Puțină gramatică

„noaptea e tînără”...

2012-01-21T23:00:00.000-08:00

Nu mi-am crezut urechilor cînd am auzit expresia aceasta pe un canal de desene animate (nu, nu eu mă uitam la program, ci băiețelul meu cel mic :D). Evident, calchiată din englezescul „the night is young” care înseamnă oarecum altceva! Mă întreb dacă CNA monitorizează și aceste canale (care, vrem – nu vrem, sînt urmărite din ce în ce mai mult de din ce în ce mai mulți copii) și dacă nu – conform ultimului raport de monitorizare se pare că copiii nu sînt interesanți pentru CNA, nici un program pentru copii/adolescenți nefiind în listă – de ce?

mînușă vs. mănușă

2012-01-21T18:07:00.000-08:00

    Fiind în plin sezon hibernal, cuvîntul mănușă este mai des folosit, așa că am avut prilejul să remarc că destul de multă lume pronunță cu „î” (mînușă). Raționamentul pare evident: dacă avem mînă, atunci avem mînușă, însă problema e că acest cuvînt a intrat în limbă de mult, muuult timp, cînd „î”-ul din mînă era ceva mai deschis (adică era „ă” sau poate chiar „a”, că doar provine din latinul manus). Dacă ne-am apuca să „actualizăm” în acest mod toate cuvintele, am spune a reci în loc de a răci (derivat de la rece) și a joca în loc de a juca (derivat de la joc)...
    Totuși, problema mai mare mi se pare alta: deși greșeala este una veche, apărînd încă din secolul XIX (de altfel Scriban preferă mănușă, iar Șăineanu mînușă), ea este propagată de toate dicționarele editate de Academie începînd cu DLRM-ul din 1958 și terminînd cu DEX-ul din 2009, cu excepția notabilă a Îndreptarelor și a DOOM-ului. Chiar dacă apare doar ca variantă (care sînt în mod tacit considerate forme greșite), fără a explicita natura greșelii aceasta va fi propagată, probabil, încă o sută de ani de acum încolo (evident, considerînd că onor Academia nu va accepta varianta mînușă în detrimentul formei corecte) .

oneros - pe bani sau nu?

2012-01-12T10:39:00.000-08:00

În minunata lume a internetului am descoperit un comentariu (răutăcios zic eu) care, în esență, spunea că site-ul dexonline.ro nu este bun (și nu-l recomandă) deoarece oferă definiții iar unele dintre ele se contrazic. Pentru a da un exemplu, spunea că oneros este prezentat ca însemnînd și „cu bani” și „fără bani”.

    În primul rînd, există mai multe erori de logică în acest tip de gîndire: în primul rînd apare confuzia dintre dicționare și scula (site-ul) care le agregă, în al doilea rînd se poate presupune o confuzie între textul definiției și părerea lexicografului (care probabil știe ce înseamnă oneros, însă sarcina lui e să decidă dacă folosirea unui anumit sens al cuvîntului trebuie sau nu să apară în dicționar) și, mai ales, confuzia dintre o definiție și un tot unitar (dicționarul): o definiție greșită nu înseamnă că dicționarul este prost...

    De asemenea, este clar că uneltele pot fi bune sau proaste, dar în final tot cel care le mînuiește le conferă utilitatea: gîndiți-vă la un ciocan în mîna cui nu trebuie și spuneți dacă ciocanul este vină sau nu... dexonline.ro oferă dicționare online pentru cei care doresc să se cultive și să se ajute de ele, fără a interveni în conținut, exact pentru a putea fiecare să decidă ce informație să preia.

    Faptul că oamenii (inculți sau nu, nu contează aici) au început să folosească un cuvînt cu un sens opus decît cel existent este o realitate, nu este în nici un caz o greșeală a dicționarelor (ar fi o greșeală de neiertat să nu se consemneze toate sensurile folosite uzual). De altfel, nu este singurul cuvînt care are această „proprietate” (a deservi fiind alt exemplu) și nici singura modalitate prin care se face transmiterea unui mesaj ambiguu: în afară de ironie, mai cunoscute fiind exclamația „Da, sigur!” (care pot însemna confirmarea sau dimpotrivă, neîncrederea, în funcție de tonul folosit) și exprimările de genul „ședința a durat ceva timp” (în care „ceva”-ul poate însemna mult sau puțin, în funcție de context și de ton).

În final, trebuie spus că sursa problemei este jargonul avocățesc de care m-am mai lovit și în trecut. În Codul Civil (articolul 945) avem prevederea: „Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-și procura un avantaj”, care e interpretată în fel și chip (de la trei avocați am avut explicații diferite), în orice caz nefiind. În diverse dicționare juridice contractul cu titlu oneros este un „act juridic prin care părțile urmăresc să obțină fiecare de la cealaltă, ca echivalent, un folos patrimonial, oricare ar fi obiectul obligațiilor”. Deși Codul Civil este inspirat din Codul francez (al lui Napoleon), iar probabil termenul juridic oneros este împrumutat direct de acolo, în limba franceză onereux (a titre onéreux sau contrat onéreux) au altă accepțiune decît cea din Codul Civil...

Cuvintele anului 2011

2012-01-10T15:29:00.000-08:00

    Anul trecut au folosit serviciile dexonline.ro peste 11 milioane de utilizatori diferiți („unici” nu-mi place deloc!) care au vizualizat peste 115 milioane de pagini în 36 de milioane de vizite. Sincer, nici vizitatori nu e tocmai termenul potrivit, deoarece aproximativ trei sferturi dintre ei au revenit pe site-ul nostru, deci practic am putea spune că sînt obișnuiți ai casei!
    De departe cel mai căutat cuvînt al anului 2011 a fost sinonim – aproape de două ori mai multe căutări decît următorul clasat! De ce acesta și nu altele? Chiar mi-ar plăcea să aud cîteva explicații...
    Se remarcă în primele 20 prezența unui singur cuvînt scris pe garduri (următoarele fiind pe pozițiile 34 și respectiv 150) și faptul că nici un „cuvînt al zilei” nu se află în prima sută.

Dar iată clasamentul (primele 20):

La căutările care au vizat paradigmele clasamentul e total diferit (și, foarte interesant, nu apar cuvinte cu probleme de flexiune!). Primele 10 paradigme căutate sînt cele ale cuvintelor:

Voi reveni cu alte informații despre ce s-a întîmplat anul trecut pe dexonline.ro în zilele ce urmează!

articole traduse

2011-12-30T18:37:00.000-08:00

Jurnalismul românesc se transformă ușor-ușor într-unul „de fotoliu”, în care articolele sînt pur și simplu preluate și traduse din presa străină (evident, tabloidele fiind sursa preferată); în cazurile fericite, traducătorul oferindu-ne chiar și sursa...
Astfel, un articol apărut azi ne oferă o lecție de filologie, și anume etimologia cuvîntului bordel:

[...] bordel provine din vechiul cuvînt englezesc ”breothan” care înseamnă ”decădere”.

Pentru orice om care știe ceva despre limba română (și se presupune că un jurnalist se pricepe la cuvinte) propoziția este de-a dreptul aberantă, relațiile dintre română și engleza veche lipsind cu desăvîrșire. Evident, nu trebuie sa fii expert (și nici nu trebuie să știi etimologia reală) ca să îți dai seama de asta.
Căutînd în Daily Mail, sursa articolului, am găsit propoziția originală:

The roots of the word brothel can be traced back to the old English word breothan which means 'to decay' or 'to go to ruin'.

Așadar, pare evident că așa-zisul jurnalist s-a gîndit (sau mai exact nu a gîndit :D) că orice propoziție se traduce fără să ne folosim un pic celulele cenușii din dotare (pentru adaptarea textului la realitățile locale). Mă întreb cum ar fi sunat articolul dacă cel original ar fi fost scris în chineză (am fi avut, oare, etimologii din chineza veche?!)...:D
Sigur, eroarea poate fi considerată minoră, însă există o mulțime de moduri în care s-ar putea isca probleme: mi-amintesc că am întîlnit și o traducere (făcută de un prolific și cunoscut traducător de limba engleză) în care ni se explica cum atunci cînd traversăm strada mai întîi ne uităm în dreapta și abia apoi în stînga (evident, textul original era scris în Marea Britanie, unde circulația auto se face pe partea stîngă).

a încarcera...

2011-12-28T08:31:00.000-08:00

Dacă tot a venit Moșu' cu cadourile, o televiziune s-a gîndit să ofere perle telespectatorilor:

Două persoane au fost rănite şi încarcerate, după ce un TIR a lovit un autoturism.

Trist e să te lovească tirul și apoi să te mai și bage la închisoare! Sigur, inferența redactorului e transparentă: dacă SMURD-ul te descarcerează (discutabil și acest sens), atunci clar, cînd te lovește tirul, ești încarcerat... Așteptăm cu nerăbdare să fie folosite și verbele *a înfăta (de la a desfăta), *a înfigura (de la a desfigura), *a înzice (de la a dezice)!

prudențialitate

2011-12-12T17:00:00.000-08:00

În revista Dilema Veche descoperim o ironie la adresa limbajului economiștilor (în rubrica care face trimitere la π):

La ce te poţi gîndi cînd îl auzi pe ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, vorbind astfel româneşte: „Bugetul este într-o oarecare prudenţialitate“? La nimic, poţi cel mult cădea într-o oarecare stupefacţionalitate… (S. S.)

Necunoscînd jargonul financiar-bancar, nu pot emite o părere pertinentă despre corectitudinea folosirii cuvîntului prudențialitate, însă cert este că acesta este folosit (într-un număr mai mare decît alte cuvinte din DEX, deși este clar un cuvînt cu un domeniu foarte limitat de folosire). Singura țintă a ironiilor ar trebui să fie Academia și incapacitatea ei de a țin pasul cu evoluția limbii (în acest caz rezolvarea simplă ar fi fost angajarea unui consultant economist care chiar să își facă treaba).

N.B. Partea mai distractivă este faptul că la numai o săptămînă diferență, „dilematicul” redactor șef publica un articol prin care îi „înfiera” pe cei care socotesc că dacă un cuvînt nu apare în dexonline nu există...

androgin

2011-12-12T16:24:00.000-08:00

    Printre păcatele de care suferă ziariștii din ziua de azi se numără traducerea unor articole din alte limbii fără a mai trece anumite cuvinte sau expresii și prin filtrul gîndirii... Unul dintre aceste cuvinte este androgin, care apare – de exemplu, în acest articol – cu sensul de „bărbat care prezintă caracteristici (naturale sau artificiale) ale sexului opus”. Este evident că sensul a fost preluat automat din limba engleză, probabil pe „principiul” dacă e la ei atunci e și la noi (deși în limba română (vezi definiția) nu există un sens apropiat). Sau, probabil, pentru că androgin sună mai „cool” decît efeminat.
    Este demn de remarcat sensul acesta impune o asimetrie a cuvîntului, deoarece nu se folosește și în cazul „femeilor cu caracteristici masculine” (am pierdut ceva timp căutînd un asemenea sens, dar degeaba).
    În cazul în care acest sens se va impune, mă întreb oare ce vor înțelege în viitor oamenii cînd se va discuta despre mitul androginului...

*mai briliant...

2011-12-03T14:15:00.000-08:00

O binecunoscută analistă (nu politică, căci doamna analizează tot ce prinde...) ne delectează cu un articol despre cîteva din idiosincrasiile ei. Totuși, în ciuda stilului îngrijit, descoperim în acest articol următorul început de frază:

Nu mă pot hotărî cine a fost mai briliant săptămîna asta

Chiar dacă briliant este împrumutat din franceză (find forma de participiu prezent a lui briller „a străluci”), posibil prin filieră rusă, iar participiile prezente preluate din franceză au ajuns în limba română, cu mici excepții, adjective, în română, briliant este doar substantiv, asa că orice încercare de a-l folosi cu superlativul (caracteristic doar adjectivelor și adverbelor) este măcar forțată, dacă nu greșită. Totuși, explicația cea mai simplă este că o reproducere neatentă din franceză sau engleză.
Sigur, ne-am putea gîndi că prin activarea funcției de adjectiv a lui briliant am avea de-a face cu progresul limbii, însă realitatea din teren ne-ar contrazice: există deja briant (provenit tot din brillant) avînd această funcție. Astfel, prin impunerea lui briliant ca adjectiv, briant mai curînd ar dispărea, ducînd astfel la sărăcirea limbii, nu la îmbogățirea ei.

*posedez sau posed?

2011-11-22T17:06:00.000-08:00

   Un amic mi-a indicat un articol în care autorul, încercînd să facă un joc de cuvinte pe baza sensurilor verbului „a poseda”, inventează o nouă conjugare pentru acest verb („să posedeze”). Nici măcar internetul (unde-i vorba mai slobodă) nu-i vine în ajutor, raportul ocurențelor fiind net în favoarea forme corecte (forma greșită apărînd în mai puțin de 0,5% din cazuri).
    Faptul că domnia sa are sentimente confuze față de această conjugare o demonstrează și inconsistența (ah! era să zic „incontinența”...) de care dă dovadă în același paragraf, folosind varianta corectă („să posed”). Aici, trebuie să recunosc, am pornit de la premisa că nimeni nu poate amesteca conjugarea slabă cu cea tare (cum ar fi eu posed, tu posezi, el... *posedează).
    Observăm (nici noutate!) aceeași ignorare mioritică a bunelor practici jurnalistice, cum ar fi în acest caz folosirea unui corector: dacă nu unul în carne și oase, măcar unul instalat pe computer (mai ales că există și unele gratuite!).

Virgula, încă o dată

2011-11-19T17:30:00.000-08:00

    Poate părea greu să reușești performanța să greșești două virgule într-un text de 30 de cuvinte (singurele virgule de altfel), însă „specialiștii” de la BRAT au reușit să facă acest lucru!
    Dacă pentru a doua virgulă e nevoie să știi că există și alte semne de punctuație în afară de virgulă (potrivindu-se aici fie două puncte, fie linia de pauză), pentru prima virgulă greșită nu există nici un fel de scuză: atributiva determinativă nu se desparte prin virgulă de cuvîntul determinat (greșeala e similară punerii virgulă între subiect și predicat).
    Cum s-a ajuns aici? Prin împănarea textului cu informații inutile: dacă studiul se face pe Internet, numai utilizatorii de Internet vor ajunge să citească mesajul; de asemenea, dacă studiul este dedicat utilizatorilor din România, se poate face ușor ca mesajul să apară numai acestor utilizatori, așa că textul care l-a încurcat pe autor ar fi fost simplificat la „[...] singurul studiu care analizează [...]”, caz în care nimeni (cred și sper!) nu ar mai fi pus virgula înainte de „care”...

harakiri

2011-11-08T17:50:00.000-08:00

„Un prost aruncă o piatră-n apă, o sută de-nțelepți nu pot să o scoată” spune înțelepciunea populară și se pare că că textul rămîne la fel de adevărat dacă înlocuim „prost” cu „Prostănac”...
Astfel, cert este că într-un ziar descoperim declarația:

Nu-mi fac harakiri cu mîna mea. PSD să aibă curajul să o facă.

iar în altul descoperim că replica ar fi fost de fapt:

Nu vreau să fac harakiri partidului pe mîna mea.

În orice caz, ambele variante sînt greșite: harachiri (scris și harakiri sau hara-kiri), fiind o formă de sinucidere, este evident că trebuie executat de persoana în cauză (așadar am avea de-a face cu un pleonasm sau cu o inconsistență semantică și logică). Se pare că autorii articolelor au fost amețiți și ei de declarația respectivă dacă au preluat-o fără să îi cerceteze consistența internă...

Ar mai fi de menționat că forma folosită diferă de cea „oficială” – harachiri – din motive neștiute s-a preferat înregistrarea unei forme oarecum românizate, deși cuvîntul nu este des folosit, chiar în contradicție cu principiilor pe care le clamează DOOM-ul (de folosire a standardelor internaționale cînd este vorba de transliterări).

Ce cuvinte se mai caută pe dexonline? (octombrie 2011)

2011-10-31T17:51:00.000-07:00

După o pauză de trei luni, revin cu statistici, și anume cele corespunzătoare lunii octombrie. De departe conduce sinonim (de aproape 5 ori mai multe căutări decît cuvîntul de pe locul al doilea)! Cum sinonim este o prezență constantă în top (precum empatie și exhaustiv), surprinde numai numărul mare de căutări făcute. Singura explicație este începerea școlii, deoarece aruncînd-ne o privire pe clasament, observăm că majoritatea o reprezintă termenii aparținînd lingvisticii și perechile paronimice.

Dar iată clasamentul:

sinonim
neologism/neologic
arbitrar/arbitral
temporal/temporar
empatie
virtuos/virtuoz
cap
inexactitudine
exhaustiv
lacună

Noutatea ar fi adusă de inexactitudine (care e probabil mediatizări excesive a stilului oarecum prețios al ministerului educației pe post de greșeală) și de lacună (căruia nu i-am descoperit nici o explicație deocamdată, dar aștept să comentați în această privință!).

S-a schimbat moneda Chinei?!

2011-10-31T16:37:00.000-07:00

Citind un articol despre economia Chinei, am rămas surprins cînd am descoperit o referire la moneda acestei țări:

Peste 1.100 de miliarde de renminbi au părăsit sistemul bancar chinezesc în luna iulie.

Primul gînd care mi-a trecut prin cap a fost că în China s-a schimbat moneda (yuanul), însă imediat am realizat că o atare mișcare nu și-ar fi avut rostul... După două minute de căutări am descoperit că reminbi înseamnă „moneda poporului”, iar unitatea primară a acestuia e... yuanul. În plus, niciodată nu se folosește o valoare numerică împreună cu denumirea generică a monedei, reminbi, ci numai cu unitățile acestuia (yuanul și subunitățile acestuia). Oare cine l-a împiedicat pe autor să piardă aceeași cantitate de timp?
Așadar limba română nu se mai îmbogăți cu acest cuvînt, dar în mod cert ziarul Adevărul are nevoie să își angajeze un corector-editor. Mai ales că în aceeași zi am descoperit în articolul acesta că un bulevard poate avea *scoar sau chiar că o autostradă are o bandă de decelare (vezi aici)...

manageriat...

2011-10-27T17:13:00.000-07:00

Citim într-un articol faptul că:

Teatrul [...] a intrat într-un con de umbră de cînd este manageriat de Mircea Diaconu

Din păcate, de prea multe ori citim asemenea „perle” (și dacă în vorbire există circumstanțe atenuante, în scris nu există nici o scuză!). Evident, ar fi fost mult mai ușor (și corect) să se folosească verbul „a conduce”, însă probabil că tentația de a folosi cuvinte bombastice a învins. Din păcate pentru autor, cu această perlă, își dovedește limitele în ceea ce privește înțelegerea limbii române. Pe lîngă faptul că manageriat există în română doar sub formă de substantiv, din punctul de vedere al dezvoltării vocabularului „manager” are deja formă de agent (precum „șofer”, „boxer”), așadar ideea creării acțiunii prin adăugarea sufixului „-ia” este deja stupidă (cum sună oare „*a șoferia”?!) și, oricum, acest sufix este practic inexistent.
Totuși, după spuneam de mai multe ori, pînă la urmă autorul articolului este uitat, dar greșeala rămîne asociată cu numele ziarului. Dacă un corector în schemă costă prea mult, problema e rezolvabilă cu ajutorul corectoarelor din editoarele de text sau cu bunăvoința unui coleg de redacție...

41000 de bilete epuizate...

2011-10-18T17:41:00.000-07:00

Toată lumea știe de gafele făcute de comentatorii sportivi pentru că dacă vrei să privești un eveniment sportiv este destul de greu să dai sonorul la minim. Totuși, trebuie spus că ziarele specializate în sport conțin o cantitate apreciabilă de perle dar, evident, mai puțină lume este dispusă să se supună din proprie inițiativă unei asemenea torturi.
Astfel, în avancronica meciului Oțelului Galați cu Manchester United jurnalista ne spune că:

pînă ieri fiind epuizate nu mai puțin de 41.000 de tichete

Că a epuiza are și sensul (pentru bunuri materiale) „a termina întreaga cantitate” este clar, însă pare că (cel puțin pentru autoarea articolului) nu e clar că folosirea verbul subînțelege cantitatea totală, așadar, alăturarea unei cantități este greșită.
Iar cînd aflăm (mai departe în articol) că avem în total 55.000 de bilete, primul lucru care îți trece prin cap este: dacă 41.000 de bilete sînt epuizate, celelalte 14.000 cum sînt oare? Odihnite?!

expertiză

2011-10-13T15:54:00.000-07:00

Citind un articol despre gîlceava judecătorilor cu DNA în care un comunicat al Înaltei Curți de Casație și Justiție încearcă să demonteze afirmația privind:

lipsa expertizei judecătorilor în instrumentarea dosarelor [...]

mi-am adus aminte că auzim din ce în ce mai des cuvîntul expertiză cu sensul greșit „cunoștințe (avansate/de expert) într-un domeniu”.
    Ce este, poate, scuzabil la nespecialistul care aude la televizor (unde se perindă o sumedenie de „cunoscători”) și încearcă să copieze exprimarea care pare elaborată (mde, mulți preferă forma în locul fondului), este impardonabil la cei care își exercită profesia în domeniul judiciar și care ar trebui să știe ce înseamnă „expertiza judiciară”.
    Sigur, persoanele care obișnuiesc să românizeze cuvintele englezești (căci probabil de acolo) din cauză că nu cunosc echivalentul românesc pot întreba indignați ce e greșit în a „îmbogăți” limba română cu noi sensuri. Problema este că nu este un nou sens, ci doar încă o modalitate mai „cu moț” de a exprima același lucru (ba mai mult: din aceeași familie de cuvinte): nu există diferențe între „are *expertiză în domeniul X” „este expert în domeniul X”, ba mai rău: se face un efort mai mare, deoarece cuvîntul folosit greșit este mai lung.
    În orice caz, uzul va hotărî acceptarea sau nu a barbarismului, însă pînă atunci mi se pare normală sancționarea folosirii acestuia.

marotă

2011-10-04T18:41:00.000-07:00

Cum deosebim incultul de semidoct? Cred că un bun test este vocabularul folosit: dacă incultul nu poate folosi corect nici cuvintele pe care le cunoaște, semidoctul trece la nivelul următor și adaugă în „compoziție” cuvinte mai rare care impresionează auditoriul, dar cărora nu le știe sensul. Un exemplu în acest sens este interviul dat de un scriitor-istoric-politolog-scenarist-regizor-analist politic în care acesta declară:

Mișcarea asta se vrea un nou CDR. O marotă a CDR

În franceza clasică, marota era figurina din vîrful unui băț (se folosea la teatrul de păpuși), prin restrîngere de sens este figurina din vîrful sceptrului bufonului (simbolizînd „nebunia” sa), iar la figurat însemna idee fixă. Acest ultim sens este cel care se folosește preponderent în ziua de azi. În limba română s-a preluat numai sensul figurat – idee fixă.

Și cu sensul inițial din franceză și cu cel din română (sau franceză), exprimarea „o marotă a CDR” e prost folosită, existînd explicația precedentă în context care ne lămurește că nici una dintre alternative nu este corectă:

cu sensul de „figurină”, marotă a CDR înseamnă că de fapt CDR ar fi păpușarul care și-a creat o copie palidă a sa – Mișcarea populară – pe care o mînuiește întru manipularea electoratului;
cu sensul de „idee fixă” ar însemna că CDR-ul are o idee fixă: să formeze Mișcarea Populară...

Evident, dl. Stelian Tănase, potrivind după ureche sensurile, a avut impresia că marotă înseamnă „copie (nereușită) a cuiva” sau „mască”, ceea ce este, evident, nesusținut de realitatea din teren :D.

De remarcat și „profesionalismul” celor de la inpolitics care au întins pelteaua și mai tare, adăugînd un epitet (marotă vicleană) care nu se potrivește nici pseudosensului folosit în interviu, nici celui real!

Reclamă nemascată la agramatism...

2011-10-01T18:14:00.000-07:00

    Dacă nu prea mă uit la TV am pierdut reclama asta, însă am descoperit-o într-una din hoinărelile mele pe internet (aici)!
    Mai interesant decît reclama în sine (care azi a fost corectată: m-am uitat special la TV pentru asta) este faptul că mai multe persoane s-au gîndit că agramatismul este intenționat. Fără să vreau să fiu rău, mă întreb ce poate fi în capul unora pentru a mai gîndi încă: „e la televizor, deci e adevărat”, „e pe bani mulți, deci e produs de calitate” sau „au departament de creație acolo, sigur s-au gîndit la toate” (după cum se poate citi numai pe acest blog, nu e tocmai adevărat...). I-adevărat că pentru a atrage atenția asupra lor unii copii și adolescenți fac multe (în special prostii), însă am speranța că o companie cu pretenții are ștacheta ceva mai ridicată...
    În orice caz, dacă cei de la firma „creatoare” (Cohn&Jensen) și de la Mega Image vor să se asocieze deliberat cu incultura și prostia, atunci chiar merită să li se promoveze această asociere!

comentariu sportiv

2011-09-29T17:08:00.000-07:00

Văzînd (de fapt auzind) aseară meciurile din Europa League, mi-am reamintit de ce mă bucur că meciurile din Champions League s-au mutat pe TVR1: prestația comentatorilor de la ProTV. Din multele prostii spuse, am ales cîțeva legate de exprimare.
Încă de la prezentarea echipelor și pînă la sfîrșitul meciului, bietul Božović a fost numit cum numai comentatorii nepregătiți știu să îi zică: /bozovit͡ʃʲ/ (adică mai pe românește „bozovici”) în loc de /boʒovit͡ʃʲ/ („bojovici”). Deh, așa-i trebuie dacă nu a făcut cerere să îi fie scris numele în „standardul internațional” menționat de DOOM2 (dar inexistent...). S-ar fi scris ceva de genul Bozhovich și tot românul ar fi reușit să îl pronunțe corect (:D)...

Arena Națională

La fel, pe tot parcursul meciului, echipa PSV (care și în olandeză și în română s-ar spune „pe es ve”) a fost botezată „pe es vau”. Care să fie oare motivele? Probabil că sună mai nemțește (deși în nemțește „V” s-ar spune „fau”) și astfel comentatorul pare poliglot (proastă explicație, dar alta mai bună n-am...).
Bomboana de pe colivă este struțo-cămila „Național Arena” repetată cu obstinație de cei doi comentatori, în ciuda faptului că numele mare scris pe stadion este un pic mai neaoșul „Arena Națională”.
Cum respectivii nu excelează în cunoștințe sportive, iar capacitatea de a te documenta în prealabil nu este importantă, care or fi oare criteriile de angajare pe postul de comentator sportiv la acest canal TV? Lipsa simțului limbii pare a fi unul dintre ele...

încă o reclamă agasantă...

2011-09-26T19:42:00.000-07:00

O reclamă repetată cu obstinație la radio mi-a consumat mulți neuroni zilele astea (probabil a fost promoție la reclame, că o dădeau de 4-5 ori în aceeași oră, pe posturi diferite):

doar Dolce îți aduce cea mai mare varietate de programe

Nu știu cum li s-o părea altora, dar mie îmi cam zgîrie urechile superlativul absolut alăturat unui adverb restrictiv. Oare nu o fi clar că dacă este „cea mai mare” atunci este probabil și singura, că d-aia e superlativ (deci „doar”-ul este implicit)? Sau poate că autorul textului a vrut să ne anuleze mica probabilitate ca această culme a varietății să fie adusă simultan de doi operatori de cablu? Sau o fi un nou concept: cel de „superlativ absolut relativ” (sau „relativ absolut” :D)?!
Oricum, cert este că reclama mi-a adus aminte de șlagărul Mirabelei Dauer cu țigara de pe etajeră (dar vina este a textierei, Andreea Andrei pare-mi-se): „[...] numai aici ne va fi cel mai bine [...]”!

Primiți cu dezacordul?

2011-09-22T19:09:00.000-07:00

Acum ceva timp, o organizație non-guvernamentală a trimis Academiei Române o scrisoare de protest cu privire la definirea unui anume cuvînt din ultimul DEX. Nu doresc să discut despre conținutul acesteia (care, supervizat de un specialist în limbă, poate că ar fi scăpat de o mare doză de penibil), ci la modul de prezentare al organizației, anume antetul și subsolul paginii de corespondență.
Astfel, mi se pare jenant dezacordul care tronează scris cu litere de șchioapă la subsolul paginii:

Tot ce este necesar pentru ca raul sa triumfe sunt oameni buni care nu fac nimic

Aș fi vrut să analizez un pic cauza erorii, însă propoziția este atît de prost construită încît încercarea-mi ar fi lipsită de succes (sigur, pare plauzibil că „sunt”-ul cel greșit este influențat de pluralul „oameni”).
Lăsînd la o parte lipsa diacriticelor (care denotă lipsa de profesionalism a managerilor organizației), traducerea (căci de traducere este vorba, găsim în antet fraza originală: „All that is necessary for the triumph of evil is that good men do nothing”) denotă necunoașterea atît a limbii engleze, cît și a limbii române (încercînd Google Translate am obținut un rezultat mai bun).
Per total pare oximoronic (mai mult moronic :D) să ceri Academiei să corecteze un dicționar cînd faci dezacorduri, însă o vorbă populară spune că „prostul nu e prost destul pînă nu e și fudul”...

sporadic și frugal

2011-09-22T09:47:00.000-07:00

Întotdeauna am fost fascinat de capacitatea jurnalistului sportiv de a abera cu grație, de a-și folosi caiețelul cu expresii frumoase pe care doamnele învățătoare fără imaginație încearcă să le impună copiilor. Comentatorul meciului Augsburg-Leverkusen pare a fi plămădit din aceeași aluat, la un moment dat spunînd fără o legătură clară cu ce se întîmpla pe teren:

acest fotbalist [Augusto] e sporadic... e frugal...

Dacă la sporadic mai putem să ne gîndim că e vorba de o „licență poetică” (poate omul a vrut să spună că „jucătorul s-a văzut sporadic în meci” și a prescurtat excesiv), frugal nu poate avea nici o legătură cu un fotbalist, fiind folosit exclusiv pentru luatul mesei, prînzului etc.
Dacă mai adaug că mai ieri am auzit reactivată (tot de un comentator sportiv) folosirea greșită (de la Cornel Dinu cetire) a lui fortuit în loc de forțat, putem conchide că fie CNA nu prea își face treaba, fie amenzile CNA nu sînt suficiente pentru stîrpirea fenomenului acestuia. Cert e că în lista deciziilor de sancționare nu am întîlnit nici o televiziune cu profil sportiv...

record

2011-09-19T17:56:00.000-07:00

Una dintre portițele prin care intră cuvintele noi (sau sensuri noi) în limbă este limbajul sportiv, în special în momentul în care un nou sport devine popular (de exemplu, numai din rugby avem: but, drop(gol), eseu, esaveraj, marc, meleu, mol, placaj, pilier, tackle, taloner etc.). Totuși, anumite cuvinte de acest gen au intrat cu un set restrîns de sensuri, iar
Unul dintre acestea este record care în limba română, înseamnă o „performanță fără egal (eventual atestată juridic)”, dar care în limba engleză are un spectru larg de înțelesuri, „înregistrare (în scris), registru” fiind sensurile primare. Din păcate, se pare că unii traducători articolelor sportive din limba engleză nu au habar de asta și traduc întotdeauna pe record din limba engleză cu record din limba română, ajungîndu-se uneori la formulări hilare:

Cinci victorii în primele cinci meciuri e un record bun

unde se poate întrezări exact textul original din limba engleză (good record) care ar fi fost demn de o traducere mai bună.
Nu pot încheia fără a remarca lipsa din dicționarele românești a nuanței adjectivale a cuvîntului record (foarte vizibil în sintagme gen: timp record, nivel record, cifră record, preț record). Singurul dicționar care face un prim pas către această recunoaștere e Dicționarul de cuvinte recente care atestă o listă de exprimări ce conțin record cu sens adjectival ca atare (cu cratimă, gen timp-record).

„Un tăntălău în jurul lumii”

2011-09-10T18:44:00.000-07:00

    Pe Discovery se promovează destul de mult emisiunea „Un *tăntălău în jurul lumii”. Deși este larg răspîndită forma tăntălău, puțină lume – inclusiv redactorul/traducătorul emisiunii – știe că forma corectă este tontălău (chestie pe care cam toate corectoarele ortografice o semnalizează).
    Sigur, se poate intra ușor într-o polemică dacă onor Academia, prin intermediul DOOM sau DEX, ar trebui să consemneze și forma folosită pe scară largă (chiar nu am întîlnit pe nimeni să spună „tontălău”) sau nu. Singurul argument pentru păstrarea stării de fapt ar fi legătura cu cuvîntul de bază („tont”), dar cum știm că în precedentele modificări (de exemplu formele greșite pricomigdală și magazioner fiind acceptate pe baza uzului ca fiind cele „corecte” în defavoarea formelor corecte – acum greșite – picromigdală și magaziner, care păstrau legătura cu cuvintele de bază) nu s-a prea ținut cont de asta, rămîne să mai adăugăm încă o măsură discreționară (unele da, altele ba, fără nici o regulă precisă) luată de acest for.
    Totuși, avînd în vedere că politica postului este să urmeze recomandările Academiei, atunci, pentru consecvență, ar trebui să se respecte și formele corecte conform recomandărilor. Și apropo de asta, chiar mă întreb dacă pentru greșeli de acest gen (adică bazate pe o corectitudine dubioasă), CNA-ul poate da amenzi...