Punctul de pe "i"

Mă mut!

2012-10-24T10:34:00.003+03:00

Mă mut! Nu mai suport să se blocheze oricând, să se încarce greu, să mă scoată din minţi....

Cochetam de mult timp cu ideea, dar de ieri am trecut la fapte. Deci mă mut, o să stau oricum undeva pe aproape adică aici punctyochana.wordpress.com.

Cine vrea să mă ţină în lista de blogroll este rugat FRUMOS să schimbe şi link-ul. Eu mai am de adăugat, de pus draperiile, perdelele, să şterg praful, dar apoi o să mă simt ca acasă.

Nu uitaţi, o să postez doar pe punctyochana.wordpress.com

Digital Divas - când transformi pasiunea în job

2012-10-23T14:22:00.000+03:00

În unele cazuri, la o simplă analiză vizuală a angajaţilor unei companii îţi dai seama că majoritatea lor sunt femei. În ultimele statistici femeile sunt mai multe decât bărbaţii, deci putem spune că nu mai trăim într-o lume a bărbaţilor, ci a femeilor. Hei! Nu vă luaţi de mine, nu vreau să sune prea feminist, dar e purul adevăr.

Şi cum femeile sunt la putere acum, ce ar fi să ne sărbătorim aşa cum trebuie, într-un eveniment al femeilor şi nu de 8 martie, ci pe 26 octombrie la prima ediţie Digital Divas, un eveniment inedit dedicat femeilor din online.

Cine vrea să afle mai multe poate citi pe site-ul Digital Divas.

De abia aştept!

Să aveţi poftă la citit!

2012-10-16T11:58:00.002+03:00

Studiile spun că tinerii citesc din ce în ce mai puţin. Realitatea ce spune? Nu vorbesc aici de postul tv sau de realitatea povestită prin ziare, bloguri, reviste, ci de realitatea în care eu, tu, noi trăim. Mie mi se pare că lumea citeşte. Poate doar mi se pare, să zicem că e doar parerea mea.

Aseară la Absintheria Sixtina, am fost la Lectura 2.0. Invitaţi frumoşi şi oameni care citesc, aşa au spus ei şi tind să îi cred.

Despre ce am vorbit?

- Despre cărţi. Despre diferenţele dintre generaţiile de cititori şi mai ales despre cum am putea compara şi cum am putea să ne dăm seama cine citeşte mai mult. Socoteala o facem după numărul de caractere, după numărul de pagini, cărţi sau doar după numărul de cărţi cumpărate?

Am aflat că şi înainte erau oameni care cumpărau cărţi cu sacul doar că dădeau bine în bibliotecă, doar că era la moda şi aveau coperte frumoase. Moda asta nu a murit nici acum. Sunt sigură că nu toată lumea citeşte tot ce are pe rafturi.

Poate că uneori preţurile mari incomodează buzunarul, iar oamenii pun în balanţă preţul unei cărţi cu preţul unui kilogram de carne. Este adevărat că unele au preţuri exagerat de mari, dar mîncarea îţi umple stomacul în ziua respectivă, iar cartea îţi umple imaginaţia, gândirea, tot restul vieţii. Ca şi cum ai încerca să compari sau să faci legătura dintre o balena şi poantele unei balerine.

Mulţi nu citesc o carte dacă au văzut filmul. Greşit. Carte îţi oferă nenumărate versiuni, universuri care le iei, le aşezi, le colorezi aşa cum vrei în ce straturi vrei şi le visezi cum vrei, însă un film îţi arată doar ce vrea el sau mai bine zis doar ce a vrut echipa din spatele lui.

Îmi place să caut filmele făcute după cărţile preferate sau care m-au impresionat, dar descopar că nimic din acel film nu o să ma mai încânte la fel de mult, nici costume, nici interpretări şi nici actori.

Mulţi citesc în funcţie de recomandările primite. Nu de multe ori, prieteni buni, cititori înrăiţi ca mine, mi-au recomandat o carte care lor poate le-a dărâmat universul, iar la mine nu a avut rezultatul dorit de ei şi nici de mine. Sfatul meu este să citiţi orice vă face cu ochiul, fie că vă place coperta, fie că vă place scriitorul, titlul sau ce e scris pe spate, citiţi! Niciodată nu ştii ce perla găseşti în 200 de pagini.

S-au discutat multe şi mărunte, dar importante, de nici nu îmi mai amintesc. Important e că lumea a fost prezenta şi activă. Aş vrea să se organizeze mai des astfel de întâlniri, unde poate mai reuşim să convertim la citit şi pe altii mai virgini în ale cărţilor, mai ales că avem atâtea mijloace, de la cărţile de toate zilele, până la cele online, ebook-uri sau mai ştiu ce invenţii se pun la cale.

PS: trebuie, dar e musai să mulţumesc Editurii ALL, care are grijă de noi mai mereu ca nu cumva să rămânem în urmă cu cititul şi ne da o atenţie valoroasă. Multumesc Loredana pentru cărţi!

Cum să scoţi tag-ul

2012-09-26T15:41:00.000+03:00

De când am pus articolul (Nu-mi place tag-ul) în care mi-am exprimat sentimentele despre funcţia Tag din Facebook, nu este zi în care cineva să nu caute pe google sau mai ştiu eu unde cum, să scoată Tag-ul. Deci se pare că nu am fost si nu sunt singura care nu doreşte să apară în pozele cu pisici, pantofi, bluze, chiloţi sau muţunei pe Facebook.

Aşa că dragilor, haideţi să vă explic şi cum să daţi remove la Tag din moment ce vă deranjează aşa tare.
Pasul 1: Daţi click pe poza cu pricina
Pasul 2: Click pe Options --> Report/Remove tag

Pasul 3: Vă alegeţi ce opţiune vreţi, adică fie îi daţi simplu remove, fie reportaţi la tata Mark.

Şi uite aşa am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea! Spor la destag-uit!

Ca la Rio

2012-09-12T17:11:00.002+03:00

Cum de o luna si ceva nu mai lucram impreuna si avem job-uri la firme diferite, eu si Razvan alocam seara pentru povestile cu ultimile noutati din zi. Aseara vorbind de o cunostinta comuna, Razvan a fost inspirat sa imi descrie machiajul "Era ... ca la Rio, mai frate".

Din pacate sunt multe femei care cum pun mana pe fard, fond de ten, pudra si ruj reusesc sa-si faca un fel de pictura rupestra sau mai bine zis o masca a la Joker. Pe langa faptul ca folosesc numai culori nepotrivite, le folosesc abundent si dau pe langa. Ca si cum si-ar machia ochii in gura si vice versa.

E normal, ca nu toata lumea s-a nascut invatata sau cu un simt artistic ceva mai dezvoltat, dar ochii are toata lumea si cred ca oglinzile sunt disponibile oriunde: de la ecranul telefonului, la vitrine, masini, lifturi, baie, pana la ecranul laptop-ului etc.

De multe ori am vrut sa ii spun persoanei respective ca e usor cam portocalie-rosie-verde-albastra, dar ma bufnea rasul. Initial ma gandeam la un paun, dar paunul arata bine asa colorat. Dar asa e, sunt persoane care te transpun direct la carnavalul de la Rio numai cand le privesti.

De ce să mă intereseze?

2012-09-10T14:03:00.001+03:00

Fiecare e construit dintr-un alt aluat. Niciodată nu poţi să pui egal nici pe reacţie, nici pe gest, nici pe comportament, aşa că e normal ca fiecare să creadă că felul lui de exprimare în unele situaţii mai mult sau mai putin limită, este perfect.

Dar ce te faci când stilul tău creează de fapt, mai multe probleme? Şi că în loc să rezolvi, mai mult te afunzi în rahat? Cum îţi dai seama că ai luat-o pe arătură?

Am întâlnit persoane care cred că prin replicile date, gen: "aşa şi", "şi ce mai ai de zis", "acum, ce mai vrei", "dar crezi că îmi pasă că..", "de ce să mă intereseze asta?", spuse pe un ton uşor piţigăiat şi zeflemitor nu fac decât să arate incompetenţa. Când văd astfel de reacţii, am impresia că vorbesc nu cu un adult trecut prin facultate, ci cu un copil de 5 ani hotărât să te enerveze.

Cred că ar trebui să lăsam astfel de tipare proaste şi să ne asumam job-ul de adult, în unele situaţii. Nu poţi să baţi din picior şi să aştepţi să-ţi rezolve altcineva problemele şi nici nu poţi să nu dai explicaţiile necesare atunci când eşti nevoit să le dai. Şi în plus, cred că acceptarea greşelilor şi ascultarea părerilor despre comportamentul tău sunt o dovadă de maturitate.

De ce li se pare unora imposibil să îţi aducă aminte de faptele şi vorbele lor de acum câteva zile, dar le e atât de uşor să ţină minte toate cuvintele pe care le-ai scos în ultimii ani? Oamenii sunt nişte fiinţe tare ciudate şi accept că nu are rost să mă chinui să-i înţeleg sau să-i schimb (în bine).

Îmi pun pofta-n cui!

2012-09-06T17:01:00.000+03:00

Aproape un an de zile strângi bani, vise, idei şi nu în ultimul rând zile de concediu pentru marea escapadă. Şi când vine ora zero, când îţi pui bagajul în cală şi te aşezi confortabil pe scaun, îţi bagi căştile în urechi şi aştepţi să vezi dacă până la urmă îţi iese inima din piept de fericire.

Ai 10 zile la dispoziţie să te fericeşti cu ce îţi pofteşte sufletul, să te trezeşti la ce ora vrei, să mănânci la 5 dimineaţa, să dormi în nisip, să inghiţi puţină apă de mare, să te usture nasul de la soare şi să mergi pe şapte cărări pe drumul spre cameră.

Ziua 9 e uşor tragică, priveşti în gol şi faci o retrospectivă. Ziua 10 se lasă cu nod în gât şi ochi aproape înlăcrimaţi. Cel mai greu e atunci când pui ceasul să sune pentru a doua zi dimineaţa şi te gândeşti cu groază la trafic, cu ce te îmbraci, ce mananci, şi că trebuie să stai lipit de un scaun şi un birou.

Nu putem să ne mutam cu munca, cu birouri, cu calculatoare şi chiar cu şefi cu tot, undeva unde parca stresul e mai frumos? Am câteva propuneri pentru asta, ce spuneţi?

Şi în pauza de masă/cafea/ de la ora 5 să servim ceva colorat...

Cam aşa ar arata biroul perfect pentru mine!

Gata cu visarea ne întoarcem la lucruri serioase şi tare aş vrea să stiu cum ar arata birourile voastre de/din vis!

Că așa zice lumea

2012-08-15T11:53:00.000+03:00

Asta e o scuză bună pentru cei care nu vor să gândească sau poate au renunțat să o facă, iar asta nu aduce nimic bun. Mi-am dat seama astăzi că de fapt noi românii ne pricepem atât de bine la copiat, ca nimeni alții.

Oamenii copiază încă de la naștere și urmează același spirit de haită, turmă. Imităm gesturile părinților, apoi ale prietenilor pentru a fi acceptați în grup, iar la școală copiem la lucrări să fim în rând cu lumea, că doar așa fac toți, nu?

Numai că ajuns la un punct prost: nu muncim că așa face toată lumea, mințim și bârfim că așa face toată lumea, nu îi ajutăm pe alții că așa face toată lumea, nu aruncăm la coș, ci pe jos că așa face toată lumea, nu luăm apărarea nimănui că așa face toată lumea și lista asta rea o pot continua.

De ce m-am pornit așa? De la nimic poate, pentru unii din voi, că doar așa face toată lumea. Astăzi e 15 august. Ce ar trebui să știm despre ziua asta?

Pâi: (sursa Wikipedia)

Evenimente

1530: Este terminată construcția Mânăstirii Humor.

1534: Sfântul Ignațiu de Loyola a întemeiat Ordinul iezuit.

1595: Oastea otomană a ocupat Bucureștii. Unele biserici au fost transformate în moschei, iar mânăstirea lui Alexandru Vodă a fost fortificată.

1870: În „Convorbiri Literare” a fost publicat poemul eminescian „Epigonii”.

1888: A apărut la București cotidianul „Adevărul”. Primul director a fost Alexandru V. Beldiman.

1931: A apărut primul număr al ziarului „Scânteia”.

1947: Proclamarea independenței Indiei. Sărbătoare națională.

1960: Proclamarea independenței Republicii Congo.

1969: Se deschide festivalul Woodstock.

Nașteri

1769: Napoleon Bonaparte, împărat al Franței (d. 1821)

1794: Elias Magnus Fries, botanist suedez (d. 1878)

1838: Constantin Erbiceanu (Constantin Ionescu) istoric literar (d. 1913)

1892: Louis Victor de Broglie, fizician francez, laureat al Premiului Nobel (d. 1987)

1896: Sică Alexandrescu, regizor român (d. 1973)

1903: Ștefan Marius Milcu, medic endocrinolog, biolog și antropolog

1910: Zoe Băicoianu, sculptoriță și ceramistă (d. 1987)

1925: Oscar Peterson, pianist și compozitor de jazz canadian (d.2007)

1949: Anghel Stanciu, politician român

1950: Prințesa Anne a Marii Britanii

1955: Ion Dumitru, politician român

1960: Mircea Ciopraga, politician român

1969: Robertson Frizero Barros, scriitor brazilian

1970: Mirela Adomnicăi, politician român

1972: Ben Affleck, actor american

Decese

1714: Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești (n. 1654)

1758: Pierre Bouguer, matematician și astronom francez (n. 1698)

1852: Carl Friederich W. Mayer, realizatorul "Grădinei publice a Cișmigiului" din București

1852: Johan Gadolin, chimist finlandez (n. 1760)

1907: Joseph Joachim, violonist austriac de origine maghiară (n. 1831)

1936: Grazia Deledda, scriitor italian, laureat al Premiului Nobel (n. 1871)

1967: René Magritte, pictor belgian (n. 1898 )

1982: Hugo Theorell, biochimist suedez, laureat al Premiului Nobel (n. 1903)[1]

2009: Florin Bogardo, compozitor și interpret român de muzică ușoară (n. 1942)

Sărbători

România: Ziua Marinei

Ziua Artileriei Antiaeriene și a Rachetiștilor.

Sfânta Maria. Adormirea Maicii Domnului

Zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează, conform cu Legea nr. 202/2008 - MO 728 din 28.10.2008.

La sărbători vroiam să ajung: da astăzi, este Adormirea Maicii Domnului. Toată lumea pentru că așa face toată lumea își urează la mulți ani. GREȘIT. Urezi la mulți ani doar dacă e mort sau vrei să îl omori sau doar dacă (cum spunea un prieten) dacă te cheamă Marina și ai multe bărci și vapoare și un subMarin.

Astăzi se pomenesc morții care au purtat numele de Maria, Marin și alte derivate. Dacă vrem să spunem la mulți ani o facem pe 8 septembrie când e Sf Mărie Mică sau Nașterea Maicii Domnului.

Am încercat astăzi să corectezi pe unii și pe alții și am primit răspunsurile pe care le așteptam: Nu știam, dar așa face toată lumea eu de ce să nu zic nimic, că moartea Maicii poate fi privită ca o naștere și putem să urăm ce vrem sau că unii nu sunt așa bisericoși. Nici eu nu sunt bisericoasă, nu sunt deloc chiar, doar că mi se pare normal să știu asta, pentru că am fost născută și crescută în creștinism.

Dacă vrem să schimbăm ceva pe viitor, în primul rând trebuie să începem cu noi și să nu mai facem și să zicem doar pentru că așa face toată lumea.

Ca găina în mijlocul grămezii

2012-08-10T12:30:00.000+03:00

E imposibil să nu găseşti undeva în lumea asta pe cineva care vine în ajutorul tău cu o tolbă de sfaturi, pe care oricum nu le-ai cerut şi nu le-ai fi cerut în vecii vecilor.

Întotdeauna trebuie să fie un Gică contra care ştie el mai bine cum stă treaba şi să îţi spună cum ar fi făcut el dacă ar fi fost în locul tău. Tocmai că Gică ăla nu e în locul tău, aşa că mai bine faci cum te taie capul, că Gică ăla vorbeşte din poveşti de adormit copii.

Întotdeauna se găseste cineva care nu are pic de experienţă pe domeniul tău, dar sare cu lista de propuneri care nu au nicio legătură cu realitatea. Rămâi cu gura căscată când vezi toate prostiile debitate, dar dacă încerci să deschizi gura ştii că nu o să ai de câştigat.

Ce e de făcut când dai de oameni multilateral dezvoltaţi?

Cine se scuză se acuză, nu Vola?

2012-08-08T14:32:00.001+03:00

Eu ştiu, din experienţa mea şi nu numai a mea, că în social media ai nevoie de oameni creativi. Că se întâmplă să te inspiri de undeva de departe, să preiei o mică idee, o frântură de ceva, este cu totul altceva, dar nu credeam că se poartă şi aici Copy şi Paste.

Ma înşelam amarnic. Se poartă şi la case mai mari. Nu de multe ori am văzut formulări asemănătoare prin Facebook, Twitter, din fericire în Pinterest altul e mecanismul, aşa că dacă dai Pin, Repin, Like sau ce mai vrei tu, nu se supără nimeni, din contră.

Şi în Facebook te bucuri dacă ai cât mai multe share-uri sau like-uri mai ales când aşa îţi câştigi existenţa. De curând am plecat de la firma unde mă ocupam de astfel de aspecte şi nu de multe ori mă bufnea râsul când vedeam fotografiile pe care le foloseam eu că se relaxau şi pe alte pagini ale concurenţei. Apoi chiar râdeam în hohote când vedeam că şi formulările erau preluate, nu pe întregime, dar oricum vizibil asemănător.

Şi ca să dăm cărţile pe faţă, prima dată am văzut la Paravion. Formularea e asemănătoare, poza e diferită, deci putem spune de o simplă coincidenţă, mai ales ca a fost în aceeaşi zi, doar la 30 şi ceva de minute distanţă.

Astăzi am văzut la Vola.ro. Normal e ca fiecare firmă să aibă un plan de reacţie la comentariile utilizatorilor şi să şteargă doar acele comentarii care contin vorbe urâte, injurii etc. Eu doar i-am întrebat dacă nu li se pare copy-paste. După max 5 min comentariul a fost şters, nu m-am gândit să fac atunci un print screen, nu credeam că se pretează la astfel de tehnici. Apoi am comentat iar, aceeaşi tactică. Bravo vola! Bun plan aveţi pe social media.

Nu ştiu dacă vorbim de coincidenţe, poza o poate folosi oricine, dar până şi textul vrea să transmită aceeaşi idee.

Dovada că mulţi se vor a fi în prim plan, dar puţini au habar cu ce mână şi furculiţă se mănâncă. Creaţia bate copy-paste-ul, dragilor! La cât mai multe idei copiate vă doresc!

NU merg la vot

2012-07-24T10:14:00.000+03:00

Nu vreau să fac un post electoral, nu vreau să iau partea niciunui partid sau om politic, doar sunt uimită de oamenii pe care îi credeam ceva mai inteligenți. Nu înțeleg când au avut timp să își spele creierul și să lase la gunoi bagajul dobândit și să adune de pe drumuri ultimele resturi.

Eu pe 29 iulie, o să stau acasă și o sa fac prăjituri de fericire că NU mă duc la vot. Nu am de ce să mă duc. Pentru niște idioți și să susțin o procedură ilegală? M-am săturat de toți păcălicii experți în politică, de oameni care nu se țin de cuvânt, de bețivi adormiți și de dinozaurii cârpaci.

Mă deranjează că toți absolvenții de facultăți obscure își dau cu părerea despre economie, dar când îi întrebi ce e aia creștere economică îmi spun că a crescut prețul la apartamente.

NU mă duc la vot pentru nu mi-a plăcut abordarea problemelor, noi suntem întotdeauna mai deștepți decât restul lumii și ne permitem să nu respectăm regulile europene.

NU merg la vot pentru că nu vreau să devină o obișnuință și toți papagalii să poată invoca tot felul de probleme și să ajungem în situația asta și în viitor. Asta ar însemna că sunt de perfect de acord cu schimbarea regulilor în timpul jocului.

De ce avem nevoie de asistente?

2012-07-23T11:42:00.000+03:00

De ce avem nevoie de asistente? Cred că oricum e o întrebare retorică. Vorbesc de asistentele de la TV. Culmea e că sunt pline televiziunile și emisiunile de ele, însă numai unde ai nevoie de ele nu dai, adică prin spitale.

Parcă prima asistentă a fost Tanța din emisiunea lui Teo Trandafir, la Pro TV, pe vremea când încă mai avea succes, apoi a luat-o pe Nicoleta Luciu și tot așa...cred că erau mai mulți asistenți pe platou decât invitați. Apoi a intrat în pas cu moda și Antena 1, dacă nu mă înșel.

La Antenă au luat-o pe Andreea Mantea pentru matinal direct din Libertatea de la pagina 5. Nu puteau oamenii să pună dimineața decât pe cineva cunoscut din Playboy. În fine...nu are rost să fac istoria asistentelor TV, cert e că Tanța nu poate fi pusă pe aceeași treaptă, ca sex appeal cu Andreea Mantea și mai știu eu ce noutate.

Recent, navigând printre canale am găsit pe un post al Antenei o preselecție pentru asistente minune. Probele erau atât de elevate și de grele încât m-am blocat: cum să desfaci o banană doar cu o mână, cum să dai din păr pe muzică, cum să joci mimă și cum să vorbești ca o stricată. Nu înțeleg de ce au prezentatorii nevoie de pițipoance împăiate și cocoțate pe canapele și scaune, etalându-și liniștite ignoranța și idioțenia.

De ce e nevoie să promovăm ultimele zdrențe și să se facă tot felul de emisiuni despre ele? Și bonus din când în când la prima oră trebuie să le mai vezi și despuiate.

Nu am succes la femei se întoarce

2012-07-20T12:52:00.001+03:00

Nici nu mai știu cum să reacționez la astfel de oameni, fără succes... la femei. Bănuiesc că nu e aceeași persoană care spune că nu pot să mai ies cu prietenele. Dezbăteam acest subiect atât căutat de bărbați și nu numai, încât am impresia că menirea mea este să scriu o carte.

Pe lângă descrierele evidente ale tipurilor de femei, ar trebui să dau și câteva tips-uri despre ce și cum trebuie să faci să ai succes la femei.

Bănuiesc că nenea care caută sfaturi de la Dr Love este geană la pozele de pe Facebook și salivează abundent când în prim plan apare o duduie care își arată costumele de baie și cum nisipul și valurile mării o gâdilă pe la forme. Spre deosebire de mine el nu e intoxicat de atâta piele goală, el e intoxicat de singurătate. Nene, o piți d-asta de costă prea mult, nu poți din salariul de sămânțar să o plimbi prin țări străine cu mașini scumpe.

Căutările astea disperate nu arată decât un singur lucru: nici site-urile matrimoniale nu mai sunt ce au fost odată. Gata! Nici ele nu îți mai asigură succesul la femei, nu contează că sunt mai bătrâne, mai urâțele, mai prostuțe.

Până își revine industria matrimonialelor poate reușesc să o pun de-o carte, să vezi ce succes o să am atunci! Dacă aveți idei de capitole și nu numai, vă aștept cu plăcere.

Personalitatea dăunează grav carierei

2012-07-19T10:46:00.001+03:00

”Nu exista un cliseu mai mare in psihologia resurselor umane decat ideea potrivit careia increderea ridicata in propriile forte este cheia succesului in cariera. A venit timpul sa demontam acest mit.

De fapt, lipsa increderii in sine iti va aduce mai degraba succesul, decat esecul", spune Thomas Chamorro-Premuzic, profesor de Business Pshychology la UCL (University College London).

Angajatii cu incredere mica accepta mai bine feedback-ul negativ din partea sefilor si a colegilor. Acestia accepta criticile si le transforma in lucruri pozitive, scrie Business Insider.

Este teoria ideală pentru cei spălați pe creier sau în curs de spălare, și mai ales pentru cei care au impresia că așa om până la ei nu a mai văzut pământul. După ce că dai de oameni din ce în ce mai slabi pregătiți (vezi rezultatele de la BAC 2012, care sunt la fel de frumoase ca cele din 2011) trebuie să mai vină și un mega jurnalist pregătit și cunoscător în toate domeniile posibile și imposibile să îți dea secretul succesului.

Săptămâna trecută am asistat la o discuție între doi colegi, iar la un moment dat, unul din ei dădea sfaturi despre cum ar trebui celălalt să își trăiască viața și să se uite la el cât e de mare și cât de bine o duce. Nici nu vreau să mă gândesc la discuțiile despre cum ar trebui să își facă celălalt treaba, când el habar nu are cu se ocupă de fapt și "știe" doar din cărți scrise în 1900 toamna.

Punct

2012-07-18T09:46:00.002+03:00

În ultima perioadă nu m-am simțit acaparată, ci pur și simplu sugrumată de anumite idei, lucruri, păreri care nu erau ale mele. Am așteptat să treacă, dar așteptarea asta m-a lăsat fără chef, fără somn și fără inspirație. Până și aici îmi era urât să intru și să scriu, îmi era urât și să mă uit la statistici sau să verific ceva. Ajungem să ne consumăm pentru alții mai mult decât pentru noi, dar ne gândim că așa poate contribuim și la fericirea și bunăstarea noastră.

Am fost învățată să nu bag în seamă lucrurile care mă deranjau, vorbele urâte și mai ales oamenii proști. Sunt oameni cărora nu ai cum să le arăți că mintea lor e plecată și toată strădania nu face decât să le întărească ideile tâmpite. Și când simți că nu mai vrei să înghiți, ce faci? Pui frână, se aprinde beculețul roșu, te mai gândești dacă mai poți să pornești la drum, iar dacă sunt prea multe gropi, oprești și o iei la picior.

Așa am făcut și eu. Am pus punct și parcă de atunci simt libertatea cum îmi șuieră pe la urechi. Și tare bine e!

Voi ați avut momente când ați simțit nevoia să spuneți nu, să trageți linie și să o luați pe altă cale?

De ce ne place prostia?

2012-06-18T14:37:00.002+03:00

Din păcate întrebarea asta am început să o pun din ce în ce mai des și nu numai mie, ci majoritatea oamenilor apropiați. Nu înțeleg de ce ne place prostia atât de mult, încât o păstrăm, o spălăm, o îngrijim și o ajutăm să se facă și mai mare.

Nu poți avea în jurul tău numai oameni deștepti, zâmbitori, cu bun simț și cu alte frumoase calități. E normal să mai găsești pe lângă tine și unul mai morocănos, mai răzbunător, mai răutăcios, mai uituc, mai timid, mai arogant și lista poate continua, și bineînțeles că trebuie să ai și unul prost, doar să îți dai seama că așa ca el nu e bine să fii, nu e bine să faci, Nu e bine!

Când prostia și minciuna unui om ajunge la cote maxime e mai bine să îl lăsăm în pace și să nu mai încercăm să îl aducem pe calea cea bună sau trebuie să luăm măsuri? De ce oamenii mincinoși, proști, ignoranți nu prea primesc pedepse ( nu vă gândiți la statul la colț pe cozi de nucă)?

Oare dacă îi lăsăm așa în prostia lor nu molipsesc și pe alții? Dacă nu vor să învețe din propriile greșeli și fac de capul lor, oare mai exista vreo șansă de redresare?

Și iar o intrebare: de ce atunci când ai "puterea" să "pedepsești" pe cineva pentru prostiile multe și mari făcute, de ce stai cu mâinile în sân și îi iei apărarea?

Ce vrei să te faci când o să fii mare?

2012-06-14T15:22:00.000+03:00

Cine nu s-a visat măcar o dată în viață șef?! Dacă îi întrebi pe cei care termină (dacă termină acum) bac-ul ce vor să se facă, ce meserie, ce carieră să urmeze, toți spun că vor să fie șefi, directori, manageri, boși, cei mai tari din curtea școlii.

Toată lumea se crede bună pentru un astfel de post, dar toată lumea uită cu nu toți ne-am născut să conducem lumea.

Am găsit un articol interesant. Ce nu știu aspiranții acestui nou rol este că, trecând la treapta de manageri, ei își pierd câteva drepturi, și anume:

dreptul de a-și pierde cumpătul;
dreptul de a-și expune problemele personale în fața celorlalți;
dreptul de a-și face prieteni la cataramă;
dreptul de a se răzbuna;
dreptul de a avea favoriți;
dreptul de a se gândi în primul rând la ei.

Ce alte sarcini mai are un manager? Pâi:

un manager le conferă putere angajaților, asigurându-se că aceștia înțeleg obiectivele organizației și au destulă libertate să ia deciziile potrivite astfel încât să se ajungă la îndeplinirea acestor obiective
un manager comunică cu angajații, dar și cu ceilalți manageri în mod constant. Comunică nevoile și preocupările managerilor superiori către angajați, dar și viceversa. Iar acest rol implică destule abilități de negociere.
un manager dezvoltă abilitățile echipei, dar și indivizilor în mod particular, recunoscând importanța impletirii abilităților ”soft”, de genul ”problem-solving” sau ”teamwork”, cu abilitățile tehnice.

Articolul întreg îl găsiți aici http://www.cariereonline.ro/articol/ce-nu-%C8%99tiai-despre-pozi%C8%9Bia-de-manager

Poveste cu brânză care nu e brânză

2012-06-12T14:38:00.000+03:00

Tot trăiam cu impresia sau mai bine zis, într-o buclă temporală, doar a mea, că măcar blogerii mai sunt o sursă nealterată de informații, că măcar ei mai scriu pe bune și că în ei mai pot să am încredere!

Nu am cumpărat niciodată sau cel puțin așa cred eu, un produs mega promovat la tv, radio, net, etc. Și mi-am pus mai multe semne de întrebare atunci când am vazut prea multe comentarii favorabile la un anumit produs.

Acum o lună am făcut o excepție. Am uitat să povestesc până acum.

Îmi place să bucătăresc și îmi place să citesc tot felul de rețete și mai ales să le inventez, așa că ajung pe multe bloguri culinare.

Delaco a avut o campanie destul de agresivă pentru gustul meu la rahatul ăla de brânzică proaspătă - Miez de lapte. Am văzut tot felul de articole în care această minunată brânzică fără gust, cu aspect de zer, era ridicată în cele mai înalte ceruri. Poze peste poze, salate peste salate, farfurii ornate frumos m-au convins și am făcut pact cu diavolul. Am cumpărat și eu Miezul de Lapte, sub ochii suspicioși ai lui Răzvan.

Am ajuns acasă și am rupt fericită cutiuța aia, am scos brânzica din formă, am tăiat o felie înainte să îmi stric salata și am gustat. Stupoare. Am încercat să număr până la 3, poate rezist să o mestec. Nu îmi venea să cred. Un rahat total. Mai bine scoteau ăștia un bălegar de vacă frumos ambalat și cred că avea mai mult succes. Puneau ei niște indicații acolo cum că ar fi bun pentru păr, față, piele, canapele, podea, parchet, lustruit mașină și tot era ceva mai reușit.

Am văzut că Răzvan era cât p-aci să îmi spună : Ți-am zis eu! Nu am vrut să mă uit la el! Toate visurile mi s-au năruit. Glumeam. Doar nu eram atât de disperată după o brânzică de 6 lei, dar oricum mi se pare de porc să faci atâta reclamă la chestia aia tremurătoare, fără gust, fără miros, fără aromă... Stau și mă gândesc oare pentru cât au acceptat unii să scrie despre ea! Oare nu i-a înjurat nimeni până acum?

Cine Fu? Fu... ego

2012-06-10T21:30:00.004+03:00

Am aprins tv-ul și m-am speriat, era Fuego! Nu m-am speriat de el, ci am crezut că a venit Crăciunul! Eram curioasă ce cântă: nimic de reținut, oricum nu era hitul cu împodobitul.

Și ce să văd? Mai bine zis ce să aud? A început altă melodie! O baladă romanticoasă! Va să zică a fost invitat de seamă, dar se pare că versurile nu îi ies pe gură, doar pe bandă.

Pâi bine băi Fuego, îți dezamăgești fanii? Unde îți este patosul, trăirea, strângerea pumnului și strâmbătura feței? Am aflat că să mai cânte ceva, dar nu mai pot să îl ascult acum, mai bine aștept Crăciunul!

Concluzie

2012-05-31T16:28:00.000+03:00

Corporate culture is about integrity.

It is about aligning the shared values and common behavior of employees. In the context of the forces at work, corporate culture should be collaborative, cultural, and creative. It should transform the lives of employees and empower employees to transform the lives of others. By building their integrity, companies can compete in the talent market, improve productivity and the consumer interface, and manage differences. Marketing its values to employees is as important as marketing the mission to consumers.

* Philip Kotler, Marketing 3.0

Spiridușul din casa mea

2012-05-29T18:50:00.000+03:00

Noi avem în casă, pe lângă o șoricică grasă, un spiriduș... Treaba e că pe spiridușul ăsta eu nu l-am văzut niciodată, Răzvan mi-a zis de el, când l-am întrebat cine a făcut patul.

Din când în când, spiridușul ne mai face o vizită, nu știm niciodată când vine, nu ne anunță, nu ne lasă bilețele sau felicitări. Nici măcar nu ne face prăjituri. Știm însă că a fost la noi după ce vedem patul făcut.

S-a întâmplat o dată, dar doar o dată să calce toate rufele, nu știu de unde a avut atâta voință și forță. Apoi am descoperit că se mai dă huța huța pe țevi, dar bineînțeles tot atunci când nu suntem noi acasă. Cum intru în casă se întâmplă să mai descopăr o țeavă spartă sau fisurată, un apometru defect, un cot spart sau o garnitură lipsă. Cred că vrea să facă o colecție cu ele...

Mai nou spiridușul vine cam des, dar tot atunci când nu suntem acasă. Nici nu vă trece prin cap ce face el în lipsa noastră! Face baie! Toată ziua stă în cadă, cu spume cred, cu sare și lumânări. E romantic! Nu îmi dau seama cum de e așa de murdar sau dacă îi place să stea tot timpul sub duș. Poate nu e singur, că altfel nu îmi explic cum dracu din tot blocul, noi doi, la o garsonieră plătim mai mult la întreținere decât o familie cu 4 persoane la un apart cu 3 camere!

UPDATE: ieri a tăiat firul de la internet

Scrisoare către ploaie

2012-05-25T19:00:00.003+03:00

Draga mea ploaie, știi că îmi ești dragă, atât de dragă încât te primesc oricând cu brațele deschise. Îmi ești atât de dragă încât de fiecare dată când îți faci apariția și ne iei prin surprindere, merg acasă zâmbind și te las să îmi povestești pe unde ai mai umblat, ce țări ai mai udat, ce tărâmuri pe care eu nu am călcat și doar tu ai reușit să le strecori câte-o perdea de apă ...

Îmi era dor de tine, dar nici chiar așa, să stai pe capul meu...și la propriu și la figurat 2 săptămâni. Nu te-ai săturat de noi în fiecare zi, nu ți-e dor să mai colinzi pământul?

Știi ce se zice, că de la prea multă apropiere, sufocare chiar, iubirea dispare... Vrei să nu te mai iubesc, dacă nici eu nu te mai susțin atunci cine o va face? Dacă nici scrisoare mea nu te convinge, cred că o să fac o petiție, o s-o semnăm cu toți .... și o dăm anonimă!

Snooze

2012-05-22T10:10:00.001+03:00

Am senzația de câteva săptămâni că timpul nu îmi mai ajunge! Am impresia că ora nu mai are 60 de minute, aproape că sunt sigură de asta. Nu înțeleg unde naiba zboară secundele astea așa repede, cum nu apuci să mai faci nimic, că te trezești la miezul nopții.

Am obosit să alerg după timpul ăsta care și-a luat mașină nouă cu mii de cai putere și eu mi-am rupt sandalele încercând să mă țin după el.

De ieri am zis să pun pauză. Să mai stea și timpul după mine. Am dat snooze la telefon de 3 ori, am mai lenevit în pat vreo 15 minute, am mers încet spre metrou, mi-am băut cafeaua în tihnă la birou, iar în drum spre casă am mers la fel de încet, vizitând toate magazinele spre casă. Ce atâta grabă? Pentru cine?

Nu mai poate omu` să răsufle ușurat după o zi de muncă pentru că trebuie să pună mâna pe altă muncă! Nu vă gândiți că pot să mă țin de acest program lejer, îmi mai permit o zi - două de mers la viteza întâi, apoi trebuie să trec la a cincea.

Știu că am lipsit și o să mai lipsesc de pe aici ceva vreme, așa că dacă vă întâlniți cu timpul și e grăbit să știți că are întâlnire cu mine.

Ora de educație civică

2012-05-08T19:52:00.001+03:00

Stăteam de vorbă cu mama, acum 10 minute. Ea tocmai se întorcea din oraș (Urziceni). În fața blocului un copil, nu pot să îi spun băiețel că avea cel puțin 70 de kilograme, de mai bine îl săreai decît să îl ocolești, tocmai luase un băț în mână să bată un cățel ce dormea la scară. Precizez că băiețelul nu stă în același bloc cu mine, mai bine zis cu mama. Nu știu unde stă și din păcate nu știu cine e.

Când mama l-a rugat să lase cățelul în pace, am auzit și eu replica din telefon : Ce ai fă?

Asta a fost ora de educație civică pe ziua de azi, dragii mei!

Dragă mamă de copil tâmpit, tu ești de vină pentru comportamentul și idioțenia feciorului tău, tu și altele ca tine, care în loc să știți ce vă fac progeniturile la școală și în timpul liber voi stați și discutați politică pe Facebook, la serviciu, la piața sau cu vecinele din bloc.

Ați fost interesate să aflați ce a mai învățat copilul la școală, ce teme are, ce materii îi plac și ce înclinații are? Sau nici voi nu știți ce sunt alea? Cumpărați un dicționar explicativ al limbii române, învățați să scrieți, unde se pune cratima, cum trebuie despărțiți în silabe, care e subiectul și care e predicatul și lăsați plocoanele la școală. S-au săturat și profesorii de brățări și broșe de aur, de ouă, de pește și vin de calitate.

Puneți-i cu burta pe carte și nu îi mai îndopați cu toate căcaturile, puneți mâna și învățați să gătiți sănătos, că aveți copii de sute de kilograme. Grași și urâți, prost educați și fără pic de respect - ăsta e viitorul vostru!

4 Minute

2012-05-06T16:32:00.002+03:00

Nu v-am rugat niciodată să faceți ceva special pentru mine, nici măcar de ziua mea, nici nu am tras de voi să donați, să vă oferiți voluntari, să alergați, să dați ture la bloc sau să plimbați câinii vecinilor.... Astăzi însă am o rugăminte la voi: să completați un studiu mic de tot, dureaza 4 min (maxim) și are ca scop ajutorarea subsemnatei la lucrarea de disertație!

Vedeți, o nimica toată!

Aici găsiti întrebările: CHESTIONAR