A. promovare și comunicare
Din păcate, festivalul stă slab la capitolul acesta: un site frumos, dar care se încarcă destul de greu și are cam puțină informație, o pagină slăbuță și pe alocuri puerilă (al cărei autor are un adevărat cult pentru ”a ieshit”), al cărei link e „ascuns” în subsolul paginii – unde ajungi doar din întîmplare și un grup (mai bun, după părerea mea, decît pagina) pe Facebook, cîteva mențiuni ici-colo pe Twitter. Așadar, un minim de online. În plus, nu-mi amintesc să fi văzut vreun concurs online, nici de genul „leapșă”, nici „viral” sau de alt fel, concurs care se poate realiza cu un buget mic și care poate aduce, în schimb, un grad ridicat de promovare. Înțeleg că jazz-ul se adresează unui public destul de nișat, dar o parte importantă a acestui public e de găsit online. Apoi, deși cu pretenții (îndreptățite) de festival zonal est-european, promovarea media a fost cvasi-inexistentă pe zona Clujului, de exemplu, de unde provine un număr important de spectatori.
Prin urmare, mi se pare că n-au încercat nici să meargă spre public, nici să-l cunoască mai bine (n-am primit nici un formular de impresii, sondaj etc.) cît am stat acolo.

B. participarea la festival
cîteva lucruri de știut:
- zona e minunată, ideală pentru un concediu cu familia și prietenii;
- dacă se anunță vreme variabilă, e de preferat să vă rezervați  cazare la hotel, pensiune, căsuțe, gazdă etc. – plaja prețurilor e largă și începe de la 20-30 de lei/ noapte/ persoană, dacă rezervarea se face cu cîteva luni înainte; pentru cazarea la cort nu există vreo amenajare (grupuri sanitare, prize etc. -  cam ce se găsește în mod normal într-un camping), iar la furtunile specifice zonei rezistă doar corturile performante;
- există suficiente locuri unde se poate mînca decent, dar nu strică o mică aprovizionare cu gustări reci de la oricare din supermarketurile din Reșița;
- ziua se poate merge la Lacul Trei Ape sau se pot face trasee prin zonă – e spectaculoasă, cum spuneam și mai sus; merită și o plimbare prin satele din zonă, pentru arhitectura caselor și felul în care sînt ingrijite;
- pentru serile de concerte e bine să aveți pregătite haine groase, umbrele și pelerine; dacă plouă așa cum a fost anul acesta e nevoie de bocanci sau cizme de cauciuc; găsiți acolo standuri cu mîncare și băutură pentru toată lumea, dar toaletele lasă mult de dorit; semnalul la telefonia mobilă este deficitar în orele de agitație maximă;
- muzicienii de anul acesta au fost prietenoși și abordabili, iar spectacolul oferit de ei – de calitate, în ciuda programului gîndit prost și care a redus probele de sunet la cîteva minute înaintea concertului propriu-zis (rezultatul s-a văzut, din păcate, la Dan Berglund Tonbruket, unde basul s-a auzit prost jumătate din concert); nu mi-a plăcut prezentatorul și nici intermezzo-urile;
- chiar dacă nu toate trupele au abordat un stil pe gustul meu, mi-a plăcut să le ascult în concert, iar atmosfera a fost frumoasă. Mă așteptam să văd mai multă lume dansînd.

Aștept cu interes și cu drag ediția de anul viitor! Sper ca măcar o parte dintre problemele de anul acesta să nu se mai repete, iar cerurile să fie mai indulgente cu melomanii.

P.S.: Anunț sentimental: i-am împrumutat un izolir unui tînăr„cazat” cu cortul în aceeași poieniță cu noi (chiar peste drum de intrare, a doua poieniță de după gard). Cum ne-am mutat în grabă sub spectrul inundațiilor, n-am apucat să ne întîlnim să recuperez izolirul. Are valoare sentimentală și tare m-aș bucura să-l primesc înapoi. Nu știu din ce oraș era tînărul, nici cum îl cheamă.

Cîteva poze:

a

◄ Back

Next ►

Picture 1 of 12

Vedere din Gărîna sat

Legendă:
A – agenția de branding
C – compania client
P – produsul promovat
T – categoria de produse din care face parteT

titlu: „A și C schimbă paradigma vizuală a categoriei de T prin rebranding-ul P!”
„în luna iunie, C a lansat pe piață unul dintre cele mai ample proiecte de acest tip dezvoltate în categoria T.
După cum declară chiar oficialii A, susținerea venită din partea companiei C a permis ca acest proiect să dărîme clișeele din această categorie de produse:
«A fost nevoie de curaj pentru a lansa pe piață o soluție grafică de ambalaj care este cu totul ieșită din tipare și care ridică practic ștacheta din cadrul pieței de T (…)»”.
„«Soluția propusă de A a adus coerență și relevanță în arhitectura brandului și a creat un nou univers vizual în categoria T.»”
„În urma constatării consistenței existente la nivel de identitate vizuală și design de ambalaj, cauzată de dezvoltarea succesivă a extensiilor brand-ului B, managementul C a comisionat consultanții A pentru demararea unui proces de redefinire a brand-ului T.”
„Întregul program de rejuvenarea brand-ului (…)”
„Diferențele foarte mari dintre caracteristicile, adresabilitatea și asociatorii celor trei subcategorii de T au constituit elementul cheie în dezvoltarea soluției de arhitectură de brand, declinată în design-ul de ambalaj.”

Căutați dicționarul? Credeți că au găsit leacul pentru tratarea cancerului? Sau măcar că e vorba de rebranding-ul Coca-Cola, IBM sau Microsoft? EI bine, nu. Comunicatul pompos de 4.678 de semne și plin de termeni și concepte care îl fac pe Kant să se simtă „so passé” este despre…. rebranding-ul snackurilor sărate Star, manifestat în principal prin redesign-ul ambalajelor.

Traducerea legendei:
A – agenția de branding: BrandTailors
C – compania client: Star Foods – PepsiCo
P – produsul promovat: Star
T – categoria de produse din care face parte : snack-uri sărate

Înțeleg că e la modă să etalezi o grămadă de termeni specializați ca să arăți că ești profesionist, dar… e bine ca discursul să fie adecvat la conținut. Pînă la urmă, e vorba de redesenarea unor ambalaje de snack-uri, frate!

Teo Peter jr. este, pe de o parte, consilier local din partea PNL. Din postura de spectator la mai bine de trei sferturi dintre ședințele din acest mandat al Consiliului local, precum și din cea ce alegător, îmi permit să apreciez activitatea dînsului în domeniu la limita de jos (și asta ca să fiu politicoasă).

Teo Peter jr. este, pe de cealaltă parte, component al unei trupe metal care se numește Altar. Nu sînt rockeriță, așa că nu știu cît de buni sînt el sau trupa. Comparativ, am înțeles totuși că nu sînt ca Iron Maiden.

Altar a primit azi, în timp de criză economică, în perioadă de inundații care creează sinistrați, din banii noștri, ai clujenilor, fără vreun deviz estimativ, suma de 7.800 de lei ca să participe la finala WOA Metal Battle din cadrul Wacken Open Air Festival 2010 din Germania. Ca să se califice în finală au trecut de o concurență acerbă formată din alte 4 (patru) formații românești. Banii sînt pentru acoperirea în întregime a cheltuielilor de transport (4.800 de lei) și cazare (3.000 de lei). Ai fi zis că o trupă care se laudă că activează de 20 de ani a ajuns la un nivel la care să-și permită atîta cheltuială, dar se pare că nu.

Printre inițiatorii proiectului de hotărîre a figurat și Teo Peter jr., dar a fost retras după ce și-au dat seama că era, totuși, vorba de o incompatibilitate…

Singurii care au apreciat ca nepotrivită această alocare de fonduri au fost viceprimarul Radu Moisin, care a votat împotrivă, și consilierul local Radu Rațiu, care s-a abținut.

Mai multe despre competiția în cauză, costurile reale ale participării unei trupe din România și argumentele aberante pe care s-a bazat hotărîrea găsiți la Bianca.

Dacă iluzionismul şi prestidigitaţia se practică destul de mult în România, despre mentalism am aflat că e ceva mai nou pe la noi şi are doi reprezentanţi cunoscuţi, unul dintre ei fiind Cristi. Poate deveni o profesie din care să te întreţii, dar pînă să ajungi acolo te costă (cărţile „profesioniste” nu sînt gratuite, iar vedetele îşi vînd greu din secrete) şi e nevoie de cîteva ore bune de muncă zilnică. Fireşte, nu poţi fi mentalist fără să fii un fin psiholog, dar asta numai o condiţie necesară, nu şi suficientă. Te ajută şi publicul: persoanele extrovertite şi exuberante sînt uşor de „citit” şi „manipulat”, la cealaltă extrmă aflîndu-se cei capabili de o adevărată „faţă de poker”. Cu mine se lucrează uşor, am aflat cu ocazia asta

Una peste alta,a fost un spectacol minunat şi îl recomand călduros oricui şi oricînd, fie că e vorba de o petrecere sau un eveniment corporate. Dacă lăsaţi deoparte sîcîietorul „Ia să văd cum a făcut asta…Ce şmecherie e la mijloc?”, aveţi şansa să fiţi din nou, pentru cîteva zeci de minute, copilul din faţa borcanului cu acadele. Eu zic că merită!

Impresii despre întîmplarea de aseară mai găsiţi la Lorand şi Zăineasca, iar Cristi Bunoaică a făcut chiar cîteva filmuleţe cu trucurile.

P.S. Aveţi şi cartea cu care „m-a impresionat”

2. Contract de comodat
Se încheie cu proprietarul spaţiului unde va avea sediul ONG-ul. Nu este nevoie ca acest contract să fie autentificat notarial (deci nu costă nimic), noi l-am făcut sub semnătură privată între proprietari şi unul dintre asociaţi. Sediul ONG-ului poate fi în orice spaţiu, nu este interzis ca acolo să mai funcţioneze şi alte persoane juridice (firme, PFA-uri).

3. Extras CF de informare pentru sediu
Se obţine de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (la Cluj-Napoca, acesta are sediul puţin mai jos de Iulius Mall şi un punct de lucru lîngă Gară). Costă 20 de lei, se eliberează în cîteva zile şi este valabil 30 de zile de la emitere.

4. Cazierul fiscal
Fiecare membru fondator (pentru o asociaţie „obişnuită” este nevoie de minimum trei persoane) trebuie să meargă cu buletinul la Finanţe, pentru a obţine cazierul său fiscal. Acesta se eliberează pe loc, costă 20 de lei de persoană şi este valabil 30 de zile.

5. Patrimoniul iniţial
Mergeţi la o bancă şi spuneţi că doriţi să înfiinţaţi un ONG (o asociaţie) şi, pentru aceasta, vreţi să depuneţi patrimoniul iniţial (ca să înţeleagă mai uşor, puteţi spune că este echivalentul capitalului social de la firme). Patrimoniul iniţial trebuie să fie cel puţin echivalentul unui salariu minim brut pe economie – noi am depus 600 de lei şi, din cîte ştiu, această valoare nu s-a schimbat pînă acum. Pentru depunerea patrimoniului iniţial veţi mai avea nevoie de aproximativ 10 lei, taxele de la bancă. Nu uitaţi să cereţi un extras de cont de unde să reiasă că s-a depus patrimoniul iniţial.

6. Şedinţa de înfiinţare a ONG-ului
La aceasta participă toţi membrii fondatori, care stabilesc statutul şi apoi actul constitutiv. Cele două documente (statut şi act constitutiv) se multiplică în cel puţin 6 exemplare (eu recomand 8, ca să vă rămînă două, întrucît 6 se depun la Judecătorie). E preferabil să le faceţi faţă – verso, va fi mai uşor la ştampilat.

7. Autentificarea actului constitutiv şi a statutului
Este procedura cea mai complicată, deoarece este nevoie ca toţi membrii fondatori să meargă cu buletinul la notar sau la avocat (la alegere), unde să semneze fiecare toate cele 6/ 8 exemplare din actul constitutiv şi din statut. Notarul/ avocatul va semna şi ştampila, la rîndul său, toate exemplarele şi va întocmi un  proces-verbal, care este bine să fie scris în continuarea actul constitutiv (nu pe o pagină separată) – pe noi ne-au rugat cei de la Judecătorie să facem acest lucru, pentru a nu exista confuzii apoi. De aceea, este bine să vorbiţi înainte cu notarul/ avocatul şi să adăugaţi procesul-verbal pe calculator, înainte de listare şi semnare, pentru a le lista împreună.  În ceea ce priveşte costul, dacă aveţi un prieten avocat vă poate face autentificarea gratuit, la notar costă aproximativ 60 de lei.

8. Taxe
Pentru a finaliza dosarul trebuie să plătiţi o taxă de timbru de 19 lei şi timbru judiciar de 0,30 de lei – se pot plăti la poşta care funcţionează în cadrul Judecătoriei (la Cluj-Napoca, cum intraţi de pe Dorobanţilor, la parter, la stînga, prima uşă pe dreapta). La plată i veţi spune doamnei de acolo numele ONG-ului pe care doriţi să îl înfiinţaţi.

9. Cerere de înfiinţare
Scrieţi o cerere adresată Judecătoriei prin care solicitaţi înfiinţarea ONG-ului şi precizaţi actele anexate la dosar.

10. Depunerea dosarului la Judecătorie
Dosarul trebuie să conţină:
- Dovada disponibilităţii denumirii
- Contractul de comodat
- Extrasul CF
- Cazierul fiscal al fiecărui membru fondator
- Extrasul de cont care să arate că s-au depus 600 de lei pentru acest ONG
- Actul constitutiv şi statutul, în original şi autentificate – 6 exemplare
- Chitanţa pentru taxa de timbru şi timbrul judiciar
- Cererea de înfiinţare

La Cluj-Napoca, dosarul se poate depune de luni pînă vineri, între orele 9 şi 12, la Registratura Judecătoriei (cum intraţi de pe Dorobanţilor o luaţi la dreapta, apoi al doilea coridor pe stînga şi aici în capăt, pe dreapta) – ghişeul pentru înregistrarea acţiunilor noi. Doamna de la ghişeu vă va da termenul – se judecă vinerea,  în Camera de Consiliu, iar şedinţa nu este publică, aşa că nu are rost să mergeţi (cel puţin aşa a fost la noi). Mergeţi însă la Biroul pentru asociaţii – la Cluj-Napoca este la etajul 2, numărul camerei este scris la Registratură, iar programul cu publicul este miercurea între 9 şi 12. Acolo vă va spune dacă dosarul este incomplet şi ce acte mai trebuie să aduceţi (le veţi depune tot la Registratură, dar la ghişeul pentru completarea actelor) sau, dacă dosarul a fost complet şi nu au existat probleme, vă va da sentinţa de înfiinţare. Aceasta nu este definitivă, poate fi atacată în termen de cinci zile.

În postul următor: ce aveţi de făcut după ce aţi primit sentinţa de înfiinţare.

1. Cerere pentru acordarea disponibilităţii denumirii

Se completează următorul formular:

CERERE

Pentru acordarea disponibilităţii denumirii

1. Solicitantul:

- Numele/Denumirea: se trece numele persoanei care se ocupă cu demersurile de înfiinţare

- Domiciliul/Sediul: e suficient localitatea

2. Categoria de persoană juridică fără scop patrimonial (asociaţie, fundaţie, federaţie) pentru care se solicită verificarea:

3. Denumirea a cărei verificare se solicită:

4. Temeiul juridic al cererii: Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000

5. Tariful achitat: 5 lei, conform chitanţei nr……………………., ataşată

6. Data:

7. Semnătura solicitantului

Notă această notă este pentru persoanele care nu sînt din Bucureşti şi vor să primească răspunsul prin poştă

Vă rog să-mi trimiteţi răspunsul scris prin poştă, la următoarea adresă:

- mergeţi la Trezoreria de la Finanţe şi plătiţi 5 lei (precizaţi acolo că este pentru disponibilitate denumire ONG – dacă s-a schimbat cuantumul o să vă spună cei de la Trezorerie cît este de plată, ei ştiu şi contul); veţi primi o chitanţă;

- dacă sînteţi din Bucureşti, mergeţi cu cererea şi chitanţa la Minister; dacă nu, le puneţi într-un plic şi le trimiteţi la următoarea adresă:

Ministerul Justiţiei

Bucureşti, str. Apolodor, nr. 17, sector 5

- răspunsul prin poştă vine cam în zece zile de la trimiterea scrisorii, iar denumirea este rezervată pentru trei luni – timp suficient pentru realizarea celorlalte demersuri, despre care voi povesti în posturile următoare din această rubrică.

Aşa că, alături de „prinţesa Briana” (cine o fi şi doamna în cauză), Dan Diaconescu a purces la comentarea situaţiei la nivelul privitorilor lui, pentru ca şi cei mai puţin familiarizaţi cu procedurile să înţeleagă ce se petrece. A fost spectaculos, dintr-un punct de vedere: veneau SMS-uri de la privitori cu informaţii despre cîte un protagonist, auzeam comentarii spumoase, de genul „uite-l şi pe Nini Săpunaru, cu burtică, aşa”, „x-lescu vorbeşte la telefon, nu ştim cu cine”.

Am fost şocată – e drept, nu mă mai uitasem la şedinţele deputaţilor de vreo doi ani – cînd mi-am dat seama că oamenii aceia decid pentru noi (da, ştiu, spuneţi-mi naivă, dar nu credeam că s-a ajuns chiar aşa). Oamenii aceia care vorbeau urît, se îmbrînceau, rîdeau complice, îşi furau microfoane, îşi lipeau hîrtii pe spate, ascundeau şi tăiau capacele urnelor de vot, făceau un lanţ uman în jurul urnelor ca să-i împiedice pe alţii să voteze… Cred că niciodată politica nu m-a întristat atît de profund şi istovitor.

Notă: În mod bizar, cele două televiziuni de ştiri – Realitatea şi Antena 3, n-au dat în direct lucrările din seara asta (decît din cînd în cînd, la ştiri), deşi e vorba de o şedinţă excepţională, care se întinde după miezul nopţii, plină de spectaculos, în mod cert la concurenţă cu meciurile de fotbal. Că doar tot e pregătită berea şi popcornul…

Notă 2: la un moment dat Diaconescu a spus că la începutul emisiunii lui fusese o clarvăzătoare care a prezis că nu pică Guvernul mîine.

Sărmană ţară, ce-a ajuns de tine şi de români!

UPDATE: Opoziţia a fugit de vot, dar Puterea şi-a adus de-acasă mai toţi deputaţii (a venit şi Elena Udrea, ba chiar şi Monica Iacob Ridzi) şi la final a avut cîştig de cauză. Şedinţa s-a terminat la 2.00. De la 10.00 e moţiunea.

- Asociaţia Autism Transilvania a încheiat un protocol cu Primăria Cluj-Napoca pentru depistarea riscului de a dezvolta tulburări din spectrul autist la copiii care frecventează creşele din oraş. E un pas important, deoarece depistarea timpurie este esenţială pentru succesul recuperării într-o măsură cît mai mare; e un proiect pilot, care sperăm să se poată extindă şi pe orizontală, şi pe verticală;

- Am prezentat un proiect privind brandul Clujului în cadrul dezbaterii publice organizate de Primărie în 18 mai, ocazie cu care a ieşit în public, pentru prima dată, un alt proiect foarte drag mie: Institutul pentru comunicare socială şi new media, cu care avem gînduri mari;

- Am avut ediţia a treia de Lecturi urbane à la Cluj, pe 29 mai: ne-am strîns pe treptele Statuii Memorandiştilor, am scos frumos la expoziţie cărţile şi… am început să citim. Ne-am bucurat să vedem că nu numai tinerii ne susţin campania, ci şi părinţi şi bunici. Unii au stat minute bune şi-au început lectura “la botul calului”, alţii au ales o bancă din apropiere, ba chiar cîţiva au început să se gîndească ce cărţi le sînt prea prăfuite prin bibliotecă…  Şi, pentru că o fotografie face cît  o mie de cuvinte, găsiţi mii de cuvinte la Marian Vulpe pe blog şi pe Facebook, la Tudor Dan şi cîteva la mine.  Relatări mai găsiţi tot la Marian şi la Ceochy. Pregătim deja următoarea ediţie, care va consacra locul de desfăşurare a Lecturilor pe perioada verii: în Parcul Central. Prin urmare, vă aşteptăm, cu cîte o carte bună, sîmbătă, 26 iunie, 3 iulie, de la 15 la 17, să citim împreună într-o zi frumoasă de vară;

- Profit de ocazie ca să onorez o promisiune mai veche şi să vă semnalez existenţa spunetiparerea.ro, “un site care doreşte să promoveze creativitatea şi libera exprimare indiferent de forma acesteia”, ca să citez chiar din prezentarea de pe site. E un proiect care vrea să strîngă acolo o comunitate a iubitorilor de frumos şi de exprimare artistică, fie că e vorba de scriitură ori imagini. Le doresc să crească frumos!

Aşa că vă aştept sîmbătă, între orele 15 şi 17, la Statuia Memorandiştilor („clopotul”) din capătul Bulevardului Eroilor, să citim împreună, ca să le arătăm trecătorilor ce plăcut e actul lecturii. Sunt convinsă că şi TIFF-eţii vor reuşi să se rupă pentru două ceasuri din faţa pânzei ecranului, să-şi amintească de bucuria cititului. Trebuie doar să veniţi şi să aveţi o carte la voi.

Dacă vreţi să împărţiţi şi cărţi alături de noi (le avem deja pregătite), vă rog să ne trimiteţi un mail, fie pe cezara@cluj.orasulciteste.ro, fie pe raluca@cluj.orasulciteste.ro pînă sîmbătă, la ora 12 (motive organizatorice, deh).

Vă amintesc şi de campania noastră de strîngere de carte, care se desfăşoară fără pauză: puteţi duce cărţile pe care vreţi să le înlocuiţi din bibliotecă la cutia de colectare de la Librăria Cărtureşti din Iulius Mall.

Dacă vă place proiectul, chiar dacă nu puteţi veni, vă rog să transmiteţi informaţia mai departe. E un proiect bazat pe voluntariat, aşa că orice sprijin e binevenit!

Mitinguri pentru creşterea cuantumului burselor s-au tot organizat încă din anii ’90 şi sînt fireşti – România a ales să meargă pe principiul „burse multe, da’ mici”, astfel încît nu te poţi descurca, student fiind, doar din bursă. Că principala revendicare a rămas dorinţa unei burse mai mari, în condiţiile în care calitatea actului educaţional accelerează în jos pe-o pantă abruptă (şi nu-mi amintesc vreun miting pentru … bibliografie actualizată la cursuri, de exemplu), nu mi se mai pare firesc. Iar să nu ţii cont de ce-i în jurul tău şi să ceri bani mai mulţi cînd guvernul vrea să taie din fonduri peste tot şi lumea luptă să-şi menţină salariile şi pensiile pare de-a dreptul hilar, rupt de realitate şi chiar, într-o oarecare măsură, arogant – egoist – nesimţit.

Chiar dacă, poate, au vrut să fie „în ton cu lumea” şi să ia parte la „primăvara protestelor”, prin neadaptarea cerinţelor studenţii n-au reuşit decît să facă notă discordantă şi să-şi îndepărteze celelalte categorii sociale. Să vedem dacă vor reuşi, totuşi, să-şi adapteze discursul la ce se întîmplă în România acum.