Zice povestea ca desi omul nostru avea angajati extrem de buni – asta pot sa confirm si eu, iar timpul a aratat ca toti cei care au trecut prin acea firma sunt acum foarte seniori prin companii multinationale – daca intalnea un sofer intr-o parcare care sa ii faca o sugestie, aceasta era mai importanta si mai bine privita decat ce-i sugerau oamenii lui. Venea de multe ori in sedinte spunand ca a zburat cu cineva care i-a spus ca piata se indreapta „intr’acolo” si deci sa facem si noi asta, in contra argumentelor pertinente aduse de cei platiti sa studieze problema.

Am zburat si eu zilele trecute langa un om care s-a recomandat medic specialist in boala x, care mi-a facut binevoitor ceva recomandari. Si m-am surprins dornic sa le execut. Noroc ca mi-am dat seama de prostia acestei intentii – cum sa prefer sa ascult un necunoscut – numai pentru ca imi spune ce vreau sa aud – in fata medicului la care ma duc de ani de zile. Daca vreau sa-l schimb (pe medic), n-am decat, dar omu’ din avion poate e de fapt un zugrav care facea misto de mine. Sau, in cel mai bun caz, un medic bun care nu m-a consultat deloc…

Stiu ca suna ciudat, dar gasesc aceasta intrebare in mintea multor cunoscuti: sa aibe incredere in echipa proprie sau intr-un necunoscut? Oare cei din echipa nu au interese absconse? Oare nu sunt macar subiectivi? Oare necunoscutul nu poate aduce o perspectiva out of the box? Ba da – zic eu – dar pentru asta avem cateva alternative pe care le putem trata separat, ponderate corespunzator: pentru subiectivismul celor din interior putem folosi Audituri (promit un post despre asta saptamana viitoare) iar pentru perspective “de sus” putem folosi Consultanti de diverse forme. Dar toate parerile acestora trebuie ponderate – cum ziceam – de tot ceea ce inseamna echipa si luate fix cu titlu consultativ.

Concluzionand, as sublinia ca in business – si mai ales in zona antreprenoriala – se pot lua multe decizii gresite. Dar e bine ca ele sa fie luate in echipa care poarta raspunderea asupra fenomenului. Nicidecum in afara. Rolul consultantului extern exista, este important, dar limitat si pur informativ. Eu am crezut intotdeauna cu tarie ca cei cu care lucrez sunt alaturi de mine 100% – si statistic vorbind s-a dovedit ca am avut dreptate sa gandesc asa.

Sunt convins ca exista experiente diverse si cred ca ne-ar ajuta pe toti sa aflam ce vi s-a intamplat si voua din punctul asta de vedere.

Ain’t got no place to lay your head
Somebody came and took your bed
Don’t worry, be happy
The land lord say your rent is late
He may have to litigate
Don’t worry, be happy
Lood at me I am happy
Don’t worry, be happy
Here I give you my phone number
When you worry call me
I make you happy
Don’t worry, be happy
Ain’t got no cash, ain’t got no style
Ain’t got not girl to make you smile
But don’t worry be happy
Cause when you worry
Your face will frown
And that will bring everybody down
So don’t worry, be happy (now)…..

There is this little song I wrote
I hope you learn it note for note
Like good little children
Don’t worry, be happy
Listen to what I say
In your life expect some trouble
But when you worry
You make it double
Don’t worry, be happy……
Don’t worry don’t do it, be happy
Put a smile on your face
Don’t bring everybody down like this
Don’t worry, it will soon past
Whatever it is
Don’t worry, be happy

Buna ziua,
Ma numesc [x] sunt din [y], am 29 de ani, studii superioare, lucrez in [z] si vin la dvs. cu intentia sa-mi acordati 2 min. ptr. acest mail.
Nu este o poezie, insa ma consider un om cu multe idei care, cred ca pentru a reusii in viata trebuie sa fi mai destept decat altii cu 5 min. mai devreme, insa ca revers, ma identific cu cei care au intrat in criza (de bani) si nu pot demara singur un proiect sau poate as putea cu cateva imprumuturi dar la care nevasta-mea ar baga sigur divort.

Vin cu o propunere de colaborare si anume, am elaborat un site la nivel de proiect pe hartie cu tot ce presupune, chiar si grafica.Dar din pacate nu am cunostinte in a crea un site sau eventual al gestiona astfel ca vreau sa-ti impartasesc ideile mele.
Este vorba de un site ce da posibilitatea [abc] la nivel national sau international. Ok, pana acum , dar poate zici ca exista mii de situri cu acest profil , corect, insa idea care incerc sa o promovez este ca in cadrul sitului va functiona hai sa-i spunem un fel de [mno - 5 randuri de explicatii].
Promit ca-ti voi impartasii si restul ideilor daca intradevar ai citit mailul si esti interesat.
Tot ce ti-am povestit sau mai bine zis intentia mea este cat se poate de serioasa, iar daca crezi ca putem sa discutam pe aceasta tema astept un raspuns,
Cu respect [x].

As comenta si acum doua lucruri, apoi poate incercam impreuna sa vedem ce se poate face mai bine.

1. Mailul este prea lung si nestructurat. Probabil ca 90% din voi l-ati sterge dupa primul paragraf;
2. Nu spune nicaieri ce vrea de la mine. Investitie? O intalnire? “Daca sunt interesat” sa ce?

Cum ar trebui sa arate un email, de la o persoana pe care nu o cunosc, care sa ma faca sa ma vad cu acea persoana si sa o ascult 15 minute?

OK, toate aceste cuvinte si concepte se invart in jurul nostru de vreo 10 ani, puteti sa spuneti ca m-am trezit si eu acum sa inventez apa calda. Dar abia in ultima jumatate de an au inceput pe bune sa se intample. Si am capatat convingerea ca in urmatorii 5 ani ne vom regasi intr-un business bazat pe hostare „in the cloud”. Si atunci, plecand de la aceasta presupunere, hai sa vedem care sunt oportunitatile (fara o ordine speciala a preferintelor):

1. Sa te faci „hoster”. Adica sa ai un soi de portal pe care sa vina lumea si sa primeasca tot felul de aplicatii, care mai de care mai de business – mail, erp, crm, file sharing, etc… Ai doua alternative pentru asta – sa faci lucrurile de la zero (contracte cu companiile producatoare de aplicatii, contracte cu data centers, hardware, gestiune, tehnologie, etc) sau, mai simplut, sa faci revanzare (whitelabel) a unui produs al unui hoster mare (probabil din state…). Si atunci singurul lucru care te intereseaza este promovarea sitului propriu.

2. Apoi ma gandesc ca toti acesti hosteri vor avea nevoie de aplicatii pregatite pentru acest model. Si daca marii producatori de software clasic nu vor face mutarea, este posibil ca niste mici producatori nou veniti in piata sa le fure startul. Asa cum salesforce.com a intrecut (desi e mai nou in piata) la greu Siebel, inventatorul CRMului. Asta poate fi un loc in care un nou venit ager poate sa foloseasca ceva scurtaturi…

3. La nivelul hosterului, aplicatiile vor trebui ambalate intr-un produs si integrate intr-un sistem de billing. Vor trebui de asemenea construite instrumente automate care sa permita hosterului sa furnizeze aceeasi tehnologie (whitelabel) revanzatorilor. Asta este un imens challenge tehnologic si de viziune si este probabil ca de aici sa vina urmatorii bani multi in IT. Deocamdata exista doar doua firme/produse care sa faca ceva in directia asta – plesk (de la parallels, fost swsoft, compania lui Serghei Beloussov – mare vizionar in zona) si cpanel (de la cpanel inc). Dovada a imensei piete potentiale este faptul ca HP (care nu intra intr-un business nou daca nu este potential de 5B$ acolo), a anuntat in decembrie ca in martie va lansa un produs similar. Si mai stiu inca 3-4 companii mari care lucreaza in zona. Insa sunt multe probleme nerezolvate; de exemplu problema settlement-ului intre diferitele modele de licentiere ale producatorilor de aplicatii si modelul unic de licentiere al hosterului catre clientul final.

4. Si pentru ca totul va trebui sa poarte pe umeri un volum imens de date, vestitul grid computing se intoarce si se razbuna. Va trebui sa apara cat de curand o solutie onesta / comerciala prin care un hoster sa poata trata volume imense de date in ferme foarte mari de servere. Deocamdata doar Google are o solutie viabila - inhouse, Amazon cocheteaza cu ceva dar mai are de munca. VMWare e pozitionat destul de bine tehnologic, dar pare sa nu inteleaga oportunitatea (sau mai are inca de muls in businessul in care se simte confortabil).

Ca sa ne uitam si la jucatorii existenti, cred ca lucrurile se invart intre Google, Amazon si eBay/Paypal, fiecare venind din alta perspectiva. Mai stau la coada Microsoft si Apple, dar au cam pierdut startul (desi Apple trage tare cu mobilele si are aici o sansa imensa. Sa vedem si ce-i cu vestitul Windows Phone 7, precum si raspunsul iPhone 4G). Pe langa ei vor fi multi bani de facut de catre companii care vor gasi tehnologii interesante de dezvoltat. Caci intre cei mari este deja o cursa acerba, si vor avea mereu dilema „build or buy”, mai ales legata de cat de repede pot ajunge in piata (time to market).

Deci, bafta la business

Nu am pus in lista lucrurile pe care de obicei le gasesc cu placere: ce necesitate acopera produsul respectiv, de cati bani este nevoie (de obicei subestimat la greu…), o descriere tehnica (de obicei mult prea mare si prea in detaliu). In general am constatat ca potentialii antreprenori focalizeaza pe unul din aspectele businessului (probabil cel care le este mai confortabil – partea tehnica) si ignora complet restul.

Atentie: construirea unui business este o treaba rotunda, ampla, in care nu trebuie ignorat nici un aspect. Si asta este important pentru un potential investitor.

Si daca tot suntem aici, as vrea sa va povestesc un pic si despre ultimul proiect al echipei Axigen, care a lansat zilele astea o ampla campanie bazata chiar pe conceptul de e-mail pe mobil pentru toti, via ActiveSync®. – Pentru cei care nu stiau, Axigen este printre putinii producatori de solutii de mesagerie electronica care au dreptul de a utiliza protocolul Microsoft Exchange ActiveSync® .

Nu prea stiu cum sa fac un post care anunta o promotie Axigen sa nu para a fi publicitate, dar o sa incerc (si am pus si p-ul in titlu…), asa ca o sa descriu pur si simplu campania si motivele din spatele ei, in loc sa incerc sa o vand.

Despre ce e vorba? Despre o campanie care doreste sa ofere mobilitate crescuta clientilor Axigen, prin servicii de Push Email si Sincronizare PIM utilizand ActiveSync®, mai exact: acces instantaneu la mesaje sau alte date personale sau de business cum ar fi contacte, calendare sau liste de sarcini, de pe telefonul mobil preferat. Noutatea (si ceea ce este intr-adevar grozav) este ca fiecare produs Axigen, fie el o licenta noua, upgrade sau add-on, vine cu un numar impresionant de utilizatori ActiveSync® gratuiti, adica ofera extra-mobilitate inclusa in pret.

De ce? Pentru ca traim intr-o lume in care o comunicare eficienta prin email are un impact direct asupra performantei, indiferent de mediul in care lucram. Pentru ca o solutie de mesagerie electronica, pe langa a fi un produs pe care te poti baza si a avea un grad inalt de securitate, trebuie sa ofere business-ului tau si mobilitate, sa-ti permita accesul la mesaje, contacte, calendare si taskuri indiferent de locatie. Si nu in ultimul rand, pentru ca Axigen se doreste a fi o solutie de mesagerie completa, ce raspunde cerintelor companiilor de orice dimensiuni.

Si in loc de concluzie, o recomandare calduroasa de a arunca o privire pe site-ul Axigen. Promit un alt post in care sa va povestesc cum si de ce Axigen este recunoscut ca unul din cele mai bune servere de mail din lume de indepententi “third party”.

Nici macar nu este neaparat necesar sa ti se spuna textual „aceasta informatie este confidentiala”. Esti responsabil sa gandesti cu capul propriu si sa nu dai cu informatia in populatie doar ca sa te dai mare.

Si inca una: lumea este mica! In nici un caz nu merita sa te bizui pe faptul ca cel caruia ii spui tu nu va aspune cuiva interesat. Exista o sansa de 87.45% (ah, ce profesional suna – de fapt este doar o sansa foarte mare!) ca informatia data de tine sa ajunga in locul cel mai antipatic. Intotdeauna un var al unui prieten va avea o sotie al carei coleg este prieten cu persoana cea mai nepotrivita sa afle. Sau, inca mai rau – toti cunoastem pe cineva in presa. Si atunci secretul profesional ajunge foarte public . Si te trezesti ca acea companie pe care voia firma ta sa o cumpere costa dublu (de exemplu)…

Mai am: Nu conta pe discretia altuia mai mult decat contezi pe discretia ta. Daca cineva ti-a spus ceva confidential si tu nu-ti poti tine gura, cum te poti astepta ca cel caruia ii spui “te rog sa nu dai mai departe” sa trateze treaba confidential, el fiind deja mult mai putin implicat in problema.

Una peste alta totul este despre responsabilitatea pe care o ai legat de jobul/compania/informatia respectiva. Etica responsabilitatii este un bun pe care il ai si merita sa te tii de el.

Si…. nu, nu mi s-a intamplat nimic antipatic, din contra: imi aduc aminte de exemplu ca in cazul achizitiei RAV de catre Microsoft, a fost o echipa Linklaters/PWC/Nestor/GECAD/Microsoft – in total vre-o 50 de oameni care au stiut de deal timp de 6 luni, iar in ultima luna au stiut suplimentar toti angajatii GECAD – 120. Si nu s-a varsat nimic! Respect.

Investitorul pe de alta parte, a vazut si vede asta in fiecare zi: fiecare antreprenor crede in ce face si este convins ca firma lui va face si va drege. Dar a vazut ca doar una din 10 investitii performeaza, si atunci este obligat sa discounteze la greu povestile de marire pe care le aude.

OK, incepe preludiul – fericire maxima, pentru ambele parti: Antreprenorul are ocazia sa se laude, iar investitorul (ca o matroana harsita) il lasa sa o faca. Mai mult, il lauda la randul lui si ii mangaie toate orgoliile afaceristice. Ca doar asta nu costa .

Si iaca asa ajungem la conflictul esential: „Cat e halatul?” Investitorul spune ca firma face 10 lei, Antreprenorul spune ca face 20 de lei. Si trateaza acest numar cu toata pasiunea pe care o poate pune in joc. Firma lui nu poate fi evaluata mai jos de 20 de lei, caci e buna si va face si va drege. Cade singur in plasa „wishful thinking”, ajungand sa fie el insusi convins ca va livra ceea ce i-a spus investitorului. Acesta sta, asculta, admira agilitatea cu care antreprenorul se scufunda in groapa de nisip auto-construita. Si vine apoi cu o propunere:

- OK, zice, sunt de acord cu cei 20 de lei evaluare, daca esti sigur ca vei face planul pe anii urmatori.
- Dar of course! – confirmi si te afunzi mai tare, fericit ca ai primit confirmarea ca firma ta face atat de mult. Acum ai ocazia sa te lauzi la TV, ziare, mama, frati, prieteni ca ai avut o oferta de 20 de lei.

Si vin amanuntele investitiei, conform cu cele discutate:
a) DACA faci planul, firma valoreaza 20 de lei, daca nu – 10 lei (si se recalculeaza retroactiv procentele). Sfatul pentru situatia asta este sa faceti previziunile extrem de corect, caci te minti pe tine insuti. Si poate era mai bine sa negociezi o evaluare de 15 fara conditii decat o evaluare de 20, care va fi doborata la 10 de factori care de multe ori nu depind de tine.
b) DACA faci planul, totul e OK, daca nu – investitorul are actiuni preferentiale – adica ei oricum iau dintr-un exit de doua ori (sa zicem un numar) cat au investit. Ei numesc asta „down side protection” si initial pe tine nu te intereseaza, caci te gandesti numai la alternativa pozitiva. Asta se transforma de fapt intr-un imprumut cu dobanda de 100% daca firma merge rau si o investitie reusita cu castig mai mare de 100% daca firma merge bine. Ar trebui sa te intrebi: daca banca ti-ar cere dobanda de 100% ai accepta?

Ceea ce vreau sa spun este ca investitiile sunt cu atat mai dezavantajoase pentru antreprenor cu cat sunt mai complicate ca structura. Cum intri in zone de preferinte, diluari, conditii, etc ai mari sanse sa ti-o iei. Fie pentru ca lucrurile nu vor merge bine (e posibil si asta, nu?), fie pentru ca daca merg bine urmeaza o runda ulterioara de investitii. Si e bine sa ai grija ce o sa se intample cu actiunile tale inclusiv pentru runda a doua, inca de la negocierea primei runde.

Iar pentru situatia ipotetica de mai sus, investitia perfecta este o investitie standard, fara conditii, la o evaluare negociata un pic in sus de la acel 10. Probabil ca 12-13. Fara conditii, preferinte, sau alte instrumente „creative”.

India has done well and facts speak for themselves: The per capita income on a PPP basis has grown from US $ 1,178 in 1980 to over US$ 3100 today; over 1000 Indian companies have received foreign direct investment; 125 of the 500 Fortune 500 companies have R&D bases in India and 390 outsource software development to India; over 100 Indian companies have a market cap of over $ 1 billion. Despite this, India, unlike China, which has primarily focused on industrial production for international markets, the Indian economy is domestic led – 64% of India’s GDP is from internal growth. This is what has made the country resilient and largely insensitive to global economic downturns.

India’s is market-led, fuelled by the insatiable appetite of the Indian entrepreneur and strongly backed by the country’s public and private financial institutions. It is not surprising therefore that more than 80% of the country’s financial credit goes to the private sector and bad debt is at less than 2 percent.

There are a number of views and theories on what makes the Indian entrepreneur successful. Some claim that it is the Indian system of education, others cite a business acumen that its deeply imbedded in the country’s culture. I however have my own views.

I believe that the success of the Indian entrepreneur is driven by an urge to survive and thrive in an intensely competitive environment. Imagine being one of the billion people in line for the country’s resources. Compete for everything from the day that you are born. Having to compete to get a place in the kinder garden, then in primary school, then in high school, then in university and finally get a job as one of the thousands of applicants. To succeed in such an environment you need to be more than just good – you have to be fiercely competitive. In such an environment, there is no second chance, you make it or break it.

India celebrates its 60th year of the formation of the Republic on January 26, 2010. On this occasion I salute the fearless chasers of the ‘Indian dream’ – India’s unstoppable entrepreneurs.

Problema majora apare imediat dupa momentul in care produsul este scos pe piata. O presiune de vanzari infioratoare, cu obiectivul – Break Even. Momentul in care vanzarile egaleaza cheltuielile si compania nu mai pierde bani. Pe masura ce timpul pana la atingerea acestui obiectiv creste, presiunea creste si ea. Investitorii pe CEO, CEO-ul pe middle management si asa mai departe.

Odata atins B/E, din nou starea de confort se instaleaza. Toate argumentele anterioare – trebuie sa nu mai pierdem bani – sunt acum trecute, altele sunt necesitatile de crestere a companiei. Pentru ca  – nu-i asa? – daca nu cresti inseamna ca stai pe loc. Urmeaza o alternanta de perioade de agitatie si liniste, de multe ori cu ciclicitate anuala (perioadele de sfarsit de an fiscal, in care se baga carbuni la greu, urmate de doua luni de pauza totala ).

Din toate astea as vrea sa subliniez pericolul primei perioade de confort din antreprenoriat. Este extrem de periculoasa si este de fapt locul in care au gafat majoritatea startapurilor prabusite.