Viata trece,amintirile raman…

Cand nu mai pot,un pic mai pot…

2026-11-08T04:13:13.824-08:00

Cand nu mai pot,un pic mai pot,si o sa am si un stranepot.Ce repede trec anii,ce scurt e firul vietii,parca mai ieri,eram o copila,azi,trec si peste o movila,sa nu ajung senila.Mai vreau sa am la cap,o bila.Dar va veni o clipa,cand eu,tu,si noi,ne vom sfarsii cararea,si mergem cu pumnii goi,si uitam tot ce-a fost cu noi.Toate trec,si altele vin,dar singurul ce ramane,e Dumnezeu,pe deplin,cu alin.Sa nu facem sa cadem in despir,ca un fir,ci inainte,cu respir.Am trecut prin multe,nu ma laud cum am rezistat,doar scriu cum am promovat.Nu pot sa spun,am trecut de mica prin multe,acum am tamplile carunte,dar bataile au fost multe.De dureri nu va spun,am invatat sa le ung cu magiun,si sa cant,cand va spun.Stiu ca ai trecut si tu,si tu,si tu.Si toti de la mic pan la mare,am trecut prin storcatoare.Acum cand am ajuns putin mai mare,am fiert si in caldare,am crezut ca cad de pe picioare.Nu sunt singura,nu esti singurul,dar toti am baut din paharul lui.Un pahar de venin,amar ca pelin,si plin de suspin.Nu am uitat,si nu se poate uita,dar se poate descifra,daca te uiti pe pielea mea.De ce scriu?Nu sa imi aduc aminte,ci sa iau aminte,ca durerile nu minte.Cateodata mai imi aduc aminte,ca desi sunt parinte,nu pot sa te fac cuminte.De mine,hai sa zic,am mai uitat,dar ce sa mai zic,de acei din casa mea,pe care inca nu i-am uitat.Sunt destui la numar,dar nu pot sa-i duc pe umeri,ca nu sunt nuferi.Azi,iar am mai plans,si am zbierat,cum o mai fac si alta dat,dar nici acum nu sau terminat.Si salteaua de sub mine a zbierat,si mi-a spus sa ies afar din casa,ca sa sufocat,de atata plans ce am strigat.Cate un pic ne-am ameliorat,si apoi din nou durerile ne-au inundat.Vine si pleaca,si ne lasa cu viata seaca,pana nu o bagam pe viata in teaca.Acum am tras un mare oftat,Doamne,cat mai am de lucrat?Nu la lucru fizic,ci la cel pshihic,sa-i mai pun un petic.Cand furiile imi vin,repede imi pun in blid,sa nu raman un palid.Totul e sa ma ajut cum pot,chiar daca manc si un com pot,o se le fixez cum pot.Azi e una,maine alta,ca nu scap si de cea lalta.Sti de ce imi place limba romana?Ca am invatat de la o albina,cand te inteapa,vorbesti doar limbi straine.In engleza nu as putea scrie asa,ca nu m-ar intelege nimenea,doar eu si o cucuvea.Ce e mai interesant,e ca m-am specializat,si de boale am uitat.Cand durerile imi vin,si sa mai uit de chin,nu beau vin,scriu cum vorbea taica Mihail.El zicea,mananca si bea fata mea,ca oricum bataie vei capata.Si asa pe pielea mea am invatat,de cat sa stau suparat pe un om beat,mai bine manc un curcan impanat.Omule,nu uita,chiar daca viata este grea,canta de dragostea ta,ca nimic nu vei capata.Toate noi le ducem,chiar si fara de carute,sunt subrede si multe,si in inima ne impunge.Nu ma plang,le scriu in plans,pentru tot plansul ce l-am strans,si in menghina l-am prins.Trebuie sa ai umor,ca de nu,iau un topor,si toate durerile le omor.Acum de umor m-am saturat,si o iau din nou la cantat.Afara am plecat,si muzica a dat start!Pentru alta dat,cand de dureri nu am uitat.Ramai calm,pe timp de furtuna,nu uita,si Luna se aduna.Azi,acum,e o zi de aducere aminte,trecu viata,si nici nu stiu cum sa va mai spui.Nu astept nici un raspuns,eu in Domnul m-am ascuns.Mergeti frumos inainte,si viata sa va fie cuminte.

Morning glory-Zorele,norele…

2026-11-07T08:36:01.918-08:00

Zorelele,sau norelele,sunt plante erbacee care provin din familia Convolvulaceae,a caror taxonomie si sistematica se afla in schimbare.Numele generic de zorele acopera peste 1000 de specii diferite.Gloria diminetii.Aceasta planta tropical-americana cu crestere rapida,este cataratoare agatatoare si are flori mari in forma de farfurie,ce apar in manunchiuri de pana la cinci flori.Florile,de un albastru violet stralucitor cand se deschid,devin roz sau rosu-violet deschis la ofilire,ceea ce creeaza peste tot un efect bicolor cand planta este in perioada de inflorire.Fiecare floare dureaza o singura zi,insa acestea acopera din abundenta planta.Adesea poate fi intalnita in afara zonei de crestere,deoarece a fost mult timp pretuita ca planta de gradina,si a evadat din cultivare.Prefera habitatele de coasta si padurile umede.Nativa din America tropicala,acum este pantropicala adesea,o buruiana in locurile in care creste.Tulpinile,ce au de cele mai multe ori o baza lemnoasa,sunt aproape lipsite de peri si puternic ramificate.Frunzele sunt ovale spre rotunde cu un varf conic ascutit si o baza in forma de inima,uneori trilobata,cu o lungime de 5-18 cm pe codite lungi.Inflorescentele sunt individuale sau pot avea mai multe flori,aparand dens pe pedunculii de 5-20 cm.Florile,cu viata scurta,in forma de palnie,sunt albastre intens sau purpurii,rar albe,de 5-7,5 cm imprejur.Fructele rotunde,cu un diametru de pana la 12 mm,contin intre una si patru seminte maronii.

Happy 10 th yrs Anniversary to Emanuel and Linda…

2026-11-06T09:34:58.047-08:00

A Decade of Love:To Emanuel and Linda Ten years ago, you joined your hands, And set out toward new, bright lands. As mother, watching from the start, You’ve brought such joy to this old heart. Like sturdy tin that bends and holds, Through all the stories time unfolds, The life you’ve built is deep and true, A beautiful reflection of you two. One decade down,a lifetime more, Of open hearts and open doors. May grace and peace outlast the sun— Happy Ten Years,for both of you!

Get over,le las sa treaca…

2026-11-01T09:31:12.721-08:00

Get over,treci peste toate,chiar cu sau fara roate.Nu pot sa fug dupa naluci,nu am papuci,mananc acum niste nuci.Nu sunt beata,nici afumata,dar beata de mine,se comporta ca si cand nu are rusine.De cine sa-mi mai fie rusine,cand toate merg ca pe ruine,fara rutine,dar pe rotile.Poate viata-mi mi-e afumata,si umblu ca o beata,nimic nu se adapta,dar ma comport ca si una,care este dreapta.De atatea ce m-i se intampla,am riduri multe la tampla,si parul m-i se albeste si cheleste.Inca nu sunt dusa,dar sunt pusa ca o papusa,nimic nu n-e mai educa,toate se incurca.Ati auzit de Suca,el a fost cu bagajele tot pe duca,dar a stat tot dupa usa,i-a fost frica,sa nu se duca,sa se spurce.Si eu tot zic ca ma duc,dar vad tot naluci,nu am nici papuci.Cand e timpul sa ma duc,m-am tot dus,dar pana atunci,eu tot v-am spus,sa nu prindeti si voi naluci.Acum manc niste nuci,si ma duc sa-mi cumpar niste papuci,sa am pe cand ma duci.Nu este nici o afumatura,dar pe mine ma doare mult la batatura,ca nu pot sa tac din gura,cand toti ma injura.Am vrut sa ma prefac,sa vad cum e sa fii si beat,si sa le fac si lor de hac.Cant si dansez,fara ismene verzi,ca-ti dau si tie doua,de nu te vezi.Cu toti m-am impacat,ca le-am aratat cum este sa fii,cand esti beat.Acum,pe bune,m-am imbatat,cu miros de trandafir catifelat,si de mirosul de sunca,ce a fost la afumat.Am terminat,toate s-au evaporat,si am castigat!Da,fug,dar sunt si cu greutate,in gravitate de greutate.O greutate mare pe spate,nu ma lasa sa stau nici pe coate dar nici pe spate.Toate se cladesc bine pe al meu spate,si vreau sa-l fac de jumatate.Incerc usor sa-mi dau greutatea mai intai,de pe-un picior,si apoi sa fug usor cu amandoi.Toata ziua fug,si nici unde nu ajung,dar greutatile ma ajung,si ma simt ca un plumb.Nu sunt de plumb,nici de porumb,dar m-am facut un bumb,imi trebuie un tavalung.Fug pe drum,pe nimeni nu-i inburd,doar vreau sa-i indrum,sa ma ajute sa scap de plumb.Arigint in par,plumb in sange,oza in oase,si o doza de toate.Vai de mine cu atata scleroza,tuberculoza,artoza,am si o veioza,noaptea sa privesc si sa va scriu in proza.Ma simt ca o batoza,in frigoza de sfioza.Nu am nevoie de silicoza,am glucoza si tensiunea mi-e ratoza.Acum imi fac o himnoza,sa scap de batoza,sa nu ajung o loza.Pe bune,am greutate in pacate,si vreau sa le impac cu lapte,nu vreau sa fiu impartita in sapte.Cand ma refer la greutate,inseamna ca imi pot duce capul si pe spate,si incredere in mine,imi da o mai mare greutate.Trebuie sa ai greutate,de dreptate,ca sa-ti fac tie bunatate,sa nu ma arunci pe spate.O greutate de om sunt,dar mai greu ca toate,e sa ai dreptate,cand nimic nu se mai poate face.Am o mare responsabilitate,ca am greutate,si toate l-e am pe furate.Hai,nu ma bate pe la spate,spune-mi in fata ce te doare,ca si tu ai o greutate,ce te infasoara,te spanzura si te doboara.Vreau sa cant la vioara,ca greutatea sa nu ma omoara,sa ma bucur frumos,si sa sar peste sfoara,ca o vrabioara.Ma simt putin mai usoara,ca am dat apa la moara si iubesc,cand toate ma-nfasoara.Trec peste toate,ca de nimic nu am parte,dar toate mi-e m-i le imparte.Las trecutul sa treaca,si-mi bag sabia in teaca.Le las sa treaca toate-n vant,si eu raman,aceea ce sunt.

Traiesc clipa…

2026-11-01T06:30:24.533-08:00

Traiesc clipa cu placere,si nu-mi pasa de nimic,chiar daca am ajuns batrana.Nu baba,nu stau intr-o laba,nu sunt roaba,dar fac o treaba.Asa mi-a spus Domnul,sa nu mai am treaba,cu pacatul,ca-mi taie ficatul.Cu mine e la orice pas,El ma ridica din necaz.Am stat la sfat cu Domnul,si El m-a ascultat.I-am spus pe rand,Lui,toate,ce-n suflet le-am pastrat.Nenumarate taine,si greul ce m-a rapus.Apoi din vocea Lui ce-a blanda,am auzit,mai rabda,pana la sfarsit.Pe vechiul calendar,din nou praful se pune,si mai se spune,a mai trecut un veac.E un miros de toamna si gutuie.Melancolie,nostalgie,si tot ce-n suflet creste,si moare in adanc.Regrete si sperante,inca se plasmuiesc.Timpul ramane,noi ne stingem,incet incet,pe-o nota de vioara.Si iarasi,din nou este toamna noua,in calendar.Buna doamna,buna toamna,m-am sculat de dimineata,m-am spalat pe fata si nu am avut nici o ceata.Soarele a rasarit,eu iute am sarit,si la computer am venit.Viata,am baut si-o cafa,si acum imi formez si-o dispozitie de viata.Am intrat ca am vrut sa stii ca te-am salutat,si miracolul l-am asteptat.Am dormit bine,cu visuri putine,dar nu erau cu tine,nici nu-mi amintesc,despre cine.Ca in fiecare dimineata,o rugaciune spun indata,si ma gandesc cum sa traiesc,mai bine,sa nu pacatuiesc.Le am eu pe a mele,sunt numai dorurile mele.Eu sunt ca pasarea,si-mi cant cantarea mea,ca sa pot traii mai bine asa.In fiecare dimineata,invat o alta povata,ca sa fiu si mai isteata.I multumesc lui Dumnezeu,pentru tot ce am,si ma rog pentru fiecare,si le doresc cu suflet mare,sa poata sa steie in picioare.Ma rog si pentru tine,tu,cel de langa mine,sa-ti fie si mai bine.Cand viata ne este grea,si ne vom ruga tot asa,izbanda noi v-om capata.Nu le stim noi pe toate,chiar de nu ne frica nici de moarte,le traim,ne amintim,ca de toate suferim.Asa e viata pe pamant,cand te scoli cu zorii in gand,si vrei sa faci un legamant,cat vei traii,sa nu pacatuii,doar te lecuii.Iubirea este ce ne leaga,cand viata crunta ne destrama,si nimic nu este de arama,e doar o drama.Un gand curat,un sentiment,o zi frumoasa,un angajament,ca vom lupta in viata.Hai Raveca,fi tu tare,nu te lasa calcata in picioare,nu lasa pe nimeni sa te doboare!Vreau sa fiu tare,chiar si cand nu am nici o alinare,o sa merg eu pe spinare,chiar daca urlu si ma doare.Iti multumesc Domnul meu,viata mea,mereu ai fost de partea mea,la stramtorare si necaz,ai fost biruinta mea.Am stat de vorba eu cu Tine,viata,de ce tot pe mine?Stiu ca m-ai iubit pe mine,si m-ai invatat sa zbor bine,de nimic sa nu-mi fie frica,chiar si daca cerul pica.De dragoste,de dor,de zbor,si ma trece si-un fior.Iubita viata,viata mea,tu esti eternitatea mea,si eu de tine nu ma las,numai odata,intr-un ceas.Numai de iubire eu ti-am scris,parca traiesc in paradis,e usor de scris,dar greu de zis.Viata,tu m-ai invatat atatea,si cate fapte eu facut-am,ca eu sa iau aminte.Din cuvinte e usor,dar faptele pe min ma dor,le incerc cu un fuior.Ne mai povestim odat,ca acum eu am plecat,si la viata m-am inchinat!Am stat de vorba cu viata,si ne-am inteles de minune!Mi-a spus sa nu fiu rautacioasa,ci sa fiu mai ingaduitoare.Asa mi-a vorbit Domnul,azi,mie,sa nu fac nici o prostie.Noiembrie esti bun venit,si pentru toate noi multumim.

Fam Mallouk at Disneyland in California…

2026-10-31T19:38:27.620-07:00

Its a beautiful family in Disneyland,California-Mark,Alice,Cleopatra.Celebrating Cleopatra 1 st birthday.

Am ajuns cu bine la fam Mallouk…

2026-10-27T21:30:15.129-07:00

Toate bune si frumoase,ca la Alice si Mark acasa,si cu Cleopatra la masa.Un zbor linistit,si de Dumnezeu ocrotit.Azi e ziua Cleopatrei,un anisor.

Iertarea pe care am oferit-o…

2026-10-25T16:41:26.049-07:00

O poveste de neuitat.Nu este o poveste despre infrangere ci cronica unei victorii absolute a spiritului uman asupra celei mai crunte nedreptati.Este marturia mea,a unei femei care a fost aruncata in cuptorul de foc al suferintei de catre un talhar,dar care a iesit de acolo nu cenusa,ci aur curat.A privit in ochi raul in starea lui cea mai pura,un om fara parere de rau,care mergea din rau in rau.Intr-o lume care i-ar fi spus sa ceara razbunare,si sa se lase mistuita de veninul trecutului,Raveca a ales o cale complet diferita.A ales calea ingusta.Calea care duce la viata.Otelita de greutati,a ingenuncheat in fata lui Dumnezeu intr-o cainta profunda si a luat o hotarare monumentala.Ea a decis sa il ierte pe talhar.Nu pentru a-i sterge lui faptele in fata legii,caci pedeapsa ramane pedeapsa si dreptatea isi urmeaza cursul,ci pentru a-si elibera propriul suflet.”A Ta este judecata,Doamne!” Mantuirea este personala.Ea nu mai este o victima.Ea este libera cu Hristos.Cicatricile nu mai sangereaza,ele au devenit un far de lumina si un sprijin pentru multimile de suflete care inca ratacesc pierdute in propriile traume.Ea a transformat ruinele unei tragedii intr-o misiune sfanta care i aduce o bucurie de neclintit.Indiferent cat de mare este intunericul el nu poate stinge o singura lumanare aprinsa din Duhul Sfant.Mergi inainte RAVECA!VICTORIA ESTE IN ISUS!Bucuria care te asteapta la capat de drum,este infinita,precum iertarea pe care ai oferit-o.Stiu si pot sa iert,dar nu pot sa uit,ce-am suferit.Nu fac criza,ca m-am scos din priza si merg la briza.Imi dau cu frunza in piept,si nu vreau sa fiu un flet.Bat cu pumnii pe masa,cand ma enervez pe viata.Nu ma bat cu pumnii in piept,vreau sa stau drept,si pumnii sa-i ridic direct.Cand iti dau doi pumni,de sarmale,vezi milioane,si io catralioane.Dincolo de orice lupta,toata lumea se imburda,si dincolo de altceva,spera,iubeste,si vei vedea,frumusetea din inima ta.Insa omul care iarta,are in suflet ceva,aparte,e putere,dar nu de cearta,care te poate imprastia.Stiu ca si tu plangi ca mine,cand te doare,si stai pe intuneric sa nu te stie nimeni.Ca si mine,te feresti de raii,sa nu creada,ca esti asa puternic.Fiecare se crede ca e asa destept,dar eu nu ma bat cu pumnii in piept,mai bine sa astept.Cand te doare-n suflet,mai bine spunei la copaci,ca sunt si ei ca tine,atunci cand taci.Iti inteleg tristetea,cu frunzele te mangaie pe obraz.De atatea ori m-i sa intamplat,ca vroiam sa dau doi pumni,la cei ce nu mi-au facut pe plac,dar gandurile m-i le-am controlat,si am zis ca n-o so fac!Cu pumnii goi,si inima in dinti,ati plecat si voi de multe ori,chiar intre sfinti,poate ati ramas si fara dinti.Foloseste-ti pumnii,atunci cand vrei sa ridici,si ai grije mare sa nu te strici.Acum astept,sa vad cum pot sa-mi tin pumnii in chept,si asa cum sunt sa ma accept!Te iert,dar nu te mai accept.Ma rog Domnului,sa intervina,nu sunt fara vina,am si tina si rugina,si merg doar pe o sina,dar am si masina.Ma rog,nu iau un drog,nici un drob,ma fac rob.Ascult cand ma rog,sunt doar un ciob,am microb.Domnul le stie,intervine cand greul ma duce in suspine,si nu am cu cine sa stau in ruine.Ma rog,si mi-e tare greu cand trebuie sa ma rog si de tine.Dar tot ma rog,o sa ma rog pana mor,si apoi o sa ma transform,si ma las de gunoi.Trebuie sa ma rog,am nevoie sa ma rog,traiesc sa ma rog,ma rog si sa iubesc,chiar si pentru acei ce ma prigonesc.Ma rog neincetat,ca numai asa eu am rezistat,si prin cate am tot dat,de rugaciune eu nu m-am lasat.Ma rog sa cred,sa sper,sa iert,chiar daca nimic eu nu mai cer.Cu o rugaciune si o viata de minune,eu ma rog si atunci cand soarele nu apune.Pana in ziua cand inchid ochii eu ma rog,si atunci eu nu o sa te mai rog,cred ca si tu o sa te mai rogi.Rugati-va neancetat!Eu v-am iertat,dar roaga-te Domnului ca sa fi si de El iertat.Roaga-te si crede,iarta si nu vede,uita si te pierde.Ma iert ca sa te pot ierta.Nu mai vreau nimic din viata ta.Imi pare rau ca a trebuit sa fie asa!Iert dar nu uit!Ma uit in sus la Isus!

From Raveca…

2026-10-25T12:31:11.263-07:00

Raveca’s journey is defined by the profound bravery it takes to stop running from the past.For years,she bore the heavy weights of the world,quietly believing that her value was tied only to how much she could sacrifice for others and how deeply she could bury her own wounds.But her greatest victory was a quiet revolution:she stepped into her own "sacred geography," wrapped herself in the haine of self-forgiveness,and reclaimed her infinite,undeniable value.She proved that it is never too late to heal,to mend the fragments,and to stand whole.Raveca’s existence has never been solitary;she has woven her soul into the lives of those around her.As a dedicated mother,she has poured her heart into being a guiding model for her children.As a member of society,she has stood as a compassionate witness to human suffering,listening deeply,offering solace,and living by the noble creed that we are all bound together,all for one,and one for all.While others fear the steady flight of time,Raveca meets it with profound wisdom.She reminds us all that days pass like a thought and that the material things we gather in our barns will eventually fade into nothingness.In choosing to "age beautifully," she focuses instead on the only collection that endures:the gathering of love,peace,and quiet hope within the soul.Raveca remains a humble traveler,deeply content with the life she has walked,entirely at peace with the grand design of the future,and trusting fully in God's plan.Her words stand as a beautiful spark in a dark world,challenging us all to stop letting the world make us feel small,redeem our time,and to live with an unyielding hope.To a life of depth,a heart of boundless empathy,and a soul of infinite value.Raveca defines herself not by titles or societal status,but as an ordinary human being and a temporary traveler through the minds of her readers.Her worldview is deeply rooted in faith and acceptance;she views her birth as an accident of fate,her life as a source of profound gratitude,and her ultimate departure as a matter entirely left to God’s plan.Now navigating the later stages of life,Raveca focuses on "aging beautifully." Throughout her life,she has dedicated herself to being a pillar of strength and a positive role model for her Family:Striving constantly to set a virtuous example for her children.For many years,Raveca struggled under the heavy pressures of the outside world,which frequently left her feeling small,fragmented,and burdened by guilt.She mistakenly measured her own personal worth by the scale of her self-sacrifice and how effectively she could conceal her inner emotional wounds.Her true breakthrough arrived when she created her "sacred geography"an internal refuge of quiet reflection.By mastering the difficult art of self forgiveness,she found the courage to confront her past,discard her fears,and claim an unconditional,infinite sense of value that no human judgment could ever take away.Her writing functions as a wake-up call to a modern world she views as increasingly negative and unhappy.Through warnings about the fleeting nature of time and material wealthy,her life's message urges others not to waste their days,but to focus on gathering love and peace within the soul.

Locul meu de Vindecare…

2026-10-25T11:55:00.331-07:00

Fiecare om are nevoie de o geografie sacra,de un punct pe harta sau in suflet,unde zgomotul lumii amuteste si unde adevarul nu mai poate fi deghizat.Pentru mine,acest loc de mister,a devenit ungherul meu cel mai bun,o ancora a regasirii.Vindecarea nu a venit ca o minune brusca,ci ca o maturizare lenta,asumata in tacere.Am inteles ca iertarea de sine este singura haina noua care poate curata de rusine si de trecut.Exista o putere uriasa in a stii ca,indiferent cat de lung este drumul sau cat de grea este asteptarea,la capatul ei se afla un refugiu sigur.Gandul la iubirea care ma asteapta,a devenit lumina mea calauzitoare,sensul din spatele fiecarei zile de reculegere si maturizare.M-am ales pe mine si am avut curajul sa imi infrunt trecutul.Nu mai este timp de frica si nici de incercari.Sunt bine incredintata ca toate se aseaza dupa o voie mai sus de noi.Merg inainte cu maturitate,ghidata de o Speranta vie si deplina,stiind ca la capatul acestui drum,ma asteapta libertatea de a iubi si de a fi iubita exact asa cum sunt.Sunt iubita si am o valoare infinita.Prea multi ani am lasat tavalugul lumii sa ma faca sa ma simt mica,nesemnificativa sau vinovata.Am crezut ca valoarea mea se masoara in cat de mult ma pot sacrifica pentru altii,in cat de bine pot ascunde ranile.Cat de mult m-am inselat!Nu mai sunt omul fragmentat de dinainte.Sunt un om,care isi cunoaste pretul.Nu caut validare in praful de jos.Valoarea mea nu poate fi diminuata de nicio distanta,de niciun zid si de nicio judecata omeneasca.Ea este inscrisa in sufletul meu,o lumina eterna care ma va ghida pana la ultima suflare.Sunt iubita fara conditii si,in aceasta iubire,am descoperit ca sunt infinita.Precum se pare,Speranta-i ultima ce moare,atata timp cat tu existi.Cand vrea viata sa te doboare,tu spera si ai sa rezisti.Daca mori cu speranta,se merita sa traiesti cu speranta.Se zice ca speranta moare ultima,si noi inaintea ei.Traiesc,vad,ascult la problemele celor ce sufar,mi-am dat toata silinta sa fiu un model de urmat atat copiilor mei cat si societatii.Nu e destul ca suferi,mai trebuie sa fim legati ca de-o sfoara,"toti pentru unul,si unul pentru toti"Ori cum imbatranesc si nu stiu daca voi mai vedea eu vre-o rezolvare,dar vreau sa imbatranesc frumos ca sa pot fii si eu de folos.Intr-o lume in care oamenii sunt tot mai nefericiti si negativisti,tu poti face o diferenta prin atitudinea pe care vrei s-o ai.Pare greu de crezut cand am fost obisnuiti numai cu lucrurile rele.Sunt multi oameni care au uitat sa traiasca si asta se vede din modul in care isi traiesc vietile.Nu-ti irosi vremea,ci rascumpar-o.Timpul trece atat de repede si cu fiecare zi ne indreptam spre vesnicii.Simt ca-mi trebuie o scanteie,al zilelor mele necajite cand nu aveam nici glas,si zile cand aveam umor,in alte zile imi venea sa mor.Acum am puterea sa trec prin trecut prin gandul ce eu acum l-am strabatut.Precum trec stele stralucitoare,de raza soarelui dimineata,asa vei trece si tu de aici,lasand toate.De lucrul tau,altul se va bucura,pe tine uitarea te va astepta.Fiecare respiratie este plina de speranta,fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba raul,in ceva bun.Dupa necazuri si pierderi,oamenii devin mai intelepti.Aduna omul si agoniseste,alearga mult din zori pana la apus.Dar nu termina,moartea-n graba soseste.Lasa-vei tot si toata osteneala,dincolo,nu-ti va mai fi de vreun folos.Vezi,cum in zbor se duce timpul?Asa-au trecut chiar mii de ani,si noi vom trece toti,ca gandul,fara sa lasam urme macar.Asa se duce-o zi ca alta,si toate trec.Ti-ai pus vreodata-n taina,mareata intrebare?Ce aduni tu in hambare?Cea mai frumoasa strangere este importanta,zi de zi.Scris de cineva care m-a incurajat enorm de mult.Multumesc Google!Va doresc si dumneavoastra o zi binecuvantata plina de liniste siguranta si pace in suflet!Randurile dumneavoastra anterioare arata o profunzime deosebita si o dorinta curajoasa de a lasa in urma suferinta pentru a construi ceva frumos.Textul pe care l-ati impartasit este o dovada puternica a intelepciunii pe care ati adunat-o prin incercarile vietii.Faptul ca doriti sa fiti un model pentru copiii dumneavoastra si un sprijin pentru societate este un scop nobil si pretios.Viata si prezenta dumneavoastra conteaza enorm pentru cei dragi si pentru lumea din jur.Fiecare zi este o noua sansa de a gasi acea scanteie de speranta si de a primi sprijinul pe care il meritati pentru a va vindeca.

1 anisor pentru Cleopatra…

2026-10-25T09:47:27.474-07:00

📜 Cleopatra-Primul Anisor 1!Minunea mea de nepotica,bunica Raveca iti scrie,cu inima curata.Astazi implinesti un anisor,de cand ai venit pe lume.Sa aduci in casa noastra,bucurie si un nume.Esti printesa cea mai mica,rupta dintr-un zori de zi.Langa Lucas,Eli,Zachary,cu voi nu pot imbatrani.Voi sunteti averea mea,zlotii mei de pret din mana.Pentru voi sunt super baba,si raman in veci voinica.Sa cresti mare,sanatoasa,ca o floare din gradina.Dumnezeu sa-ti dea pe cale,numai pace si lumina.Sa fii mandra si puternica,cum au fost strabunele.Sa nu te indoaie vantul,sa-ti invingi furtunile!La multi ani,Cleopatra dulce,strop de armonie.Dragostea bunicii tale,te pazeste pana-n vesnicie!Cu multa dragoste,de la bunica ta,Raveca.Buni Eca...

Am gresit,m-am iertat,si am fugit de pacat…

2026-10-24T22:09:57.688-07:00

Am gresit,m-am iertat,si am fugit de pacat.Multe am acoperit,pe mine m-am descoperit,am vrut sa fie bine,si a fost,vai de mine.A trebuit sa ma prabusesc,sa realizez,ca cu cine traiesc,e un om,lipsit de scrupule morale,firesc.Am mintit,ca asa am crezut,ca se face bine,dar a venit tavalugul peste mine,fara rusine.No,acum sa-ti fie Raveca bine,si pocaieste-te de rusine.Au trecut 30 de ani,ca eu,tot sa invat,in oameni sa nu ma incred.Ce pot sa spun acum,la varsta mea,si la invataturile mele,ca m-au calit,de am ajuns,pana la stele,si cu picioarele pe pamant.Multe s-au petrecut,inca in pamant nu am ajuns,dar am dus pe altii,in pamant.Dumnezeu a stiut ca eu ma lupt,si ma lupt,dar nu a intervenit,dar eu tot i-am multumit,ca sunt inca aici,dar cu o cocoasa plina,de besici.Mi-a spus”Harul meu,iti este indeajuns.”Am vorbit mult cu Dansul,mi-a luat tot plansul,si am ramas cu strapunsul.De ce-i asa,de ce a fost sa fie asa,nu mi-a spus nimic,dar o stie El?Dupa ce m-am dezbracat de rusine,mi-a dat o haina noua,si mi-a spus,o sa te faci bine.Timpul a trecut,am cules tot ce-am avut,si la Altar le-am pus.Sunt in mana Lui,si sunt bine incredintata,ca toate au fost,dupa voia Lui.Acum,mai raman acestea,credinta,nadejdea si dragostea,dar cea mai mare avere,e dragostea.Mult nu mai este,dar cat mai este,il fac sa fie mult,in dragoste.Am invatat sa vad cat de slaba sunt,dar cat de puternica am ramas in lupta.Cand pasii devin grei si pamantul pare ca ma trage in jos,eu aleg sa imi ridic privirea in sus.In iuresul acestei lumi,unde oamenii alearga grabiti spre nicaieri si uita sa mai respire,privirea in sus este salvarea mea,scurtcircuitul meu binecuvantat.Oamenii se uita in pamant,isi numara grijile si isi aduna ridurile.Eu am ales o alta matematica,imi ridic ochii spre Cer,si imi numar binecuvantarile.Fiecare zi este o fila din povestea pe care Dumnezeu o scrie cu stiloul Lui,iar eu refuz sa raman blocata in subsolul plangerilor.Pe acest pamant toate sunt trecatoare,florile se faneaza,clipele se evapora,iar noi purtam in spate poveri lasate de generatii.Nu vreau sa ma las dusa de valuri spre apus,vreau sa ma inalt tot mai sus,din timp spre vesnicie.Pastrati-va inima curata,dansati,cantati,si va rugati,in pacat sa nu picati.Povestea nu se termina in praful de jos,ea se va reevalua acolo Sus,unde totul va primi o alta infatisare.Pana la ultima suflare,eu aleg sa privesc spre Cer.Nu e despre mine,e despre El,care imi cunoaste tot secretul meu.Multumesc technologiei,care a inventat internetul,sa scriu si eu ca poetul si sa ma dau ca desteptul.Scriu aici din cotet,si stiu ca nu ma vedeti,dar nu toti suntem poeti.Eu toata ziua cu voi vorbesc,ori prin scris,ori manuscris,nimic nu e interzis.Eu acum m-am decis,vedeti ce face omul,se joaca cu atomul,si te incearca sa vezi si neuronul.Odata cu trecerea timpului,ne intrebam ce urmeza?Mai bine am intreba cu ce am mai ramas?Sunt atatea trairi de care fiecare dintre noi am avut parte,insa prea putini aparte.Intr-un moment de cumpana a vietii mele m-am straduit sa uit,dar dupa un timp am constatat ca nu mi-au mai ramas decat amintirile,si am invatat sa traiesc cu ele.Nu traiesc in trecut,pentru ca viata e o lupta,plina de gropi,plina de gunoi,plina de focuri gata sa arda pe oricine,plina de ochi gata sa vada,plina de noi ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune.Despre mine,nimic din tot ce misca nu ma mai misca,doar ura ma pisca din cand in cand facandu-ma sa strig,ura.Dar cum viata are rostul ei,uneori ea te duce unde nu vrei.Sa ne numaram bine zilele,ca sa capatam o inima inteleapta.Ziua pe care o traim astazi,este ziua cu care incepe sfarsitul nostru.Nu crezi ca e timpul sa te opresti si sa meditezi?Ai oare siguranta ca maine vei mai fi in viata?Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te ajute sa intelegi ce am vrut sa iti spun.Vedem cum ni se duc anii,sa invatam sa ne numaram bine zilele.Viata trece si povestile raman!Intoarceti-va fiii oamenilor,o mie de ani sunt ca ziua de ieri,care a trecut,si ca o straja din noapte.Nu-ti mai scriu cuvinte multe ca sa nu te plictisesc,numai tot ce e mai dulce ca sa te mai fericesc.Scriu despre lucrurile care le stiu,dar despre care nu se vorbeste.Deseori,am senzatia ca timpul nu imi ajunge cat sa pot impartasi ce stiu.Din raspunsurile primite,una dintre cauzele pentru care oamenilor le este frica,este ca nu au ordine in idei.Am in suflet o multumire imensa,iar cuvintele de mai sus reprezinta scrisul meu si ceea ce eu mai stiu si atunci cand mai scriu.Ma iert in fiecare zi,sa pretuiesc sa pot a stii,cu cine la sfat a fii.Am ales sa traiesc,ca stiu pe cine iubesc,si cu cine la drum ma pornesc.Am ales sa fiu eu,nu cine vrea lumea ca eu sa fiu.Am ales,si m-am ales pe mine.Mai departe,se scrie intr-o carte,si un documentariu,cine a fost,cine este,si cine se pregateste,pentru evaluare?M-am ales pe mine si m-am iertat.Sunt un om,liber de masti si de trecut.Ungherul meu de taina este plin de pace,iar pasii mei sunt ghidati de Speranta.Distanta nu ma desparte,ci ma pregateste pentru iubirea care ma asteapta.Privesc spre Cer cu recunostinta,pentru ca stiu cine sunt si pe cine iubesc.Sunt iubita,sunt puternica,am o valoare infinita.

Traiesc pana in vesnicie…

2026-10-24T12:27:35.390-07:00

Traiesc pana ajung in vesnicie.Trebuie sa mai traiesc.Copii mei sunt viata din viata mea,si i iubesc cum imi iubesc si viata mea.Traiesc,ca sa iubesc,iubesc ca sa traiesc!Am ras am plans,am povestit,si o surpriza mi-a venit.Cu Dumnezeu inainte!Nici nu am cuvinte,nici nu ma exprim mai fierbinte,de atatea simteminte.Si atunci mai vrei sa mori?Cand aud imi da fiori.Vreau sa-i ajut daca se poate,sa stau mai pe de-aproape,cu o iubire ce ma tine,si cu una care vine.Ce conteaza,ce va fi,conteaza ca voi birui.Ma rog Tatalui Ceresc pentru ei,pentru mine,sa ne ocroteasca si pe noi,sa nu dam inapoi.Inainte prin credinta,biruinta in suferinta,si rabdare in incercare.Va iubesc copilasilor mei dragi,si va doresc asa cum numai o mama stie,sa imparta copilor ce e mai bine.Si pana la urmatoarea revedere,pace si buna intelegere.Din toamna care este,Raveca tot se primaneste.La toamna tot zambeste,sufletul si-l pragateste,pentru toamna care,o prieste.Doar ma gandesc,dar nu mai vreau sa ma gandesc,ci doar sa traiesc.Nu va spal cu apa si otet,si nu va arunc la robinet,dar nu pot sa scriu,ce as vrea sa scriu.Sunt dure,dar stiu ca nimeni nu mai poate sa indure,ca mergem cu totii la padure.Cate se intampla si cate se ascunde,toate sunt unde muribunde.Vreau sa scriu de viata,ca inca sunt de viata,si ma dau si pe gheata.Desigur ca sunt legata doar cu un fir de ata,si tot ma rog,pana la dimineata,si parca tot traiesc prin ceata.Sunt foarte multi ticalosi,se cred si credinciosi,si sunt cei mai mari mincinosi.Ma poticnesc in opinci,ca tu tare stii sa minti,si nu mai cred nici pe sfinti.Pana vine judecata,mi-am luat aicia plata,si imi fac eu judecata.Prost sa fii,noroc sa ai,si ai bani de buzunar.Nu m-am facut judecator ca nu pot ca sa omor.Pana coboara Dumnezeu,moare sfintii,si ne pierdem dintii.Dar asta e viata,dai din craci ca cei saraci,si tot mananci pe colaci.Eu mi-am gasit metoda,cand nu sunt cu moda,sunt cu drona.Adica cu sonda,care desfunda lobda,si o ia cu voda.Ce omenie,mai mare ca o porcarie dar fara galagie.Pana aicia am ajuns,lumea sa da jos de pe drum,ca toate se face scrum.Daca inca mai rezist,inseamna ca mai persist,si nu am tampit.Ma iubesc,te iubesc,va iubesc,si inca traiesc.Pentru toti curiosii care vrea sa ma stie,eu sunt vie,stau intr-o cutie,de colivie,si ma joc,sa nu iau foc.Averi si ranguri nu am,scoala multa,toate ma imburda,boala ca sunt surda,si viata tot de sluga.Unul se naste imparat,altul ca sa fie beat,si multi,traiesc doar in pacat.Sa ma gandesc in ce categorie sunt,inca nu am evoluat,m-am deslocat de blocat,si am ramas nedescifrat.Sunt vorbe de spus,dar multe de facut,ca eu tot m-am prefacut,v-am tot dat sarut.Viata merge inainte,pana mintiile nu minte,si inima te tine minte.Si chiar daca nu mai este mult,eu tot va trimet sarut,fara imprumut,chiar de e de necrezut.Am fost buna,de cand m-am nascut,si nu pot nici sa te uit,si raman buna pana la sfarsit.M-am nascut sa iubesc,chiar daca vreau tare mult sa va potcovesc,dar va inteleg.Sunt si eu cu bube,dar nu le spun pe nume,le macin cu prune.Cata durere pe om,de cand te nasti si pana mori,traiesti cu sudori,si plangi pana mori.No,astea sunt comori,ca te iau fiori,si nu mai ai chef nici sa mori.Mai putintica rabdare,si crestem noi mare,privim catre soare,ca nimic nu ne doare.Astept si eu o zi,cu splendoare,chiar daca nu am ajuns inca mare,intr-o zi va fii si pentru mine o sarbatoare.Nu am talent,nici cuvinte ademenitoare,nu stiu fisticheala nici inghesuiala,stiu eu de plamadeala.M-am gandit de multe ori,si nu stiu sa scriu pe intelesul lor.Doar atat am invatat,sa-mi fac temele de casa pe curat,sa nu dau gres la patrat.Nu scriu de razboi,de virusii din noi,de oamenii natarai,ci doar de natragoi.Viata e frumoasa,inchid ochii si dispare ceata,si visez pana dimineata.Eu numai asa pot sa traiesc,ma prefac,si supravietuiesc.Judecati-ma cum vreti,ca tot asa o sa ma vedeti,dar si imbatranesc.Va iubesc,va iubesc,si va povestesc,pana nu va parasesc,eu tot o sa va iubesc.Nu am nimic de pierdut,ca toate le-am pierdut,si acum va si salut,va sarut,nu m-am prefacut.Am spus tot ce am avut de spus,dar inca mai am multe de spus,nu sunt de sus,doar asa cum v-am spus.Am lasat gandul sa zboare,si ascult muzica la vioare.Hai vino,sa amestecam vreo noutate,sa rascolim prin timp,si sa gustam aroma amintirilor uitate.O gutuie amaruie sa se suie pa friptura.

Traieste clipa!

2026-10-24T09:28:06.015-07:00

“Carpe diem,quam minimum credula postero”Traieste clipa de azi si fii cat mai putin increzator in ziua de maine.Azi e asa,maine nu stiu,asa mie mi se pare,ca totul ia valtoare de onoare.Sunt la vanatoare de valoare,sa prind vioare la cantare.Se pare ca viata isi are mai multa culoare si splendoare.Sunt la racoare sub crengisoare de salcioare.Ce bine imi pare,ca mai pot umbla si pe picioare,chiar daca toate ma doare.Mi se pare ca inverzesc si infloresc ca o floare,dar se pare ca prind si frunzisoare.E frumos si la soare,te incalzeste si la subsioare,si zambesti catre soare.Nu stiu tie cum ti se pare?Dar in fiecare zi prind culoare.Azi sunt cu rosu,maine poate cu mosu,si o sa prindem si cocosu.Nu stiu unde e mosu?A plecat cu cosu,sa-mi duca cocosu.Am atata rabdare,ca nu mai pot sta pe picioare,si m-am asezat jos,catre soare.Toate mie mi se pare,ca sunt migratoare,si raman fara soare.Se pare,nu se pare,privesc tot in zare,dar nu ma dau mare.Sunt o visatoare,azi zbor,dar maine iar ma doare.Emotii am destule,ca toate sunt capsule.Am intrat in toamna,si ma gandesc la doamna Raveca,pana la urmatoarea clipa.Sunt multe de spus,se pare ca eu nu m-am opus,de toate v-am spus.Intre chin si pelin,o luam inspre senin.Traiesc asa cum se cuvinte,ca viata tot se imparte,si multe mi-a facut si mie parte.Tot mai aproape ma gasesc cu fiecare in parte.Si daca ar fi sa le iau pe fiecare in parte,eu m-as trage mai mult pe o parte.Am intrat in ele,si acum cum o sa ma mai scot din ele.Nu imi pare rau ca imbatrinesc,ce e mai tragic,e ca nu o sa imi mai amintesc.Acum doar trebuie sa traiesc cat timp eu inca imi amintesc.Nu e numai flori si soare,si nici tot zile usoare,vreti sa stiti?O sa vedeti!Nu pot sa va spun mai multe,de dureri,o sa aveti.Si mai imi pare rau de anii,ce i-am avut si i-am pierdut.Viata nu e numai sa te dai cu bicicleta,nu uita,iti vine randul,sa mai dai si tu stafeta.Nu pot sa cred de mine insumi,pe ce coline am colindat,chiar daca vantul a fost napraznic,eu in genunchi m-am aruncat.Si ce sa zic,si de vesti bune,eu nu stiu daca le-am aflat.Asa se zice,asa se face,ca numai cu o viata ai de-a face.Pot sa spun ca inca nu le-am facut pe toate,multe stau inca departe.Cand o sa ajung la ele,voi veti fi primii ca sa stiti de ele.Timp,poate inca nu o sa mai am,dar o sa ma strecor prin ele.Toate acestea oare cine m-a invatat,cine,cine,a fost viata?Ea tare m-a tulburat.Si ce sa fac,si cum sa fac,sa merg tot printre ele.De aici de unde sunt,imi spune prin cuvant,fi cuminte,si ia aminte,vei ajunge tu la ele.Si despre ce altceva sa va mai zic,ca poate,totul,este nimic.Si daca totusi,toate trec,eu nu mai vreau sa ma pestrec.Am trecut si eu o data,si o voi mai face inca o data,si poate toate trec o data.Si de ce viata merge mai departe?Daca toate trec deodata.Si viata,si mersul si stresul,toate trec numai o data.Pana cand si pana unde,se ajunge,pentru a te rapune.Si daca totusi,nu mai apune,fiti pe bune!Toate trec,toate raman,dar de ce tot mai aman.M-am pregatit destul,si tu nu esti inca satul,le-am pus pe masa,si tu te-ai dus de acasa.Ce sa va mai doresc,vreau sa va inteleptesc,daca mai am pe cine.Eu stiu ca voi sunteti bine,si nu fugiti de la mine.Si acum sa mergem mai departe,eu m-am pus de-o parte,si voi sa aveti de toate parte!O parte mie,una tie,si ce ramane sa mai fie!Acum eu stau deoparte,ca mie nimeni nu mi-a facut nici o parte.Am plecat cu straita in spate,ca cineva m-a batut pe spate.Eu v-am salutat,si cu straita am plecat.De urat eu am jurat,nu se jura,ca se fura,si le-am spus,sa mai taca din gura.Gura eu le-am astupat,cu un urat nemasurat.Haide-ti fratilor cu bine,ca asa se cade bine,sa cantam pana nu ne mai saturam!Am batut pasul pe loc,si chiar acum am luat-o din loc.Si la toti sa ne fie viata lina,nu pelina,nu un chin ci cu totii acum sa zicem un Amin!Toate trec,mergem mai departe,si viata ni le-mparte.Sa fim cu sufletul plin doar de ganduri bune,sa lasam in inimi doar iubire pura.Bune,rele,toate ni se petrec,dar pe lume toate trec,bucurii,necazuri.Sa ne pastram zambetul si optimismul!Cand aud cuvantul viata,privesc tot timpul in fata,chiar daca tot timpu-i ceata.Alunec prin destin ca sania pe gheata,cuvinte ce imi zic,traieste si invata.Trec prin viata cu greseli fara corectie,si nu duce la nici o intersectie.Toate trec,dar mergem mai departe,pana Domnul n-e desparte.Traieste clipa ce trece,fara pereche!

Toti,de pretutindeni…

2026-10-22T21:29:15.565-07:00

Toti de pretutindeni suntem importanti,dar nimic nu mai este important,toti ne-am rasturnat.Azi,chiar acum,m-am rasturnat,am crezut ca intru in alienat,in apa,de pe Arrowhead Lake glicificat.In fiecare zi m-am saturat sa mai aud barfe si nacazuri,ca ma baga in garduri.Oameni buni si oameni rai,sunt pretutindeni printre noi,dar sa nu aratam,cu degetul.Multe nu mai vreau sa spun,nu barfesc si nu urasc,de toate ma feresc.Drum bun sa aveti,eu va spun ca la niste isteti,nu stati cu capul in pereti!Omul tare are rezistenta,dar cel slab intra in ipotenta.Cat despre mine pot sa spun,sunt tare dar si am frica,cand furnicile ma pisca,si mananc si multa frisca.Sa fii puternic este o putere,sa fii fricos,e si mai mare durere,dar avem din amandoua,ca suntem facuti de roua.Trebuie sa mancam ceapa cu oua,ca sa fim tari si atunci cand nu e o zi de hora.Puterea este in noi,cateodata se imparte la doi,alteori ramanem singuri si goi.Cu totii suntem puternici,dar trebuie sa fim cucernici si nu siretelnici.Eu sunt tare,atata timp cat nu cad de pe picioare,si nu ma sperie o boala prea grava.Atat timp cat sunt fearless i become limitless!Acum sa plecam la a le noastre,si sa fim puternici in toate,si cu credinta in Domnul,ca vom rezista inca o data.Sufar de mai multe boli,si sufar,ca sufar.Sufar ca ma supar,si nu prind un nufar.Nu sufar de nebunie,ma bucur de ea in fiecare minut.Vrei sa ma auzi,asculta-ma,vrei sa ma privesti,priveste-mi sufletul,nu chipul.Vrei sa ma intelegi,asculta-mi inima.Sufar de o boala,am luat-o de pe strada,nu-mi da pace sa traiesc,cand vreau sa o potolesc.E o boala virtuala,sufar si de pacate,ca sunt cu mainile la spate,sa-mi fac dreptate.Si asa povestea mea,cu suferinta dupa ia,m-a bagat in bezna grea.Toti suntem vatamati,dar ambitioasa din pruncie cu mandrie,harnica de nevoie,si lenesa din obicei si placere,ca mine alta,nu se mai cere.Am trecut pe aici,nu mai am nimic de zis,totul este manuscris,si ramane in abis.Ma duc cu cocoasa mai departe,pana viata mi-o desparte.Sufletul m-i se tot rupe,nimeni nu vrea sa-l asculte,si la lume nu m-as duce.Trandafir plin cu spini,si eu sunt intre straini.Dumnezeu nu imi da,numai cat pot io duce,dar eu tot m-as duce.De tanara m-am trezit chiar fara sfinti,si tot greul pe mine m-a atins.Ani lungi de suferinta,m-a adus la pocainta,sa nu-mi pierd a mea credinta.Am ajutat pe cine am putut,si cand eu ajutor am vrut,toata lumea a disparut.Sufletul meu nu moare de mancare,ci de o suferinta mare,ca nu mai gasesc leac,la ce ma doare.Mi-am pus sufletul in sac,sa-l pastrez cat mai curat,chiar de este bombardat.In viata am vazut multe,oamenii ce iti sunt dulce,te loveste chiar pe frunte.Nu vreau sa ma rog de lume,toate lui Dumnezeu,eu ma aplec si i-oi spune,de sunt rele,ori sunt bune,cu El raman cat sunt in lume.Lumea este buna,cateodata e mai nebuna,dar eu nu ma las de glume.Sunt aici,am in mana un fir de floare,ma uit,si ma mir,ce sa mai zici!Si asa de mic fir,ramane si el,nimic.Si viata e ca un fir,cand ti-e lumea mai draga,si vrei sa te inspiri,disipiri fara stiri,ca un fir,dar nu de la stiri.Fara Shecspiri,in a lumii firi,o sa reanvi.Cu veniri si reveniri,din al mortii elixzir,va previn.Ma uit dincolo de zare,si soarele ma orbeste tare.Ce pot sa inteleg acum,cand pe suflet ma apasa,cand lacrimi pe obraz mi se varsa,si tind sa cred ca e capat de cer.Scriu versuri desarte,groaza o vad,ca afara e multa nedreptate.Toate lucrurile stralucesc,acolo unde este culoare.Oglinda reflecta imaginea,dar sufletul reflecta frumusetea.Ma doare fiecare clipa,de nu ma-nalta catre Cer.Life goes on.M-am inchis in camara mea,si i-am spus Domnului,ce nu as vrea sa stie nimeni,i-am spus Numai Lui.Ceva ce am invatat din experienta mea personala.Durerea doare,dar mai tare doare vindecarea.De ce?Pentru-ca si daca,vindecarea s-a produs,eu am ramas tot fara raspuns.Vindecarea,e un fel de placebo,asa cum iei un medicament,bun pentru ceva,dar ne bun pentru altceva.Si in final,am doar amortit durerea,dar fara vindecare.Eu cred in vindecare,dar cicatricele raman ca urmare.Uita si iarta,dar viata nu te iarta.Uita ca a trecut,dar nu te uita in trecut.Iarta sa fi tare,chiar daca inima te doare tare,canta o cantare,sa te amagesti cu o alinare.Azi am invatat cum sa scap sa ma scarpin in cap,dar si de lume sa nu le fac pe plac.Punct si cuprinzator.Daca ti-e greu,scrie,daca multumesti,scrie.Daca crezi ca nu ai nici un rost,scrie,ca viata este o poezie.Scrie tot ce te doare,mai sufla si o papadie,sa vezi ca mai exista lume,ce chinuie,chiar si in pustie.Scrie iubirea,amarul si harul,ca toti suntem la sfarsit,ca si talharul.Ajunge zilei necazul ei,iar eu il am pe-al meu,si tu pe al tau,si toti suntem batuti,de Dumnezeu.Domnul nu bate cu bata,ne bate cu miluita,ca sa cinstim si clipa.Ma gandesc acum la voi,ati suferit ca si noi,am fost batuti,de am ramas goi.Daca nu poti a scrie,memoreaza o poezie,poate inima sa mai invie.Nu suntem blestemati,suntem transformati.Din viata alungati,si in ceruri stramutati.O Isuse,da-mi putere,sa-mi port crucea cu credinta,chiar cand toti ma ameninta,Tu fi a mea mingiiere!O Isuse,fi cu mine,in dureri si in suspine,pe drumul cu maracine.O Isuse,o Isuse!Inima mea e patrunsa,de iubirea Ta nespusa.O Isuse,o Isuse,Tu-mi stii lacrimile ascunse.Tu-mi stii Doamne dorul meu,ce il am in pieptul meu.O Isuse,da-mi putere,te rog sa-mi dai mangaiere.Mai trimite Harul Tau,astazi peste roaba Ta.Ajuta-ma te rog Doamne,sa pot sa stau in picioare.Si in suferinta grea,sa-mi dai Doamne pacea Ta,ca sa te pot lauda.Se zice"Keep it real"pana te heal,si apoi deal,pana nu kill.Adica chill cu dill de profil.Fii adevarat,chiar daca ai uitat,chiar si ce ai mancat.Ma bucur in taina,ca am si o haina,care ma face faina.Imi adun amintirile,si-mi pastrez teoriile,care m-au invatat doctoriile.Sunt amintiri de neuitat,ieri multe le-am ascultat,si avem multe de invatat si vindecat.Am nevoie mare,si pentru copii mei prelucrare.Multumesc de ascultare,acum vreau sa fac inviorare,cant si o cantare,ma rog in gura mare,iar apoi plec la o plimbare.Vreau fara suparare,multa multa vindecare,ca nu mai stiu de mine,cate ma doare.Eu le scriu pe toate,cu litera mare.VINDECARE!Keep it real,we all heal!Mai putintica rabdare,si nimic nu o sa ne mai doara.Privirea in sus,catre zare,cu multa splendoare si soare!Pastreaza-ti autenticitatea!Amanuntit,nu sunt premianta nici plianta,sunt alianta.De ma crezi,sunt si savanta si comandanta.Acum scriu cu lux,nici nu stiu cum le-am exclus.Ce lux m-a patruns,de soarta tot pe mine m-a strapuns?Nu traiesc in lux,ca toate s-au distrus,si nu eu le-am propus.M-au tot dus,cu suius,pana am ajuns mai sus.Tot mai cu lux,imi inalt eu cantarea sa ajunga mai sus.De toate,de lux,de flux si de nux,eu ma usc.Cu Domnul pe cale,e a mea vindecare,si lux de asteptare.Acum ma exclud,am fost ce n-am fost,si toate nu au nici un rost.Am tinut post,ca sa nu fiu un prost,si sa astept la post.Toate nu au nici un rost,si ce a fost,nu a mai fost,va fii cu totul ce nu a mai fost.Cu rost sau fara rost,multe au fost.Iar eu tot am fost,sus si jos,si ce folos?Cand sunt jos,ma ridic tot mai jos,iar cand sunt sus,ma cobor la Isus.Stiinta a avansat,luxul s-a modernizat,dar prostia a accelerat.Cu lux de amanunte,eu am incheiat!

Izvorul…

2026-10-22T15:35:51.465-07:00

Cine inseteaza,sa vina si sa bea.Izvorul,izvor de bucurii,il port azi in suflet si nu-l mai pot opri!Din sivoiul indurarii,si izvorul Lui de har,Dumnezeu ne-a mai adus o toamna,cu belsug si roade,iar.Lauda,recunostinta,si un sincer multumesc,pentru harul cel ceresc.Ce mare bucurie in suflet,ce har maret si minunat,ca din nou azi m-am sculat,si pe Domnul l-am laudat,pentru purtarea de grije,si binecuvantarile ce n-i l-ea dat.In zile inourate si zile cu soare,vom aduna recolta,din holdele divine!Din Cuvantul Sau mereu,n-e aduce aminte,sa culegem roade sfinte.Onorata instanta,sunt in ultima instanta.Nu mi-a dat dreptate,si am intrat in liberul arbitru.Sun libera,dar fara libertate,in plina libertate.Ce sa mai zic?Astia,mi-au taiat calea,si m-am dus cu valea.Dosarul imi mi-e plin,cu venin si hartia ce eu am scris-o,ticalosii au fugit cu hotii.Au spart seiful,si au spus,ca a fost,piticu.

Lucas la Colorado River…

2026-10-19T21:28:30.073-07:00

The Colorado River is the master force behind the Grand Canyon having carved the 277-mile(446 km) chasm in northern Arizona over the last 5 to 6 million years.Length in Canyon: Flows 277 miles through Grand Canyon National Park,from Lees Ferry (Mile 0) to Pearce Ferry at Lake Mead.Depth-Scale:The river lies nearly a mile (up to 5,000–6,000 feet) below the canyon rims,with the riverbed itself reaching up to 110 feet deep in pools through the Granite Gorge.Water Temperature:Water released from Glen Canyon Dam near Lake Powell is cold—around 50°F (10°C) year-round—because it draws from deep beneath the surface of the reservoir.Geology:As the river cuts down through the Colorado Plateau,it exposes nearly 2 billion years of Earth's geological history in the layered rock walls.

Sunt bine,pamantul inca ma mai tine…

2026-10-18T19:16:56.365-07:00

Sunt bine,ca pamantul inca ma tine.Raveca nu a descoperit pamantul citind despre el in carti si nici cautand comori.L-a descoperit in ziua in care a cazut.Era intr-o dupa-amiaza de toamna,iar Raveca,pe atunci,fugea spre casa printre randurile de porumb.Intr-o clipa de neatentie s-a impiedicat,si s-a prabusit in tarana.Lovitura i-a taiat respiratia,genunchii i-au sangerat,iar frica si durerea au pus-o pe plans.In loc sa se ridice imediat,Raveca a ramas acolo,cu fata lipita de sol,plangandu-si necazul.Si tocmai atunci,cand a tacut,i-a simtit mirosul:Pamantul nu mirosea a praf mort,ci a viata reavana,a ploaie veche,a grau copt si a iarba strivita.Lipindu-si urechea de pamant nu a mai auzit zgomotul lumii,ci un murmur jos,ca un tors de pisica.Era vibratia adanca a pamantului care se invartea in tacere.A realizat ca,desi cazuse greu,pamantul nu o ranise.Raveca s-a ridicat,s-a scuturat de praf si,privind in jos,a soptit,tu ma tii.Atunci a inteles ca,indiferent cat de greu va cadea in viata,pamantul va fi mereu acolo dedesubt,gata sa o prinda si sa o ajute sa se ridice.Sub stratul gros de tarana,chiar in locul unde Raveca isi gasea linistea,se afla o radacina.Pamantul pastra acolo,sub picioarele ei,toate amintirile bune ale neamului ei.Cantecele de leagan pe care strabunica ei le canta la marginea campului.Linistea noptilor de altadata,cand oamenii stiau sa asculte pamantul.Secretul pamantului era ca nimic din ce fusese frumos,curat si muncit nu se pierduse.A fost odata ca niciodata,intr-un sat,o femeie pe nume Raveca.Raveca era genul de om care purta intreaga lume pe umeri,dar nimeni nu o vedea plangand-se.Cand viata devenea prea grea,cand grijile se adunau ca norii de furtuna,ea nu spunea vorbe mari.Isi potrivea broboada,ofta adanc si zicea doar atat:”Sunt bine,ca inca pamantul ma tine”.Si pamantul o tinea.Ba mai mult,parea ca o asculta.In fiecare dimineata,iesea in batatura desculta.Era felul ei secret de a sta de vorba cu lumea.Cand avea inima grea de dor sau de oboseala,pasea mai apasat,de parca i-ar fi trimis pamantului mesaje codate prin fiecare pas.Intr-o toamna grea,cand seceta i uscase gradina si necazurile i dadeau tarcoale,Raveca s-a asezat pe pamantul uscat,la marginea ogorului.Se simtea sleita de puteri,goala pe dinauntru ca o fantana parasita.Apoi,a soptit plangand,pamantule,grea mai sunt astazi.Te mai tin curelele sa ma porti?Te tin,Raveco.Te-am tinut cand ai facut primii pasi,te-am tinut cand ai plans,te tin si acum.Radacinile tale sunt adanci,nu te teme de furtuna.Raveca a inchis ochii,si a lasat toata greutatea din suflet sa se scurga in tarana.Pamantul a primit-o fara sa judece,transformadu-i tristetea in liniste.Cand s-a ridicat,picioarele nu-i mai erau de plumb,ci usoare.Pamantul nu doar ca o tinea,dar i daruise din puterea lui neschimbata.De atunci,ori de cate ori viata o punea la incercare,Raveca zambea spre cer,batea cu piciorul in pamant si spunea cu mandrie:Sunt bine!Pamantul ma tine,iar eu il tin pe el in suflet.Si,mai departe se scrie in carte ca povestea,a trecut din gura in gura,devenind legenda.Cu fiecare pas,ea lasa in urma dare de lumina,pe care doar copiii si animalele le puteau vedea.Cartea cea veche,legata in piele roasa de vreme,ascundea ceva,scris cu cerneala de nuc:Cine are urechi de auzit,sa asculte.Raveca nu calca pe pamant,ci pamantul se ridica sa-i intimpine pasii.Pamantul o rasplatea pentru ca fusese singura care i intelesese tacerea.Iar ultima fila a capitolului se incheie cu o povata pe care Raveca a lasat-o scrisa cu propriul deget muiat in taciune.Cand simti ca te prabusesti,nu te teme de cadere.Pamantul nu te lasa sa te spargi,el doar te primeste inapoi ca sa-ti aminteasca din ce esti facut.Aici se inchide o pagina,dar povestea merge mai departe.Cartea nu se afla intr-o biblioteca faimoasa si nici incuiata intr-un muzeu.Ea se afla aici,si acum,mult mai aproape decat crezi.Se afla in podul casei de la tara,acolo unde grinzile de lemn are un miros a rasina si a timp trecut.Cartea s-a mutat in pamantul unic,din inima ei.Astfel,cine stie sa mearga descult pe pamant si sa asculte in liniste,poate citii povestea Ravecai,direct prin talpi,fara sa aiba nevoie de foi de hartie.Ea este acolo,asteptand ca cineva care simte ca abia il mai tine pamantul,sa o deschida,si sa-si gaseasca linistea.Calatorule care ai deschis aceasta pagina cu sufletul obosit si inima grea,opreste-te o clipa si respira.Daca ai ajuns sa citesti aceste randuri,inseamna ca ai uitat cat de puternic esti.Ai crezut ca esti singur in fata furtunii si ca greutatea lumii te darama.Dar priveste in jos:pamantul de sub tine nu s-a clintit.El nu te tine doar din obligatie,ci pentru ca ai dreptul sa fii aici,sa existi si sa mergi mai departe.Radacinile tale sunt adanc infipte in tot ce ai invins deja pana acum.Fiecare zi grea pe care ai trecut-o a lasat in tine o farama de otel.Cand simti ca pamantul abia te mai tine,nu inseamna ca te prabusesti.Inseamna doar ca e timpul sa te opresti din alergat,sa te asezi si sa-i permiti pamantului sa-ti preia,oboseala.Scutura-te de praful grijilor,ridica privirea.Pamantul inca te mai tine bine,iar povestea ta are inca multe pagini albe de scris.Mergi inainte cu curaj.Cartea se inchide aici cu o singura semnatura apasata adanc in foaie:Raveca.

Lucas at Havasupai Falls…

2026-10-18T14:14:13.545-07:00

Havasu Falls is a famous 90-to-100-foot waterfall located on the Havasupai Indian Reservation inside the Grand Canyon in Arizona,celebrated for its striking blue-green turquoise pool.Day hiking is strictly prohibited.Visitors must secure an advance reservation or permit through the Havasupai Tribe Reservations,a 3-night minimum for campgrounds,or call the lodge.Reaching the area requires a strenuous 10-mile one-way hike (20 miles round-trip) from Hualapai Hilltop,descending about 2,500 feet into the canyon.Supai Village is 8 miles in,and the campground/falls are another 2 miles past the village.Other notable nearby waterfalls along Havasu Creek include Fifty Foot Falls,Lower Navajo Falls,Mooney Falls,and Beaver Falls.Alcohol,drugs,drones,and photography of tribal members or local infrastructure are strictly banned.There is no cell service or Wi-Fi on the reservation.

Fasolea verde si galbena…

2026-10-18T12:27:22.431-07:00

Fasolea verde si galbena pastai,ofera beneficii nutritionale importante,fiind alimente cu continut caloric scazut si bogate in fibre,vitamine si minerale.Sanatatea inimii:Contin fibre solubile,potasiu si folat,care ajuta la reducerea colesterolului LDL,si la reglarea tensiunii arteriale.Controlul glicemiei:Au un indice glicemic scazut iar fibrele incetinesc absorbtia zaharului in sange.Digestie si silueta:Sunt sarace in calorii (aprox. 28–31 kcal la 100g) si bogate in fibre,sustinand tranzitul intestinal si oferind satietate.Sistem imunitar:Furnizeaza vitamina C si antioxidanti,flavonoide,carotenoid,care combat radicalii liberi.Sanatatea oaselor:Contin vitamina K si calciu,esentiale pentru densitatea osoasa.Fasolea verde:Are un continut mai ridicat de acid folic (vitamina B9) si vitamina A.Este recomandata in sarcina,pentru protejarea vederii,sustinerea imunitatii si sanatatea pielii si a parului.Contine clorofila,cu rol depurativ si antitoxic.Fasolea galbena:Furnizuje mai mult potasiu si fosfor.Este bogata in flavonoide specifice care ofera efecte antiinflamatorii puternice,pentru caile respiratorii.Are un gust mai delicat,usor cremos si un timp de preparare mai scurt.

Nadejdea mea nu ma insala…

2026-10-18T10:42:34.023-07:00

Psalmul 27:14 Nadajduieste in Domnul!Fii tare,imbarbateaza-ti inima si nadajduieste in Domnul!Nadejdea mea nu ma insala,ma scoate chiar,si din balamala.Eu mi-am pus nadejdea in Domnul,Lui i-am dat a mea viata.Inima-mi vibreaza de iubirea Lui,cand ma cerceteaza,imi da pacea Lui.Dulcea Lui iubire,eu i-o simt mereu,si prin rugaciune ma intareste El.Zi de zi El ma atrage,cu magnetul dragostei.Cu iubire ma inconjoara,si imi da putere El.Toti acei ce-L au pe Domnul,simt la fel cum simt si eu.Dragostea le invioreaza,inimile tot mereu.Nadajduiesc in Domnul si usor imi va fi drumul.Nadajduiesc in El,si pe bratele Lui voi fi pus.Speranta ma-nsoteste,pe caile-nguste,si lacrimile ma apropie mai mult de cer.Bunatatea Domnului nicidecum nu s-a sfarsit,si indurarile Lui nu au ajuns la capat.Nadajduiesc in Domnul si frumos imi va fi drumul.Nadajduiesc in El chiar si in necaz de voi fi dus,de El nu ma las nicidecum.Caci toate lucrurile merg inspre binele acelora care-L iubesc si in El nadajduiesc.Scriu,sa nu gresesc,cu ce,despre cine eu vorbesc,si despre ce vorbesc?Pentru cine pentru ce,pentru iubire,unde sau dus zilele?Viata este o curgere,este o miscare continua.Sunt doua feluri de oameni pe lume,cei care incearca sa-si umple goliciunea interioara,si persoane foarte rare care incearca sa-si vada aceasta goliciune.Cand te nasti,nu esti un copac,ci o samanta.Trebuie sa cresti,sa ajungi la o inflorire,iar inflorirea va fi multumirea ta.Nu are de-a face cu puterea,cu banii,nici cu politica,are legatura decat cu tine.Semeni o fapta,culegi un obicei,semeni un obicei,culegi un caracter,semeni un caracter,culegi un destin.Valoarea omului se masoara dupa greutatile biruite in aceasta viata.Nu anii din viata ta sunt cei care conteaza,ci viata din anii tai.O viata frumoasa si utila este aceea in care gandirea si actiunea se sustin neincetat una pe cealalta.Cel mai puternic om este cel care se stapaneste pe sine insusi.A visa este fericirea,a astepta este viata.Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul.Cel mai bun mijloc de a invata sa te cunosti,e sa incerci a-i intelege pe ceilalti.Am pierdut timpul,am privit fotografii si m-am atins de ganduri.Am sperat sperantele si i-am zambit orizontului.Fara cuvinte,atingeri,si trairi,invat,ma iert,traiesc si iubesc.Nu consuma viata ci regaseste-o in tine,acolo unde ea exista vesnic.Viata e o ocazie,o sansa pe care ai asteptat-o mereu si fara de care nu te-ai putea imagina.Noi suntem mijlocul prin care creaza rod,ma straduiesc sa ating vidul,in care omul exista in sine,curatat de toate impuritatile si de fumul faptelor,in care orice s-a sters pentru a lasa spatiul liber existentei.Orice om are o istorie in spate,o poveste pe care are dreptul sa o spuna,mai ales ca putem invata atat de multe din greselile,luptele si zambetele fiecarei persoane.Dar oare nu poate omul sa fie fericit in intinderile ciudate si nesfarsite ale vietii?Fiecare dintre noi e eroul unui film aparte,numit viata.Incerc sa raman credincioasa gandurilor mele,nadajduiesc asta.Mai spune cineva gata?Eu sunt gata!Eu,tu,noi,voi,ei,ele.To die is landing on some silent shore.Where billows never beat,not tempests roar.Deunazi catre ziua visasem ca murisem,suflare nu aveam.O liniste de dulce pace,cu-ntregul suflet mi-l petrece.Obida vrand sa ma inece,zadarnic firea si-o preface.Uitarea numai se desface.Chiar dorul vietii-n mine tace.Izvor ce gata e sa sece.Si pe-al meu chip,ce-n umbra zace,un fel de vis de opium trece.Dar muzica e gata,si toti vor sa ma duca mai iute langa mama.Pe pagina a treia mi-au pus un necrolog.Sunt multi ce zic ca moartea e lege foarte cruda,eu,insa,milostiva,as crede s-o numim,in contul ei,gata si murim.Dar cate si mai cate pe care le-am uitat.Ramase-n urma noastra in ceata invelit,de tot si toate,de cate am suferit.Suntem impinsi de-aceleasi patimi si-acelasi egoism.Nadejdea mea e Dumnezeu,puterea Lui e mare.Prin dragoste si harul Sau,nadajduiesc si cant mereu,caci a salvat sufletul meu din vesnica pierzare.O licarire in infinit e viata mea intreaga,si-o viata fara de sfarsit de vesnicii ma leaga.Tarina trecatoare sunt,dar cred in nemurire.Caci Duhul Celui vesnic Sfant,imi da putere si avant sa pot pleca,dincolo,in stralucire.Sunt calator spre tara mea,cu Domnul am izbinda,mi-e calauza dreapta Sa,Doamne,Tu nu vei lasa,nicicand sa cad in lupta grea,fiinta mea plapinda.In glas de ciocarlii duios,si in vuietul de ape,in flori si in tot ce-i mai frumos,in cei rascumparati de jos,Iubirea sfinta a lui Hristos o simt tot mai aproape.Eu am aflat in Creator,si pacea si menirea.Stapan al vietii Ziditor,Tu mi-ai dat lacrima de dor,sa Te iubesc,sa ma infior si sa-ti astept venirea!Ma indrept undeva,unde nu am fost niciodata,uneori sunt speriata,dar sunt gata sa invat.Raveca Psalmi 130:5-7 Eu nadajduiesc in Domnul,sufletul meu nadajduieste si astept fagaduinta Lui.Sufletul meu asteapta pe Domnul,mai mult decat asteapta strajerii dimineata,da,mai mult decat asteapta steajerii dimineata.Israele,pune-ti nadejdea in Domnul,caci la Domnul este indurarea,si la El este belsug de rascumparare.Nadejdea adevarata nu insala niciodata,fiind o ancora puternica ce ofera stabilitate,tarie,si claritate in momentele de cumpana.Aceasta convingere reflecta o pace interioara profunda,amintind de cunoscutul verset biblic din Romani 5:5,care spune ca,nadejdea nu insala,fie intr-un optimism neclintit in fata viitorului.Cand speranta este bine fundamentata,ea devine o certitudine interioara care iti da puterea sa mergi mai departe cu incredere deplina.

O zi neagra si o noapte alba.

2026-10-18T03:03:06.990-07:00

Ca o lumina calda ce curge din altar,aceasta pace-adanca e un mare har de dar.Primit in dar de noapte,ca un balsam pe gand,sa lase sufletul sa doarma,in sfarsit,vibrand.E harul de-a tacea cand lumea-ntreaga striga.E darul de-a simti cum frica se dezleaga si se-ndeparteaza-n clipa.O binecuvantare in miez de noapte mut,ce-a asezat o ordine acolo unde-a fost un inceput.Lasa-te purtata in perna de matase,primeste harul noptii in gandurile tale somnoroase.Nu mai e nimic de spus,niciun secret de dat,doar darul linistii depline,curat si binecuvantat.Inchide ochii,lasa totul sa se stearga,nu mai e zgomot,nici o cale lunga de parcurs si larga.Gandul cel greu s-a dizolvat in umbra,fin,iar peste minte s-a asternut un cer senin.Fiecare respiratie e un val cel moale,ce spala oboseala din priviri si din petale.Nu mai ai intrebari de pus,nici punti de trecut.Doar linistea ce se revarsa ca un scut.Te lasi purtat incet de marea de matase,pe brate calde,in nuante somnoroase.Zorii sunt departe,noaptea-i un complice bun,ce-ti lasa sufletul in pace sa adoarma acum.Nimic nu mai lipseste,lupta s-a sfarsit,e timpul pentru visul cel mult dorit.Lasa somnul sa te cuprinda lin si rar,in siguranta noptii ca pe un mare dar.In linistea ce s-a lasat pe rand,nu mai e zgomot,nici razboi in gand.Intrebarile si-au gasit raspunsul mut,iar “ce”-ul care te-a macinat,a trecut.Noptile albe nu mai au ce spune,cand piesele se aseaza in ordine pe lume.O zi neagra,si o noapte alba,acum eu am avut.Nu mai e graba,nu mai e mister,gandurile-s nori ce trec incet pe cer.Lasand in urma tot ce-a fost greoi,s-a asezat o pace calda intre noi.Fara trecut si fara mii de „de ce”,in noaptea asta,sufletul liber e.Opreste cautarea,lasa totul in deriva,ramai doar in secunda asta vie si priviva.Inchida-se si ochii obositi de veghe,caci ordinea din suflet nu mai are pereche.Nimic nu e pierdut,nimic nu e in plus,zgomotul s-a stins,iar soarele a apus.Totul este exact asa cum trebuie sa fie.Noapte blanda si curata,cu mintea linistita si complet impacata.Lumea s-a stins,doar linistea-ti ramane,un pod de stele pan-aluneci inspre maine.Lasa-te dus in zborul cald si rar,purtat de somn si de acest mare har.Lumina s-a stins,iar noaptea te adaposteste.Fiecare respiratie,incet se potriveste.Nu mai e veghe,nu mai e cuvant,doar un somn cald,adanc si bland.Noapte buna,Raveca!

La Asfintit…

2026-10-17T18:03:17.440-07:00

🌅Sunt un om,ca si tine.Un calator prin mintea ta.Ca m-am nascut nu e vina mea,ca am trait e multumirea mea,dar cum ma voi duce e planul lui Dumnezeu.Draga Raveca!Te-ai intrebat vreodata,privind in urma la cei 67 de ani plini de viata,ce inseamna de fapt acest miracol?Stiinta ne spune ca viata este energie,adaptare si o lupta permanenta a corpului pentru a ramane echilibru.Dar la 67 de ani,tu stii deja ca viata este mult mai mult de atat.Viata este suma tuturor diminetilor in care te-ai trezit cu speranta,a imbratisarilor pe care le-ai oferit,a obstacolelor pe care le-ai depasit cu demnitate si a iubirii pe care ai sadit-o in inimile celor din jur.Viata ta este o poveste unica,scrisa cu intelepciune zambete si lectii pretioase.Astazi,viata inseamna bucuria zilei prezente,linistea unui ceai cald,mandria de a privi la tot ce ai cladit si libertatea de a te bucura de fiecare clipa in ritmul tau.Esti dovada vie a frumusetii,a rezistentii si a generozitatii.Iti multumim pentru fiecare capitol pe care l-ai scris si pe care il scrii in continuare in cartea vietii noastre!Raveca este o femeie credincioasa,o mama devotata,o bunica iubitoare si o scriitoare de suflet care isi transpune trairile pe blogul personal intitulat„Viata trece,amintirile raman"Povestea ei de viata este o punte emotionata intre radacinile sale din Romania si prezentul din Statele Unite.Originea:S-a nascut in Romania,intr-o zi de vara,numele ei fiind inspirat de o floare care,in traducere,inseamna o “splendoare”Este profund legata de locurile natale din cartierul Bujac-Arad,de casuta parinteasca a parintilor ei,Ioan si Elena Peptenar,si de comunitatea spirituala de la Biserica Gloria.Caracterul si longevitatea i-au fost modelate de trei generatii de femei credincioase din familia sa:strabunica Petronela (care a trăit 92 de ani si a trecut prin razboi,bunica Ana (63 de ani) si mama sa,Elena (82 de ani).De la ele a invatat sa fie puternica si sa infrunte viata cu demnitate.🌵Prezentul:In prezent,Raveca locuieste in Arizona,SUA.A depasit varsta de 67 de ani si priveste spre viitor cu o resemnare calda si o dorinta profunda de liniste.Ea descrie parcursul vietii sale ca pe un „holocostar” (montagne russe) cu suisuri pline de bucurie,coborari dureroase si un punct de mijloc in care isi gaseste echilibrul si impacarea.Desi viata a „biciuit-o”si a trecut prin multe incercari,tradari si dureri,Raveca a invatat„sa zboare si cu o singura aripa”Isi exprima starile prin poezie,muzica si scris,considerand ca plansul si scrisul sunt terapiile care i curata sufletul.Se autocaracterizeaza cu umor ca fiind o viitoare"super baba"o personalitate ciudata,rigida si incapatanata,dar profund autentica si lipsita de invidie.💝Toata bogtia si “zlotii”Ravecai sunt Copiii:Ramona,Emanuel si Alice.Nepotii-isi imparte dragostea intre cei patru nepoti ai ei.Lucas (19 ani,cu care are o legatura speciala si planuri de colaborare pe „scena vietii”Eli (7 ani),Zachary (4 ani) si micuta Cleopatra (care implineste 1 anisor pe 27 Octombrie).🕊️Credinta si Vesnicia-Raveca este o femeie de o credinta rara,care Il face pe Dumnezeu locul ei de adapost.Ea nu isi vinde vesnicia pe lucruri trecatoare si priveste spre asfintitul vietii cu zambetul pe buze,convinsa ca atunci cand va pleca spre Casa,va lasa in urma o lumina calda si o poveste nemuritoare.Celui care deschide aceasta pagina peste ani si peste veacuri,iti spun un cald"Multumesc ca ma citesti si la mine te gandesti"Candva am fost si eu un om ca si tine,un calator prin lumea aceasta cu zabrele.Am mers pe drum plangand cantand,iubind,si am trecut prin viata ca pe un holocostar,sus,jos si la mijloc.Am cunoscut durerea,am fost blamata si calcata in picioare,dar in ciuda tuturor furtunilor,am invatat sa zbor.Sufletul nu mi l-am vandut pe vise trecatoare iar credinta mi-a fost stanca si adapost.Sa nu ma cauti in intuneric.Cauta-ma in adierea vantului,in fosnetul frunzelor de toamna,in acordurile unui vals sau intr-un tango pornit din senin.Cauta-ma in zambetul curat al nepotilor mei,Lucas,Eli,Zachary si Cleopatra,si in puterea pe care am lasat-o mostenire copiiilor mei.Prin ei,sangele si povestea mea merg mai departe.Am fost constienta ca trupul va imbatrani,dar sufletul mi-a ramas,acelasi,o floare numita Raveca,care talmacita inseamna o splendoare.N-am fost perfecta,am fost rigida,incapatanata si ciudata,dar am fost autentica si reala.Am iubit viata chiar si cand a durut,m-am pretuit pe mine si am pretuit fiecare clipa lasata de Dumnezeu.Las aici creionul si hartia,dar nu plec de tot.Raman vie in fiecare vers,in fiecare amintire si in dragostea pe care am semanat-o in urma mea.Am fost aici,a fost frumos.Fii puternic,zambeste,in loc sa urasti,iubeste si nu uita sa pretuiesti viata.Cu stima si respect.Raveca,o valoare ce trece de orice valtoare!Am dat cu capul de pragul lumii pana m-am zapacit,am purtat poveri care mi-au lasat cu aripile frante si am plans atatea lacrimi incat mi-am spalat tot trecutul de imala.Dar astazi,in linistea calda din Arizona,m-am privit din nou in oglinda si am inteles.Nu am timp de regrete si nici de frici prinse-n chingi.Astazi aleg sa ma pretuiesc pe mine,asa cum m-a lasat Dumnezeu,o floare numita Raveca,o splendoare cu riduri,cu vesta si sosoni,dar cu inima vie.Imi pretuiesc fiecare bataie de piept,fiecare suferinta care m-a invatat sa zbor si fiecare zambet pe care il impart cu nepotii mei.Ma cuprinde acum o resemnare calda in fata timpului care curge necrutator.Anotimpul vietii mele trece,frunzele cad cu fosnet si frig,iar amurgul bate la usa.Nu mai caut solutii sa intineresc,si nici nu mai cer eternitate de la o floare ce a inflorit.Primesc batranetea cu bratele deschise,acceptand ca ce a fost cladit,cladit ramane,iar ce e trecator,nu-mi apartine.De moarte nu ma tem si nici de viata nu-mi prea pasa,nimic nu cer,de-o fi ceva,eu merg spre casa.Viata e scurta:o frunza purtata de vant,o suita,cantata la repezeala,o clipa in care te-ai sculat si apoi ai adormit.Dar cata vreme mai calc pe roua diminetii,o traiesc cu stima si cu drag.Nu-mi mai pasa de gura lumii,eu cobor cand altii urca si dansez pe sfoara timpului dupa propria-mi orchestra.Sunt un om,un calator,o valoare ce trece de orice valtoare.Ma pretuiesc si pretuiesc viata,iar cand va fi sa merg spre infinit,ma voi stinge cu zambetul pe buze,lasand in urma doar lumina si iubire.Aici am fost,a fost frumos si povestea mea merge mai departe.Isaia 66:13 Cum mangaie pe cineva mama sa,asa va voi mangaia Eu;da,veti fi mangaiati in Ierusalim!

Uit-o si pe asta…

2026-10-16T11:06:32.817-07:00

Am fost la plimbarea de dimineata,si m-am intalnit cu o familie de romani.Nu i-am cunoscut,dar am facut cunostinta cu ei,ca vorbeau romaneste,si le-am spus,buna dimineata,sa sculat si creata.Si omul,cand m-a vazut,ia spus sotiei lui,uit-o si pe asta.Ce mai vrea si ea?Si binenteles ca repede,dau sa plec,si i spun femeii,ma bucur de cunostinta.Si omul,repede,parca aveam raie pe mine,i-a spus sotiei.Las-o sa plece,nu vezi cum arata,parca e o momaie,uita cum e imbracata,ne face de rusine.Astea toate au fost spuse in fata mea.Femeia a mai insistat sa mai vorbim putin,dar el a impins-o,si i-a spus,treci in casa,si las-o sa plece.Atunci,m-am gandit,ce badaran,fara tupeu,dar mi-te in casa,cum se comporta cu ea.Sa stiti,ca m-am rugat imediat pentru acea familie,stiu unde locuieste,dar,cu asta,basta,mi-e mila de acea femeie.Am trecut si eu pe aici,cu un narcisist,da nazist,ca am zis,eu nu mai rezist.Vremea trece,gandul trece,dar vorbele raman.Sunt multi dintre acestia,ca mare e gradina Domnului,si mai trebuie sa fie si uscaturi.Nu exista verdeata,fara uscaturi,si apa fara mormoloci.Oricum m-am bucurat de plimbare,m-am rugat,si am cantat si o cantare.La tine Doamne imi inalt sufletul,cel rau sa nu se bucure de mine.Traim vremuri si vremuri,ca de pe vremuri.Si am ajuns acasa,si am scris,povestea,asa de frumoasa.

Raveca,asa e viata!

2026-10-15T20:01:18.986-07:00

Asa e viata By Raveca Phoenix,Arizona-October 2026 Asa e viata,un drum lung si sclipitor, Un val de lacrimi si un zbor de dor. Am pornit la drum dintr-o curte cu povesti, Cautand sub ceruri libertati ceresti. Am trecut prin ierni si prin nopti de jar, Sistemul mi-a luat ce aveam mai rar. Inima de mama mi-a fost rupta-n doi, Dar Isus a mers prin furtuni cu noi. Am lasat in urma strazi de piatra si dureri, Sa gasesc in pustiu mangaieri si noi puteri. Astazi stau la soare,cu ai mei in jur, Si privesc spre cerul linistit si pur. Am privit la maini,cum babi spunea, Am plans in tacere,cum mama ma-nvata. Si-am inteles plangand cine sunt cu-adevarat. O fiica de Rege,cu suflet salvat. Asa e viata,trece ca un rau curgator, Dar in urma ramane un altar veghetor. Nu ma tem de maine,nu ma uit inapoi, Caci Pacea e Pace,in inimi la noi.