Popestii (Prin Belgia)

Matei biped

noreply@blogger.com (Lixa) — Tue, 14 Feb 2012 22:22:00 +0000

De cateva zile avem un baietel biped. Fata ii e plina de incantare, si a noastra la fel. A invatat sa ceara degetelul sa fie plimbat, dar doar cand oboseste sa incerce singur. Catalin de o mana, eu de cealalta, asa se merge cel mai placut, desi e cam greu sa se tina dupa pasii mari ai fratelui.

Se catara pe orice scaun, chiar si o bancuta solitara din mijlocul camerei. Ieri incerca sa se urce pe scari in patul lui Cata de la etaj. Am vreo sansa sa-l invat sa urce pe scara de la pat, sau sa pun un obstacol pe care (sper ca) doar Cata sa il poate trece?

Pui in crusta de sare

noreply@blogger.com (Lixa) — Mon, 13 Feb 2012 22:32:00 +0000

Eram inainte de a face liste saptamanale, cu planul de retete si ingredientele aferente. Cautam de fiecare data pe net ce as putea face cu ce aveam in frigider. Dupa ceva timp petrecut scormonind site-urile de retete, si verificand evident si mailul, lista de bloguri si inca o data mailul, am dat peste reteta asta. Si pentru ca nu cerea ingrediente exotice, iar sarea de mare tocmai o achizitionasem, si aveam ceva timp pana la pranz, am votat puiul. In mod sigur, din poze parea mult mai complicat decat a fost.

Din cuptor a iesit o crusta rumenita, mirosind a aluat prajit, nicidecum a ce se povestea in postul sursa. Dar cand am inceput sa desfac, un abur deosebit de aromat a invadat bucataria.

Daca n-ar fi nevoie de atat de multa faina si sare de mare care, pana la urma, nu servesc decat ca un invelis, si nu ca ceva de mancare, as face mult mai des felul asta. Dar e un mod sigur de a impresiona invitatii, care nu s-ar gandi ca sub aluatul deloc impresionant, se ascunde asemenea fragezime si savoare.

Ati mai incercat vreo reteta in crusta?

Reciclarea blugilor

noreply@blogger.com (Lixa) — Sun, 12 Feb 2012 22:08:00 +0000

De cand citesc despre diverse proiecte de recycle / upcyle pe net, mi-e nu stiu cum sa arunc hainele, chiar si la bula umanitara. Imi tot zic ca as putea sa refolosesc materialul la ceva. Sau sa stramtez prin punctele esentiale sa fie mai pe gustul meu de acum. Si daca nu si nu, macar pentru niste floricele ar merge sa refolosesc bluza deja patata in locuri esentiale si extrem de vizibile.

Am inceput cu o pereche de blugi, deja trecuta de orice limita de folosinta. Fermoarul l-am descusut, si am facut planuri pentru restul. As fi vrut sa fac ceva pentru Cata, dar tiparul pe care voiam sa-l folosesc avea nevoie de mai mult material decat aveam disponibil. Dar pentru niste pantaloni pentru Matei a fost tocmai bine, buzunarele din spate le-am taiat chiar un pic stramb fata de sensul tesaturii, ca sa ocup fiecare bucatica.

La inceput mi s-a parut mai complicat de cusut, pareau instructiunile destul de stufoase. Deh, am inceput proiectul la 3 luni ale lui Matei pentru pantaloni de 9-12 luni, aveam spatiu de amanat :) Pe la 10 luni a apucat sa ii si poarte.

Acum sa-i pun in rama, sau ii pun deoparte cat il asteptam pe al treilea?

Organizare in baie: clame ratacite

noreply@blogger.com (Lixa) — Fri, 10 Feb 2012 21:28:00 +0000

Mici, usor de prins si atat de utile de cand am descoperit ce sa fac cu ele, evident in afara de a prinde parul necooperant pentru o coada clasica. Si, vai, atat de usor de pierdut, am ajuns sa le cumpar parca ar fi consumabile. In baia mea locuieste un soricel mancator de clame, cu siguranta!

Ideea a ramas in latenta ceva vreme dupa ce m-am impiedicat de ea pe Pintrest. Pana intr-o zi cand nu imi mai gaseam nici o clama din arsenal. Asa c-am luat banda de scotch magnetica, un foarfece si 2 minute mai tarziu aveam asa ceva:

Sursa ideii: Superwoman via Pinterest.

Cred ca soricelul-mancator-de-clame se diversifica, colectia noastra de sosete desperecheate a crescut simtitor.

Vreo idee creativa pentru sosetele mele singuratice?

Invitati, multi copii si un tort

noreply@blogger.com (Lixa) — Wed, 08 Feb 2012 08:37:00 +0000

Am avut musafiri speciali in weekend. Am aflat ca apartamentul nostru se descurca cu fost 4 copii si 4 adulti. Chiar si pentru masa, desi am folosit-o pe cea a copiilor. Da, Tati, stiu, masa de adulti luata special pentru multe persoane a fost ultilizata intr-un alt scop.

Am facut primul meu tort. Care ar fi fost si mai supercalifragilistic daca ar fi avut copiii rabdare sa-l lase la rece cateva ore. La rece, adica pe balcon, a venit iarna geroasa si pe tarmuri belgiene. Cu ceva zapada. Iar anul asta Cata a indraznit sa se urce pe sanie, cu Teodor. La multi ani, Teodor, pentru cei 3 ani! Ne-a placut sa te avem in vizita, Cata mi-a soptit ca e trist ca ai plecat.

Dupa ce de o saptamana a tot incercat sa-si puna pantofii lui Cata sau ai mei, Matei a primit prima lui pereche de pantofiori. Atat de entuziasmat a fost, ca nu ne lasa sa-i scoatem. Mersul de-a busilea incaltat s-a lasat la inceput cu strigate de neputinta, parca piciorusele nu se mai puteau misca de greutatea adaugata. Printre atatia copii umblatori in picioare, Matei a facut luni, 06 februarie, primul lui pas singurel. A inceput sa devina interesat de mersul in picioare, incet-incet.

Printre 4 copiii sub 4 ani au fost surprinzator de putine certuri de posesie. Iar sambata au fost 6 copii. Cata intreaba: "De ce dureaza toata ziua asa mult pana cand fac 5 ani?"
Casa suna a liniste, foarte ciudat. Andreea si Cristi, va mai asteptam cu drag pe la noi!

Patul pe saltea, dupa 6 luni

noreply@blogger.com (Lixa) — Mon, 06 Feb 2012 22:28:00 +0000

Ma uit atat de incantata cand doarme Matei in pat. Ca nu trebuie sa-l "depun" dupa ce l-am adormit in brate, ca instant dupa aceea sa se "burice" si sa urle ca din gura de sarpe. E asa bine cand dimineata se scoala, iese din pat, bea un pic de apa din canita lui cu pai si isi alege ceva de pe rafturile de jucarii. Si noi putem sa mai dormim un pic. Dulcele somn de dimineata!

De multe ori Cata doarme dimineata, printre zgomotele de jucarii de la parter. Iar uneori se scoala amandoi, vin impreuna in sufragerie, unul in patru labe si unul biped, la inspectia rafturilor.

Hai la joaca!

noreply@blogger.com (Lixa) — Tue, 24 Jan 2012 21:41:00 +0000

Catalin a inceput de curand cu gelozia "activa". Probabil sa dea afara sentimentele pe care le-a adunat in ultimul an. Vrea orice jucarie pe care o are Matei in mana, si nu cedeaza nici una. Sa fac pe arbitrul intre ei a mers la inceput, dar ma consuma foarte tare. Pe mine, pentru ca imi stoarce si ultima picatura de rabdare. Si pe ei, pentru multele si desele reguli introduse de arbitru, pentru o joaca care ar trebui sa fie placuta.

Am dat din intamplare peste o carte al carei titlu promitea ceva diferit. Nu ca nu as fi citit sau abordat aspecte din Simple Parenting, Attachement Parenting, Screemfree Parenting, dar uneori mi se par radicale pentru mine. Imi place sa iau cate un pic din fiecare, ce mi se pare ca se potriveste pentru noi. Dar citind Playful Parenting, m-am trezit ca imi subliniez idei dupa idei, pentru situatii cat se poate de practice. Iar autorul face trimiteri la o multitudine de carti, pe care mi le-am adaugat repede pe lista de citit. Asta imediat dupa ce (incep si) termin Siblings without Rivaly.

Ca o fetita sensibila, m-am scandalizat cand a inceput Cata sa se joace cu pistoalele, inca de acum cateva luni. In mod singur a vazut la scoala, dar nu am stiut cum sa reactionez. Initial l-am ignorat. Apoi am vorbit cu Tati, care mi-a prezentat-o ca pe o activitate cu care s-a indeletnicit si el cand era mic, fara urmari pe termen lung, cel putin din cate stiu eu :)) Dar copilul din mine, cu jocuri de papusi si casute si magazinase, nu este nici pe departe cunoscator de razboaie, sabii si alte activitati aparent violente. Asa ca i-am zis, calm, ca mi-e nu-mi place sa ma joc cu pistoalele. Catalin punea o fata dezamagita, dar ma ierta si continuam cu altceva. Repertoriul meu de idei (tot timpul se pare ca am o lista in cap cu posibilitati de actionare intr-o anumita situatie, aka Planul A, Planul B...) era epuizat: ignoratul n-a avut rezultatul scontat. Luarea la cunostinta, fara actiune, nici atat. Iar jocul cu pistolul chiar nu voiam sa-l pun in practica, oricat zicea Tati ca-i ok. Planul D, luat cuvant cu cuvant din carte (bine, tradus in romana):

- Poc! Poc! Uite, am un pistol!

- Ahaaa!! Este pistolul dragostei! Daca ma impusti inseamna ca trebuie sa te iubesc! (cu voce jucausa)

- chicote de ras in timp ce e luat in brate si strans tare tare

- Aaaaa! M-ai impuscat! Am cazut!!! (evident, peste el, ceea ce antreneaza si mai multe chicote de ras)

(Love Gun, capitolul 3)

Acum citesc capitolul despre frati. Ce am eu pe lista cand se cearta pe o jucarie? Sa ii las sa se descurce singuri, sau sa fac pe arbitrul. In mod sigur nu m-as fi gandit sa "fur" jucaria din mana posesorului, si sa fug de ei, strigand "E jucaria meeeaaaa! Nu ma prindeti!!!", ca sa se alieze impotriva mea, intr-un mod pozitiv si jucaus. Chiar scriind randurile astea, zambesc la gandul de cum ar reactiona :) Si sper sa reusesc sa imi pun fata jucausa si cand rezervele de rabdare se imputineaza sau cand sunt(em) pe fuga. Abia astept diseara la culcare sa mai citesc din capitol!

Versiunea originala: "Un baietel de 6 ani, de fiecare data cand intra la after-school, isi loveste profesorul preferat si apoi se ascunde sub masa."

Traducerea: "Vreau sa ma apropii de tine, dar apropierea este infricosatoare pentru mine. Sunt nervos si tu probabil urasti copiii nervosi, deci o sa te urasc eu primul."

Raspunsul bine gandit: "Stii, ma intreb oare, daca ma lovesti si apoi te ascunzi sub masa, tu ai cam vrea sa te apropii de mine dar nu prea stii. Ce zici daca dam noroc sau batem palma de fiecare data cand intri in camera?"

Versiunea originala: "Tema asta este stupida"

Traducerea: "Sunt frustrat pentru ca nu stapanesc fractiile atat de bine. Ma poti ajuta?"

Raspunsul bine gandit: "Mi-ar place sa te ajut cu fractiile."

Versiunea originala: "Te urasc"

Traducerea: "Nu mi-a dat inca seama cum sa fiu furios pe cineva pe care il iubesc. E derutant"

Raspunsul bine gandit: "Te iubesc, si eu sunt derutata cand ma enervez pe cineva pe care-l iubesc"

PS. Pentru neposesorii de Kindle si nu numai, cartea am luat-o (gratis) de pe www.library.nu. Unde se gasesc si multe, multe alte carti super interesante~~, imediat ce iti daci un user si o parola (de asemenea gratuit)~~ Ca urmare a SOPA, s-a retras posibilitatea de inregistrare pe library.nu. Se pot gasi pe pagina lor de facebook o lista cu alte site-uri cu carti. De exemplu, pe ebook30.com am gasit cartea. Sau dati un mail, si o trimit cu placere :)

Sa mai pun idei asemanatoare din carte?

Lista de cumparaturi

noreply@blogger.com (Lixa) — Wed, 23 Nov 2011 21:39:00 +0000

Mi-a luat vreun an sa ma mobilizez. Ca de obicei, analizez multe variante, descopar ca nu sunt tocmai pe gustul meu, caut iar, poate poate am ratat ceva deja inventat, si intr-un final schitez solutia proprie. Pentru ce-mi trebuie mie si care ma face sa zambesc de fiecare data cand o folosesc. Ajunsul la final e mai greu, martor fiind muntele de proiecte in desfasurare pe masa de cusut. Si de langa. Si din cutii. Dar ajung eu sa le organizez si pe alea, nu scapa ele! Tati, ai auzit?

Am vrut ceva simplu, care sa nu implice sa iau toate retetele din aceeasi sursa sau sa fie in acelasi format. Freestyle, si totusi organizat. Cu spatiu de intors si de planuri neprevazute. Care sa nu tina cont ca saptamana mea incepe miercuri, prin simplul fapt ca am facut cumparaturile marti, de data asta.

Pe langa Lista, ar fi de mare ajutor si niste retete, asta daca nu ai deja sadite in memorie o lista considerabila, in functie de experienta culinara personala. Zic doar atat, clasorul meu cu retete printate e gros. Si majoritatea de pe jamie oliver. Simple si de efect, fix pe gustul meu. Si al baietilor (azi Cata a mancat prima oara fasole verde, si-a zis ca-i delicioasa; iar asparagus sunt noile legumele preferate ale carnivorului sef).

Ar mai fi nevoie de o ora, candva, de planificare. Printre replicile serialului de seara. Sau ale unui film siropos. Sau poate e mai rapid sa scormonesti de fiecare data prin camara, frigider si retete si cautarea mesei de azi.
Se ia clasorul, Lista, si un pix. Se aleg cateva retete si se purcede la scris. Numele retetelor in tabelul de sus, in dreptul zilelor saptamanii. Reteta A, reteta B, ...., reteta X. Una sau mai multe pe zi. Sau pauza intr-o zi. Pentru reteta A, se scriu ingredientele in jumatatea de jos, impartite pe categorii. Rapid. Lista aterizeaza apoi in poseta, iar dupa cumparaturi e lipita pe dulapul din bucatarie, pentru referinta. Cu un pix la indemana, as avea in sfarsit unde sa scriu ca tocmai s-a terminat sosul de rosii si piperul ala in rasnita de care tot uit.

Cum zicea Maria, daca vrei sa nu mai fie retorica intrebarea "Dar eu ce gatesc astazi?", Lista o poti lua PDF de aici. Si daca vrei sa faci fine-tune, excelul iti sta la dispozitie. A se printa in 52 de exemplare, pentru tot anul. Ca sa nu ai scuza ca nu-i planul disponibil si imprimanta-i departe. Bun pentru rezolutie de anul nou.

Maine pun un exemplu, Lista de saptamana trecuta.

Mersi, Maria, pentru mobilizare, am nevoie de imbolduri din astea sa ma urnesc. Postul asta era inceput acum mult, mult timp...

Companie

noreply@blogger.com (Lixa) — Thu, 10 Nov 2011 19:27:00 +0000

In timp ce spalam vasele de dimineata, Matei a venit in inspectie in bucatarie. La mozzarella si rosii, restanta de dimineata. mam-mam-mam (aka iam-iam-iam)

La ceas de seara

noreply@blogger.com (Lixa) — Wed, 09 Nov 2011 20:06:00 +0000

19h00
- Cata, tati pleaca acum la antrenament
- Pa, tatiiii!
- Acum ma duc cu Matei la baie, vrei si tu sa vii cu noi sa ne jucam impreuna?
- Mi-e foameee!
- Bine, ce vrei? Cascaval, iaurt, branzica?
- Imi aleg eu, zice el deschizandu-si frigiderul, cu o figura concentrata.
Trage scara, si iese cu cutia de cascaval. Matei deja se agita in brate, cand a vazut ca e vorba de mancare. Conving (intr-un final), sa cedeze o bucatica cat de mica catre juniorul protestatar.

19h15
- Cata, eu merg cu Matei la nani.
Schimb scutecul, intr-o pozitie deloc usoara, pe jos. Vine si Cata, sa se joace inca un pic cu jucariile din camera baietilor.
- Alege-ti cateva jucarii si asteapta-ma in sufragerie, te rog.
- Bine, mami, imi iau microfonul si chitara.
- Ii zici noapte buna lui Matei?
- Noapte bunaaaa, Matei!
- Te rog sa incerci sa nu vii in camera, ca sa adoarma Matei mai repede.
- Bine, zise el fugind cu jucariile la zbenguiala.

19h30
Il gasesc intr-un pat improvizat in sufragerie, pe post de loc de citit. Invelit, citind din carte cu trenul de la biblioteca.
- Ai, ai, ai, ce unghiute murdare! Tre sa le taiem! A, si urechiusele trebuie curatate!
Partea mai usoara, urechile, e bagata la inaintare.
- Aaaa, imi place, mami, cand faci asa cu betisorul ud!
- Am terminat, acum pune manuta aici sa taiem unghiutele.
- Nu vreaaauuu, mi-e somn!

19h45
- Bine, mami, te las sa dormi, ma retrag eu in bucatarie, lasand baiatul in sufragerie.

20h00
- Am venit sa vad daca ai adormit.
- Nu inca, citeam din carte.
- Bine mami, dupa ce adormi te mut in patutul tau, da?
- Bineeee.

20h10
- Mamiiiiiii, maaaamiiiii!! Abia aud strigatele, cu hota pornita in bucatarie.
- Da, mami, ce-i?
- Am adormit, vino sa ma duci in camera la mine si la Matei.

20h12
- Uite-l si pe Winnie, l-am gasit. Noapte buna, Cata! Paa!
- Noapte buna, Mami! Paaaaa!

Metode rapide si usoare de a prinde o esarfa

noreply@blogger.com (Lixa) — Mon, 01 Aug 2011 10:57:00 +0000

Pentru ca in Pintrest nu pot sa adaug un video, iar alte metode de bookmark n-am mai folosit de ceva timp, pun aici clipul. Cred ca tipa vorbeste in ruseste, dar asta e mai putin important.

N-as fi crezut ce pot face un minut in plus, o esarfa si niste idei rapide. Am incercat cateva stiluri, unele cu succes, altele poate nu potrivite tinutei de atunci.

Enjoy!

Despre montessori, ritualuri si schimbari

noreply@blogger.com (Lixa) — Mon, 25 Jul 2011 20:15:00 +0000

Cand a trecut Caisescu la un pat normal, l-am dus la Ikea sa-si aleaga. Dupa ceva ore petrecute pe acolo, in probabil magazinul lui favorit, l-a ales pe cel mai mare. Cum la vreme aceea (acum vreun an jumate?), bebe2 nu era inca in planuri certe, n-am avut nimic impotriva cu dimensiunea patului. Ideea era sa-i placa noua setare si sa faca usor tranzitia de la patul de bebelus. Acoperisul cu stelute de deasupra n-a fost cerut, dar tin minte, cand eram mica, cat imi placeau corturile, tunelurile, ascunzisurile. Combinatia a fost castigatoare, s-a adaptat usor, cu doar o singura aterizare neintentionata pe covor.

Stiam ca la un moment dat baietii vor dormi in aceeasi camera. Nu stiam de cand, si nici cum as putea aranja sa incapa 2 paturi acolo, plus un scaun pentru alaptat. Amandoi au dormit cu noi in camera pana pe la 2 luni. Pe Caisescu l-am mutat atunci in camera lui, moment in care a avut primele nopti dormite neintrerupt. Cum pentru Capsunica nu aveam camera separata, a luat el in posesie temporara dormitorul nostru, si noi am poposit pe canapeaua extensibila din sufragerie. (Trebuie neaparat sa luam niste draperii groase aici, nu-mi prieste intunericul doar intre 11 seara si 4-5 dimineata.)

In concediul din Spania de anul asta, am avut inchiriat un apartament cu 2 dormitoare. Ocazie cu care am testat cum se impaca baietii sa doarma in aceeasi camera. Rezultatul: seara, Caisescu adormea singurel, ca noi nu puteam ramane in camera sa nu deranjam Capsunica; trezirile nocturne comune n-au durat decat cateva nopti - Caisescu s-a imunizat repede la urlete bebelusesti. Deci, un adevarat succes. Ajunsi acasa, am dat fuga la Ikea sa cautam o solutie viabila pentru dormitorul belgian. Ce hotarasem era sa intoarcem patul lui Caisescu, si, cumva, dedesubt, sa incapa patul piticului. Dar cum cei 80 si ceva de cm inaltime pe care ii aveam la dispozitie ar fi insemnat prea putin pentru un pat de bebelus, iar bebelusul din dotare prea mic pentru un pat de copil, solutia a fost una mai putin conventionala: o saltea, aka "floor bed". Inspirata din lecturile mele cu Montessori. Am dus ceva munca de convingere cu Tati, dar cei 80 cm si dorinta de a ne recapata dormitorul si-au spus cuvantul.

Caisescu a fost informat cu surle si trambite ca va dormi la etaj, motiv de mari urale de bucurie. Dar partea mai complicata am banuit ca de acum venea: cum sa convingem noi misunatorul din dotare sa ramana si sa doarma in interiorul saltelei. Mai ales in timpul zilei.

Dupa cateva ore de intors, aranjat, probat pat, coborat-urcat de multe ori, instructaj si testare pentru eventualele treziri nocturne pentru toaleta ale baiatului de la etaj, am inceput ritualul de nani. Baita Capsunica, strans mai toata apa de pe jos dupa stropeala lui Capsunica, imbracat si masaj Capsunica <-- Tati. Laptic si parcat Capsunica in noul pat <-- Mami. Intre timp, dus, imbracat si citit Caisescu <-- Tati. Condus baiat mare in patul de la etaj, cu acoperis, dat pupi, facut mai-mai, invelit <-- intai Tati, si, dupa ce a terminat cu treaba de la parter, Mami. Prima seara, un succes - lapticul a fost servit chiar in patul de la parter, intors pe burtica, si apoi somn prelung pana la urmatoarea sculare.

A doua zi aveam emotii mai mari, despre cum sa definesc zona de nani si zona de joaca la distanta de cateva intoarceri laterale, deci instant. La momentul oportun, nici prea obosit, nici prea activ, l-am condus in noul pat. Covorul liber, fara jucarii. Mangaiat, povestit soptit de nani, invelit, plecat din camera. Revenit peste vreo 5 minute, cand se auzeau niste zgomote - baiatul in mijlocul camerei, zambea de noua lui realizare. Reluat nou introdusul ritual - mangaiat, povestit soptit de nani, invelit, plecat din camera. Revenit iar peste cateva minute, in urma unor chiote - baiatul pe perni, zambea multumit. Reluat ritualul - mangaiat, povestit soptit de nani, invelit, plecat din camera. Revenit peste 10 minute de liniste - baiat adormit in pat.

Asta a fost acum o luna. Fiecare runda de nani a inregistrat maxim 3 recuperari. Fara proteste. Asteptam perioada de mers in 4 labe si cea de ridicat in fund, posibil sa aduca ceva schimbari (desi eu sper sa nu)...

Ghiozdanul

noreply@blogger.com (Lixa) — Sun, 10 Jul 2011 09:46:00 +0000

Caisescu a reusit performanta sa uite ghiozdanul la scoala in ultima zi. Singurul ghiozdan. Am trecut mai apoi pe la scoala, dar era inchisa, evident. Urmatoarea saptamana, stagiu de tenis. Adica, luni la prima ora avea nevoie de ceva in care sa-i pun gustarea si apa.

Drept care duminica baietii au iesit afara, iar eu am facut un ghiozdan. Simplu, fara buzunare, briz-brizuri si alte alea. Rapid. Iar pe la 11 seara era gata.

Tiparul este de la Made By Rae, foarte bine explicat si detaliat. Si simplu. Si cel mai important, pe dimensiunea umerilor lui Caisescu. Materialele sunt de la Ikea: Gunilla si Majken + un fermoar mai lung.

Acum repetam scenariul, vineri a reusit sa si-l piarda la stagiu. Oare unde se duc ghiozdanele cand dispar?

Din bucataria de vacanta

noreply@blogger.com (Lixa) — Sun, 19 Jun 2011 18:50:00 +0000

Din ultima descoperire - La cuisine de Jamie, imprumutata de la biblioteca comunala. Retete simple si rapide, cu ingrediente putine. Perfecte pentru bucataria de vacanta. Repetate de destule ori incat sa le invat pe dinafara.

Dorada la cuptor

Creveti cu sos

Salata de rosii cu vinegreta (ulei de masline + otet balsamic + oregano + sare + piper)

La capatul lumii. In Gibraltar

noreply@blogger.com (Lixa) — Tue, 14 Jun 2011 16:44:00 +0000

Cu oricat de putin as fi ramas din geografia din scoala, tot stiam unde e stramtoarea Gibraltar. Ce habar n-aveam e ca Gibraltar e tara, de nici 7 km patrati, colonie britanica. Cu limba oficiala engleza, cu moneda pound-ul, dar cu sensul de condus pe partea dreapta (nu ca celelalte colonii britanice). Cu un aeroport care n-ar prea fi avut el loc daca nu ar fi tracut strada principala prin el - cu semafoare la ambele capete, sa dai prioritate avioanelor, deh. Cu vreo 30.000 de locuitori si o tona de turisti. Paradis fiscal si, am aflat acum, cumparaturi fara TVA. Deci a patra tara din pensinsula iberica (daca am pus la socoteala Gibraltarul, numar si Andorra). O tara in care lumea se chinuie sa vorbeasca engleza pe strada, desi au un accent atat de ciudat incat te miri de ce nu o dau pe limba nativa. Punct evident de discordie intre Spania si Anglia. Locatie strategica. Regatul Unit "primind" bucatica de pamant pe la inceputul secolului XVIII, in urma unul razboi. La ultimul referendum (2002), 99% au votat sa ramana colonie britanica.

Am ajuns si noi din curiozitate in Gibraltar, desi destul de departe de locatia noastra. E greu de ratat cand vii dinspre Spania, in campie apar niste stanci mari pe marginea marii. Ne-a intampinat o coada destul de mare la granita, pentru verificare prin sondaj (?) a pasapoartelor. E membru UE, da nu tocmai (nu e din cele 27 tari cu drepturi depline), deci granita e inca in picioare si in activitate. Cum a vazut Tati telecabina, am decis ca in colo sa ne indraptam. In ghid nu scria prea multe despre astia 7 km patrati, asa ca am zis macar sa privim panorama si poate zarim Africa. Africa n-am zarit-o, era o zi cu ceata si vant - ca doar de asta am pus deoparte planurile de plaja. Dar am vazut maimutele, in libertate pe stanca din Gibraltar (The Rock). Am vazut maimute care stateau in carca, sau in brate, si de atunci a inteles Nea Caisa de ce ii zicem noi Maimutica. Stancile se zice ca aveau scrise pe ele Non Plus Ultra (nimic mai departe), iar dupa descoperirea Americilor, a ramas numai Plus Ultra.

Mi-au placut casele cu parcare de barci (sau iahturi?) la scara, localnicii cu biciclete si linistea de la inaltime.

Si pentru ca lui Caisescu i-au placut atat de tare maimutele si ne tot ruga sa mai mergem, am repetat vizita la ceva zile dupa. De data asta am putut vedea clar Africa, la 25 km departare.

Am apucat sa ne plimbam pe stanca si sa vedem pestera lui Sf. Mihai (St. Michael's Cave). Si sa analizam mai cu atentie maimutele. Timp in care Nea Capsuna n-a inchis ochii o clipa in sling, dar a recuperat in masina la intoarcere.

Cred ca am fi mers inca o data sa mergem cu barca sa vedem delfinii, dar distanta si-a spus cuvantul. Si ne-am multumit cu un delfinariu mai aproape, dar mai multe despre asta in episodul urmator.

Din vacanta. O altfel de zi

noreply@blogger.com (Lixa) — Sun, 12 Jun 2011 16:12:00 +0000

Planul in vacanta asta era cam asa: dimineata vreo ora-doua la plaja, cei mari la valuri si la nisip, iar Nea Capsuna la juma de ora de nani.

Apoi la hotel, facem papa si mancam, timp in care Capsunica isi face somnul de pranz, vreo 2 ore. Ca doar cel mai bine e in patul lui, unde se poate misca in voie si dormi pe burta. Altundeva - scoica, prospoul de plaja, brate/sling - bate ceasul la jumatate de ora. Iar daca adoarme cand e prea obosit, somnul scade si spre 10 minute, total insuficient pentru o mana de om de acum spre 8-9 kile. Si nu lipseste nici baia din cada a lui Nea Caisa, ca sa compenseze lipsa cazii de acasa de la Bruxelles. Baie de vreo ora, asa, tocmai bine ca sa i se aseze mancarea.

Iar pe dupa-amiaza, pe la 4, la piscina hotelului, unde intr-un final baietii au avut curaj sa intre fiecare cu colacul lui. Nea Capsuna mai degraba, lui ii place apa inca din primele zile. Eram inca in maternitate, era sculat din somn si nemancat, venise asistenta sa-i faca baie in chiuveta/cada din salon. Se pusese pe un urlet din care nu am reusit sa-l scot. Am dat inainte pe spalatul cu carpa, pe masa de infasat, printre suspine, sub supravegherea asistentei. Si cum a ajuns in apa calduta, imediat a disparut orice protest, s-a linistit cum nici in bratele mele nu reusise.
Asa ca atunci cand l-a vazut pe Capsunica in colac in piscina, normal ca Nea Caisa n-a rezistat invidiei si a intrat si el. El, care contrar tuturor incercarilor lui Tati, nu i-a placut nici in mare, nici in piscina. Dar se pare ca fratiorul a fost stimulentul necesar. Ce face un pic de gelozie constructiva...

Dar azi am schimbat un pic programul. Dupa o noapte lunga, in care Nea Capsuna s-a sculat mai ceva ca la o luna, am reusit sa ne urnim spre plaja pe la 10 jumate. A invatat sa se intoarca de pe burta pe spate, iar el doarme in pat numai pe burta. Si cum ajunge pe spate, se trezeste si da semnalul. Trezirea definitiva a fost pe la 8, iar pentru Caisescu pe la 9. Ca in fiecare dimineata am stat toti 4 la rasfat in patul mare, ca sa mai prelungim noi astia mari starea de somnolenta... O mare calda si linistita ne-a intampinat azi, fara nici o adiere de vant, si cu 24 de grade in aer. Unde mai adaugi si un Nea Caisa care a avut curajul sa intre in val pana la genunchi, sa caute pietre. Asta pana cand un val a venit si i-a dat un pupic mare-mare, pana peste cap, si s-a retras la o distanta considerabila de luciul apei. A fost placut, drept care am hotarat sa mai ramanem un pic fata de programul normal, ajungand sa parasim nisipul spre ora 1 (stiu, stiu, tarziu tare). Si ne-am oprit doi pasi mai incolo, a restaurantul nostru preferat, la ospatarita cubaneza cu prieten roman, care imi da ocazia sa imi exersez spaniola, si cand nu o nimeresc, sa dau pe romana. Capsunica stiam deja ca n-o sa doarma, aveam doar slingul si caruciorul la noi si nu eram in miscare. Pana la urma a capitulat pe la 3, la desert, in timp ce isi lua si el pranzul. Evident, cum am ajuns la masina si a ajuns in scoica, 10 minute mai apoi, a facut niste ochi mari, de ziceai ca lui nu i-a fost niciodata somn. Cum deja am ajuns ca cunoastem tabieturie ploadei, cum am ajuns la hotel l-am parcat in patul lui si dus a fost. Inca doarme in timp ce scriu randurile astea, ajungand deja la 2 ore. Caisescu, cum a ajuns in casa, a zis ca vrea sa faca baie in cada, si a stat acolo vreo ora. Drept care pe Tati l-am trimis la piscina, la inot si la timp liber cu noua jucarie, o tabla de sah electronica. Dupa baie, l-am trimis si pe Nea Caisa cu colacul la subrat spre piscina, sa se balaceasca.

Aveam in plan sa merg si eu cu Capsunica dupa ce se scoala, sa tinem companie baietilor mari la balaceala, dar cred ca deja e prea tarziu (ora 6), in curand vine umbra peste piscina si la 7 e ora de nani a baietilor. Asta daca se mai scoala Capsunica...

Edited: Nea Caisa s-a culcat pe la 8, dupa ce a infulecat ce-am avut prin frigider timp de o ora. Nea Matei s-a trezit tot pe la 8, a supt si a adormit la loc.

Open source

noreply@blogger.com (Cosmin) — Sat, 11 Jun 2011 16:11:00 +0000

Probabil toti cei care ma cunosc stiu ca sunt un utilizator de Linux de ceva ani. Am incercat mai multe distributii si in cele din urma m-am oprit la Ubuntu.

De cand am trecut la Linux am cautat variante la softurile pe care le foloseam mai des sau mai rar sub Windows. Am avut o surpriza foarte placuta sa constat ca pentru orice soft pe care utilizatorul mediu il foloseste acasa (si uneori nu numai - unele din aceste softuri pot fi folosite si sunt folosite cu succes si in mediu profesional) exista o varianta open source si free.

Pentru Photoshop exista GIMP. Pentru Corel Draw sau Illustrator exista Inkscape. Pentru Microsoft Office exista Open Office sau mai nou Libre Office. Pentru Quark Express sau Adobe PageMaker sau InDesign exista Scribus. Pana si pentru Autocad exista alternative.

Multe dintre aceste programe open source, intr-adevar, nu pot fi folosite in mediu profesional. De exemplu, GIMP nu are profil de culoare CMYK ceea ce il face complet inutilizabil intr-o editura. In acest domeniu nu poate concura cu Photoshop-ul. Dar cati utilizatori au nevoie acasa de profil CMYK? Zero! Niciunul. Nimeni nu converteste pozele in profil CMYK. Toata lumea acasa foloseste Photoshop-ul pentru un "crop", ochi rosii, rotire, redimensionare, ceva "levels", ceva "curves" si un pic de "histograms". Daca cineva e cu adevarat avansat poate mai foloseste si ceva efecte. Atat. Ei bine, toate astea le poate face (si le face) cu success GIMP-ul.

Cu toate astea, stiu o gramada de oameni care prefera sa ia un Photoshop crack-uit.

Aceeasi poveste si cu Inkscape. Pentru utilizatorul mediu acasa e mai mult decat suficient. Cu toate acestea, multa lume care are nevoie acasa de grafica vectoriala foloseste Corel sau alte softuri crack-uite.

Pana acum Inkscape nu avea pagini. Ca sa ma laud, mai nou Inkscape are si pagini. Era principala problema pe care utilizatorul de acasa o avea cu Inkscape.

Da, este adevarat. Aceste programe mai au bug-uri (dar la fel si cele pe bani), nu au versiuni noi la intervale regulate, nu sunt exact identice cu softurile ale caror alternativa sunt etc. Cu toate astea, sunt sustinute de o comunitate foarte larga de utilizatori. Oameni care lucreaza gratis la ele, in timpul liber. Orice problema am avut cu un astfel de soft (Inkscape, GIMP) am gasit mereu o solutie pe un forum.

Prefer oricand un soft facut de o mana de oameni, dar sustinut de mii, poate zeci de mii de oameni, decat un soft facut de o armata de oameni, dar o armata de oameni careia nu-i pasa de nevoile utilizatorului.

din premierele zilei

noreply@blogger.com (Lixa) — Mon, 31 Jan 2011 19:57:00 +0000

Matei se intoarce pe jumatate, pornind din pozitia pe burta. Si am descoperit prima hainuta care i-a ramas mica. Sunt curioasa cat o fi luat in in greutate in luna asta (asta mi-aduce aminte: am uitat si azi sa-i fac programarea la doctor pentru controlul lunar...).

de ce??

noreply@blogger.com (Lixa) — Mon, 31 Jan 2011 19:52:00 +0000

A inceput perioada "De ce?" de vreo saptamana. A debutat de fapt cu "pourqoui?", se distreaza in ultima vreme sa vorbeasca in franceza acasa. Zau ca e complicat sa raspunzi in franceza la intrebari ezistentile :D

Din episodul de azi:

In masina, plecand de la scoala/gradi. Mami, de ce se merge la scoala?

Acasa, mancand supa. Eu de ce vreau sa mananc?

Succes la raspunsuri inspirate si rapide. Mie. :)

A venit Matei

noreply@blogger.com (Cosmin) — Sat, 01 Jan 2011 23:18:00 +0000

Azi (intai ianuarie 2011), la ora 20.30, a venit pe lume Matei. Are 3 kilograme si 250 de grame, ~~am uitat inaltimea (dar o sa o completez maine)~~ 50,5 cm si a luat la nastere 8, 10 si 10. 8 in primul minut de viata, 10 ~~dupa nu stiu cate minute~~ dupa 5 minute si 10 ~~dupa nu stiu cate alte minute~~ dupa 10 minute. Amandoi sunt bine, totul a decurs foarte repede si fara nicio problema.

Mai multe poze urmeaza pe Picasa. Sunt sigur ca Lixa se va ocupa.

Trafic in Bruxel

noreply@blogger.com (Cosmin) — Sun, 19 Dec 2010 14:19:00 +0000

Am fost azi cu Cata sa ne jucam in zapada. Nu mai iesisem cu el de cand mi-am rupt piciorul. M-am gandit sa-l duc in parc la Woluve (mai mare parcul si mai multi copii). Avem si langa noi doua parcuri, dar mai micute... Woluve parc fiind mai departe, am mers cu masina.

Pana sa plecam de acolo, a inceput sa ninga. O ninsoare de mijlocul iernii, superba, cu fulgi mari care se luptau cat puteau cand ajungeau jos, pe pamant, sa ramana acolo. Dupa o ora de ninsoare, s-a depus zapada si pe strada, nu numai in parc.

Drumul de intoarcere a fost o adevarata placere. Exact cum ar trebui sa se circule in astfel de conditii (pe ninsoare puternica cu zapada pe strada). Se mergea extraordinar de ordonat, in coloana, cu viteza intai cu 10-20 km la ora. Am parcurs un bulevard de circa 2km, poate 2km si jumatate cu viteza intai. Desi bulevardul avea doua benzi, pentru ca cea din stanga era ocupata cu zapada (desi zapada era proaspat depusa), toata lumea a mers linistit cu 20km la ora pe banda cu mai putina zapada.

Pentru mine e o adevarata placere. M-am simtit extrem de sigur. Stiu ca, chiar daca cel din spatele meu are cauciucuri de vara si nu-l tin franele, oricum nu ma spulbera. O sa se opreasca usor in spatele meu (nu a fost cazul) si atat. La 20 km la ora, nu cred ca se poate intampla ceva. Nu e ca si cum intra cu 90 km la ora in mine pentru ca dupa ce ca nu si-a pus cauciucuri de iarna, se mai si grabeste.

Tot drumul pe bulevardul cu pricina, am numarat cate masini au depasit pe banda cu zapada (da, au si ei exceptii). Au fost 6 in total, in 15 minute, pana am facut dreapta pe o strada cu o singura banda. Doar 6. Si nu, nu va ganditi ca au depasit cu 90 la ora. Nu. Cu vreo 30, 40 km/ora. Oricum, adevarul e ca si eu as fi mers cu vreo 30 de km la ora ca sa pot sa schimb in viteza a doua. Dar asa, am preferat sa stau in coloana.

Din cei 6 care au trecut pe langa noi, unul avea numar de Germania si 5 numar de Belgia. Inclin sa cred ca cel cu numar de Germania era exceptia lor, pe cand cei cu numar de Belgia, nu poti fi sigur de nationalitatea lor (nu spun ca erau romani neaparat, din contra). Dar nu se poate trage concluzia ca cei 5 erau belgieni.

Concluzia? In primul rand s-a mers continuu. Am facut cei drept 2,5 km in 15 minute, dar, in primul rand, i-am facut intr-o siguranta deplina si doi, s-a mers, nu s-a stat. Oare de ce? Parerea mea este ca secretul il reprezinta lipsa celor care depasesc fraierii care merg cu 20 la ora si dupa vor si ei in fata la stop, ca deh... dupa ce ca nu au cauciucuri de iarna, se mai si grabesc...

Vin in Belgia. Ce as vrea sa stiu. 3. Cont bancar

noreply@blogger.com (Lixa) — Thu, 09 Dec 2010 13:24:00 +0000

As recomanda ING, pentru ca are program pentru expat. Daca ai deja contractul de munca semnat, poti sa-ti pre-deschizi contul inca de cand esti in tara. Iar cardul poate fi gata cand ajungi in Belgia: treci pe la banca, dai cu semnatura, si ridici cardul. Cam toate platile se fac aici prin transfer bancar (comision 0). Si, evident pentru un program pentru expat, cei de la ING vorbesc bine engleza (cel putin cei cu care am avut eu contact). Poti sa faci (tot din tara)
Iar pentru inceput, ai nevoie de cont bancar pentru garantia pentru chirie. Vezi detalii aici.

Alte banci pe care le-am tot vazut pe aici: Fortis, Dexia.

PS. Nu am nici un interes financiar (din pacate) pentru recomandarea catre ING; ea e bazata doar pe experienta pozitiva avuta cu ei.

Vin in Belgia. Ce as vrea sa stiu. 2. Transport bagaje spre Belgia

noreply@blogger.com (Lixa) — Wed, 08 Dec 2010 09:23:00 +0000

Cum am scris de multe ori mesajul asta, m-am gandit sa-l transform intr-un post pe blog, sa fie accesibil cat mai usor, si sa am motiv sa prezint mai structurat ideile.
Nota: toate detaliile de mai jos sunt desprinse din experienta noastra, deci unele aprecieri pot fi foarte subiective.

Daca la venirea in Belgia, vrei sa transporti mai multe lucruri decat poti cu avionul, ai ca optiuni:

trimis pachet prin Atlassib, sau orice alta firma de autocare care vine incoace

inchiriat un camion. Asta e firma pe care am ales-o noi, dar banuiesc ca sunt multe altele:

Efectuez transport de marfa din tara(Romania),catre Belgia. Incarcare in fiecare saptamana.Transportul se efectueaza cu Autoutilitara cu prelata 19 mc(4,1*2,03*2,22),sau dubita 12 mc cu masa utila de 1.6t.
Preturile sunt in functie de zona de incarcare respectiv descarcare.
De exemplu clientul vrea ca toata masina sa fie incarcata cu produsele lui,pretul este de aproximativ 650 Euro.
Se poate cara si in regim de grupaj (clientul are de carat doar 400 kg cu 4 mc),atunci pretul este direct proportional cu locul pe care il ocupa in masina(dar nu mai putin de 200 euro,adica nu se renteaza pentru a transporta doar cateva coletele).
Se poate si retur Belgia-Romania,pretul la retur este putin mai mare.
Relatii la 0723666196 sau 0766298281. Pentru mai multe relatii astept telefon.
Se poate elibera si factura daca este nevoie.Marfa este asigurata(30.000Euro).

Vin in Belgia. Ce as vrea sa stiu. 1. Imobiliar

noreply@blogger.com (Lixa) — Tue, 30 Nov 2010 21:07:00 +0000

Cum am scris de multe ori mesajul asta, m-am gandit sa-l transform intr-un post pe blog, sa fie accesibil cat mai usor, si sa am motiv sa prezint mai structurat ideile.
Nota: toate detaliile de mai jos sunt desprinse din experienta noastra, deci unele aprecieri pot fi foarte subiective.

Incep cu gasitul un apartament de inchiriat, pentru ca de obicei e primul lucru pe lista.

site-uri cu anunturi: www.immoweb.be, www.vlan.be
nr de camere din anunturi = nr de dormitoare (fara a include sufrageria)
regiunea Bruxelles-capitala are 19 comune + Bruxelles-ul.

Comune
mai verzi, mai linistite, si accessibile usor cu transportul in comun, sunt: Woluwe Saint-Pierre, Woluwe Saint-Lambert, Auderghem, Watermael-Boitsfort, partial Etterbeek si Ixelles. In ansamblu, partea de est a regiunii, fara a te apropia de centru (Ville de Bruxelles).

Pentru varianta mai animata, dar totusi fara fete dubioase, ar fi parti din Ixelles (zona universitara) si Saint Gilles.

Restul comunelor nu sunt atat de sigure – cele mai slab cotate sunt Anderlecht si Forest.

Din capitolul comune linistite, dar mai greu accesibile cu transportul in comun, sunt: Uccle, Evere, Kraainem.
majoritatea apartamentelor sunt nemobilate. Diferenta de chirie este cam de 200 euro in minus fata de cele mobilate. Avantajul apartamentelor mobilate este ca poti face contract si pe o perioada mai scurta (1 an)
contractul standard
de chirie este 3/6/9. Pe scurt, e un contract pe 3 ani, iar dupa perioada asta, o data la 3 ani poti renegocia. Daca vrei sa pleci inainte de 3 ani, platesti o despagubire de 1/2/3 luni, in functie de cat mai e pana la cei 3 ani. La fel si daca proprietarul vrea sa incheie contractul, cu mentiunea ca el plateste despagubirea – evident :D Dupa cei 3 ani, preavizul este de 3 luni (parca), dar fara vreo despagubire.
pe langa
asigurarea
pe care o face proprietarul, si chiriasul trebuie sa faca una, atunci cand semneaza contractul de chirie. Noi am platit cam 100 si un pic de euro / an, factura venind la vreo luna dupa ce am semnat contractul de asigurare.
cand iei in primire apartamentul, trebuie sa faci un
"etat de lieux"
(=starea lucrurilor). Adica o foaie in dublu exemplar, semnata de proprietar si chirias, in care se descrie foarte amanuntit starea apartamentului. Procesul asta verbal se poate face direct, intre proprietar si chirias, sau de catre o persoana specializata, contra cost (aprox 400 euro). Avantajul unui specialist este ca se uita si in gaura ...wc-ului... dupa stricaciuni si le noteaza, astfel cand pleci si se face din nou un etat de lieux, nu te trezesti ca iti imputa proprietarul o stricaciune care exista de dinainte sa te muti in apartament. Pe de alta parte, sunt destui bani de dat, mai ales la inceput de drum.
chiria este partea efectiva pe bani care ajunge la proprietar. Pe langa asta, trebuie platite si anumite cheltuieli pe care proprietarul le are (de ex: incalzire, intretinerea blocului, apa) – "charges". De restul cheltuielilor (de ex: electricitate, tv, Internet, telefon) se ocupa chiriasul, in general. E indicat sa intrebi exact ce intra in loyer si ce intra in charges.
de obicei,
plata chiriei
se face in avans, intr-un cont bancar specificat in contractul de chirie.
garantia pentru chirie
se depunde in banca, pe numele chiriasului, intr-un cont blocat. Chiriasul depone banii, dobanda revine chiriasului, iar banii pot fi retrasi la sfarsitul contractului de chirie, cu semnatura proprietarului. Valoarea garantiei este de 2 ori chiria, suma stabilita de lege. De asta e recomandat sa ai un cont (curent) in banca cat mai repede posibil.
un apartament se gaseste destul de repede (in medie cam 2 sapt, din ce-am intrebat prin jur). De asta e bine sa ai o solutie de
cazare temporara
pana se elibereaza apartamentul: hotel (destul de scump), prieteni, cazare pe termen scurt. Sunt ceva optiuni pentru cazare pe termen scurt, nu foarte ieftine, dar oricum mai acceptabile ca pret decat un hotel.
daca un apartament ti-a placut, e bine sa ceri
contractul
inainte si sa ai timp sa-l citesti. Pe tot. La unul din apartamentele pe care le-am vazut, proprietarul voia sa fie curatata anual toate tevile din casa, si sa-i trimit chitanta de la mester drept dovada. Si sa platesc eu asta. In acelasi contract, proprietarul se ocupa de reparatii doar daca erau probleme la pereti, restul era treaba si cheltuiala chiriasului. Dupa ce le-am scris un mail lung alora de la agentie, care-mi facusera prezentarea casei si-mi dadusera contractul, mi-am mutat gandul de la apartamentul ala - pacat, era o zona chiar frumoasa. Vezi mai jos un model de contract "safe" pentru comparatie, recomandat de legistii din Comisia Europeana.
o clauza utila de avut in contract: daca vrei sa pleci mai devreme de deadline-ul contractului (care, cum am zis, de obicei e 3 ani), poti sa te ocupi tu de gasirea urmatorului chirias, astfel incat proprietarul sa aiba continuitate. Avantajul este ca nu mai platesti penalizare.
daca chiriasii actuali sunt prezenti cand vizitezi, intreaba de cam cat platesc pe luna la lumina, caldura. Despre magazinele din zona. Despre vecini. Despre proprietar.

Documente utile

Cu intarziere

noreply@blogger.com (Lixa) — Fri, 19 Nov 2010 23:43:00 +0000

... va invit la o felie de tort:

.. si la un instantaneu cu a doua aniversare cu burtica (acum 32 de saptamani)