De ce scriu despre politică și societate?
Pentru că, dacă nu sunt eu cel care scrie, va fi altcineva.  Când vezi câte inepții pot debita unii formatori de opinie te gândești că trebuie neapărat să îi contrazici. Uneori mai și greșești, dar a tăcea nu e o soluție. Așa cum spunea un autor anonim, există ceva mai rău decât oamenii rai: indiferenta oamenilor buni. Putem să ne tăvălim în continuare în mizerie sau putem încerca să facem mediul în care trăim mai curat. De asta scriu.

Biserica Greco Catolică ia atitudine

Singura instituție de care am auzit să ia atitudine e Biserica Greco Catolică, prin vocea Responsabilului COMECE† Dr. Virgil Bercea:

“Denunţăm decizia Real România de a deschide magazinele pe 25 Decembrie şi 1 Ianuarie, fiind singurul retailer din Romania care face acest lucru. Real vrea să beneficieze de un avantaj competitiv nedrept faţă de competitorii săi. Aceasta va determina şi pe alţi retaileri din România să-şi deschidă magazinele, lucru care este de neacceptat.”. Sursa: citynews.ro

“Să nu se bage biserica, că suntem laici”
Chiar și ONG-ul ACCEPT are dreptul să dea comunicate când se întâmplă ceva anti-homosexualitate. Democrația îi dă dreptul bisericii să-și exprime opinia, iar cine o ia în seamă, bine. Cine nu o ia, tot bine.  Atât timp cât Crăciunul e sărbătoare națională, e datoria statului să-l reglementeze. Dar orice altă organizație (a se citi biserică) are dreptul de a exprima o opinie care să definească direcția grupului pe care-l reprezintă. E o rușine că celelalte biserici (ortodoxă și evanghelică) nu au transmis un comunicat care să susțină poziția bisericii greco-catolice. Sunt de acord că biserica nu ar trebui să fie factor decizional în stat, dar cred că e important să adopte poziții argumentate pentru diferite situații cheie. Apoi, dacă are destulă influență asupra conducerii, nimeni n-o împiedică să-și impună ideile.

“În țările civilizate…”
Pentru că există tot felul de deștepți care vorbesc de vest ca de rai, fără să fi fost vreodată acolo sau să fi înțeles funcționarea vestului, o spun repede: în țările civilizate supermarketurile se închid devreme, iar duminica sunt închise. De sărbători bate vântul oriunde. Lucrul ăsta e valabil pentru toate magazinele, fapt care îi obligă pe  oameni să-și facă provizii. Același fapt îi obligă pe patroni să nu chinuie angajații. E simplu: nu se discută, duminica e închis și cu asta basta. Zi de odihnă. Până acum câțiva ani, în Germania, era obligatorie până și închiderea magazinelor la ora 18:30 (în timpul săptămânii!). În România, ospătarii de la La Mama Romană servesc la 11 noaptea, deși sunt leșinați și terminați de oboseală. Din punctul meu de vedere asta înseamnă respect pentru piața muncii și, mai mult, ordine în societate. Nimeni nu se va văita cu fraza: “Dacă eu muncesc la 9 seara, să muncească și leneșii ăia…”.

“Dacă nu le place, să-și găsească alt loc de muncă”
Statul nu îi protejează. Cunosc firme în care angajații sunt tratați ca niște gunoaie, dar oamenii respectivi nu au alternativă. Dacă unii dintre cititori se cred mai deștepți sau au impresia că sunt geniali și ar putea să-și găsească ușor un loc de muncă, gândiți-vă că ai voștri copii poate nu o să aiba aceeași șansă. Poate nu o sa aibă aceleași oportunități sau poate chiar nu o sa fie la fel de inteligenți. Ei ar putea să lucreze la Real. Iar pe ei, la fel ca acum, nimeni nu-i va proteja.

Într-un final, felicit inițiativa Bisericii Greco Catolice și îmi doresc ca instituțiile să înțeleagă rolul pe care-l au.

Mă bucur că vechea generaţie de actori şi cântăreţi rezistă sau au rezistat (Arşinel, Stela Popescu, Stela Enache, etc). E frustrant, într-adevăr, când tot felul de noi formaţii au succes şi nu ne dăm seama cum e posibil. Tot la fel de frustrant e când eşti dat la o parte de pe scenă, iar muzica e viaţa ta. Frustrant atunci când nu mai poţi să ai bucurie în ceea ce faci, pentru că nu ţi se mai dă şansa să o faci.

Se spune despre Mădălina Manole şi Mălina Olinescu că s-au sinucis şi pentru ca să fie în centrul atenţiei după moarte. În cazul Mălinei, a lăsat în urmă o familie şi (poate) un iubit marcat pe viaţă. În cazul Mădălinei, un copil creşte fără mamă, într-o înşiruire grobiană de scandaluri. Eu cred prea puţin în procentul atenţiei din motivaţia lor: mai degrabă motivul unui astfel de gest e lipsa bucuriilor, lipsa entuziasmului, lipsa oricărui succes. În calitatea lor de artiste, putem presupune că au avut un suflet sensibil şi profund. Dar suftelele sensibile şi profunde îşi găsesc greu oameni cu care să discute şi alături de care să se dezvolte. Citez o vorbă veche (1 aprilie 1873): Totuşi este trist în lume… (Eminescu).

Oricum, dacă printre motivaţiile sinuciderii se află şi publicitatea, oamenii ca mine dezvoltă o reticienţă la auzirea numelui persoanei. Ezit acum să dau click pe link-uri cu Mădălina Manole, iar despre Mălina Olinescu nu voi afla niciodată ce melodii a cântat. Sunt curios? Puţin. Vreau să aloc timp pentru asta? Prima impresie spune că nu.

Înţeleg, de pe urma sinuciderii lor, că au fost la capătul puterilor înainte de moarte şi am compasiune pentru asta. Înţeleg tristeţea profundă şi doborâtoare, aşa cum înţeleg efectele alcoolului asupra minţii. Dacă le-aş fi cunoscut în persoană, aş fi regretat că nu am încercat să le salvez, aşa cum sunt blamaţi apropiaţii Mălinei? Poate că da, dar probabil că nu. Când ai copii şi oameni apropiaţi, sinuciderea e o laşitate, indiferent de problemele care te înconjoară. Când nu ai pe nimeni, sinuciderea poate fi un act de curaj sau nebunie. Dar niciodată nu va aduce admiraţie, iar timpul şi privirile îndreptate asupra ta după moarte sunt de scurtă durată. În plus, pentru a te bucura de atenţia primită după moarte trebuie să crezi în viaţă de apoi. Dar, conform cu mai toate religiile, viaţa veşnică nu este primită dacă îţi sfârşeşti viaţa de aici prin sinucidere. Dacă Mălina s-a sinucis cu gândul “lasă, măcar aşa o să vă îndreptaţi privirea către mine” (sentiment dorit de orice copil), nu şi-a atins scopul. Pentru că nu cei dragi s-au apropiat de ea, ci doar o presă în căutare de subiect.

Sursă foto: de pe Facebook, nu știu cine e autorul.

Cum prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul, ce s-ar întâmpla dacă mâine presa din Olanda ar rămâne fără subiect și ar publica pe prima pagină apropourile lui Băsescu? Să bănuim că un grup de funcționari olandezi, din mândrie națională, ar începe să saboteze cetățeni români fără vină: pe aeroport, la locurile de muncă, pe stradă? Amsterdam e foarte cosmopolit și deschis străinilor, iar Băsescu vrea să schimbe asta cu privire la români. Tot Amsterdam e unul dintre cele mai mari puncte de legătură (din punct de vedere aerian) la nivel mondial. Ce vină am eu, ca cetățean român cu drept liber de mișcare,  cu sau fără Schengen, dacă un funcționar din Schiphol decide să-mi facă percheziție corporală doar ca să dea peste nas unui președinte care a oprit tirurile în vamă? Adică să răspundă cu aceeași monedă.

PASUL 1: HR-ul
Avira a fost prima firmă care a luat legătura cu mine după ce am depus CV-urile. Contactarea a fost foarte rapidă (sub 24 de ore) și discuția a fost profesionistă – așa cum era de așteptat. Persoana care m-a contactat și m-a invitat la un interviu are inițialele M.Ș. Cei de la Avira au evitat mereu termenul de interviu și l-au numit “întâlnire” pe toată perioadă discuțiilor.

Avira se înțelege bine cu presa din România și în perioada respectivă erau în vogă câteva articole despre posturile disponibile. Totodată, mai multă vreme a circulat un job de Project Analyst (“Imagine your Mondays as exciting as Fridays”) care mi-a trezit curiozitatea în privința lor ca angajator.

Știam că hora pe care urma s-o joc cu ei era de lungă durată, așa cum e scris pe desprefirme.com. Mai multe interviuri la distanțe considerabile, mai mulți pași pentru intervievare și ceva mai mult timp necesar până la o decizie. E o strategie interesantă, care pe unii îi enervează iar pe alții îi fac să vadă Avira un fel de Apple al angajărilor. Pentru mine tergiversarea nu era o problemă, pentru că exact asta îmi doream: să descopăr cât mai mulți angajatori și să fac o alegere bună pentru viitorul meu.

Încercând să parchez pe Strada Vulturilor, acolo unde se află sediul lor, deja am simțit un iz tehnic: un grup de oameni, unii mai slabi, alții mai grași, alții înalți, alții scunzi, cu niște Cola atașate de mâini, se întorceau de la masă. Mi-am amintit de un lucru imbatabil la Avira, lucru de care știam de la un prieten angajat la ei: oferă gratuit masa de prânz la un restaurant din apropiere. Nu la un fast-food, ci la un restaurant! Mi-a plăcut mult partea asta: e o abordare originală și denotă clar faptul că pauza de masă se respectă (deci nu e intercalată de tot felul de probleme sau scurtată de lucruri arbitrare). Așa cum spuneam, sursa lor de inspirație e nemțească. Iar un angajat sănătos din punct de vedere gastronomic e și un angajat fericit.

Ajuns la etajul 4 al clădirii, am fost invitat într-o cămăruță din care puteam vedea ce mișună pe hol. Ușa de pe etaj se deschide/închide doar pe baza unei cartele și arată ca ușa de la un seif sau de la un serviciu de informații. Prefer ușile mai transparente, care se deschid din exterior cu cartelă și din interior doar din clanță. În felul ăsta simți că nu ești monitorizat permanent.

Am completat un formular cu datele personale (serie, număr și alte informații sensibile din buletin), împreună cu detalii legate de angajare și dorințele financiare. Apoi am purtat o discuție cu M.Ș. despre trecutul și viitorul meu, fiecare chestiune spusă de mine fiind notată în preajma secțiunii relevante din CV. M.Ș. s-a comportat impecabil din punct de vedere al prezentării companiei. Mi-a prezentat istoricul, departamentele, care e relația dintre departamente și care ar fi departamentul în care m-aș integra. Nu toate firmele fac asta, deci Avira merită aplaudată încă o dată.

Durata interviului de HR nu a fost prea lungă (cred că jumătate de oră) și a fost urmată de un test tehnic.

PASUL 2: TESTUL TEHNIC
Testul tehnic e unul practic, deci pentru cineva cu experiență nu ridică probleme în condiții de non-interviu. E posibil ca, sub emoția interviului, să o dai în bară și să nu reușești să ordonezi codul cum trebuie, dar pentru mine a fost o zi pozitivă. Ai trei task-uri principale, foarte practice din punct de vedere al realizării. Timpul de realizare era parcă de 3 ore.

Cel mai greu a fost să mă obișnuiesc cu numele lor de coloane în tabelele SQL. Chestiuni ca idbrs, idprt, prtid nu erau deloc conform stilului meu de denumire a coloanelor/tabelelor, iar a ține pasul cu enunțul problemei a devenit puțin derutant. Și terminologia creează puțin confuzie dacă nu ești obișnuit cu ea: ratio în limba română e rația, iar problema e în limba română. Vreau totuși să subliniez că ceea ce scriu aici e din amintiri, după multe luni de la momentul respectiv, deci s-ar putea să conțină mici inadvertențe.

Am terminat cam după o oră, dar am început să-mi dau palme încă vreo 45 de minute. Eram frustrat de-a dreptul pentru ca nu reușeam să creez legături între două tabele InnoDb, iar mesajele de eroare nu mă ajutau deloc. A trebuit să mă loghez pe un server de-al meu și să creez din nou toate tabelele ca să mă prind ce se întâmplă. Problema de care mă loveam era că una din coloane era UNSIGNED, tabelele de bază îmi fuseseră deja date in phpMyAmin, iar pentru că eu nu puneam UNSIGNED în tabelul de legătură eroarea era ceva de genul : “Could not write foreign key”. De-abia serverul meu mi-a zis de “invalid type” și am putut să mă uit mai adânc în problemă (având în vedere ca UNSIGNED e un atribut și nu e vizibil din prima).

Dar, una peste alta, dacă ai lucrat cu web development-ul, se trece testul, iar 3 ore sunt arhisuficiente. La final s-a întors programatorul care mi-a descris problema și mi-a evaluat realizarea. Îmi dădusem interesul să fac lucrurile cât mai bine, dar evaluarea a fost una simplă și fără a intra prea adânc în chestiune. Așadar, am răsuflat ușurat, iar partea de foreign keys care îmi mâncase atât de mult timp nici nu a fost de interes. Scopul testului era să dovedești că te pricepi cât de cât, nu că trebuie să fii atent la toate detaliile.

Testul tehnic se dă în camera în care lucrează și ceilalți programatori din departament, iar atmosfera e destul de relaxată. Discutau între ei, mai mergeau de la unul la altul, mai ieșeau pe hol. Un lucru care nu mi-a plăcut e lipsa unui spațiu mai intim, în care poți să vorbești la telefon. Dacă ieși din camera de lucru pe hol, simți că ești în permanență sub privirile șefului prin ușa de sticlă. Dacă folosești cartela de ieșire, parcă ești iarăși monitorizat prin înregistrarea accesului. Nu sunt genul care are o problemă cu monitorizarea, dar am cunoscut firme care se descurcă de minune fără a face asta și încep să cred că mai multă libertate e un atu, nu o problemă.

PASUL 3: TESTUL PSIHOLOGIC ONLINE
Am fost sunat a doua zi (vineri) pentru a stabili o nouă întâlnire, în urma rezultatului pozitiv de la testul tehnic. De asemenea, am fost rugat să completez testul psihologic până luni, cu ceva timp înainte de interviul cu C.A., managerul departamentului web.

Testul psihologic e mai mult decât psihologic, fiind o unealtă bună pentru recrutare. Nu a fost trimis de M.S, ci de E.N. Avira e singura firmă care m-a trecut printr-un pas “psihologic”. Am fost încântat să aflu ce este ProfileXT și, nefiind presat de timp, mi-am notat toate întrebările din chestionar. Durează cam 60 de minute, poate chiar mai mult, deci e nevoie de timp rezervat înainte de a începe. E destul de ușor să greșești unele întrebări de calcul (eu mi-am dat seama din screenshot-uri), dar probabil că e și cât de cât normal să mai greșești. Pe alocuri se află 2-3 întrebări ambigue sau greșit redactate. Dacă îmi amintesc bine, chiar am trimis celor de la HR feedback referitor la întrebările care mi s-au părut greșite.

ProfileXT sugerează și întrebări care pot fi adresate ulterior candidatului, lucru pe care l-am simțit în pasul următor, în interviul cu C.A. Nu știu cât la sută din rapoartele generate de ProfileXT sunt chiar folosite de Avira Soft, dar simplul fapt că ei aplică un chestionar psihologic creează o imagine profesionistă a departamentului de HR. E o investiție în plus, dar o bilă albă (pentru mine) din punct de vedere al percepției exterioare. Modul de intervievare al Avira Soft are un avantaj enorm de partea lor: dacă ești refuzat, nu prea poți să te plângi. Ori nu ai trecut testul tehnic, ori nu l-ai trecut pe cel psihologic (adică nu te potrivești postului), ori orice altceva destul de obiectiv. Chiar și mesajele de pe desprefirme.com spun de multe ori “dar nu eram destul de bun în momentul respectiv”. Avantajul  de care vorbesc e faptul că ei nu vor ieși vinovați din procesul de recrutare, creând senzația unor standarde înalte (“Apple al angajărilor “).

Ceea ce încerc să spun despre Avira Soft e că încearcă să fie foarte obiectivi pe parcursul recrutării. La un moment dat am avut impresia că cel care mi-a prezentat testul tehnic a fost ales pe moment și nu exista o singură o singură persoană care filtrează toți posibilii programatori. Mai mult, am simțit obiectivitate și dezinteres pozitiv din partea celui care mi-a corectat testul.

PASUL 4: INTERVIUL CU MANAGERUL DE DEPARTAMENT
Mi s-au adresat câteva întrebări tehnice și am fost rugat să descriu pe foaie workflow-ul dintr-o aplicație despre care discutasem. Am început să desenez tabelele cu relațiile dintre ele, dar știam că nu se pupau așa bine cu informația cerută, deci nu eram sigur pe mine că fac ceea ce trebuie. Nu eram familiarizat cu terminologia folosită de C.A și am cerut detalii. Într-un final a ieșit o urâțenie de grafic pe foaie, dar nu eram mulțumit de calitatea lui. În mintea mea eram puțin bulversat, încercând să-mi dau seama dacă mi se ceruse să desenez relații în baza de date sau ceva total diferit, care prezintă relația dintre resursele unui ERP.

Am discutat despre mai multe aspecte, încercând să aflu care e modelul de organizare în cadrul Avira, ce unelte folosesc, ce aș lucra, ce aș putea învăța de la ei și multe altele. Discuția e relaxată, C.A. fiind un șef cu care pare ușor să te înțelegi. Am fost destul de compatibili în gândire, ceea ce a fost un punct care a cântărit mult în decizia finală.

Mi s-au adresat și întrebări generate din ProfileXT, dar nu pot să-mi amintesc prea bine despre ce era vorba. Capacitatea de a lua inițiativa într-un grup, modalitatea de a o face, modalitatea de a aborda o problemă, etc.

Când am făcut comparația cu BitDefender, mi-am dat seama că BitDefender încearcă să cucerească lumea inovând și fiind în pas cu tehnologia, în timp ce Avira încearcă să își facă treaba cât mai bine și să construiască un business solid. Nu știu care direcție e mai potrivită. Pe moment am fost mai provocat de BitDefender, întrucât mi-au povestit puțin despre cum văd ei viitorul în piața de antiviruși și produse de securitate.

PASUL 5: RECOMANDĂRILE/REFERINȚELE
Dacă treci și de pasul 4, ți se cer două recomandări de la foștii angajatori. Asta e o lovitură sub centura pentru multă lume. Pentru mine a fost dificil pentru că nu știam ce șefi să aleg, pentru că nu prea avusesem. Am ales două persoane sub coordonarea cărora m-am aflat în diferite proiecte și le-am spus despre faptul că vor fi contactați de cineva de la Avira. Nefiind foarte clar în comunicare, ei au încercat să fie cei care inițiază discuțiile și chiar au scris o scrisoare de recomandare. Ulterior am aflat de la una dintre ele ce a spus despre mine. De la celălalt nici acum nu știu. Știu doar că a fost o discuție telefonică destul de lungă, care e inițiata dinspre Avira spre persoana care oferă referința și nu invers.

Oricum, e bine să vă pregătiți referințele dacă plănuiți să trimiteți CV la Avira. Cam complicat pentru cei care au probleme la locul actual de muncă.

PASUL 6: INTERVIUL CU DIRECTORUL GENERAL
Nu știam dacă voi discuta cu un director neamț sau român. A fost român, în persoana lui M.A., despre care găsisem destul de puțin în presă. Destul de tânăr și prietenos, a încercat să-mi descoase CV-ul în patru și să afle care mi-a fost trecutul.

E interesant că un posibil angajat are ocazia să vorbească cu directorul general. Sunt foarte puține firme care fac asta, iar pentru pasul ăsta Avira a primit destule aprecieri în mintea mea. Nu e vorba atât de mult de interviu în sine, cât de respectul/“onoarea” de a fi intervievat de cel mai mare om în companie. Astfel vei ști că nu vei fi ținut la distanță, sub papucul șefului direct, iar dacă îți faci treaba bine vei fi apreciat și mai sus. E încurajator, mai ales dacă ai prieteni care spun că șeful lor nu îi lasă să avanseze.

Pe parcursul discuției cu M.A. mi-a fost pusă la încercare memoria. Punctual, pe baza CV-ului, a trebuit să-mi amintesc cam ce făcusem în 2007, să descriu cam cum funcționa departamentul IT pe care-l conduceam, care era numărul de angajați, care era realația cu ceilalți directori și angajați, etc.

La fel ca și în cazul discuției cu C.A., am fost destul de atras de stil. C.A. și M.A sunt veterani în Avira. Practic ei au pus bazele firmei și au învățat cum să facă dintr-o firmă mică una mare. Au știut cum să devină un centru important de dezvoltare în mai puțin de 10 ani. Deși unii îi pot considera dinozauri de nemișcat din post, prima impresie a mea a fost că interesul firmei e și interesul lor.

Dacă e să pun în prim plan un singur lucru care m-a impresionat la Avira, aș putea spune că e vorba de calitatea oamenilor. Toți cei care m-au intervievat au fost oameni decenți, fără figuri extraordinare și cu destulă experiență în ceea ce făceau. Nu pot să zic că în timpul interviurilor am făcut “click” la fel de bine cum am făcut cu OSF Global Services, dar eu cred că ne-am înțeles destul de bine.

PASUL 7: OFERTA
L-am rugat pe M.A, directorul lor general (partea română a conducerii), să ia o decizie până vineri (era miercuri), pentru că eram obligat să mă hotărăsc și să dau răspunsul altor firme cărora le promisesem un răspuns. Aveam o anumită preferință pentru Avira, pentru că simțeam că e o firmă care se poate dezvolta pe stil nemțesc, stil de la care aveam ce învăța. Nici domeniul virușilor nu era de neglijat, deci îmi întrunea condițiile de a descoperi ceva nou.

Am fost sunat de M.Ș. la ora 10 și rugat să ajung la Avira pentru a discuta despre ofertă. A fost dificil să stabilesc un moment bun, pentru că mai aveam 2 răspunsuri de dat în aceeași zi. Am alergat dintr-un loc în altul și, gâfâind, am reușit să ajung și la Avira. De partea cealaltă, și M.Ș era puțin mai stresată. Cel mai probabil mă băgasem între alte două interviuri.

Am primit oferta în scris și am semnat pentru ea. Am promis un răspuns până marți, întrucât luni erau Rusaliile și era zi liberă. O înțelesesem foarte bine, citeam printre rânduri, nu am avut nevoie de prea multe explicații.

În general contractul e pe perioada nedeterminată, dar la mine au făcut o excepție și mi-au oferit 6 luni(neavând încredere în faptul că cineva cu trecut antreprenorial poate fi loial în postura de angajat). Nu am fost deloc deranjat, înțelegând situația, dar faptul ăsta a adus un dezavantaj când a fost pus în comparație cu celelalte oferte. A fost foarte greu să iau decizia finală, iar fiecare punctuleț a contat (firma pe care am ales-o a oferit contract pe perioada nedeterminată din prima zi). M.Ș. era puțin uimită de faptul că, atunci când am primit oferta, am zis foarte senin că nu am nicio problemă cu perioada determinată. Chiar nu aveam.

Salariul e calculat în EURO și deci fluctuează împreună cu valuta (asta e în general un lucru pozitiv în România). Artificiul folosit pentru asta e cel folosit și de Gameloft: salariu de bază calculat la un anumit curs (destul de scăzut) și restul banilor oferiți ca bonus. Totul se petrece pe cartea de muncă, la fel ca la toate firmele serioase din IT. În România ai nevoie de acordul angajatului pentru a-i scădea salariul de bază, deci cursul la care e calculat în general EURO în firmele astea e 3.6-3.8 RON. Dacă valoarea euro scade sub asta, e un fel de “țeapa firmei”.

Există o clauză de non-concurență între angajatorii de pe piața de antiviruși. Nu se activează automat, dar e trecută în contract. Partea amuzantă e că și BitDefender mi-a descris clauza aproape cu aceleași cuvinte cu care a descris-o M.Ș. de la Avira, deci poată fi o clauză decisă de comun acord între concurenți. Pe scurt, nu ai voie să te angajezi la concurență timp de 6 luni din momentul în care ai părăsit postul, iar ca beneficiu pentru asta primești jumătate din salariu pe parcursul perioadei de mai sus.

Programul de lucru e de la 9 la 6, cu o oră pauză de masă care e respectată. Se oferă în plus și bonuri, și asigurare medicală privată, și abonament la o sală de fitness de lângă Mall Vitan. Chestiunea cu masa de prânz e unică, iar pentru mine a cântărit foarte mult. Deși nu mi s-a spus la prezentarea ofertei, se pare că e ok dacă nu ești chiar punctual (spre deosebire de firme ca SAP România) și există ceva flexibilitate (de bun simț) în stabilirea programului. Eu unul voiam să fiu mai matinal, simțind că asta mă avantajează.

Din punct de vedere al salariilor, abordarea e de a nu oferi cele mai mari sume (la început), ci de a face creșteri după ce îți dovedești abilitățile în cadrul echipei. Nu știu dacă or fi doar vorbe, dar e o abordare civilizată (nemțească): e frustrant ca toți nou veniții într-o firmă să primească salarii mai mari decât veteranii, fără a dovedi în prealabil că sunt mai buni decât ceilalți. Din păcate, într-o piața competitivă ca cea din România, uneori abordarea poate duce la pierderea unor posibili angajați (nu mă refer la mine aici). Făcând calculul beneficiilor primite și adăugând partea în bani, primisem exact cât am cerut, poate chiar puțin mai mult.

Într-un final, Avira a ieșit cred pe locul 3 din punct de vedere al “punctajului” și nu am mers nici la ei. Spre deosebire de cei de la OSF Global Services și 1&1, cei de la Avira nu au mai dat niciun semn de viață și nu au răspuns la emailul prin care le-am refuzat oferta. Totuși, fără nicio ezitare îi pot recomanda prietenilor, decizia mea fiind influențată mult de context și moment.