Puțină gramatică

deficit profitabil

2026-03-25T14:42:00.000+02:00

Îmi pare că „jurnaliștii” sportivi nu concep să îi lase pe cei de la ziarele de scandal să le fața cînd vine vorba de gafe. Ultime perlă e de la Golazo: cu litere de o șchioapă:

Arena Națională a înregistrat un deficit de 4 milioane de euro în cel mai profitabil an din istoria sa

Am putea crede că autorul a vrut să spună că e cel mai profitabil an, dar în sensul că au fost pierderi, dar cele mai mici pierderi, dar ne dovedește contrariul cîteva rînduri mai jos: doar 2020 a fost deficit mai mare...

Anul 2025 în căutări

2026-01-02T12:23:00.043+02:00

2025 a însemnat pentru dexonline peste 430 de milioane de accesări, dintre care 360 de milioane au fost căutări de definiții! Contrar obiceiului, luna mai a fost cea mai aglomerată lună: peste 90 de milioane de accesări, majoritatea din Asia (India, Rusia, China), accesînd pagina principală de 33 de milioane de ori (atrași de sondaj probabil). Iar cuvîntul anului este, confortabil, sinecură!

Iată și topul fără alte explicații:

sinecură: 134 de mii de căutări
suveranitate: 120 de mii de căutări
suveran: 100 de mii de căutări
pragmatic: 96 de mii de căutări
reziliență: 90 de mii de căutări
empatie: 90 de mii de căutări
nonșalant: 81 de mii de căutări
exhaustiv: 78 de mii de căutări
care: 77 de mii de căutări
ntur: 67 de mii de căutări
paradigmă: 66 de mii de căutări
ipocrit: 66 de mii de căutări
efemer: 62 de mii de căutări
celeritate: 62 de mii de căutări
vulnerabil: 62 de mii de căutări
vis: 62 de mii de căutări
redundant: 60 de mii de căutări
holistic: 59 de mii de căutări
misogin: 57 de mii de căutări
segregare: 56 de mii de căutări
cinic: 55 de mii de căutări
patetic: 55 de mii de căutări
echivoc: 52 de mii de căutări
virtute: 52 de mii de căutări
versatil: 52 de mii de căutări

Mai mult

jucător de... box

2026-01-02T05:27:00.006+02:00

Fiindcă e iarnă, presupun că o să vedem în curînd și jucători de patinaj sau jucători de schi! Nici în alte limbi nu am auzit asemenea năzbîtie, dar mai caut...

Neamțul moscovit...

2025-04-02T13:49:00.026+03:00

Dl Neamțu ne-a „delectat” cu o criză de personalitate, dar și cu uzualele dovezi că nu pricepe limba română...

Nu știu dacă chiar i s-a spus moscovit sau nu, dar nu mi-e clar de ce consideră că acest termen ar fi o insultă... „Locuitor al Moscovei” nu poate fi considerată insultă în nici un fel de circumstanță (cel puțin în România). Dimpotrivă, ar putea fi mai lesne considerat un semn al limitării culturale și intelectuale al celui care o folosește, crezînd că poate fi considerată invectivă...

Cuvintele anului 2024

2025-01-02T07:14:00.022+02:00

Iată topul, fără explicații suplimentare:

empatie: 146 de mii de căutări
reziliență: 143 de mii de căutări
legionar: 129 de mii de căutări
pragmatic: 114 de mii de căutări
holistic: 95 de mii de căutări
simpatie: 84 de mii de căutări
misogin: 82 de mii de căutări
exhaustiv: 81 de mii de căutări
asertiv: 81 de mii de căutări
porno: 78 de mii de căutări
vis: 77 de mii de căutări
suveranitate: 75 de mii de căutări
paradigmă: 74 de mii de căutări
suveran: 72 de mii de căutări
ipocrit: 71 de mii de căutări
celeritate: 69 de mii de căutări
cinic: 69 de mii de căutări
efemer: 66 de mii de căutări
narcisism: 65 de mii de căutări
tardiv: 63 de mii de căutări
pedant: 62 de mii de căutări
ntur: 62 de mii de căutări
sustenabilitate: 61 de mii de căutări
introvertit: 60 de mii de căutări
virtute: 59 de mii de căutări

Mai mult

efiencitizare

2024-12-30T15:41:00.006+02:00

Oare în cît timp vom avea un guvern „efiencit”?

Cîrnații și „șoricii”

2024-12-16T00:18:00.001+02:00

Aflăm de la Digi 24, ca de fapt șorici ar fi plural (probabil un șoric, doi șorici), deci îl putem articula *șoricii... Înțeleg că jurnalista nu știe să citească, căci pe ecran apare forma corectă...

Disapora „din afara țării”

2024-11-16T22:58:00.001+02:00

Oare ce vrea să spună autorul?

Urme de țelină

2024-11-12T12:23:00.042+02:00

Ne bucurăm că (probabil) la sugestia colegului Tavi, magazinul Carrefour a hotărît să traducă chives „arpagic” în limba română, dar nu e foarte clar cum ar putea avea aceste frunze... urme de țelină!

Nu e ca și cum frunzele crude ar fi preparate cumva și astfel țelina să intre în componența arpagicului... dacă ar fi existat vreun contact cu țelina, sînt convins că orice urmă de țelină s-ar duce la o spălare serioasă (mai ales că este recomandată pe aceeași etichetă).

Avertismentul sună mai curînd pervers, ca și cum ADN-ul țelinei ar fi reușit să se insinueze în cel al arpagicului după o orgie vegetală (deși, dacă ne luăm după genul legumelor, ar trebui să fie exact invers)!

Giolgăul eponim

2024-10-19T16:49:00.004+03:00

Ieri cel mai căutat cuvînt a fost giolgău. Probabil Geolgău este singurul fotbalist care a reușit să rămînă în conștiința populară transformîndu-și renumele în substantiv propriu. Îmi fac mea culpa că nu am știut pînă acum, căci cu siguranță l-am fi cinstit (pentru cine nu știe, Gheorghiță Geolgău a fost fotbalistul care a marcat golul care ne-a califica la turneul final al Campionatului European din 1984, cînd erau doar 8 echipe calificate)!

Interesant e că în limba română ambele cuvinte argotice cu acest sens (penis) care provin din nume proprii – Giolgău și Gogu – sînt variante ale lui Gheorghe! Nu am spus hipocoristic, căci după formă (-ău) și... sens, Giolgău ar fi „hipercoristic”! Nu am reușit să descopăr în română alte nume care sa fie folosite cu acest sens și nici o altă limbă care să folosească pentru acest sens variante ale aceluiași nume...

Recordul de nume este în engleză avem hipocoristicele Dick (de la Richard), Willie (de la William) și respectiv numele Peter*. De remarcat că în germană se folosește... Johannes**(!)

*) Ca să ne facem o imagine, iată ardeii iuți Peter:

**) Wie die Nase des Mannes so sein Johannes

subsemnatul...

2024-09-27T01:33:00.002+03:00

Știu că „mă-ta are cratimă” (așa e cîntecul...), dar nu îmi este foarte clar dacă subsemnatul are virgulă.

În schimb, în manualul de limbă română pentru clasa a 11-a (Manolescu & co, editura Sigma) vedem indirect că ar fi fără:

Se observă că inadvertențele ortografice sînt marcate cu asterisc, deci am putea presupune că nu trebuie pusă, dar... la fel de bine putem zice că punctuația nu e ortografie, deci nu trebuie să facem în acest caz presupuneri despre ce ar crede autorii!

Dar în manualul de TIC (sic!) există un model de cerere unde subsemnatul nu are virgulă:

În schimb, în Gramatica limbii române (2008) găsim un exemplu cu virgulă (nu e explicit, ci tot indirect)...

În mod cert nu avem de-a face cu virgula lui Schrödinger care să existe și să nu existe în același timp! Deci ar trebui să fie un singur răspuns corect! Dintre gramatică și manuale, parcă aș merge pe mîna gramaticii, dar în ambele cazuri avem doar niște exemple...

Dacă o iau logic, mi-e teamă că situația devine și mai neclară: după subsemnatul nu prea are sens să apară numele, căci se presupune că apare la final... că d-aia se numește subsemnat! Dar logica, știm deja, nu are nimic de-a face cu limba, așa că, dacă verificăm dicționarele, observăm (deși poate nu înțelegem) cum sensul a migrat de la:

„cel care semnează (în partea de jos) o cerere, un act”

– exact ca în franceză – la ce avem acum în DEX:

„semnatarul cererii care își indică numele în introducerea [!] cererii sale”.

La fel de interesant e și ca DEX îl clasifică drept substantiv, dar în toate ocurențele urmate de nume întîlnite de mine termenul este acordat cu persoana I (ca „eu”), nu cu persoana a III-a, cum ar trebui să fie dacă ar fi substantiv. În contrast, toate ocurențele neurmate de nume par a folosi verbul la persoana a III-a. În acest caz, subsemnatul-pronume ar trebui urmat de virgulă, așa cum se întîmplă și cu pronumele eu.

Dar există și o altă variantă pentru acest comportament: subsemnatul (urmat de nume) să fi devenit o formulă de introducere, neanalizabilă (iar din punct de vedere semantic este indubitabil acest lucru). În acest caz e destul de greu de explicat folosirea virgulei...

Ultima variantă este cea care este majoritară în declarațiile găsite pe internet (aproape 90% neavînd virgulă), dar nu cred că este relevant, pentru că de obicei formularele sînt create pe baza unui șablon (și deci nu reflectă dorința semnatarului).

Trebuie spus că nu numai cuvîntul, ci și folosirea administrativă (în cereri și declarații) este preluată din limba franceză, așa că m-am gîndit că am putea să rezolvăm problema verificînd care este standardul în franceză. Din păcate, e fix ca la noi, cu și fără virgulă... Singura deosebire (minoră) e formularea care folosește și pronumele personal: Je soussigné...

*malsprasi (malpraxis)

2024-08-09T00:17:00.002+03:00

Nu știu cum malpraxis a putut ajunge malsprasi... Curios mi s-a părut că termenul nu a fost căutat în dexonline (ca, de exemplu, inexistentul dezaharda). În mod clar, pentru populația generală, inculții de la o emisiune ineptă* sînt mai interesanți decît cei din guvern... Deși cei din urmă ne pot influența viața!

Adică au fost cîteva căutări aproximative ieri și azi, dar foarte puține (sub zece). Cel mai simpatic a fost malprasix (probabil după modelul Asterix și Obelix)!

*) un cuvînt stîlcit la o asemenea emisiune a fost căutat de mii de ori acum o săptămînă.

Telefonul fără fir...

2024-07-30T13:47:00.001+03:00

Într-un articol mai vechi am atras atenția asupra unor cuvinte care și-au modificat sensurile așa de mult încît textele care le conțin pot bulversa cititorii mai puțin familiarizați cu limba română. Zilele trecute, întîmplător, am realizat că există și nume de jocuri de copii (vechi, desigur) care, analizate, ar produce stupoare! De exemplu telefonul fără fir. În lumea mobilelor, este aproape de neconceput ca telefonul să aibă fir... de fapt dacă am vorbi de firul telefonului, probabil toată lumea s-ar gîndi la firul de alimentare!

afterschool avant la lettre

2024-06-25T01:49:00.003+03:00

Oricît ar părea de ciudat, titlul articolului este (conform DOOM³) scris într-o limbă română impecabilă: și afterschool, și avant la lettre apar în dicționar!

Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre cel mai vechi anunț de meditații pe care l-am descoperit (pînă acum) în presa veche: Românul, februarie 1867!

Este distractivă și motivația: interzicerea unei practici dubioase, cea de a oferi elevilor un certificat de finalizare a liceului cu care să înlocuiască diploma (pentru care era necesar examenul).

ChatGPT manelist

2024-06-16T02:08:00.006+03:00

Deoarece am aflat de la influensări și sociologi că de fapt nu îmi plac manelele pentru că aș fi rasist, m-am gîndit să repar această meteahnă și să fac terapie: hai să văd ce-i cu maneaua aia vestită, promovată de „rockerii” de la Coldplay. (Am pus ghilimele, căci ei susțin că cică ar cînta rock alternativ, dar de fapt cîntă doar o alternativă la rock... pop i s-ar spune în mod normal! În fine...)

Cum blogul e de limbă, versurile sînt partea interesantă! Dar cum nu am vreo veleitate de poet, m-am gîndit că nu sînt cel mai bun comentator (analist, interpret, tălmaci sau cum vreți voi să spuneți) al versurilor ăstora, așa că am lăsat expertul artificial – ChatGPT – să se exprime! Analiza versurilor – obiectivă, doar e o mașină, nu un suflet – confirmă nivelul scăzut al mesajului artistic, cel puțin la nivelul versurilor:

Complexitatea limbajului: Limbajul folosit în versuri este simplu și direct, ușor de înțeles și accesibil unui public larg.
Profunzimea emoțiilor exprimate: Versurile exprimă emoții puternice de iubire și pasiune, dar într-o manieră relativ superficială.
Originalitatea: Metaforele folosite, cum ar fi "dragoste cu gust de Cola" și "mi-ai dat peste cap busola", adaugă o notă de prospețime, dar nu sunt extrem de inovatoare.
Utilizarea tehnicilor literare: Tehnici literare precum aliterația, asonanța sau jocurile de cuvinte nu sunt proeminent folosite, ceea ce limitează nivelul artistic.

Dar știți cum se spune: criticii sînt artiști ratați... hai să vedem dacă știe inteligentu' artificial doar să critice! Iată ce l-am rugat: poți modifica versurile astfel încît să le crești profunzimea artistică? Mi-a răspuns:

Rezultatul e acesta:

Sigur, nu înțeleg de ce are impresia că versurile ar fi scrise în CSS, dar hai să trecem peste chestiuni tehnice neesențiale! Omul s-a și autoanalizat (laudă-mă gură, că-ți dau prăjitură)... poate ne ajută profesoarele de limba română să confirmăm acuratețea autoanalizei?

Complexitatea limbajului: Am folosit un limbaj mai poetic și mai figurativ, cu expresii ca „comori divine” și „vrăji de miere”, pentru a adăuga profunzime și frumusețe imaginilor prezentate.
Profunzimea emoțiilor exprimate: Emoțiile exprimate sunt mai nuanțate, sugerând nu doar atracție fizică, ci și o legătură mai profundă și mai spirituală. Referințele la "tribut" și "visuri" adaugă un strat de complexitate.
Originalitatea: Imaginile și metaforele sunt mai elaborate și mai unice, cum ar fi „dragostea ta ca vinul vechi” și „comori divine”, oferind versurilor un caracter mai distinct și mai memorabil.
Utilizarea tehnicilor literare: Am integrat mai multe tehnici literare, cum ar fi aliterația („vise și himere”), asonanța („ca pe-o delicatesă rară”), și imagini poetice pentru a îmbogăți textura versurilor și a le oferi o calitate mai artistică.

Aș mai multe întrebări aici pentru public:

Care versiune este mai bună?
Ar avea versiunea ChatGPT același succes la publicul-țintă al artistului?
Vor apărea în curînd manele cu versuri compuse de IA?
Aceeași întrebare, dar cu linia melodică...

Ministerul Justiției și diacriticele

2024-05-29T19:21:00.003+03:00

Este un pic înfricoșător că în 2024, încă se manifestă frica de diacritice pe internet. Pe site-ul Ministerului Justiției! Mai contează că există o lege care impune folosirea corectă a limbii (inclusiv a diacriticelor)?

Prințul din Nigeria este o orfană din Côte d'Ivoire

2024-05-25T20:13:00.074+03:00

Ce am mai primit la redacție:

M-am amuzat cînd am citit-o: nepotrivirea dintre expeditor și limba folosită mi-a adus aminte de o șarlatanie din secolul trecut căreia i-a căzut victimă un matematician francez, membru al Academiei de științe (la noi se mai spune „unde-i minte multă, prostie-i cu carul”)!

Am citit povestea în O istorie culturală a prostiei umane (Ráth-Végh István), dar o puteți asculta în podcastul de aici (în limba franceză). Pe scurt, povestea este cam așa: șarlatanul Denis Vrain-Lucas l-a dus de nas pe matematicianul Michel Chasles, membru al Academiei de științe, mare colecționar de epistole trimise de personalități. Astfel, escrocul a reușit să îi vîndă între 1861 și 1869 nu una, nu două, ci... 27345 de scrisori chipurile scrise de celebrități în schimbul cărora a primit circa 140000 de franci. Ca să înțelegeți amploarea înșelătoriei trebuie să dau două informații despre puterea monedei franceze în 1860:

moneda de 20 de franci, supranumită napoleon (sau, prescurtat, pol), conținea 6,45 grame de aur pur;
salariul mediu zilnic era de 4 franci (12 ore lucrate) pentru bărbați și 1 franc (6 ore lucrate) pentru femei;

În colecția de epistole puteai găsi orice: de la corespondența dintre Newton și Pascal pînă la cea dintre Alexandru cel Mare și Aristotel, cu micul detaliu că toate erau scrise în limba franceză! Inclusiv Cezar și Cleopatra își scriau în franceză scrisorile de dragoste, ceea ce ne-ar demonstra că franceza este limba îndrăgostiților de oriunde și oricînd! 😀

Dacă s-ar fi bucurat în taină de „comoară”, nimeni nu ar fi aflat de tărășenie, însă orgoliul naționalist l-a făcut să convoace la Academia de științe o ședință în care voia să demonstreze (cu ajutorul scrisorilor) că de fapt legea gravitației a fost descoperită de Pascal, nu de Newton! Cei mai mulți academicieni au primit cu ovații vestea, dar s-au găsit cîțiva „dușmani ai poporului” care au fost sceptici și au demascat impostura (cusută cu ață albă, de altfel)!

DOOM-ul dezacordat

2024-04-21T22:13:00.043+03:00

Acordul subiectului cu predicatul nu prezintă în general dificultăți mari, însă există anumite situații (rare) cînd exprimarea complică lucrurile, de cele mai multe ori cînd nu e clar subiectul (fals subiect multiplu sau invers). Din acest motiv Gramatica limbii române (ediția 2008) acordat o secțiune specială:

Cazul care ne interesează este și el descris

Ei, bine, DOOM-ul (și nu numai ultima ediție) s-a gîndit că vrea sa revoluționeze gramatica:

Sigur, rolul DOOM nu este să ne învețe gramatică, dar dezacordul este flagrant! Și mai trist e că stă acolo de aproape 20 de ani!

unghi tîmpit

2024-03-23T20:29:00.001+02:00

Terminologia matematică românească veche stîrnește deseori zîmbete pentru că s-a încercat să nu se introducă (prea multe) neologisme. Poate cel mai bun exemplu este unghiul... tîmpit (în loc de unghi obtuz)!

DLR - unghi tîmpit (1982)

Exemplu de folosire - 1895, Monografia gimaziului public român din Brad

cetera și chitara

2024-03-11T13:46:00.036+02:00

Dacă vi s-a părut vreodată că simțiți o apropiere lingvistică între ceteră și chitară, să știți că nu este doar o părere! Dar probabil nu v-ați gândit că numitorul comun este... lira!

kithara (vas grec)
foto: Britannica 1913

cithara (frescă romană)
foto: Steven Sandoval

Lira se numea în greaca veche κιθάρα (kithara), așa că nu e greu de dedus că drumul de acest cuvînt pînă la chitară e destul de drept, poate doar schimbarea de sens și numărul mare de limbi prin care a trecut să constituie surprize. Dar, deși drumul pare mai scurt la ceteră, lucrurile sînt ceva mai complicate, căci nu e foarte clar raportul cu țitera!

Alte mistere lingvistice ale instrumentelor cu coarde găsiți în acest articol.

Obiceiul mărțișorului: varianta necosmetizată

2024-03-01T19:45:00.005+02:00

Dacă citim presa din secolul XIX vom afla că obiceiul mărțișorului nu prea mai exista. Oricum, poveștile de atunci ne expun o altă versiune a mărțișorului decît cea de azi:

În 1857, Gazeta de Moldavia explica orășenilor tradiția mărțișorului: un fir alb și unul roșu de care se agață o modedă găurită; se poartă în jurul gîtului de către femei și la braț de către bărbați:

La 1 Martie, dziua babeĭ Dochiea, numire și istorică și populară între Romăni, toată fata și nevasta, ea un fir de ață albŭ și altul roșŭ, le resucește înpreună, și prin acest fir bălțat, albŭ-roșŭ, se petrece căte o monetă cu bortă. Eaca încă o cauză a monetelor bortite de toată valora ce se ivesc la noĭ în comerciŭ. Cu acest firŭ bălțat și petrecut de o monetă, se leagă precum ar fi cu un baerŭ înpregiurul gătuluĭ, iar barbaților se leagă la mănă. Pe această legătoare, numită Mărțișorŭ, sănt datorĭ toți, a o purta pănă la 1 Mai, cănd o desleagă și cu moneta ce era în baerŭ, cumpără maĭ ales, au arelŭ roșŭ, pe carele-lŭ beŭ în acea dzi desdemineața, șezind pe iarbă verde, Această datenă ar fi ca un lăsatŭ-de-vinŭ; ea ar însemna: pănă adzĭ am avut nevoe de căldura ce poțĭ a-mĭ da, acu-țĭ mulțemescŭ cu a ist de pe urmă paharŭ; lasă-mă de adzĭ pe earbă de a căriea recorire am trebuință înainte.

În 1872, ziaristul G. N. de la Curierul de Iassi deplînge situația pe care „străinătatea” a adus-o în România (vi se pare cunoscut, nu-i așa?):

O poezioară din ziarul Adevărul, din 1891, – (vezi imaginea din stînga) – ne face să înțelegem că în perioada aceea obiceiul fusese deja resuscitat, dar adoptat numai de către femei! Încă se purta la gît sau pe braț!

O reclamă din ziarul Universul (vezi imaginea din dreapta) dovedește că încă din 1899, obiceiul devenise mercantil, iar mărțișoarele erau puse în vînzare de către giuvaergii, astfel că putem presupune că
Putem spune că nu se mai respecta obiceiului găuririi bănuțului!

Din 1929 avem și ilustrații care înlătură orice dubiu: mărțișoarele erau purtate la gît (vezi imaginea cea mai din dreapta). În plus, aflăm noile tendințe: trifoi cu 4 foi, purceluș cu ban în rît, numărul 13 în cerc etc.

În aceeași revistă, dar în 1940, ilustrația sugerează că mărțișoarele începuseră să fie vîndute în raioane speciale:

Se remarcă că bunica pune mărțișorul tot la gîtul nepoatei! Prima mențiune a mărțișorului pus în piept e din 1959, o poezie „patriotică” – ne-a prins în piept partidul mărțișoare:

dar abia în anii 1970 pare să fi devenit un obicei (cel puțin verificînd presa).

rapandulă

2024-02-29T19:16:00.005+02:00

Prima atestare în limba română a termenului rapandulă este mult înaintea lui Rebreanu (așa cum figurează în DLR) în revista Foaie pentru minte, inimă și literatură, 1858.

Este evident din context sensul de „haină ponosită; vechitură”, ceea ce se potrivește cu echivalența haină ponosită = femeie de moravuri ușoare (vezi aici mai mulți termeni).

bărbat... ciuntit

2024-02-29T00:12:00.003+02:00

Știți proverbul cela: un prost arunc-o piatră-n apă, o sută de-nțelepți nu pot s-o scoată...

Cam așa și cu „ciuntitul” lui Teodosie...

Pentru că puțină lume în mileniul III crede că barba este o parte a corpului, s-a ajuns aici:

Sigur, unii au căutat și sensul inexistent, dar, foarte probabil, cei mai mulți oameni au dorit să verifice că ce știau ei este corect!

*tabeluri

2024-02-21T14:46:00.002+02:00

În ziua de azi nimeni nu mai are prea multe pretenții de la jurnaliști. Dacă vreunul ar fi scris *tabeluri într-un articol, probabil nu s-ar fi băgat de seamă. Însă, cum se știe, „prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul” și... simte nevoia să dea lecții!

Poate cei de la Jurnalul vor să schimbe ortografia, cine știe?

Colac peste pupăză, dovedesc fie că nu pot face o inferență logică (căci nu e nici o legătură între definiție și forma de plural corectă), fie nu înțeleg cum trebuie folosit așadar!

Sf. Valentin

2024-02-14T20:19:00.003+02:00

Prima referință la sărbătoarea anglo-saxonă a sf. Valentin datează din februarie 1906 (ziarul Universul)

Tot din presa veche aflăm că în unele provincii din Franța obiceiul deja fusese importat în 1933: