Punk is living dead...

Here comes the rain again.

2011-10-13T20:38:00.003+03:00

Cineva zicea că "ploaia vine odată cu toamna" şi nu sunt singurul care poate confirma acest lucru. Bun venit cititorule, în lumea mea tomnatică. Ştii deja, nu mai trebuie să-ţi spun, că subiectul acestei postări este ploaia. De ce ploaia? Ei bine, astăzi, când eram în staţia de autobuz, a început să plouă. Toţi oamenii, în afară de mine, s-au adăpostit pe unde au putut. Norii şi ploaia mă fac fericit. Îmi treceau 100 de milioane de gânduri despre ploaie prin cap, aşa că de ce să nu le împart cu voi? Aşa a apărut textul pe care îl citiţi acum.
Ploaia, pentru mine, este un motiv pentru a zâmbi. Dacă cineva discută cu mine şi începe să plouă, încetează să mă mai intereseze ce zice şi mă holbez la cer (un comportament asemănător l-a avut şi Annie Lennox după o ceartă, iar azi avem "Here Comes the Rain Again"). ai putea crede că sunt nebun. Poate sunt, cine ştie. Altcineva spuine că "viaţa e o floare". O floare are nevoie de ploaie, după cum bine ştii.
Mă fascinează la ploaie faptul că mereu ştie când să apară. De exemplu, când ai o zi tristă şi te consolezi: "Bine că nu plouă", iar atunci începe să plouă. Dar asta (cel puţin pe mine) nu te întristează. Ploaia poate curăţa multe lucruri, dar nu sufletele oamenilor. Sau poate nu vrea. Bine, asta poate părea supid, dar cui i-ar plăcea să trăiască într-o lume în care "nivelul binelui" e constant la toti oamenii?
Din punctul de vedere al îndrăgostiţilor, ploaia ar trebui să fie caldă.Aceasta ar trebui să fie eternă, cred toate plantele.Leneşii zic că ploaia ar trebui "s-o ia mai moale". Ploaia ar trebui să fie cu bani, pentru săraci. Ploaia nu e pentru narcisişti, ci pentru "ceilalţi oameni". Pentru mine, ploaia ar trebui să fie ce e şi acum.Până la următoarea postare, conduceţi cu grijă :)!

Versuri ce alcătuiesc vacanţa de vară.

2011-09-11T20:34:00.001+03:00

În această postare aş vrea să încep cu ceva ce nu are legătură cu subiectul ei. Azi, pe 11 spetembrie 2011 se împlinesc 10 ani de la atacul organizat de Al Qaeda asupra Turnurilor Gemene şi nu numai, în New York. Sincer, îmi pare rău pentru acea uriaşă pierdere de vieţi omeneşti care, în acea zi de marţi, s-au dus la serviciu şi au murit fără niciun motiv. În acea zi, bineînţeles una din copilăria mea, am deschis televizorul şi sute de oameni care alergau şi ţipau după ajutor au apărut pe ecarnul micii cutii. Abia acum vreo 6 ani mi-am dat seama cum stătea treaba. Chiar îmi pare rău, prieteni.
Azi aş vrea să vorbim despre vară. Şi nu oricum,ci cu citate din muzică. Sunt sigur că aţi ascultat muzică în această vară, dar oare câţi dintre voi au comparat versurile cu întâmplările (sau "întâmplările") din această vară? Prin urmare, azi facem o salată de versuri şi generalizări ale vacanţei de vară. Interesant, nu-i aşa? Să începem!
Este începutul verii. Simţi că toate sunt ale tale. Dacă nu sunt, le vrei pe toate ("I want it all I I want it all /I Want it all / But I want it now", "I Want It All", Queen). Simţi că eşti intr-o lume ireală, un rai pe Pământ. Defapt, simţi că raiul e un loc de pe Pământ, că nu mai are rost să-l aştepţi pe cel adevărat ("Oh, baby, do you know what that's worth / Oh, Heaven is a place on Earth", "Heaven Is A Place on Earth", Belinda Carlisle). În foarte scurt timp, dragostea pune mâna pe tine, eşti chiar mai fericit decât la începutul vacanţei. Nu-i laşi pe ceilalţi să te tragă în jos, oricăt ar vrea. Trăieşti o dragoste supremă ("Come and live a love supreme / Don't let 'em get you down / Everybody looks for love", "Supreme", Robbie Williams). Dar se pare că n-a fost să fie de durată. Dai vina pe dragoste că nu ştie să aleagă oamenii ("Love, love, you always break my heart", "Love Love", Amy Macdonald)
Tu nu te laşi lovit de plictiseală. Fără să-ţi dai seama, e deja sfârşitul lunii iulie. Totuşi, evaluezi situaţia şi vezi că a fost o minunată jumătate de vară: ai mers la câteva concerte, ţi-ai petrecut unele nopţi filosofând şi râzând cu prietenii tăi, ai citit o grămadă de cărţi. în ceea ce priveşte cărţile, "De veghe în lanul de secară" a fost specială. Chiar şi momentele groaznice ale adolscenţei pot fi minunate. Sau o fi acel parfum inodor al verii, sezaţia că nu aparţii de nimic si nimeni?
Luna august e aici. Luna vacanţelor, a zgomotelor, a celui mai arzător soare. La tine e luna plictiselii Spre deosebire de lunile trecute, orice-ai face e plictisitor. "Spending my time / Watchin' the days go by / Feeling so small / I stare at the wall" e descrierea perfectă pe care ţi-o dau Roxette în melodia "Spending My Time". Pe lânga asta, fosta iubire îţi face vizite şi nu ştii cum să arunci acea amintire la coşul de gunoi ("Vis de înger sfărâmat / Se agaţă-ncet de pat / Capu-n pernă mi-l afund / Poate aşa-mi dispari din gând", "Un nou început", Stiillborn). Continui să te plictiseşti în mod voluntar. Te-ai plctisit şi de zilele care trec, şi aşa ai uitat că e septembrie. Cum te uiţi la calendar, "ieşi" imediat din plictiseală şi faci toate lucrurile ce-ţi stau în putinţă să petreci nişte ultime zile de vacanţă plăcute, de parca ai muri săptămâna viitoare.
Ei, vacanţa e aproape de sfârşit şi tu îţi rezervi ultimele două zile pentru tine. Acum ştii că nu poţi opri timpul ("The world I love / The tears I drop/ To be part of the wave can't stop", "Can't Stop", Red Hot Chili Peppers). Ultima zi e ca o tragedie. Ăsta e stereotipicul de vacanţă. Pentru mine, acea zi e "the first day of the rest of our lives", prima zi din restul vieţii noastre, Cum spun cei de la Green Day în "Church on Sunday".
În concluzie, sfârşitul de vacanţei de vară nu prea este un sfârşit. Oricum, ne revedem în postarea următoare. Vacanţă plăcută :)!

Fiolosofie de toamnă.

2011-09-06T20:59:00.000+03:00

Azi, 6 septembrie. Iată-ne într-o lume mai tomnatică, mirosind a struguri şi a mere, a ploaie şi a nori. Ai ghicit, azi vom vorbi despre toamnă. Pentru unii (poate nu-s eu empatic, nu-i înţeleg), acest serial de 3 luni poate fi frustrant: poate nu este plăcut să vezi copaci fără nicio frunză, ploaia bătându-ţi în geam toată ziua, fără ca tu să-i răspuns şi să fii luat pe sus de vântul toamnei. Aceia pot crede că toamna e agresivă. Eu, însă cred că toamna e naturală... La fel ca florile, fulgerele, soarele, tumorile sau copacii.
Cred că din spusele mele ai tras concluzia că îmi place toamna. Nu ştiu, mă fascinează foarte multe lucruri la acest anotimp. De exemplu, soarele, care parcă după un timp se supără şi refuză să mai apară, se ascunde printre nori. Sau dezordinea toamnei. La sfârşitul acestui anotimp natura arată ca după un război. Oare s-a dus un război,acela al plantelor cu Timpul?
Mă mai fascinează şi melancolia toamnei. Parcă, din octombrie, toată lumea este deprimată, enervată, obosită, frustrată. Şi asta mă face să mă gândesc la cât de... manipulabili pot fi oamenii, dacă până şi o simplă schimbare de vreme determionă asemenea instabilităţi emoţionale. Bineînţeles, eu nu-s aşa. Aţi puea spune că sunt pata albă pe peretele negru (expresie folosită greşit în mod întenţionat), un om beat de toamnă.
Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: ce-ar fi dacă un om, având nişte puteri speciale, stoarce de vlagă toate plantele, iar ploaia şi vântul asupresc lumea? Ai incerca să îl opreşti? Eu nu aş face-o, pentru că dacă vara ar fi eternă, nu ţi-ar mai da acel sentiment de bucurie, de nostalgie (sau asta face vacanţa de vară?). Dacă oamenii s-ar fi putut împotrivi naturii, pun pariu ca aceasta nu ar mai fi existat în zilele noastre. În concluzie, această schimbare a naturii e un lucru bun.
Toamna,... toamna e ca o piesă de teatru, după părerea mea. Începe frumos, "cu zâmbetul pe buze", apoi situaţia se înrăutăţeşte. În final, această piesă de teatru se termină cu foarte multe lacrimi. Ar putea fi o dramă...
În final, aş vrea să nu vă supăraţi pe natură pentru că se schimbă. Ei, o toamnă fericită tuturor!

Radio saves my life everyday.

2011-07-26T20:21:00.009+03:00

Salutare! În ultimul timp mi s-a întâmplat ceva ce nu credeam că mi se va întâmpla vreodată. Am descoperit că nu pot trăi nicio zi fără acel obiect mic/mare, după caz, pe care toţi îl numesc radio.Sunt n motive pentru care am o dependenţă de radio: intervenţiile DJ-ului/moderatorului de emisiune (adică nu doar muzică care se redă), faptul că alege altcineva melodiile pentru playlist în locul meu, sunt melodii pe care nu le-am auzit niciodată (aici intervine şi un pic din primul motiv:persoana respectivă poate menţiona artistul, melodia...), găsesc melodii de mult uitate. Sau poate ai nevoie de el în anumite situaţii. De exemplu, nu poţi dormi. Nu vrei să numeri oi, n-ai chef să-ţi încălzeşti lapte. Nici sucul de cireşe nu-ţi convine. Radioul e soluţia. Muzică liniştită şi o voce plăcută îţi vorbeşte. Mai că ai vrea să dormi acolo, încolăcit în jurul radioului.

În primul rând,aş vrea să ştii că urăsc să ascult radioul când nu vorbeşte nimeni pe-acolo. Faptul că cineva e în spatele microfonului îmi dă un sentiment de siguranţă. Simt multe când ascult radioul. Sunt fericit când este redată o piesă care îmi place. Sunt nervos când realizatorul/DJ-ul se comportă ca un bou/vacă după caz. Sunt indignat când ace(a)sta e rasist(ă). Sunt surprins când totuşi e acolo, dar nu mai intervin. Ce rost mai are prezenţa lui acolo? Lista ar putea continua, dar prefer să mă opresc aici.

De când asclut radioul "la greu", am observat că nu îmi mai folosesc telefonul/iPod-ul®/music player-ul pentru a reda muzică. De ce? Cred că radioul le înlocuieşte. Nu mai îmi fac propriile liste de redare, poate mi-e lene. S-ar putea ca în subconştient să mă fi săturat de ea. La radio, în plus se aude şi vocea aceea magică pe care v-am picurat-o prin toată postarea asta.

Fenomenul radio a mai adus cu el altă schimbare:nu mai am niciun artist/nicio trupă preferată. Nu cred că veţi "înghiţi" acest adevăr, dar aşa e, e greu de crezut chestia asta. Motivul:nu ştiu. Chiar m-am întrebat ce trupă îmi place cel mai mult şi singurul răspuns care mi-a venit în minte după vreo 20 de minute a fost City FM :). Poate reuşesc să te molipsesc şi pe tine, cititorule. Trebuie să plec şi să fredonez noul cântec de la Red Hot Chili Peppers. Bineînţeles, la radio!

Concertul Bon Jovi

2011-07-11T19:09:00.004+03:00

Salutare, prietene! Astăzi aş vrea să te plictisesc cu ce s-a întâmplat la duminică, pe 10 iulie. Ai ghicit, este vorba despre concertul trupei americane Bon Jovi. Acest concert face parte din turneul Live 2011, turneu care se termină pe 31 iulie. Este primul conert în România.

Eu am ajuns acolo pe la 16 şi 15, când nu erau prea mulţi oameni. Am găsit nişte locuri foarte bune, cu vedere spre...sectorul Golden Circle. După câteva minute de pălăvrăgit şi de ascultat melodii, ca "Sex On Fire" de la Kings Of Leon şi "Holiday" de la Green Day, am mers să-mi iau ceva de băut. Când să arunc paharul, ia coşul de unde nu-i. Am văzut doar nişte saci de gunoi plini. Dacă le-au aranjat celor de la Bon Jovi să aibă nu-ştiu-câţi bucătari şi un şifonier cu prosoape fiecare, nu puteau şi ei să pună câteva coşuri de gunoi? Aşa le era şi celor care strâng gunoiul mai uşor. Dar cred că am vorbit prea mult despre acest subiect.

În deschidere prima trupă a fost QuantiQ. Eu pălăvrăgeam, cum fac de obicei, şi nu i-am văzut când au venit pe scenă. Abia ce a început solistul să cânte am sesizat că erau pe scenă. După o oră, pe scenă şi-au făcut apariţia cei de la Stillborn. De această dată chiar voiam să-i văd, am şi cântat. Da, cred că eram singurul de acolo. La ora 20, cei de la Bon Jovi au apărut pe scenă. Publicul a început să ţipe, să ridice mâinile...o nebunie! Prima piesă a fost "Raise You Hands". Cum v-am spus, nu a fost nevoie să înceapă piesa ca noi să ne ridicăm mâinile. O, acum urmează o fază amuzantă. Eu aveam o geantă pe care scria "I ♥ FILM" şi cineva m-a întrebat ce îmi place mai mult: filmele sau Bon Jovi? Ce îi puteam răspunde /:)? Asta era pe la piesa "We Weren't Born to Follow", când ţopăiam şi dădeam di cap ca nebunul! Apoi, a urmat "It's My Life". Normal, nici nu-l mai vedeam pe Jon de la atâtea mâini ridicate. La "We Got It Going On" nimeni nu ştia versurile. Sau aşa mi se părea. A urmat o serie de cântece lente, printre care şi "When We Were Beautiful", un cântec minunat. Cântecul "Bad Medicine" a adus cu el un duş rece cu apă plată. Şi tocmai la refren! Oricum eram prea încins. There is not a cure like apă! Au mai cântat-o odată. Nu, nu am mai primit apă în cap!

Cea mai drăguţă parte a fost encore-ul, cu binecunoscutele piese "Wanted, Dead or Alive", "Blood On Blood" şi "Livin' On A Prayer". Cât despre bis, acesta a durat mai bine de 60 de minute, terminându-se cu coverul după The Beatles, "Twist and Shout".

La ieşire, toţi eram o turmă de zombi beţi. Şi când spun toţi, mă refer la toţi oamenii de acolo! Dacă aţi fost la concert sau dacă aveţi întrebări, scrieţi un comentariu. Garantez că vă voi răspunde. Oricum, până la următoarea revedere, asumaţi-vă riscuri, faceţi greşeli, murdăriţi-vă!

125 de ani de Coca Cola.Sfârşitul campaniei de blogging.

2011-06-09T19:41:00.003+03:00

Salutare,cititorilor!Ultima postare din această campanie are ca subiect un lucru ce mi-a atras atenţia chiar de luna trecută.Este vorba despre Coca Cola.Anul acesta,băutura a împlinit 125 de ani.Aceasta a fost inventată în 1886 de farmacistul american John Pemberton,cu scopul de a crea ceva răcoritor şi (după el) sănătos.Ideea original a lui a fost aceea de a produce un vin cu cocaină.Această idee a căzut,deoarece nu toţioamenii ar fi încântaţi de vinul cu cocaină,apărut pentru prima dată în Europa.John voia să creeze ceva are să dureze,şi a şi reuşit.Prima vânzare a celebrei Coca Cola a avut loc la "Jacob's",o farmacie din Atlanta,pe 8 mai 1886.Iniţial,aceasta era vândută cu cinci cenţi ca un medicament.Pe atunci,era vândut la pahar,la automatele din baruri şi farmacii.Oamenii credeau că apa carbogazoasă avea efecte benefice asupra organsimului.Aşa băutura s-a popularizat.Pemberton a declarat că mulţi oameni s-au vindecat de impotenţă şi migrene după ce au băut Coca Cola.În 1888,a apărut primul cupon:cel la care te duceai la baruri,iar barmanii îţi dădeau un pahar de Coca Cola gratis.Cănd băutura a apărut prima dată la sticlă,nu a apărut în sticla contur©de astăzi,ci într-o sticlă mai primitivă,sticla Hutchison,apărută în 1899.Acum,la 125 de ani,compania pune la vânzare obiecte ca sticlelevechi,acestea nefiind la preţuri de colecţionari.

Despre campania cu cele 4 joi,pot spune doar că a fost ca un F5 pentru blogul meu.Nu ştiam că pot scrie articole la un interval aşa mic de timp.Chiar aş vrea să repet experienţa.Hei,poate mai fac şi în 2012,asta daă nu ne ducem.Ne vom vedea în postarea următoare.Până atunci,la revedere!

Concertul Roxette

2011-06-02T18:56:00.003+03:00

Bună şi bine ai venit în a treia pătrime a campaniei mele,cititorule!Pentru subiect am ales ceva ce s-a întâmplat în această săptămână,adică concertul trupei suedeze Roxette de luni la care eu am fost.Mi-am imaginat că unii dintre voi nu au fost,aşa că vă voi povesti.

Concertul a început pe la 19 şi jumătate,iar deschiderea a fost asigurată de VH2.Pe la ora 8,cei de la Roxette au intrat pe scenă,aplaudaţi şi aclamaţi de cei din public,oameni cărora nu le păsa dacă ploua (inclusiv mie).Prima piesă pe care au cântat-o a fost "Sleeping in My Car".După aceea,oamenii i-au strigat "La mulţi ani!" lui Marie,solista,care a împlinit 53 de ani pe scena de la Zone Arena.Ceva mai târziu,ei au interpretat "It Must Have Been Love" şi publicul îi acompania.Lumea scanda "Roxette!Roxette!",iar următoarea piesă cântată a fost "Fading Like a Flower (Every Time You Leave)".Ca să fac o mică paranteză,atmosfera a fost fantastică,chiar şi de la gazonul A,unde am stat eu.

După ce cântă "How Do You Do",chitaristul duoului,Per Gessle,cântă o melodie populară românească.Nu mai ştiu exact cum se numea piesa.Pe la 9,ei interpretează primul bis:"All The Colours in The Rain.Apoi a urmat "Spending My Time",melodia mea favorită.Încă îmi amintesc cum cântam acolo.Bine,n-au trecut decât trei zile,dar nu se putea spune mai bine.După "Listen To Your Heart",Marie a mulţumit publicului.Luminile s-au stins şi oamenii au început să se îndrepte spre ieşiri.

În concluzie,a fost un concert minunai.Dacă se mai poate,mai vreau un asemenea concert.Poate data viitoare se vor strănge mai mulţi oameni,având în vedere că luni erau prezenţi acolo în jur de 15000.

La revedere!Ne vom vedea joia viitoare!

O mică reţea se socializare numită Facebook

2011-05-26T19:00:00.001+03:00

Bună,prieteni!Cred că vă întrebaţi ce e acea poză de mai sus.Acesta este logo-ul campaniei începute sâptămâna trecută,făcut de mine în superbul Photoshop.M-am gândit toată săptămâna trecută la un subiect şi am ajuns la reţeaua de socializare pe care îmi petrec nu chiar aşa de mult timp,numită Facebook.Mulţi oameni o compară cu fumatul ierbii pe net.Adică,la început,eşti euforic (=încântat să-ţi faci prieteni noi,necunoscuţi),dar apoi te obişnuieşti cu iarba şi nu mai eşti chiar aşa de euforic,poate chiar deloc.Alţii o compară cu o închisoare,adică scrii pe pereţi,eşti bruscat (=poked) de necunoscuţi şi îţi pierzi timpul.

Dar hai să vorbim despre ea puţin.Facebook este o reţea de socializare fondată la sfârşitul anului 2003 sub numele de Facemash de sudentul în anul 2 Mark Zuckerberg numai pentru studenţii facultăţii Harvard.Abia în anul 2004 site-ul s-a făcut public atunci,numit The Facebook.De anul trecut,această reţea de socializare este cea mai populată reţea din lume,având 500 de milioane de utilizatori.

Această reţea are foarte multe avantaje,faţă de celelalte.Ca de exemplu,toţi cei săturaţi de clasicele "f4nk€€ w4n©k33 pr1n5€55" de pe hi5 nu mai au grija lor pe Facebook.Pe Facebook îţi poţi pune doar numele real.În plus,nu poţi pune poze obscene cu tine sau cu altcineva cam ca pe hi5,deci,cocalarilor căutători de "fetiţe",trebuie să vă dezamăgesc.Chiar Mark a spus că,zilnic,sunt eliminate în jur de 20000 de profiluri din reţea.

În concluzie,Facebook este un site bun pentru a îţi face noi prieteni.De fapt,cred că acum intru pe Facebook-ul meu.Noi ne vom vedea joia viitoare.Până atunci,vă las în compania fundalului meu negru.Bai bai!

O campanie...şi patru Beatleşi

2011-05-19T17:27:00.001+03:00

Scuze,mii de scuze că nu am mai avut nicio postare de anul trecut,din octombrie.Oricum,ca să mă revanşez voi posta de astăzi,timp de patru săptămâni,în fiecare joi,câte un articol în fiecare joi.Campania se numeşte simplu Patru Joi de Blogging şi sper să vă placă.

Primul articol al campaniei este rezervat grupului englez The Beatles.De unde mi-a venit ideea pentru acest articol?Mi-am cumpărat săptămânile trecute compliaţia "Love" cu cele mai mari 26 de hituri,ca "Get Back","Eleanor Rigby" sau "Strawberry Fields Forever",şi imediat m-am îndrăgostit de ei.Mi-am zis "Băi,ăştia chiar merită un articol pe blog!" Şi aşa am ajuns aici.

Totul a început în 1956,când John Lennon,Paul McCartney şi un tip pe nume Stuart Sutcliffe au format The Quarrymen.În acel an,ei nu erau aşa mediatizaţi ca în anii '60,poate chiar deloc.Câţiva ani mai târziu,John şi Paul l-au înlocuit pe Stuart Sutcliffe cu un vechi tovarăş de joacă din copilărie,din Liverpool,George Harrison.În 1958,şi-au schimbat numele de două ori,şi anume:The Silver Beetles (Greierii argintii,ca un omagiu adus lui Buddy Holly) şi The Beetles.

Pe 27 decembrie 1960,ce trei şi toboşarul Pete Best dau primul lor concer sub numele ce i-a făcut celebri,The Beatles.La sfârşitul anului 1962,Pete Best este înlocuit cu Richard "Ringo Starr" Starkey.Tot atunci,este lansat primul lor album intiulat "Please Please Me" la Parlohone,cu noul lor manager Brian Epstein.Grupul a jucat în două filme până în 1967,"A Hard Day's Night" şi "Help!"

În anul 1967,Brian moare din cauze necunoscute.Cei patru Beatles erau distruşi.Chiar nu ştiau ce o să facă sau cum să se ocupe de următorele albume.Însă Paul a fost foarte hotărât,care i-a "organizat" pe toţi pentru următoarea lor producţie cinematografică,"Magical Mystery Tour".La ideea lui George,în ultima parte a anului 1967 au mers în India pentru a medita.Această călătorie avea să se "imprime" pe albumul lor din 1968,"White Album" care,cum spunea titlul,avea coperta complet albă.De exemplu,amintiri despre maimuţe neruşinate se găseau pe materialul lor discografic din 1968.În anul ce urmează,The Beatles lansează "Abbey Road",albumul ce îi făcea pe unii fani să se gândească la faptul că Paul este mort,acest lucru fiind dedus dintr-o plăcuţă de înmatriculare de pe coperta albumului.La sfârşitul anului,Paul George şi Ringo erau deranjaţi de prezenţa lui Yoko Ono,soţia lui John, la sesiunile acestora de înregistrări.

În 1970,au lansat albumul "Let It Be" şi vestea tragică că s-au despărţit a ajuns foarte repede în toată lumea.

The Beatles a fost o formaţie legendarăşi o recomand tuturor.Au fost o influenţă majoră asupra celor care au trăit în anii '60.Până joia viitoare,la revedere!

Despre blogging si postari din an in Craciun...

2010-10-02T00:40:00.000+03:00

Salut!Ştiu că nu am mai scris un articol de mult,îmi pare rău,dar m-am luat cu şcoala si cu toate.Ştiu că toate blogurile pe care le cunosc au scris cel putin un articol pe lună,aşa că azi vom vorbi despre postările scrise la intervale mari de timp.In primul rând,faptul că bloggerii scriu des denotă că le pasă de blog şi vrea să le ofere cititorilor articole.Dacă vă uitati în primele articole ale mele,vedeti ca erau scrise la intervale de o zi,două sau o saptămână.Contrar cu asta,poate blogger-ul care scrie articole de la 4 aprilie la 9 decembrie este perfecţionist şi chiar vrea ce este mai bun pentru blogul lui şi pentru cititorii lui.Eu,de exemplu,nu vreau leapşe sau postări scurte.

Şi mai e încă un lucru:comentariile.Poate unii bloggeri au pretenţii de la cititori şi şterg unele comentarii char dacă nu sunt spam.Să luăm 2 criterii:limbajul şi conţinutul.Limbajul este important pentru un comentator.Ca cititorii şi bloggerul respectiv să înţeleagă şi să nu ţi-l şteargă trebuie să:

-nu foloseşti prescurtări şmechere.Dacă nu te înţelege nimeni,nu spui nimic;

-foloseşti un limbaj decent.Înjurături auzim în fiecare zi,nu mai trebuie şi să le vedem;

-scrii corect.

Cât despre conţinut,acestea trebuie să merite timpul acordat,oricât de mult ar fi.Mi s-a întâmplat să citesc un comentariu de mai multe ori pentru că mi-a plăcut.Există mulţi care se mândresc cu numărul de articole pe care l-au primit la un articol.Cred că e mai bine să ai 5 comentarii în care oamenii să-şi exprime părerea,decât 5000 de articole cu "Foarte bun articolul."Eu am plecat,că altfel se arde supa.La revedere!

Rock adevarat sau rock de fatada?

2010-08-08T20:42:00.000+03:00

Ma gandeam serile trecute la Linda Perry,cantareata (ma rog,fosta) de la 4 Non Blondes.Acum vreo 17 ani,canta "What's Up" in cizmulite colorate diferit (stanga-rosu,dreapta-verde).Acum,compune cantece pentru Stefani,Aguilera sau Blunt.Da,stiu,a decazut foarte mult.In momentul acesta ma gandesc:sa fi fost o decizie de-a ei,sau s-a luat dupa rasplata financiara?O formatie sau na,om care chiar iubeste rock-ul si vrea sa faca rock nu ar mers dupa cum bate vantul.Un exempu bun sunt formatiile care sunt de succes acum,ca AC/DC.Prin '73,ei nu cereau niciun ban pentru spectacolele lor,doar isi doreau sa faca rock.Nu pentru ca voiau sa fie in voga,ci doar voiau sa faca rock.Nu se asteptau (sensul de "nu cereau") la cecuri grase.V-as da inca un exemplu,daca se poate.Sa zicem ca X vrea sa isi faca trupa.Si Y vrea sa isi faca trupa.Spre deosebire de Y,X are multi bani.Y nu are la fel de multi bani ca X.Acum exista o singura asemanare intre ei,si anume spiritul.X vrea instrumente,la fel ca Y.X le obtine usor,spunandu-le parintilor.Le si primeste.Y,in schimb,trebuie sa faca o munca atlasica (stiati ca exista cel putin 100 de cuvinte inventate pe zi?) si una pe termen lung ca sa primeasca o chitara.X plateste niste oameni care sa cante la instrumente,pe care nici nu-l sufera.Y incearca sa se roage de niste prieteni,fara rezultat.X are deja o sala speciala de repetitii.Y repeta singur in garaj.Cu putin "ajutor" din partea tatei,X ajunge la un festival local,iar trupa lui ajunge cunoscuta.Y nu are pe nimeni,nu este si nu vrea sa fie popular.Am mentionat ca ei sunt pe punctul de a intra la liceu?Dupa cateva zile,Y isi face prieteni care stiu sa cante foarte bine.X,in schimb,"s-a dat" pe pop,electronic,dance si apoi pe house.Pentru el rock-ul era doar un moft.Pentru Y,doar un stil de viata.Eu va voi lasa.Ne vedem in articolele viitoare!

Pagina din jurnalul unui om beat...de soare

2010-07-12T21:30:00.000+03:00

12 Iulie

Draga jurnalule,

M-am trezit la ora patru,ca de obicei,inaintea soarelui.Linistea si intunericul domneau peste Bucuresti.Degetele mele incearca sa se joace,ce-i drept,fara voia mea,ca sa scape de plictiseala.Incerc sa le opresc ca pe niste copii de 5 ani.Tot nu reusesc.Incerc si eu sa joc jocuri plictisitoare,dar pentru ca eu la fac asa.incerc sa ma afund in plictiseala.Stii cum e senzatia aceea cand vrei sa te scufunzi in apa si cand vine un val mare si vrei sa iesi repede.Ei bine, la mine,acel val este soarele.Nu pot trai fara el.Stiu ca niciunul dintre noi nu poate trai fara soare,dar,eu unul,nu pot trai noaptea,fara acele raze care...ma uimesc.Apoi,a aparut soarele.Simteam ca viata mea chiar are un sens.Ei bine,momentul meu faorit din zi este rasaritul.Nici nu stiu cum se poate ca ceva asa de util sa fie asa de frumos.Pe la ora 7 m-am imbracat si am iesit afara.Mergeam pe strada fara rost.Doar imi placea sa vad soarele in prima parte a zilei.Nu conta ca ma accidenta vreo masina.Ba dimpotriva,era bine,pentru ca devenam ingeras si zburam spre soare.Parca innebunisem.M-am invartit (in sensul propriu) pana pe la ora 12.Apoi,am mers la fast-food.Nu pentru a manca ceva,fiindca nu am nevoie,ci pentru a ma uita la cum se reflecta soarele in mesele de tabla.Acolo m-am intalnit cu prietenul meu.Era foarte serios,dar nu imi dadam seama de ce si daca chiar e serios.A spus ca trebuie sa discutam.S-a asezat pe sacunul de langa sacunul meu si a inceput sa vorbeasca.Eu il priveam tâmp si nu intelegeam nimic din ce spunea.Nici nu voiam.Mi-am indreptat fata spre masa si ma tot uitam acolo tot la fel de tâmp.Am plecat,lasandu-l pe el sa sporovaie singur.Am vrut sa raman singur cu gandurile mele si,bineinteles,cu soarele.M-am dus in arsita de pe strada.Am stat acolo ca un cersetor pana la ora 6.Atunci am plecat acasa.Nu am inteles de ce.Am stat pana la 9,ca atunci a apus si soarele.E trist sa vezi cum cateva sperante din viata noastra nu se pot implini in cateva ore.Viata noastra este ca o zi (sens de 24 de ore).Rasare si apune.In viata fiecaruia va aparea un 2012.Adica,un sfarsit.Dar,altii sunt destul de curajosi sa treaca peste asta.Sa ajunga chiar la 2020.Sunt oameni care pot si oameni care nu.Depnide.

Mesajele subliminale...va amintiti?

2010-06-25T07:42:00.000+03:00

Citeam sambata trecuta o carte veche gasita in biblioteca,pe care o mai citeam in vacanta de iarna,atunci cand aveam 11 ani.De-atunci ma interesa subiectul acela.Este interesant cu poti manipula oamenii asa.Pentru cei care citesc prima data termenul "mesaj subliminal",acesta inseamna mesaje transmise la nivelul subconstientului,atat de rapide incat o persoana nu poate sa le prelucreze.Au fost interzise in televiziune pentru ca,in intermediul reclamelor,alte firme puneau porunci pentru ca telespectatorul sa cumpere acel produs.Un experiment acesta s-a realizat si intr-un cinema.Cei de la cinema foloseau un tahitoscop ca sa proiecteze imagini de o fractiune de secunda cu "Fumati Camel" sau cu "Beti Coca-Cola" intre lacrimile prietenei si scena de sarut.Dupa film,vanzarile la tigari si racoritare dezgustatoare(parerea mea)au crescut cu 60%.Un scandal politic a fost si in acest domeniu.Presedintele François Mitterrand a provocat scandalul pentru ca pe multe posturi au aparut mesaje subliminale cu "Votati Mitterand".Toti care au vazut acel post la televizor au fost intrebati daca voteaza cu Mitterand.Ei au raspuns ca da in proportie de aproape 100%.Asta pentru ca cel care este contaminat isi sustine parerea(care de fapt este cea subliminala),si imbratiseaza argumetul acela ca si cum ar fi al lui.Daca in Romania acest fapt nu a fost confirmat,asta nu inseamna ca nu s-a folostit.Din 1957,cred ca si romanii au folosit asta.Hai sa trecem de la romani la alta categorie:copii.Cum exista si asta de dinti pentru copii,si aceste tehnici au fost folosite.In multe desene animate sunt afisate mesaje-imagini sau sunete perverse pentru a controla mintile copiilor.Cred ca asta este tot pentru azi.Pa-pa!

S-a dus alt an...nu-i nimic,il asteptam pe urmatorul!

2010-06-09T19:34:00.000+03:00

Buna!Stiu ca nu am mai postat de mult,dar am fost incurcat cu anul scolar.Pacat ca s-a mai dus un an.Nici nu mai stiu cat timp a trecut de cand eram in curtea scolii,asteptand sa incep clasa I,sperand ca voi fi ca Sharon Spitz,eroina mea de pe atunci.De atunci,am schimbat scoala o data,in clasa a cincea,unde colegii nu sunt la fel ca cei din clasele primare.Bine,hai sa-ncheiem situatia cu "originalul e mai bun".M-am obisnuit cu colegii mei "noi",si m-am imprietenit cu unii dintre ei,dar,ceilalti,nu au aratat un semn de bucurie,de-atunci de cand am venit in clasa a cincea.Traiesc fiecare clipa cu gandul ca nu-i voi mai vedea niciodata.Nu voi mai intra abatut in clasa,vazandu-i pe colegii mei,care discutau despre nu stiu ce joc marfa cu masini,urmariri si pistoale,spunandu-mi"ce faci,ba panchistule?",si eu,ca un ignorant spun "Buna si tie,x.",dar totusi,asta merita.Nu voi mai auzi nu stiu ce pareri despre hainele mele si stilul meu,in special de costumul Angus.Nu va mai trebui sa fiu suportat de colegi si profesori cand fredonez Green Day prin ore,mai ales la teste("Holiday" ma ajuta sa ma concentrez).Nu va mai trebui,la randul meu,sa ii suport pe colegii care se tavalesc pe jos ca niste animale.Nu voi mai spune:"Oh,iar avem ora Y" pentru ca nu suportam profesorul.Nu va mai trebui sa ma incurc intre "fetite" care asculta Jusin Biberon sau Maili Sairas.Ei,se-ntelege de la sine ca au trecut cativa ani si se vor duce altii.Pana la postul viitor,ma inclin!

Converse All Star...amintiri

2010-05-23T21:44:00.000+03:00

Salut!M-am decis sa scriu despre Conversii All Star pentru ca asta port.Sunt cei mai comozi pantofi si eu numai asta port.Am si niste adidasi,dar uitati intr-un colt.Ma mir cum nu s-au prafuit.Voi incepe cu "istoria" mea in lumea Conversilor.
Aveam 10 ani si era duminica.Treceam prin fata unui magazin pe care scria "Nike Outlet" de unde tata voia sa-si ia niste adidasi.Treceam pe langa Nike si am vazut o usa deasupra careia scria "Converse".Am intrat si am vazut tenisi colorati in foarte multe culori si cautam masura mea si o culoare care sa-mi placa "37 verzi...am gasit!".Acei tenisi ideali erau de marimea 37 (pe cutie scria 4,ce vreti?)erau high-top,erau de culoare verde inchis,dar nu foarte foarte.Mi-au placut si am decis sa imi iau.De-atunci i-am purtat peste tot.Apoi,peste vreun an,am vazut ca s-au rupt.Am luat inca o pereche,de data aceasta 38,albastru inchis.M-am plictisit de acel albastru si apoi mi-am luat unii negri.Acum ii port in alternanta.

Continui cu istoria lor in sine.In 1908,s-a deschis Converse Rubber Company,care producea numai parti de pantofi.Dar in cele din urma,pentru a mentine forta de munca angajata pe tot parcursul anului,a inceput sa faca pantofi sport.Pe vremea aceea,cei mai multi oameni care cumparau Converse erau baschetball-istii.Dupa o multime de cercetari si dezvoltari,primul Converse All-Star a fost produs in 1917.In anii '20,All-Star au inceput sa se faca din panza si piele neagra monocroma (am uitat sa mentionez ca inainte se fabricau numai culori naturale).Ei au inceput sa fie produsi in masa in America de Nord.Acesta consta intr-un strat de cauciuc foarte gros si nista bucati de panza care acopereau glezna (deci primii Converse All-Star erau high-top).Vanzarile erau lente,dar,datorita promovarii lui Charles "Chuck" H. Taylor,au crescut in mod alert.Chuck Taylor a vazut in All-Star potentialul unui pantof de baschet.I-au placut asa de mult pantofii ca s-a alaturat companiei Converse.De-a lungul carierei sale cu Converse,a calatorit prin toata America de Nord pentru a promova tenisii.In 1932,compania era asa de incantata de promovare,ca l-au pus pe pantof (bineinteles,la figurat),adica acea imagine cu o stea pe care toti o cunoastem.Prin urmare,in 1932 s-au nascut Chuck Taylor All-Star!Curand,baietii americani purtau si ei Convesre All-Star.In 1936,Chuck Taylor a adaugat inca 2 model,cel alb optic si cel patriotic american,alb cu albastru si rosu.Dupa Al Doilea Razboi Mondial(mai exact in 1948),s-au adaugat cei mai purtati Conversi,cei negri cu sireturi albe,ca si partea din fata si cea de jos a pantofului.In 1957,Converse All-Star Low Cut a fost introdusa ca o altenativa mai mica la cei originali.Ei au devenit populari foarte repede.Pentru eforturile sale neobosite,Chuck Taylor a fost numit "Ambasador al baschetului"si in 1968 a fost introdus in "Hall of Fame Basketball".Din nefericire,un an mai tarziu,a murit.Odata cu moartea lui Chuck,compania Nike a preluat conducerea.Multe schimbari au aparut in incaltamintea sport.Companiile rivale au inceput sa produca tenisi in mai multe culori si mai multe materiale.Desi Converse a incercat aclesi lucru,nu si-a reluat conducerea in vanzri de pantofi.Din 1970,Conversii au devenit asa de populari incat adultii nu voiau sa ii descalte.Pantofii au inceput sa fie purtati de formatii rock si punk (un bun exemplu sunt Ramones)si de tineri pentru comoditatea si varietatea de culori.In anii '90,compania Converse a inceput sa scada din ce in ce mai mult in vanzari,iar in 2001 puteau sa dea faliment,daca nu era Nike,desi pe-atunci era o companie rivala,a fost si "un prieten care le-a intins mana".Din 2001,Converse este o companie Nike.Acum,mii de perechi sunt vandute si purtate in fiecare zi in Europa.Din anii '20 ei nu s-au schimbat-si nu vor!Cam asa arata ai mei:Purtati Conversi,ca sunt comozi si poti face orice cu ei!Spor la purtat!Pa,pa!

AC/DC...Let There Be Rock

2010-05-12T17:47:00.000+03:00

Buna!Ok...acum m-am gasit sa scriu si eu despre ei,in saptamana concertului.Sunt cei mai mari hard-rockeri,sunt cei care dau volumul la maxim,sunt cei care resusesc sa improvizeze cel mai repede,sunt...AC/DC.Desi au avut inceputuri foarte grele,s-au descurcat si au iesit si din cele mai grele situatii.
Incepem,ca de obicei,cu inceputul.Totul incepe in mahalalele orasului Glasgow,Scotia,unde,familia Young,cu 11 membri,traiesc foarte prost.Era acea perioada cand statul australian oferea scotienilor conditiii mai bune de trai si un loc de munca respectabil,iar familia Young a muscat si ea momeala.Acolo Angus(pentru nestiutori,este "tipul imbracat in scolar")si Malcom au invatat sa cante la chitara de la fratele lor mai mare,George Young.Acolo,ei au mai facut niste formatii mici,pana s-au intalnit 5 tipi si s-au vazut,s-au placut si au format o trupa.Ei nu gaseau un nume potrivit.Sora fratilor Young,Margaret Young,le-a sugerat sa foloseasca numele AC/DC,pe care l-a vazut pe masina ei de cusut,avand in vedere personalitatea electrica a trupei.Pana in 1980,au lansat 6 albume:High Voltage,T.N.T.,Dirty Deeds Done Dirt Cheap,Let there Be Rock,Powerage si Highway to Hell.Spun pana in 1980 pentru ca pe 19 februarie 1980,solistul formatiei a dormit in masina neinvelit,dupa o betie crunta.A doua zi,managerul formatiei l-a gasit acolo.Solistul nu se mai trezea,asa ca a sunat la spital.De la spital,l-au sunat pe Angus,pentru ca acesta era singurul la indemana.I-au spus ca Bon,solistul,este mort,iar acestuia nu i-a venit sa creada.Cand a ajuns la spital,acesta l-a vazut pe Bon la morga.
Sa continuam.Ei nu mai aveau cantaret,asa ca,au facut niste auditii,iar cel care a trecut si este si acum cantaretul lor este Brian Johnson.Au avut un mare succes cu el in urmatorii 30 de ani si cred ca vor mai avea.Duminica vor ajunge la noi.Sa speram ca vor mai ajunge.Pana atunci,spor la spor la rockăit!Pa!

Green day...ok,fara comentarii

2010-05-05T19:21:00.000+03:00

Gata,gata...stiu ce credeti "ha,ha,iar imi zice asta de Green Day".Ei bine,este la alegerea ta:ori poti sta linistit sa citesti articolul,avand in vedere ca nu prea mai postez in fiecare zi,ori iesi naibii de-aici.Sa incepem.Green Day este cea mai buna trupa de punk-rock si pop-punk.Fiecare membru al trupei vrea sa-ti arate ceva.Tre,tobosarul,iti arata ca trebuie sa fii mai "nebun" cateodata-adica de cele mai multe ori.Mike,basistul trupei iti arata ca trebuie sa fi si serios,iar Billie Joe,vocalistul,iti arata ca trebuie sa combini asta.Iar fiecare melodie mi se potriveste unui sentiment.Cand sunt trist ascult melodii mai sentimentale de la ei,cum este binecunoscuta "Wake Me Up when September Ends" sau una dintre primele lor melodii acustice,"Words I Might Have Ate".Cand urasc de moarte pe cineva,ascult F.O.D.(Fuck Off and Die),Having a Blast,cateodata J.A.R. sau Ha HA You're Dead.Cand sunt foarte fericit si vreau sa rockăi prin casa cu chitara invizibila,ascult melodii cu ritm alert ca "Welcome to Paradise","The Grouch","Minority","Viva La Gloria"(aici sunt multe pentru ca eu rockăi cam des prin casa).Ce sa mai spun,cum zicea si Stoi,chitaristul de la E.M.I.L.,un mare fan Green Day (care a primit o chitara de la Billie Joe)"Green Day e viata mea mosule!"Cred ca ajunge pentru azi,va las in compania stirilor de sportive.Sal'tare!

O vestimentatie...punk

2010-05-01T21:38:00.000+03:00

Salut!Azi va voi delecta cu ceva interesant...macar pentru mine.Va voi spune din ce este alcatuita o vestimentatie normala pentru un punker.Nu va fi chiar asa de usor,pentru ca multe chestii punk sunt DIY (Do It Yourself).Aici va voi prezenta o vestimentatie un pic...comuna.Incepem cu parul.Parul poate fi "tepat",pentru un stil original.Si sa nu adaugati NICIODATA apa oxigenata prin mijlocul capului cand va spalati pe cap.Doar nu vreti sa aratati ca si cum v-ar fi calcat taxiul!Continuam cu machiajul.La fete trebuie sa fie alcatuit din rimel mediu,care sa nu mareasca genele de 67835345671296523498 ori.La baieti,nu ar fi indicat.La gat,se poate purta un lant cu o pentagrama sau unul simplu.La alegerea tricoului,se poate opta pentru tricouri cu trupe sau mesaje punk sau anarhiste.Se potrivesc si niste geci de blugi.La mana se pot pune manusi fara degete(nu gen Hannah Montana) si 1 sau 2 bratari de piele.In materie de blugi se pot purta blugi albastru inchisi sau negri sau se mai pot purta pantaloni cu fermoare cusute pana la partea din spate a piciorului.La incaltaminte,cei mai recomandati ar fi tenisii Converse ALL STAR negri,cu sireturi albe.Pot fi high top sau low cut.Totul se asorteaza cu o gentuta punk DIY din niste blugi vechi.Spor la imbracat!Pa!

Plictiseala,dulce plictiseala...

2010-04-26T20:31:00.000+03:00

Salut!Azi am un subiect cam...plictisitor,daca ma intelegeti.Vom vorbi in cele ce urmeaza despre plictiseala.Plicteseala este,dupa cum spun dictionarele o stare sufleteasca apasatoare,usoara depresiune morala provocata de singuratate sau de lipsa de ocupatie sau de o ocupatie interesanta,atragatoare.Plictiseala este dupa mine,acel sindrom contagios si devastator din sambetele ploioase,cand nu mai ai chef deloc de Internet si nici de televizor,iar raftul cu carti ofteaza:"Off,e ploaie afara si asta iar nu ma citeste.".Nu mai ai deloc chef de nimeni,asa ca daca chemi un prieten la tine,tot nu ajuta.Asa ca increci sa vezi ce este la televizor."Nu,e prea nasol.Nu,e prea...plictisitor.".In timp ce te uiti la VH1,ca la altceva nu ai,maţa are chef de o lupta tocmai cand incepe videoclipul tau favorit.Dupa ce tu invingi,realizezi ca vidoeclipul s-a terminat si nu o invinuiesti pe maţa.Apoi incepe o "Cover Story" cu un artist gen Lil Wayne.Atunci inchizi televizorul bombanind.Incerci sa te afunzi intr-o carte care tie ti se pare buna,dar tocmai atunci vecinului ii vine sa puna "muzica" lui,si totul s-a dus naibii.Bombani din nou,dar de data asta incerci telefonul.La telefon unii nu raspund,altii raspund,dar au altceva mai interesant de facut si atunci inventeaza o scuza patetica.Bombani a 3-a oara.Internetul e singura solutie ramasa.Cand gasesti pe cineva rezonabil cu care sa vorbesti pe Messenger,cade 'netul.Bombani din nou si dai cu tastatura de pamant.Nu iti mai ramane nicio varianta,desi temele stau singure pe birou.Te gandesti"Lasa ca le fac maine.".Iti pui perna pe fata si incerci sa iti imaginezi ceva,orice.Daca nu ai reusit,atunci bravo.Ai intrat in starea aceea de plctiseala si mai acuta.Incerci sa iesi din ea facand ceva special:ducandu-te la baie.Acolo stai pana cand...te super plictisesti si adormi acolo.Te trezes,realizezi ca e duminica dimineata,e insorit si mergi la o "ieseala"cu prietenii.De-aici nu te mai plictisesti.Trebuie sa plec.Pa!

Punk-ul este un mort inviat...

2010-04-25T20:29:00.000+03:00

Salut!Azi vom discuta o problema intalnita pe Internet(cam ca titlul blogului meu)...se gasesc mereu 2 sau mai multi prosti care sa zica "Punk's Not Dead" si sa vina unul/una si sa-i dea binecunoscuta replica "Punk is Dead,you stupid bitch!".Asta desparte oamenii degeaba.Eu zic ca ar trebui sa le impartim in doua categorii:-Atitudinea

-Muzica

-Atitudinea punk nu mai este vie.Ea se caracterizeaza prin dorinta de a iti impune proprile reguli,haos si anarhie.Cred ca nu mai este in viata pentru ca acum America (si nu numai)este bine cunoscuta drept tara cu cele mai dese "vizite" la tribunal.Oamenii se duc chiar si pentru 1 centimetru patrat in posesia lui X,dar care este in curtea lui Y.Acum 50 de ani,in anii '60,oamenii lasau sa treaca de la ei si se salutau:"Do you mind if your cm is in my yard?" si X zicea:"No,peace man.".In fine,sa revenim.Nimeni nu se mai ridica sa ii spuna celuilalt"Fuck you!"si asa,prin cumintirea societatii,atitudinea a murit.

-Muzica punk este inca vie.Punk-ul este acel gen de muzica galagios,agresiv si cu o atitudine gen "Fuck you".Artistii care au cantat sunt multi.Ei se impart in 2 categorii:supravietuitorii si cei care nu au supravietuit.Cei care au supravietuit au fost alternivizati.Printre acestia se numara Green Day si Bowling for Soup.Inca se mai asculta punk(chiar in prostie)si inca se mai compune punk,dar societatea spune ca "Punk is Dead".

Atunci cand vreti sa ziceti ca Punk is (not) Dead,ganditi-va la ce va referiti.Sper sa nu va mai aud cu "Punk is...".Ok,hai ca va las!Pa!

"Viata mea de carton"...nu a mea

2010-04-24T20:55:00.000+03:00

Buna!Azi nu va voi innebuni cu punkeri.Asta cred ca voi face maine.Azi o sa va scot mintile cu "My Cardboard Life"(viata mea de carton) o banda desenata pe care o citesc de la inceputul anului.ATENTIE!PENTRU AMATORII DE BENZI DESENATE "SPECIALE":ACEASTA NU CONTINE CUVINTE URATE,NU ARE IMAGINI "SPECIALE" SI NU SE FAC REFERIRI LA STITI VOI CE!Tocmai de aceasta am ales sa o citesc.Povestea ii pune in prim plan pe Collin,un baiat de carton si Pauline, o fata de hartie.Acestia trec mereu prin situatii comice si sarcastice.Lui Pauline ii place de cele mai multe ori sa il pacaleasca pe Collin.Si eu incerc sa fac un "My Cardboard Life"unde Pauline se intelege bine cu Collin.

Ok,hai ca ma duc,ca ma asteapta caietul cu Green Day.Poate o sa va spun de el.'Bye!

Am venit...din pacate

2010-04-23T21:47:00.000+03:00

Cred ca stiu ce ganditi-"alt tampit vrea sa se faca remarcat pe Blogspot"-ei bine,nu este asa.Dupa parerea mea pana in 2012,tot numarul de vizitatori va fi sub 10.Oricum,ma numesc Radu,am cativa ani-pot sa am si 6 cand vreau-si imi place foarte mult punk-ul.Azi abia abia mai gasesti un punker in jegoasa asta de capitala.Imi plac Green Day,Ramones,Rancid,Sex Pistols,Blink !82 si char si E.M.I.L.Voi incerca sa scriu in fiecare zi,dar nu cred ca o sa reusesc...nimeni nu-i perfect.Asa ca va las.Pa-Pa!