Re-desk-opera

Oferta

2011-08-23T03:02:00.000-07:00

Cam asa arata o oferta FUNDEAL, in cele doua ipostaze: in varianta primita pe mail si in varianta de pe site. Probabil ca e nevoie de mai multa memorie pentru a fi trimisa pe mail:

Amintiri

2011-06-25T22:09:00.000-07:00

Din umilele mele cunostinte de psihologie stiu ca pana la 5 ani e destul de greu sa iti formezi amintiri. Multe dintre amintirile pe care le achizitionam pana in varsta de 5 ani sunt mai degraba intiparite in minte prin intermediul evocarilor de mai tarziu. Cu alte cuvinte, daca toata copilaria parintii iti spun ca pana la varsta de 5 ani ai fost un betiv, ajungi chiar sa-ti amintesti cum tineai sticla in mana pe la 3 ani.
Cam asta se intampla si cu mine. Si nu doar cu mine. Multe dintre filmele americane despre societatea secolului trecut au fost atat de bine realizate si promovate publicului larg incat m-au facut sa retraiesc vremurile alea. De acolo. Ca multi conationali de varsta mea, aproape ca empatizez mai tare cu americanii decat cu romanii. Si asta pentru ca ei au stiut cum sa evoce trecutul, in pofida faptului ca printii, bunicii si rudele au incercat sa-mi reconstituie si ei trecutul.
Asa ca ar fi bine sa avem grija pe cine lasam sa ne construiasca imaginea trecutului. S-ar putea sa nu fie al nostru si asta ar trezi conflicte.
Pana una alta, o melodie pe care probabil ca parintii sau bunicii mei nu au ascultat-o niciodata:

Un erou

2011-06-23T00:35:00.000-07:00

Zilele astea m-am intors la inceputul anilor '90, retraind viata unui mare pilot, Ayrton Senna. Din pacate eram mult prea mic atunci, iar o tara abia iesita din comunism, fara conducta cu zeci de canale, nu oferea pe tava Formula 1. Tin minte insa ca orice faceam mai repede ii facea pe prieteni sa ma considere Senna. Nu doar pe mine. Oricine era mai grabit, mai indraznet, orice sofer isi permitea sa faca exhibitii cu masina, era considerat Senna.
La recomandarea unui bun prieten am vazut filmul documentar despre viata pilotului. In prima faza am avut impresia ca urmaresc un film artistic. Viata sportiva tumultoasa (in sensul bun), faptul ca voia sa fie numarul 1 cu orice pret si imaturitatea tanarului Senna l-au facut sa fie unul dintre cei mai iubiti sportivi. Toate astea au creat impresia unei modestii pe care pilotul a dovedit-o uneori, sincer. Nu rezonez prea tare cu modul lui de a fi si cred ca lumea are nevoie de personaje ca el in doze mici, precum condimentele intr-o mancare. Din nfericire, in ziua de azi multi prea multi vor sa-i copieze stilul si nu-si dau seama de gravitatea situatiei.
P.S.: Este de urmarit si transformarea vedetei Senna. Interviurile devin tot mai profesionale,iar el este tot mai constient de prezenta camerei. Totusi, din pacate, Senna nu este un exemplu. Provenea dintr-o familie bogata. Banii sunt o explicatie pertinenta atat pentru linistea cat si pentru imaturitatea tanarului. Mai multe in documentar:

Merry Christmas

2011-06-09T04:49:00.000-07:00

'Merri Christmas, Mr. Lawrence".Nu e nici iarna, iar filmul nu e venit din vreun box office al ultimelor luni. Are 30 de ani. Singura descriere satisfacatoare, pe care am gasit-o, e in limba italiana. Imi place concluzia:
"Nel discorso finale tra i due, tra pochi ricordi piacevoli e tanta amarezza, Lawrence (simbolo della visione oggettiva della realtà in grado di comprendere le ragioni di ambo le parti), affermando che "In realtà nessuno è nel giusto" dimostra come tutti gli uomini agiscano in maniera irrazionale, arrivando a odiare altri uomini di cui non capiscono le azioni e i principi; uomini che, in circostanze diverse, si sarebbero dimostrati degni di amicizia e fiducia."
Imagini din film:

De retinut muzica de pe fundal.. E de altfel si coloana sonora a filmului.

Girls singing

2011-06-08T02:18:00.000-07:00

Sunt unele fete care canta chiar tare. Ma refer la volum!
The Ting Tings - That's not my name:

Ashlee Simpson - Outta my head:

Belvedere

2011-06-05T01:54:00.000-07:00

Cam asa arata Pamantul vazut de sus. De remarcat si comentariul audio.

Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro

Oldies

2011-06-03T00:53:00.000-07:00

Parca era mai vie muzica asta.

Clasic

2011-05-15T00:08:00.000-07:00

Niciodata nu am avut gusturi precise si m-am ferit pe cat posibil de a le judeca pe ale altora. Poate asta-i si motivul pentru care alaturi de muzica clasica tin hituri din generatia muzicii tehnologice, fie ca e vorba de house, dance, etc. In final m-am oprit la niste remixuri electro dupa muzica anilor 90, care mi s-a intiparit puternic, probabil din cauza varstei. E si asta o cale de mijloc.
O alta cale de mijloc am gasit-o zilele trecute pe youtube, unde niste indivizi fac cover-uri cu vioara dupa diferite hit-uri.
Eric Stanley - Love the way you lie (Eminem)

Eric Stanley - Replay (Iyaz)

Ca in orice domeniu, si aici e concurenta:

Radacini

2011-05-11T01:17:00.000-07:00

Era o vreme cand... coregrafiile asincrone si versurile facute doar pentru rima defineau muzica romaneasca. Si acum e la fel, doar ca limba folosita e engleza. Adica muzica romaneasca e acum in engleza.
Daca Moga ar fi considerat un fel de Iuliu Maniu al muzicii romanesti, baietii cu siguranta l-ar reprezenta pe Tudor Vladimirescu impreuna cu pandurii lui:

Pe fuga

2011-05-04T13:09:00.000-07:00

Melodia asta mi-a amintit de unul dintre cei mai buni prieteni, care zboara la propriu in jurul lumii. Trebuie sa fie o senzatie stranie sa nu ai cu cine-ti impartasi fericirea sau tristetea. Cunosc senzatia. De ceva vreme nu ma mai simt acasa niciunde. Si inca imi caut rostul...locul. Probabil ca vor mai fi cateva incercari. Si probabil ca asta ar trebui sa faca orice tanar care se plange ca nu are posibilitati de implinire profesionala. Ar trebui sa spuna mai des "la revedere" si in acelasi timp sa aiba pregatit in bagaj un "adio" pe care s-ar putea sa-l foloseasca mult prea tarziu. Asta e riscul. Un risc natural.

Nice girls

2011-05-02T06:00:00.000-07:00

3 melodii care au aparut cam in aceeasi perioada si pe care mai mereu le-am confundat. Intotdeauna mi s-a parut una si aceeasi melodie. Acum imi dau seama ca singurul lucru pe care il au in comun cele 3 videoclipuri sunt fetele frumoase.

LHD

2011-04-29T01:40:00.000-07:00

E nevoie de multe persoane si de multa coordonare sa transformi un grup de oameni intr-un LCD. De fapt LHD, ca in loc de cristale sunt chiar oameni.

Un altfel de cenzura

2011-04-28T00:23:00.000-07:00

Sau mai bine spus, cum sa cenzurezi un film porno?

From Russia with love

2011-04-26T15:38:00.000-07:00

Intotdeauna mi-a placut accentul rusesc. Poate ca mi se trage de la ofiterul rus interpretat de Arnold Schwarzenegger. Vara asta am cunoscut un tip care parea destul de dubios. Chelia, engleza, schemele prin care foarte usor ma punea la pamant (cu toate cele 93 de kilograme ale mele de-atunci) si faptul ca imi spunea mai mereu "my friend", mi-au reamintit de personajul lui Arnold. Pe youtube am descoperit un alt rus care prezinta arme. Desi sunt educationale, clipurile de mai jos sunt foarte amuzante. Mai ales pentru cei care au cunoscut rusi (in circumstante non-violente):

... the fuck up over there:

Amintiri

2011-04-26T01:52:00.000-07:00

Fiecare generatie are farmecul ei. Fie e vorba de cei care au copilarit pe messenger sau de cei care au crescut cand aparea McDonalds-ul in Romania, toti au simtit copilaria. Nu fac parte din generatia care a crescut in comunism si nici din generatia care a vazut numai ce-a fost dupa. Nascut undeva la mijlocul anilor 80, am prins ceva si din comunism (fiind declarat soim in 89) si am cunoscut din plin perioada post-comunista. Exceptand haosul (care a ramas acelasi) mai toate sunt diferite acum fata de inceputul anilor 90.
Dragos Leasa si melodia lui care a prins la tinerii din generatiile vechi:

Dagga si Catalin. O altfel de rememorare a trecutului:

Ramnic

2011-04-20T06:05:00.000-07:00

Sunt nostalgic. De Pasti o sa ma intorc in Ramnicu Valcea, pentru cateva zile. E oraselul in care am copilarit, in care am crescut si de care nu m-am putut desparti nici in anii de facultate. Au trecut aproape 4 luni de cand nu am mai fost pe-acolo. Si asta, pentru doar 2 zile. De fapt, in ultimele 7 luni nu am stat in Valcea mai mult de 5 zile, iar in ultimul an nu am reusit sa adun mai mult de 30 de zile acasa. E poate cea mai lunga perioada de acest gen, desi departe de casa am mai fost cate 3,4 luni, din 2002 incoace. Cu toate astea, anul asta e mai special. Mi-e intr-adevar dor de casa. Probabil ca va fi una dintre ultimele vizite in care ma voi mai simti inca valcean.
In alta ordine de idei, mi s-a intamplat de multe ori sa vorbesc cu persoane din afara Valcii. Fie ca erau din alte orase, fie ca erau din alte tari, ma intrebau mereu cum e orasul din care vin. Italienii, francezii, nemtii, austriecii, belgienii sau olandezii porneau discutiile cu mine de la aceeasi imagine preconceputa despre Romania, fie exagerat de buna, fie exagerat de rea. Straniu e ca pareri asemanatoare au si ardelenii, moldovenii sau bucurestenii. In orice caz, niciodata nu am fost in stare sa imi prezint orasul. Sau poate ca nici nu am incercat cu adevarat. M-am oprit prin a le spune ca e resedinta unui judet de munte, resedinta aleasa de I.L. Caragiale ca loc de desfasurare a actiunii dintr-o scrisoare pierduta, zice-se.
Pentru o prezentare mai detaliata, de data asta ma ajuta youtube-ul.
Imagini dintr-un documentar de exceptie, care din pacate prezinta doar anumite aspecte:

Nu putea lipsi "Valcea de altadata":

Imagini ceva mai recente, chiar foarte recente. Din pacate colajul e destul de haotic:

Vara

2011-04-18T01:59:00.000-07:00

Afara e cald. Mai e putin si or sa se deschida terasele si piscinele. Pana atunci muzica din vara...anilor 90:
Samba

Paradisio

Ibizaaa

Vamos?

Sunny day

Originale

2011-04-17T07:11:00.000-07:00

Reluate de artisti din generatia noua, melodiile romanesti vechi de 20,30 de ani raman adevarate hituri.
Holograf - Oriunde te-ai afla

...transformata de Bitza in:

Vali Sterian - Amintire cu haiduci:

...transformata de BUG Mafia:

Fair

2011-04-14T15:30:00.000-07:00

Am fost la meci pe stadion, dupa ceva mai mult de un an si jumatate. De data asta nu a mai fost Valcea, Pitesti, Craiova sau Bucuresti, ci Cluj. Din pacate suporterii au ramas aceiasi.
-> Multe fete care habar nu au cat e scorul. Am vazut cateva care discutau intre ele cu atata patos incat si trenul daca ar fi venit inspre ele, nu l-ar fi auzit.
-> Multi suporteri care din dragoste fata de echipa, o incurajeaza atat de frenetic incat uita sa mai priveasca meciul. Am vazut cativa carora imi venea sa le intorc capul spre teren la niste faze incendiare (inclusiv cele doua goluri).
-> Majoritatea prefera mai degraba sa injure echipa adversa decat sa-si sustina propria echipa.
-> Suporteri ai echipei oaspete care se incurajau in distrugerea stadionului. Fiecare rand a avut o mostra de gen.
-> Vulgaritati, obscenitati si violente, toate gratuite. La asta s-a adaugat factorul multiplicator al efectului de turma.

Cu alte cuvinte meciul e pentru suporteri ca un suc intr-un bar de fite. Nu mergi acolo pentru a bea sucul ci pentru a sta la masa de la terasa. Din pacate, majoritatea suporterilor raman niste idioti, iar multe dintre fetele care-i insotesc raman doar niste... insotitoare (folosirea unui sinonim ar putea deranja).
La fel si in cazul jucatorilor. Vazut mai de aproape, jocul fotbalistilor din Romania pare atat de haotic incat orice persoana cu gandire logica s-ar intreba cum de dintre toate variantele posibile (pase in diverse directii, suturi, driblinguri, etc) mereu le aleg pe cele nepotrivite. Sau cel putin, in majoritatea cazurilor omit sa joace eficient. Incerci sa le gasesti ca scuza faptul ca nu esti tu in masura sa ii judeci (pe sistemul "toata lumea se pricepe la fotbal") si ca oricum, pe teren e altceva. Si te intrebi totusi cum de in Anglia sau Spania jocul se desfasoara mult mai placut (chiar si in cazul echipelor mici). Sa fie probabil pentru ca jucatorii lor au ceva mai multe studii decat ai nostri? Ca jucatorii lor sunt invatati fotbal intr-un mediu in care accentul cade pe respect? Sau pur si simplu pentru ca ei sunt mai bogati.
Intr-adevar, traim intr-o tara saraca, care are suporteri saraci si fotbalisti saraci. Din pacate chiar si atunci cand dam de bani, ramanem in continuare saraci... cu duhul.
Pentru moment, fotbalul din Romania isi merita soarta. Asta m-a lasat, un olandez, sa inteleg vara asta.

M-am amuzat copios urmarind un caine, care probabil ca e obisnuit sa umble pe strazile din Gruia. Cum astazi au fost organizate 3 filtre de jandarmi, pentru a nu permite accesul celor fara bilet, multe dintre strazi au fost inchise cu bariere. Pe una dintre strazile astea cainele a stat nu mai putin de 20 de minute uitandu-se lung in ochii jandarmilor si neintelegand de ce i se blocheaza libera circulatie pe strada, cu toate ca e riveran. Impreuna cu el am stat si eu 20 de minute, pana mi-a venit biletul.

A venit primavara

2011-04-14T05:53:00.000-07:00

Pentru mine, totul a inceput ieri cand am iesit in statia de autobuz sa plec spre centru. Dupa doua zile in care mai mult a plouat, aerul umed al diminetii imprastia peste tot mirosul placut de copaci infloriti, de iarba uda... si de caini plouati. Sunt destul de multi in cartier. In orice caz, au si ei farmecul lor.
Astazi, trecand printr-o zona destul de aglomerata a orasului, m-a izbit un miros placut, puternic. Nu stiam de unde vine si m-am uitat in jur, observand la 2 metri de mine o tanti care avea flori de vanzare. Erau mai multe tipuri. Am intrebat-o care miroase atat de puternic, iar ea mi-a raspuns: "Narcisele, bineinteles!". Le-am cumparat fara sa ma gandesc la bani. In fond, 7 lei nu sunt multi pentru 50 de fire. E pentru prima data cand imi cumpar flori. Inca ma mai minunez ca am cumparat ceva atat de trecator, care probabil in 2 zile o sa se ofileasca. Pe deasupra 8 din 10 fete pe langa care treceam pe strada imi zambeau sincer si natural. Nu stiu daca mie sau buchetului, voit sau printr-un mecanism automat care se declanseaza la vederea florilor. In orice caz, se observa de la o posta sinceritatea zambetului, care nu cerea nimic in schimb. Sau poate ca totul e datorita primaverii.
Sau poate ca tratamentele pentru amigdalele umflate, maselele operate si alte probleme avute iarna asta m-au lasat cu un simt olfactiv mai fin.
Sau poate ca...
Mai jos sunt narcisele.

Anti

2011-04-14T00:43:00.000-07:00

Dupa cum spuneam si intr-un alt post, e nevoie de multa expresivitate in campaniile anti... orice. In cazul de fata vorbim despre droguri, mai mult sau mai putin periculoase.
Un clip care scarbeste:

Un clip care sperie:

Un clip care impresioneaza:

MD

2011-04-13T02:18:00.000-07:00

Mulholland Drive e un film nebun, aparut in 2001. L-am evitat de cateva ori tocmai pentru ca stiam ca e destul de complicat. Si pe deasupra compania nu parea pootrivita. Acum ca l-am vazut ma simt cu sufletul usurat si cu capul ingreunat. Ideea e ca dupa aproape 2 ore de film mai vin vreo 30 de minute in care ti se demonstreaza ca nu ai inteles nimic. Si aici e cheia (si la propriu si la figurat, si in film si in afara lui). Cu cat ai fost mai suspicios (retinand totusi toate detaliile), cu atat ai sanse mai mari sa descifrezi ideea filmului... care de altfel e foarte simpla, contrar alegoriilor nascocite de unii critici de film. Ce-i drept, dupa ce am vazut filmul am citit cateva review-uri, chiar si indiciile regizorului cu privire la dezlegarea puzzle-ului.
In final ce-mi place cel mai mult la filmul asta e faptul ca fiecare scena are o insemnatate. Fiecare cuvant, fiecare imagine si uneori, chiar si culorile.
Simplu: Esti prost si din cauza asta ai de pierdut. Si totusi, nimeni nu te-mpiedica sa visezi.

Minimalist

2011-04-12T03:15:00.002-07:00

Dupa cum e scris si in Wikipedia, Yann Tiersen e un muzician francez cunoscut indeosebi pentru compozitiile minimaliste. Asta din punct de vedere al instrumentelor folosite. Intr-adevar, nici nu e nevoie de mai mult.
Yann Tiersen - J'y suis jamais allé

Mai jos sunt variantele needitate, 100% acordeon:

Romaneste

2011-04-11T01:02:00.000-07:00

Nu rezonez prea tare cu muzica romaneasca mixata, din mai multe motive. Unul dintre ele e chiar diva (sau baiatul cu voce) din prim plan, care de cele mai multe ori intr-un concert live te lasa doar cu banii dati.
Pe de alta parte sunt si solisti care au voci bune (asa cum ar trebui sa fie normal intr-un procent de 100%) si mai mult de-atat, munca celor care se afla in spatele butoanelor trebuie intr-adevar apreciata. Inceput ca un amalgam de ritmuri preluate de ici-de colo, cu timpul mixajul DJ-ilor romani a devenit un fel de marca inregistrata (si in cazurile comerciale chiar se simte diferenta intre ai nostri si cei de-afara). In afara de asta, aceeasi DJ sunt responsabili si pentru faptul ca tot mai multi solisti au tupeul sa cante live, falsarile fiind acoperite usor de diverse setari ale sunetelor (joase, inalte, medii). Per total ies melodii dragute, mai ales in variantele editate, curate (clean), pregatite pentru a fi date la radio. Uneori si variantele live se ridica la acelasi nivel, dar din pacate inca intr-o proportie mult prea mica. Asta e de fapt si reversul medaliei: promovarea unor non-valori si transformarea lor (in mod neintentionat) in modele pentru ceilalti. Si aici intervine gandirea pur romaneasca: daca el poate eu de ce sa nu incerc macar. Despre asta o sa vorbesc alta data. Acum hai sa ne bucuram de mixuri romanesti.
Din motive obiective o sa amintesc doar numele celor care mixeaza (motorul), solistii fiind doar niste piese de schimb (cel putin in cadrul acestui gen).
Dj Andi

Edward Maya

Dj Sava (varianta live):

Stop the rock

2011-04-09T06:04:00.000-07:00

O melodie nebuna. Chiar paranoica. Mai jos sunt varianta originala, unul dintre remixuri si 2 secvente din filme in care piesa se incadreaza perfect pe fundal.

Piesa e a lor. Apollo 440:

Asta-i remixul:

Gone in 60 seconds:

De apreciat dansul sincron: