Poveste de pe net-3D

Cartea si semnul iubirii

noreply@blogger.com (mircea batranu) — Sat, 04 Jun 2011 09:28:00 +0000

Cât de mult îmi lipseşti “fată verde cu ochii padure” şi cât de mult îmi doresc roua zâmbetului tău. Am încercat să fac o minune şi să te aduc prin puterea gândului dar ochii tăi verzi m-au certat râzând:

“visezi, nu sunt adevărată, eu nu mai sunt, poţi tu să înţelegi asta?”

“fată verde cu părul pădure, dar astea-s cuvintele şi gândurile tale, vino, te simt”

... ai oftat şi te-ai aplecat asupra mea făcând ochii mari de tot … ochii tăi verzi şi născători de lume s-au deschis pentru mine şi m-au aruncat într-un codru verde, verde de verde, cumplit de verde, unde m-am rătăcit, iar vocea ta aerată mi-a şoptit:

“tu ştii semnele, învaţă-mă, ce e asta?”…

“poate ai nevoie de mine, Dora, te uită spre ursă noaptea şi vezi semnul, e gândul meu bun”

“da? atunci îţi dăruiesc o picătură de rouă dar nu răscoli toată pădurea după ea, da? Voi căuta semnul dar spune-mi ce e şi de ce e, te rog!”

“vei simţi Dora, vei simţi, ştiu asta”

... iar visurile se învolburau şi vocea ta era tot mai departe ... ai început să râzi spunând

“da, e semnul iubirii”

Ganduri despre Poveste de pe net-3D

noreply@blogger.com (mircea batranu) — Thu, 23 Sep 2010 11:09:00 +0000

Când semnele se leagă e dat să-nceapă ceva nou, o cale, un drum . Aşa a fost 3D, un semn.

3D este piesa grupului Voltaj, a fost suportul poveştii de dragoste, aşa a început ... Dar 3D este şi "Dragoste de Dora". O poveste de dragoste! Sau de ce n-ar fi o a 3a dimensiune a existenţei? De trup şi suflet vorbim cu toţii. Suntem definiţi de doua dimensiuni numite trup şi suflet. Dar a treia dimensiune, cea care ne leagă, cea care face şi desface, cea a Voinţei, de ce n-ar fi ea 3D?

*****

Cuvintele Dorei:
"mi-eşti drag, ştiu că de-asta ai apărut în viaţa mea şi că eşti acolo undeva pentru mine… simt asta prin tot ce-mi scrii…mă bucur că ai apărut şi sper să-ţi placă Voltaj ( nu-i ascultasem încă)"
...şi mi-a dedicat 3D...
”ascultă-i te rog-când mă simt gol /cu tine mă îmbrac-de câte ori ascult 3D mă gândesc la tine, chiar am senzaţia că au compus pentru noi… "

Când am scris însă, dupa şase ani, fragmentul acesta, ascultam Phoenix , cu piesa de forţă "Timişoara" si cu interogaţia, ca un ecou multiplicat la nesfărşit ...
„pe unde-o fi fata pădure?....”
-fata pădure era de fapt fata de pe valea Izei, era Dora, fata roşcată cu ochii verzi, cu ochii pădurii...

Valea Izei - Valea Frumoaselor

noreply@blogger.com (mircea batranu) — Mon, 28 Dec 2009 07:24:00 +0000

Valea Izei, Valea Frumoaselor
(fragment din « Poveste de pe net-3D » pag.44-46)*

Am oprit pe marginea drumului lângă un rău, am luat cafeaua din termos în două pahare de plastic şi ne-am aşezat pe malul apei…eram la umbra unei sălcii cu o scorbură imensă, cred că şi-un urs încăpea acolo…Râul era liniştit, parcă se oprise-n loc din cauza căldurii…Stăteam pe iarba de-un verde strălucitor, cu apa la picioarele noastre. Beam cafeaua în liniştea apei şi verdele câmpului.
-Ce frumos e şi câtă linişte…îmi place aici, e liniştea din satul bunicii, îmi spune Dora. Chiar e ceva din valea Izei aici.
- Am auzit pe cineva spunând Valea Izei, Valea Frumoaselor. De unde vine asta ? Tu eşti de pe Valea Izei, trebuie să ştii.
-E o poveste cu Valea Frumoaselor, chiar vrei să ţi-o spun ?
-Sigur că da.
- Ştiai că romanii n-au ajuns în Maramureş, au stăpânit Dacia dar nu şi nordul ?
- Da, normal că ştiam, acolo erau triburile de daci liberi
- Ei, să fii atent ce îţi spun. Se zice că soţia unui general roman a încălecat şi a pornit într-o plimbare în ţinuturile interzise imperiului şi nu s-a mai înapoiat. Generalul ăsta era un tip gelos, îşi ţinea soţia ascunsă pentru că era o femeie foarte frumoasă şi oamenii lui n-o cunoşteau.

-Dacă îţi semăna, cred şi eu c-o ţinea ascunsă.
-Merci, stai să vezi. Dacă a văzut că nu s-a întors, şi-a trimis armata s-o caute spunându-le «Unde veţi vedea o femeie frumoasă aşacum n-aţi mai văzut, o veţi lua cu voi şi mi-o veţi aduce». Şi se zice că ei au pornit pe valea Izei şi-au luat toate fetele frumoase pentru că nu mai văzuseră aşa ceva. Pe unde treceau erau numai fete frumoase. De-aia-i zice şi Valea Frumoaselor.
-Păi Dora dragă, asta-i ceva uluitor, înseamnă c-au rămas numai urâtele acolo…măi ce ghinion am avut…
O priveam în timp ce-i spuneam asta.
-Ghinion, ghinion, dar îţi dai seama ce gusturi ai tu dacă alegi fetele astea urâte ????...Ce rău eşti, nu mai vorbesc cu tine, să ştii…îmi vine să te-arunc în apă acum…
Îmi placea cochetăria ei.
-Hai tu Dora, nu trebuie să te superi…Ăsta mi-a fost norocul. Romanii le-au luat pe cele frumoase, eu am luat ce-a mai rămas. Bine măcar c-am mai găsit ceva. Dacă rămâneau numai babe pe Valea Izei, ce făceam? Hai să ne impăcăm, vrei?
M-a privit cu un zâmbet acuzator de data asta.
-Nu, eşti chiar nebun acum, nu ne-mpăcăm aici, te rog.
A început să râdă şi-a continuat:
-Te cred în stare, de fapt se vede-n ochii tăi.
-Măcar sărută-mă să văd şi eu că ţi-a trecut supărarea. Uite, îţi spun deschis un iarta-ma! Poţi tu oare să treci nepăsătoare pe lângă dorinţa mea?
-Bine, uite, închide ochii, te sărut odată şi-o să ne-mpăcăm, da? dar doar atât. Promiţi?
-Promit!
Am închis ochii şi-am întins buzele spre ea, o simţeam aproape, cred că şi inima i-o simţeam bătând…aşteptam, aşteptam…şi la un momentdat începe să-mi şiroiască apă pe cap…m-am speriat şi m-am ridicat brusc de pe iarbă:
-Te mănânc de vie, ce-mi faci?
Dora era deja la câţiva metri distanţă, fugea şi râdea.
-Ai vrut un sărut de la o fată urâtă de pe Valea Izei, uite că ai…
-Să vezi ce-ţi fac de te prind acum…
Am pornit în fugă după ea. Nu era greu s-o prind. Când m-a văzut aşa de pornit, s-a oprit şi-a ridicat mâinile. S-a predat spunând :
-Gata, gata, mă predau, să nu-mi faci nimic, da?
-De ce? Uită-te la mine, ai luat apă din rău peste cafea, am zaţ de cafea în cap, îţi place de mine aşa ?...
-Da
-Mai spune-mi odată, ce-ai zis ?
-Da
M-a blocat cu răspunsul ei. Şi pentru asta o iubeam pe Dora.
-Atunci nu mă mai supăr pe tine, mi-a trecut, dar rămâi cu mâinile-n sus, ok ?
-Nu ţi-am greşit cu nimic, mă crezi? În felul ei şi apa te-a sărutat, nu crezi asta, nu asta ai simţit?
Am îmbrăţişat-o şi-am sărutat-o…
-Ai dreptate, de ce nu m-am gândit la asta?
M-am lăsat cu ea-n genunchi şi-apoi pe spate în iarbă. I-am prins ceafa şi mi-am rasfirat degetele în părul ei. O priveam şi o sărutam.
-Ai gust de cafea, îmi spune Dora.
-Şi de zaţ dacă am, tot nu te mai las acum din braţele mele.
-Te rog, poate să apară careva pe drum. Chiar te-ai supărat aşa rău?
-M-ai surprins, chiar m-ai surprins. Acţiunile de genul ăsta îmi aparţin mie. Sau poate că-mi semeni.
-Sau poate că mă simt prea bine cu tine Mircea.
-E bine atunci. Nu mi-ai spus finalul, ce-a făcut generalul roman?
-A innebunit. A spus că toate femeile sunt de fapt cópiile soţiei lui şi că ea e ascunsă-ntre ele. A innebunit şi-a plecat in pribegie.
-Şi soţia? Au mai gasit-o?
-Nu. Se pare că fugise sau se pierduse în munţi.
-Ştii ce ma gândesc Dora? Poate că e-adevărată povestea asta şi soţia generalului roman e stră-stră-stră-etc-bunica ta. Ai trăsăturile astea frumoase, foarte frumoase chiar.
M-a privit în ochi de foarte aproape, zâmbindu-mi.
-Mă vezi frumoasă poate pentru că-ţi doreşti o partenera frumoasă. Nu cred că-s chiar aşa. Dar nici urâtă nu-s,aşa-i?
-Eşti frumoasă şi eşti a mea şi e ok!
Mi-ar fi plăcut să fie seara, să se facă întuneric şi să nu ne deranjeze nimeni…

Poveste de pe net-3D

noreply@blogger.com (mircea batranu) — Thu, 27 Mar 2008 20:09:00 +0000

Fragmente
TATONAREA

(nota-de fapt ne-am aruncat unul în braţele celuilalt)
...Stabilisem o regulă, între primii noştri paşi, să ne limităm la corespondenţa. Dar eu aveam nevoie de dragoste şi simţeam că am găsit-o.
«De ce să te-ndrăgosteşti dacă nici măcar nu mă cunoşti ? Mă bucură că-ţi place felul meu de-a fi şi că-mi doreşti prezenţa. Şi eu te simt aproape de mine. »
« Eu te simt ca parte din mine Dora, partea la care ţin cel mai mult şi pe care vreau s-o am şi s-o păstrez aici, cu mine. Eu te iubesc Dora. »
« Poate n-o să-ţi plac fizic, poate n-o să ne potrivim, sunt atâtea şi atâtea aspecte de care depindem cu toţii, ce fel de iubire s-a născut în tine ? Poate-ţi vei reface iubirea pierdută, poate eu sunt doar surogatul pentru ceea ce-ai pierdut, vezi tu Mircea câţi de poate apar în mesajul meu, vezi cât de dependenţi suntem de alte şi alte lucruri din viaţa noastră ? Şi în nici un caz nu vreau să pierd un prieten bun aşa ca tine. »
« Nu puteai să apari întâmplător în viaţa mea Dora. De-asta s-au întâmplat toate. Aşa s-a născut culoarul către inima mea, culoarul pe care-ai venit. Ea s-a retras ca să-ţi facă ţie loc, ăsta-i rolul tău acum. Iar tu ai ieşit dintr-o relaţie ca să mă primeşti pe mine. Aşa a fost să fie. Cred că suntem sortiţi unul altuia. »
“...M-ai ridicat pe-un piedestal şi-mi ceri acum să nu fiu statuie, să am sufletul cald şi deschis pentru tine. Aşa sunt, aşa m-ai făcut. De multe ori dacă am timp, deschid mailul şi recitesc mesajele tale…şi eu am primit un dar minunat odată cu ele "
Mă îndrăgostisem de-o imagine. Creasem eu imaginea sau o primisem drept cadou ? În spatele ei însă era un suflet de femeie, un suflet deosebit. Aşa s-a născut dorinţa.

**************

ÎNTÂLNIREA
La un momentdat am zărit-o...era atât de diferită de restul oamenilor...de-asta am zărit-o, pentru că era diferită…cu părul roşcat şi rochiţa cu plasa verde deasupra... se apropia zâmbind... Parcă totul în jur era cenuşiu şi ea era singura culoare.
Trăiam nişte senzaţii ciudate totuşi. Pe de-o parte bucuria că apăruse mă determina să sar din maşină, pe de altă parte aveam senzaţia că s-a năruit un vis şi asta mă făcea să mă ascund, să mă lipesc mult de scaunul maşinii…nu voiam sub nici o formă să se piardă din acel ceva ce susţine speranţa.
Eram fericit, aveam fericirea capătului de drum, lung, obositor, drumul către speranţa. Mă simţeam împlinit şi, culmea, în loc de jucător aveam tendinţa de-a fi spectator. Voiam să văd dar să nu particip direct.
Mă făceam din ce în ce mai mic pe scaun, doream să nu se stingă cumva visul....
Era atât de frumoasă, nici nu-mi venea să cred...
S-a apropiat de maşină cu paşi din ce în ce mai rari.
Trebuia să trecem peste momentul ăsta deşi l-aş fi lungit la nesfârşit.
Am ieşit s-o-ntâmpin ...
-Mircea?
-Dora? Bine te-am găsit, de fapt bine te-am regăsit. Eşti premiul meu.
I-am luat mâna şi am sărutat-o direct în palmă, sărutul îndrăgostitului...
-Bine-ai venit Mircea. Dacă tu consideri asta un premiu, atunci aşa să fie...Ei, ce-ai rămas aşa pironit?
Eram caraghios aşa, nemişcat, privind-o...dar nu-mi puteam lua privirea de la ea. În faţa mea era o femeie deosebit de frumoasă. Frumuseţea stilului ce-l ştiam deja şi-l apreciam era însoţită acum de frumuseţea fizică. Alura femeii frumoase. Suplă şi potrivită de înălţime. Cam zece centimetri mai puţin ca mine, eu aveam 1,82m.
O faţă deschisă, zâmbitoare, părul roşcat, ochii verzi, contururi clare şi ferme.

****************

DĂRUIREA
...Mi-a cuprins capul cu palmele, m-a mângâiat şi m-a sărutat, simţeam vibraţia din ea prin buze, respiraţie, sâni, pântec.
Şi m-a dorit ca niciodată. Eram în al nouălea cer de fericire. Dora era a mea printr-o dăruire unică. Era altceva, era femeie şi mama dominată de dăruire şi posesie.
-Nu spune nimic, să nu scoţi o vorbă te rog, e noaptea mea pentru tine Mircea, iubitul meu...
Eram fascinat de şoaptele ei şi-i primeam mişcările. Trăiam o iubire cu totul deosebită .
-Închide ochii, mi-a spus şi m-a sărutat …Rămâi aşa, să nu deschizi ochii, să nu vorbeşti şi să nu mă mai muşti aşa tare. Promite !
-Promit !
Îi promisesem să nu scot un cuvânt, lumina era stinsă, prin fereastra deschisă venea muzica…era o adiere plăcută dinspre lac…am întredeschis ochii şi-am văzut-o dansând deasupra mea ca-ntr-un ritual…privirea în sus şi corpul abandonat mie în mişcări de dans asiatic…trăiam un vis frumos…eram fericit.
Îmi venea să-i cânt « Fericirea are chipul tău/ Luminat de dragoste mereu… » dar am tăcut şi mi-a fost dat atunci să fiu primit ca niciodată, să fiu alesul, să fiu doritul tată al pruncului ce poate să fie…ce poate fi mai bun ca iubirea ?...vrei să nu se mai termine, de-acolo îţi iei seva, acolo e izvorul…îi simţeam respiraţia şi instinctiv o trăgeam spre mine, îi căutăm buzele, o muşcam, simţeam sărutul cu saratul dulce al sângelui, respiram împreună şi inspiram iubire, dragoste…
M-a primit pas cu pas cu chei neştiute pe căi numai de ea ştiute...

*******************

Nu m-aş fi gândit în ruptul capului că poate va trebui să plătesc pentru atât de multă fericire…

***

Mircea Bătrânu