Hint: nu ocoli cuvintele porcoase

Nu stiu ce m-a apucat in perioada asta dar simt nevoia sa dau refresh la legaturile care acum ceva vreme erau foarte bine puse la punct cu niste oameni, sa le zicem prieteni.

Odata cu trecerea anilor am pastrat din ce in ce mai putin legatura cu niste oameni care imi erau foarte dragi si foarte aproape la un moment dat.

Exista probabil niste motive pentru care am rarit-o cu amicul meu si sunt foarte trista din cauza asta, mai ales ca am ajuns in situatia in care daca nu erau messenger si Facebook nici nu mai stiam nimic de el. Asta nu inseamna ca vorbim pe mess sau ne comentam pe FB, ci chiar dimpotriva, e liniste totala. Ieri ne-am intalnit intamplator intr-o benzinarie si pe cat de fericita eram eu sa-l revad, pe atat de neimpresionat mi-a parut el, si m-am intristat iar apoi am inceput sa imi pun intrebari. Chiar mi s-a parut mai mult decat coincidenta ca ne-am intalnit fix acolo, fix atunci, mai ales ca ma gandisem la el saptamana trecuta si ca ar trebui sa ne mai intalnim sa mai depanam. De fapt nu mai cred in coincidente de la accident .

Oare i-am facut ceva? Oare e suparat pe mine dintr-un motiv pe care nu il cunosc? In cazul asta trebuie sa-l aflu neaparat. Si uite-asa m-am trezit eu noaptea pe la 3 dintr-un vis cu oarecare legatura si am inceput sa ma framant. Si in dimineata asta i-am pus toate intrebarile care m-au bantuit noaptea trecuta si raspunsul a fost “nu mi-ai facut nimic, dar pur si simplu cred ca e natural sa mai pierzi din contact atunci cand fiecare are viata lui, prietenii lui etc“.

Chiar e normal? Si daca e asa normal atunci de ce unii sunt tristi din cauza asta? Cum ajung amicii sa se instraineze in halul asta unii de altii, si mai ales cum repar un drum pe care ma plimbam fericita acum 3 ani dar care intre timp s-a deteriorat si a devenit impracticabil? Oare trebuie sa-l repar sau trebuie sa gasesc alta modalitate de a ajunge la destinatie?

Azi e prima zi cand urasc messenger si Facebook, sunt niste metode de a instraina oamenii: ii vezi in lista, mai posteaza din cand in cand cate ceva si iti creaza falsa impresie ca esti in legatura directa cu ei. De fapt treaba nu sta deloc asa.

Cristina a plecat inca din facultate la o bursa in Belgia si acolo a si ramas. O perioada am rarit-o insa de acum un an si ceva, de cand cu Facebook, am reluat legatura. Mai puneam o poza, mai comenta ceva flatant, de genul “ce dor imi e de tine [bla bla bla]“.

Din una in alta imi povesteste ca viata la BXL nu e chiar asa de roz, ca localnicii sunt destul de xenofobi, mai ales cand vine vorba de romani, ca viata acolo e foarte scumpa, ca nu prea poate sa isi faca prieteni si nu in ultimul rand ca viata sentimentala e din dezastru in catastrofa. Ca ii e dor de mine ca ii eram cea mai apropiata prietena.

Evident o sustin si o incurajez de fiecare data, o sfatuiesc atunci cand imi cere lucrul asta, ma implic si eu emotional vrand nevrand.

Se apropia Craciunul si imi spunea ca abia asteapta sa revina in tara pentru concediul de iarna, sa ne reintalnim in sfarsit dupa atatia ani. Ca la Surprize-Surprize! Si mie mi-era dor de ea si abia asteptam revederea. Vine Craciunul in sfarsit si trece fara sa ne vedem, pe motiv ca nu a avut timp de rude, de mama ei, de treburi prea multe de rezolvat intr-un timp atat de scurt, de doar o saptamana.

Trece si ianuarie, ii urez la multi ani cu ocazia implinirii varstei de douazecisi….. de ani, mai vorbim una-alta si la vreo saptamana vad poze pe Facebook de la ziua ei din ianuarie si chiar si de Craciun, in Romania, impreuna cu cativa prieteni comuni.

Trec peste acest detaliu si nu mai vorbesc cu ea o perioada, pana cand imi scrie iar: disperare, depresie, iubitul e o scarba si s-au despartit, e pe antidepresive… in fine, ma transform din nou in pelerina de ploaie.
Luna urmatoare imi planuisem o mini-vacanta la BXL si i-am spus ca voi veni – ea super fericita ca in sfarsit ne vom intalni, nu inainte sa stabileasca clar exact ziua si ora la care este disponibila sa ne vedem.

Oarecum evident, nu ne-am intalnit nici de data asta, eu fiind cu un grup de oameni care chiar nu si-au putut face programul de asa natura astfel incat sa ne intalnim fix atunci cand putea Cristina.

Dupa Paste din nou, poze pe Facebook din Romania cu aceiasi amici comuni…

Nu s-a mai intamplat nimic recent, postul asta il scrisesem prin mai dar l-am publicat de-abia acum. N-am intrebat-o decat o data oarecum in gluma de ce m-a evitat dar s-a eschivat elegant de la raspuns.

O pastrez in continuare pe Facebook pentru ca statusurile ei sunt mai depresivo-telenovelistice si intr-un mod absolut romanesc, prin comparatie, imi dau seama ca viata mea e mult mai fericita decat a ei. Pentru ca sunt romanca si stau cu ochii cat cepele pe capra vecinului!

Sau cum un film prost poate avea parte de o supertactica de promovare cu foarte putini bani.

Acum nu stiu cat de pe bune e scrisoarea asta, oricum se cam bate cap in cap cu ce sugereaza in ea din simplul motiv ca a (avut timp si chef si a) scris-o, in orice caz sunt foarte de acord cu o treaba general valabila: in procesul de “ametire” a consumatorului uitam sa keep it short and simple. Iar exemplul cu carnatii se replica la nesfarsit in goana dupa interactiune si engagement si generare lead-uri, cand tot ce are nevoie consumatorul ca sa dea fuga la supermarket e sa-i afisezi un carnat proaspat aburind alaturi de niste cartofi prajiti si eventual un mancau alaturi molfaindu-l cu pofta.

Via Graemewood

Filmul abunda de algoritmi extrem de logici, sustinuti prin principii ale fizicii, argumente general valabile – iar daca ignori punctul de plecare fictiv, absolut totul se sustine.

Din nou, nu ma bag sa evaluez jocul actoricesc, tin cont de el doar cand actorii joaca absolut execrabil si ma scot din atmosfera filmului, iar aici nu a fost cazul.

Despre luatul biletelor e alta poveste: am fost la avanpremiera la AFI. Accidental am descoperit tips&tricks cum sa iei supelocuri la un film sold-out fara a avea rezervare facuta. Filmul incepea la 20:30 – am ajuns la 19:50 la ghiseu ca sa aflu ca nu mai sunt alte locuri decat cele rezervate. La ora 20:00 eram in linia 1 si ridicam cele mai bune, cele mai in spate si cele mai centrale locuri ale unor intarziati!

Activitatea de interaction e impartita in mai multe divizii (search, optimizare, trafic, online comms planning, social media comms etc…) si in esenta cred ca mai avem devoie de minim 5 ani ca sa ajunga si Romania la o structura similara – nu vorbesc acum de volume si nr de oameni, ci de organizarea activitatii.

Bineinteles, mi-am bagat nasul prin tot ce s-a putut acolo: am chestionat o groaza de oameni cu intrebari de genul “da’ asta cum si de ce si cu ce”.

Cateva observatii legate de activitatea de online:

- planurile lor seamana cu ale noastre: sunt tot stufoase, insa contin date obtinute cu instrumente care la ei functioneaza
- site-urile lor locale pe care cumpara publicitate afiseaza 1 maxim 2 ad-uri per screen – nici vorba de avalansa de bannere care mai de care mai expandate unul peste altul, cum vedem atat de frecvent in .ro
- campaniile online la ei tin deobicei cca 6 luni – 1 an, si nu cate o luna zburatacita
- KPI-urile sunt raportate in functie de tipul campaniei – acolo CTR-ul nu este simbolul eficientei pe online, ci reach-ul absolut si pe target
- acolo un brief care are ca obiectiv awareness pentru un nou produs, interactiune cu audienta din target si trafic pe site este refuzat politicos si argumentat frumos
- prezentarile lor de strategie, raportarile si toate analizele sunt foarte simple (digerabile de catre oricine), accesibile si concise. Si foarte bine argumentate.

Si niste observatii la nivel de conduita:

- tot timpul cat am stat acolo nu am auzit niciun ringtone de telefon mobil (de cand m-am intors, rusinata, mi-am schimbat sunetul de apel si am redus volumul cu 3-4 liniute)
- mai mult, nu am auzit nici macar un telefon fix (pentru a nu-si deranja colegii, chiar si telefonul fix este pe mute, apelul fiind anuntat prin led-uri si afisaj electronic)
- nimeni nu tipa/zbiara/vorbeste tare, nici la telefon, nici face to face (toata lumea zambeste cand vorbeste, inclusiv la telefon)
- nici casti nu folosesc oamenii aia (cred ca daca as sta acolo mai mult, m-ar ucide linistea aia pana m-as obisnui)
- printre blocurile de langa un santier am vazut in sfarsit si niste animale comunitare: nu, nu erau caini sau pisici, ci iepuri de camp!

Pun pariu ca elementele astea se regasesc in toate domeniile lor de activitate, nu numai media, ci si in viata lor de zi cu zi.

Toate observatiile astea m-au facut sa-mi dau seama ce sunt: un cetatean din lumea a 3a – pentru ca nu tiganii, nu economia de pe marginea prapastiei, nu infrastructura, nu guvernarea, nu saracia ma incadreaza in categoria asta, ci bunul simt.

E minunat sa vezi cum functioneaza o societate sanatoasa la ea acasa, chiar daca e departe de a fi ideala. Minunat de trist.

Pare foarte ilogic si anti-economic, dar explicatia e foarte simpla totusi: munca la comanda (contra unui salariu/beneficiu financiar) este si va fi intotdeauna calitativ mult sub munca izvorata din pasiune.

Cum ar fi ca fiecare companie din Ro sa declare o zi in care angajatii sa faca orice isi doresc, avand autonomie totala?

De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, este vreo companie in Ro care sa indrazneasca sa faca asa ceva?

Si ma enerveaza conationalii mei care dau in ea cu fiecare ocazie: ca e urata, ca nu stie engleza, cacate si mai cate. Ce legatura au toate astea cu meseria ei? Ce legatura are faptul ca nu stie limba engleza cand o canta ca un englez nativ? Ce legatura au toate astea cand ea e primul roman care apare in Billboard la numai 23 de ani? E cumva profesoara de lb engleza de o taxati toti in halul asta?

M-am gandit la treaba asta cand am citit la Raluxa despre blazarea mioritica.

Bai, astfel de oameni trebuie promovati de tot poporul, ca ne mai spala si noua imaginea asta, ne mai scot din rahao.

Oamenii din tara asta chiar nu sunt in stare sa aprecieze putinele resurse bune pe care le are. Chiar intr-un dialog cu un strain, care spune ca apreciaza ceva romanesc, romanul trebuie sa vina sa combata si sa desfiinteze imaginea pe care strainul si-a facut-o “no man, it’s a total crap, I assure you…”