Nu sunt in specialist in branding, iar utilizarea unui specialist veritabil este posibil sa coste foarte mult pentru o companie la inceput. Insa am cateva experiente si am citit ceva lucruri. Dintre ele, ghidul lui Igor mi s-a parut cel mai interesant. Fara indoiala ca vine de la o companie care traieste din asta si pentru ei este un instrument de marketing, deci discountati va rog corespunzator.

As pune pe scurt cateva idei pe care le folosim noi:

• Usor de pronuntat;
• Usor de scris – sa nu trebuiasca sa il spui pe litere ca sa priceapa omul;
• Sa reflecte ceea ce faci, dandu-ti suficienta flexibilitate pentru viitor. Uneori e greu de obtinut asta, dar e bine sa incerci ;
• Simpatic sau nu – depinde de ceea ce faci, numele trebuie sa impuna o anume stare de spirit;
• Sa functioneze international (contra-exemplul meu este intelesul lui RAV – scris rov – in suedeza. Si mai este o masina care nu se vinde in Brazilia din cauza numelui, nu-mi aduc aminte acum exact cine);
• Poate fi trademark – adica sa nu fie prea general;
• Fara indoiala cel mai important in businessul nostru, sa existe domeniul disponibil. Si anume .com. – nu .net, .eu…

Dupa cum ati vazut probabil din alte posturi, sunt un mare admirator al modelului de business al Amazon. Consider aceasta companie ca fiind firma urmatorilor 5-7 ani. Este (citat dintr-un powerpoint) o firma din care la prima vedere se vede doar magazinul online; dar, daca te apuci sa sapi, gasesti tehnologie cat casa poporului, modele noi de business, schimbari de piata, concepte revolutionare. Undeva, cu un rol destul de central in toata strategia lor, sta Kindle. Caci nu Apple a venit cu prima tableta (iPad), ci Amazon, cand a lansat Kindle in 2007. Au lansat Kindle Fire in 15 Nov 2011 si, cum parea ca va fi o mare schimbare de concept fata de precedentele, am luat la testat.

Despre Tablete: Cred ca vom juca anii urmatori piata de tablete intre 3 jucatori, fiecare dintre ei venind catre aceeasi unealta din alta parte.

• Apple: vine cu iPad din zona telefon, comunicatie mobile;
• Amazon: vine cu Kindle din zona eBooks, consum de informative;
• Microsoft: (sper sa vina cu o tableta) din zona de aplicatii, system de operare desktop.

Vom avea fara indoiala si o multitudine de Androizi, dar ei nu au nimic diferit unul fata de celalalt, asa ca, desi probabil impreuna vor lua (la fel ca telefoanele Android) 30% din piata, nu cred ca vor fi relevanti pentru ansamblu daca nu isi gestioneaza un avantaj competitiv semnificativ. Corect – ca Amazon Kindle, care desi este un Android de fapt, pe lista mea si-a facut loc separat.

Ce va fi interesant in urmatorii ani este sa vedem care vor fi iteratiile in care, venind din zone atat de diferite conceptual, cei trei vor ajunge la produsul “perfect”, pipaind mai incet sau mai brutal drumul din fata, pentru a intelege (sau nu) ce ar fi mai util utilizatorilor. Va apare un nou vizionar dictator, care sa spuna clientilor de ce au nevoie? Sau vom da cercuri conform cursurilor de management standard?

OK, dupa un pic de filozofie, revin la Kindle Fire. L-am luat pentru ca a fost lansat ca fiind marea trecere a lui Amazon de la un eReader la o tableta. Este prima data cand o piata atat de mare ca cea pe care o stapaneste Amazon (de zeci, sute de ori mai mare decat piata Apple), poate sa se uite la micutul cititor de carti ca la o scula care poate face mai mult: internet, mail, aplicatii, etc.

Dezamagire mare, mai ales in comparatia cu iPad: unealta este mai mica si mai grea, are butonul unic bine ascuns si greu de apasat. Nu are butoane de volum, trebuie sa faci asta software si este suficient de bine ascuns in meniuri ca sa te enerveze. Fonturile standard sunt mai greu de citit. Clientul de mail nu stie sincronizare cu Exchange (aici ma intreb de ce nu or fi folosit un Android mai nou… ?). Aplicatiile din Amazon store nu sunt disponibile in afara US, deci ai acces doar la standard marketplace al Android, ceea nu arata grozav. Asta sunt convins ca o sa se rezolve la un moment dat.

Partile bune exista si ele: luminozitatea ecranului este mult mai putin agresiva cu ochii. Un feature cu care Amazon se lauda dintotdeauna si are noima. Accesul la muuulte carti – drept e ca gasesti kindle software pentru orice alta unealta. A, sa nu uitam pretul: e de 3 ori mai ieftin ca iPad, ceea ce face toata diferenta. Caci cred ca asta (200$) este pretul corect pentru asa ceva, iar Apple supraliciteaza doar pentru ca poate.

Concluzia mea: e clar ca Amazon mai are de sapat ca sa iasa cu ceva comparabil cu iPad. Dar e bine ca a inceput. Pretul este corect si, daca esti dispus la minime sacrificii de calitate in favoarea costlui, poti prefera Kindle. Daca vrei ceva scump si perfect acum, tot iPad-ul este optiunea corecta.

PS: Nu, nu iau bani pentru posturi promotionale

Primul exemplu este o poveste auzita de mult, de la Clement, poveste care mi-a ramas intiparita bine in minte: cica pe vremuri erau oameni in businessul de adus gheata. Mergea cam asa: iarna puneai in gropi mari in pamant calupi de gheata, vara vindeai gheata. Business serios, stabil, local, lasat in familie peste generatii. La un moment dat apare frigiderul. Ce fac oamenii din businessul cu gheata: unii dintre ei se lupta contra curentului si le explica clientilor de ce nu e bine sa isi ia frigider. Mai castiga unu-doi ani in care se zbat, dar pana la urma toata lumea isi ia frigider (evident). Si deci de aia nu vedem astazi pe nimeni vanzand gheata . Altii insa inteleg ca ei nu sunt in businessul cu gheata, ci in businessul care ofera frig. Ce s-a schimbat este doar unealta cu care lucreaza – si au trecut de la gheata la frigider. Acestia au devenit Domo, Flanco si Altex.

Al doilea exemplu este si cel care mi-a inspirat postul acesta: am fost la un concert la Sala Palatului serile trecute. Vizavi – magazin Mihai Stanescu. Cine stie cine este Mihai Stanescu (caricaturi?) sa ridice mana. OK, va spun eu: Imediat dupa revolutie a fost cel mai aplaudat caricaturist din tara. Cozi la autografe, invitatii, glorie. Era pe cai mari mari mari. Caricaturiza vremea “dinainte”. Apoi businessul s-a schimbat, lumea a inceput sa aprecieze alte glume – dar el nu a inteles asta, si a ales sa traiasca din ceea ce stia sa faca. Si iata cum magazinul care gemea – pe bune – de admiratori, este acum un loc in care un Mihai Stanescu singuratic se uita la cate un trecator ratacit care il intreaba ca pe un vanzator obisnuit “Si cine a fost Stanescu asta?”

Morala imi arata cam cum as face daca as vrea sa investesc intr-un business de mare viitor: Ma uit sa vad care sunt cele 400 de linii de business in care am ceva “knowledge”. Iese un tabel mare, cu linii de genul : CRM, ERP, ESD, Photo, Database, Mail, Media Monitoring, etc. Cum ar fi pe primul exemplu – frigul. Ma uit apoi (atat in general cat si pentru fiecare linie in particular) care sunt marii perturbatori de business din ultimii 5-10 ani (cloud, social media, appstore, etc…). Pe fiecare linie scriu compania care acum 10 ani era leader, precum si compania care este acum – dupa perturbatori – leader. Acele linii in care in ultima casuta nu am scris nimic sau in care casuta de acum 10 ani are acelasi nume cu casuta de acum sunt businessurile in care bag mana in foc ca va apare o noua companie care sa fie imensa. Acolo investesc.

Exemple:
CRM – SaaS – Siebel – Salesforce (aici as putea cauta o nisa in care ei nu sunt buni, dezvolta ceva si face un scurt exit la ei)
ESD – SaaS – DRIV – Avangate (sic!)
Mobile Phone – mobile internet – Nokia – iPhone (+android, +MS). Piata supersaturata, cautam noul perturbator
Photo – Ouch, asta in alt post

Tema de casa: sa se faca un tabel cu 400 de linii completat conform descrierii de mai sus, sa se aleaga businessul cel mai bine cunoscut care indeplineste cerintele din enunt, sa se faca un business plan, sa se aplice la Venture Connect. Spor la treaba.

Pe 1 Decembrie 2010 scriam urmatorul draft de post. Am decis sa nu-l public atunci, in speranta ca ceva se va schimba totusi. Este februarie si am decis sa-l public. Ati ghicit, nu s-a schimbat nimic.

Acum fix doua saptamani am fost la Gala ZF, unde m-am intalnit cu un domn Valentin Ionescu. Aflu ca este noul CEO al BVB (Bursa de Valori Bucuresti), in locul domnului Stere Farmache, care a ramas doar Presedinte al Consiliului de Administratie.

Sa va dau un background: Probabil sunt dintre acei oameni (poate nu foarte multi, cateva sute sau maximum mii….) care pot decide sa coteze o companie de succes pe bursa din Romania in loc sa o vanda. Da, mai degraba cateva sute…. Interesul BVB este sa aiba cat mai multe companii cotate. Sau poate ma insel eu? Deci ar trebui sa se comporte ca o firma, sa incerce sa imi vanda serviciile sale. Sa aiba oameni de vanzari, sa incerce sa ma convinga in permanenta cat de bine imi va fi mie daca cumpar serviciile lor. Asa cum face de exemplu bursa din Varsovia, care are de cel putin doua ori pe an un om senior (VP something) venind in Romania, venind la mine sa imi explice ce noi servicii au mai inventat si cat de fericit as fi eu daca as lucra cu ei. Odata cand am fost in Varsovia am sunat la ei si am fost primit de presedinte instant. Comportament de firma care vrea sa vanda. Cu presedintele BVB nu m-am intalnit formal niciodata, bursa in sine nu a fost interesata sa ma aiba client. Fair, zic: poate nu sunt un client bun. Poate ca cei doi clienti pe care ii are le sunt suficienti, iar fluiditatea generata le este OK. Nu voi intra in aceasta discutie. Eu fraier, ca vreau sa fac lucruri in Romania, nu afara…

Rezumand povestea, la Gala ZF m-am intalnit cu noul CEO. Am zis – poate s-a schimbat ceva, poate BVB devine o institutie cu care se poate lucra! Discut cu tanarul, ii explic nedumeririle si frustrarile mele. Zice: “S-au schimbat multe, o sa vezi! Ca inceput, te contactez in doua-trei zile si ne vedem ca sa iti explic planurile, strategia, ce mai – te conving!”. Am zis “Doamne-ajuta!” si am asteptat. Au trecut doua saptamani si ma intreb ce si mai ales de ce speram…..

Au trecut 3 luni si nu se vede nimic inca, dar eu sunt un optimist incurabil! Poate se poate, caci “pe bune” chiar avem nevoie de o bursa functionala daca vrem sa miscam ceva in tara asta.

- John, could you please bring me the spoon from mum? Copilul superascultator, se intoarce instantaneu si pleaca spre bucatarie. Ma asteptam ca tatal sa fie incantat, dar nu – el il cheama inapoi si il avertizeaza:
- John, I told you before: please acknowledge! Iar copilul cuminte:
- Yes dad, I am bringing the spoon.

Acuma, ce am inteles eu din asta si putem folosi in business: fara indoiala ca este important sa faci ce ti se cere, ce asteapta clientul de la tine. Dar de multe ori este cel putin la fel de important sa spui “am inteles ce imi ceri, voi face asta vineri”. Ce se intampla din pacate pe la noi este asa: scrie mail clientul (la suport tehnic, la vanzari, whatever…) si cere ceva: o oferta, o rezolvare a unei probleme…. Ceva ce poate dura 5 minute sau 2 saptamani. Noi ne apucam constiinciosi de rezolvare si cand este gata livram. Intre timp se intampla (in 99% din cazuri) doua lucruri:

1. Tanarul nu stie daca mailul respectiv a fost citit de cineva; sau s-a dus in spam; sau a fost ignorant pur si simplu. Mai mult, garantat el isi va imagina ca rezolvarea problemei lui dureaza doua minute si cineva este disponibil pentru asta (sau ar trebui sa fie) chiar acum, cand de fapt nu este nici pe departe asa, ca mai avem si altele de facut. Se cladeste o frustrare cat casa poporului, care va fi greu de rezolvat chiar si cu o rezolvare perfecta a problemei initiale.
2. Oricat de destepti am fi, in foarte multe cazuri nu am inteles problema initiala, asa ca pierdem doua saptamani sa rezolvam o problema “pe langa”.

Ambele potentiale probleme pot fi extrem de simplu rezolvate daca, la primirea mailului respectiv, raspunzi scurt: am primit mailul (eventual detalii despre ce ai inteles) si voi reveni cu o rezolutie in x ore/zile/luni/ani . Asa cel din partea cealalta stie ce i se intampla, iar costul unei astfel de confirmari este minim. Un fel de:

- Yes dad, I am bringing the spoon!

Ce rezulta este un “deck” cuprinzand intre 6 si 19 slide-uri, fiecare din ele bine pozitionate si explicand o bucatica din businessul pe care vrei sa il promovezi, raspunzand la intrebari care vor veni in tot cazul. Daca adaugi la acest template si povata “o poza buna cat 100 de cuvinte”, te-ai scos cu o prezentare mai buna decat 90% din cele pe care le vad eu zi de zi.

Mary Meeker’s Latest Awesome Web 2.0 Presentation About The State Of The Web
O prezentare incredibil de succinta si totusi detaliata a ceea ce inseamna businessul si tehnologia web astazi. Urmariti prezentarile ei, intotdeauna are ceva de spus.

Amazon, the hidden empire
Poate este cineva care nu a inteles in ce consta businessul Amazon

2. Ce inseamna o investitie seed din partea unui investitor intr-un startup: preia investitorul tot controlul, iar antreprenorul devine un fel de angajat?
Nu. Investitorul cauta sa investeasca intr-o companie care sa functioneze fara el, aportul investitorului fiind in bani, networking, sfaturi. Executia trebuie sa ramana la antreprenor. Din aceasta cauza investitorul se uita sa aibe probabil 20-30% din companie (deci nu control), avand totusi ceva drepturi de veto in zona strategica – putem detalia daca doriti. Toata executia (si decizia) ramane in mod firesc la antreprenor. Care, pentru ca firma sa fie “investibila”, trebuie sa demonstreze ca poate executa planul.

3. De ce este o investitie benefica pentru un startup si care ar fi momentul proprice?
Companiile – fie ele startup sau mai maricele – au nevoie pentru crestere de capital. La asta ajuta investitia. Companiile care nu au nevoie de capital nu au nevoie sa vina la Venture Connect. Momentul cel mai potrivit este acela in care plata (in procente de companie) pentru banii obtinuti este cea mai favorabila. Si banii obtinuti in urma investitiei sa produca cel mai mare efect in cresterea companiei.

4. De unde a pornit initiativa GECAD de a investi 50.000 Euro pentru antreprenorii care participa la VentureConnect? Daca un startup merita mai mult decat 50.000 euro, ce se intampla?
Initiativa GECAD este de a investi in startupuri de succes. Am fi investit in orice caz in companii de la VentureConnect (asa cum o vor face probabil si alti investitori) daca am fi vazut companii care sa merite. Anuntul a venit doar sa arate companiilor potential participante ca exista un “commitment” de a investi, nu se pune problema ca investitorii sa vina ca la teatru sa faca “misto” de prezentatori. Daca un startup are nevoie de mai mult de 50,000 Euro exista doua alternative: a) GECAD nu a limitat niciodata suma, acesta a fost un commitment minim b) sunt sigur ca daca noi investim 50,000 Euro vor mai fi inca doi investitori care sa se alature si sa completeze eventual suma. Cautati suma de care aveti nevoie, nu modificati planul vostru in functie de ce am vrea noi sa auzim…

5. Care sunt crieteriile de diferentiere pentru participantii in cadrul VentureConnect – ce cauta GECAD in sectorul antreprenorial de la noi?
De remarcat diferenta intre criteriile Venture Connect si ce cauta GECAD. Nu este neaparat o suprapunere, si va rog mult nu confundati VentureConnect cu GECAD. VentureConnect este o initiativa care isi propune sa aduca fata in fata companii care cauta investitie si investitori. Se adreseaza companiilor care cauta 200,000 Euro sau mai mult, care au deja un business. In sala, in fata companiilor care au 7 minute pentru o prezentare, vor fi probabil 40 de investitori care toti se uita sa aprecieze daca sa puna bani in proiectul respectiv. Fiecare dintre investitori are criteriile proprii, care se suprapun sau nu cu criteriile VentureConnect. Unul din acesti investitori este GECAD, care cauta software, internet sau ecommerce, un concept de business sustenabil, un produs sau serviciu inovator, aflat macar in faza de pilot daca nu deja in productie, un potential de dezvoltare international si, bineinteles, o echipa care sa poata face totul posibil.

6. Care sunt obiectivele GECAD?
Aceleasi cu ale oricarui investitor: cauta sa investeasca bani si pricepere, pentru a obtine la sfarsitul unui ciclu investitional mai mult.

7. De ce 50,000 Euro si nu mai mult?
Aceasta este suma pe care GECAD o comite. Daca vor exista proiecte care sa aiba nevoie de mai mult, vom putea investi mai mult sau atrage investitori suplimentari. Suma aceasta pe care noi am rezervat-o deja arata increderea pe care o avem in faptul ca la VentureConnect vor veni companii care sa fie tari pe picioare.

8. Daca noi avem un produs, se baga GECAD sa il promoveze/vanda?
Nicidecum. GECAD investeste bani, networking si sfaturi intr-o companie care poate face restul singura.

9. Ce faci daca nu gasesti un proiect bun?
Nu vom face investitie doar de dragul investitiei. Banii nu dispar, ci se muta pentru evenimentul urmator, unde vom incerca sa investim 100,000 Euro

Nu stiu daca am reusit sa sintetizez in cateva intrebari si raspunsuri telegrafice toate discutiile avute in ultimele zile. Orice intrebari mai aveti, va rog sa le puneti si promit raspunsuri ca de obicei – pe fata

Ma duc deci de mai multi ani in mod regulat sa vorbesc cu studenti. Povestim de fiecare data despre altceva, niciodata cu un plan. Ei invata de la mine, eu de la ei. In functie de directia in care se duce discutia, vorbim impreuna despre subiecte mai filozofice (success or failure, muzica, placerea de a face lucruri, ce inseamna sa muncesti, etica…) sau despre subiecte mai lumesti (masini, locuri din lume…). Si de fiecare data tinerii ma surprind cu cate ceva (sper sa reusesc si eu sa-i surprind pe ei uneori …).
Acum vreo doi ani s-a intamplat sa fiu invitat la liceul Mihai Viteazul din Bucuresti pentru o astfel de intalnire. Si m-am dus fara sa stiu ce asteptari sa am. Aparent, in mintea mea, diferenta intre un student si un licean ar fi trebuit sa fie mare. Si nu imi era clar in ce directie. Am avut parte insa de o experienta foarte tare: nici o diferenta! Am gasit si la liceu copii dornici sa discute, sa intrebe, sa spuna. Tineri care au ce impartasi (va rog sa remarcati efortul de a nu scrie “sherui”, ci “impartasi”!), tineri care merita cu prisosinta investitia de timp.

Si am decis atunci ca va veni o vreme cand sa merg prin licee, cel putin la fel de mult ca prin facultati. Well, a venit vremea. Cum ziceam si mai sus, merg maine pe 28 la Iasi – de la 12 la liceul Negruzzi si de la 2 la liceul Racovita. Daca tot sunt in zona, la 10 dimineata sunt la un mic dejun antreprenorial la restaurantul hotelului Unirea, etaj 13 – daca sunt antreprenori dornici de povesti si cafea, ne vedem cu mare placere. Miercurea viitoare, pe 5, merg la Timisoara. – de la 9 la colegiul Banatean si de la 1 la Grigore Moisil. La fel, de la 3 sunt la 700 Lounge Café pentru povesti antreprenoriale. Iuliana pregateste si alte orase si, pentru a mai schimba din povestea standard, am lasat Bucuresti-ul mai la coada. Nu pentru ca e ceva gresit in Bucuresti, dar prea incepe toata lumea de aici mereu si se termina carbunii pana cand se ajunge in alte orase.

Hai pa, ne vedem la liceu.

** Later Edit: Aflu acum ca s-a schimbat restaurantul pentru micul dejun de la Iasi: Bolta Rece in loc de Hotel Unirea, care nu este deschis la ora aceea. Sorry.