Rares Bogdan

Turta dulce de la Sibiu

Rares Bogdan — Mon, 06 Sep 2010 15:31:07 +0000

Astazi am plecat de dimineata pe la 8:30 spre cel mai frumos oras al Transilvaniei, Sibiul. Un oras al carui centru, nu mai repet, am zis-o de zeci si sute de ori, arata absolut incredibil. Aveam cateva intalniri programate, urmand ca dupamiaza sa ma intorc la Cluj. Am parcat in Piata Mica, care era mult mai animata ca de obicei, din cauza unui targ al mesterilor populari. Spre dupaamiaza urma sa aiba loc, tot aici, un festival al romilor. Am coborat din masina intr-un soare de toamna minunat si am dat peste o taraba superba cu turta dulce. Imi amintesc ca cea mai mare bucurie, copil fiind, era ca atunci cand venea bunica de la Piata de vineri sa primesc turta dulce in forma de inimoara, de piscot, de baston sau colier de turta dulce pe ata. Le mancam cu o pofta nebuna, stiind ca fratele meu mai mic si verisoarele mele erau mult mai chivernisite si puteam pana la urmatoarea vineri sa negociez cu ei (adica in termeni reali sa ma rog de ei pana cedau) pentru a manca si jumatatea din portiile destinate lor. M-am dus direct spre taraba cu turta dulce si am luat din fiecare cate o bucata. Fata de cele de acum 30 de ani, cele de acum sunt puse in pungute de plastic si au mai multe forme. Mi-am luat o inima mare si grasa, una mai slabuta si ascutita, o steluta, 2 pisici, o ciuperca, o casuta ca-n povesti, un catelus, un iepuras, o locomotiva si am mai luat ceva ce poate fi orice intre ursulet panda sau de apuseni, un bebelus, (desi are sprancenele cam gros conturate) si un eschimos. Nu m-am putut abtine si una dintre inimi am scos-o, muscand cu toata pofta. Am fost dezamagit, insa, gustul fiind departe de cel de acum 30 de ani. Sau gustul meu s-a rafinat de atunci intr-atat incat sa nu mai perceapa aromele profunde, sau pur si simplu e mai putin gustoasa decat cea de atunci. Prin ochii mintii si prin papilele gustative simteam in acelasi timp gustul de lapte cald, care insotea sambata dimineata turta dulce. Din pacate, nimic din ce simtim in copilarie nu ramane decat ca amintire, iar pe masura ce maturizarea isi pune amprenta pe viata ta, realizezi pur si simplu ca nu ti-ai trait destul de intens copilaria si adolescenta. Asta e, viata merge mai departe.. cateva intalniri, o masa buna pe terasa la turn, glume si comentarii cu prieteni dragi, povestiri de calatorie de la un prieten care tocmai s-a intors din Scotia si Irlanda, telefonul care suna ca un nebun, pana decizi ca ultima salvare e sa-l redirectionezi pe Andreea la birou, si apoi o taraba cu jocuri de sah, de la un mestesugar coborat de undeva de mai sus de Rasinari. Normal ca nu m-am abtinut si mi-am mai luat o tabla si niste piese frumos sculptate in lemn de tei… si acelasi drum infernal pana la Cluj, pe o sosea supraaglomerata, prin sate sasesti, unde in spatele unor porti ferecate se pot zari lampioane chinezesti ale unor dobitoci care nu inteleg ca traditia e mai importanta decat toate porcariile lor. Am gasit si niste fotografii tip carte postala, niste fotografii de suflet, absolut splendide, intitulate sugestiv ”soapte din Transilvania”. Pe drumul de intoarcere, oprind la o benzinarie pentru niste apa, am gasit, ratacite intre CD-uri cu regii neincoronati ai soseleleor romanesti, Guta, Minune, Adi de la Valcea, Pustiul si Salam, 3 CD-uri excelente pe care le-am si cumparat: Leonard Cohen-The Essential, Cesaria Evora-Best Of si 19 par Patricia Kas. Nu stiu exact ce cautau cele 3 CD-uri ratacite intre restul, dar le-am salvat din singuratatea lor de acolo si le-am luat sa stea cu mine alaturi, sa ne tinem de urat in suflet.

La multi Ani, Emile!

Rares Bogdan — Mon, 06 Sep 2010 15:03:42 +0000

Cu toate ca m-ai dezamagit pe mine si pe cateva milioane de ardeleni, cu toate ca am crezut ca esti altfel, cu toate ca nu ai reusit decat sa te asemeni tot mai mult cu o alta lighioana de Dambovita, cu toate ca ti-ai batut joc de cei multi care au crezut in tine, cu toate ca si atunci cand incerci sa pari viteaz si hotarat, nu mai esti decat o umbra a unui ursulet aruncat intre portile Cotroceniului si un Palat Victoria care te apasa, in drumul spre demitearea finala din Palatul Parlamentului, eu trebuie sa recunosc ca am fost unul dintre prostii care am crezut ca poti fi altfel….Si doar pentru asta, iti transmit din tot sufletul La Multi Ani! Stiu ca azi, pe 6 septembrie, e
ziua ta, si chiar daca nu mai citesti demult acest blog, vor avea
grija S., M., O., R., P. sau chiar D., sa te informeze despre cele ce
ti-am urat spre sfarsitul textului meu. Tin minte ca e ziua ta pentru
simplul motiv ca si eu sunt Fecioara, la fel ca Hurezeanu, Plesu,
Stefi, Delia, Corcoz, Alin, Liviut, Rosca, Bobby, Motreanu, Dan M., si multi altii.
La multi ani inca o data de la un fost prieten!

P.S. Si doar mi-am permis sa-ti spun sa ai grija la betivan si la curva, e riscant! E important cu cine te insotesti in viata!

‘Am aflat cine e Alba ca Zapada’

Rares Bogdan — Sun, 05 Sep 2010 16:25:43 +0000

Maine in ZIUA de CLUJ voi publica un editorial cu acest titlu in care voi arata, pe surse-surse dar bune de tot, ce ne pregateste Traian Basescu si consilierul sau sociolog, Sebastian Lazaroiu.

Peisaj de toamna de pe Autostrada

Rares Bogdan — Fri, 03 Sep 2010 14:38:12 +0000

Venind spre Cluj si fiind grabit sa ajung la Casa Radio, la TVR, am decis s-o iau pe Autostrada lui Badea si Boc. Cat e ea de scurta, e totusi fantastic sa ocolesti nenorocirea aia de Turda aglomerata si mai ales e fascinant sa vezi de sus de pe piloni peisajul. Inte km 16 si 20, venind spre Cluj, daca te uiti in partea dreapta, ai impresia ca vezi un “Canyon” american. Daca te uiti spre stanga de la km 35 -37, vezi cele mai frumoase peisaje specific transilvane, dealuri molcome, paduri si departe, in zare, Apusenii. Pe la km 40, te afli parca la iesirea de pe Gurtel-ul vienez spre directia Linz-Salzburg. Padure in stanga, padure in dreapta, si in fata Autostrada ce serpuieste printre dealuri. Sigur ca nu e deloc momentul si nici locul, dar ma intreb inca o data cat de bou, cat de inconstient si cat de retaradat mintal trebuie sa fii, ca ministru al Transporturilor, pentru a spune cum a spus Basescu in urma cu 15 ani: Romania nu are nevoie de autostrazi! Pentru a vedea daca Romania are nevoie de autostrazi sau nu, il invit pe aceasta pacoste nationala, pe presedintele Traian Basescu, sa circule pe DN1 Bucuresti-Ploiesti, intre Alba si Turda, dupa care sa se urce pe autostrada Transilvania. O natie de creduli, creduli de buna intentie. Gata, m-am enervat, nu mai fac politica!

O zi cu totul speciala

Rares Bogdan — Fri, 03 Sep 2010 13:05:52 +0000

M-am trezit de dimineata fericit ca in sfarsit soarele apare din nou la Cluj, ultimele zile fiind mult prea posomorate pentru a merita sa fie traite intens… M-am trezit cu un singur gand, desi de la 9:30 la 14:30 aveam intalniri din 30 in 30 de minute, ba mai mult intre 12 si 13:30 aveam si la diferente de 15 min. O zi normala pana aici. La 18.oo o emisiune pe TVR, “Transilvania la zi” si inainte de a merge la redactie, dupa 19, ar trebui sa ajung si pe la salonul de frizerie, avand un par exagerat de lung (probabil crescandu-mi intens din cauza cianurii ingurgitate prin Malaezia si Noua Zeelanda).
Trecand la chestiunile serioase, de ce am tinut sa scriu acest post
care sa ramana pentru eternitate, am sa va spun intr-o
fraza. Azi, bunica mea draga, Mama Tica-eu am botezat-o pe la 2 ani si ceva, implineste 85 de ani. Intre 14:30 si 17:30, sunt hotarat
sa ma dedic intru totul doar ei. Bunica mea din partea mamei,
probabil ca cele mai multe dintre bunicile voastre, este un om cu totul si cu totul special. In afara de farmecul real pe care-l
exercita orice bunica pentru nepotii sai, bunica mea are ceva cu totul
aparte. E singurul om pe care l-am cunoscut in aceasta viata, pana
la 35 de ani, pe care nu l-am auzit niciodata vorbind urat sau macar
critic desire cineva sau la adresa cuiva. De cand eram copil si se
ocupa de educatia mea si pana acum, cand ii fac vizite, din pacate mult prea rar, bunica nu a stiut decat sa vorbeasca apreciativ,
echilibrat sau extrem de rar, sec despre persoanele din jurul ei. Nici
chiar despre cei pe care eu cu bunicul ii mai injuram din ratiuni
politice, vazandu-i pe la tv, nici macar pe ei, bunica nu i-a privit
altfel decat cu raceala sau pe altii cu usoara simpatie. La 6 ani a
ramas orfana de tata si la 12 de mama, cu cel mai mare dintre frati
avand 16 ani si cel mai mic 9 ani. A ramas cu o multime de
proprietati pe care a trebuit sa le administreze pana au venit
comunistii si “au ajutat-o” in administrarea lor, luandu-i-le aproape
pe toate. Cu toate astea a reusit sa vada partea frumoasa a vietii si
sa nu urasca pe nimeni. E un sentiment pe care nu-l cunoaste. In
toata viata ei a cunoscut un singur barbat, frumos, inteligent si
smecher, pe bunicul meu, un personaj cu totul fascinant, cam revolutionar ins a, cu siguranta omul care mi-a marcat cel mai
pregnant existenta si pe care isi doreste tot mai mult si tot mai des,
din pacate, sa ajunga sa-l reintalneasca. Eu sper ca acest lucru sa se
intample, insa, cat mai tarziu cu putinta, macar pana ce va ajunge
sa-si cunoasca si stranepotii din partea mea.( Se bucura deocamdata de Victor, nepotelul meu, fiul lui Horia si a Simonei. Vreau sa cred
ca Bunul Dumnezeu o va mai tine inca cel putin cativa ani buni in viata, fiind unul dintre acei crestini care a trait exclusiv pentru familie si Bunul Dumnezeu. Pana una alta, eu ii spun LA Multi Ani! aici, si ma duc sa-i spun si personal.(Aceasta postare e pentru toti cei care au sau au avut bunici)

Invitatie

Rares Bogdan — Wed, 01 Sep 2010 09:11:32 +0000

Tristeti…

Rares Bogdan — Sun, 29 Aug 2010 17:04:55 +0000

la revenirea intr-o tara care pare ca nu se mai vindeca niciodata. La momentul in care frunzele se ingalbenesc…, atunci cand frigul de toamna incepe sa ucida caldura unei veri scurte. Vazand reactiile disproportionate ale unor colegi de breasla. Vazand rautatea umana. Si invidia. Si ura. Si frustrarea. Si fenomenul atat de romanesc al “caprei vecinului” ridicat la rang de virtute nationala. Tristeti de sfarsit de vara si mahniri de inceput de toamna. Am urcat astazi pana la Muntele Baisorii, un loc atat de drag clujenilor, un loc unde se desfasura o etapa a Transilvania off-road, un loc in care merg toamna pentru aerul minunat – se zice ca e printre primele trei locuri din tara in privinta concentratiei de ozon- si pentru a ma putea intoarce dupa-amiaza sa mananc la cel mai bun restaurant unguresc din Cluj si din imprejurimi, singurul asezamant de acest fel care si-a pastrat de mai bine de 18 ani nealterata calitatea preparatelor si servirea de-a dreptul austro-ungara. Tamas Bistro din Savadisla, condus de acelasi Istvan, care de la an la an mai adauga fire albe in perciunii sai unguresti. Ce preparate, ce gusturi fruste, dar atat de profunde…ce gustare traditionala asezonata cu hrean dulce si salata de ceapa alba murata… La sfarsit, clatite cu dulceata de afine, dulceata de anul asta(!), clatite cu miere si nuci si, ca “digestivo”, o visinata sau o afinata de “plescait limba”. Struguri proaspeti dupa si…pregatit de prima zi la redactie dupa multe zile de absenta motivata…,as zice eu! M-am pus cuminte la locul meu, mi-am deschis calculatorul, am deschis ambele geamuri sa ma piste putin de obraji frigul de afara si vad din nou cele mai frumoase si romantice acoperisuri vechi din Cluj. Ar merita un album aceste acoperisuri; sunt cu totul si cu totul speciale, imbatranite, poate usor triste, dar intru totul deosebite. Privindu-le, poti visa la trecutul apus de mult, la trecutul apropiat si la viitorul apropiat, dar mai ales la cel indepartat…Pana atunci insa, colegii mei ma asteapta sa predau un editorial pentru editia de maine. Un text care parca nu l-as scrie, dar… m-am intors la munca. Sa scriem deci…chiar si printre tristeti provinciale.

Da, am fost in Noua Zeelanda!

Rares Bogdan — Thu, 26 Aug 2010 15:05:09 +0000

Am fost si-n Auckland si-n Waihi, am fost si la mina Martha, la exploatarile de aur Newmont si-n multe alte locuri. Am plecat acum o saptamana, am sa ma-ntorc pana luni si va asigur ca voi da o multime de detalii despre vizita in Noua Zeelanda, despre discutiile cu reprezentantii Newmont Corporation, despre discutiile cu membrii comunitatii si presei din Noua Zeelanda. A fost o deplasare extrem de instructiva si de plina, chiar daca drumul pana la capatul lumii e infiorator de greu.
Am fost mai bine de 26 de ore in avion, pe drumul dus, si vom fi vreo 29 de ore la intors. Zboruri lungi de cate 11-12 ore, dar o experienta cu adevarat interesanta. Cunosc extrem de bine situatia din Apuseni, unde mi-am petrecut zeci de vacante de vara si iarna si chiar din Rosia Montana si consider ca deplasarea mea acolo, care a aparut ca o oportunitate facilitata de cei de la Rosia Montana Gold Corporation, nu a facut altceva decat sa-mi raspunda unor intrebari si unor dileme cu privire la ce se va intampla ulterior exploatarii, adica peste 18-20 de ani cu Apusenii mei dragi. Voi posta poze si voi incerca sa descriu in amanunt zilele petrecute in New Zeeland sau in Kuala Lumpur, Malaezia. Inainte de a incheia aceasta postare vreau sa va spun doar ca am avut marea placere si pot spune fara nicio falsa modestie, onoarea de a insoti unii dintre cei mai influenti si cultivati jurnalisti lideri de opinie din Romania. Pe parcursul celor 8 zile, ei mi-au demonstrat ca inca exista in Romania jurnalisti, poate din pacate nu foarte multi, in care cultura, inteligenta, spiritul critic, dar si umorul si placerea de a trai se imbina, toate acestea fiind caracteristici ale eului lor. Dialoguri interesante, extrem de interesante, o multime de informatii si oameni asupra carora mi-am schimbat complet perspectiva avuta pana in acest moment. Surprize placute, prietenii si amicitii care cu siguranta vor rezista in timp. In momentul in care am acceptat invitatia de la RMGC (invitatie pe care am s-o postez in format original) mi s-a explicat civilizat si asumat ca deplasarea mea nu implica ulterior obligativitatea scrierii unor texte sau realizarea unor comentarii televizate pro bono in favoarea proiectului de la Rosia Montana, eu voi scrie exact ceea ce am vazut, pentru ca asa vreau, exact cum am vrut sa scriu in ultimii 6 ani despre acest subiect. Consider ca isteria declansata in presa nationala si pe anumite bloguri despre acest subiect, in afara de faptul ca e o reglare de conturi de multe ori intre membrii aceleiasi comunitati jurnalistice, poate avea rolul declansarii unei dezbateri puternice si reale la nivel national cu privire la proiect. Pana la urma, spre dezamagirea lor, le spun celor care s-au preocupat excesiv in ultimele zile de acest subiect ca nu au facut altceva decat sa se inscrie intr-un plan de PR indirect in favoarea proiectului de la Rosia Montana, care a revenit astfel in agenda publica nationala in momentul in care poate era mai interesant sa vedem daca Basescu l-a lovit sau nu pe avocatul Chitic sau daca problema depunerii declaratiilor de venituri independente va fi solutionata.
Am sa va povestesc inclusiv avatarul intrarii in Noua Zeelanda, o tara unde am trecut prin nu mai putin de 5 centre de securitate dintre care 2 cu caracter exclusiv ecologist. New Zealand e tara cu cele mai dure norme de ecologie din lume la aceasta ora. Aici echipa de cricket a Indiei a fost intoarsa din drum din cauza pantofilor plini de noroi a membrilor sai. Si, ca o dovada vie a acestui fapt, am sa va povestesc cum pantofii mei de golf au fost scosi din bagaj si curatati complet de firisoarele de iarba si firimiturile de noroi ramase in crampoane de la ultima mea deplasare la Pianu de Jos, jud.Alba. Am sa va povestesc si de partida de golf jucata cu Mihai Tatulici, pe un teren spectaculos, aflat la mai putin de 1 km de iazul de decantare. Voi atasa si poze.

De ce se teme domnul Lazaroiu?

Rares Bogdan — Thu, 12 Aug 2010 16:06:24 +0000

O intrebare care in prima faza a fost-’Cat de prosti ne crede Lazaroiu?’, dar pana la urma analizand cele spuse de un tip deloc prost am gasit alte valente in gestul sau! Sebastian Lazaroiu, consilierul prezidential specializat pe cercetari sociologice si masuratori in scop ‘atitudinal prezidential’, a facut astazi o declaratie cel putin ciudata care a tradat FRICA, teama reala de o noua suspendare a presedintelui Basescu! In acest scop consilierul lui Basescu pregateste tema apararii in cazul unei noi suspendari, adancirea crizei economice in Romania! Pentru a prefata asta si pentru a pregati mesajele de genul-opozitia inconstienta si nepasatoare-domnul Lazaroiu incearca sa sadeasca in capul romanilor pacaliti si pacalici, avizi de prosteala ieftina, ca…tineti-va bine: ‘Nu stiu daca cineva s-a gandit pana acum ca noi suntem in situatia in care suntem, dificila din punct de vedere economic, mai ales in structura bugetului, si din cauza suspendarii din 2007. Sa ne reamintim ca suspendarea a avut loc in mai 2007.’ Aici a gresit domnul Lazaroiu, suspendarea a fost mai repede cu vreo doua luni, de ‘duminica celui de-al doilea prost’, adica pe 20 mai, a fost doar data referendumului de demitere…pardon, reincarcare cu sange proaspat! Ei dar la asta nu s-a gandit nici un analist economic sau politic pana acum…, trebuie sa recunoasteti! Am aflat de ce e criza in Romania, in sfarsit! Domnul Lazaroiu sa stiti insa ca nu este prost deloc, domnia sa este doar un ticalos care cunoste putin din psihologia poporului roman, sau a acelei parti de 5,2 milioane, usor de fraierit! Hai, inca odata! Sa fraierim bineloiu! Domn Lazaroiu, ‘domn Semaca’, mai ramane sa ne spuneti ca Romania nu s-a calificat la ultimul Mondial pentru ca Hrebenciuc, Geoana, Ponta si Antonescu l-au suspendat pe Traian Basescu in mai 2007! Sau pentru ca mogulii cei rai nu s-au pus in genunchi in fata ‘farului tatarasc’ din Basarabiul Dobrogei!

Cum distrug mogulii Romania

Rares Bogdan — Wed, 11 Aug 2010 14:48:03 +0000

Este un text pe care ma pregatesc sa-l scriu de ceva timp deja si cred ca ultimele zile m-au facut sa urgentez acest lucru. Maine sau poimaine in ZIUAdeCLUJ cum distrug mogulii Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vantu si Dinu Patriciu, Romania! Un text eveniment as spune eu. O abordare diferita fata de ceea ce s-a spus pana acum.