dar in cazul asta am devenit un mare fan al cocosului galic care antreneaza frunzele de stejar.

Pentru ca dupa ce a facut analiza echipei s-a pus pe munca cu ei. I-a pus si pe ei la munca – mai intai conditie fizica. Pentru ca nu se poate sa fii puternic daca nu te antrenezi sa fii puternic. Si da, nu au infrastructura, nu au sala de forta adecvata, nu au multe, dar francezul a gasit variante si alternative. Pentru ca daca vrei ceva poti, pentru ca daca iti doresti sa fii puternic si sa te antrenezi, gasesti o forma de a te antrena.

Ideea era sa se opreasca din plans de ce nu au si sa construiasca cu ce au. Si apoi a cerut disciplina, pentru ca disciplina bate scuzele. Si oamenii aia au inceput sa se antreneze, ca sa recupereze cei aproape 60% lipsa antrenament din programul lor (in comparatie cu cei cu care urmau sa se bata).

Apoi a inceput sa lucreze la psihicul lor. Si de fapt asta cred ca e cea mai importanta parte din antrenament. Mi-a placut sa il aud spunand – bai romanilor, voi v-ati ascultat imnul? Nu zice acolo nimic despre lene, minciuni si furturi. Acolo zice despre lupta! Despre credinta, despre mandria pe care ar trebui sa o aveti.

Cum ar fi sa trebuiasca sa ne cantam imnul in fiecare dimineata. Sa avem 5 minute in care sa ne amintim ca trebuie sa ne trezim, ca trebuie sa luptam pentru noi, ca ar trebui sa fim mandri de ceea ce am fost si suntem. Nu sa ne ingropam in noroi cu etichete care nu ne fac cinste.

Omul a mai facut o remarca. Trebuie sa lupti. Poate nu o sa ajungi la vitorie mereu, dar trebuie sa lupti, sa se vada ca iti doresti sa castigi, pentru ca daca doresti si lupti ai sanse mai mari sa castigi decat cel aflat in letargie. Daca nu lupti ai pierdut inainte sa inceapa jocul. Trebuie sa crezi ca e mai bine sa lupti si sa pierzi cu onoare, dar sa iti dai sansa mandriei ca ai facut ceva, decat sa fii spectator la propria infrangere.

Echipa aia si-a recastigat mandria, baietii au inceput sa creada in ei si sa castige. Cred ca prea putina lume stie, dar s-au calificat la turneul Mondial din Australia. Au reusit sa bata pe altii care au si infrastructura, si bani, si … orice. Pentru ca au ajuns sa lupte si sa isi doreasca sa castige.

Pentru ca despre asta e vorba, sa iti doresti sa lupti. Iar daca lupti imposibilul devine posibil.

Ar fi un pas mic pentru o natiune care vrea sa se trezeasca. Un pas care sa spuna – copiii trebuie sa faca sport. Sa invete sa se bata, sa invete ce este competitia, sa invete ce inseamna spirit de echipa. Pentru ca sportul, mai mult decat puterea fizica antreneaza si pe cea psihica. Noi trebuie sa invatam sa ne pregatim copiii sa lupte, sa fie competitivi si nu sa ii cocolosim, sa ii pufosim.

Imi amintesc ce imi povestea un fost coleg american atunci cand l-am intrebat de ce e asa important pentru el in interviuri sa afle ce sport au facut candidatii. Raspunsul a fost debordant, cei care au facut sporturi de echipa inteleg munca in echipa, inteleg sa colaboreze, inteleg cat de nasol e sentimentul unui meci pierdut pentru ca unul din echipa nu a fost parte din echipa. Cei care au facut sporturi individuale pot fi foarte buni pe joburi care cer astfel de oameni. Si indiferent de sport, toti inteleg ce inseamna competitia, ce inseamna sa te bati pentru un obiectiv.

O natiune care nu intelege importanta sportului, a competitiei, a sentimentului de victorie, nu va reusi sa se ridice si sa lupte. Vom continua sa ne rontaim intre noi, sa ne gasim scuze idioate pentru toate prostiile pe care le facem. Vom continua sa ne omoram intre noi ca sa le facem pe plac strainilor pe care vrem sa ii multumim.

Asta nu este un speech despre suveranism, oricat s-ar crede ei mai destepti, in cele din urma sunt tot un grup de romani impotriva altor romani.

As vrea sa cred ca este o pledoarie pentru sport, locul acela unde se identifica leaderii, unde se vad antrenorii, cei care investesc in altii, locul unde competitia, dorinta de lupta conteaza. Pentru ca asa vom incepe sa simtim gustul victoriei si sa redescoperim si mandria noastra pierduta.

Si daca nu ma credeti, amintiti-va ce sentiment fain am avut atunci cand nationala de fotbal a umplut stadioanele Europei de tricouri galbene.

A fost o floare cu care nu am facut primavara, dar oare daca am investi in mai multe flori…

PR in HR

2025-11-12T21:55:00.003+02:00

Oamenii au de ales intre trei candidati. Primul din ei are doua amante pe langa nevasta, bea de dimineata pana seara, pe langa problemele cu alcoolul i s-au reprosat de multe ori si probleme de caracter, un om capabil sa promita fara sa livreze.

Al doilea candidat a fost dat afara de doua ori din functie, un alt mare betiv, care bea macar o sticla de whisky pe seara, fumeaza ca un turc si este si incapatanat ca un catar.

Al treilea candidat, un fost veteran de razboi, un om care a luptat in prima linie, un om sigur pe convingerile lui, disciplinat, vegetarian, nefumator, nu si-a inselat niciodata partenera.

Cel mai vechi truc din lume in materie de resurse umane… ca vorba aia, pe care sa il alegi? din punct de vedere moral, nu merge nici cel cu amantele si nici betivul, nu? Asa ca il luam pe al treilea, care mai are un plus e si un talentat pictor, caruia insa nu i s-a dat nici o sansa.

Acuma sa spun poanta - cei trei descrisi sunt Franklin D Roosevelt, Churchill si Hitler. Cred ca dupa descrierea asta cei mai multi l-ar alege pe Hitler ca sa le fie coleg. Doar ca asa cum spuneam este un mic truc la mijloc. Informatia este trunchiata. Ne prezinta doar o anumita parte din personalitatea omului.

Problema cea mai mare este in partea de informatie care lipseste.

Cat de cinic sa fii sa decizi ca anume rase trebuie exterminate? Cat de nepasator fata de propriul popor pe care l-a dus intr-o prapastie.

Am vazut chestia asta mult prea de multe ori. Am vazut cum pe Steve Jobs l-au inlaturat din Apple pe motiv ca e prea dur cu oamenii. Cei care au venit dupa el au bagat Apple in buda si i-au dat sansa sa isi rascumpere firma si pozitia.

Am vazut cum oameni competenti au fost inlaturati pe motive diferite, ca sa faca loc unora total incompetenti dar cu o poza ireprosabila. Asta pentru ca nimeni nu avea si restul pozei, cea in care cei facuti frumos din PR aveau cadavrele ascunse bine in dulap.

Pentru ca aici am vrut sa ajung. Cei ce supravietuiesc in roluri de top au un PR perfect. Au un marketing personal excelent. Ca sa fie asa, se feresc, nu isi asuma, gasesc vinovati pentru prostiile pe care le fac, gasesc scuze pentru rezultatele nesatisfacatoare, iar ei supravietuiesc pentru ca au un PR excelent.

Iar PR… ei bine, ei stiu sa fie draguti cu colegele mai putin dragute, sa fie prezenti si vizibili in fata sefilor, sa nu ia decizii care sa li se poata sparge in cap…

Deci, daca reusesti sa pozezi intr-un sfintisor, sa pupi fundurile care trebuie si sa iti pui poza corecta, ai toate sansele sa fii ales acolo unde vrei sa ajungi. Cand se vor prinde va fi ori prea tarziu ori vor accepta alegerea pentru ca nu vor recunoaste ca au ales prost, asa ca …

ce incerc sa spun, uitati-va in jur si incercati sa faceti diferenta intre doar PR si cei ce pot face lucrurile sa se miste. Cei din urma vor supara, ofensa, vor crea emotii de toate felurile, dar vor aduce rezultate. Ceilalti, cei care au doar PR vor avea scuze pentru tot ce nu se realizeaza, in plus vor convinge pe toti ca traiesc excelent si ca de fapt asa trebuia sa fie. Si uite asa vor disparea vremurile bune…

la masa sau in menu?

2025-11-01T11:03:00.001+02:00

America retrage trupe din Romania… si toata lumea are subiect de discutie. Vom fi lasati singuri in fata rusilor… ce ne facem?

Cei care ii asteapta pe rusi se distreaza maxim cand citesc stirea. Au scos pancartele cu “na, v-am zis? i-ati pupat pe aia in fund si acum va lasa balta” As incerca sa le spun ca doar cand vor fugi investiile americane rupand pamantul vor avea dreptate. Pana atunci e vorba de altceva, e vorba de o negociere in care America greseste din nou in fata Rusiei, face o concesie, reduce trupele, iar acum asteapta o concesie inapoi din partea Rusiei.

De sute de ani, stilul rusesc de negociere e acelasi, primeste concesia si considera ca i se cuvine, iar daca i se cuvine, nu o sa faca o concesie inapoi. Chiar in acest mandat Trump le-a facut concesii, convins fiind ca va opri razboiul din Ucraina, iar Putin s-a imprastiat de ras, ba chiar l-a luat la misto. Chiar daca Trump s-a enervat si ca urmare a reactiei rusesti si-a reconsiderat pozitia fata de Ucraina, o mare parte din rau se produsese deja.

Aici insa, trecand peste varful la iceberg, problema e mai profunda. America nu intelege de ce sa ii apere pe cei cu care se concureaza ecoomic. Pentru ca in acceptiunea celor care au votat Trump, Europa este un concurent economic inainte de a fi partener militar. Intrebarea lor este aceeasi, de ce sa bagam bani si resurse pentru a apara pe astia? Iar cand ne ducem sa facem afaceri negociaza la sange cu noi fiecare cent sau dolar.

In plus, Trump ca persoana si cei din camarila lui mai au o problema, cei care conduc Europa sunt pe stilul lui Biden si al democratilor. In timp ce America incearca sa se scuture de socialismul liberal indus de democrati, Europa este cat se poate de adancita in acel program putin utopic.

Asa ca, in mintea americana se pune intrebarea - de ce sa nu impusc doi iepuri, le fac si rusilor o concesie, le arat si europenilor pisica, ia sa vedem ce iese.

Spuneam intr-o alta postare ca mintea americana e focusata pe jocul de poker. Un joc care dureaza putin, cartile se fac repede, miza creste repede, rezultatul apare repede, iar bluful e parte din joc.

Pentru americani, se joaca o mana la poker. Au aruncat miza pe masa si acum asteapta sa vada care pass, care fold, care raise… in final trag linie si vad daca au castigat sau pierdut. Au resurse destule sa mai joace multe maini…

Problema la jocul de poker este ca uneori potul se misca destul de rapid intre jucatori si ca surprizele apar de unde nu te astepti. Chiar daca esti as in statistica si incerci sa joci cea mai buna varianta, norocul sau ghinionul conteaza al naibii de mult.

Iar in jocul asta mai apar si alte natiuni care nu sunt neaparat la masa de joc pentru ca vor ci pentru ca nu au de ales. Britanicii, nemtii si francezii sunt la masa pentru ca daca nu ar fi la masa ar fi in menu. Asa cum suntem noi. Ne vand sau ne cumpara, ne dau de la unii la altii in functie de interesul lor imediat sau de lunga durata, in functie de strategiile pe care le gandesc. Am vrea si noi sa jucam o mana, dar din pacate, noi suntem in potul de pe masa.

Si am ajuns la punctul la care doream sa ajung. Ce nu se vede de sub varful icebergului. Britanicii nu mai au resursele Indiei si nici ale altor colonii, nu mai au resursele care ii faceau sa doarma linistiti din punct de vedere economic. Cei care au eliberat resursele alea sunt americanii. Exact acei care astazi sufera din cauza jocului economic pe care il fac vechile colonii.

Ce nu se vede inca destul de clar este si suferinta germanilor. Industria lor de top este puternic afectata de situatia generala. Incepe sa apara nori negri de recesiune. Ca sa rezolve problema, americanii au facut o mutare la cacealma. Din punct de vedere militar, germanii erau in menu, pentru ca asa sunau acordurile semnate dupa cel de-al doilea razboi mondial. Ei bine, tocmai au fost mutati din menu la masa. Au primit verde sa se inarmeze, sa isi creasca armata, sa faca ce stiu ei foarte bine, riguros si inginereste. Nu doar ca au primit verde, dar sunt chiar incurajati…

Acum aproximativ o suta de ani, nemtii erau in durere economica si sociala. Atunci s-au inarmat fara sa primeasca voie. Rezultatul a fost mai mult decat spectaculos, un show psihedelic imens cu artificii, petarde, muzica de mars si mult dans in transee pe basi si tobe de Wagner.

Mi-e si frica sa ma gandesc ca i-ar tenta sa mai puna de un sequel la chestia aia.

Un pic de recapitulare. America nu mai vrea sa plateasca pentru serviciile de bodyguard fara sa primeaca pupaturi de mana in schimb, cumva trec serviciile alea in zona taxei de protectie. Ca sa pastreze aroma de legitimitate, le-a sugerat celor pe care ii servea sa se descurce cumva singuri. Si respectivii au luat-o adliteram, in loc sa inteleaga ca trebuie sa plateasca taxa de protectie s-au apucat de cioplit bate si prastii.

Si daca tot vorbeam de jocuri, rusilor le place sahul, ei prefera sa faca strategii, sa mute cu gandul la viitoarele mutari, sa incerce sa influenteze ce se va intampla cu ceea ce se intampla acum. O filozofie diferita dar care a functionat destul de bine. Ca vorbeam de showul psihedelic pus in opera de nemti, lumea uita ca pe contractul de sponsorizare scria Ribentropp - Molotov. Lumea uita ca rusii au facut de asa fel incat nemtii sa cante uvertura, sa intre in Polonia ca prima miscare. Miscarea ruseasca a fost sa intre din partea cealalta in Polonia. Au continuat concertul si desi au cantat aceleasi note, baietii rai au ramas doar nemtii. In acelasi stil i-au facut pe toti sa le fie aliati impotriva baietilor rai, ca mai apoi cand au prins putere sa mute pe tabla si pieselor lor si ale celor pe care i-au fraierit.

Iar acum, sa vedem ce avem la masa de joc. EI bine avem un jucator de sah care stie judo. O combinatie de strategie, de folosit forta adversarului ca sa obtii avantaje. El se confrunta cu un jucator de poker, care crede ca resursele sunt infinite si ca poate sa amestece cartile de cate ori are el nevoie. Pentru ca a mai facut-o, a reusit sa joace de suficient de multe ori la cacialma astfel incat sa isi salveze imperiul, ba chiar sa il si mareasca.

Asta e varful la iceberg. Ce nu se vede, ei bine, un jucator de Go, care tace si face. Niste ingineri lipsiti de simtul umorului, care vor rabufni cand vor descoperi ca au fost fraieriti, iar din frustrarile lor nu iese niciodata ceva bun. Mai avem la masa niste briti obositi si mahmuri dupa prea multi ani de lene si betii crunte. Mai sunt si niste aroganti lenesi care prefera sa se parfumeze in loc sa faca dus si care mai au putin si vorbesc araba.

Daca ma intrebati unde suntem noi… ei bine, noi suntem in menu sau in pot. Depinde de cei de la masa de joc si de resursele lor militare, de interesul celor care fac cartile si le joaca unde vom sfarsi.

Iar daca ne credem smecheri si facem scandal sforaitor, ne umflam muschii aiurea pe la tarabe… pai na, asa face si gaina sau porcul prin curte inainte sa ajunga supa sau friptura…

echilibristica...

2025-10-28T19:57:00.001+02:00

Citeam niste chestii despre echilibrul dintre munca si viata personala in firme, dar mai ales in corporatii. Tanara care se exprima in revista Business magazin era foarte pornita pe acest concept, destul de socialist dupa parerea mea, in care oamenii muncesc cat pot si castiga cat reusesc sa isi negocieze, de obicei mai mult decat merita.

Am comentat acolo despre diferenta intre generatia mea, o generatie de flamanzi iesiti din communism, care munceam pe rupte, invatam pe rupte, faceam tot ce puteam ca sa ne afirmam, sa crestem in firme si generatiile urmatoare. Intre momentul in care noi munceam ca nebunii si vremea de azi, corporatiile au venit in tara noastra, au aparut multe joburi, oamenii au inceput sa isi gaseasca usor de lucru. De la momentul in care un salar de corporate parea extraordinar si momentul in care oricat ai primi nu e destul, au trecut cam zece ani. Cei ce traiau in 20% somaj luau orice job pe oricat bati, cei ce au prins somaj sub 3%-4% au inceput sa faca nazuri, sa isi bata joc de vremurile bune pe care le traiesc.

Imi amintesc o chestie legata de cantina in primul meu job dintr-o multinationala. Veneam de la un job unde pranzul se impartea cu soldatii. Mancarea la marmita si branza exagerat de sarata erau cam orice primeai. Si mancai stand in fund pe iarba undeva pe camp. In corporatie, cantina arata ca o farmacie. Aveau 3 firme de catering, pe alese, cu mancare traditionala, cu fast food si mancare asiatica. Mi se parea raiul pe pamant, si ma socau colegii mei care reclamau in permanenta ceva legat de servire, de mancare, de cam orice se intampla in cantina. Dupa vreo 3 luni faceam si eu nazuri. Ma obisnuisem cu binele si nu imi mai ajungea. Trecusem de la faza macar sa fie ceva de mancare la faza margarete Michelin sau stele Pirelli… ca deh, cu fitele ne obisnuim repede si vrem tot mai mult.

Dupa ce beneficiarii vremurilor bune au balacarit corporatiile in fel si chip, dupa ce au pus de greve, de reclamatii, dupa ce nu le-a placut nimic a venit vremea schimbarii.

Acum corporatiile incep sa concedieze. Oamenii aia bine platiti, care au productivitatea scazuta pentru ca ii intereseaza mai mult echilibristica personala si alte povesti se vad in pozitia de a isi pierde joburile. Le citesc postarile pline de frustrare, le citesc mania si supararea pe corporatiile care isi reduc activitatea si ii lasa someri.

Da, ei nu au cum sa realizeze ca aceste corporatii au venit la noi cand noi eram flamanzi si munceam pe rupte, ca aceste corporatii au nevoie de productivitate, de profit, au nevoie sa faca bani ca sa supravietuiasca si sa nu dispara. O chestie irelevanta pentru cei care considera ca totul li se cuvine pentru ca au trait un mic huzur corporatist.

Acum ii vad pe cei din multinationale cum se indreapta spre alte orizonturi, cum cauta alti flamanzi, cum cauta pe unii care sa munceasca si care sa fie mai putin protejati social. Pentru ca profit. Cum spunea Benny Franklin de pe hartia de 100 usd, cand banii vorbesc, nimanui nu ii mai pasa de gramatica.

Ce nu inteleg insa romanii este altceva. Asa cum corporatiile pleaca dupa unii flamanzi, care sa munceasca si sa ceara putin, la fel se intampla cu flamanzii care au venit la noi, pentru ca vad plin de imigranti care muncesc pe rupte in comparatie cu ai nostri, uneori chiar merita sa fie platiti mai bine pentru munca pe care o fac.

Si culmea, ai nostri se supara pe multinationale ca fac profit, ei bine aia din corporatii, inainte sa caute profitul au ingropat niste milioane in tara noastra.

Asiaticii au venit cu palma in fund si toti bani pe care ii fac ii trimit acasa. Astia repatriaza profit fara sa fi facut nici o alta investitie in afara muncii lor.

In cele din urma suntem si inlocuiti, si lasati fara bani. Si mai facem si pe desteptii.

Criza ce vine ne va trezi. Sper ca mai devreme. Desi cum la noi criza ajunge mai tarziu decat la altii si cum noua ne place sa fim lenesi si sa ne plangem de mila, tare mi-e ca ne va trezi cand ne va durea la fel cum ne-a durut in anii ’90.

Ca de obicei sper sa ma insel. Doar ca de obicei am sperat sa ma insel si am cam nimerit cu cobea mai rau decat Nostradamus…

AI

2025-10-22T23:54:00.000+03:00

marea gaselnita in materie de oferta in lumea tehnologiei...

dupa facebook si alte produse similare care au conectat lumea, apoi au tampit-o in asa zisa social media, a aparut aceasta inteligenta artificiala care iti poate raspunde la orice.

ei bine, pe masura ce avanseaza lucrurile, pe de-o parte inteligenta artificiala este un mare motor de cautare pe internet, capabil sa puna cap la cap informatiile gasite, pe de alta parte este acuzata de multi autori ca fiind cea mai tare unealta pentru plagiat

ideea e simpla, daca nu iti pazesti informatia, aceasta ajunge sa se plimbe la liber pe net. odata ce devine libera, AI o gaseste si o foloseste

bun, asta inseamna ca daca folosesti AI incepi sa pozezi in al naibii de citit, de cunoscator in toate, asta pentru ca AI culege toata informatia de care ai nevoie si ti-o livreaza intr-o impachetare prietenoasa si succinta

citeam zilele trecute in Business magazin despre un tip care si-a facut CV si Cover Letter cu AI si care era sistematic refuzat de angajatori. desi avea un CV beton si un speech spectaculos nu il voia nimeni…

apoi m-am lovit de o chestie in familie. tanara studenta era foarte stresata ca trebuie sa prezinte un eseu care sa fie mai mult decat evident munca ei si nu AI … stres mare… doar ca hopaa… odata cu Ai au aparut contra AI… software care isi da cu parerea daca e munca ta sau ai folosit vreun AI, acelasi tip de software care spune si daca ai plagiat, asa ca eseul pacii a fost trecut prin softul respectiv care si-a dat cu parerea ca e munca nu furt

ca sa ne intoarcem la idee, deci angajatorul si-a agatat la ATS un contra AI… care daca recunoaste prin CV ca ai folosit inteligenta artificiala te trimite la the Bin. misto chestie, adica… vino bre cu prostia naturala la vedere, vrem sa stim ce ne luam, nu ne impresioneaza ca stii sa butonezi si sa intrebi AI ce vrem noi de la viata

chiar daca e prost, e natural, e prostul nostru, stim pe ce ne bazam daca ii scoatem inteligenta artificiala din priza

pe aceeasi chestie, scolile vor sa vada cat de bun esti in competitia cu AI. adica s-au dotat cu AI detector, plagiat detector si alte soft-uri asemenea. pare ca nu le plac smecherii technologizati, prefera fraieri care citesc toata cartea nu doar rezumatul

zicea unul care vinde AI ca se vor crea multe joburi bazate pe AI… cred ca incep sa ma prind, cu cati vor lucra mai mult in dezvoltarea de AI, cu atat vor fi si de partea cealalta, din cei care vor lucra la soft-uri care sa se prinda daca e AI sau nu

viitorul este dupa colt, doar ca robotii se numesc chatboti si nu arata deloc cum ne-am imaginat in terminator.

botii pacii se vor certa pe seama retetelor din cuptorul inteligent, ne vor inunda cu apa calda de la robinetul inteligent, vor decide la ce avem voie sa punem in frigider si cum sa se amestece culorile la haine in masina de spalat

in tot timpul asta noi vom incerca sa ne dam seama care e prost gramada, care e doar prost si care e prost inteligent artificial

Amestec stoechiometric

2025-10-20T18:53:00.003+03:00

Amestec stoechiometric - exista un raport ideal (stoechiometric) intre un combustibil si oxidant (aer care contine 21% oxigen) pentru a obtine o ardere completa si o explozie maxima. Pentru gaz metan CH4 acesta este de 9.5% de metan in aer.

A sarit un bloc in aer din cauza acumularilor de gaz. Si mi-am amintit de bancul cu teroristul.

"Salam Aleikum, salutam cu rezbect la jefu'!

Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns bine, totul bine, dar dupa ce trecut in tara furat valiza de la mine. Pastrat dolar american blestemat, pentru construit aigea bomba noua; dat jumadate la daxi, jumatate furat tigan din buzunar.

Indalnit frate Ahmed, patron magazin, ajudat la mine ingergat plan bomba cu bum-bum! ...

Mutat apartament frate Ahmed, urmarit emiziuni explozie camion azotat, facut frica la mine.

Astia romani are tupeu nu gluma! Trebuie recrutati, jefu, si facut teroristi!

Inderesat pilotat avion pentru lovit gladire la roman; vazut delevizor aparat zbor MIG prabusit singur in ogorul taranului, plus altu roman stricat singur gladire, adormit beat, tigara aprinsa, murit zoagra, facut chef mare la ei....

Draga jefu', gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gand eu iesit cumparat baglava, exblodat budelie la parter si apartamentu frate Ahmed s-a ales brafu' si bulberea de el.

Jefu, ma indorg agaza, daca mai scap viu!

Astia romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba noastra!!!

Bancul e vechi si de actualitate… parca l-a scris Caragiale. Am dat o cautare pe internet si am descoperit ca afara de cel din Bucuresti, care este ultra mediatizat din cauza pozitiei si amploarei exploziei, mai sunt o gramada de alte apartamente care au sarit in aer in ultima vreme. Cam prea multe…

Doar ca apartamentele care sar in aer prin tara o fac asa mai pe sestache. Nu au parte de mediatizarea celui de pe Rahova.

Bine, in foarte multe cazuri nici nu se moare in halul ala. Oamenii se aleg cu arsuri, cu vanatai, mai niste fracturi, dar supravietuiesc. Poate si din cauza ca in provincie exploziile sunt mai mici, acolo se acumuleaza gaz prin bucatarie si cand face boom cantitatea de amestec exploziv e mai mica.

O fi si faptul ca gazul din provincie e mai tafnos. Sare repede in aer, nu are rabdare sa se acumuleze pe trei zile, sa vina distrigazul, sa vina firma particulara, sa vina Dorel sa se joace la robineti, la sigilii…

Dar trecand peste diferentele evidente de reactie dintre gazul de capitala si cel de provincie, ramane totusi ca ambele au un punct comun, in amestec cu oxigenul se 'nerveaza si la prima scanteie explodeaza. Apoi, dupa caz, se limiteaza doar la niste geamuri sparte sau la suparare mare distrug si structura de rezistenta a blocului.

Si acum se naste intrebarea, de ce oare lasam noi gazul sa se amestece cu oxigenul? Ca doar stim ca face poc, nu? Stim nu? nu trebuie sa iei bacul ca sa stii asta, nu?

Unii mai de demult chiar i-au pus miros, ca sa nu fie dubii ca e gaz in aer mai mult decat e nevoie. Deci poate fi mirosit. Afara doar daca ai Covid, caz in care nu ai miros, nu ai nici gust… probabil nici gusturi si atunci o explozie mica te face celebru, sau te rezolva de Covid. Definitiv.

Deci ramane ca miroase. Pute chiar. Adica ar trebui sa ne prindem ca a scapat CH4 din cusca. Ma rog, din teava... Daca ma iau dupa emisiunile de stiri as spune ca oamenii s-au si prins, au reclamat, au cerut autoritatilor sa intervina in multe randuri, chiar inainte de explozii. Uite si cazul din Bucuresti, reclamatiile curgeau de vreo trei zile.

Si totusi, din atat de multi care puteau face ceva, singurul care a facut ceva a fost gazul. S-a inflamat si a facut BOOM!!!

La colectiv au gasit vinovat primarul si prim ministrul. Erau tapii ispasitori perfecti. Desi nu i-a vazut nimeni cum umblau cu chibritele pe langa club si pe langa artificii… a iesit ca au platit cu functiile si cu oprobiul public.

Acum se da vina pe vreun Dorel care a dat drumul la robinet, desi pare ca cineva competent l-ar fi inchis si sigilat. Nu incuiat, ci sigilat.

Si asta spune multe despre noi, despre respectul fata de reguli, despre respectul fata de viata personala sau a altora. In alte tari un sigiliu pus de autoritati e mai tare decat orice lacat, in timp ce la noi e o chestie in plus care poate fi ignorata. De ce oare se intampla asta?

La noi cele mai multe reguli se dau ilogic si lumea le incalca. Asa ca oamenii nu mai fac diferenta intre reguli pe care le pot incalca si reguli care ii pot afecta extrem de dur. Iar pana nu sunt afectati, oamenilor nu le pasa. Iar oamenii nu sunt afectati nici de nerespectarea legii, nici de consecintele acelei nerespectari. Adica rupi sigiliul, nu iti face nimeni nimic. Sari in aer pentru ca ai rupt sigiliul, ce poate sa iti mai faca cineva?

Oamenii au ajuns la concluzia ca nu stau sa negocieze cu niste reguli tampite pe care nu le inteleg sau pe care nu le accepta. Cum adica sa stea Dorel in frig pentru ca celor de la interventii le-a fost lene sa intervina. Sau nu le-a rentat financiar interventia.

Mai sunt cei de la interventii. Ei nu se simt resposabili, pentru ca responsabilitatea lor este extrem de disipata. Ba ca distribuitorul, ba ca firma de interventie, ba tanti care matura scara... Nu e deloc clar cine trebuia sa faca si ce anume. Un vid de responsabilitate imens, in care fiecare din cei implicati au fundul acoperit de vreo regula. Si fiecare poate spune celebra expresie "nu e treaba mea".

Mai avem ceva. Dupa multe accidente si incidente, s-a observat ca vinovatii nu platesc, sau platesc prea putin in comparatie cu beleaua creata.

Avem accidente de masini cu victime si vieti pierdute in care cei vinovati nu au facut o zi de puscarie, ba mai mult, ne mai dau si lectii de morala. Avem inundatii pentru ca nimeni nu a verificat daca digul mai tine, avem o gramada de cladiri care stau sa pice si pare ca stau bine asa, avem poduri care stateau sa pice, sau chiar au picat… sa nu mai vorbesc de victimele celebrelor infectii nozocomiale care reduc semnificativ numarul de pacienti din spitale (prin disparitia lor), doar ca in cele din urma, de vina sunt mortii si dupa caz, vreun politician care trebuie sa dispara din peisaj. Altfel… e bun si asa. Nu e treaba nimanui ca se moare. Poate ca daca dadeau si ei ture in genunchi la moaste scapau. Ii ierta Dumnezeu...

Deci nu exista raspundere si responsabilitate, nu exista minim de disciplina si respect fata de reguli si legi (mai ales ca nici nu le prea stie lumea, sau nu le percepe ca fiind utile). Legam cu sarma, improvizatiile raman definitive si la final nu prea e treaba nimanui.

Iar noi, supravietuim de mii de ani, asa. Asteptam sa mai explodeze vreo mamaliga ca sa ne prefacem ca luam masuri. Ne tine de la trei zile la trei saptamani, foarte rar trei luni… apoi obosim si ne intoarcem la obiceiurile initiale. Pentru ca atat s-a putut. Daca vine vreunul care vrea reguli si disciplina, va sfarsi vinovat pentru ca supara pe oameni.

Tot ce sper este sa fiu in stare sa aberez si dupa urmatorul eveniment iar cititorii aberatiilor mele sa ma citeasca in continuare.

Pana atunci, imi pun un pahar de ceva si dau drumul la cronometru. Pentru ca este o chestiune de timp pana cand alta mamaliga va exploda in vreo forma sau alta.

mici ... clauze nevazute

2025-10-15T22:04:00.003+03:00

unul din colegii mei care facea tot timpul pe desteptul a reusit sa ma irite putin, asa ca m-am gandit ca nu ar strica o lectie. stiind ca este un mare amator de mici si bere l-am provocat la un pariu - sa mananace 20 de mici in 10 minute. omul nici nu a clipit cand a pus pariul, asa ca am aranjat cu asistenta noastra sa comande micii

au venit micii, impachetati frumos, cu painea si mustarul aferent iar noi ne-am adunat in cantina sa il vedem pe baiat cum tine pariul, am dat drumul la ceas si omul a inceput sa ii infulece

abia prin minutul al 7-lea si al 18-lea mic a realizat ca sunt doar 19 mici… asa ca nu avea nici o sansa sa ne demonstreze ca poate manca 20.

in timp ce colegii se distrau copios de poanta, tanarul era efectiv turbat, si-a dat seama ca a pierdut pariul, ca a fost pacalit copilareste si nu facea altceva decat sa urle pe mine ca sunt un fraudator si un farsor… desi incercam sa par serios, ma prefaceam ca poate au gresit la livrari, etc, dar ma distram copios in sinea mea. stiam ca pe masura ce furia lui crestea si galagia pe care o facea erau mai mari, se intorceau impotriva lui, eu trebuia doar sa stau calm si sa savurez momentul

poate daca el ar fi tratat povestea cu mai mult calm, daca ar fi ras de farsa, ar fi avut o alta abordare… poate ca ar fi devenit partas la distractie si ar fi iesit mai putin sifonat. poate…

de unde poanta? ei bine, mi-a fost livrata ca o poveste cu concurs de mancat sarmale… acelasi truc, unul din participanti nu le avea pe toate…

cel ce mi-a povestit poanta, facea atunci referire la un contract care ni se sparsese in cap. lucram in logistica si eram fericiti ca agatasem un mare retailer. intelegerea cu el era ca toate camioanele ce ajung la ei la descarcat sa fie apoi folosite de ei pentru livrare la magazinele lor. doar ca noi in contract am pus doar partea in care camioanele incarcau de la ei, partea cu ajunsul la ei tinea de furnizorii lor. mai mult, oamenii au pus si niste penalizari pentru cazul in care nu ii servim asa cum vor ei.

la un moment dat, in sezon de varf a explodat toata povestea. cei de la depozitul lor nu ne descarcau camioanele conform cu intelegerea, in timp ce colegii lor de la incarcari ne penalizau pentru ca nu aveam camioane la incarcat.

ca o faceau deliberat, ca o faceau pentru ca asa s-a nimerit… nici nu mai conteaza, eram in buda, penalizarile se adunau rapid si riscam sa fim intr-o mare problema. ca sa compensam am adus camioane de peste tot ca sa le asiguram livrarile, asta in timp ce ne costa o gramada stationarea camioanelor noastre pline dar pe care ei nu le descarcau

si atunci ne-a venit o idee. am verificat ce scrie prin contracte de timpul petrecut in rampa la descarcare. nu scria nimic. normal, pentru ca nimeni nu se asteapta ca soferul sa mai frece menta in zona, stiind toti ce disperati sunt soferii si sefii lor sa fuga la urmatoarea incarcare.

asa ca atunci cand am reusit sa avem cinci camioane la descarcare am aranjat cu soferii sa li se strice brusc ceva pe la motor. in momentul in care s-au trezit cu 30% din rampe blocate au inceput sa se agite, li se duceau naibii indicatorii operationali interni, nu putea sa isi satisfaca nevoile de marfa pentru ca nu puteau descarca suficient de mult. mai mult, am aranjat si cu cativa dintre colaboratorii nostri sa faca la fel si asa am mai blocat inca trei rampe. ala a fost momentul in care au fost afectati

sefii lor, aceeiasi care ridicau din umeri si spuneau ca nu pot face nimic, ca asa sunt procedurile, etc, etc au inceput sa sune urland pe noi ca sa deblocam rampele. cred ca ma puteau lua la Holywood la halul in care mimam disperarea si interesul de a debloca rampele.

si am facut-o, dupa ce am amendat contractul cu un act aditional in care se angajau sa plateasca penalitati pentru intarzierea la descarcare. mai mari decat cele pentru intarzierea la incarcare. am stabilit acolo si cum ajunge camionul descarcat la incarcare, ca sa nu ii vina la vreunul prin cap sa il blocheze prin curte doar ca sa isi arate muschii.

asa ca dragii mei, nu omorati avocatul diavolului, daca aveti pe vreunul in echipa. incercati sa il ascultati, poate a vazut ce nu scrie sau ce scrie cu litere mici si va salveaza de probleme mai tarziu

in acelasi timp, fiti creativi si fara scrupule atunci cand partenerii de negociere sunt creativi si fara scrupule. in business e bine sa aplici un principiul sanatos - fii mai domn cu cine e domn, fii mai porc cu cine e porc…

atunci cand au ales sa o ia in spiritul contractului dar pe langa intelegerea facuta, au facut-o cu buna stiinta. si nu ar fi schimbat asta daca nu reuseam sa gasim ceva care sa ii afecteze, sa ii doara

free speach

2025-10-08T20:57:00.005+03:00

libertatea cuvantului e garantata prin constitutie. apoi este amendata cu o gramada de legi. zicea un britanic ca toti sunt de acord cu libertatea cuvantului pana cand aud ceva ce nu le convine…

as zice ca are mare dreptate, altfel nu se explica de ce au aparut atatea legi care interzic anumite subiecte

dupa ce am trait cenzura comunista, intr-o epoca in care se batea moneda pe libertatea de exprimare, o libertate conditionata de faptul ca aveai voie sa te exprimi atata timp cat spuneai ce voiau ei sa auda. problema pe atunci era ca aveai libertate de exprimare, dar nu mai aveai libertate dupa exprimare…

iar daca nu iti placea la canal sau alte locuri de munca unde erai trimis, puteai sa insisti cu exprimarea si ajungeai in mina sau intr-o puscarie pe bune, ca sa te vindeci de limbarita

in epoca de dupa, odata cu castigarea libertatii, evident ca a progresat si libertatea de exprimare. la fel au progresat si conditiile puse acestei libertati. acum cenzura se face in numele libertatii, pentru ca na, sa nu cumva sa deranjezi pe semenii tai mai sensibili

asa ca acum, orice parlit se poate considera ofensat si te poate reclama. iar daca esti in mediul virtual, te trezesti si pedepsit, tot virtual e drept pentru ca ti-ai exercitat dreptul de libera exprimare. asta in timp ce el te poate calomnia linistit, pentru ca tu esti un tip decent si nu abuzezi de sistem ca si el

mi-am dat cu parerea despre presedinte, adica despre stangaciile lui in ale protocolului si pare ca am ofensat pe fanii lui. asa ca facebook m-a pedepsit. nu e mare scofala, a trecut, doar ca ma intreb daca ne uitam toti la acelasi film

mai am o problema cu aceasta libertate de expresie. in mod normal, daca primesti feedback nasol, ti se spune ceva ce nu iti convine, poate ar fi mai nimerit sa vezi de ce primesti asa un feedback in loc sa il reprimi. ideea e simpla, daca feedback=ul nasol cam are dreptate, apoi pe schema asta poti sa iti faci singur o analiza, o introspectie care sa te ajute sa schimbi ceea ce nu functioneaza si sa te indrepti. ori daca negi, raportezi, cenzurezi pe cei care au ceva de reclamat, apoi reclamatia dispare…

fara reclamatie, fara feedback negativ inseamna ca un individ, oricare ar fi el se duce in perfectiune. ori daca e perfect ce sa mai schimbi la el?

se mai intampla ceva, daca ii opresti pe oameni in a da feedback… ei nu il vor mai da, dar asta nu inseamna ca vor gandi altfel, ci doar ca nu se vor mai exprima si nu isi vor mai face publice ideile. in cazul nostru, pericolul va veni cand vor vota. atunci cand nu se exprima, nu sunt numarati, statistica si evaluarea voturilor va fi poluata de yesmen-ii care vor spune ce se doreste sa se auda… in timpul asta, cei suparati vor spune ceva si vor vota altceva

aveam noi o reclama in care o tipa zice unor romgleziti ceva de genul "feedback is fifty" ... doar ca pentru ea feedback nu se scria impreuna. ramane ca la un moment dat feedback cinstit va fi chiar mai scump

sper sa nu fiu iarasi cobe si sa se nimereasca ce spun… chiar sper asta…

in el este o lupta intre doi lupi...

2025-10-06T19:56:00.002+03:00

momentul meu de rautacism...

Ma uit si eu ca tot omul sa vad ce gafe mai face domnul presedinte. Ca la Timisoara era mai pierdut in spatiu decat Joe Biden este imposibil de ratat. Ca atunci cand este pus alaturi de alti presedinti se poarta ca unul ajuns acolo cu livrarea de Glovo iar este imposibil sa nu remarci. Ca fata aia de la protocol alearga dupa el disperata ca sa mai ajusteze din incapacitatea lui de adaptare la functie iar nu ai cum sa scapi din vedere.

Ei bine, l-am votat. La fel ca si altii care au vazut in el o speranta.

Acum ma intreb daca nu era mai bine sa lasam cursul democratiei sa curga firesc. Pentru ca ce se intampla la nivel inalt este cam mascarada. Chiar si efortul de PR care ma anunta printr-o gramada de postaci ca niste parliti cu 8 clase isi permit sa faca misto de un olimpic este patetic.

In primul rand, mi se pare deplasat sa te iei de cei cu 8 clase. Sunt rari, pentru ca in Romania se fac 12 clase cu puterea. E obligatoriu.

In al doilea rand, indiferent cata scoala au, mi se pare firesc sa se distreze cand il vad pe Mr Bean in actiune.

Nu in ultimul rand, ei sunt cei care platesc taxe, deci inevitabil si salariul domnului presedinte. In cazul asta specific, taxele tin loc bilet la circ. Si indiferent ce mi-ar spune oricine pe lumea asta, oricum presedintele este sortit oprobiului public. Dupa revolutie nu a scapat nici unul de injuraturi. Ca a fost un bun manipulator, ca a fost jucator, ca a fost pur si simplu tacut… pe toti i-a vrut poporul parjoliti, arsi pe rug, in puscarie si cu averea luata.

Sper totusi ca domnul actual presedinte va invata ce inseamna eticheta si va avea o prestatie mai buna, nu de alta, dar cine il vede, ne vede pe noi toti romanii. In trecut, Basescu si-a aranjat acea bucla rebela care fugea la fiecare adiere de vant. Klaus nu a avut nevoie, avea prestanta, doar ca era neamt.

Cei din multinationale invata la traininguri despre carisma si cat de mult ajuta in leadership. Sa fim sinceri, oamenii frumosi au sanse mai mari in viata, li se iarta greselile mai usor si sunt mai usor acceptati in locuri greu accesibile. Lumea nu intreaba de IQ, lumea vede in primul rand EQ. Si asta tot in corporatie am invatat, tot la training de leadership. E dovedit stiintific ca si daca esti prost ca noaptea dar ai lipici la public, ai vorbele la tine sau arati bine si te folosesti de aceste calitati, lumea te va urma. Asa poti sa faci avere si sa angajezi un premiant cu IQ mare care sa lucreze pentru tine. Si care se fie frustrati in joburi naspa, si furiosi pe prostii care ii conduc si le platesc salariile.

Uneori societatea penalizeaza lipsa de IQ si mai baga cate un EQ mare si IQ mic in belele. Doar ca un EQ mare va gasi mai mereu un fraier care sa il scape.

Acuma, faptul ca presedintele nostru pare un Forrest Gump ajuns din accident acolo, nici nu mai conteaza, e acolo si gata. Poate chiar aceste stangacii sa il ajute, sa ii faca pe ceilalti sa il ajute pe amarat, iar amaratul sa se strecoare iar pe undeva, asa cum s-a strecurat in fotoliul prezidential. Am mai vazut tactica asta de a face pe prostul ca sa ii adormi pe ceilalti apropos de capacitatile tale. O predica si SunTzu. Insa daca e un papusar asa de bun deja ma sperie.

Si ma gandeam eu acuma la toate acele citate pe social media, cu arunca-ma la lupi si o sa ma intorc… conducand haita, sau mancat de ei sau … Ah… nu, nu asa era… e cealalta, cu in el convietuiesc doi lupi! Unul e mr Bean si celalalt este Forest Gump… ia sa vedem pe care urmeaza sa il scoata la vedere. Sau poate in el sunt doua lupe. Le tine in buzunar si de aia umbla intr-o parte, ca il trage greutatea.

angajatii urasc patronii care le-au dat job…

2025-10-01T21:45:00.004+03:00

... asa suna un titlu de articol din Business magazin. Si acolo Cristian Hostiuc, autorul face o scurta analiza a situatiei. Si da, daca te dai un pas in spate si te uiti din tribuna ii cam dai dreptate.

Am si eu o suma de exemple, de angajati care si-au urat patronii atat de tare incat i-au furat, i-au tradat,

Stiu cazuri in care patronul era socat si incapabil sa inteleaga tradarea, cel care tradase fiind cel apropiat, cel in care aveau incredere, caruia ii dadusera pe mana multe si mai ales mult credit. Stiu caz in care propietarii afacerii au ajutat pe tradator cu relatiile lor, chestie care de multe ori valoreaza mai mult decat banii. I-au deschis usi la care nu avea acces, i-au facilitat ajutor medical pentru membrii familiei lui, l-au tratat pe tradator ca fiind unul de-al lor. Si cu toate astea, nu doar ca a plecat, dar a plecat intr-o corporatie care ii concura.

Si da, chiar asta spunea si articolul la care faceam referire, oamenii ii urasc pe patroni si prefera multinationalele.

Si la final, revine intrebarea - de ce fac oamenii asta? de ce tradeaza, de ce se intorc impotriva celor care se dau peste cap pentru binele lor? De unde frustrarea asta si de ce li se pare ca e mai bine la multinationala? Unde este ruptura, ce anume supara asa de tare pe acesti oameni?

As incepe cu veniturile. In timp ce patronii incaseaza profitul si il gestioneaza cum vor ei, angajatul primeste si va primi salariu. De unde pierderea la traducere? Pai simplu, patronul este cel care a riscat sa faca afacerea. Daca merge bine, castiga, dar cand merge prost pierde si pierde din banii lui, ai familiei, etc. Angajatul primeste salariu chiar si cand treaba scartaie… Si atunci, ce nu ii convine? E simplu, e vorba de natura umana, care spera ca cel de a castigat la Loto sa imparta cu toti, chiar daca numai el si-a pus banii la bataie. Angajatul, mai ales daca are acces la cifre se va simti mereu frustrat pe patron, pentru banii pe care ii face, pentru masina pe care si-o permite, pentru vacante, pentru orice! Si stiu asta pentru ca am discutat cu unii din acesti angajati. Ei nu apreciaza ce primesc, li se pare ca nu primesc destul si asta ii frustreaza.

Apoi sunt micile cereri. Uneori patronul cere angajatilor, mai ales celor apropiati sa faca unele mici joburi personale. Sa duca un copil la scoala sau o soacra la medic. Chestii pe care angajatul le face, dar in acelasi timp il fac sa se simta servitor si nu partener al patronului. Patronul isi lasa pe apropiati pe mana lui, si considera asta un semn de incredere, o validare a apropierii fata de om. Din partea cealalta insa, asta este perceputa ca o corvoada. In multinationala nu se intampla asa ceva…

Si desi am lasat la urma, posibilitatea de a accesa anumite functii. Pentru ca daca e firma de familie, atunci este foarte posibil ca anumite joburi din top management sa fie ocupate de membrii familiei. Iar angajatul realizeaza ca nu va avea niciodata sansa sa fie numit in acea functie, pe care o ocupa un membru al familiei. In unele cazuri, angajatului i se cere sa pregateasca pe fiul/fiica sau nepotul/nepoata, nora, ginerele, sau ce anume inseamna in familie cel pus pe functie. Ce gandeste angajatul? Nu e greu sa iti dai seama ca fierbe orezul in el la ideea ca trebuie sa “stea dupa fundul prostului sau proastei, dupa caz, si sa ii explice de un milion de ori pentru ca nu pricepe”. Daca neamul pus pe job se straduie sa faca treaba mai e cum mai e, dar daca beizadeaua doar se preface ca munceste, ei bine, frustrarea angajatului atinge cerul.

In contra-partida, la multinationala, nu se vede patronul. Proprietarii sunt o chestie acolo invizibila, e clar ca exista dar nu ii vede sau mai degraba nu ii percepe nimeni. Daca vreun sef cere angajatului sa il ajute cu comisioane personale, e destul o notificare la HR si seful nu mai e sef. Daca seful are masina de firma, ei bine, aia e cam tot ce se vede. Profitul poate sa fie cat de mare, angajatul nu ii vede pe actionarii care incaseaza. Ei sunt acolo undeva in lume. Nu frustreaza pe nimeni. Mai mult, pe linie de PR o suma de proprietari de business mare isi fac reclama de cum folosesc ei masina luata in 1965 - Waren Buffet insa uita sa spuna ca e totusi un Aston Martin DB5, sau amaratul ala de Ingwar Kemprad, care sta cu fundul pe ditai averea IKEA, dar care se zgarceste la a merge la restaurant… si noi si credem. Asa cum credem ca Bill Gates mananca doar pizza.

De fapt smecheria e simpla, cei din big business au invatat sa mascheze ceea ce au ca sa nu starneasca frustrarea, invidia sau gelozia angajatilor. Iar cand e vorba de avansare si career path… in multinationale e destul de clar parcursul. Omul stie ce are de facut pentru a accesa un job sau altul. Si chiar daca nu au sanse sa ajung ain Board sau sa fie pusi CEO, ei sunt fericiti asa, pentru ca la fel sunt si colegii lor. Iar cei din joburile de top mai sunt si schimbati din cand in cand, asta chiar da satisfactie de multe ori angajatilor. Pe de-o parte scapa de boul/vaca din pozitia aia de manager, niste prosti, oare cu cine si-au tras-o ca sa ajunga acolo? Pe de alta parte, se elibereaza job, deci teoretic ar fi sanse de promovare. Uneori chiar se si intampla. Mult, cu mult mai rar decat viseaza angajatul, dar … deh… exista o speranta. Spre deosebire de firma patronului unde neamurile sunt inamovibile.

Asa ca sa nu ne miram daca angajatii vor fi tentati sa urasca patronul care le da salariu. Iar patronii sa zica merci daca sunt doar injurati pe la spate. De prea multe ori angajatii se simt indreptatiti sa isi fure patronii. Pentru ca ei se simt ca in “Rascoala” lui Rebreanu. Tot ce are patronul li se datoreaza lor, celor care au muncit. Nu patronului care si-a riscat banii, care a avut viziunea afacerii, care de cele mai multe ori munceste cat cinci din angajatii lui.

Intr-o tara in care s-a predicat de-a lungul a peste 60-70 de ani despre “exploatarea omului de catre om” de ce ne-am mira ca angajatii au atitudinea asta? In aceeasi tara in care capra vecinului ar trebui sa moara, doar asa ca sa se simta vecinul bine, pai vaca patronului de ce sa traiasca? Si de ce sa o mulga doar patronul?

Si da, accept faptul ca s-ar putea sa gresesc, ca e posibil ca si eu si ZF/BM sa gresim. Pentru ca mai exista si exceptii, mai exista si oameni care pot fi loiali patronului. Dar, daca mai apare si cate o floare pe ici pe colo, asta nu inseamna ca este primavara in business-ul romanesc. Pentru ca sa fim cinstiti, in antreprenoriatul mioritic se aplica si alta zicala celebra “ochiul stapanului ingrasa vita” prin vita sa intelegeti firma. Iar daca stapanul pleaca in vacanta prea des, riscul e ca vita sa se jegareasca, sa nu mai dea la fel de mult lapte, in unele cazuri chiar sa si moara.

Si culmea, daca moare angajatii vinovati de moartea afacerii vor fi suparati tot pe patron, pentru ca nu a avut suficienta grija si nu a muncit destul ca sa aibe ei job si salariu.

dilema prizonierului

2025-09-21T07:47:00.001+03:00

Am scris o carte despre negocieri si spuneam acolo ca nimeni nu negociaza daca nu este afectat. Cred sincer in aceasta afirmatie pentru ca mi-am demonstrat-o de prea multe ori.

Ma intorc catre societatea de astazi si vad o ruptura imensa intre partide, intre oameni, intre diferite categorii sociale sau in cazul acelei categorii sociale. Totul vine din faptul ca oamenii desi au aceleasi interese au decis cai diferite de a isi atinge scopul. Sa luam de pilda partidele politice. Interesul fiecarui partid este sa ia puterea. Acuma, ca sa ajunga la putere toti predica bunastarea cetateanului votant iar o data puterea luata, cam toti au acelasi obiectiv, sa o foloseasca pentru a le merge lor bine. Oamenii au inceput sa isi cam piarda increderea in cei care au fost la putere pana acum pentru ca nu prea au sesizat diferente in ceea ce priveste interesul lor individual si nevoile lor personale.

Desi mie personal mi se pare ca la noi in tara tocmai am trait o perioada de bunastare fara precedent, nevoia politicului din opozitie, de a arata cat de rai sunt cei ce au puterea a indus o perceptie mai degraba negativa asupra acestei bunastari. Am avut recent o remarca apropo de copiii rasfatati. Cei care au avut tot timpul la dispozitie orice si-au dorit nu pretuiesc nimic, pentru ca stiu ca oricand pot obtine ce vor. Spre deosebire, cei fara posibilitati, au invatat sa lupte si sa pretuiasca orice le da viata si orice pot obtine. Ca sa fiu foarte plastic in exemplificare, un pusti de bani gata trateaza cu nepasare masina scumpa primita cadou de la parinti, in timp ce un pusti fara posibilitati va avea grija ca de ochii din cap de masina second hand pe care si-a cumparat-o cu greu.

Si da, societatea este impartita in categorii sociale inegale, dar daca e sa o comparam cu societatea de acum 20-30 de ani, vedem ca zona de comfort, de buna stare este mult mai ridicata, oamenii isi permit sa fie propietari pe locuinte, sa le utileze cu aparate, sa mearga in vacante. Doar ca fiecare isi doreste casa mai mare, aparate mai smechere si vacante mai exotice.

Dar sa ne intoarcem la ziua de azi si la faptul ca este o negociere politica imensa intre cei ce conduc si cei ce i-au votat. O negociere care se bazeaza pe faptul ca votantii se simt fraieriti, deci sunt afectati. Cei ce conduc nu se simt inca afectati prea puternic, mai este timp pana la alegeri din punctul lor de vedere. Si aici as vrea sa vorbesc despre incredere, despre faptul ca actiunile lor duc la lipsa de incredere, care ii va afecta si pe ei si pe cei ce i-au votat. Pentru asta as vrea sa va povestesc despre Dilema prizonierului.

Dilema prizonierului este unul din cele mai dure experimente din lume si implica deopotriva psihologie, matematica si filozofie.

Imaginati-va ca impreuna cu un prieten sunteti prinsi pentru o infractiune destul de grava dar pentru care politia nu are foarte multe probe cu care sa va incrimineze. Din cauza asta politia va va face o oferta, recunoasteti tot si plecati liber dar pica totul pe amic care va face 10 ani de puscarie. In acelasi timp si amicul primeste aceeasi oferta, sa recunoasca si sa dea vina pe dumneavoastra ca sa plece liber in timp ce dumneavoastra veti ramane 10 ani in puscarie. Daca ambii tradeaza cealalta persoana, veti face fiecare cate 5 ani de puscarie. In schimb daca nici unul nu tradeaza, politia nu prea are multe argumente si atunci ambii scapati mult mai repede, sa spunem in 3 luni cat poate dura ancheta. Deci … care sa fie scenariul pe care ati merge?

Teoria jocului spune ca in mod traditional, strategia dominanta si cea mai buna este sa tradezi, pentru ca nu conteaza ce va face cealalta persoana, asa iti maximizezi sansele sa iesi cu cea mai buna oferta. Aici devine dilema prizonierului interesanta, pentru ca daca ambii au incredere unul in celalalt si vor fi dispusi a lua un risc personal, ambii vor iesi mai castigati si individual.

Cam asa functioneaza societatea in general, se bazeaza pe increderea in ceilalti. Incredera asta vine din respectul fata de lege (increderea ca oamenii vor respecta legile si regulile), din faptul ca in general oamenii sunt cinstiti si in general oamenii sunt buni. Noi suntem toti mai buni ca si grup daca avem incredere unii in ceilalti.

Dilema prizonierului arata ionsa ca nu doar egoistii sau oamenii rai pot fi o problema, ci mai degraba frica de a nu fi tradati de un egoist sau un om rau ii poate face pe toti sa devina o problema.

Increderea este unul din cele mai importante elemente ale umanitatii, fara ea societatea nu functioneaza deloc bine si are derapaje semnificative.

Am inceput prin a comenta despre clasa politica si relatia cu votantii. Acolo in societate este cel mai puternic vizibila. Modul in care se aplica legile dau incredere sau lipsa de incredere. Modul in care sunt tratati cei mai putin norocosi arata cat de multa incredere exista sau lipseste.

La fel functioneaza lucrurile si in firme. Daca oamenii au incredere in cei ce ii conduc, daca ii vad fiind corecti si drepti, vor avea incredere in ei si ii vor urma. Altfel, asa cum spune si dilema prizonierului, vor alege calea care le promite maximizarea sanselor pentru iesire din problema. De aia spun celor din echipele cu care colaborez ca obiectivul comun trebuie sa fie ai puternic decat agendele personale, asa pot toti sa colaboreze si sa isi construiasca acea incredere. Asa pot toti sa castige.

Din pacate, in societatea de astazi individualismul si agenda personala sunt atat de ridicate incat increderea a ramas undeva in desuet. Cei mai multi din cei ce conduc sunt atat de egocentrici incat nu mai lasa nimic si pentru cei cu mai putine sanse. Ori asta rupe lumea intr-o multime de bucatele mici si fara putere. In lipsa increderii, aliantele se rup, oamenii nu se pot baza decat pe ceea ce pot face individual, adica isi vor maximiza sansele. Vor trada, vor fi tradati si vor pierde separat in loc sa castige impreuna. Pana cand nu vor invata cat de mult ii costa, pana cand nu vor realiza cat sunt de afectati incat sa isi schimbe modul de negociere, cam asta va fi modelul.

Iar cei ce predica increderea, vor parea niste naivi, vor fi inlaturati si/sau ignorati.

Spuneam in cartea mea despre stilul rusesc de negociere. Sunt celebri pentru ca nu fac concesii, iar daca li se face o concesie, considera ca li se cuvine si nu dau nimic la schimb. Ca sa faca si ei concesii trebuie sa fie afectati puternic si fie foarte vizibil faptul ca sunt afectati.

Se pare ca astazi, indiferent cat de mult nu ne convine, suntem toti prizonierii acestui model, care distruge increderea si ne transforma in niste egoisti.