E aproape o axiomă că astea două oferă cele mai mișto servicii de shared hosting. Singurul motiv pentru care am ales acum 3 ani Bluehost a fost faptul că venea recomandat de cineva în care aveam încredere, iar eu trebuia sa scap cu orice preț de GoDaddy.

Ei, cum ziceam, mi-am mutat acum jucăriile la HostGator și nici că aș putea fi mai fericit! Pentru că de data asta știam ce trebuie să fac, toată operațiunea s-a desfășurat cu surprinzător de puține incidente. La un site am exportat eu prost baza de date, la altul aveam un redirect prost in .htaccess care făcea să nu se mai afișeze home page-ul.

A trebuie să las calculatorul pornit de două ori peste noapte, prima ca să copieze toate fișierele de pe vechiul server și a doua ca să le pună la noua adresă, dar altfel, cred că toată treaba a durat maxim o oră (pentru 5 site-uri). Faptul că toate site-urile folosesc Cloudflare mi-a permis ca să nici nu pierd timp așteptând să se propage noile nemeservere, asta făcându-se instant.

Așadar, ce impresie mi-a lăsat HostGator în astea câteva zile?

Prima chestie a fost o ușoară dezamăgire. Mă așteptam să primesc un mesaj de welcome făcut drăguț, să-mi facă un tur, toate alea. Ei, canci! Am primit un mail în care mi-au zis că asta-i adresa pentru Cpanel, ăsta-i userul, asta-i parola și sănătate. Scurt și la obiect.

Am impresia că nici un cont ftp default nu mi-au dat. A trebuit să-l fac eu.

Trecând peste mofturile astea, însă, am descoperit niște lucruri foarte frumoase.

Timp foarte bun de răspuns al serverului

Când am transferat primul site, însă, am început să fac și testele de viteză. M-a dat pe spate de cât de repede zbura. Chiar fără cache activat și logat în WordPress, paginile se încărcau de parcă era serverul aici în cartier. Am făcut treijdemii de teste cu page speed insights și, foarte frumos, server response time-ul se menținea pe la 0.33 secunde. Și la BlueHost era ok, dar mai dădea rateuri de până la o secundă sau chiar mai mult.

Am zis să nu cobesc și să mă păcălesc. Deocamdată era doar un site pe server, așa că am continuat testele pe măsură ce transferam și restul. Surprinzător în mod plăcut, performanța a rămas la fel și când le-am pus pe toate. Respect.

Prezentare clară a resurselor serverului utilizate

Dacă te-ai uitat prin ofertele firmelor de hosting, ai văzut că aproape toate se laudă că-ți oferă spațiu, bandă, baze de date, emailuri, subdomenii, fetițe și orice altceva, toate nelimitate.

Ei, țeapă!

Au, bineînțeles, și o clauză care spune că dacă folosești prea mult din resursele sistemului, ți-o dau peste bot, în funcție de politica firmei. Asta ca să nu-i afectezi pe ceilalți care au site-uri pe același server cu tine.

BlueHost au un sistem curvă rău numit „CPU Throttling” prin care în momentul în care simte că un script tinde să folosească mai mult din procesor, îți mută imediat site-ul pe un server care merge pe lemne și-l țin acolo până termină scriptul treaba sau până când au ei chef. Mi-a scurtat speranța de viață cu 2 ani de la câți draci mi-a făcut chestia asta. E atât de prost sistemul că până și când merge WordPress-ul fără vre-un plugin se trezește că, vezi doamne, le pizdești serverul.

HostGator are o chestie mult mai clară: dacă folosești mai mult de 25% din puterea procesorului pentru o durată mai mare de 90 de secunde în continuu, atunci ai șanse mari să-ți blocheze site-ul cu totul. Mi se pare mult mai frumos așa, pentru că întradevăr, poate am eu un super mega script care are nevoie de mai multă putere de calcul, dar nu durează decât o secundă să ruleze, după care sănătate. În astea câteva zile de când tot urmăresc, nu am văzut să-mi crească consumul la peste 0.2% din puterea procesorului, chiar și când i-am dat hardcore.

În plus, mai pun la dispoziție și un grafic în care arată câte secunde ai folosit procesorul în ultimele 24, la fiecare oră. Și au și trei dungi care spun: mult, prea mult și al dacului de mult! Deocamdată n-am ajuns nici la 5% din distanța până la prima linie de atențonare.

Mai au, de asemenea, un contor care îți spune cât % din memoria serverului o folosești. Și aici, băieții zic să nu cumva să mă apropii de 25% că o încurc. Abia dacă se apropie de 1%, așa că pot să răsuflu ușurat.

Backupuri regulate

Bine, toate hosturile fac asta. Dar aici băieții spun că se limitează doar la 100000 fișiere. Dacă depășeșc, atunci îmi salvează doar bazele de date. Eh, acum vad că sunt doar 17660 fișiere (pentru toate site-urile), așa că sunt safe. Și îmi trimit și mail când fac backupul.

Și altele…

Nu mai zic de restul chestiilor pe care le au că nu m-au interesat prea mult. Da, au quick install pentru WordPress și alte câteva zeci de softuri, credit moca pentru Adwords, Facebook și Bing, etc. Dacă ai nevoie de ceva, sigur au.

Nota 10

De-a lungul anilor am avut plăcerea să mă joc cu mai multe hosturi. Experiențele au fost variate și m-au ajutat să-mi fac o idee despre lucrurile de care am nevoie la un host meseriaș. Din prima săptămână în care mă joc cu noul cămin, pot să spun că HostGator mi-a oferit cele mai bune servicii de până acum și tocmai de aia îl recomand mai departe și altora care au site-uri cu target prin SUA sau restul lumii.

Mi-a plăcut peripeția cu Bluehost. Sunt meseriași, dar au ajuns să mă dispere la unele faze.

FTP-ul e cam varză

Prima chestie pe care am observat-o încă de mult a fost faptul că ftp-ul murea mult prea frecvent. Nu aveam eu treabă decât din an în paște cu el, dar și să-l văd picat atunci cand chiar aveam nevoie nu era plăcut.

Dar nu pentru ftp am zis eu ca plec.

Penalizare că le folosești prea mult procesorul

Ceea ce mă enervează cel mai tare la Bluehost este că un sistem de tot rahatul numit CPU Throttling, prin care, dacă măsoară că folosești prea mult din procesor la un moment dat, te trage pe bară pe un server mai varză, de la câteva secunde până la cât e nevoie, și, în consecință, îți face site-ul să se miște ca naiba în timpul ăsta. Am descoperit nesimțirea asta acum câteva luni când eram deja disperat și nu știam cum să fac să se miște lucrurile mai bine. Ce draci mi-a mai făcut.

Trist e că, totuși, site-urile pe care le țin acolo nu au atâta trafic cât să justifice ce pretind ei, că vezi doamne, le mananc resursele serverului. Am câteva sute de vizite pe zi în total, iar mai optimizate ca site-urile mele rar vezi pe net. Chiar azi, când scriu articolul ăsta, văd că mi-au ținut site-urile pe pauză vre-o 290 de secunde. Nu am screen shot-uri, dar am avut vremuri când era vorba de ore întregi! Urat din partea lor.

Bine, îi înjur acum pt BlueHost, dar e posibil ca ăștia de la HostGator să mi-o facă și mai și: să-mi taie direct țeava de la site. Prima impresie este că au, totuși, un sistem mai deștept. Scriu acum și un articol despre prima impresie pe care mi-au făcut-o.

Încă o chestie. Site-urile de reviewuri sug! Am căutat să văd exact cum se compara BlueHost cu HostGator, sau cât de deștept este fiecare. N-am gasit unul care să intre cu adevărat în pâine! Toate făceau doar niște prăpădite de comparații ale ofertelor. Unul n-a știut să pomenească de mizeria de CPU throttling sau faptul că ftp-ul e nasol la BH.

Ei, trecem cu bine și peste asta. Mi-am făcut cont la HostGator acum câteva zile și am făcut transferul site-urilor. Cum am zis, prima impresie este foarte bună. Vine acum un articol despre asta.

Cu ale cuvinte, nu mai recomand cu căldura BlueHost, cum am făcut-o până acum. HostGator pare să fie the shit, așa că acesta este noul câștigător.

Dacă ai site-uri cu target prin SUA, merită să-ți iei host de la HostGator. Dacă bag și un cupon de reducere, de exemplu “SEPTEMBER2013SAVE”, poți să-l prinzi cu 25% mai ieftin. Află mai multe aici.

Apropo, si BlueHost și HostGator sunt deținute de aceeași firmă, Endurance International Group. EIG mai deține alte câteva zeci de hosturi, mai mari sau mai mici. Totuși, se pare că acestea lucrează destul de independent, ceea ce este un lucru frumos.

După ce că m-au călcat hoții și m-au lăsat în curul gol în Vama de 1 mai, când am ajuns acasă, am descoperit altă surpriză de Paști: m-au prins și hackerii și mi-au sabotat un site. N-au făcut mare rahat, decât că mi-au schimbat home-page-ul cu o prostie de pagină prin care se lăudau că vezi doamne, ce șmecheri sunt ei și bla bla bla. Erau niște turci ofiliți, dracu să-i ia.

Problema este, însă, serioasă:

Două specii spurcate: hoți din Vamă și hackerii de doi bani. Oricare din membrii acestor mândre comunități de lichele merită prins și lovit cu o piatră în tâmplă până înțelege că nu e frumos cu ce se ocupă. Aveau turcii o lege buna când făceau dreptatea prin zonă. Cum prindeau un șuț cu mâna-n traista altuia, pac se scurta membrul în cauză.

Incidentul asta m-a făcut să mă gândesc, totuși. Se pare că WordPressul e cam varză cu securitatea. Dacă a reușit un fraier să ma facă, e clar.

Ce poți face să nu-ți saboteze hackerii și ție site-ul?

Deci, în primul rând, schimbă-ți user name-ul din “admin” în orice chestie drăguță dorești.  Din start site-ul e de 5 ori mai sigur, dar dacă mai folosești și litere mari și eventual un semn sexy ca @ sau %, atunci ai în plus 10 puncte. Și odată schimbat, setează să-ți afișeze o porecla, sau numele tău, dar în niciun caz user name-ul. Să nu le faci ușoară treaba turcilor muiști cu chef de joacă.

În al doilea rând, folosește o parolă imposibilă. Nu neapărat !#$r23Rfqc34s, dar în orice caz ceva mai complexă decât “ion”. Iarăși, ai puncte bonus pentru litere mari și semne  sexy.

În al treilea rând, bagă un plugin de backup sau ai grijă cumva să ai backupuri frecvente, atât ale fișierelor cât și ale bazei de date. Eu am făcut greșeala să desființez pluginul de backup pe Dropbox pe care îl foloseam ca să bag site-ul la viteză hardcore. Noroc cu hostul, ca altfel beleam cariciul. Fișierele erau relativ simplu de recuperat, dar cu baza de date pizdită, am rămas cu cucu acces la site.

Dar nu te baza că hostul ține backupuri. Da, orice host care se respectă are backupuri, dar e bine să ai și tu o copie. Știi tu, worst case scenario. Cine știe, poate blocul în care e hostul ia foc. Zic și eu.

Ai grijă ce teme folosești. Sunt o căruță de teme moca peste tot, care arată și bine. Dar să nu fii surprins să descoperi că o parte din ele sunt arnajate special ca să te nenorocească. Gratis nu e întotdeauna gratis.

Găsisem odată o temă care mi-a plăcut, numai că avea o chichită. După 10 secunde sau așa ceva, făcea automat redirect către site-ul vre-unui muist. Asta-i țigăneală grasă. Una e să ceri un link in footer, alta e să ciordești cu totul traficul unui om de bunăcredință.

Chiar și acum, la incidentul cu Alibaba asta turc, mi-au zis cei de la tehnic cum că fișierele temei au fost infectate și că ar trebui să verific securitatea temei. Ei, nu știu ei, dar tema pe care o am e buletproof. Șobolanul a intrat pe altă cale. De fapt, odată intrat în admin la WordPress, putea să facă tema țăndări. Deci nu Thesis a fost problema.

De aia, dacă ai ceva ambiție cu blogul/site-ul, atunci gândește-te să investești într-o temă făcută de niște profesioniști. Zic de Studiopress sau Thesis. Băieți  care știu meserie.

Atenție și la pluginuri! Am instalat odată un plugin pentru AdSense. Logat fiind, nu observasem că de fapt gagiul afișa în plus un ditamai link care ducea spre site-ul mizerie al autorului. Învățați din înțelepciunea mea.

Și ar mai fi alte idei, dar cred că poți să citești și tu de aici. Le-au punctat pe toate cum trebuie.

Dacă ți s-a părut util articolul, baga un share să vadă toată lumea cum se scapă de leprele alea de ‘hackeri’ și alte lichele ordinare care merită castrate.

Adică, na, 38% din site-urile românești sunt moarte. Zero. Da, am și eu câteva din astea. Dar ar fi putut să fie băieți finuți și să deseneze moartea în Banat sau Oltenia, sau oriunde, nu să-mi spurce mie Dobrogea.

O altă treabă interesantă care apare în imagine este faptul că 62% din domenii au sub 100 de pagini. La prima vedere am zis că e de rău, dar când m-am gândit mai bine, mi-am dat seama că nu-i chiar așa. Adică, dintre siteul meu cu 50 de articole ca lumea și o mizerie de site spam cu 1.000.000 de pagini, tot siteul meu e puțin mai util omului de rând.

Două chestii nasoale mai apar aici: nici dracu nu știe de authorship iar 65% din site-uri au conținut duplicat. Sau ciordit.

Între timp, CSS a năvălit peste tot și cam orice chestie pe care o vezi pe internet este aranjată să arate frumos cu ajutorul lui. N-ai cum să scapi de el. Singura soluție este să pui mâna și să înveți câteva lucruri ca să înțelegi care-i șmecheria, că altfel stai cu aceeași temă generică la site pe care o au și alte 30 de milioane de blog-uri. Sau găsești pe cineva să-ți personalizeze look-ul. La fel de frumos.

Să plecăm, totuși, de la ideea că vrem să învățăm o treabă.

Când m-am apucat de construit site-uri, foloseam html simplu, fara artificii. Cam ce se învață pe la școală.  Se lucra cu tabele, fiecare chestie trebuia stilizată individual. Nu era mare brânză, dar dacă nu erai pe felie, puteai să faci un cârnat cât să nu mai înțeleagă nimeni nimic.

CSS-ul a fost inventat ca să simplifice lucrurile și să separe clar conținutul paginii de ceea ține de modul de prezentare, de stilizare.

Bineînțeles, n-a venit nimeni la știri să zică “Gata, de acum folosim toți CSS, puneți mâna și învățați!”. Am observat doar că era din ce în ce mai întâlnit, așa că am bagat și eu la cutie una-alta, pentru ce aveam nevoie. N-am înțeles exact filosofia din spatele lui și asta mi-a fost un handicap, pentru că la orice chestie draguță pe care vroiam să o fac, trebuia să pierd timp căutând o soluție, care de regulă era foarte simplă.

Așa că săptămâna asta am pus mâna și chiar am învățat cum stă treaba. Și este al naibii de simplu. Nu știu de ce nu am studiat asta mai devreme.

Mai jos sunt câteva lucruri de care m-am tot lovit și pe care acum mi le-am lămurit. N-am de gând să scriu un curs, ci doar să explic două-trei idei. O să presupun că te-ai uitat prin coduri și recunoști cât de cât ce povestesc.

Selectorii

Dacă te uiți prin sursa unei pagini, ai să observi frecvent ceva gen <div class=”ceva”> sau <div id=”altceva”>.

Ei, treaba e că în CSS, există selectori clase și selectori id-uri. Cu amândoi poți face cam aceleași lucruri, numai că id-urile pot să apară o singură dată într-o pagină (să definească de exemplu, navigația), pe când clasele pot fi aplicate de câte ori ai chef la câte elemente vrei.

Apoi, cand explici în partea de CSS ce reprezintă, id-ul îl apelezi cu # in față, pe când clasele le descrii cu . în față, astfel:

#ceva { bla bla; }

.altceva { bla bla bla; }

Descendența

Într-o pagină html, elementele au strămoși și descendenți. Arată cam așa:

<div class=”continut”><div id=”navigatie”><li>text…

În cazul ăsta, “continut” este strămoș pentru “navigatie” și “li”. “li” este urmaș pentru “navigatie” și “continut”.

Ei, când scrii CSS-ul, citirea se face de la dreapta la stanga. Spațiile dintre elemente reprezintă relația de descendență. Uite cum arată:

.continut #navigatie li { bla bla; }

Aici, citirea se face așa: pentru orice element li care este descendent al unui element cu id-ul “navigatie”, care la randul său este descendent al unui element cu clasa “continut”, să i se aplice stilul dintre paranteze.

Simplu.

Conceptul de cutie

Am zis mai sus că acum nu se mai folosesc tabele. Se folosesc div-uri, sau ‘cutii’.

În ceea ce privește spațierea (nu știu dacă e cel mai bun termen) cutiilor, sunt trei elemente pe care poți să le setezi: spațiul dintre conținutul cutiei și marginea ei (aka padding), dimensiunea marginii (aka border) și spațiul dintre margine și orice se află în exteriorul ei (aka margin).

În momentul în care setezi lațimea cutiei (width=500px), tu setezi doar lățimea conținutului cutiei. De exemplu:

<div padding:10px; boder:1px; margin:10px; width:500px; >

Aici, latimea efectivă a cutiei este de 500 + 2*10 +2*1 +2*10 = 542 pixeli.

Dimensionarea individuală a marginilor

Da, poți să dimensionezi fiecare din cele 4 margini ale unei cutii, iar asta se face în sens orar. La fel este și pentru padding și pentru border.

Cum?

Așa:

margin:15px 10px 5px 2px ;

Marginea de sus va avea 15 pixeli, cea din dreapta 10, cea de jos 5, iar cea din stânga 2.

Ce alte lucruri crezi că mai sunt importante?

Ca să înțelegi lucrurile pe care le-am povestit mai sus, trebuie să te fi lovit de ele de câteva ori. Sunt extrem de simple după ce le pricepi. Sunt chestii de bază.

În orice caz, am trecut repede în vedere doar câteva lucruri care mie mi-au dat de furcă la un moment dat. Sunt încă multe de învățat despre CSS, dar chiar este foarte simplu. Ca și html-ul. Dacă pui mâna să studiezi, într-o zi poți să-l stăpânești cât să zici că ești periculos.

Chiar dacă temele moderne ca Thesis sau cele de la Studiopress simplifică foarte mult personalizarea unui site cu un panou de control bine pus la punct, inevitabil apar situații în care ești nevoit sau vrei să faci cu mâna ta niște artificii interesante.

De aia, merită să faci un mic efort și să înveți câteva lucruri despre CSS.

Ție ce elemente ale CSS-ului ți-au dat cel mai mult de furcă? Ce zici că ar mai trebui menționat în articolul ăsta?

Și chiar dacă există pluginuri care să facă redirecturi, eu tot folosesc .htaccess pentru că e cel mai rapid. Multe pluginuri strică.

Iar acum, m-am gândit să fac un artificiu foarte simplu în Excel cu care să fac lucrurile și mai interesante. Am făcut un sheet în care scrii numele redirectului, bagi linkul destinație (poate fi afiliat, dar nu numai), iar apoi Excel îți scrie formula de redirect pe care o paste-uiești direct în .htaccess.

Downloadează fișierul de aici.

Cum funcționează?

Ca să pui apoi linkuri în articole, poti să dai copy din a 5-a coloană unde le-am formatat deja cu rel=”nofollow” și target=”_blank”. Pentru că atunci când vizitatorii ajung pe magazin să aibă în continuare site-ul meu deschis într-un tab. Și nu vreau să curgă page rank prin linkurile alea.

Un lucru. Toate linkurile mele afiliate încep cu “/salt/” pentru că am pus toate redirecturile într-un fișier .htaccess dintr-un folder cu numele ăla. Nu le mai pun la radăcină pentru că fișierul ăla este citit la fiecare accesare a site-ului, care trebuie să fie agil și rapid ca o căprioară. Așa, redirecturile sunt separate, orice obiecție este rezolvată. Faci cum crezi mai bine în funcție de circumstanțele tale.

Care sunt avantajele?

1. În primul rând, avand toate linkurile afiliate într-o structura tabelară, poti sa pui alaturi alte coloane cu informații suplimentare care să-ți fie de folos. Eu știu, de exemplu pagina de pe site pe care ai montat linkul în cauză sau data la care l-ai creat.

2. Apoi, faptul că le ai pe toate la un loc și mai ales că ai coloana a 3-a în care sunt toate linkurile afiliate originale, poți foarte ușor să verifici o dată pe lună sau când ai chef dacă mai există în stoc produsele pe care le promovezi. Pentru că sigur ai pățit-o să dispară un produs din catalogul magazinului și tu să ramâi cu linkuri stricate pe site, fară să ai vre-o idee care pe unde-l găsesti.

Cu sheetul ăsta, poti foarte lejer să parcurgi toată coloana (chiar dacă ai 1000 de linkuri, să zicem că-ți ia 1-2 ore – și tot nu-i mult dacă te gândești cât ți-ar lua cu orice alta metodă). Dacă depistezi ceva bulit, foarte comod generezi un link către alt produs și-l înlocuiești. Foarte frumos.

3. Pe lângă faptul că îți face un redirect 302, am aranjat și o coloană în care să creeze tot tagul <a href…, ca să-l poți lua direct cu copy și să-l trântești în pagină. Nu că ar fi greu cu WordPress, dar așa am aranjat să pună în tag și rel=”nofollow” și target=”_blank”. Da, este floare la ureche să le faci și manual, dar mai mișto e să economisești 40 de secunde cu copy și paste.

Personal am impresia că îmi iau mai mult timp mărunțișurile astea cu făcutul linkurilor, sharuitul pe facebook și toate alea, editatul imaginilor, meta description-ul și formatarea textului decât scrisul articolului propriu-zis. Deci da, 40 secunde aici, 40 acolo, se adună.

4. Este mai estetic, pentru că atunci când ții mouse-ul deasupra, nu îi mai apare event.2parale.etc.., ci un link mult mai descriptiv și evident mai scurt. Parcă simt o reticență în a da click atunci când văd în status bar un cârnat de 100 de caractere fără nicio noimă.

O posibilă parte nașpa

Mie cel puțin nu-mi pasă de statisticile alea. N-am timp de așa ceva. Pe lângă asta, și 2Parale, și ProfitShare îți spun care sunt linkurile care îți generează vânzări, de câte ori au fost click-uite etc.

Dacă vrei și una și alta, poți să înlocuiești linkul afiliat de la ei cu redirectul și să păstrezi restul tag-ului, dar deja ai pierde mai mult timp decât ar fi cazul.

La final

Downloadează sheetul și vezi cum funcționează. Poate îți surâde să-l folosești sau să-l modifici să se plieze pe altă chestie pe care vrei s-o realizezi.

Și nu te sfii să spui și prietenilor care ar putea fi interesați. Abuzează de butoanele de sharing de mai jos!

Lasă și un comentariu dacă ți-a fost de folos.

Este tot ceea ce-ți poți dori.

Singurul cusur pe care în are este că se mișcă al naibii de încet! Dar atât de încet că zici că-i luat din filme.

Asta nu poate fi bine.

Într-o lume în care Google anunță că ia în considerare viteza de încarcare a unui site pentru calcularea clasametelor iar Amazon spune că pentru fiecare 100 de milisecunde în plus la încarcare, pierde 1% din vânzări…

ASCULȚI CU ATENȚIE ȘI BAGI LA CAP.

Nu e greu de înțeles de ce. În 2004 când a fost inventat, WordPress avea câteva sute de linii de cod. Simplu și elegant. Fast forward în 2013, numai WP-ul are câteva zeci de mii, la care mai adaugi pluginurile și tema. Toate astea trebuiesc executate la fiecare pagină pe care o încarci.

Ei, imaginează-ți asta pe un server shared, cu câteva zeci sau sute de vizitatori simultan pe site.

Mâzgă…

Așadar, ce-i de făcut?

O să înșir acum toate lucrurile pe care le-am făcut eu ca să măresc puțin viteza. Fiecare punct ajută.

Renunță la toate pluginurile de care nu ai cu adevărat nevoie

Foarte probabil te-ai lăsat sedus de ideea de a folosi pluginuri pentru a rezolva orice chestie și acum ai vre-o 15-20 instalate. Mai trebuie să spun că nu e bine?

Am scris recent un articol despre câte pluginuri ai cu adevărat nevoie, așa că nu o s-o mai lungesc aici. Păstrează strictul necesar și taie restul.

Dacă totuși nu poți să renunți la un plugin pentru că ai absolut nevoie treaba aia pe care știe el să o facă, mai este si posibil să aibă diferite combinații de setări cu care să afecteze diferit performanța. Caută să-l setezi în așa fel încât să facă mai puține calluri către baza de date, să folosească mai puține style sheet-uri, să nu se încarce pe fiecare pagină etc.

Uite un caz concret. Contact Form 7 este un super plugin pentru ceea ce numele-i sugerează. Dar e prost într-un sens:  își încarcă stylesheet-ul și scriptul pe fiecare pagină, post sau categorie a site-ului, deși formularul este activ pe o singură pagină. Și asta mai pune câteva milisecunde în plus la încărcare. Se poate rezolva ușor adăugând o funcție pe undeva, dar asta e doar un exemplu de cum un plugin strică mai mult decât ajută.

O șmecherie este să folosești pluginul P3 (Plugin Performance Profiler) al celor de la GoDaddy ca să vezi exact câte calluri către baza de date ai și ce impact are fiecare plugin asupra performanței. Pe urmă, în baza datelor, poți să hotărăști mai ușor dacă merită să ții un plugin sau să-l tai. Așa am ajuns eu, de exemplu, la concluzia că Jetpack este un cur.

Optimizează-ți tema

Și aici este multe de spus, dar n-o s-o lălăiesc.

Ideea e că trebuie să iei fiecare fișier al temei (header.php, footer.php, archive.php etc) și să elimini pe cât posibil call-urile inutile către baza de date. Sunt foarte multe informații pe care temele le preiau din baza de date deși ele pot fi foarte ușor scrise direct în codul temei.

Uite, în imaginea de mai jos în care e un printscreen al codului din header.php, tot ce vezi cu roșu, php și ce-o mai fi, sunt solicitări din baza de date, dar nu toate sunt necesare. Din exemplul ăsta se poate foarte ușor renunța la vre-o 6 dintre ele.

În continuare găsești un printscreen așa cum apare în momentul în care încarci pagina (e de la un alt site, pentru că mi-a fost lene să fac modificări doar de dragul unui exemplu). Așa cum vezi, tot ce era mai sus cu roșu este acum cod obișnuit. Cum ziceam, poți lua multe din codurile alea și să le scrii direct în header.php. La fel și în celelalte fișiere ale temei. Subiectul merită dezvoltat, dar nu acum.

Scrie direct în fișierele temei funcțiile de care ai nevoie

Pe cât posibil, încearcă să scrii codurile direct în fișierele temei ca să eviți un plugin. De exemplu, butoanele social media pot fi foarte ușor incluse în temă.

Eu mai fac aceeași chestie pentru a băga AdSense în articole.

Optimizează baza de date

Dacă ai blogul de mai multă vreme, foarte probabil ca baza de date să fie plină de păduchi. Asta pentru că de fiecare dată când revizuiești un post, WordPress salvează o copie a articolului înainte de schimbări. Ei, dacă ai tot corectat diverse chestii prin articole, nu m-ar surprinde dacă ai avea posturi cu peste 20 de copii de rezervă.

Sunt pluginuri care fac treaba asta. WP-Optimize face treabă foarte bună. După optimizare, la unul din site-uri dimenziunea bazei de date mi-a scăzut cu vre-o 60%. Nu-i rău.

Folosește mai puține thumbnailuri

Când uploadezi o imagine, WP o ia și crează niște thumbnailuiri la niște dimensiuni specificate (de tine prin setările blogului, sau de temă, așa cum a gândit-o designerul). De regulă sunt vre-o 3 dimensiuni, dar dacă ți-ai băgat la un moment dat degetele, e posibil să fie mai multe.

Chestia asta poate să pună mai multe probleme:

A doua: Generarea thumbnailurilor mănâncă resursele serverului. Dacă ai mai multe imagini, o să constați că îți ia destul de mult ca să publici un articol. Dacă mai folosești și WP-SmushIt, e și mai rău pentru că fiecare imagine trebuie trimisă spre Yahoo, procesată și apoi salvată înapoi la tine pe server.

A treia: Dacă schimbi tema și cea nouă are alte dimensiuni pentru thumbnailuri, atunci alea vechi rămân nefolosite să-ți ocupe spațiu pe server. În afara de spațiu, numărul foarte mare de fișiere poate fi o problemă. La un moment dat, pe un server pe care țin vre-o 5-6 site-uri, m-am trezit că aveam 55.000 fișiere și că primeam atenționări de la host. Asta se poate rezolva cu pluginul Regenerate thumbnails la care-i faci hack-ul asta.

Folosește caching

Dacă este să faci un singur lucru pentru a-ți optimiza site-ul, atunci fă asta! Instalează-ți  WP Super Cache. Activează-l, pune-l să funcțioeze cu mod_rewrite și apoi dă preload la toate paginile. O să facă o copie HTML statică pentru fiecare pagină a site-ului tău, iar când cineva va încărca o pagină, nu va mai fi nevoie să pornească tot WordPress-ul. Totul se va încărca într-o fracțiune de secundă.

În funcție de cât de frecvent postezi pe site, poți să-ți setezi exact intervalele la care să refacă acele copii ale paginilor.

Apoi, instalează și DB Cache Reloaded Fix, care va păstra în cache toate call-urile frecvente către baza de date, fără să mai fie nevoie să o citească.

Minimizează tot

Instalează WP Minify care o să aibă grijă să micșoreze și să combine toate fișierele CSS, HTML și scripturile site-ului.

Optimizează imaginile

Înainte de a uploada imaginile, e bine să le prelucrezi înainte. De exemplu, dacă coloana articolului are 550 pixeli, nu are rost să uploadezi o imagine mai mare de atât. Eu, de exemplu nu am făcut asta pentru articolul ăsta pentru nu am acum la dispoziție decât Paint, iar imaginile de mai sus au ve-o 700 de pixeli.

Poți să umblii și la calitate. E posibil ca pentru o diminuare aproape insesizabilă a calității, să scadă dimensiunea fișierului la jumătate.

Poți să folosești și WP SmushIt, care știe să elimine niște date meta de la fiecare imagine. Dezavantajul este că face upload-ul mult mai greoi. Poți totuși să-l dezactivezi și să-l utilizezi doar o dată pe lună sau când ai chef, optimizând toate imaginile de-o dată.

CDN-uri

Dacă targetul tău este România, acest punct nu prea se aplică pentru că, în primul rând, nu avem CDN-uri în țară. Asta nu pentru că suntem o țară bananieră, ci pentru că pur și simplu broadbandul e destul de răspândit pe la noi și nu și-ar găsi prea mulți clienți.

Totuși, dacă ai un target internațional, fie că îți găzduiești site-ul în țară sau prin altă părți, ideal este să apelezi la un astfel de serviciu. Poți să te interesezi de CloudFlare, care este gratuit. Surprinzător pentru o chestie moca, este un serviciu foarte reușit.

Dacă totuși cauți ceva mai pro, poți să te orientezi spre maxCDN sau altele. Tarifele sunt acceptabile.

WordPress Photon

În Jetpack 2 au introdus ăștia o funcție prin care poți să-ți găzduiești imaginile pe CDN-ul  lor. Adică, utilizatorul încarcă HTML-ul site-ului de pe serverul tău, dar imaginile le încarcă din rețeaua lor super rapidă.

Nu știu cât de util e în România, dar este totuși vorba de un CDN moca. Și poate să funcționeze simultan cu CloudFlare.

Amazon S3

Pomenesc acum de Amazon S3 pentru că m-am gândit lung de tot cum să fac o chestie similară cu Photon, înainte să apară Photon. Cei de la Amazon îți dau moca și, după o anumită limită, foarte ieftin spațiu pe serverele lor și teoretic, ai putea să îl folosești ca să-ți stochezi imainile de pe site. E puțin întortocheat, dar sunt pluginuri care să te ajute. Cum Amazon are super infrastructura în spate, ar trebui ca site-ul să ți se încarce blitz!

Eu n-am apucat totuși s-o fac. Am testat sistemul, dar n-am avut timp să mă asigur că pot să-l montez fără erori.

Folosește Google PageSpeed Insights

Google a pus la punct o unealtă foarte deșteaptă cu care poți să iei și să analizezi paginile site-ului tău și să vezi exact ce anume mai ai de făcut ca să le optimizezi. Cu cât ai un scor mai mare, cu atât mai bine.

E frumos faptul că fiind o unealtă oficială a Google, dacă obții un scor ok, poți să stai liniștit că din punct de vedere al performanței, site-ul tău stă bine.

Câteva cuvinte de încheiere

Sunt convins că mi-au scăpat foarte multe lucruri. Pe măsură ce mă jucam cu optimizarea, găseam fel de fel de chichițe. Nu le-am notat pe toate. Dar e ok, articoul ăsta e enorm și așa.

La multe din cele pomenite mai sus se mai pot spune multe, dar poate că o să o fac altă dată.

Sper ca articolul ăsta să te ajute să-ți faci site-ul mult mai agil, mai performant.

Și bineînțeles, ar fi foarte frumos dacă ai da un Like sau l-ai șharui pe Twitter sau Google Plus.

Huzzah!

Și asta e super! Pentru că poți să ai cunoștințe sumare despre cum funcționează un blog și să reușești să pui la punct un site care să arate extraordinar și care să facă exact ce-ți dorește inima.

Și răsfoind netul, mai citești pe undeva despre cât de intresant și indispensabil este un alt plugin (de exemplu Editorial Calendar sau Backup to Dropbox), te duci și-l instalezi și pe ăla, pentru că na, dacă omul zice că e fantastic, trebuie să-l ai.

Și uite așa te trezești că ai vre-o 20 de pluginuri și nici tu, nici bunica nu mai întelege de ce se mișcă site-ul ca un sac de cartofi.

Apoi te prinzi că bă, e nasol… e clar că sunt prea multe, dar de unde să începi să le ștergi?  Că na, dacă le iei pe bucățele, și ăla e important, și de ălălalt am nevoie. Ăsta mă ajută să fac nu știu ce prostie pe care o fac o dată la 3 luni, deci mai stă. Idem în continuare. La final, ștergi 1. Rămâi cu 19.

Căcat!

Care-i limita? Câte pluginuri ar trebui să ai?

Dracu să le ia, MAI PUȚINE.

Oricâte ai avea, sigur mai poți să tai câteva fără să afectezi funcționalitatea site-ului.

Derek Halpern a scris la un moment dat un post în care  vorbea despre ce pluginuri sunt vitale pentru succesul unui blog, iar lista era foarte scurta

În esență, dacă dezactivezi un plugin iar site-ul nu-ți explodează, atunci probabil că poți să trăiești fără el.

De exemplu, mulți se gândesc că e bine să aibă o secțiune cu articole asemănătoare la sfârșitul articolelor.

De ce?

Păi, ai zice că așa îți găsește  lumea celelalte articole și stă mai mult pe site.

De acord, dar mult mai eficient este să pui tu linkuri către articolele respective din cadrul postului.

Ca să-l mai citez pe omul de mai sus, pentru ca un plugin să fie esențial, ar trebui să se încadreze într-una din categoriile de mai jos:

• Dacă-ți face site-ul să se miște mai bine, este esențial
• Dacă te scapă de spam, este esențial
• Dacă îți adaugă o funcțiune vitală pentru sucesul site-ului, atunci este esențial.

Ce pluginuri funcționează pe site-ul ăsta?

1. WP Super Cache – Păpușa asta face copii HTML ale fiecărei pagini a site-ului, iar când e cazul le servește fără să mai pornească WordPressul, s-o frece cu baza de date sau s-o lungească cu engine-ul PHP. Direct tată. Old school, cum a vrut bunul Dumnezeu.

2. WP Minify – Are grijă să grupeze toate fișierele CSS și JS, să stergă toate spațiile libere din ele cât și din html-ul paginii. Te scapă de câteva zeci de kilo la fiecare încărcare. Nu pare mult, dar fiecare milisecundă contează.

3. DB Cache Reloaded Fix – Pentru că mă disperă să văd zeci de call-uri către baza de date, cu ăsta cred că am rezolvat problema. Pentru interogările care cer aceeași chestie ca aia de mai devreme, este totul salvat într-un fișier separat ca să nu se mai câcâie serverul.

4. Google XML Sitemaps – Toată lumea știe ce face, mi-e lene să mai povestesc.

5. Dagon Design Sitemap Generator – Face un sitemap, dar mă refer aici la harta site-ului Programe de Afiliere. E altceva decât cel de mai sus. Îmi publică fiecare pagină și post de pe blog, dar într-un format citibil pentru utilizatori. Da, bine… îl folosesc din comoditate. Aș putea să fac manual o hartă mai prezentabilă sau dacă aș ști să-l bibilesc, aș putea să-i schimb o leacă modul de prezentare. Dar e ok pe moment.

6. Akismet – The mother of all plugins. Dacă nu-l ai, ești mâncat.

7. Contact Form 7 – Face ce-i zice numele. Dacă vrei, poți să bagi niște înjurături sau să-mi povestești ce te apasă pe inimă aici.

Ar mai fi vre-o 2, mici și drăgălașe.

Iar Jetpack este un cacat. Are niște chestii deștepte, (gen Photon), dar când vezi câte resurse îți mănâncă, mai bine te lipsești. O să povestesc ceva zilele astea.

Așa că, bagă!

Povestește-ne ce pluginuri folosești. Care sunt esențiale și pe care ai putea să le razi în secunda următoare și să nu plângi după ele? Trântește  un comentariu mai jos.

Fără să o lungesc cu laudele, acesta are o mică problemă care poate fi destul de sâcâitoare. El contorizează tot ce mişcă pe un site, inclusiv paginile pe care le vizitezi tu ca administrator.

Mi s-a intamplat de multe ori să lucrez câteva zile intens să pun pe picioare un site şi la un moment dat să-mi crească inima dintr-o dată văzând că rezultatele nu s-au lăsat aşteptate şi traficul a crescut cu câteva zeci sau sute de vizite pe zi.

Evident, dezamăgirea care a urmat a fost pe măsură

Filtrarea adresei IP a administratorului

Analytics a oferit întodeauna posibilitatea de a filtra anumite adrese IP.

Foarte util dacă ai IP  static și un număr redus de puncte fixe din care lucrezi.

Dar dacă eşti mai mobil şi te plimbi cu laptopul de colo colo, nu îţi este de prea mare ajutor.

Setai prăjiturica pe fiecare browser de pe calculatorul tău, după care pur şi simplu vizitele efectuate de pe calculatorul tău nu mai erau puse la socoteala, indiferent că intrai cu netul de acasă sau ciordeai net wireless din parc.

Era frumoasa ideea, doar ca n-am reuşit să o fac să meargă

Salvarea a venit, însă, de la Google!

Până la urmă, baieții s-au gandit să găsească o modalitate mai simplă ca să rezolve problema.

Așa că au inventat Google Analytics Opt-out Browser Add-on!

Răscolind iarăşi internetul pentru a găsi o soluţie, am fost plăcut surprins să constat că anul trecut, pe vremea asta, Google a lansat add-on-ul ăsta care instruieşte Java Scriptul  GA să nu mai trimită date privind vizitele tale.

Sunt versiuni pentru toate browserele care contează (Chrome, Firefox şi Internet Explorer, posibil şi altele)

Btw, nu fiţi hateri, IE e the shit la ultima versiune. La mine zboară. Nu mai are viruşi, păduchi şi alte bube. Chrome în schimb văd că dă rateuri urâte de ceva vreme. E mai încet decât celelalte două, iar pe calculatoare de acum 10 ani moare cu totul..

Instalarea este foarte simplă. Pur şi simplu intri pe site, dai un click, dai Accept şi gata.

Ceva setări periculoase?

Eh, chiar şi în a doua variantă, nu mă afectează cu nimic dacă trec incognito prin internet fără să ştie lumea de mine.

Rămâne acum să urmăresc în timp cum mi se schimbă datele problemei

În încheiere…

Dacă foloseşti Analytics în mod regulat şi vrei să ai rapoarte cât mai precise, fără să fie unflate cu propriile vizite, atunci instalează acest add-on mic şi drăgălaş.

E, acum vre-o două zile, Shawn Collins a publicat rezultatele unui mic studiu pe care l-a făcut privind vârsta afiliaților.

Practic, cei mai numeroși sunt cei între 22 și 30 de ani, urmați de  cei de la 31 la 40. Surprinzător este că cei sub 21 reprezintă doar 1%. Tind să cred că numărul este mai ridicat. Poate că aceștia nu prea vizitează site-ul lui, altfel nu-mi explic.

Rezultatele astea sunt valabile pe glob.

Ar fi interesant să facă cineva un studiu și în Romania. L-aș face eu, dar n-ar fi prea relevant pentru că n-am cine știe ce trafic pe aici. 2Parale ar putea să facă o treaba bună. Dacă nu mă înșel, s-ar putea să aibă deja informațiile necesare.

Ce-i de învățat din asta?

Ăștia care sunteți încă la liceu, apucati-vă acum de treaba! Să îngroșați rândurile Mai târziu, când vă angajați, n-o să mai aveți timp. Și-o să fie nașpa, că plm, e nașpa să fii angajat.