Pinacoteca

Când viața îți dă greutăți, tu roagă-te să fie bine!

2016-11-27T20:31:00.000+02:00

Azi mi-am făcut curaj să fac aprovizionarea mai serios. Am plecat echipată cu pantofi sport de alergat, cu un rucsac, dar cu naiva speranță că unica sacoșă pe care am luat-o cu mine de acasă va fi suficientă. N-a fost așa.
La casa de marcat, cumpărăturile mele înșirate pe banda rulantă de 2 metri s-au comprimat într-o sacoșă de rafie și o pungă de plastic, de și-acum îmi sunt roșii mâinile. La metrou, am compostat cartela, dar până să apuc să trec bariera cu toate sarsanalele, aparatul începe să bipăie a defecțiune. Ajung într-un sfârșit pe peron, cu punga de plastic, sacoșa defalcată și hârtia igienică la subraț, când realizez că aștept trenul în direcția opusă.

Pune-te, Lavinia, și treci pasarela spre celălalt peron! Cobor la Timpuri Noi, luptându-mă cu propria povară consumeristă, timp în care port un monolog interior revoltat în care propun semnarea unei petiții pentru ridicarea unui monument dedicat Eroinei-necunoscute-care-se-luptă-singură-să-aducă-acasă-cumpărăturile-de-la-supermarket, îmi și imaginam cum statuia urma să fie amplasată fix în Piața Unirii, ca semn de prețuire față de sacrificiul săptămânal pe care femeile singure sunt nevoite să-l facă. Dar mă trezesc la realitate când trebuie să urc pe scările rulante. Aștept la semafor și mă căznesc să mai parcurg porțiunea de drum rămasă până acasă. La un moment dat, mă opresc să schimb sacoșele de pe o mână pe alta, când observ un tânăr înalt și slăbuț cum mă compătimește, uitându-se în urma sa. Se oprește în loc și privește la nefericită câteva secunde, apoi se oferă să mă ajute. N-am așteptat să mă întrebe a doua oară și i-am pasat fericită sacoșa, întocmai ca unui mântuitor pe care-l așteptasem demult. M-a însoțit până la scară, timp în care am purtat o coversație expres din care am aflat că tânărul e student în anul întâi la...TEOLOGIE! Eh, ziceți voi că nu există Dumnezeu!

Palatul Universul devine un cuibușor de nebunii

2016-11-22T21:59:00.003+02:00

De câteva luni încoace, Palatul Universul de pe strada Ion Brezoianu este în renovare și pare să se transforme încet, încet într-un... cuibușor de nebunii. Zic asta pentru că pe gangul de la intrarea în clădire, de vreo săptămână încoace, de când lucrările de reconstrucție s-au mai domolit, în fiecare seară îi surprind cum se cuibăresc zgribuliți unul într-altul pe acești doi... porumbei. Fotografiile sunt grăitoare.

17.11.2016, ora 20:01

18.11.2016, ora 18:07

24.11.2016, ora 19:31

I donated my hair

2016-11-22T21:59:00.002+02:00

Dacă sânge nu pot dona decât dacă mai pun câteva kilograme pe mine, lucru deloc dezirabil, am găsit o cale de a face, totuși, filantropie. Tocmai mi-am tăiat 20 de centimetri din păr pentru a-l dona Fundației Renașterea, care va face din el o perucă pentru o femeie bolnavă de cancer la sân. #oferaputere

Since I am not able to donate blood, I’ve still found a way to give alms. I’ve just cut 20 cm of my hair that will go to Fundația Renașterea, where they will make a beautiful wig out of it for a woman suffering from breast cancer.

Hi, I'm Bella! Hi, I'm BELLU!

2016-11-13T15:22:00.003+02:00

Birds taking over the city

2016-11-08T22:48:00.000+02:00

Purpleand

2016-10-15T20:52:00.001+03:00

Autumn

2016-10-15T20:45:00.001+03:00

Pe ambalaj scria „reutilizabil”

2016-10-04T22:35:00.002+03:00

L-am găsit întins pe treptele de la metrou, tremurând de tropotul pașilor, la rush hour.

Refurbishment

2016-10-04T22:35:00.001+03:00

Salutări de la Mamaia

2016-10-02T21:03:00.002+03:00

Bravo, Timișoara!

2016-09-16T18:46:00.001+03:00

Am apucat să văd #Timișoara, surprinzător sau nu, alături de un artist. Ciprian Lupşa mi-a povestit multe lucruri interesante despre oraș, cum ar fi că pe terenul destinat construirii unor clădiri de birouri s-au descoperit niște vestigii arheologice, vechi de câteva mii de ani. Ca să-și poată continua proiectul, investitorul le-a scos la lumină, din fonduri proprii, și le-a expus chiar în fața corporației.

Poftiți, poftiți, luați pepeni!

2016-08-18T19:42:00.000+03:00

În fața tarabei cu legume prin fața căreia trec zilnic în drum spre muncă, astă seară, mi s-a întâmplat ceva inedit. Când să pășesc pe bucata de trotuar, de la capătul trecerii de pietoni, să-mi continui liniștită drumul spre casă, mă pomenesc în fața mea cu două fetițe blondine, cam de vreo 8 și, respectiv, 10 ani, care-mi blochează trecerea, punându-se în fața mea întocmai ca bodyguardzii de la un club de fițe care nu-ți permit accesul înauntru pentru că nu îndeplinești standardele localului.

Mă opresc pentru o clipă în fața fetițelor, moment în care ele îmi deschid inopinat calea, cântând și dansând în sincron, desfăcându-și brațele în timp ce se depărtau una de cealaltă permițându-mi astfel trecerea, întocmai ca în coregrafia de la Surprize-Surprize: „Poftiți, poftiți, luați pepeni!”, „Poftiți, poftiți, luați pepeni!”, mă îndeamnă ele.

Mă pufnește râsul și-mi vine să le îmbrățișez pe amândouă. Apuc însă să o strâng la piept pe cea din stânga mea, frecând-o prietenește pe spate, în mica îmbulzeală care se crease la acel moment pe trotuarul oricum strâmt.

Dacă nu aș fi avut ditamai lubenița în frigider, zău că aș fi cumpărat chiar în clipa aceea un pepene.

Epilog: Nici n-am trecut bine de taraba cu legume și fructe, că cele două zâne au făcut următoarea victimă, în lungul lor proces de pervertire a trecătorilor la Citrullus lanatus de Dăbuleni.

5 mituri despre IBIZA

2016-08-15T23:42:00.002+03:00

1. E o destinație scumpă

Când te gândești la Ibiza, o percepi mai degrabă ca o destinație greu accesibilă din punct de vedere financiar, din pricina PR-ului de care insula baleară se bucură, fiind invocată de artiști internaționali în hit-uri, care fac înconjurul lumii. E drept, drumul până acolo e ceva cam costisitor, însă odată ajuns pe insulă, constați cu surprindere că prețurile sunt accesibile.

Să străbați insula de la est la vest cu shuttle-ul de la aeroport costă 4 euro. În materie de mâncare, poți servi un fel principal copios cu 10 euro, poți bea un frappe pentru 3,50 euro, ceea ce nu e deloc mult în comparație cu alte orașe europene, unde o masă în oraș depășește 20 de euro.

2. E o destinație POSH

Contrar tuturor aparențelor și prejudecăților, pe care, recunosc, le-am avut și eu, insula e frecventată aproape exclusiv de tineri de până în 30 de ani, veniți cu gașca de prieteni. Sunt relaxați, îmbrăcați de la aceiași retaileri și ascultă aceeași muzică, într-un cuvânt, millennials.

Aici nimeni nu e fițos, e mai degrabă o atmosferă de campus studențesc, în care nimeni n-are treabă cu nimeni... decât spre dimineață când se mai iscă câte o bătăie.

3. Cea mai vorbită limbă este catalana ori spaniola

Surprinzător pentru mine nu a fost că în Ibiza se vorbește limba engleză, ci faptul că părea că mă aflam în Commonwealth, nicidecum pe un teritoriu aparținând Spaniei. O observație empirică, proprie și personală, atestă faptul că pe insula balearică, densitatea vorbitorilor nativi de engleză este mai mare decât în Londra, cel puțin în această perioadă a anului.

Drept dovadă, aproape în toate localurile în care am mers (randomly) am fost întâmpinată de angajați englezi. Până și hotelul în care am fost cazată părea închiriat pentru un banchet de clasa a douăsprezecea de către englezi.

PS: Am vrut să-i întreb de Brexit, dar n-am vrut să le stric vacanța!

4. Găsești restaurante cu specific local

Ibiza este o destinație cosmopolită. La tot pasul, pizzerii, pub-uri englezești și irlandeze, shaormerii, restaurante asiatice exotice și localuri cu preparate autohtone așteaptă turiștii să-și ia porția de calorii pentru petrecerea de peste seară. Ca să îi împace pe toți, pe meniu, bucătăriile de circulație internațională împart aceeași pagină: quesadillas, burgării și pastele potolesc foamea petrecăreților mahmuri.

5. Cluburile sunt pentru bogați

În cluburi, diferența dintre V.I.P.-uri și fanii obișnuiți este că oamenii de rând așteaptă la rând (știu, previzibil) să facă o fotografie cu vedetele, în timp ce V.I.P.-urile așteaptă la rând să-i facă o fotografie vedetei. Ce-i drept, prețul unui bilet într-unul din cluburile celebre ale Ibizei este cam piperat pentru orice european cu venituri medii, cel mai ieftin bilet de acces la o petrecere este 15 euro, iar dacă vrei să respiri același aer cu vedetele muzicii electronice, trebuie să plătești peste 50 de euro. De pildă, să dansezi pe un mix făcut al lui Armin Van Buuren te costă pe puțin 60 de euro numai accesul pe ringul de dans.

Dar cum am stabilit că ibizienii sunt tineri și cu venituri medii și cheltuieli mari, dacă vezi pe cineva dansând cu o băutură în mână, te sfătuiesc să-ți pui o dorință. Partea bună cu cluburile e că acestea pun la dispoziție DISCOBUS-uri gratuite (dacă cumperi biletele de la reprezentața oficială a clubului) care circulă la fiecare 30 de minute.

Sper totuși ca după ce citiți acest articol să nu trebuiască să spun „Nu mai e Ibiza ce-a fost”.

Alegerile sunt greu de făcut, mai ales când e vorba de mâncare

2016-08-09T23:48:00.003+03:00

Mi-e poftă de un chinezesc și decid să intru la Chopstix-ul de la Unirii, unde, mărturisesc, ajunsesem cu premeditare.

În fața faptului împlinit, mai precis a vitrinei, ezit dacă să optez pentru o porție de pui picant cu legume sau (tradiționalul) noodles. Mă tentează toate preparatele în egală măsură și aștept un ajutor divin sub întruchiparea celor doi casieri care-și dădeau coate pe sub tejghea chiar în fața mea.

Mă uit la ei. Mă uit la puiul picant. Salivez. Mă uit la noodles. Îmi plouă și mai tare în gură. Mă uit din nou la lucrătorii de la Chopstix, care, spre disperarea mea, tăceau mâlc, complotând, parcă, împotriva mea. Mă mai uit încă o dată la vitrina plină de bunătăți-cu-care-m-aș-îndopa, iarăși la ei și ei la mine și, după lupte seculare care au durat câteva secunde, deschid geanta, scot portofelul și mă oblig să iau o decizie chiar în acel moment. La mică distanță, câștigă porția de Noodles cu vită, pe care o și cer în momentul imediat următor, când cei doi vânzători dau cărțile pe față:

- Ți-am zis eu că ia de la mine, zice ăl mai slăbuț dintre ei, râzând a victorie în timp ce-mi cântărea porția.

Îi pufnește râsul pe amândoi. Eu mă binedispun și râd copios, făcându-le jocul până la capăt:

- … Și o apă plată! mai cer

Se pare că a avut o zi norocoasă, căci m-a ghicit până la capăt, nimerind și pariul cu băutura. Poate data viitoare colega o să aibă mai mult noroc.

O să mai trec pe la ei, poate egalăm scorul.

TIMPURI NOI

2016-06-19T15:01:00.002+03:00

Zoom in Media, conferință cu 0% alcool

2016-05-18T23:37:00.001+03:00

Vineri, 20 mai, în incinta Spațiului Public European va avea loc conferința națională "Tinerii și politicile de sănătate - consumul de alcool", ce marchează încheierea proiectului european Zoom in Media, un proiect menit să atragă atenția publicului asupraconsumului excesiv de alcool în rândul tinerilor.

Zoom in Media este un demers amplu de cercetare și monitorizare a mesajelor publicitare care promovează consumul de băuturi alcoolice, derulat de către Dunăre.EDU (România), ACTIVE – Sobriety, Friendship & Peace (Suedia) și IOGT (Polonia), cu sprijunul EUCAM, the European Centre for Monitoring Alcohol Marketing (Belgia), finanțat de Comisia Europeană, ce a avut loc în perioada septembrie 2014 – aprilie 2016.

Studiul a cuprins chestionarea a aproximativ 1000 de persoane cu privire la expunerea la mesaje publicitare dedicate băuturilor alcoolice. Rezultatele relevă necesitatea înființării unei coaliții de organizații care să susțină modificarea și aplicarea legislației cu privire la publicitatea băuturilor alcoolice, în sprijul celor două rapoarte realizate și publicate recent de Organizația Mondială a Sanătății, care plasează România pe locul 5 în topul țărilor cu cel mai mare consum de alcool pur pe cap de locuitor, atenționând asupra faptului că practicile publicitare sunt unul dintre factorii principali care au determinat creșterea consumului de băuturi alcoolice comerciale . În acest context, Dunăre.EDU alături de partenerii săi internaționali (Active Europe și EUCAM) propun o dezbatere publică cu privire la cadrul legislativ în care firmele producătoare de băuturi alcoolice își desfășoară activitatea de promovare, cu scopul alinierii acestuia la legislația europeană și protejării sănătății publice.

Date statistice obținute din studiul preliminar efectuat în cadrul proiectului Zoom in Media cât și datele obținute din rapoarte ale organizațiilor internaționale (OMS, EUCAM) demonstrează o nevoie de rectificare și de punere în discuție a prevederilor Legii 504/2002 cu modificările ulterioare și Legii 148/2000, susțin reprezentanții Dunăre.EDU.

Printre propunerile de îmbunătățire a cadrului legislativ aduse de inițiatorii proiectului Zoom in Media se numără reglementarea mediilor moderne de difuzare a publicității (online), a intervalelor orare în care este permisă difuzarea reclamelor pentru băuturile slab alcoolizate, necesitatea includerii inscripțiilor avertisment cu privire la efectele negative ale consumului excesiv de alcool (identificat de experți în domeniul sănătății ca fiind consumarea a 4 pahare de băuturi alcoolice într-o zi), precum și o mai bună definire a conceptului de publicitate subliminală.

Evenimentul va constitui o discuție publică despre practicile de marketing ale firmelor producătoare de băuturi alcoolice și impactul acestora asupra obiceiurilor de consum în special în rândul tinerilor, care să pună bazele unei coaliții de organizații non-profit care să susțină modificarea și aplicarea reglementărilor cu privire la publicitatea băuturilor alcoolice. La conferință vor fi prezenți Andrei Popescu - Secretar de Stat MTS și reprezentanți ai sectorului guvernamental și non-guvernamental.

Accesul este liber și se face pe bază de înscriere: http://goo.gl/forms/SFzp00azoq

Detalii despre eveniment: https://www.facebook.com/events/236708123373299/

Detalii despre proiect: http://www.activeeurope.org/index.php/zoominmedia.html

Programul Conferinței “Tinerii si politicile de sanatate-consumul de alcool”:

9:00 Participants Registration
9:30- 10:00 Zoom in Media Panel “Politici, statistici și impactul marketingului băuturilor alcoolice asupra tinerilor”
Speakeri : Echipa Dunăre.EDU
10:00-10:15 Tea & Coffee Break
10:15- 11:30 “Inițiative și proiecte implementate în România”
Speakeri : Andrei Popescu - Secretar de Stat MTS, tba
11:30-12:00 Lunch break
12:00-13:30 “Obiective ale dezvoltării durabile și sănătatea în zona Dunăre- Marea Neagră”
Speakeri: reprezentanti FOND si Federatia Volum, tba

Pact pentru modificarea legislației privind publicitatea băuturilor alcoolice

Propuneri de rectificare a prevederilor legilor 504/2002 (cu modificările ulterioare) și 148/2000 astfel:

- Legile 504/2002 cât și 148/2000 nu includ niciun fel de referire la mediile moderne de difuzare a publicității (mediile digitale precum social media sau publicații digitale), acestea fiind în special utilizate de tineri și facilitând o expunere majoră a tinerilor la publicitatea pentru băuturile alcoolice

- Cu toate că publicitatea subliminală este ilegală conform legii 148/2000, legea nu identifică în mod clar ce reprezintă reclamă subliminală

- Deși legea 504/2002 prevede intervale orare între care spoturile publicitare pot fi transmise, acestea nu sunt respectate in totalitate. Reclame pentru băuturile slab alcoolizate precum berea sau cidrul fiind difuzate chiar în intervalul orar 6:00 – 22:00

- Legile 504/2002 cât și 148/2000 nu prevăd necesitatea includerii inscripțiilor avertisment cu privire la efectele negative ale consumului excesiv de alcool (identificat de experți în domeniul sănătății ca fiind consumarea a 4 pahare de băuturi alcoolice într-o zi), cu toate că acestea sunt multiple și bine cunoscute

Spotlight Festival 2 | Bucharest

2016-05-08T12:07:00.001+03:00

Panseuri despre PF Daniel

2016-04-17T13:24:00.003+03:00

Am aflat că Politehnica București îi va acorda Prea Fericitului Daniel titlul de Doctor Honoris Causa, ocazie cu care am reflectat puțin asupra acestui subiect și am ajuns la următoarele concluzii:

1) Nu înțeleg de ce PF Daniel nu i se acordă titlul de PFA, ar fi mai justificat.

și totuși...

2) Știți care e legătura dintre Politehnica și BOR?

Ambii sunt interesați de Particula lui Dumnezeu.

Legea compensației universale

2016-04-17T13:19:00.000+03:00

Mi s-a confirmat încă o dată că legea compensației universale există: după ce în fiecare dimineață mă revoltă condițiile din transportul în comun, tot într-un mijloc de transport în comun se mai întâmplă și surprize plăcute. De pildă, aseară am strănutat în metrou de era să sară trenul de pe șină, nu alta. A urmat un moment de tăcere profundă și ezitare, întrerupt de singura persoană din tren care s-a hotărât să-mi ureze de bine, un tânăr african care-mi spune tradiționalul:
- Sănătate!
‪#‎Priceless‬ ‪#‎mademyday‬

Caroseria NU legitimează bădărănia (1)

2016-03-15T10:07:00.002+02:00

Intenționez să trec strada pe ultimele secunde de verde, primele secunde de roșu, când realizez că urmează să fie verde pentru autoturismele de pe o arteră secundară, așa că mă retrag pe trotuar, spre satisfacția șoferilor opriți la stop prin fața cărora defilasem câțiva pași.
Se face verde și pășesc din nou pe trecere, de data aceasta irevocabil, când una dintre mașinile aliniate la semafor, la 2 metri de mine, accelerează puternic, slavă Domnului, pe loc. Cu toate astea, nu mă surprinde gestul și continui să traversez, în timp ce îl fixez pe făptaș cu privirea. În mașină, șoferul și iubita sa, amândoi cam de-o vârstă cu mine, râdeau cu crampe.
Încă mă mir cum astfel de bădărani sunt tolerați de către femei, ba chiar aprobați. Unde mai pui că fac și sex, ori, mai rău, copii. We are doomed, people!

Cele mai fucked-up faze din transportul Bucureștean

2016-01-29T23:15:00.003+02:00

Am adunat cele mai amuzante, frustrante sau revoltătoare statusuri inspirate de întâmplări trăite de mine în timp ce mă deplasam prin București. Iată-le:

R.A.T.B.

Definiția neputinței

Azi am depășit 5 autobuze, pe jos, pe când parcurgeam distanța dintre 2 stații. Nu sunt super-erou, doar sunt lucrări pe prima bandă de mers. (10 septembrie 2015)

Definiția neputinței nu se află din dicționar, ci stând cu alte 100 de persoane în autobuz pe Calea 13 Septembrie și făcând 20 de minute până la următoarea (unde s-au strâns deja alte 30). Mai sunt înca 5 stații până la primul metrou. (9 septembrie 2015)

Să ajungi de la Londra la București cu avionul durează 3 ore. Să ajungi de la aeroport acasă cu transportul în comun durează 2 ore. Wonderful! (14 mai 2015)

E bine...

E bine să te închini când treci prin fața unei biserici, dar e și mai bine să te fi spălat la subraț înainte. ‪#‎oamenicufricadeDumnezeusideapa (vară 2015)

E bine să te înghiontești și după să-ți faci cruci. Practic, tot gimnastică se cheamă. (18 ianuarie 2016)

Dealul Spirii ar trebui să-și schimbe denumirea în Dealul Golgota, în onoarea navetiștilor înghesuiți la datorie. (15 ianuarie 2016)

Religia

Un domn la vreo 45 de ani, relativ chipeș, se urcă la următoarea împreună cu o doamnă cam de aceeași vârstă cu el, cu care-și continuă conversația și-n autobuz:
Doamna: (despre un copil) Profită că maică-sa nu-i autoritară.
Domnul: Da' ce are?
Doamna: E hiper-activ și are dificultăți de vorbire...
Domnul: Ați vorbit cu părintele? Dacă spuneți că părinții sunt ok... S-au spovedit... Îi spuneți părintelui...
Doamna: Da, da!... (în legatură cu spovedania)
Domnul: Că poate o fi vreun demon... Să-l dezlege...

Amândoi se-nchină. Autobuzul oprește, iar ei coboară la Catedrala Mântuirii Neamului. (11 septembrie 2015)

Uneori contactul vizual cu cineva poate fi stânjenitor, așa că încerc să-l dreg imediat cu un zâmbet. Mi se pare firesc și de bun simț, mai ales într-un oraș încordat cum e Bucureștiul. De cele mai multe ori mi se răspunde cu aceeași monedă. Dar azi, pe când mă aflam în Mercedes Benz-ul meu cel de toate zilele, mă pune Necuratul să mă uit pe geam și astfel să ni se întâlnească privirile. Lânga mine, pe bancheta din spate a unei mașini negre și nu tocmai ieftină, stătea un bărbat în vârstă, cu barbă.
I-am zâmbit, așa cum fac de obicei. La rândul lui, preotul a mimat un poker-face și și-a întors capul către șoferul mașinii sale, sfidându-mă complet.
Cred că tocmai am fost numită ispită.
Dar vorba cântecului: 'the only heaven I'll be sent to is when I'm alone with you'. (2 iunie 2015)

Tot din seria Aveți grijă ce conversații purtați în ratb, că s-ar putea să deveniți celebri...
În tramvaiul 1 (am prins loc jos, era tramvai nou) la 3 metri de mine un tip la cam 30 de ani, genul corporatist, îmbrăcat casual vorbea la telefon prin căști.
În tramvai gălăgie, conexiune la telefon proastă…
El: Și avea uterul mare? (vorbea cu cineva la telefon)
Repetă. (Probabil nu l-a auzit interlocutorul)
-Și avea uterul mare? (mai tare puțin)
De-a dreptul enervat…
- ȘI AVEA UTERUL MARE?! (Era deja liniște căci așteptam la semafor. Toată lumea se oprește din ce făcea. Am rămas toți ca trăsniți. Bătrâneii se uitau stupefiați la el. Toată lumea se abținea să nu râdă).
El își întoarce fața dinspre fereastră și se uită în jur. Cred că tocmai am văzut un om căruia îi venea să intre în pământ. (4 februarie 2014)

Să ai Porsche și să stai în Drumul Taberei, asta înseamnă să fii mafiot. (16 octombrie 2015)

Tocmai compuneam în minte un status despre cum polițiștii de la Rutieră din intersecția 13 Septembrie cu Trafic Greu fluieră mai rău ca arbitrii la un meci de fotbal de Liga a patra, când era să fiu lovită în plin de ambulanța care gonea cu mulți kilometri la oră.
Acum am înțeles ce înseamă KARMA POLICE. Și nu glumesc. ‪#‎trafficjamkills (29 ianuarie 2016)

Știu, sunt arogantă, mă deplasez cu aceeași viteză ca un Audi Q7. Pe jos. (22 ianuarie 2016)

TAXI

Mă urc în taxi, un taximetrist cu bluză mulată, cam de-o seamă cu mine. Îi zic adresa, (pe fundal cânta Corina -probabil- „nimeni altcineva”) și taximetristul întreabă:
- Tu unde rămâi după aia? (el)
- Poftim?! (Eu)
- Vorbeam la telefon...

(noiembrie 2015)

Când aproape să ajung la destinație, îl rog pe taximetrist să dea drumul la radio. "We are the New Americana (ah ah ah), high on legal marijuana" fredonam șlagărul lui Halsey, când observ că în dreapta mea tocmai oprise la stop mașina de poliție. (5 ianuarie 2016)

Domnu' taximetrist, ați depășit limita de credință. Atenție la poliția spirituală! (21 octombrie 2015)

Mă conduce acasă Papa I. Paul. E șofer As Taxi. Cu Dumnezeu înainte! (27 septembrie 2015)

Oare foloseste UBER? (septembrie 2015)

Metrou

Dacă ești adeptul englezei britanice, cum vii îmbrăcat la No Pants Day? (10 ianuarie 2016)

There's no flashmob, I've just got new music on my iphone, that's all! (3 decembrie 2015)

The Lobster vs. Nea Costică

2016-01-12T23:36:00.001+02:00

Zilele trecute m-am uitat la The ‪#‎Lobster‬. Dincolo de faptul că a fost unul dintre cele mai fucked up filme pe care le-am văzut, au existat cel puțin două asemănări cu viața reală, prima și cea mai evidentă dintre ele era că protagonistul semăna leit cu Nea Costică.
Cine-i Nea Costică? Administratorul căminelor ‪#‎SNSPA‬ din Băneasa, devenit o figură iconică printre studenții cazați acolo.

A doua coincidență a fost ca protagonistul din The Lobster să fie cazat la camera de hotel cu numărul 101, aceeași cameră în care am fost eu repartizată în anul 2011, dar la căminul de pe Biharia.
Oare universul încearcă să-mi transmită un mesaj?

Monica Iacob Ridzi takes a Bowie

2016-01-12T10:59:00.000+02:00

Se pare că politicienii români nu se dezmint. După ce zilele trecute Cristian Bușoi a inteționat să se folosească de tragedia de la Colectiv în scop electoral, acum a venit rândul fostei deputate Monica Iacob Ridzi să facă un gest similar.

După aflarea veștii că artistul David Bowie s-a stins din viață la vârsta de 69 de ani, în urma luptei cu cancerul, aceasta s-a arătat pe contul de facebook personal profund afectată de veste, postând o fotografie în care-și exprima condoleanțele, din care se înțelegea că artistul din Brixton i-a fost ca un fiu.

In fotografie, Cristian Bușoi

Don't do drugs!

2016-01-06T12:05:00.000+02:00

When almost reaching the destination, I asked the driver to turn on the radio. `We are the New Americana (ah ah ah), High on legal marijuana`, I was mumbling Halsey’s song, when suddenly noticed the police car had just come up from nowhere, waiting at the traffic lights right beside the cab I was in. The conclusion? Don’t do drugs, don't even sing such songs.

Dear 2016,

2015-12-23T23:42:00.002+02:00

you have quite tough job to catch up with 2015, which has had it all:

4 great trips abroad: Brussels, London, Barcelona and Sofia
a brand new conference organized with my master’s colleagues

more trustful friendships
great new friends
a Stradivarius concert
exciting time as a reporter in my hometown
the first contracts to draw up
the first song to write
the first cause to stand out for
the first business cards to hand

So please feel free to surprise me!