Descopera realitatea din spatele conspiratiei

Săgeata timpului: de ce ne amintim trecutul, dar nu şi viitorul?

2014-05-16T15:03:00.003+03:00

Timpul curge într-o singur sens, afirma, în 1927, astronomul şi filosoful Sir Arthur Eddington, cel care a introdus expresia „săgeata timpului” pentru a denumi trecerea vremii, pe care noi o percepem drept liniară: dinspre trecut spre viitor. Dar această asimetrie, această curgere unidirecţională a timpului, evidentă – în percepţia noastră – la nivel macroscopic, în viaţa de zi cu zi, nu este adevărată la nivel „micro”, la nivelul particulelor subatomice, de pildă; acolo curgerea este reversibilă, iar legile fundamentale ale fizicii nu se schimbă indiferent de sensul în care s-ar desfăşura evenimentele. Această diferenţă constituie una dintre marile probleme fundamentale ale fizicii teoretice şi generaţii întregi de fizicieni s-au străduit să o explice. Cea mai recentă abordare vine din partea unei echipe de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Bristol, Marea Britanie, în rândurile căreia se numără şi un specialist de origine română.

Un articol amplu apărut recent în Quanta Magazine aduce în atenţie această nouă explicaţie dată unui fenomen derutant nu numai pentru public, dar şi pentru cercetători – de fapt, poate mai ales pentru ei, deoarece noi, publicul de nespecialişti, ne mulţumim să acceptăm că timpul curge într-un singur sens, din trecut spre viitor, nu ne întrebăm de ce şi cum şi lichidăm chestiunea cu un candid şi comod „aşa stau lucrurile, pur şi simplu” – ceea ce, evident, ne cruţă nouă energia, dar nu rezolvă problema.

Specialiştii de la Universitatea din Bristol, însă, încearcă să afle misterele acestei discrepanţe dintre ceea ce pare şi ceea ce este: de ce noi percepem problema trecerii timpului într-un fel, când din perspectiva fizicii lucrurile stau altfel?

Una dintre manifestările „săgeţii timpului” ar fi dispersia energiei şi tendinţa de a atinge o aşa-numită stare de echilibru termic – ca o cană cu cafea care se răceşte până ajunge în echilibru cu mediul ambiant, conform analogiei folosite de autorul articolului pentru a descrie aceste complicate procese guvernate de legile fizicii. Multă vreme, pentru descrierea lor au fost utilizate legile termodinamicii, o ramură a fizicii născută în anii 1850 şi care a adus mari foloase ştiinţei, servind la explicarea a numeroase procese, la diferite niveluri, de la banalul eveniment al răcirii cafelei fierbinţi şi până la scenariile imaginate pentru a explica naşterea şi sfârşitul Universului.

Cafeaua fierbinte se răceşte dacă e lăsată într-o încăpere cu temperatura mai mică decât a ei, dar de ce ? Fizicienii au reuşit acum, pentru prima dată, să explice acest fenomen în termenii mecanicii cuantice. (Foto: Shutterstock.com)

Dar această abordare a fizicii clasice – care explică multe lucruri prin tendinţa inerentă oricăror sisteme de a atinge o stare de echilibru termodinamic - nu mai este suficientă în explicarea misterelor timpului, aşa că fizicienii au trecut la un nou nivel: mecanica cuantică, într-una dintre cele mai tulburătoare „ipostaze” ale ei, aşa de stranie încât îl deruta până şi pe Einstein.

Misterioasa legătură la distanţă

E vorba despre un fenomen numit entanglare cuantică, rămas faimos prin numele pe care i l-a dat Albert Einstein, şi care s-ar traduce aproximativ prin „acţiunea fantomatică la distanţă”, un nume ironic, care oglindeşte însă şi o anume nedumerire în faţa unui comportament al materiei pe care nici măcar o minte excepţională ca a lui nu izbutise să-l explice pe deplin. Ciudat trebuie să mai fie acest fenomen, dacă şi marele Einstein – el, care, prin teoriile sale, ajutase la dezlegarea atâtor taine ale lumii naturale nevăzute, lumea infinitezimală a particulelor, ca şi lumea nemărginită a spaţiului cosmic îndepărtat – a fost derutat de el!

Ce este aşadar, acest fenomen din mecanica cuantică, numit entanglare cuantică (sau corelare, sau cuplare, sau inseparabilitate cuantică)? Este o legătură de un fel încă neînţeles în totalitate, ce se stabileşte între obiecte fizice, făcându-le să nu se mai comporte ca obiecte individuale, independente, ci numai ca părţi interdependente ale unui ansamblu.

De pildă, două particule, aflate la distanţă una de alta, se pot conecta printr-o astfel de legătură misterioasă, un tip de corelaţie non-locală, cum o numesc fizicienii, în aşa fel încât măsurarea stării cuantice a uneia dintre ele schimbă instantaneu starea cuantică a celeilalte particule entanglate cu ea. Unul dintre motivele pentru care fizicienii au acceptat cu greu această noţiune este faptul că asemenea corelaţii non-locale ar încălca o lege a fizicii considerată de neclintit - ar putea viola postulatul limitării vitezei luminii, din teoria relativităţii restrânse. Dar experimente detaliate au arătat că entaglarea cuantică chiar există, deşi, cum spuneam, nu este încă înţeleasă pe deplin.

Entanglarea cuantică este o relaţie ce se stabileşte între obiecte fizice, făcându-le să nu se mai comporte ca obiecte individuale, independente, ci numai ca părţi interdependente ale unui ansamblu. (Foto: Shutterstock.com)

Tocmai această stranie corelare la distanţă – entanglarea cuantică – este fenomenul pe care s-au bazat cercetătorii de la Universitatea din Bristol pentru a explica, într-o nouă teorie, săgeata timpului.

În termenii fizicii clasice, oamenii de ştiinţă aveau dificultăţi în înţelegerea „săgeţii timpului”, spune Sandu Popescu, profesor de fizică la Universitatea din Bristol. Dar entanglarea cuantică le oferă o nouă cale de explorare.

”În sfârşit, putem să înţelegem de ce o cană cu cafea ajunge la echilibru într-o încăpere”, spune Anthony Short, specialist în fizică cuantică la aceeaşi universitate. „Între starea cănii cu cafea şi starea încăperii se stabileşte o entanglare.”

Sandu Popescu şi Anthony Short, împreună cu alţi doi specialişti de la Universitatea din Bristol, Noah Linden şi Andreas Winter, şi-au prezentat teoria în anul 2009, în jurnalul Physical Review E, susţinând că obiectele ating echilibrul – sau starea în care energia este uniform distribuită – devenind entanglate cuantic cu mediul din jurul lor.

Rezultate similare fuseseră publicate cu câteva luni mai înainte în Physical Review Letters, de către Peter Reimann de la Universitatea din Bielefeld, Germania, iar în 2012 Anthony Short şi Terence Farrelly au publicat un alt set de date prin care arătau că entanglarea determină atingerea echilibrului într-un interval de timp finit.

Cele mai recente contribuţii au fost publicate în luna februarie a acestui an, pe arXiv.org, de către două echipe de cercetători care au arătat, independent una de cealaltă, că majoritatea sistemelor fizice se echilibrează rapid, într-un interval de timp proporţional cu mărimea lor.

Cât de importantă este această descoperire?

Foarte importantă, după cum accentuează Nicolas Brunner, specialist în fizică cuantică la Universitatea din Geneva, Elveţia. Tendinţa de a atinge un echilibru este evidentă pentru oricine, „dar când e vorba să explicăm de ce se întâmplă asta, acum este pentru prima dată când cineva aşază chestiunea pe o bază solidă, cu ajutorul unei teorii privind fenomenele la nivel microscopic”, spune cercetătorul.

Cu alte cuvinte, o fi foarte clar pentru toată lumea că o cafea fierbinte se răceşte dacă e lăsată într-o încăpere cu temperatura mai mică decât a ei, dar pentru unii oameni este important să afle şi de cese răceşte – iar fizicienii au reuşit acum, pentru prima dată, să explice acest fenomen în termenii mecanicii cuantice.

Incertitudinea, originea săgeţii timpului

Dacă toate aceste rezultate sunt corecte, spune autorul articolului din Quanta Magazine, atunci explicarea săgeţii timpului în termenii mecanicii cuantice începe cu ideea de incertitudine, în sensul dat de fizica cuantică acestui termen: o particulă elementară nu are proprietăţi fizice precis definite, ci este definită doar prin probabilitatea de a se găsi într-o anumită stare. De exemplu, într-un anumit moment, o particulă poate avea 50% de a se roti în sensul acelor de ceasornic şi 50% şanse de a se roti în sens antiorar (sensul invers acelor de ceasornic). Această stare de lucruri este descrisă de teorema lui Bell (testată experimental şi enunţată de fizicianul John Stewart Bell în 1964); conform acesteia, nu există stare „reală”, clar definită, a unei particule, singura realitate ce le poate fi asociată este cea a probabilităţilor.

Importanţa acestui principiu – teorema lui Bell sau inegalităţile lui Bell - constă în faptul că trasează o distincţie clară între mecanica cuantică (dominantă de probabilităţi şi predicţii făcute pe baza acestora - prin urmare, de un anumit grad de incertitudine) şi lumea descrisă de fizica clasică, în care starea unui sistem fizic se reflectă în rezultatele precise ale măsurătorilor.

Iar această incertitudine cuantică dă naştere entanglării, presupusa cauză a săgeţii timpului.

Când două particule interacţionează, fiecare dintre ele nu mai poate fi descrisă în mod independent, prin probabilităţile ei proprii de a evolua dintr-o stare cuantică în alta (numite stări pure); ele devin părţi entanglate ale distribuţii mai complicate de probabilităţi care descrie întregul ansamblu. Sistemul, ansamblul, se găseşte într-o stare pură, dar starea fiecărei particule este indisolubil legată de cea a perechii sale, este „amestecată” cu ea, nu mai este o stare pură, ci o stare „mixtă”. Comportamentul fiecăreia dintre particule depinde de comportamentul celeilalte, chiar dacă particulele se găsesc la mare distanţă una de alta. Între ele se stabileşte o legătură enigmatică, de o natură neînţeleasă pe deplin; probabil nu e vorba de ceva inexplicabil, ci doar neexplicat până acum, cu cunoaşterea de care dispunem, dar care ne-ar putea ajuta, într-o zi, să ne explicăm şi alte fenomene care, la ora actuală, se află pe lista misterelor pe care ştiinţa n-a reuşit să le lămurească.

„Entanglarea”, spune Brunner, „este, într-un fel, esenţa mecanicii cuantice”, adică a legilor ce guvernează interacţiunile la nivel subatomic.

Ideea că entanglarea cuantică ar putea explica săgeata timpului a fost enunţată de fizicianul şi filosoful Seth Lloyd în urmă cu vreo 30 de ani

Studiind evoluţia particulelor, trecerea lor de la o stare la alta – stările fiind descrise ca unităţi de informaţie, notate cu 0 şi 1, ca în informatică – Lloyd a constatat că, pe măsură ce particulele deveneau entanglate între ele în măsură tot mai mare, informaţia care descria iniţial stările fiecăreia ajungea să descrie stările ansamblului, ale sistemului de particule entanglate, ca şi cum particulele şi-ar fi pierdut autonomia, individualitatea, şi n-ar mai fi existat decât în calitate de componente ce reflectau starea ansamblului. În cele din urmă, orice informaţie care mai exista se referea doar la sistem; particulele, ca elemente individuale, nu mai conţineau niciuna.

Când se ajungea în acest punct, a descoperit Lloyd, particulele ajungeau într-o stare de echilibru; starea lor nu se mai schimba, precum cafeaua care ajunge la temperatura camerei.

Şi-a prezentat ideea în cadrul tezei lui de doctorat, în 1988, dar nimeni n-a luat-o în seamă, căci la vremea aceea teoria informaţiei cuantice încă nu captase interesul oamenilor de ştiinţă (iar Seth Lloyd era foarte tânăr şi prea puţin cunoscut – probabil şi acest aspect a contribuit la respingerea iniţială a ideilor lui de către comunitatea ştiinţifică de profil.)

De atunci, însă, lucrurile s-au schimbat mult: teoria informaţiei cuantice este unul dintre cele mai active domenii de cercetare; Seth Lloyd, azi profesor la Massachusetts Institute of Technology, este recunoscut drept unul dintre întemeietorii acestei teorii, iar viziunea lui asupra săgeţii timpului înregistrează un reviriment în cercetările realizate de fizicienii de la Universitatea din Bristol.

Rezultatele noilor cercetări pe această temă, spun ei, sunt mai generale şi se potrivesc practic oricărui sistem cuantic.

În 2009, cercetătorii de la U. Bristol au arătat că, atunci când obiectele interacţionează cu mediul din jur – precum în exemplul sistemului fizic reprezentat de ceaşca de cafea, care interacţionează cu aerul din încăpere – informaţia despre proprietăţile lor „iese din sistem şi se răspândeşte în întreg mediul din jur”, explică prof. Sandu Popescu; această pierdere locală de informaţie face ca starea cafelei să devină staţionară, chiar dacă starea pură a întregii încăperi continuă să evolueze. De aceea o ceaşcă de cafea răcită nu se poate reîncălzi de la sine.

În principiu, atunci când starea pură a încăperii evoluează, modificându-se, ar fi posibil ca şi cafeaua să se deconecteze de aerul din jur şi să intre de una singură într-o stare pură, evoluând independent de aerul din cameră. Posibilitatea există, dar probabilitatea de a se întâmpla aşa ceva este extrem de scăzută. Dacă, printr-un efort al imaginaţiei, încercăm să ne gândim cam din câte particule subatomice ar fi alcătuită cafeaua dintr-o ceaşcă, dacă ne gândim că fiecare dintre acele particule poate fi implicată în nenumărate stări mixte, prin entanglarea cu orice altă particulă din jur, şi că are o posibilitate extrem de scăzută de a ajunge într-o stare pură, dacă ne gândim cât de mică e probabilitatea ca toate particulele din cafeaua aceea să ajungă, spontan şi simultan, într-o stare pură… începem să ne simţim cam năuciţi, dar înţelegem, intuitiv, că probabilitatea ca lucrurile să se petreacă astfel e aşa de mică, încât evenimentul nu are loc niciodată.

Oamenii percep trecerea vremii ca fiind liniară şi unidirecţională: dinspre trecut spre viitor. (Foto: Shutterstock.com)

Iar această improbabilitate statistică este cea care dă săgeţii timpului aparenţa sa de ireversibilitate, care ne face să percepem timpul ca scurgându-se într-un singur sens. Dacă ar exista o probabilitate relativ mare ca lucrurile să meargă şi de-a-ndoaselea, ca evenimentele să se desfăşoare invers, iar cafeaua să se încălzească singură, spontan, fără aportul unei surse de energie din exterior, atunci percepţia noastră asupra timpului ar fi cu totul alta, felul în care concepem şi simţim curgerea vremii, trecutul şi viitorul, ar fi cu totul diferit de cel de acum.

Misterele timpului şi soarta Universului

Deci, în esenţă, în această nouă viziune asupra săgeţii timpului, pierderea de informaţie prin entanglare cuantică este ceea ce aduce cafeau în echilibru cu încăperea din jur. Camera ar putea ajunge şi ea, în cele din urmă, încet-încet, în echilibru cu mediul din afara ei, iar mediul, încă şi mai lent, poate evolua spre o stare de echilibru cu Universul. În secolul al XIX-lea, fizicienii specializaţi în termodinamică vedeau acest proces ca pe o disipare treptată a energiei care duce la creştereaentropiei, a stării de dezordine din structura Universului. Pe urmele acestei viziuni, şi unele dintre teoriile moderne asupra soartei finale a Universului nostru au la bază ideea de creştere treptată a entropiei până la o stare de haos generalizat în sânul materiei, dincolo de care nu mai poate exista nimic: nici informaţie, nici spaţiu, nici timp – nimic.

Azi, fizicienii specialişti în teoria cuantică a informaţiei văd diferit săgeata timpului. În viziunea lor,informaţia devine din ce în ce mai difuză, dar nu dispare niciodată complet, aşa încât, chiar dacă entropia creşte la nivel local, la nivelul întregului Univers entropia rămâne constant zero.

Cum se va sfârşi Universul - dacă se va sfârşi vreodată? Noua viziune bazată pe entanglarea cuantică îşi găseşte aplicaţii şi în acest domeniu al fizicii cosmologice. (Foto: Shutterstock.com)

Iar asta înseamnă că, după cum spune Seth Lloyd, „Universul ca întreg este într-o stare pură, dar bucăţile individuale din el, pentru că sunt entanglate cu restul Universului, se găsesc în stări mixte.”

Totuşi, nici această nouă teorie nu explică totul despre timp. Un aspect rămas nerezolvat este cel alînceputurilor: nu explică de ce starea iniţială a Universului era departe de a fi una de echilibru, iar această întrebare, spune prof. Sandu Popescu, trimite la nelămuririle privind natura Big Bang-ului.

Odată elaborată această nouă teorie privind săgeata timpului, ne aflăm în faţa unei adevărate revoluţii în fizică. Paralel cu explicaţiile termodinamice tradiţionale, avem acum o nouă viziune asupra unora dintre marile mistere ale ştiinţei. Mai sunt încă multe lucruri de făcut; cele prezentate până acum reprezintă doar primii paşi ai drumului, primele cărămizi ale unui edificiu nou. E nevoie de o perfecţionare a acestei teorii, pentru a o integra cu elemente din termodinamica clasică şi a face din ea un instrument capabil să descrie diferenţiat proprietăţile termodinamice unor obiecte diferite, fie ele cafea, sticlă sau stări exotice ale materiei, după cum exemplifică, inspirat, autorul articolului citat.

Ideea stârneşte deja mult interes în rândul multor fizicieni cu preocupări şi specializări diferite şi, ca orice lucru nou, stârneşte şi controverse. Unii şi-au exprimat îndoiala că o astfel de abordare abstractă a termodinamicii ar putea fi cu adevărat utilă pentru înţelegerea comportamentului complicat al unor sisteme concrete, în practica de zi cu zi a cercetărilor din domeniu.

Alţii însă întrevăd deja foloasele acestui nou cadru conceptual şi ale matematicii pe care o implică: ele i-ar putea ajuta pe cercetători să abordeze probleme teoretice ale termodinamicii, precum limitele fundamentale ale computerelor cuantice sau felul în care s-ar putea sfârşi Universul - una dintre marile întrebări ale fizicii cosmologice.

Dincolo de fizica pe care o implică, această nouă teorie se adresează şi unor nelămuriri filosofice şi psihologice ale omului modern.

Astfel, una dintre manifestările cele mai derutante ale săgeţii timpului, şi anume capacitatea noastră de a şti trecutul, dar nu şi viitorul, poate fi înţeleasă ca o acumulare de corelaţii între particule care interacţionează. Când citim un mesaj pe o foaie de hârtie, creierul nostru devine corelat cu aceasta, prin intermediul fotonilor care ajung la retină. Abia din acel moment devenim capabili să ne amintim ce spunea mesajul.

Capacitatea noastră de a şti trecutul, dar nu şi viitorul, poate fi înţeleasă ca o acumulare de corelaţii între particule care interacţionează. (Foto: Shutterstock.com)

Seth Lloyd dă acestui proces o definiţie în spiritul noii viziuni: „Prezentul poate fi definit prin procesul de intrare a noastră într-o stare de corelare cu ceea ce e în jur.”

Şi totuşi, timpul rămâne un mister.

Toate aceste progrese aduse de conceptul de entaglare în înţelegerea modului în care se schimbă, evoluează (sau trece, dacă vreţi) timpul nu reuşesc totuşi să ne dea răspunsul la o întrebare fundamentală: ce este timpul? Nu am progresat deloc în înţelegerea naturii timpului şi nici nu ştim de ce oare, în ciuda faptului că fizica cosmologică modernă îl consideră drept o a patra dimensiune a Universului (în conceptul de continuum spaţiu-timp), el apare ca fiind diferit (atât în percepţia noastră, cât şi în ecuaţiile mecanicii cuantice) de cele trei dimensiuni ale spaţiului.

Prof. Sandu Popescu nu ezită să numească această chestiune „una dintre cele mai mari necunoscute din domeniul fizicii.” Cât despre percepţia noastră – că timpul curge, sau zboară, sau oricum am vrea să-i mai spunem acestei treceri, pe care omul o simte dintotdeauna (dar ce înseamnă totdeauna?) – ei bine, acesta e un alt aspect, complet diferit, al problemei timpului, iar pentru a-l explica, crede prof. Popescu, vom avea nevoie, cel mai probabil, de o nouă revoluţie în fizică.

Multe aspecte legate de modul în care fiinţa umană percepe timpul rămân enigmatice, în ciuda progreselor ştiinţei. (Foto: Shutterstock.com)

În premieră mondială, o „neuroproteză” creată de cercetătorii elveţieni poate vindeca tulburările de echilibru

2014-05-16T15:00:00.001+03:00

Cercetătorii de la Spitalul Universitar din Geneva (HUG) au pus la punct un implant ce permite redobândirea echilibrului pentru persoanele care sufereau de anumite tulburări de acest tip, determinându-i pe oamenii de ştiinţă să vorbească despre o "premieră mondială".

Potrivit unui comunicat publicat de HUG, un articol care descrie această invenţie a fost publicat în revista online Frontiers in Neurology.

Aproximativ 500.000 de persoane din Europa şi Statele Unite suferă de "deficit vestibular", o afecţiune a urechii interne care generează tulburări de echilibru.

Această afecţiune a rămas insuficient cunoscută, chiar şi în rândul corpului medical.

Studiile au arătat că este nevoie de circa 9 ani pentru ca un pacient să primească acest diagnostic şi că bolnavii au consultat până la 20 de medici înainte de diagnosticul final, precizează comunicatul HUG.

Echilibrul poate fi afectat de tulburările ce afectează urechea internă.

Atunci când afecţiunea atinge ambele urechi, consecinţele sunt adeseori dezastruoase: pacientul merge ca şi cum ar fi în stare de ebrietate, se clatină tot timpul, iar vederea îi este neclară.

În ciuda severităţii simptomelor, nu există încă niciun tratament pentru a vindeca un sistem vestibular bolnav.

La Geneva, cercetătorii de la HUG, coordonaţi de profesorul Jean-Philippe Guyot, au reuşit să dovedească faptul că este posibil să se restabilească activitatea fundamentală a sistemului vestibular graţie unui implant care funcţionează pe baza aceluiaşi principiu ca implanturile folosite pentru a trata surditatea profundă.

Este vorba deocamdată de un prototip, care se compune din două elemente: un senzor de mişcare, fixat pe craniul pacientului, şi electrozi, care conectează partea externă a protezei cu nervul vestibular.

Semnalele colectate de senzorul de mişcare stimulează nervul vestibular, care transmite apoi informaţii către creier.

Testele realizate în laborator au arătat că pacienţii care şi-au implantat acest dispozitiv îşi regăsesc acuitatea vizuală în timpul mersului

În total, 11 pacienţi au participat la experiment, realizat cu participarea cercetătorilor de la Ecole Polytechnique Fédérale din Lausanne (EPFL) şi de la Centrul medical universitar din Maastricht.

Următoarea etapă va consta în a permite pacienţilor să testeze eficienţa prototipului în timp ce se plimbă în aer liber.

Surse: Mediafax, HUG

Ce se întâmplă în creierul nostru atunci când medităm? Rezultatul surprinzător al unui studiu

2014-05-16T14:58:00.003+03:00

Oamenii folosesc metoda meditaţiei de mii de ani, în scopuri religioase, sau doar pentru a se relaxa şi a-şi regăsi echilibrul interior.

Există două tehnici principale de meditaţie, foarte diferite. Una este cea care lasă mintea să „zburde” cum doreşte, iar cea de-a doua presupune concentrare şi alungarea anumitor gânduri.

Un studiu recent, realizat de Svend Davanger de la Universitatea din Oslo, arată ce se întâmplă în creier în timpul meditaţiei.

La studiu au participat 14 voluntari, care practică meditaţia Acem (care constă în repetarea în gând a unui cuvânt, pentru a obţinea relaxarea).

Subiecţii au fost testaţi la RMN, pentru a se observa cum funcţionează creierul lor în trei stadii diferite: meditaţia Acem, relaxarea obişnuită şi concentrarea.

După 20 de minute de testare, cercetătorii au observat că activitatea a crescut semnificativ în zonele cerebrale asociate cu emoţiile şi amintirile, în cazul meditaţiei libere.

Rezultatul a fost surprinzător, pentru că experţii se aşteptau să observe aceste modificări în cazul meditaţiei prin concentrare.

În această imagine, în zona din stângă puteţi vedea cum funcţionează creierul în timpul meditaţiei prin concentrare, iar în dreapta în timpul meditaţiei libere.

Rezultatele studiului au fost publicate în Frontiers in Human Neuroscience.

2013-01-10T17:26:00.000+02:00

Ce este francmasoneria?

Deconspirarea francmasoneriei   Theodor Roosevelt: “În spatele guvernului la vedere tronează un guvern invizibil care nu este credincios poporului şi nici răspunzător faţă de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianţă fără Dumnezeu între afaceri corupte şi politică mârşavă, este datoria şefului statului.”

Francmasoneria este cea mai secreta si mai temuta organizatie care a existat vreodata pe aceasta planeta. Atat de temuta incat multi care amintesc de ea, nici macar nu au curaj sa-i pronunte numele, facand referiri cu termeni ca: Oculta Internationala, Iluminatii, Marea Conspiratie, Dusmanii lui Hristos, Grupuri Oculte de Interes, Guvernul din Umbra, Marea Finanta Internationala, Olimpienii, Arhitectii Lumii Moderne (artificiale), Nobilimea Neagra, Bubulii, sau pur si simplu Ei.
       Originile francmasoneriei se pierd in negura vremurilor. Cele mai vechi descrieri provin de acum circa 2000 de ani din Mesopotamia si vorbesc despre Fratia Sarpelui (sau Fratia Babiloniana) ca fiind o organizatie secreta anti-spirituala, cu aceleasi structuri, mijloace si scopuri oculte care s-au pastrat pana la francmasoneria moderna.

Bratele caracatitei francmasoneriei sunt: FMI, BM, ONU, NATO, UE, Grupul Bildenberg, Comisia Trilaterala, Comitetul celor 300, Council of Foreign Affairs (CFR), Clubul de la Roma, Rotary Club, Lion Club, Jockey Club, The Round Table (Masa Rotunda), Ordinul Templierilor, Ordinul Cavalerilor de Malta, Majestic 12 (MJ 12) si multe alte organizatii internationale care lucreaza pentru implementarea Agendei francmasonice si instaurarea Noii Ordini Mondiale.

Francmasonii spun ca ei se inchina Marelui Arhitect al Universului, dar tot ei sustin ca acesta NU este Dumnezeu. Atunci cine altcineva ar fi acest Mare Arhitect decat Satana?
Acesta este si principalul motiv pentru care Biserica Crestina a combatut si interzis de multe ori francmasoneria. In realitate, francmasoneria este o organizatie oculta, mondiala si satanista, care venereaza demoni si se inchina la Lucifer, Belzebuth, Jahbulon sau Satana. Scopul lor este de a pregati Noua Ordine Mondiala pana la venirea Antichristului.

Desigur, oficial ei neaga aceste aspecte, dar in secret, intre ei, stiu bine ce au de facut. Cei care au fost “inauntru” au vazut toate acestea.


Masonii sunt organizati in loji conduse de cate un maestru francmason. Desi se adreseaza toti intre ei cu termenul “frate” si elogiaza egalitatea si fraternitatea, ei se supun unei ierarhii stricte, pe grade; astfel, fiecare “frate” mason trebuie sa se supuna neconditionat masonilor de grad mai mare.

       Cel mai important lucru pentru ei este pastrarea secretului asupra intalnirilor si organizarii lor, secret care este pastrat datorita unor juraminte oribile, barbare, criminale, pe care fiecare mason trebuie sa le depuna. In baza acestor juraminte (care de multe ori contravin juramintelor depuse de ei ca demnitari ai statului, de respectare si aparare a Constitutiei si a poporului), ei se simt la adapost de orice fel de divulgari, permitandu-si sa deruleze cele mai criminale planuri de afaceri financiare sau politice. Aceste secrete bine pazite au si permis crearea in cadrul acestor loji masonice a unor grupuri de tip mafiot care opereaza actiuni economico-financiare contra intereselor statului. Principalele activitati le au in domeniul traficului ilegal de droguri, arme, carne vie, petrol, metale si pietre pretioase.

Desigur ca informatii despre acesti baroni nu veti gasi in mass-media care este in marea majoritate controlata tot de francmasonerie si care are ca scop doar sa ofere “circ” populatiei. Locatiile in care masonii se intalnesc sunt in general secrete. Doua astfel de sedii ale lor din Bucuresti se afla in cladirile AGIR din Piata Romana (vizavi de ASE) si de pe Calea Victoriei (vizavi de Hotelul Bucuresti); oricine trece pe langa aceste cladiri, poate simti emanatia malefica a lor

--> .
       Atunci cand se afla in public, masonii comunica intre ei prin semne si simboluri secrete, ce transmit atat informatia respectiva cat si gradul sau loja de apartenenta a masonului care transmite aceste semnale.       Poate va veti intreba cum a reusit francmasoneria de atatea mii de ani sa-i pacaleasca pe majoritatea oamenilor. Aceasta a fost posibil in principal datorita unor actiuni magice, ce au facut ca mintile si sufletele oamenilor – atat din interiorul cat si din exteriorul francmasoneriei – sa fie acoperite ca de un fel de ceata si sa nu mai perceapa corect Adevarul. Acest val de iluzie generalizata care inconjoara oamenii poate fi rupt doar prin rugaciune sincera si profunda catre Dumnezeu si ingerii Lui de lumina. De aceea, principalul “inamic” al masonilor il constituie traditiile spirituale autentice, pe care ei incearca sa le demoleze si in multe cazuri chiar au reusit.

       Principala doctrina a francmasoneriei a fost rezumata de cele 24 de Protocoale ale Inteleptilor Sionului, autentic tratat de manipulare a intregii umanitati. Masonii spun ca aceste Protocoale ar fi false, niste inscenari, insa cel mai important argument al veridicitatii lor este faptul ca pana acum tot ce a fost scris in ele de sute de ani, s-au indeplinit intocmai, de la Razboaiele Mondiale si pana la banalele jocuri si concursuri din mass-media. Protocoalele expun cu exactitate planul de instaurare a Noii Ordini Mondiale. Cel mai simplu mijloc de a opri aceste planuri infernale este acela de a le face publice.

       Este interesant de citat un pasaj din cuvantarea lui Albert Pike (Mare Maestru francmason de Rit Scotian, grad 33) din 4 iulie 1889: „Religia noastra, a masonilor celor mai inalti in grad, este credinta neprihanita in Lucifer. Daca Lucifer nu este Dumnezeu, atunci nici Cristos nu este Dumnezeu. Dar ei sunt amandoi Dumnezei. Deoarece stiinta ne invata ca nu exista lumina fara umbra, frumusete fara uraciune, alb fara negru. Absolutul poate exista numai prin doi Dumnezei. Lucifer este Dumnezeul luminii”.
       Pike era satanist. El i-a acordat presedintelui american Andrew Johnson gradul al 32-lea in „Ritul Scotian”. In ierarhia ordinelor era o lege ca cel dintr-un ordin inferior trebuie sa se supuna orbeste ordinului superior fara sa faca uz de propriul lui discernamant.

       In concluzie: contemporanii nostri, care, in mod constient, renunta la vointa lor proprie, cedeaza raspunderea lor personala in favoarea altei persoane, organizatii sau conducator, nu merita sa fie tratati civilizat, deoarece in zilele noastre nu este obligatoriu sa se intre cu forta intr-o organizatie sau sa se adere la o religie sau o secta.

       Francmasoneria este o organizaţie secretă, o perfidă conspiraţie mondială cu scopuri malefice ascunse (singura organizaţie politică ce foloseşte în rău energiile naturii, prin ritualuri de magie neagră şi prin invocarea forţei Satanei), care urmăreşte să stăpânească într-un mod tiranic oamenii acestei planete (consideraţi simple animale cu faţă umană), prin instaurarea unei aşa-zise Noi Ordini Mondiale, în realitate noul haos al Satanei. Francmasoneria este de fapt condusă din umbră de mişcarea Sionistă prin intermediul aşa-zisului Guvern ultrasecret “invizibil” al Terrei numit şi Majestic 12 şi prin Marea Lojă Mamă şi Consiliul Suprem (formate numai din membri sionişti) B’NAI B’RITH.

       Francmasoneria este una dintre cele mai vechi organizaţii malefice care există până în zilele noastre. În urma unor săpături făcute în 1888, în Libia, s-au găsit foi de papirus în care se menţionează date despre întruniri secrete de tip masonic, înainte de Cristos. Masonii, organizaţi în bresle, au ajutat la construirea templului lui Solomon. De asemeni, s-au găsit informaţii despre masoni şi în scrierile necrologice din Egipt. Masonii, încă de pe atunci, foloseau limbaje secrete pentru a comunica unii cu alţii, embleme, cifre (3, 6, 13, 33, 666). Cel mai important simbol era un şorţ scurt care a fost înlocuit cu o blăniţă albă de miel în timpul preoţilor din Melchisedec.

       Mişcarea sionistă este formată din magnaţi evrei, adevăraţii bogătaşi ai Pământului, care controlează la ora actuală într-un mod diabolic finanţele şi aurul lumii. Membrii mişcării Sioniste utilizează tehnici subtile de magie neagră, se închină Satanei şi cu o inteligenţă diabolică stabilesc ierarhii ale răului între state şi puteri militare, organizează blocade economice şi de orice alt tip asupra ţărilor care îşi apără independenţa ameninţată, adesea ocupă teritorii şi ţări, creează conflicte interetnice în urma cărora fărâmiţează ţări (vezi tragedia din Iugoslavia pe care vor să o realizeze şi în România prin conflicte interetnice şi inter-religioase în Transilvania; să nu uităm evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureş); francmasonii folosesc metode foarte perverse: şantaj economic, politic, militar, informaţional, manipularea unor întregi naţiuni prin metode clasice (propagandă deschisă, corupţie, şantaj şi prin tehnici de război psihologic: intoxicarea cu informaţii false, pervertirea conştiinţelor omeneşti, dirijarea intereselor unor naţiuni şi popoare în direcţii contrare intereselor proprii, semănarea urii şi dezbinării între cetăţenii aceleiaşi naţiuni sau între popoare diferite).
       Pentru a realiza acest plan diabolic, mişcarea Sionistă a elaborat în 1897 la Congresul masonic mondial din Elveţia, 24 de procese verbale cunoscute sub numele de “Protocoalele înţelepţilor Sionului”. Deşi francmasonii susţin în mod pervers că aceste protocoale sunt false şi au fost făcute de cei care vor să denigreze francmasoneria, totuşi este evident pentru orice om inteligent că ele sunt reale pentru simplul motiv că tot haosul actual al omenirii confirmă în mod izbitor în cele mai mici amănunte ideile Protocoalelor, care constituie chiar planul fundamental de acţiune al Francmasoneriei, elaborat cu o inteligenţă diabolică de “înţelepţii Sionului” în aceste 24 de protocoale încă din 1897. Este evident că nu este vorba de o simplă coincidenţă şi că aceste protocoale stau la baza acţiunilor mişcării Sioniste care conduce şi coordonează în realitate toate lojile masonice şi reprezintă de fapt ce vrea să spună sloganul masonic “Prin haos la ordine”.
       Ideile fundamentale ale protocoalelor sunt:

1. Francmasonii nu admit alt drept decât cel al forţei; “liberalismul” propagat de ei printre creştini a distrus religia creştină şi autoritatea statului.

2. Aurul a intrat în mâinile mişcării Sioniste şi cu ajutorul lui aceasta a acaparat presa, dominând opinia publică ce comandă guvernele în statele aşa-zis democrate.

       Membrii mişcării Sioniste sunt numiţi în cercurile lor: “iluminaţi”, “înţelepţi”, “eminenţe cenuşii”, “big-Brother”, “guvern ultra-secret din umbră”. Datorită faptului că francmasoneria acţionează ca o societate secretă (deşi francmasonii susţin că francmasoneria nu este secretă ci doar “discretă”) manipulând din umbră masele de oameni prin guvernele marionetă pe care le instalează la conducerea tuturor ţărilor, pentru că în spatele tuturor lojilor masonice se află membrii mişcării Sioniste (necunoscuţi de marile mase), pentru că în faţa oamenilor sunt împinşi oameni politici care respectă numai condiţiile impuse din umbră de membrii mişcării Sioniste infiltraţi sub nume adaptate poporului respectiv în toate partidele politice (indiferent de culoare şi orientare) şi pentru că se folosesc de sloganuri ca: “democraţie, libertate, fermitate, egalitate” în spatele cărora se ascund cele mai mari crime şi fărădelegi, W. Churchill a definit mişcarea Sionistă şi francmasoneria “Fiară fără chip”.


Scopul declarat al francmasoneriei este de a ajuta umanitatea, de a face fapte caritabile, filantropice. Scopul ascuns cunoscut doar de liderii mişcării Sioniste este de a omorî 5 miliarde de oameni pentru a-i putea controla pe cei care rămân şi pentru a-i exploata după cum doresc aceşti lideri Sionişti. Asta înseamnă de fapt sloganul “Noua Ordine Mondială”!
       Înţelegerea acestor aspecte cutremurătoare vă va ajuta să deveniţi lucizi, să vă exprimaţi liber şi total necondiţionat opţiunile, să deveniţi stăpâni pe propriile dumneavoastră vieţi şi sisteme de valori. Dacă veţi deveni lucizi, vă veţi putea opune printr-o rezistenţă pasivă refuzând să faceţi jocurile satanice care servesc scopurilor monstruoase urmărite de francmasonerie în această ţară.
       Puţini sunt la ora actuală aceia care ştiu că mai mereu în spatele oricăror guverne oficiale se găsesc şi acţionează, nebănuite, din umbră, grupări francmasonice secrete care le dublează şi le manipulează în scopurile lor planetare îngrozitoare. Tăcerea francmasonilor şiignoranţa noastră, ambele la fel de vinovate, îi ajută din plin pe francmasoni să ne scufunde şi mai mult într-o infernală prăpastie.
       Scopul ascuns al Francmasoneriei este dominaţia asupra întregii planete, întemeierea unei republici mondiale cu desăvârşire laică, condusă de francmasoni cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de patimile inferioare dezlănţuite. Scopurile principale pe care ei intenţionează să le realizeze până în anul 2050, sub numele generic de Noua Ordine Mondială, sunt:
1) Stabilirea unei Noi “Ordini” Economice Internaţionale, sub directul control al unui organism francmasonic mondial.
2) Stabilirea şi impunerea necondiţionată a unui guvern mondial francmasonic care va fi manipulat din umbră de Noua Ordine Mondială.
3) Stabilirea viitoarelor State Unite ale Europei ca aşa-zisă naţiune dominantă, guvernată de guvernul mondial.
4) Alegerea şi impunerea unui rege planetar unic, iniţiat de maeştrii francmasoni, pentru a conduce guvernul mondial.
5) Crearea şi promovarea unei aşa-zise “religii mondiale” care va coordona toate religiile pământului (“religia” satanică) care va avea în frunte un fel de pontif mondial.
       Sloganuri francmasonice:“Prin haos la ordine”
“Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun”
“Dreptul constă în forţă”
“Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”
“Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele”
“Democraţie, libertate, egalitate, fraternitate”
“Dreptul trebuie să fie al celui mai tare”
“Mulţimea este oarbă şi de aceea poate să fie uşor manipulată de francmasoni”
“Creştinii sunt în general naivi, proşti şi mici”
“Libertatea este o idee himerică”
“Oamenii politici creştini sunt nişte păpuşi de paie în mâinile maeştrilor sionişti”
“Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni”.
Modalităţi de realizare a scopurilor ascunse în următoarele domenii:

Fara masonerie!
ECONOMIC. Mişcarea Sionistă care conduce din umbră toate lojile masonice (chiar dacă aparent acestea se luptă între ele pentru supremaţie) acţionează prin sistemul bancar mondial sionist

Rotschild/Rockeffeller pentru îmbogăţirea fără limite şi fără scrupule a membrilor sionişti şi sărăcirea celorlalţi oameni, indiferent de rasă şi naţionalitate. Iată ce spune în acest sens unul din liderii masoni sionişti David Rockeffeller: “Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.” Mişcarea Sionistă prin lojile masonice infiltrate în toate ţările lumii sub diferite nume şi măşti urmăreşte să aibă controlul total asupra finanţelor lumii. Pentru aceasta creează mari monopoluri particulare (Rotschild, Rockeffeller) care să fie depozitele imenselor bogăţii ale lumii, provoacă crize economice ca să destabilizeze statele lumii sustrăgând banii depuşi acolo, acumulează mari capitaluri private care au fost sustrase din circuitul bancar al statelor silind astfel aceste state să ia bani de la Banca Mondială, F.M.I. (instituţii create, organizate şi coordonate de mişcarea Sionistă) sub formă de credit şi să accepte condiţii aberante care duc statele respective la haos. Creditele impuse de F.M.I. împovărează statele cu procente imense care le transformă în sclavi fără voinţă.
       Nu întâmplător, pe clădirea FMI este aşezat simbolul satanic, 666! Acest aspect demonstrează o dată în plus că planurile satanice inspiră şi susţin activitatea FMI.
       Pentru a se îmbogăţi membrii mişcării Sioniste acţionează după principiul hegelian (teză, antiteză şi sinteză):
1. creează conflicte şi chiar războaie (războiul de secesiune din America, primul război mondial, al doilea război mondial, războiul din Vietnam, războiul din Golful Persic, războiul din Iugoslavia) în care creştinii (goimii sau “dobitoacele creştine” cum îi numesc membrii mişcării Sioniste pe creştini) luptă unii contra altora, generând suferinţă, foamete, sărăcie, mizerie, boli, moarte, haos;
2. nu apar la vedere ca autori ai conflictului respectiv;
3. băncile sioniste susţin cu bani toate părţile beligerante pentru ca apoi să ceară dobânzi imense celor care au fost împrumutaţi, îmbogăţindu-i astfel pe membrii mişcării Sioniste;
4. apar apoi ca o instanţă împăciuitoare, care doreşte terminarea conflictului;
5. în urma haosului astfel format de ei din umbră, impun condiţii statelor care au participat la respectivul conflict, emit pretenţii asupra unor teritorii ale statelor respective (în ce priveşte România vezi “Ultimatumul ruşilor” şi Dictatul de la Viena).
       Un exemplu în această privinţă este războiul de secesiune american 1861-1865. Înainte de război, agenţii familiei sioniste Rotschild au dus o mare propagandă “pentru uniune” în statele din Nord. În acelaşi timp, alţi agenţi ai aceleiaşi familii sioniste Rotschild duceau o campanie “contra uniunii” în statele din Sud. La izbucnirea războiului, Banca Rotschild din Londra a finanţat războiul în statele din Nord, Banca Rotschild din Paris a finanţat statele din Sud. În final, singurii care au câştigat foarte mulţi bani de pe urma împrumuturilor şi “războiul” au fost numai membrii familiei Sioniste Rotschild.
       Un alt exemplu este al doilea război mondial, care a fost realizat de mişcarea Sionistă şi care l-a susţinut cu bani ai Băncilor Sioniste din Elveţia pe Hitler, preferând să sacrifice reprezentanţi ai poporului evreu pentru ca apoi, după război, să ceară pământul pe care se află acum Israelul şi daune imense care i-au îmbogăţit pe membrii mişcării Sioniste. Al doilea război mondial a fost o înscenare odioasă a mişcării Sioniste care s-a folosit de caracterul paranoic al lui Hitler manipulându-l fără ca acesta să-şi dea seama.
       Al doilea război mondial demonstrează că liderii mişcării Sioniste acţionează fără scrupule omorând oamenii poporului din care provin.
       SOCIAL – DEMOGRAFIC. Francmasoneria mondială generează haos finanţând, susţinând şi răspândind: drogurile, alcoolul, tutunul, pornografia, prostituţia, homosexualitatea, desfrâul, viruşi mortali (SIDA, Ebola), violenţa, crimele, terorismul, conflictele interetnice.
       O carte publicată în S.U.A. de eminentul savant dr. Horowitz “Emerging Viruses” demonstrează faptul că virusul SIDA a fost fabricat intenţionat în laboratoarele americane, începând cu experimentele asupra viruşilor de cancer spre sfârşitul anilor ’60. Analizând documentele “declasificate” şi contractele semnate de National Cancer Institute, dr. Horowitz este profund convins că SIDA a fost răspândită în mod intenţionat prin vaccinurile contra poliomielitei şi hepatitei. Această carte incriminează cele mai mari instituţii medicale americane şi pe cei mai mari cercetători care au fost manipulaţi pentru a crea agenţi biologici capabili să distrugă sistemul imunitar în contul NCI şi a Ministerului de apărare la sfârşitul anilor ’60. Pretenţiile conform cărora aceşti viruşi creaţi în laborator ar fi evoluat în mod natural şi ar fi trecut apoi de la maimuţă la om apare ca o manipulare grosolană în lumina informaţiilor copleşitoare reunite în această carte extraordinară. Cartea demonstrează rolul important jucat de anumiţi lideri politici (şi francmasoni în acelaşi timp): dr. Henry Kissinger, consilier pentru securitatea naţională; Frank Carlucci şi Joseph Califano, secretari la Departamentul de Sănătate, de Educaţie şi protecţie socială; preşedinţii Richard Nixon şi Gerald Ford; Nelson şi Laurence Rockfeller; personalităţi din lumea economică şi membri ai mişcării Sioniste. Dr. Horowitz demonstrează că virusul SIDA a apărut subit şi simultan în timpul campaniilor de vaccinare în cadrul unor populaţii bine determinate, în zone geografice şi culturale atât de diferite precum SUA (vaccinările contra hepatitei la homosexuali) şi Zair sau Haiti (campania contra variolei).
       În România s-a constatat acelaşi fenomen şi anume harta cu copiii care au fost infectaţi cu SIDA se suprapune exact peste harta vaccinării copiilor împotriva hepatitei de tip B! Trebuie precizat faptul că România este pe primul loc în lume în ceea ce priveşte numărul de copii bolnavi de SIDA! De asemeni s-a constatat că vaccinul împotriva hepatitei B care a fost refuzat de Ministerul Sănătăţii din Franţa (pe motiv că nu sunt bani pentru campania de vaccinare) a fost acceptat de fostul ministru al sănătăţii I. Mincu şi campania de vaccinare din România a fost sponsorizată de organizaţia masonică Rotary Club. Din cercetările făcute până acum reiese că toţi copiii din România au fost infestaţi cu aceeaşi tulpină de virus HIV! Acest lucru demonstrează că a fost o sursă unică de virus HIV pentru toţi copii infestaţi din toată ţara. Datorită faptului că virusul HIV se modifică şi devine specific persoanei infestate rezultă că este imposibil ca aceşti copii să fi fost infestaţi datorită neglijenţei personalului medical prin nesterilizarea corespunzătoare a seringilor care ar fi transmis virusul HIV de la diferite persoane la copii. Acest lucru demonstrează că copiii din România au fost infestaţi în mod voit în timpul campaniei de vaccinări sponsorizate şi susţinute de masoni.

Activitatea Mafiei este ghidată şi controlată tot de francmasoni. De asemenea, tot ei manipulează mass-media (presa, radio, televiziunea), generând printr-un anumit gen de reclame, publicitate, articole şi emisiuni diabolic concepute, dezinformarea şi manipularea marilor mase de oameni.
Prin sisteme de tip Mind Control (controlul minţii) se induc în minţile oamenilor idei eronate, psihoze, obsesii, devieri psihice, amplificându-se astfel numărul celor care comit fapte antisociale, crime sau se sinucid. La ora actuală în Suedia, spre exemplu, au fost descoperite cipuri electromagnetice de tip Mind Control (care au rol de interfaţă între un calculator central şi creierul uman generând astfel anumite stări şi gânduri negative celor care le au în corpul lor) la mii de oameni. Acestor oameni li s-au introdus respectivele cipuri când erau în stare inconştientă (în spitale, în puşcării) din ordinul Guvernului Suedez manipulat de membrii mişcării Sioniste internaţionale.

-->

La ora actuală se realizează de către aceeaşi mişcare Sionistă o diabolică monitorizare a oamenilor acestei planete prin CIP-uriintroduse în buletine, paşapoarte şi cărţi de credit.

POLITIC. Francmasoneria urmăreşte să conducă oamenii acestei planete manipulând guvernele tuturor ţărilor lumii şi toate partidele politice. De asemenea, tot ei sunt autorii unor sisteme unice şi absolute de control mondial (ONU, UNESCO, Uniunea Europeană, NATO, FMI, Banca Mondială) prin care impun condiţii aberante popoarelor lumii pentru a crea haosul ce va duce la aşa-zisa Nouă Ordine Mondială (de exemplu României i s-a impus să legifereze homosexualitatea pentru a intra în Uniunea Europeană!). Deşi francmasonii susţin că nu se amestecă în politică există nenumărate dovezi că ei manipulează guvernele tuturor ţărilor lumii.

De-a lungul istoriei mişcarea masonică Sionistă a urmărit să instaureze şi să răstoarne sisteme politice cum a fost de exemplu Comunismul. Datorită faptului că membrii mişcării Sioniste au acţionat din umbră folosindu-se de caracterul paranoic al lui Ceauşescu şi, în acelaşi timp, de ignoranţa, laşitatea şi inerţia unor români în momentul în care comunismul, în frunte cu Ceauşescu au picat, marea majoritate a românilor au fost păcăliţi că au scăpat de suferinţă, ei neputând să-şi dea seama că, de fapt, atât timp cât mişcarea masonică Sionistă va continua să acţioneze în România şi, în general, pe întreaga planetă, vor avea de suferit chiar dacă, aparent, vor vota un aşa-zis guvern democrat. Deocamdată, datorită ignoranţei şi lipsei de curaj, oamenii nu realizează faptul că trebuie să-i depisteze şi să-i demaşte prin toate mijloacele pe membrii mişcării Sioniste care sunt de fapt adevăraţii vinovaţi pentru toate crimele şi fărădelegile realizate împotriva umanităţii. Atât timp cât nu este înlăturată cauza, efectele negative vor continua să existe chiar dacă, aparent, ele se vor manifesta sub altă formă. Deci nu are rost să ne mai “îmbătăm cu apă rece” considerând că dacă vine alt partid politic la putere viaţa noastră va fi mai bună, atât timp cât guvernanţii şi cei care sunt guvernaţi nu au luciditatea şi tăria morală de a demasca şi de a se opune acţiunilor extrem de perverse şi diabolice ale francmasoneriei şi mişcării Sioniste.

MILITAR. În ziarul Cronica Română din 14.02.1997 notează: “Masonii români afirmă că au intrat în lojile masonice ale bazelor NATO, încă din 1993!”
       Blocul NATO este format din două structuri masonice: una militară şi alta politică, coordonate de Marea Lojă supremă din New York, B’NAI B’RITH, formată numai din membrii Sionişti.
       Baza militară din Frankfurt găzduieşte “filiala europeană” a lojei Sioniste B’NAI B’RITH. Emisari ai acestei filiare europene au fost trimişi în România pentru acţiuni ostile poporului român în perioada 1990-1991 şi acestora li s-a pus la dispoziţie pentru întâlnirile lor oculte secrete tocmai Cercul Militar Naţional! Oare de ce autorităţile române au făcut acest lucru?

Din punct de vedere militar mişcarea Sionistă internaţională acţionează în special prin războiul economic, psihologic şi prin arme biologice. Toată mascarada cu blocul NATO este realizată pentru a distruge capacitatea naţională de apărare a ţărilor care aderă la acest bloc militar, pentru a folosi oameni şi echipament militar (cumpărat cu eforturi financiare imense de ţările respective) în interesul mişcării Sioniste internaţionale şi străine intereselor popoarelor care fac sacrificii imense pentru a trimite soldaţi şi echipament militar în acele zone.

La ora actuală nu se mai pune problema unei agresiuni militare cu armament clasic sau nuclear deoarece acum se acţionează printr-un război economic şi psihologic. Este aberant să ne mai păcălim că integrarea în blocul NATO ar asigura o protecţie militară în cazul unei agresiuni cu arme clasice sau nucleare pentru simplul motiv că cei care au declanşat până acum războaiele clasice (mişcarea Sionistă internaţională) nu mai acţionează în acest fel şi folosesc povestea cu blocul NATO pentru a impune condiţii economice aberante ţărilor pe care vor să le subjuge în acest fel.

Membrii mişcării Sioniste cunosc faptul că în următorii ani după realizarea unei armate unice în cadrul Uniunii Europene, blocul NATO nu va mai avea nici un rol în Europa. Blocul NATO va deveni atunci o poliţie intercontinentală şi un organ de represiune internaţional. În aceste condiţii ne întrebăm de ce politicienii români mizează atât de mult pe NATO, acceptând condiţiile aberante care se impun României (integrarea în NATO costă România peste 24 miliarde de dolari (bugetul României pe 5-6 ani), iar acţiunile militare pe care România va fi obligată să le întreprindă în alte ţări în scopuri străine intereselor poporului român, vor costa sute şi sute de milioane de dolari).

JUSTIŢIE. În cadrul justiţiei francmasoneria a urmărit să coopteze avocaţi, judecători, procurori în lojele masonice, iar în cadrul Ministerului de Justiţie a urmărit să infiltreze cât mai mulţi francmasoni pentru a genera haosul care există la ora actuală. Astfel, nu întâmplător, judecătorii au sute de dosare de rezolvat, procesele se întind pe ani de zile datorită birocraţiei judiciare, dreptul juridic este utilizat în mod intenţionat echivoc, legile, prin modul în care sunt formulate, permit interpretarea lor în funcţie de anumite interese etc.

ÎNVĂŢĂMÂNT. La ora actuală în Statele Unite învăţământul a fost atât de eficient degradat de mişcarea Sionistă, încât la aproape toate concursurile internaţionale studenţii şi elevii americani se califică pe ultimile locuri. Violenţa în clase a atins culmi greu de imaginat. Profesorii sunt bătuţi de elevii nemulţumiţi, utilizarea stupefiantelor este în floare, iar profesorii beau alcool şi fumează cot la cot cu elevii. În Franţa elevii din clasele mici ştiu să scrie numai pe calculator, urmărindu-se să se formeze generaţii de tineri care să nu mai ştie să facă calcule (să nu cunoască tabla înmulţirii), să nu mai ştie să scrie. La ora actuală în România se constată o degradare din ce în ce mai evidentă a învăţământului, elevii beau alcool şi fumează împreună cu profesorii, se droghează (după unele statistici 50% din elevi în anumite şcoli şi licee folosesc stupefiante), au loc bătăi violente care nu pot fi oprite de profesori pentru că le este frică de “mafia” liceană, tinerii sunt preocupaţi în special de muzica satanică metalic-rock, aderă la grupări satanice care fac magie neagră şi apar din ce în ce mai multe cazuri de sinucideri în rândul elevilor care participă din inconştienţă la ritualuri satanice.

Ne întrebăm oare de ce poliţia şi organele abilitate ale statului (care sunt controlate de francmasonerie) nu iau măsuri pentru a opri răspândirea drogurilor şi depistarea reţelelor de tip mafiot din licee? Ne întrebăm oare de ce mass-media (care este controlată de francmasonerie) nu realizează o campanie concentrată de prezentare a pericolelor majore pe care le reprezintă drogurile, reţelele de tip mafiot din licee şi grupările sataniste în rândul tinerilor din şcoli şi licee?

În luna mai 1997 un grup de tineri satanişti a plecat din Suceava la Neptun cu trenul şi în timpul călătoriei au devastat vagoane întregi dându-i jos din tren pe călătorii care au îndrăznit să le atragă atenţia că nu este bine ce fac. Pe parcursul a 15 ore cât a durat călătoria din Suceava până la Neptun poliţia C.F.R. şi nici alte forţe de poliţie specializate nu au intervenit pentru a aresta pe cei care au devastat trenul respectiv! O dată ajunşi la Neptun, acelaşi grup de tineri satanişti au făcut ritualuri de magie neagră într-un hotel al staţiunii respective şi au organizat un concurs satanic: “Cine devastează mai repede o cameră de hotel”! În urma acestei acţiuni demente un întreg hotel a fost distrus (geamuri smulse, uşi distruse, pereţi deterioraţi, mochete sfâşiate, mobilier distrus, ars şi aruncat pe geam, etc.). Nici în această situaţie poliţia nu a intervenit pentru a opri aceste manifestări demente şi nici nu a luat măsuri pentru a-i prinde şi ancheta pe cei care au procedat în felul acesta. Răspunsul poliţiei a fost că nu a putut interveni în cazul respectiv pentru că tinerii satanişti erau prea violenţi! Este hilar argumentul adus de poliţie dar în acelaşi timp este şi extrem de îngrijorător. Atitudinea poliţiei cât şi a mass-mediei în acest caz demonstrează o dată în plus că atât poliţia cât şi mass-media sunt controlate de francmasonerie care urmăreşte să încurajeze şi să susţină astfel de acţiuni satanice.

În Marea Britanie, ţară în care există peste 8500 de loji masonice, însumând peste 350000 de membri (mulţi dintre ei sunt infiltraţi în guvern, poliţie, servicii secrete) a fost publicată o carte (cu concursul francmasoneriei) ce a stârnit imediat controverse fără precedent în rândul oamenilor, relatează cotidianul Daily Mail. Este vorba despre un aşa-zis manual de “sexologie” care se ocupă strict de domeniu homosexualilor şi lesbienelor, manual destinat şcolarilor de peste 5 ani! Şi mai şocant este faptul că acest manual destinat şcolarilor între 5 şi 16 ani este prevăzut şi cu imagini edificatoare, pentru mai buna înţelegere a ceea ce reprezintă fenomenul de homosexualitate!

În Statele Unite, de asemenea, copiii din clasa I au în manuale imagini şi informaţii despre homosexuali, fiind obişnuiţi cu ideea că este absolut firesc să ai doi tătici sau două mămici!

Datorită faptului că guvernele Statelor Unite şi ale Marii Britanii sunt în totalitate controlate de mişcarea Sionistă, datorită faptului că Uniunea Europeană este un produs al aceleiaşi mişcări Sioniste şi datorită faptului că una din condiţiile acceptării României în Uniunea Europeană este să se legifereze homosexualitatea la noi în ţară, este evident că această organizaţie ocultă, satanică, care este mişcarea Sionistă promovează într-un mod diabolic homosexualitatea şi urmăreşte să realizeze şi în învăţământul din România ceea ce se petrece la ora actuală în Statele Unite, Anglia, Franţa şi alte ţări ale lumii.

Ne întrebăm până când vor mai dormi românii şi vor mai accepta acţiunile satanice de distrugere a acestui popor? Vor oare românii să-şi vadă copii învăţând despre homosexualitate şi să-i vadă cum devin homosexuali? Oare când se vor trezi oamenii acestei ţări şi vor lua atitudine împotriva francmasoneriei şi mişcării sioniste?

CULTURAL – ARTISTIC. Francmasoneria internaţională urmăreşte prin orice mijloace distrugerea tradiţiilor cultural-naţionale şi a identităţii naţionale de neam. Modifică tradiţia poporului respectiv şi ierarhia valorilor.

Finanţează, promovează şi susţine muzica, pictura, sculptura satanică, generând astfel în oameni rezonanţe malefice, demoniace. Mişcarea Sionistă prin reprezentanţii săi masoni măsluieşte istoria şi dovezile lingvistice, îndoctrinează tineretul în spirit satanic, folosind pentru aceasta în special muzica satanică de tip metalic rock.

RELIGIA. Francmasonii generează conflicte între diferite religii, susţin financiar diferite secte religioase. Se infiltrează în religia creştină pentru coruperea preoţilor, îi trimit la studii în străinătate pe banii francmasoneriei, îi cooptează în francmasonerie determinând astfel tăcerea totală (explicabilă doar în felul acesta) a Bisericii Ortodoxe faţă de acţiunile criminale ale mişcării sioniste şi ale francmasoneriei. În ziarul Evenimentul zilei din 1.07.1997 se afirmă: “O carte împotriva francmasoneriei declanşează un scandal de proporţii la Cluj. Autorul cărţii “Strategia diabolică a forţelor oculte pentru instaurarea Noii ordini mondiale” se numeşte Nicolae Trofin, are 27 de ani şi este proaspăt absolvent, cu nota 10, al Facultăţii de Teologie din Cluj. Această carte a declanşat un adevărat scandal, încă înainte de lansarea oficială a cărţii. Nicolae Trofin a declarat că este prima lucrare de acest gen publicată de un reprezentant al Bisericii Ortodoxe, după lucrarea mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan din anul 1937. Nicolae Trofin afirmă că din cauza acestei cărţi a fost bătut în luna octombrie 1996 în plină stradă şi că înainte cu trei săptămâni de lansarea cărţii a fost convocat la sediul SRI Cluj, unde a fost ameninţat şi i s-a spus că în Germania ar fi fost arestat pentru atitudine revizionistă şi antisemită. “Am fost anchetat de mai multe ori dar am refuzat să dau o declaraţie. Apoi am fost la Arhiepiscopul Bartolomeu Anania care mi-a spus: «Da’ cine eşti tu să scrii aşa ceva? Cine te crezi? Te crezi scriitor? »”. Nicolae Trofin consideră că Bartolomeu Anania merge pe linia francmasonică, în predicile lui fiind lesne intuit acest lucru.

Ne întrebăm retoric din ce cauză oare din anul 1937 şi până în 1997, timp de 40 de ani, preoţii (în special din România) nu au luat atitudine împotriva francmasoneriei aşa cum au făcut preoţii greci de pe Muntele Athos care au mobilizat mase întrebi de oameni şi au făcut mitinguri împotriva mişcării Sioniste şi a francmasoneriei?

SOLUŢII PENTRU CONTRACARAREA ACŢIUNILOR MALEFICE ALE FRANCMASONERIEI

       Pentru a învinge răul trebuie să ştim că binele este absenţa răului iar răul este absenţa binelui deci ideea de bază pentru contracararea acţiunilor diabolice ale francmasoneriei este aceea a înlocuirii răului cu binele, sau altfel spus, a răului cultivat de ei cu binele în care noi ne ancorăm cu fermitate.
       Astfel:
       – viclenei lor dezinformări prin presă îi vom răspunde prin urmărirea cu inteligenţă, luciditate şi atenţie a informaţiilor din presă pentru a putea delimita falsul de adevăr. Astfel să ne punem mereu întrebarea “Qui prodest?” – urmărind apoi să vedem faţa ascunsă a lucrurilor intuind perfida manipulare care se realizează la ora actuală prin mass-media. Vizionând programele de televiziune, să o facem în mod conştient, lucid, urmărind să identificăm elementele manipulării.
       – declanşării şi amplificării conflictelor între ortodoxie şi catolicism îi vom opune o înţelegere profundă a adevărurilor sacre revelate de Iisus care ne ajută să trecem peste această falsă dihotomie apelând la ceea ce ne uneşte – iubirea creştinească a aproapelui.
       – impunerii unor programe aberante de învăţământ i se va opune protestul ferm al profesorilor şi cadrelor didactice împotriva acestor măsuri anti-educative.
       – decimării populaţiei prin boli create în laborator i se va răspunde prin menţinerea cu fermitate şi voinţă a stării de sănătate în mod profilactic prin măsuri dietetice adecvate şi regim de viaţă ordonat.
       – laşitatea, orgoliul, avariţia, setea de putere pot fi înlăturate prin transformarea lăuntrică a tuturor oamenilor în sensul structurării unorpersonalităţi ancorate în valorile spirituale.
       – satanismului cultivat prin aşa-zisă muzică metalic-rock şi prin ritualuri satanice i se vor răspunde prin cultivarea credinţei în Dumnezeu, prin rugăciuni colective (vezi apariţiile Fecioarei Maria de la Fatima şi Metjugorge). Tineretul trebuie reorientat către muzica clasică şi modernă, armonioasă şi elevată. Trebuie să li se ofere cu răbdare tinerilor informaţia şi cunoaşterea necesară pentru a vedea faţa adevărată a mişcărilor metalic-rock şi sataniste.
       Francmasonii au o iniţiere secretă ce le permite să-şi dezvolte o voinţă dizarmonioasă, malefică, ei dispunând de puternice mijloace în plan material şi social pentru a subjuga voinţa celorlalţi oameni. Sufletele lor sunt întunecate de orgoliu, egoism, ambiţii deşarte, dorinţa de a parveni, de setea de putere cu orice preţ, de dorinţa de a acumula bani şi putere politică, de a-i înrobi pe ceilalţi, etc. Ei pot fi înfrânţi doar de fiinţe cu credinţă în Dumnezeu, care rezonează mai mereu cu binele şi adevărul, care sunt la unison cu voinţa divină.
       De aceea orice om lucid şi credincios ar trebui să se mobilizeze cu toată forţa ca să rezoneze numai cu binele (să gândească, să vorbească, să acţioneze preponderent benefic), să se roage cât mai des la Dumnezeu, să evolueze spiritual şi dacă are forţa necesară să practice anumite căi spirituale autentice (ceea ce l-ar ajuta considerabil să devină o fiinţă benefică excepţională).
       Francmasonii se tem de unitatea planetară benefică. Ei se tem de unitatea oricărui popor, a oricărei naţiuni, urmărind dezbinarea tuturor naţiunilor pentru a le putea înrobi.
       Toţi românii trebuie să fim uniţi în bine pentru ca în felul acesta francmasonii să nu ne mai poată dezbina.
       Adevăraţii români ar trebui să desconspire acţiunile de tip masonic, să scrie articole şi cărţi despre aceste acţiuni malefice, să organizeze mitinguri de protest împotriva francmasoneriei, să strângă semnături de la oameni pentru scoaterea în afara legii a acestei organizaţii satanice internaţionale.       Francmasonii urmăresc să-i dezbine pe oameni şi tocmai de aceea, noi românii trebuie să fim uniţi şi cu toţii la unison să luăm atitudine împotriva francmasoneriei.       Francmasoneria urmăreşte distrugerea unităţii naţionale româneşti, tocmai de aceea trebuie să menţinem cu fervoare şi curaj patrimoniul culturii şi limbii naţionale.       Francmasoneria urmăreşte să realizeze conflicte interetnice, iar noi românii pentru a contracara această tendinţă a francmasonerieitrebuie să avem sentimente de bunăvoinţă, iubire faţă de toţi oamenii alături de care trăim în acest teritoriu.       Acţiunile malefice ale francmasoneriei sunt posibile datorită ignoranţei şi necunoaşterii. Din această cauză trebuie să fim cât mai informaţi, să cunoaştem cât mai mult, să avem discernământ şi să-i ajutăm şi pe ceilalţi să înţeleagă şi să cunoască. Din această cauză este bine ca aceste informaţii să fie date la cât mai mulţi oameni.       Francmasonii îşi acoperă faptele mârşave prin jurăminte de păstrare a secretului, prin ameninţări la adresa celor care vor să-i demaşte, demonstrând astfel că le este teamă că opinia publică ar putea să afle adevărul despre ei. Tocmai de aceea, noi, românii, trebuie să urmărim permanent să-i demascăm, să dezvăluim planurile criminale ale francmasoneriei.       ROMÂNI, ACŢIONAŢI, PENTRU CĂ ÎNCĂ MAI ESTE TIMP SĂ NE SALVĂM!
       Fiecare îşi spune “Ce pot eu să fac? pentru că sunt mic, slab şi singur.” În realitate însă suntem mulţi şi puternici. Forţa noastră stă în unitatea noastră! În această privinţă Iisus a spus: “Unde se adună doi oameni în numele Meu, acolo sunt şi Eu.”
       Trebuie doar să devenim conştienţi de forţa noastră şi să acţionăm!       Iisus a spus: “Cine are credinţă cât un bob de muştar va muta şi munţii din loc!”

2013-01-10T17:17:00.001+02:00

Proiectul L.U.C.I.D.

-    Au început să apară tot mai multe date concrete menite să atragă opiniei publice atenţia asupra faptului că aşa numita teorie a conspiraţiei nu este doar o banală speculaţie, ci este foarte reală şi chiar cu mult mai perfidă decât ne putem imagina. Tot mai multe documente coerente, care prezintă planuri concrete ale Francmasoneriei şi ale altor organizaţii care-i servesc drept paravan, pot fi citite în din ce în ce mai multe publicaţii. Un astfel de plan, despre care se vorbeşte mult în presa americană, este cunoscut sub numele codificat L.U.C.I.D.    Iniţiatorii acestui plan diabolic (proiectul L.U.C.I.D.) sunt astăzi stăpâni pe tehnici şi metode desprinse parcă direct din arsenalul nevăzut al demonilor. Acest plan de dominare mondială include acţiuni realizate prin diverse structuri publice aflate sub controlul francmasoneriei, cum ar fi spre exemplu Agenţia Naţională de Securitate (NSA) care deţine la ora actuală tehnologii ce ar părea pentru marea majoritate a oamenilor de domeniul SF.

    Vom prezenta în continuare, foarte pe scurt, câteva din aceste tehnici de control si supraveghere umană ale NSA care au fost scoase la lumină din cauza unor conflicte apărute între membrii echipei speciale Kinnecome, care îşi desfăşoară activitatea la sediul NSA de la Fort Meade (aşa cum spunea un înţelept, răul conţine în el sămânţa propriei sale distrugeri).
    Astfel, în anul 1991, John St. Claire Akwei, membru Kinnecome, dădea în judecată NSA pentru faptul că a folosit tehnici secrete psihoelectronice pentru influenţarea propriilor angajaţi. Procesul a fost recent publicat integral în numărul din aprilie – mai 1996 al revistei Nexus.    În lucrarea sa despre L.U.C.I.D, Texe Marrs face o analiză a dezvăluirilor despre metodele de influenţare a minţii, extrăgând şi explicând metodele psihoelectronice ale NSA, adăugând în plus o bogată bibliografie pe această temă. Făcând o scurtă trecere în revistă, suntem în măsură să vă prezentăm următoarele aspecte:
    Reţelele informaţionale ale NSA

    Pentru a deţine controlul absolut asupra oricărei activităţi umane, NSA utilizează mai multe reţele de informaţii iniţiate încă din anii ’50 (de altfel, în deceniul anilor ’60, NSA era prima posesoare a celui mai performant computer din lume). Dintre reţelele informaţionale ale NSA amintim:
    – reţeaua Sigint care realizează un control total asupra oricăror semnale electromagnetice;    – reţeaua Domint pentru control civil, cu o subramură extrem de bine protejată ce cuprinde reţeaua agenţilor secreţi NSA (aceşti agenţi au deplină libertate de acţiune precum şi acces la o bază imensă de informaţii din toate domeniile la un cost extrem de redus, datorită tehnologiilor de vârf pe care le foloseşte NSA).

    Tehnici de supraveghere-->     Reţeaua Sigint a apărut încă de la înfiinţarea NSA sub impulsul uluitoarelor tehnici secrete de control asupra interferenţei câmpurilor electrice şi magnetice. Această reţea se bazează pe echipamente digitale cu structură celulară care depăşesc cu cel puţin 15 ani cercetările «laice» în domeniul electronicii şi care permit controlul absolut al întregii game de unde electromagnetice (EMF).

    Prima aplicaţie a reţelei Sigint pe care o vom aminti se referă la capacitatea NSA de a supraveghea absolut orice computer de pe teritoriul USA, fie el conectat sau nu la o reţea interactivă gen Internet. Echipamentul electromagnetic secret al NSA poate decela emisiile de radio-frecvenţă care provin de la circuitele electronice ale calculatoarelor personale. Aceste emisii sunt filtrate cu dispozitive speciale, eliminând influenţa cauzată de monitoarele PC sau de celelalte anexe ale computerului. Totalul semnalelor obţinute în urma filtrării reprezintă starea exactă a circuitului electronic al PC-ului, respectiv al memoriei acestuia. Decodificând apoi aceste semnale după un algoritm special, se obţine copia exactă a memoriei computerului, cu absolut toate datele conţinute. Astfel, NSA este în măsură de a deţine un control riguros al tuturor informaţiilor digitale stocate în computerele SUA sau oriunde în lume.

    O altă funcţie a echipamentului special de la Fort Meade este aceea că poate genera unde RF codificate care provoacă rezonanţa circuitelor computerului vizat, distrugându-i toate datele. Cu alte cuvinte, NSA se poate conecta cu orice computer în scopul extragerii datelor sau pentru a realiza intervenţii de tip război computerizat.

    O altă aplicaţie a reţelei Sigint este şi mai uimitoare decât cea prezentată anterior şi ea se referă la faptul că, prin intermediul tehnicilor de modelare a câmpurilor electromagnetice, NSA deţine astăzi capacitatea de a monitoriza inclusiv câmpul bio-electromagnetic uman. John St. Claire Akwei a dezvăluit că acest câmp detectat de la distanţă creează posibilitatea supravegherii permanente a oricărui om, oriunde s-ar afla acesta. Captatoarele de emisii electromagnetice sunt îndreptate îndeosebi asupra energiilor eliberate de activitatea neuronală a creierului.

    Echipamentele de ultimă oră ale NSA pot astăzi codifica sau decodifica emisiile de energie encefalică a oricărui individ, putând astfel observa de la distanţă activitatea electrică a creierului. -->    Tehnicile de control şi supraveghere a emisiilor electromagnetice encefalice sunt un subiect aprins de discuţie mai ales în SUA, unde au fost denumite prescurtat RNM (Remote Neural Monitoring). Pe scurt, funcţiile RNM sunt:    – monitorizarea neuronală de la distanţă si EBL (Electronic Brain Link – monitorizarea legăturilor neuronale)    – contact encefalic electronic. Aceste tehnici erau în plină evoluţie în anii ‘50 pe vremea programului MKULTRA si cuprind investigarea si controlul neurologic al radiaţiilor electromagnetice generate de encefal. Oficial, denumirea folosită de NSA pentru aceste cercetări este de: «tehnici de investigare a Informaţiei Radiative». Această Informaţie Radiativă este definită confuz drept: «informaţie provenind de la surse de emisie spontană a undelor EM din mediu, altele decât radioenergia şi exploziile nucleare».

    Aceste tehnici se bazează pe cartografierea precisă a regiunilor encefalice cu activitate de interes vital: centrul de mişcare, centrul vorbirii, al gândirii, şi regiunile scoarţei responsabile cu sensibilitatea optico-acustică şi tactilă. Astfel, din motive de securitate naţională, NSA deţine deja o bogată arhivă cu hărţile electro-encefalografice a mii de americani.

    Care este scopul acestei cartografii ? Tehnica de investigare encefalică se bazează pe detectarea energiilor encefalice stimulate ale scoarţei, energii emise cu o frecvenţă continuă cuprinsă între 3-50 Hz, la o putere de 5mW. Orice gând, orice comandă de mişcare, orice imagine acustico-optică creează o activitate neuronală specifică generând vârfuri de emisie specifice. Cu ajutorul unui algoritm de decodificare a acestor reprezentări specifice se obţin pe computer toate informaţiile generate de scoarţa cerebrală traduse mai apoi prin decodoare speciale în gânduri vorbite si imagini audio-video vizualizate pe un monitor TV. Cu alte cuvinte se foloseşte acelaşi principiu ca pentru sustragerea de informaţii din computer. Totodată tehnicile RNM şi EBL au posibilitatea de trimitere, prin intermediul unor emisii de unde electromagnetice codificate, a semnalelor audio-vizuale sau a comenzilor de mişcare direct pe centrii de pe scoarţă evitând organele de simţ şi nervii optico-acustici. Aceste imagini se pot codifica transmiţându-se sub forma unui scenariu, îndeosebi în timpul somnului de tip REM al subiectului, influenţându-i întregul comportament. Astfel, cele două tehnici formează împreună un sistem perfect de supraveghere/influenţare a vieţii umane, subiecţii devenind simpli «zombi telecomandaţi».
    Etape de lucru: 1) Prin intermediul RNM sunt monitorizate frecventele specifice scoarţei cerebrale a subiectului. De regulă frecvenţele bioelectrice uzuale ale regiunii encefalice sunt:    – centrul de mişcare – 10 Hz    – regiunea acustică – 15 Hz    – regiunea optică – 25 Hz    – regiunea tactilă – 9 Hz    – centrul gândirii – 20 Hz    Odată obţinută această cartografiere se poate deţine controlul asupra persoanei respective. Trebuie menţionat că totalul de intrare/ieşire al frecvenţei bio-electrice (calculat prin însumarea frecvenţelor specifice a diverselor regiuni cerebrale) a unei persoane este unic. Nu se poate transmite un semnal în creierul uman decât prin folosirea frecvenţei specifice acelei persoane.    2) Apoi cu ajutorul tehnicii EBL se realizează contactul de la distanţă între echipamentul NSA şi creierul uman, putându-se citi gânduri clar formulate şi înregistra toată activitatea acustico-optică a individului.
    Totodată i se pot transmite în creier comenzi de mişcare sau imagini audio-video. În plus, Electronic Brain Link poate realiza contactul bidirecţional nu numai computer-creier, ci şi contact inter-cerebral. Această metodă este folosită îndeosebi de agenţii Humint pentru a fi în legătură permanentă unul cu altul ori pentru ţinerea sub control a persoanelor investigate.

2013-01-06T19:32:00.000+02:00

Comoara din Afganistan – adevaratul motiv al invaziei americane?

Un intelept proverb din vechime spune ca “Minciuna are picioare scurte”. O scurgere recenta de informatii privind zacamintele naturale care se ascund in subsolul afgan ne ofera o perspectiva diferita a campaniei internationale impotriva terorismului, initiata de administratia Bush dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 si concretizata in ocuparea Afganistanului. Banuielile diversilor analisti politici internationali care invinuiau Statele Unite ale Americii ca doresc, de fapt, cotropirea si insusirea bogatiilor naturale ale Afganistanului (despre care circulau cifre imense in cercuri restranse), sunt pe cale sa fie confirmate. Unii estimeaza ca valoarea bogatiilor subterane depaseste suma astronomica de 1 trilion de dolari. Se zice ca razboaiele si banii impart acelasi miros. Razboiul din Afganistan poarta cu sine aroma ametitoare a peste 1000 de miliarde...

Un simplu comunicat de presa Cate poate spune sau cate poate ascunde un simplu comunicat de presa? Mai ales atunci cand acesta este remis cu girul oficial al Pentagonului si preluat de marile agentii de presa ale lumii? Subiectul este extrem de sensibil si actual: razboiul impotriva terorismului, pacificarea Afganistanului, vanatoarea de talibani, distrugerea Al-Qaeda, normalizarea vietii dintr-o tara care nu a mai cunoscut pacea de peste 30 de ani si, nu in ultimul rand, goana dupa metale pretioase si gaze naturale, ambele aflate la mare pret in zilele noastre. Revenind la comunicatul in cauza, acesta a trecut aproape neobservat chiar si in presa internationala. A lasat in urma doar comentarii acide sau resemnate venite din partea analistilor specializati in politica internationala, economia mondiala si impartirea zonelor de influenta. In luna noiembrie a anului trecut, surse din interiorul Pentagonului declarau sub anonimat ca mai multe expeditii geologice americano-afgane sustineau ca rezultatele obtinute pana la acea data indica prezenta a mari depozite minerale in adancurile acestei tari din inima Asiei.

Este ascunsa, oare, in muntii afgani una dintre cele mai mari comori ale lumii?

Cu toate acestea, goana dupa bogatiile unei tari sarace (!), a inceput mult mai devreme. In luna ianuarie a anului 1984, directorul Departamentului Afgan de Geologie publica un raport conform caruia subsolul tarii dispune de o mare varietate de resurse minerale, incluzand aici: fier, crom, aur, argint, sulf, talc, magneziu, marmura si lapis lazuli. Era doar o estimare superficiala, geologii afgani nedispunand la acea vreme de aparatura performanta cu ajutorul careia sa evalueze toate mineralele din subsol sau macar dimensiunea zacamintelor in cauza. Informatiile aduse de geologii afgani ajunsesera deja la urechile sovieticilor, care de la infiintarea lor in Afganistan, banuiau ca aceasta tara arida ascunde si alte bogatii in afara de uriasele depozite de gaze naturale, despre care Kremlinul avea cunostinta inca din anul 1957, cand geologii rusi investigau rezervele de gaze naturale din apropierea fluviului Amu Daria.

Razboi impotriva terorismului sau pentru "securizarea" bogatiilor subterane?

Guvernul afgan din acea perioada era o marioneta sustinuta de Uniunea Sovietica: prin urmare, autoritatile de la Kabul se pregateau sa dezvolte si sa exploateze resursele minerale pe baza tehnologiei de extractie si prelucrare sovietica, alaturi de inginerii pregatiti la Moscova. Evident ca U.R.S.S-ul intentiona sa-si pastreze partea leului pentru sine. O alta comoara indelung cautata dupa care jinduiau ochii sovieticilor, consta in rezervele de uraniu afgane, foarte apreciate in intreaga lume deoarece furnizau materia prima pentru armele nucleare a caror dezvoltare era la apogeu spre mijlocul anilor '80. Peste planurile sovieto-afgane s-a asternut insa praful dupa infrangerea U.R.S.S-ului de catre mujahedini, eveniment incheiat cu fuga rusinoasa a rusilor din anul 1989.

Cum sa furi un Trilion?

Pe data de 13 iunie 2010, cotidianul The New York Post titra pe prima pagina un eveniment de importanta majora pentru geo-politica mondiala. Cu putine zile in urma, cercetatori din cadrul U.S. Geological Survey (forul suprem al geologiei si mineritului american), aparati de soldatii U.S. Army si ghidati de agentii CIA, descoperisera cea mai mare parte din potentialul subsolului afgan. La o prima estimare a geologilor, zacamintele afgane valorau peste 1 trilion de dolari. Un trilion! Adica un tren de 25 vagoane incarcate ochi din podea pana la acoperis cu hartii de cate o suta de dolari!

In acest moment, Afganistanul se confrunta cu o saracie lucie

La Washington ochii sticleau lacom, iar mainile se strangeau cu bucurie
La Moscova, privirile impasibile ascundeau noi strategii. La Teheran, ingrijorarea si temerile erau pe noi culmi. La Beijing, strategii intrau in sedinta urgenta, pe cand la Bruxelles era pe deplin stapana surpriza si surorile ei - stupoarea si frustrarea. Doar capeteniile tribale din Afganistan nu aveau habar de ceea ce se intampla. Impasibili si aparent absenti, afganii isi vedeau de treburile si cutumele lor stravechi. Viata stapanilor de drept ai bogatiilor de sub pamantul stramosilor lor continua netulburata. De fapt, 99% dintre cetatenii afgani nu au aflat nici astazi despre descoperirea care le poate schimba vietile. Definitiv.

Kabul - o capitala a coruptiei si saraciei

Sumele de bani rezultate de aici ar putea schimba din temelii Afganistanul, daca bineinteles se vrea asta... ceea ce, conform majoritatii analistilor politici, este foarte putin probabil sa se intample vreodata. Chiar si un sfert din suma colosala de bani ar fi suficienta pentru construirea unei infrastucturi moderne de secol 21, asigurarea bazelor unor economii locale durabile, alaturi de punerea la punct a unor sisteme de invatamant si sanatate eficiente. Guvernul afgan si presedintele in exercitiu, Hamid Karzai, au fost anuntati printre ultimii de descoperire, un oficial american din Afgansitan comentand ironic ca mai era putin si Executivul afgan afla vestea de la CNN, in loc sa primeasca informatiile direct de la « prietenii » de la Washington. Intr-un sfarsit, oficialii afgani si americani au cazut de acord sa discute in privinta noii descoperiri care schimba total datele jocurilor geopolitice.

Hamid Karzai, un presedinte lipsit de putere

In ciuda exacerbarii conflictelor armate alimentate de ofensiva talibanilor si in ciuda suplimentarii cu trupe americane anuntata inca de anul trecut de catre Presedintele Barack Obama, ofensiva lansata de trupele americane la Marja, in sudul Afganistanului, bate pasul pe loc, cu toata superioritatea zdrobitoare a tehnicii de lupta americane. Colac peste pupaza, acuzatiile de coruptie si favoritism continua sa curga asupra capetelor membrilor guvernului Karzai. Data fiind situatia, oficialii americani se vad nevoiti sa ia in considerare faptul ca noua comoara este pe cale sa se transforme intr-o arma cu mai multe taisuri. In loc sa aduca mult sperata pace si prosperitate, noile bogatii naturale pot determina talibanii sa se angajeze cu si mai multa furie in lupta, avand inca un motiv sa faca tot posibilul pentru recastigarea controlului asupra Afganistanului. Coruptia, care se afla deja pe un trend ascendent in randul membrilor guvernului Karzai, risca sa fie alimentata din plin de tentatia uriasa a noilor bogatii. Cu atat mai mult cu cat o mana de oligarhi locali si actuale capetenii tribale razboinice sunt deja stapani peste pamanturile care ascund bogatiile fabuloase.

Povestea comorii

Nu mai departe de anul trecut, ministrul afgan al minelor a fost acuzat de oficialii americani ca a acceptat o mita in valoare de 30 milioane de dolari, venita din partea unor afaceristi chinezi carora le acordase dreptul de a-si exploata propria mina de cupru. Ministrul a fost demis. Luptele nesfarsite dintre armata afgana si liderii tribali continua nestingherite de posibilitatea incheierii macar a unui acord de pace pe termen scurt. Afganistanul beneficiaza de o lege nationala a mineritului, intocmita cu ajutorul consilierilor Bancii Mondiale, cu observatia ca intr-o tara ca Afganistanul legea este pur si simplu inaplicabila in contextul actual. Observatia deputatului subsecretar pentru Aparare si Comert si lider al echipei Pentagonului care a descoperit zacamintele, Paul A. Brinkley, este mai mult decat elocventa: "Aici legile tarii nu conteaza, nimeni nu poate anticipa reactia populatiei in cazul unei confruntari intre guvernul afgan sprijinit de noi si capeteniile tribale care controleaza provinciile unde am facut descoperirile. Ministrul minelor nu este pregatit sa se ocupe de situatie. Este de datoria noastra sa-l ajutam in acesta privinta".

In acest moment, afganii isi exploateaza bogatiile subterane in cel mai rudimentar mod

In anul 2004, geologi americani trimisi in Afganistan ca parte a unei echipe de reconstructie, au descoperit o serie de harti ciudate in depozitul Oficiului Geologic Afgan din Kabul. La o prima evaluare, hartile prezentau date noi asupra zacamintelor minerale ale tarii. Echipa americana a aflat, ulterior, ca datele au fost colectate de catre expertii minieri rusi detasati aici pe perioada ocupatiei sovietice a Afganistanului. In graba retragerii din 1989, toate hartile si materialele intocmite de rusi au fost abandonate. In timpul haosului anilor '90, cand Afganistanul a fost macinat de nesfarsite razboaie civile si de regimul de fier al talibanilor, un mic grup de geologi afgani a reusit sa protejeze hartile, ascunzandu-le in propriile case. Geologii afgani le-au returnat Oficiului Geologic Afgan doar dupa invazia americana si rasturnarea regimului taliban din anul 2001.

In harta geologica de mai sus se pot observa foarte clar bogatiile afgane: cu galben este marcat deserul si zonele aride. Restul culorilor reprezinta bogatiile subsolului care zac ingropate aici "

Hartile au fost realizate cu mult timp in urma, locurile erau stiute, dar dezvoltarea mineritului a fost inexistenta in cei 30-35 ani de razboaie continue", intareste Ahmad Hujabre, un inginer afgan care a lucrat in anii '79 in cadrul Ministerului Minelor. Inarmat cu vechile harti rusesti, U.S. Geological Survey a inceput inca din anul 2006 o serie de survolari la inaltime asupra Afganistanului. Specialistii americani s-au folosit de echipament de ultima ora bazat pe masuratori magnetice si gravitationale. Echipamentul a fost atasat pe un avion de tip Navy Orion P-3, care a survolat astfel peste 70% din suprafata tarii. Datele obtinute au fost intr-atat de producatoare de sperante pentru Wshington, incat, un an mai tarziu, echipa de geologi s-a reintors pentru un studiu si mai sofisticat, de data acesta la bordul unui avion britanic de bombardament echipat cu instrumente care ofereau imagini tridimensionale ale depozitelor minerale de mica si mare adancime. A fost cel mai detaliat si avansat studiu asupra subsolului afgan realizat vreodata.

Capitala miniera a lumii Rezultatele au fost - aparent - uitate, pentru ca in noiembrie 2009, o forta speciala delegata de Pentagon cu misiunea de a afla datele finale asupra bogatiilor afgane s-a infiintat de urgenta in "teatrul de operatiuni impotriva terorismului". Pana in prezent, conform datelor Pentagonului, cele mai mari depozite naturale investigate contin zacaminte majore de fier si cupru. Zacamintele sunt atat de voluminoase incat fac, teoretic, ca la ora actuala Afgansitanul sa detina cele mai mari rezerve de cupru si fier din lume. Alte descoperiri includ mari depozite de Niobiu, un metal usor, foarte rar, folosit in obtinerea de oteluri cu proprietati superconductoare. Rezervele de gaze naturale ale Afganistanului contin aproximativ 150 de miliarde de metri cubi. Zacamintele de carbuni din acesta tara insumeaza, de asemeni, cifra enorma de peste 400 milioane de tone. In anul 1983, in Muntii Khwaja Rawash situati la nord de Kabul, expertii sovietici erau in extaz: identificasera unul dintre cele mai mari zacaminte de uraniu din lume. In anul 2009, americanii gustau un extaz si mai mare: tocmia descoperisera ca Afganistanul mai detinea depozite similare de uraniu in Koh Mir Daoud, langa Herat si Kharkiz, in provincia Khandahar.

Muntii Khwaja Rawash care contin un imens zacamant de uraniu se afla chiar in proximitatea aeroportului international din Kabul.

De asemenea, saraca tara asiatica mai detine importante zacaminte de azbest natural, aur, argint, nichel, zinc, mercur, bauxita, potasiu, grafit, turmaline, smaralde, safire si rubine. Insa marea bogatie a subsolului afgan consta in depozitele sale de fier cu o puritate nemaintalnita. La o prima estimare, depozitele feroase contin circa 2 miliarde de tone de amestecuri din hematite si magnatite, amestecuri care contin circa 62% fier pur. Cel mai mare depozit de cupru din Afganistan se afla undeva la 50 km nord de capitala Kabul, in valea Aynak. Zacamintele contin peste 300 milioane tone de minereu cu o puritatea a cuprului de 0,7-1,5%. Nu mai putin de 80 % din rezervele mondiale de lapis-lazuli, o piatra semi-pretioasa, sunt inca neexploatate, fiind ascunse in subsolul afgan. Inainte de invazia sovietica din anul 1979, minerii afgani extrageau, anual, circa 6.000 tone de lapis-lazuli, o cantitate infima fata de grosul zacamintelor.

Litiul este un metal foarte pretios pentru ca este rar... mai putin in Afganistan Insa, probabil cea mai ravnita comoara din Afganistan consta in imensele zacaminte de litiu descoperite de americani in toamna anului trecut. Singure, doar rezervele de litiu ar putea scoate Afganistanul din saracia crunta din prezent si - teoretic - l-ar transforma intr-o tara mai bogata decat toate statele est-europene intrate in U.E. cu ocazia ultimului val de integrare. Litiul este materia prima pentru bateriile si unele componente din laptop-uri, telefoane mobile si alte echipamente, de la cele de buzunar la navetele cosmice! Pe plan mondial, cerinta pentru litiu este atat de mare incat Afganistanul ar putea ajunge in viitor « Arabia Saudita a litiului » dupa cum estimeaza expertii americani de la U.S. Geological Survey. Nici zacamintele de aur ale Afganistanului nu sunt modeste. Ba din contra, unii experti estimeaza ca daca se va trece la exploatarea tuturor zacamintelor aurifere afgane, piata mondiala a aurului va scadea cu peste 50% in doar prima luna de exploatare. Cu aceste noi date in fata, se pare ca scopurile americanilor in Afganistan sunt mai « nuantate » si nu-i vizeaza doar pe teroristi, fanaticii musulmani sau de negasitul Osama bin Laden.

Ok, Ce faceti cu chinezii si rusii?

"Oh, Doamne, este un potential absolut urias aici. Practic aceasta tara sta pe comori", exclama recent, intr-un interviu, generalul David H. Petraeus, comandantul fortelor americane din Afganistan, uluit si el de grandoarea datelor prezentate in raportul geologilor americani. Cum saracacioasa economie afgana consta, de fapt, in agricultura si pastoritul de subzistenta, produsul intern brut de aici este printre cele mai scazute din lume. Pe baza ultimei descoperiri, o parte a oficialilor afgani, satui de razboi, viseaza cu ochii deschisi la reconstructia tarii.

Generalul David H. Petraeus, omul care stie despre ce e vorba

"Acest moment, va deveni coloana vertebrala a proaspetei economii afgane. Va deveni piatra pe care ne vom reconstrui patria" declara emotionat Jalil Jumriany, un consilier al ministrului afgan al mineritului. Este, totusi, greu de crezut ca presupunerile senine ale afganilor se vor transforma prea curand in realitate. Statele Unite ale Americii au fost, deja, acuzate ca impun un monopol economic si financiar asupra firavului stat afgan. In plus, cei doi mari rivali ai Unchiului Sam, Rusia si China, nu s-au impacat deloc cu situatia si pandesc deja la orizont. Cu atat mai mult cu cat lumea nu mai este impartita in sfere clare de influenta, cum era in perioada Razboiului Rece, iar marile puteri se zbat pentru stabilirea de noi ierarhii. China si Rusia incearca sa profite din plin de criza care inca bantuie o America condusa de Barack Obama un presedinte (inca) popular dar - pana acum - slab.

Hu Jintao, presedintele Chinei, priveste cu interes spre Afganistan

In ciuda masivelor investitii din regiune si a prezentei trupelor americane, o serie de oficiali americani se tem de China - singura tara din lume care nu a simtit criza economica mondiala, ba mai mult de atat: a prosperat mai mult ca oricand in ultimii doi ani. Noul colos economic al lumii nu se sinchiseste prea tare de sentimentele si interesele americanilor. Foamea economiei chineze este tot mai mare, iar bogatiile naturale ale Afganistanului si Iranului, state aflate in imediata apropiere a Chinei, sunt singurele care o pot astampara. Iar, in prezent, China nu mai are niciun motiv sa se teama de S.U.A. Astazi, S.U.A. au ajuns sa se imprumute in dolari la Banca Chinei, iar 90% din bunurile de larg consum de pe piata americana sunt fabricate in China. Influenta Marelui Dragon de la Rasarit este atat de mare, incat pana si unele componente ale armelor din dotarea armatei americane au ajuns sa fie fabricate in China. Beijingul nici nu a stat prea mult pe ganduri. La inceputul acestui an, chinezii au cumparat deja de la capeteniile tribale, valoroasa mina de cupru din Aynak, provincia Logar. Situatia este din ce ince mai tensionata, Beijingul nesfiindu-se sa aplice Washington-ului presiuni dintre cele mai diverse.

Rusii au spalat putina (sic!), in 1989, cand trupele sovietice s-au retras din Afganistan dupa un extenuant razboi de guerilla

Astazi, duo-ul de la Kremlin incearca sa recastige influenta fostului U.R.S.S. in Asia. In conditiile in care informatiile despre bogatiile subterane din Afganistan sunt adevarate, acesta devine pretendentul principal la titlul de perla coroanei tarului de la Moscova. Nici Moscova nu se limiteaza la rolul de observator. Stapana de odinioara a comorii cunoaste inca multe secrete. Recentele tulburari din Turkmenistan, Kazahstan, Tadjikistan si Kirghistan, concretizate in caderea regimurilor pro-americane, sugereaza o apropiere discreta, dar insistenta a Rusiei. In plus, apropierea fara precedent dintre Rusia si China, alaturi de posibilitatea tot mai clara de prefigurare a unei Eurasii unite, nu face decat sa puna bete in roata proiectellor americane in Afganistan. Din nefericire, dupa cum putem astazi sa prefiguram viitorul, sunt slabe sperante ca afganii, proprietarii de drept ai comorii, sa se bucure de mostenirea din subsolul patriei lor.

2013-01-05T21:44:00.000+02:00

Cele mai bune imagini din astronomie surprinse în anul 2012

Universul nu este doar interesat, el este frumos şi plin de culoare! Anul acesta, mulţumită tehnologiei, observatoarele NASA şi nu numai au surprins unele dintre cele mai uimitoare imagini din spaţiul cosmic. Chiar dacă le-aţi văzut atunci când au fost publicate, merită să le mai trecem odată în revistă şi să ne bucurăm ochii cu un top al celor mai bune imagini din astronomie.

Limbile de foc

Pe 21 august 2012, a avut loc o furtună solară în timpul căreia o parte din materialul de pe suprafaţa Soarelui a fost ridicat de câmpul magnetic. Uneori aceste materiale cad înapoi, însă nu şi de data aceasta. Anul acesta, sute de milioane de tone de plasmă supraîncălzită a fost ejectată în spaţiu cu o viteze de 1,400 kilometri pe secundă.

Venus tranzitează Soarele

Venus orbitează mai aproape de Soare decât noi şi uneori, orbitele noastre se aliniază astfel încât Venus trece direct prin faţa Soarelui. Ultima dată, evenimentul s-a produs în data de 5 iunie 2012. Probabil că milioane de fotografii au imortalizat aceste momente, însă una dintre ele o surprinde cel mai bine pe Venus cum începe să eclipseze Soarele.

Cea mai bună fotografie din vacanţă

Unul dintre cele mai importante evenimente ale anului a fost amartizarea lui Curiosity. În data de 31 octombrie, înzestrat cu mai multe echipamente ştiinţifice decât orice vehicul trimis până acum spre vreo altă planetă, Curiosity a folosit instrumentul Mars Hand Lens Imager pentru a realiza 55 de de imagini în care personajul principal este chiar el.

Ochiul lui Saturn

Saturn este vestit pentru inelele sale magnifice şi flota sa bizară de sateliţi naturali. Cu toate acestea, lucruri ciudate se întâmplă şi la suprafaţa planetei. Saturn este un gigant gazos cu o atmosferă extrem de groasă. La polul nord are un vortex hexagonal cu un diametru de 25.000 de kilometri, dublu faţă de cel al Pământului (12,756.1 km). În centrul hexagonului există un ciclon, numit Ochiul lui Saturn. Acesta a fost surprins anul acesta într-o imagine splendidă, realizată de sonda Cassini.

Focul rece din Orion

În astronomie e ca în viaţă: ceea ce vezi depinde de modul în care priveşti. Ochii noştri sunt sensibili la lumina vizibilă, o parte foarte îngustă a spectrului electromagnetic. Când îl privim pe M78, un nor de gaz din apropierea centurii lui Orion, vedem doar materialele care emit sau reflectă lumina vizibilă, praful interstelar din regiune fiind rece şi negru. Dacă dacă am avea ochelari cu infra roşu am vedea cum praful străluceşte. Telescopul APEX a fost creat special pentru a „vedea” astfel, motiv pentru care, specialiştii au combinat o imagine prelevată de el împreună cu o alta realizată de Digitized Sky Survey.

Monstrul

În inima galaxiei Hercule A există o gaură neagră monstruoasă. Discul său este atât de fierbinte în centru încât materialele absorbite ar vrea să se dilate brusc şi să se îndepărteze. Magnetismul, frecarea şi alte forţe fac ca materialul să se împartă în fascicule gemene care ţâşnec de la polii discului cu o asemenea vitează încât călătoresc sute de mii de ani lumină. Această imagine este o combinaţie între fotografiile lui Hubble, care au surprins galaxia şi cea a lui Karl G. Jansky Very Large Array, care a detectat undele radio emise de materialul din gaura neagră.

În adâncul Universului

Cunoscută sub numele de Hubble eXtreme Deep Field, sau XDF, imaginea a fost realizată cu ajutorul datelor prelevate de Hubble în ultimii 10 ani şi cuprinde un total de 2.000 de fotografii care surprind un petec de cer din centrul unei alte imagini numită Hubble Ultra Deep Field. Hubble Ultra Deep Field a fost realizată pe baza unor imagini surprinse între 24 septembrie 2003 şi 16 ianuarie 2004 şi prezintă o arie cu aproximativ 10.000 de galaxii din constelaţia Fornax. Imaginea cuprinde aproximativ 5.500 de galaxii, unele dintre ele datând de acum 13,2 miliarde de ani.

Calea Lactee

Fotograful Randy Halverson a realizată această fotografie a Căii Lactee care se ridică deasupra lacolitului Devil’s Tower, din Wyoming. Mai multe imagini de acest fel tot fi admirate în timelapse-ul realizat de Halverson.

Un telescop foarte mare, o nebuloasă pe măsură

Stelele se nasc în nori de gaz şi praf.
Aceste nebuloase pot fi mici, situaţii în care nasc o singură stea, sau pot fi imense, cazuri în care formează mii. Nebuloasa Carina este unul dintre aceşti monştrii. Chiar şi de la o depărtare de 7.000 de ani lumină, ea este destul de strălucitoare încât să poată fi observată cu ochiul liber. Această imagine realizată de VLT Survey Telescope, surprinde nebuloasa în toată splendoarea ei.

Haosul facerii

30 Doradus este o altă fabrică de stele care, de data aceasta, a fost surprinsă de Hubble. Situată la 170,000 de ani lumină de noi, 30 Dor este una dintre cele mai mari „creşe” de stele, observate până acum. Până acum, specialiştii au estimat că ea deţine mai bine de 100.000 de stele.

2013-01-05T21:17:00.004+02:00

Cum vom fi noi peste 10 ani? Oamenii de ştiinţă oferă un răspuns surprinzător

Atunci când ne amintim de modul în care eram în trecut, fostul nostru „sine” pare diferit. Aşadar, ştim cât de mult s-au schimbat personalitatea şi gusturile noastre de-a lungul anilor.

Cu toate acestea, atunci când privim spre viitor, ne aşteptăm să rămânem la fel, explică o echipă de psihologi care a efectuat studii asupra modului în care oamenii îşi percep sinele.

Specialiştii au denumit acest fenomen „iluzia sfârşitului istoriei”, în care oamenii tind să „subestimeze cât de mult se vor schimba în viitor”.

Conform acestei cercetări, ce s-a desfăşurat pe 19.000 de persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 68 de ani, această iluzie persistă din anii adolescenţei până după pensionare.

„Oamenii de vârstă mijlocie – ca mine – reflectă adesea asupra modului în care erau în adolescenţă cu amuzament şi tristeţe”, a explicat unul din autori,
Daniel T. Gilbert, un psiholog de la Universitatea Harvard. „Ce nu realizăm niciodată este faptul că în viitor, sinele nostru va privi la modul în care suntem astăzi în exact acelaşi fel.

La toate vârstele credem că suntem cei mai isteţi şi de fiecare dată ne înşelăm”, a explicat Gilbert. Alţi psihologi s-au declarat intrigaţi de rezultatele publicate în jurnalul Science şi au fost impresionaţi de cantitatea dovezilor care susţin această descoperire.

Participanţii au fost întrebaţi despre trăsăturile lor de personalitate şi despre preferinţele lor – mâncărurile vacanţele, hobby-urile şi formaţiile preferate – în anii trecuţi şi în prezent, fiind rugaţi apoi să facă o serie de predicţii despre viitor. Deloc surprinzător, participanţii mai tineri la studiu au relatat mai multe schimbări în deceniul trecut decât respondenţii mai vârstnici.

Atunci când au fost rugaţi să prezică care trăsături ale personalităţii şi care gusturi urmează să se schimbe în următorii 10 ani, participanţii de toate vârstele estimau doar schimbări minore.

Astfel, o femeie tipică de 20 ani prevedea mult mai puţine schimbări pentru următorii 10 ani în comparaţie cu schimbările din deceniul trecut relatate de o femeie de 30 de ani.
Această discrepanţă se menţinea la toate grupele de vârstă. Discrepanţa nu pare să fie provocată de problemele de memorie, deoarece schimbările de personalitate relatate de oameni erau consistente cu cele reliefate de cercetările independente care măsurau modul în care trăsăturile de personalitate se schimbă cu vârsta

Oamenii păreau mult mai pricepuţi în a-şi aminti „sinele din trecut” decât în a-şi imagina modul în care se vor schimba în viitor. De ce are loc acest lucru? Dr. Gilbert şi colaboratorii săi, Jordi Quoidbach de la Universitatea Harvard şi Timothy D. Wilson de la University of Virginia, au câteva teorii.

Prima se bazează pe o tendinţă bine-documentată a oamenilor: aceea de a-şi supraestima propria splendoare.
„A crede că am ajuns pe culmea evoluţiei personale ne face să ne simţim bine”, a explicat Dr. Quoidbach. „Sentimentul de «mi-aş fi dorit să ştiu atunci ce ştiu acum» ne dă o senzaţie de satisfacţie şi de înţeles, pe când realizarea faptului că preferinţele şi valorile noastre sunt temporare ne-ar duce să ne îndoim de fiecare decizie pe care o luăm, generând astfel anxietate”, a mai spus specialistul.

O altă variantă ar putea fi faptul că este nevoie de mai multă energie mentală pentru a prezice viitorul decât este necesară pentru a ne aminti trecutul. „Oamenii pot confunda dificultatea imaginării schimbărilor personale cu probabilitatea scăzută a schimbării în sine”, au explicat autorii. Fenomenul are şi aspecte neplăcute, au mai spus cercetătorii. De exemplu, mulţi oameni iau decizii în tinereţe – de exemplu, decizia de a-şi face un tatuaj, sau de a se căsători – pe care ajung să le regrete.

Această iluzie a stabilităţii ar putea conduce la aşteptări financiare ciudate, lucru demonstrat de cercetători într-un experiment în care au cerut oamenilor să spună câţi bani ar plăti pentru a lua parte la un concert al formaţiei preferate.

Atunci când au fost întrebaţi câţi bani ar fi dispuşi să plătească pentru a merge la un concert al formaţiei preferate de acum 10 ani, participanţii erau dispuşi să plătească, în medie, aproximativ 80 de dolari.

Atunci când erau întrebaţi câţi bani ar fi dispuşi să plătească pentru a vedea peste 10 ani un concert al formaţiei preferate de astăzi, aceştia erau dispuşi să plătească 129 de dolari.

Aşadar, chiar dacă şi-au dat seama că formaţii precum Dixie Chicks sau Creed şi-au pierdut din atractivitate, oamenii se aşteaptă ca Rihanna sau Coldplay să continue să fie interesanţi pentru eternitate. Cu toate acestea, un alt studiu efectuat de Gilbert a arătat un alt efect interesant: atunci când oamenii simt că au posibilitatea de a se răzgândi, sunt mai puţin fericiţi cu alegerea pe care au făcut-o. Oamenii care fac alegeri ireversibile tind să fie mai fericiţi decât cei care au posibilitatea de a se răzgândi ulterior, a explicat Gilbert. „O lume ideală ar putea fi una în care ai posibilitatea să te răzgândeşti, dar nu ştii acest lucru”, a concluzionat Gilbert.

Surse: New York Times, LiveScience

2013-01-05T21:14:00.000+02:00

LHC se va opri din funcţiune timp de doi ani, urmând ca în 2015 să descifreze secretele Big Bangului

Cel mai mare şi cel mai puternic accelerator de particule din lume va intra într-o perioadă de hibernare începând cu luna martie, permiţând inginerilor să efectueze o modernizare care îi va permite să atingă niveluri de energie foarte ridicate, ce vor putea deschide calea spre noi descoperiri uluitoare în urma identificării bosonului Higgs. Viena de la 63€› Rezervă bilete de avion prin Odată ce acceleratorul în valoare de 10 miliarde de dolari va fi redeschis la începutul anului 2015, acesta va putea fi folosit pentru a observa fenomene rare şi pentru a desluşi mai multe mistere, a explicat James Gillies, purtătorul de cuvânt al laboratorului de fizica particulelor cunoscut lumii sub numele CERN.

Marele Accelerator de Hadroni — Large Hadron Collider, aşa cum este cunoscut în limba engleză — situat sub graniţa dintre Elveţia şi Franţa va continua să funcţioneze încă două luni, oprindu-se apoi din funcţiune pentru a permite inginerilor să amplaseze câteva mii de cabluri superconductoare care vor permite acceleratorului să atingă „energia maximă permisă de design”, a explicat Gillies.

Fizicienii de la Centrul European de Cercetări Nucleare (cunoscut sub numele CERN, acronimul său în limba franceză) nu vor înceta lucrul în timp ce acceleratorul va fi oprit. Aceştia au de studiat cantităţi uriaşe de date obţinute în urma descoperirii în 2012 a noii particule subatomice ce poartă numele de bosonul Higgs, urmând să obţină noi informaţii despre univers. --> În următoarele două luni, LHC-ul va ciocni protoni cu ioni de plumb, ca apoi să fie supus câtorva săptămâni de teste înainte să fie oprit.

Acceleratorul a fost lansat în septembrie 2008, însă a fost oprit la doar nouă zile după lansare când o problemă de sudură a dus la supraîncălzire, dăunând magneţii masivi şi alte elemente ale acceleratorului. Reparaţiile au costat 40 de milioane de dolari.

De la repornirea acceleratorului în noiembrie 2009, acesta a funcţionat aproape fără probleme, iar nivelul de energie a fost crescut treptat până la niveluri record, producând cantităţi uriaşe de date

. --> Cu toate acestea, din cauza accidentului din 2008, acceleratorul a fost nevoit să funcţioneze la un nivel al energiei mult situat sub capacităţile din proiectul acceleratorului. Pentru a repara această deficienţă, inginerii vor instala în următorii doi 10.000 de cabluri superconductoare reproiectate, acestea urmând să formeze o legătură între magneţi.

Noile cabluri vor îmbunătăţi semnificativ capacitatea acceleratorului de a simula momentele ce au avut loc la scurt timp după Big Bang, acum aproape 14 miliarde de ani. „Vom obţine mai multe coliziuni. Cu cât sunt mai multe coliziuni, cu atât sunt şanse mai mari să observăm evenimente rare. Particula Higgs e doar una din numeroasele dorinţe pe care le avem de la acest accelerator de particule, aşadar creşterea nivelului de energie va duce la creşterea potenţialului de a face descoperiri”, a concluzionat Gillies.

Sursa: Associated Press

2013-01-05T21:09:00.001+02:00

Prima reuşită uluitoare a anului 2013: cercetătorii au obţinut o temperatură mai scăzută decât zero absolut! Zero absolut este considerată, adeseori, a fi cea mai scăzută temperatură posibilă. Acum, însă, cercetătorii au demonstrat că pot obţine temperaturi şi mai scăzute într-un tărâm bizar, al „temperaturilor negative”. În mod ciudat, o altă metodă de a privi aceste temperaturi negative este de a le considera mai fierbinţi decât infinitul, au adăugat cercetătorii. Reuşita fără precedent ar putea duce la conceperea unor noi motoare care, teoretic, ar putea prezenta o eficienţă mai mare de 100%, desluşind totodată mistere precum cel al energiei întunecate, substanţa misterioasă care, aparent, destramă universul.

Temperatura unui obiect măsoară de fapt viteza de deplasare a atomilor săi – cu cât un obiect este mai rece, cu atât atomii sunt mai înceţi. La temperatura de zero Kelvin, adică minus 273,15 grade Celsius, atomii încetează să se mai deplaseze. Astfel, nimic nu poate fi mai rece decât zero pe scara Kelvin. Pentru a înţelege temperaturile negative obţinute acum de oamenii de ştiinţă, trebuie să privim scara temperaturii ca fiind o buclă, nu o scară liniară. Temperaturile pozitive formează o parte a buclei, iar cele negative cealaltă parte.

Atunci când temperaturile scad sub zero sau se ridică deasupra infinitului în partea pozitivă a scării, ele intră în teritoriul negativ. --> În cazul temperaturilor pozitive, este mai probabil ca atomii să ocupe stări de energie scăzută decât stări de energie ridicată, tipar cunoscut sub denumirea „distribuţia Boltzmann”. Atunci când un obiect este încălzit, atomii săi pot atinge niveluri mai ridicate de energie. Distribuţie Boltzmann (stânga - temperaturi pozitive, centru - temperaturi infinite, dreapta - temperaturi negative)

La zero absolut, atomii ocupă cea mai scăzută stare a energiei. La o temperatură infinită, atomii ocupă toate stările de energie. Temperaturile negative sunt opusul temperaturilor pozitive – astfel că este mai probabil ca atomii să ocupe stări de energie ridicată decât stări de energie scăzută.

„Distribuţia Boltzmann inversată este marca temperaturii absolute negative, iar asta este ceea ce am reuşit noi”, a explicat cercetătorul Ulrich Schneider, fizician la Universitatea din Munchen, Germania. „Cu toate acestea, gazul nu este mai rece decât zero kelvin, ci mai fierbinte. Este chiar mai fierbinte decât oricare temperatură pozitivă – pur şi simplu, scara temperaturii nu se termină la infinit, ci sare la valori negative”, a adăugat cercetătorul.

Aşa cum ne-am putea aştepta, obiectele cu temperaturi negative se comportă ciudat. De exemplu, energia circulă de regulă de la obiectele cu temperaturi pozitive ridicate către cele cu temperaturi pozitive scăzute – cu alte cuvinte, obiectele mai fierbinţi încălzesc obiectele mai reci, iar obiectele mai reci răcesc obiectele mai fierbinţi, până când ajung la o temperatură comună. În schimb, energia va circula întotdeauna de la obiectele cu temperatură negativă spre obiectele cu temperatură pozitivă. În acest sens, obiectele cu temperatură negativă sunt întotdeauna mai fierbinţi decât cele cu temperaturi pozitive.

O altă consecinţă ciudată a temperaturilor negative are legătură cu entropia, care măsoară cât de dezordonat este un sistem. Când obiectele cu temperaturi pozitive eliberează energie, ele cresc entropia lucrurilor din jurul lor, făcându-le să se comporte mai haotic. În schimb, atunci când obiectele cu temperaturi negative eliberează energie, ele absorb entropie.

Temperaturile negative ar fi fost considerate imposibile, deoarece nu există, în mod normal, o limită superioară a cantităţii de energie pe care o pot avea atomii, conform teoriei actuale (există însă o limită a vitezei cu care pot călători, conform teoriei relativităţii postulate de Einstein).

Pentru a genera temperaturi negative, oamenii de ştiinţă au creat un sistem în care atomii au o limită în ceea ce priveşte energia pe care o pot avea. Mai întâi, aceştia au răcit aproximativ 100.000 de atomi la o temperatură pozitivă de câţiva nanokelvin – mai exact, o miliardime dintr-un kelvin. Au răcit aceşti atomi în cadrul unei camere vidate, izolându-i astfel de orice influenţă de mediu care i-ar fi putut încălzi accidental. De asemenea, cercetătorii au folosit o reţea de fascicule laser şi câmpuri magnetice pentru a controla cu precizie modul în care se comportă respectivii atomi, stimulându-i astfel să intre în noul tărâm al temperaturii.

„Temperaturile pe care le-am obţinut sunt nanokelvin negativ”, a explicat Schneider.

Temperatura depinde de cât de mult se deplasează atomii – câtă energie cinetică au. Reţeaua de fascicule laser a creat milioane de puncte luminoase strălucitoare în care atomii se puteau mişca, dar în care energia lor cinetică era limitată.

--> Temperatura depinde, de asemenea, de câtă energie potenţială au atomii şi de câtă energie se află în interacţiunile dintre atomi. Cercetătorii au folosit „reţeaua optică” pentru a limita energia potenţială a atomilor, iar câmpurile magnetice au fost folosite pentru a controla cu fineţe interacţiunile dintre atomi.

Temperatura prezintă o legătură cu presiunea – cu cât ceva este mai fierbinte, cu atât se extinde mai mult spre exterior, şi cu cât este mai rece, cu atât se contractă. Pentru a se asigura că acest gaz avea o temperatură negativă, cercetătorii erau nevoiţi să-i dea şi o presiune negativă, modificând interacţiunile atomilor până când aceştia se atrăgeau mai mult decât se respingeau.

„Am creat prima stare de temperatură absolut negativă pentru particule în mişcare”, a declarat cercetătorul Simon Braun de la Universitatea din Munchen.

Temperaturile negative ar putea fi folosite pentru a crea motoare termice – motoare care convertesc energia termică în energie mecanică, la fel ca motoarele de combustie – cu o eficienţă mai mare de 100%, ceva ce pare aparent imposibil. Aceste motoare ar absorbi energie nu doar de la substanţele mai calde, ci şi de la cele mai reci. De aceea, efortul depus de motor ar fi mai mare decât energia obţinută de la substanţa fierbinte.

De asemenea, temperaturile negative ar putea elucida unul din cele mai mari mistere ale ştiinţei. Oamenii de ştiinţă se aşteptau ca atracţia gravitaţională a materiei să încetinească expansiunea Universului după Big Bang, oprind-o la un moment-dat, ca apoi să o inverseze în ceea ce a fost supranumit „Big Crunch”. Cu toate acestea, expansiunea Universului pare să accelereze, iar cosmologii sugerează că acest lucru se datorează energiei întunecate, o substanţă încă necunoscută care ar putea compune mai bine de 70% din cosmos.

În acelaşi fel, presiunea negativă a gazului creat de cercetători ar trebui să ducă la colapsul acestuia. Totuşi, temperatura negativă previne ca acest lucru să se petreacă. De aceea, temperaturile negative ar putea prezenta câteva paralele interesante cu energia întunecată ce ar putea asista oamenii de ştiinţă să înţeleagă această enigmă.

Temperaturile negative ar putea, totodată, să elucideze misterele stărilor exotice ale materiei, ducând la generarea unor sisteme care în mod normal nu ar putea fi stabile. „O mai bună înţelegere a temperaturii ar putea conduce la lucruri noi la care nici nu ne-am gândit până acum. Când studiezi lucrurile de bază foarte amănunţit, nu ştii unde poţi ajunge”, a concluzionat Schneider.

Cercetarea este publicată în ediţia din 4 ianuarie a prestigiosului jurnal Science.

Surse: Quantum-Munich, LiveScience, Nature

Omul care a schimbat Terra mai mult decât oricare altă fiinţă: Thomas Midgley Jr.

2012-08-31T20:59:00.002+03:00

Data de 18 mai 1889 a rămas în istoria omenirii ca ziua în care s-a născut cel care avea să schimbe faţa Pământului mai mult decât orice altă fiinţă: Thomas Midgley Jr. Astăzi, numele său este cunoscut unui număr restrâns de oameni, puţini ştiind povestea vieţii sale şi a invenţiilor ce au transformat societăţi şi ecosisteme.

În cei 55 de ani de viaţă, Thomas Midgley a provocat o transformare a stilului de viaţă occidental, făcând posibilă dezvoltarea societăţii americane în stilul binecunoscut: case în suburbii, mall-uri imense şi popularea zonei călduroase din sudul Statelor Unite.

Anii de început ai lui Thomas Midgley Jr.

Midgley s-a născut într-o familie de inventatori: tatăl şi bunicul său deţineau brevete de invenţie, iar un strămoş al său lucrase pentru James Watt, inventatorul motorului cu aburi.

În 1905, când urma cursurile unei şcoli din Connecticut, tânărul Thomas s-a confruntat cu o situaţie ce avea să-l familiarizeze cu instrumentul ştiinţific care i-a permis să calce urmele bărbaţilor din familia sa: o dispută cu un profesor. În timpul primei ore de chimie la care a participat Midgley jr., profesorul a afirmat în faţa clasei că tabelul periodic al elementelor reprezintă o dovadă a existenţei lui Dumnezeu. Tânărul Thomas nu a fost de acord cu declaraţia profesorului.

„Ne-am certat. Eu am susţinut că singurul lucru pe care îl demonstrează tabelul periodic este faptul că atomii sunt compuşi din particule mai mici. Disputa a durat zile şi săptămâni întregi, însă nu a fost nicidecum una fără rost. De-a lungul acelei dezbateri m-am familiarizat cu tabelul periodic, care mi-a rămas în minte ca un instrument extrem de util în munca de cercetare”, a povestit ulterior Midgley jr.

Thomas s-a hotărât să urmeze exemplul tatălui său şi s-a înscris la facultatea de inginerie mecanică din cadrul Universităţii Cornell. În ciuda faptului că a inovat ulterior în domeniul chimiei, în timpul facultăţii nu a studiat decât noţiunile elementare ce erau predate tuturor viitorilor ingineri de la Cornell. În timpul facultăţii nu s-a remarcat prin conştinciozitate, studiind minimul necesar la majoritatea cursurilor, pentru a se putea concentra asupra celor care îl interesau.

După terminarea facultăţii, în 1911, Thomas a obţinut prima sa slujbă în cadrul companiei National Cash Register (NCR), cu sediul în Dayton, Ohio. La începutul secolului al XX-lea, Dayton era un veritabil centru al inovaţiei, fiind locul în care fraţii Wright au construit aeronava cu care au efectuat primul zbor dirijat din istoria aeronauticii. Midgley a lucrat un an la NCR, unde şi-a descoperit pasiunea pentru cercetarea industrială şi l-a cunoscut pe cel care avea să joace un rol esenţial în viaţa sa: Charles Kettering.

Anul petrecut în cadrul NCR l-a făcut pe Midgley să-şi dorească să facă experimente pentru a descoperi noi produse, însă contextul economic de la acea vreme nu-i era favorabil încă. Thomas avea să-şi petreacă următorii ani muncind pentru tatăl său, în cadrul unei companii ce comercializa pneuri. În 1916, când afacerea de familie a dat faliment, Midgley s-a trezit într-o situaţie critică. „Deodată, eram fără un loc de muncă, cu o soţie şi doi copii de întreţinut şi cu foarte puţini bani în bancă. Am întreprins o călătorie rapidă prin ţară, contactând numeroşi oameni din diferite industrii, dar nu am găsit o slujbă pe placul meu. Când m-am întors acasă, am luat cea mai importantă decizie din viaţa mea: am hotărât să lucrez pentru domnul Kettering, indiferent de salariul oferit, şi să văd ce se întâmplă”, a relatat ulterior Midgley.

Prima descoperire a lui Midgley ce avea să schimbe Terra

Atunci când Midgley a devenit angajatul lui Kettering, automobilul destinat maselor largi era o invenţie veche de doar 10 ani. Trăsura cu cal continua să fie principalul mijloc de locomoţie. Statisticile arată că în New York trăiau 74.000 de cai în 1896, fiecare dintre aceştia lăsând zilnic pe străzile oraşului aproximativ 10 kilograme de balegă. În multe cartiere, aceasta era strânsă în movile înalte de 10 metri. Mai mult, în fiecare an erau abandonate pe străzi leşurile a 8.000 de cai, cu care se hrăneau muştele, şobolanii şi porcii săracilor ce locuiau în oraş.

Charles Kettering a fost unul dintre cei care au permis oraşelor să devină mult mai curate, contribuţia sa constând în facilitarea înlocuirii mijloacelor de locomoţie cu tracţiune animală de către cele cu tracţiune motorizată. La început, motoarele automobilelor erau pornite cu o manivelă ce opunea atâta forţă încât putea să rupă braţul celui mai puternic bărbat. Kettering a venit cu o inovaţie extraordinară, folosită şi în ziua de astăzi: sistemul de aprindere electrică a motoarelor. Inventarea acestuia a permis dublarea pieţei automobilelor, făcând posibil totodată un pas important pentru emanciparea femeilor.

În timp, Kettering a venit cu noi invenţii în domeniul auto, obţinând numeroase brevete. Cu toate acestea, el a declarat că „cea mai mare descoperire pe care am făcut-o vreodată a fost Tom Midgley”. Motivaţia acestei afirmaţii a fost rezolvarea unei probleme care afecta majoritatea motoarelor la începutul secolului al XX-lea: detonaţia. Detonaţia apărea atunci când amestecul de combustibil şi aer ardea cu o viteză foarte mare, afectând pistoanele din motor.

Înainte de Primul Război Mondial, fiecare şofer era familiarizat cu această problemă a motoarelor cu combustie internă. Acest fenomen de „ciocănire” (knock, aşa cum este denumit în limba engleză) apărea atunci când carburantul ardea într-un mod anormal, repetarea sa ducând la distrugerea motoarelor. Automobilele nu erau singurele vehicule afectate de această problemă: şi pistoanele din motoarele aeronavelor folosite de armata SUA în Primul Război Mondial erau distruse la rândul lor din cauza detonaţiei.

Nivelul de detonaţie înregistrat în motoare era afectat de tipul de combustibil folosit. Cu cât acesta avea o cifră octanică mai ridicată, cu atât detonaţia avea loc mai rar. Combustibilii de acest tip erau însă rari şi scumpi în anii ‘20, astfel că industria auto americană se afla într-un punct de răscruce: producătorii puteau opta pentru motoare mici, extrem de eficiente, dar care necesitau benzină scumpă, cu cifră octanică mare, sau motoare mari ce puteau funcţiona cu un combustibil cu o cifră octanică mai mică, dar mult mai ieftin.

Principalul client al laboratorului de cercetare în care lucra Kettering era compania General Motors (GM), care încerca să detroneze celebrul Model T, automobilul fabricat de Ford ce avea un succes imens în acea vreme în SUA. Pentru a putea vinde automobile unui număr mare de clienţi, GM nu putea apela la un combustibil scump. Totodată, publicul nu avea cum să fie cucerit de o maşină al cărei motor suferea de problema detonaţiei.

Această problemă avea să fie rezolvată de Midgley. Studiind-o, Thomas observase că toate substanţele antidetonante erau compuse din elemente chimice grupate în partea din dreapta-jos a tabelului lui Mendeleev şi că elementele din partea de jos, cu atomi grei, erau foarte eficiente ca substanţe antidetonare. Din acest motiv, plumbul părea un candidat promiţător, Midgley relatând ulterior că „am prezis că tetraetilul de plumb va rezolva această problemă a detonării”.

Tetraetilul de plumb, un compus rar şi otrăvitor, fusese descoperit de un chimist german în 1852. În 1921, după 75 de ani, un asistent al lui Midgley a reuşit să producă în laborator o cantitate foarte mică din această substanţă. După turnarea unei linguriţe de tetraetil de plumb în benzina dintr-un motor afectat de detonare, zgomotul a fost înlocuit imediat de torsul motorului. Testând cantităţi din ce în ce mai mici, membrii echipei lui Midgley au descoperit că era suficientă o concentraţie a tetraetilului de plumb de doar 0.05% pentru a face combustibilul să ardă mai încet şi a evita detonaţia. După 3 ani de căutări, Midgley găsise comoara ce avea să-l facă un om extrem de bogat.

Consecinţele negative ale descoperirii lui Midgley

La începutul secolului al XX-lea, plumbul era folosit în numeroase produse destinate publicului larg, în ciuda faptului că se ştia că este o substanţă periculoasă. De la recipente metalice până la pesticide şi tuburi de pastă de dinţi, plumbul putea fi găsit mai peste tot. Cu toate acestea, oamenii nu au fost expuşi la plumb în concentraţii mari până la introducerea acestuia în benzină.

Plumbul este o neurotoxină, iar expunerea prelungită poate afecta iremediabil creierul şi sistemul nervos central. Printre simptomele asociate expunerii la plumb se numără orbirea, surzirea, insuficienţa renală, cancerul, paralizia şi multe altele. În cazurile grave, victimele au halucinaţii terifiante, după care intră în comă şi mor.

Cu toate acestea, descoperirea lui Midgley se anunţa extrem de profitabilă. Plumbul era uşor de extras şi rezolva problema distrugerii motoarelor, astfel că General Motors, Du Pont şi Standard Oil, trei dintre cele mai mari companii americane de la acea vreme, au decis în 1923 să fondeze împreună Ethyl Gasoline Corporation în scopul producerii tetraetilului de plumb. Noul combustibil a fost pus în vânzare pe 1 februarie 1923 sub numele de „etil”, ales pentru a se evita asocierea cu plumbul.

Încă de la început, muncitorii ce lucrau la fabrica unde era produs tetraetilul de plumb au prezentat simptome ale intoxicaţiei cu plumb. La două luni de la fondarea companiei, unul dintre muncitori a început să delireze, ţipând că vede 3 oameni ce se îndreaptă spre el, vrând să-l atace. Din cauza halucinaţiilor, bărbatul nu a putut fi dus la spital decât prin intervenţia a patru oameni, iar cadrele medicale au fost nevoite să-l ţină în pat legat cu o cămaşă de forţă. În ciuda intervenţiei doctorilor, muncitorul a decedat trei zile mai târziu.

Cazul nu a fost singular, în primele luni de funcţionare a fabricii murind 15 persoane, astfel că reporterii de la ziarele locale au început să devină interesaţi. Atunci când purtătorul de cuvânt al companiei a fost contactat de presă, acesta a declarat că „cel mai probabil, aceşti oameni au înnebunit deoarece au muncit prea mult”.
În ciuda eforturilor companiei de a masca efectele devastatoare ale plumbului, muncitorii continuau să fie afectaţi. Într-o uzină în care era procesat tetraetilul de plumb, 80% dintre muncitori au început să sufere de tulburări psihotice, având halucinaţii cu insecte care le cotropeau trupurile.

Pentru a contracara zvonurile ce începuseră să se răspândească prin intermediul presei, Thomas Midgley a hotărât să organizeze o demonstraţie în faţa reporterilor pentru a le arăta că tetraetilul de plumb nu este deloc periculos. Inventatorul şi-a turnat substanţa pe mâini şi a dus un recipient sub nas, mirosind substanţa timp de un minut, spunându-le jurnaliştilor că ar putea repeta operaţiunea zi de zi, fără vreo problemă. Adevărul era cu totul altul: Midgley era perfect conştient de riscurile expunerii la plumb, deoarece suferise probleme grave de sănătate cu câteva luni înainte din acest motiv.

În următorii ani, toate cercetările asupra efectelor nocive ale plumbului au fost finanţate chiar de companiile ce obţineau un profit enorm în urma vânzării tetraetilului, astfel că publicul nu cunoştea pericolele la care se expunea. Atunci când un studiu din 1943 a descoperit că expunerea la plumb în timpul copilăriei duce la probleme de comportament, cercetătorul a fost ameninţat cu un proces, astfel că a renunţat să mai studieze problema.

Clair Patterson, eroul luptei împotriva poluării cu plumb

Clair Patterson a fost un geolog renumit pentru faptul că a fost prima persoană ce a reuşit să calculeze cu exactitate vârsta Pământului, 4,550 de miliarde de ani, măsurând izotopii de plumb din roci. În timpul acestui efort ştiinţific extraordinar, ce a durat aproximativ 7 ani, Patterson a observat că toate rocile expuse la aer prezentau o cantitată imensă de plumb, uneori şi de 200 de ori mai mare decât s-ar fi aşteptat.

După ce a anunţat finalizarea studiului asupra vârstei planetei noastre, în 1953, geologul s-a concentrat asupra problemei plumbului din atmosferă. De-a lungul documentării sale, Patterson a observat că toate studiile ce tratau efectele plumbului asupra oamenilor erau finanţate de producătorii de aditivi cu plumb. Cu timpul, expertul s-a convins că plumbul identificat de el în atmosferă în cantităţi imense se datora funcţionării automobilelor, însă acest lucru era greu de demonstrat.

La un moment-dat, Patterson şi-a dat seama că Groenlanda ar putea fi cheia rezolvării acestei probleme. Anual, zăpada care cade pe această insulă se depune în straturi distincte. Patterson a realizat că, analizând mostrele din depunerile succesive de gheaţă, putea afla cantitatea de plumb existentă în atmosferă în fiecare an. Studiul său a arătat că înainte de 1923 în atmosfera terestră nu se găsea aproape deloc plumb, pentru ca apoi prezenţa acestui metal greu în aer să crească într-un ritm rapid
Conştient de riscurile expunerii la plumb, Patterson a decis să-şi dedice viaţa efortului de a elimina plumbul din combustibil. Ceea ce nu ştia cercetătorul la acea vreme era faptul că Ethyl Corporation devenise un veritabil gigant a cărui influenţă atingea întreaga societate. Mai întâi, Patterson a observat că studiile sale nu mai obţineau finanţări din partea niciunei instituţii, nici măcar din partea celor guvernamentale. Apoi, reprezentanţii universităţii Caltech, unde era angajat Patterson, au primit o ofertă greu de refuzat din partea companiei Ethyl, care s-a oferit să finanţeze cu o sumă importantă un post de profesor dacă acesta era concediat.

Ignorând presiunile, cercetătorul nu a cedat în eforturile sale de a face cunoscute cât mai multor oameni efectele nocive ale plumbului din atmosferă. Atunci când guvernul SUA a cedat şi a format în 1971 un comitet pentru a analiza efectele plumbului din aer, Patterson nu a fost acceptat în cadrul acestuia, deşi era omul de ştiinţă care studiase cel mai amănunţit această problemă.

În cele din urmă, Patterson şi-a văzut visul cu ochii: autorităţile au conştientizat pericolul pe care plumbul îl reprezintă asupra sănătăţii umane, fiind eliminat în timp din combustibilii puşi în vânzare (după ce Ethyl a pierdut procesul în care contesta această decizie). Studiile au arătat că nivelul de plumb din sângele cetăţenilor americani a scăzut cu 80% după ce benzina cu plumb a fost interzisă. Chiar şi aşa, experţii estimează că oamenii din ziua de azi au de 625 de ori mai mult plumb în sânge faţă de cei care au trăit acum un secol.

Neurologii afirmă că interzicerea plumbului în combustibil a dus la creşterea cu câteva puncte a IQ-ului populaţiei, prin reducerea efectului dăunător pe care această neurotoxină o are asupra creierului, mai ales în cazul copiilor. Un studiu statistic a arătat că nivelul violenţei şi al infracţiunilor din SUA prezintă o legătură directă cu rata folosirii combustibililor cu plumb. În toate ţările studiate, la aproximativ 20 de ani de la interzicerea plumbului se observă o scădere masivă a nivelului criminalităţii, pe măsură ce avansează în vârstă copiii cu o expunere mai scăzută la plumb.

Aşadar, inovaţia pe care Thomas Midgley Jr. a adus-o în domeniul auto a dus la o schimbare radicală a planetei, influenţând viaţa a miliarde de organisme. Tetraetilul de plumb n-a fost, însă, singura cale prin care inginerul american a schimbat Terra.

Cea de-a doua inovaţie a lui Midgley, o nouă ameninţare

Încurajat de succesul benzinei cu plumb, Midgley a decis să încerce să rezolve o altă problemă tehnologică ce caracteriza epoca în care trăia: gazele periculoase cu care funcţionau frigiderele.

Aparatele de răcit funcţionau cu ajutorul unor gaze periculoase, astfel că un frigider putea deveni o armă letală în cazul în care nu era etanş. Un astfel de caz s-a petrecut în 1929 în Cleveland, când au murit peste 100 de persoane din cauza unui frigider defect, ce scăpa gaz. Din acest motiv, frigiderele erau interzise în spitale. Pentru a evita viitoarele catastrofe, Midgley a decis să caute un nou gaz cu care să funcţioneze aparatele de răcire comercializate de compania Frigidaire.

Inginerul dorea să obţină un gaz sigur, care să poată fi respirat în siguranţă şi care să nu fie coroziv sau inflamabil. Căutarea lui Midgley a fost încununată cu succes: studiind tabelul periodic, inginerul a descoperit că toate elementele folosite pentru răcire erau grupate în aceeaşi zonă, iar unul dintre elemente nu fusese studiat cu atenţie. În urma unor calcule, Midgley a identificat o nouă clasă de compuşi care satisfăcea toate cerinţele: clorofluorocarburile (cunoscute azi şi sub numele de CFC).

În 1930, Midgley a prezentat noua sa descoperire în cadrul întrunirii anuale a American Chemical Society. Inginerul a relatat că noul gaz nu este nici toxic, nici inflamabil şi a recurs apoi la o demonstraţie spectaculoasă: a aprins o lumânare, apoi a inhalat o cantitate mare de gaz în piept şi l-a suflat încet peste flacără, care s-a stins instantaneu.

Noua descoperire a lui Midgley a fost încununată de un succes răsunător, astfel că în doar câţiva ani clorofluorocarburile erau folosite într-o gamă variată de produse, de la frigidere şi aparate de aer condiţionat până la deodorante şi solvenţi industriali. Graţie descoperirii lui Midgley, frigiderele au devenit sigure, revoluţionând medicina şi industria alimentară. Milioane de vieţi aveau să fie salvate mulţumită clorofluorocarburilor, care au permis stocarea la rece a medicamentelor şi a vaccinurilor şi păstrarea alimentelor comestibile pentru mai mult timp.

Ceea ce nu ştia Midgley şi nici nu avea să afle înainte să moară era impactul pe care clorofluorocarburile îl au asupra ozonului din stratosferă. Dacă la nivelul solului ozonul este un poluant, în stratosferă el joacă un rol esenţial, protejându-ne de radiaţia ultravioletă. Acest strat de ozon protector este foarte subţire, iar clorofluorocarburile sunt extrem de eficiente în a-l distruge. Cercetătorii estimează că 500 de grame de CFC pot anihila 30 de tone de ozon. De asemenea, clorofluorocarburile sunt extrem de eficiente în provocarea efectului de seră, fiind de 10.000 de ori mai eficiente decât dioxidul de carbon în această privinţă.
Din nefericire, efectul nociv al clorofluorocarburilor a fost identificat abia după câteva decenii, ele fiind interzise în ţările occidentale spre finalul secolului al XX-lea. Ele continuă să fie folosite în ţările în curs de dezvoltare, unde vor fi restricţionate abia în 2030. Chiar şi după ce vor interzise în totalitate, clorofluorocarburile vor continua să afecteze stratul de ozon, urmând să dureze cel puţin un secol până când acestea vor dispărea din atmosferă.

Ciudata moarte a domnului Midgley

Midgley a murit cu câteva decenii înainte ca impactul clorofluorocarburilor să fie înţeles, astfel că nu a aflat niciodată de consecinţele dramatice ale descoperirilor sale asupra planetei. Ca o ironie a sorţii, moartea sa s-a datorat aceluiaşi spirit de inventator care i-a caracterizat viaţa.
În 1944, la vârsta de 55 de ani, Thomas Midgley s-a îmbonăvit de poliomielită, simptomele sale fiind agravate de expunerea la plumb. Inventatorul a paralizat de la brâu în jos, însă nu a cedat în faţa bolii, concepând un sistem complicat cu scripeţi, sfori şi bare ce îi permitea să urce şi să coboare din pat în scaunul cu rotile. Această invenţie avea să-i aducă sfârşitul: pe 2 noiembrie 1944, soţia sa l-a găsit strangulat de sforile complicatei maşinării.

La momentul morţii sale, Thomas Midgley jr. era perceput în ţara sa ca erou naţional. SUA deveniseră ţară combatantă în cel de-al Doilea Război Mondial, iar descoperirile inginerului aduceau avantaje importante pe câmpul de luptă. Graţie tetraetilului de plumb, armatele aliate au putut produce izooctan, un combustibil cu cifra octanică 100, astfel că avioanele britanice şi americane beneficiau de mai multă putere decât cele germane, având capacitatea de a parcurge distanţe mai lungi şi de a accelera mai repede. „Nu am fi putut câştiga Bătălia Angliei fără izooctan”, a declarat după război Geoffrey Lloyd, un fost ministru al petrolului în guvernul britanic.

Puţini cunosc astăzi numele lui Thomas Midgley jr. şi faptul că descoperirile sale au permis dezvoltarea industriei de transport şi a numeroase alte domenii, transformând lumea în care trăim. J. R. McNeill, un istoric specializat în probleme de mediu, a concluzionat că Midgley a „avut un impact mai mare asupra atmosferei decât oricare alt organism din istoria Pământului”.
Influenţa lui Midgley asupra fiecăruia dintre noi este resimţită în fiecare zi, fie că folosim automobilul personal pentru a ne deplasa, că savurăm fructe exotice transportate de pe alte continente şi menţinute proaspete cu ajutorul frigiderelor, sau că ne răcorim cu ajutorul aparatului de aer condiţionat. Blamat pentru moartea a zeci de mii de oameni, dar totodată apreciat pentru descoperirile ce au permis salvarea de la moarte a unui număr cel puţin la fel de mare, Thomas Midgley jr. va rămâne în istorie drept unul dintre cei mai influenţi oameni care au trăit vreodată.

Topul celor mai inteligenţi oameni de pe planetă. Cine e pe primul loc

2012-08-31T20:45:00.000+03:00

Pentru a fi considerat un geniu trebuie să ai un IQ care să depăşească 140. Statisticile de specialitate arată că aproximativ 24% dintre oamenii de succes de la nivel mondial au acest coeficient.

Jurnaliştii de la Business Insider au realizat un top 19 al celor mai deştepţi oameni de pe planetă. Printre aceştia se numără actriţa Sharon Stone, actorul James Woods, cofondatorul Microsoft Paul Allen şi politicianul Benjamin Netanyahu. "Măsurarea IQ-ului este o ştiinţă inexactă, astfel că lista următoare este bazată pe zvonuri care au apărut despre personalităţile menţionate mai jos", a precizat ziariştii.

● William James Sidis avea un IQ de 275, motiv pentru care este considerat cel mai inteligent om care a trăit vreodată. Nimeni nu a reuşit, până în prezent, să îi egaleze acest scor. La vârsta de 8 ani, William James Sidis şi-a demonstrat talentul de viitor matematician, dezvoltând un nou tabel de logaritmi bazat pe numarul 12, un an mai tarziu a susţinut o prelegere în cadrul Universităţii de la Harvard.

● Terrence Tao, cu un IQ de 230, are 35 de ani. De mic, chinezul a demonstrat că poate excela în aproape orice domeniu, însă matematica a rămas marea sa pasiune. Tao este profesor de matematică de la Universitatea din California, Los Angeles.

● Christopher Hirata, de 29 de ani, are un IQ de 225. În prezent lucrează la NASA. La 18 ani şi-a luat doctoratul în astrofizică. Printre alte job-uri, Hirata lucrează şi ca asistent-profesor.

● Kim Ung-Yong, în vârstă de 49 de ani, are un IQ de 210. Coreanul a început să vorbească fluent încă de la şase luni, iar pe când avea trei ani a dat la universitate. Kim a fost ca student invitat la Universitatea de fizică din Hanyang, unde a de audiat cursuri de la vârsta de 4 ani până la 7 ani. În 1970, la vârsta de 8 ani, a fost invitat în Statele Unite la NASA, unde a terminat studiile universitare. În 1974, în timpul studiilor sale universitare, el a început activitatea sa de cercetare la NASA şi a continuat această activitate până în 1978 la întoarcerea sa în Coreea de Sud. Aici el a decis să treacă la fizica la inginerie civilă şi în cele din urmă a primit un doctorat în acest domeniu. A publicat aproximativ 90 de lucrări privind sistemele hidraulice în diferite reviste ştiinţifice. Începând din 2007, el este asistent facultate de la Universitatea Naţională din Chungbuk.

● Christopher Michael Langan, în vârstă de 59 de ani, are un IQ de 195. Acesta a început să vorbească de la vârsta de 6 luni, şi se spune că a început să citească pe când avea 3 ani. Christopher Michael Langan spune despre sine că a trăit o viaţă dublă ani de zile: lucra ziua în laborator, iar noaptea făcea calcule mentale, chiar şi atunci când dormea. A renunţat să mai studieze la Universitatea din Montana deoarece a realizat că profesorii de acolo nu aveau ce să îl învete, pentru că ştia deja totul.

● Philip Emeagwali, în vârstă de 56 de ani, are un IQ de 190. S-a născut în Akure - Nigeria, este un geolog, programator de calculator şi inginer. El a fost unul din doi câştigători din 1989 a Premiului Gordon Bell, un premiu acordat de IEEE, pentru meritele lui în utilizarea unui supercomputer care a ajuta la analiza câmpurilor petroliere.

● Garry Kasparov, în vârstă de 47 de ani are un IQ de 190. În 2003, Garry Kasparov a jucat şah având ca şi contracandidat un calculator. Rezultatul? Kasparov a făcut un egal cu computerul, deşi cel din urmă putea calcula trei milioane de mutări posibile pe secundă. Dincolo de faptul că este un maestru al şahului, Kasparov el este scriitor şi activist politic.

● Marilyn vos Savant, în vârstă de 64 de ani, are un IQ de 186. De profesie scriitoare, aceasta a fost încoronată femeia cu cel mai mare IQ pentru cinci ani consecutivi. Marilyn vos Savant este o cronicară la reviste americane, autoare, lector, şi dramaturg. A devenit mai cunoscută în 1990 prin înscrierea ei în Cartea Recordurilor ca fiind femeia cu cel mai înalt punctaj "IQ". Din 1986 ea a scris articole în "Ask Marilyn", o coloană duminicală în revista Parade, în care ea a rezolvă puzzle-uri şi răspunde la întrebări din domenii varietate puse de cititorii reviste

● James Woods are un IQ de 180. Actorul în vârstă de 64 de ani a fost un student eminent, care a reuşit să puncteze 800 la testele de inteligenţă orale şi 779 la cele scrise, pentru SAT. Pe cand era la şcoala generală, Woods s-a înscris la facultate, iar nota obţinută la examen i-a adus nu doar acceptul de înscriere, ci şi o bursă de merit.

● John H. Sununu are un IQ de 180. În vârstă de 72 de ani şi de origine cubaneză, Sununu este membru al "Mega Society", ai caror membrii au un IQ cu mult peste medie. Sununu a devenit celebru pentru abuzurile sale în ceea ce privesc deplasările guvernamentale, în timpul şefiei lui George HW. Bush, între anii 1989-1991. El a platit guvernului americat numai 892 dolari din 615.000 dolari, valoarea calatoriilor sale în scopuri militare. Sununu a mai fost menţionat într-un episod Family Guy: "Picture is Worth a 1,000 Bucks".

● Bobby Fischer - IQ-ul de 180. Americanul a decedat în 2008, la vârsta de 64 de ani. Despre acesta se spune că avea o memorie de elefant şi era considerat un adevărat geniu. La vârsta de 15 ani, el a devenit cel mai tânăr mare maestru la şah din lume. A câştigat campionatele americane din 1963-1964. În 1972, a câştigat titlul de Campion Mondial, învingându-l pe Boris Spassky. La vremea aceea a fost considerată o victorie a americanilor împotriva ruşilor în contextul Războiului Rece. Bobby Fischer a murit în 2008, din cauza unei insuficienţe renale.

● Benjamin Netanyahu are un IQ de 180. Acesta a fost poziţionat pe locul 11 în topul "Cele mai influente 50 de peroane din lume, în 2010". În anul 1973, Netanyahu a lasat MIT pentru a lupta în razboiul Yom Kippur. Benjamin, în vârstă de 62 de ani, este de origine israeliana şi este politician.

. ● Jacob Barnett, la 12 ani are un IQ de 170. Americanul Jacob a început să vorbească târziu, aproape de 3 ani, vârsta la ştia să spună alfabetul de la cap la coadă şi invers. După ce a împlinit 3 ani, a fost dus de părinţii săi la un Planetariu, loc în care a răspuns la toate întrebările legate de atracţia gravitaţională a planetei Marte faţă de lunile sale. De asemenea, Jacob poate rezolva teorii matematice extrem de complexe, şi dă meditaţii colegilor de la şcoală aproape la toate materiile.

● Sir Andrew Wiles are un IQ de 170. Britanicul, în vârstă de 58 de ani, a intrat în Cartea Recordurilor după ce a demonstrat o teoremă veche de 358 de ani denumită "Marea Teorema a lui Fermat" - o celebră teoremă despre teoria numerelor. Acesta a fost singurul care a reuşit să facă o demonstraţie completă de la enunţarea ei de către Pierre de Fermat în 1637. "Marea Teorema a lui Fermat" este considerată drept cea mai grea problemă de matematică din lume.

● Judit Polgar - IQ 170. În vârstă de 35 de ani, unguroaica este considerată cea mai bună jucătoare de şah din lume, fiind singura femeie care l-a învins pe Bobby Fischer. Are un IQ de 170 şi a ajuns maestru al acestui joc încă de la vârsta de 15 ani. Polgar a fost antrenată de mică de tatăl ei, care spunea că "geniul se învaţă, nu este înnăscut". Şi surorile sale sunt campioane internationale la acest sport al minţii.

● Robert Byrne, în vârstă de 83 de ani are un IQ de 170. Şi-a demonstrat măiestria în sah, fiind unul dintre marii maeştrii ai acestui "sport", alături de Bobby Fisher şi John W. Collins. A fost cronicar de şah pentru New York Times din 1972 până în 2006, când s-a pensionat la vârsta de 78 de ani.

● Stephen W. Hawking are un IQ de 160. Stephen, în vârstă de 68 de ani, este cel care a spus într-un interviu acordat celor de la MSNBC că : "Cei care se laudă cu IQ-ul lor sunt nişte rataţi". Deşi are un IQ ridicat, Hawking a învăţat să citească abia la vârsta de 8 ani, când a şi intrat la Oxford. A fost diagnosticat cu ALS sau boala Lou Gehrig la vârsta de 21 de ani. Pe vremea aceea, medicii l-au anunţat că nu mai are mult de trăit, astfel că el s-a căsătorit şi a făcut trei copii. Este considerat una dintre cele mai sclipitoare minţi ale planetei şi continuă şi astăzi să lucreze ca fizician, teoretician al originii universului, precum şi ca cosmolog. Este profesor la catedra de matematică la Cambridge.

● Paul Allen - IQ 160. Acesta este cofondatorul Microsoft şi a obţinut la testul de inteligenţă cu 10 puncte mai mult decât vechiul său partener de afaceri, Bill Gates. Paul Allen, în vârstă de 58 de ani, este unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume cu o avere estimată la 13,5 miliarde de dolari în 2010. Allen a demisionat de la Microsoft în noiembrie 2000, dar încă mai deţine peste 100 de milioane de acţiuni ale companiei.

● Sharon Stone are un IQ de 154. Actriţa şi modelul Sharon Stone, în vârstă de 53 de ani,a obţinut la vârsta de 15 ani o bursă şcolară la Universitatea Edinboro din Pensylvania, unde a studiat literatura creativă şi artele. Pe atunci, Sharon se autointitula "o tocilară urâţică".

Protect Ip Act Break - Proiectul anti-piraterie

2011-12-25T20:54:00.000+02:00

Principalii giganti ai internetului , google , twitter si yahoo sunt ingrijorati de noul proiect anti-piraterie.

Mai mulţi pionieri ai internetului, dintre care fondatori ai eBay, Google, Twitter, Yahoo! sau Wikipedia, au publicat miercuri o scrisoare deschisă exprimându-şi îngrijorarea faţă de un proiect de lege antipiraterie în prezent în studiu în ambele camere ale Congresului Statelor Unite.

Proiectul, denumit "Stop Online Piracy Act" la Camera Reprezentanţilor, fusese introdus în prealabil în Senat sub numele de "Protect IP Act" şi vizează combaterea pirateriei online, scrie Agerpres.

Dacă el a primit sprijin de la Hollywood, din partea industriei muzicale sau a Camerei de Comerţ a SUA, acest proiect s-a lovit de opoziţia asociaţiilor de apărare a libertăţii de expresie, potrivit cărora el ar permite administraţiei americane să închidă site-uri web, inclusiv din străinătate, fără un proces în forma cuvenită.

Potrivit acestor pionieri ai internetului, a căror scrisoarea adresată congresmanilor americani este publicată în mai multe ziare, propunerile legislative în studiu "ar oferi guvernului SUA puterea de a cenzura internetul utilizând proceduri similare celor folosite de China, Malayezia sau Iran".

"Am avut cu toţii şansa de a forma grupuri sau asociaţii bazate pe internet într-un mediu de reglementare ce promovează spiritul de întreprindere, inovaţia, crearea de conţinut şi libera exprimare online" scriu ei.

"Ne temem astăzi că Protect IP Act şi Stop Online Piracy Act, care iniţial s-au bazat pe o bună intenţie de a lupta împotriva pirateriei online, ne contestă această structură", adaugă ei.

Aceste proiecte de lege ameninţă "să ceară serviciilor de internet, cum ar fi cele pe care le-am fondat, să supravegheze legăturile spre care se îndreaptă utilizatorii sau ce anume pun ei online", adaugă aceştia, avertizând că acest fapt ar putea avea un "efect ce va îngheţa" internetul.

Printre semnatarii acestei scrisori figurează cofondatorul Google Sergey Brin, cofondatorii Twitter Jack Dorsey, Biz Stone şi Evan Williams, cei de la Yahoo! David Filo şi Jerry Yang sau fondatorul eBay Pierre Omidyar şi cel de la Wikipedia Jimmy Wales.

Misterul Oamenilor Verzi

2011-05-11T00:02:00.000+03:00

Oamenii verzi

Un băiat şi o fată dintr-o altă dimensiune spaţio-temporală bulversează înţelegerea şi cunoştinţele oamenilor din Spania secolului trecut. Noroc că Inchiziţia îşi încheiase veacul!

În vara anului 1887, nişte ţărani ce lucrau câmpul de lângă satul Banjos (Spania) au observat ieşind dintr-o pivniţă părăsită doi copii, un băiat şi o fată; ceea ce era izbitor la aceştia era culoarea verde a pielii celor doi copii (precum frunzele copacilor), cât şi îmbrăcămintea lor, curioasă nu doar în ceea ce privea croiala, dar şi ca textură, materialul fiind cu totul străin de ceea ce se ştia până atunci. În plus, atât fata cât şi băiatul vorbeau într-o limbă total necunoscută.

Este lesne de înţeles că un asemenea eveniment s-a răspândit ca fulgerul în ţară; din păcate, nici lingviştii chemaţi de la Barcelona pentru a identifica dialectul folosit de copii şi nici alte somităţi ştiinţifice cărora li s-a cerut ajutorul pentru a determina ţesătura hainelor lor nu au fost de vreun ajutor, misterul învăluind atât apariţia, cât şi originea celor doi.

Copiii au fost luaţi în grija judecătorului local, Ricardo da Calno, care – în naivitatea lui – a încercat să le spele culoarea verde de pe faţă şi de pe cap, însă fără niciun succes. Chipurile celor doi copii îmbinau într-un mod ciudat trăsăturile clasice europoide cu cele negroide, în timp ce ochi erau asiatici, migdalaţi.

În ceea ce priveşte alimentaţia, cu excepţia a puţină fasole verde proaspătă, restul hranei a fost respins în mod constant de cei doi; de altfel, băiatul a murit la scurt timp datorită lipsei de adaptabilitate la regimul alimentar, dar fata a mai supravieţuit cinci ani, timp în care pigmentul ei verde s-a diminuat, ajungând la o nuanţă vernil foarte deschisă.

Graţie unei anumite inteligenţe pe care o poseda, tânăra a reuşit să înveţe limba spaniolă şi să facă puţină lumină în jurul enigmaticei întâmplări. Astfel, localnicii au aflat că în ţara de unde venea ea, soarele nu se ridica niciodată deasupra orizontului, făcând să domine un crepuscul permanent; ceea ce era curios era faptul că acel teritoriu se învecina cu altul (fiind despărţite de un fluviu foarte lat) în care soarele lumina tot timpul! Într-una din zile, ea şi fratele ei au fost surprinşi de o furtună iscată din senin, ca o tornadă; prinşi repede în vârtejul imens, cei doi s-au trezit deodată în pivniţa din care, mai apoi, au ieşit pe câmpul de lângă satul Banjos.

Fata a fost crezută, deoarece nimeni nu mai văzuse vreodată oameni cu pielea verde. Fiind însă imposibil de soluţionat, cazul a fost repede ocultat, pentru a nu scoate în evidenţă neputinţa ştiinţei din acele vremuri. Singura explicaţie oferită atunci a fost că, probabil, cei doi veneau de pe Marte, a cărui atmosferă crepusculară fusese cea care cauzase culoarea verde a pielii. Astăzi se crede însă că viaţa pe planeta Marte este aproape imposibilă (din perspectiva conceptuală modernă), întrucât fiinţele vii ar trebui să respire o atmosferă de aproape 95% bioxid de carbon.

Oricum, pentru a ajunge pe Pământ ar fi fost nevoie mai curând de o navă spaţială, decât de un ciclon. Nici ipoteza lui Jaques Bergier, conform căreia cei doi ar fi fost lăsaţi aici de o civilizaţie extraterestră ca un fel de test pentru a verifica reacţia oamenilor nu rămâne în picioare, căci ce civilizaţie ajunsă la un asemenea progres tehnologic – cel al zborurilor interstelare – şi-ar fi sacrificat cu bună ştiinţă copiii pentru un experiment de o valoare îndoielnică?

În lumina noilor descoperiri şi cunoştinţe ştiinţifice, pare cel mai probabil că cei doi „oameni verzi” au fost confruntaţi cu o discontinuitate spaţio-temporală, care le-a permis proiecţia instantanee într-un alt colţ de univers sau într-o lume paralelă.

Padurea Baciu - Un triunghi al bermudelor de Romania

2011-05-10T23:51:00.000+03:00

Daniel Roxin, autorul cartilor "Magicianul Alb" si "Misterele din Padurea Baciu", impreuna cu Gabriel Vasilescu (Dincolo de limite) si alti prieteni au realizat un film documentar de exceptie despre fenomenele neobisnuite din Padurea Hoia - Baciu. Felicitari realizatorilor acestui film! Recomand calduros si cele doua carti, mentionate mai sus.

Prezentare film documentar:

Fenomenele paranormale din Pădurea Hoia-Baciu, prin complexitatea, ineditul şi frecvenţa cu care se manifestă, fac din această zonă un spaţiu unic, cel mai activ şi cel mai cercetat de specialişti la nivel mondial.

Pădurea Hoia-Baciu uimeşte mereu prin neobişnuitul fenomenelor care se petrec aici - apariţii OZN, sfere luminoase, forme geometrice zburătoare, lumini nocturne sau diurne colorate, apariţii umanoide stranii, forme nebuloase ciudate, materializări şi dematerializări, contorsionări de copaci în intervale de zeci de secunde, câmpuri mobile radioactive şi multe alte lucruri care ne sfidează înţelegerea...

Despre toate acestea veţi putea urmări în filmul documentar „Pădurea Baciu, un Triunghi românesc al Bermudelor” materiale video şi foto de excepţie, alături de mărturiile a doi cercetători care au studiat acest loc enigmatic de zeci de ani – domnul Prof. Univ. Dr. Adrian Pătruţ, preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie şi domnul Cristian Mureşanu, realizator şi producător al emisiunii „Ştiinţă şi cunoaştere” (TVR Cluj).

Aşa după cum veţi constata, misterul din jurul acestor fenomene naşte, inevitabil, intrebări tulburătoare despre noi şi despre Univers, despre potenţialul nostru ca oameni şi despre potenţialităţile nelimitate ale Universului în care trăim. Un Univers pe care îl cunoaştem atât de puţin...

Adevarul despre atacurile de la 11 septembrie 2001

2011-05-04T03:11:00.002+03:00

Adevarul despre atacurile de la 11 septembrie 2001

Adevarul despre atacurile de la 11 septembrie 2001 DOVEZI IMPOTRIVA VERSIUNII OFICIALE ADOPTATE DE GUVERNELE OCCIDENTALE

Combustibilul de avion, kerosenul, arde cu flacari GALBENE, asa cum se vede pe aceasta fotografie de la NASA cu un avion care a luat foc pe pista in urma unui impact.

Flacarile exploziilor avioanelor care au intrat in turnurile gemene ale WTC la 11 Septembrie 2001 sunt ROSII, ceea ce indica folosirea unui EXPLOZIBIL (napalm) amplasat in avioane.

Fotografia urmatoare arata explozia unei bombe cu NAPALM, care dezvolta o temperatura foarte mare, capabila sa topeasca otelul. Observati identitatea culorilor exploziei bombei cu napalm si a exploziei avionului in turn.

Fara utilizarea unor bombe sau rachete cu napalm care sa explodeze la impactul avioanelor cu turnurile gemene, aceste avioane nu ar fi strapuns structura masiva de otel a turnurilor, caci avioanele sunt facute din aluminiu, metal usor si moale. Daca bombele nu ar fi topit structura de otel, avioanele ar fi ramas cu botul infipt in turnuri sau ar fi cazut jos pe strada dupa impact. Fotografia urmatoare arata structura de otel a turnurilor gemene la vremea constructiei lor. Este practic IMPOSIBIL ca un avion din aluminiu sa treaca prin aceasta structura de OTEL, decat daca otelul este topit in prealabil !!!

Pe fotografia urmatoare se vede clar inceputul exploziei DIRECTIONATE a bombei cu napalm INAINTE ca avionul sa intre in turn. Fotografia reprezinta o secventa dintr-o inregistrare video a impactului.

Video al momentului impactului: http://www.letsroll911.net/images/Splitscreen% 20Low.wmv si http://www.letsroll911.net/images/Pip%20Low.wmv Pe o secventa a unei alte inregistrari video se vede bomba(racheta) cu napalm atasata pe partea dreapta a fuzelajului avionului, stralucind in soare.

In fotografia urmatoare se pot vedea bombe cu napalm de tipul MK-77 atasate pe aripa unui avion de lupta. Cu putine modificari ele se pot atasa pe corpul oricarui avion.

ESTE CLAR CA TERORISTII ARABI NU PUTEAU MONTA BOMBE CU NAPALM PE AVIOANE. ACEST LUCRU TREBUIE SA FI FOST FACUT DE MILITARI SAU DE SERVICIILE SECRETE PT. A CREA MOTIVUL INVAZIEI TARILOR ARABE. Echipa de teroristi arabi (posibil drogati sau hipnotizati) care s-a urcat in avioane a servit doar la acoperirea de tip “false-flag” a adevaratilor atentatori.

Dar oricum, nici explozia bombelor cu napalm nu ar fi fost suficienta pentru a provoca prabusirea turnurilor gemene. Au fost plasate dinainte pe structura de otel si multe alte incarcaturi explozive (cutter charges) care prin “taierea” structurii de rezistenta din otel au dus la prabusirea controlata a turnurilor.

Numai o explozie foarte puternica poate transforma betonul in praf !!! Combustibilul de avion arsese de mult in momentul in care au avut loc exploziile care au dus la prabusirea turnurilor.

Mica explozie din dreapta de la acest nivel apartine si ea unui “cutter charge”, binecunoscut de la demolarile controlate ale hotelurilor din Las Vegas .

Pe fotografia urmatoare se vede suflul exploziilor in linie ale acestor “cutter charges” de jur-imprejurul turnului, ceea ce a dus la prabusirea partii sale superioare si in final a integului turn. Sute de martori oculari au declarat pe Intenet ca au auzit explozii puternice inainte ca turnurile sa se prabuseasca.

Dar nu numai cele doua turnuri gemene au fost astfel demolate, ci si un alt turn alaturat denumit WTC 7, aratat in fotografia urmatoare, CARE NU A FOST LOVIT DE NICI UN AVION !!! Un profesor universitar de fizica de la o Universitate din statul american Utah dovedeste clar ca numai niste explozii controlate puteau demola turnurile.

www.physics.byu.edu/research/energy/htm7.html

Toate cele trei turnuri demolate fusesera achizitionate cu doar sase saptamani inainte de atacurile de la 11 septembrie de catre afaceristul american de origine evreiasca LARRY SILVERSTEIN, care a incasat ulterior de la firmele de asigurari mult mai mult decat investise in ele (in turnuri). A fost pentru el o afacere foarte rentabila. In cele sase saptamani el a permis probabil plasarea in secret a explozibililor care au provocat prabusirea turnurilor. Lacomia lui a fost insa atat de mare, incat nu s-a multumit sa demoleze controlat doar cele doua turnuri gemene lovite de avioane, ci si pe al treilea, WTC 7, care nu avea nimic !!! E clar ca el a conspirat impreuna cu factorii politici americani pentru a duce la indeplinire aceasta actiune. Impreuna au impuscat doi iepuri dintr-un foc: Larry Silverstein a castigat sute de milioane de dolari de la Asigurari iar guvernul american a “castigat” un motiv de razboi impotriva unor tari arabe foarte bogate in petrol.

DOVEZILE FOTOGRAFICE ARATA CA NICI PENTAGONUL NU A FOST LOVIT DE UN AVION BOEING 757, CI FOARTE PROBABIL DE UN MIC AVION MILITAR DE LUPTA TELECOMANDAT.

Gaura facuta in zidul Pentagonului este PREA MICA pentru a apartine unui avion Boeing 757. Schita urmatoare arata cat de mare este un avion Boeing in raport cu cladirea Pentagonului

Pe fotografia urmatoare se vad FERESTRELE RAMASE INTACTE in urma coliziunii cu avionul. Cum ar fi fost posibil sa ramana ferestrele nesparte la o coliziune cu un avion atat de mare??? Concluzia: Pentagonul NU a fost lovit de un Boeing 757, dupa cum sustin oficialii americani !! TOTUL ESTE O MARE MINCIUNA !!! Este suspect si faptul ca doar la cateva minute dupa impact, agentii FBI au descins si au confiscat benzile tuturor camerelor de supraveghere din jurul Pentagonului, inclusiv cele ale unor benzinarii -cu scopul evident de A NU SE VEDEA ulterior ce fel de avion a lovit Pentagonul. Numai un avion mic de lupta putea zbura aproape cu viteza sunetului, ca un glonte, pentru a face o gaura "curata" in zidul Pentagonului, fara a sparge ferestrele din jur.

Deci acum e clar ca atacurile de la 11 septembrie 2001 in mod logic NU au putut fi regizate si indeplinite de niste teroristi arabi inarmati cu cutite de plastic, ci de oameni puternici si foarte bogati care dispuneau de dispozitive militare pe teritoriul SUA -cu scopul de a crea FALSE motive pentru atacarea unor tari arabe bogate in petrol, care nu se aflau sub control american.

Intentiile adevaratilor criminali de la 11 septembrie au fost multiple, iata doar cateva:

* Justificarea atacarii Afganistanului si Irakului pentru preluarea controlului asupra resurselor petroliere si de alta natura ale acestora (Afganistanul e bogat in minereu de uraniu !!)

* Cresterea spectaculoasa a profiturilor industriei de armament. SUA cheltuieste IN FIECARE AN aproape 500 de miliarde de dolari pentru inarmare din buzunarul contribuabililor !!!!!!!!!! Dat fiind faptul ca demolarea turnurilor a constituit o operatiune de mare amploare din punct de vedere militar, e foarte probabil ca tocmai industria de armament americana sa fi furnizat dispozitivele high-tech folosite la atacuri si la demolari. (Stiati ca : FAMILIILE BUSH din Statele Unite ale Americii si BIN LADEN din Arabia Saudita AU FOST ASOCIATE LA CONCERNUL CARLYLE, CARE PRODUCE ARMAMENT ??!!! )

* Cresterea puternica a pretului petrolului, pentru obtinerea de profituri imense de catre companiile petroliere occidentale SI DE CATRE PRINTII ARABI AI PETROLULUI !!! Acum 5 ani pretul petrolului era de circa 25 $/baril, iar acum este de peste 60 $/baril, deci mai mult decat dublu !!! Asa ca, atunci cand platim peste 30.000 de lei pe litrul de benzina, e bine sa ne amintim ca pretul normal ar fi de numai 15.000 de lei. RESTUL INTRA PE NEDREPT IN BUZUNARELE SUPERUMFLATE ALE CELOR CARE AU CONSPIRAT PENTRU INITIEREA ASA-ZISULUI "RAZBOI IMPOTRIVA TERORISMULUI" -caci de la atacurile asupra turnurilor gemene a pornit acest razboi . Si daca si produsele din magazine vi se par prea scumpe, asta se datoreaza in buna parte tot pretului umflat al energiei, caci orice produs necesita energie pentru a fi fabricat si transportat catre magazine. DECI VEDETI CA ATACURILE DE LA 11 SEPTEMBRIE NE-AU AFECTAT SI NOUA IN RAU VIATA DE ZI CU ZI. Nu putem spune ca asta s-a intamplat doar in America, asa ca pe noi nu ne priveste. SI ROMANII MUNCESC DIN GREU ZI DE ZI PENTRU A LE UMPLE BUZUNARELE ACESTOR CRIMINALI INTERNATIONALI, care joaca pe ascuns si rolul teroristilor si rolul celor care lupta impotriva terorismului, doar pentru a crea in lume FRICA, care justifica pretul ridicat al energiei si cheltuielile uriase pentru inarmare - totul platit de catre oamenii de rand !!!

Fotografiile urmatoare dezvaluie prietenia intima dintre George W. Bush si printul Abdullah, care merg tinandu-se de mana... Ei si multi altii au beneficiat masiv de pe urma atacurilor de la 11 septembrie. Casele Regale arabe probabil ca au acceptat ca lumea araba sa devina sperietoarea terorista a Occidentului in schimbul dublarii profiturilor lor personale si asa imense, prin dublarea pretului petrolului.

Mai trebuie cunoscut si adevarul despre organizatia Al-Qaida: aceasta a fost infiintata si finantata de catre serviciul secret american CIA in timpul vechiului razboi din Afganistan, pentru a duce lupte de guerilla impotriva soldatilor rusi care ocupasera Afganistanul. Iata deci ca Al-Qaida lucreaza inca de atunci tot in interesul americanilor, atentatele comise de ea (sau de diverse servicii

secrete in numele ei) servind drept motiv pentru mentinerea trupelor de ocupatie in diverse tari arabe, in special Afganistan si Iraq. Casele regale arabe stiu si aproba acest lucru in mod tacit. Familia Bin Laden este una dintre cele mai bogate familii din Arabia Saudita, dublarea pretului petrolului facand-o si pe ea mult mai bogata decat era deja. Bineinteles ca americanii nu au nici un interes sa-l prinda pe Osama Bin Laden, atata timp cat el le face jocul.

In scurt timp va urma si atacarea IRANULUI, care insa va avea urmari extrem de grave pentru intreaga lume, datorita faptului ca Iranul detine arme de distrugere in masa, chimice si biologice, precum si rachete cu raza lunga de actiune care pot atinge orice tara din Orientul Apropiat si Europa. Cu putin timp inainte de “revolutia portocalie” din Ucraina, Iranul a cumparat de la fostul guvern ucrainean si mai multe rachete intercontinentale din arsenalul fostei Uniuni Sovietice !!!!!

In plus, Iranul beneficiaza de sustinerea Rusiei si mai ales a Chinei, cu care are un contract foarte important de livrare preferentiala a petrolului si gazelor naturale. Va puteti inchipui ce reactie va avea China dupa invazia americanilor in Iran si preluarea resurselor petroliere ale acestuia. China, care tinde sa devina in viitor cea mai mare consumatoare de petrol din lume cu cei peste un miliard de locuitori ai sai, va reactiona probabil violent IMPOTRIVA SUA SI A TARILOR CARE O SUSTIN, printre care si Romania. SUNTEM IN PERICOL DE A SUPORTA CONSECINTELE UNUI RAZBOI PE CALE SA SE MONDIALIZEZE. Dar conspiratorilor americani si arabi putin le pasa, ei sunt oricum in siguranta si chiar le convine un razboi cu China, deoarece, cu cat consuma China mai putin petrol, cu atat ramane mai mult pentru Occident, dat fiind ca se presupune ca resursele petroliere mondiale mai ajung doar pentru cel mult 30 de ani. Reactia Chinei va fi insa nimicitoare, caci dispune de rachete intercontinentale capabile sa poarte arme de distrugere in masa, inclusiv nucleare, care pot omori milioane de cetateni occidentali. Si aceasta se poate intampla foarte curand, caci invazia Iranului e deja pregatita si va avea loc probabil in martie-aprilie 2006. Motivul principal este acela ca Iranul, care este pe locul 2 in OPEC la productia de petrol, va deschide in luna martie 2006 o Bursa Petroliera proprie in care tranzactiile se vor face in Euro, NU in dolari. Americanii vor cu orice pret sa impiedice deschiderea acestei burse, pentru ca ea va duce la scaderea masiva a cursului dolarului american (la fel a facut si Saddam Hussein in 2002: a vrut ca petrolul irakian sa fie platit in euro in loc de dolari, de aceea Irakul a fost invadat sub pretextul eliminarii unor presupuse arme de distrugere in masa, care nu au fost gasite nici pana acum. Toata tevatura actuala cu programul nuclear iranian e doar un circ menit sa justifice atacarea Iranului - motivul adevarat e de ordin economic).

Iata si de ce: pana acum petrolul se vinde la bursele din Londra si New York NUMAI in dolari, ceea ce inseamna ca ORICE TARA CARE VREA SA CUMPERE PETROL TREBUIE SA CUMPERE INTAI DOLARI, CONTRIBUIND ASTFEL LA CRESTEREA CERERII DE DOLARI PE PIETELE MONETARE SI IMPLICIT LA CRESTEREA CURSULUI DOLARULUI IN RAPORT CU MONEDELE CELORLALTE TARI. Astfel, dolarul are o mare putere de cumparare si SUA raman o mare putere mondiala. DAR daca incepand cu luna martie 2006 orice tara va putea cumpara petrol din Iran in euro, atunci cererea de dolari va scadea brusc si de asemenea cursul dolarului va scadea foarte mult, lovind in plin economia americana. Chiar si unii senatori americani, cum ar fi republicanul RON PAUL, recunosc pe fata acest fapt. Dar oficialii americani nu vor sa se intample acest lucru, de aceea vor ataca Iranul probabil in martie sau aprilie 2006. CEEA CE VA SUPARA PE RUSI SI PE CHINEZI, CARE VOR RIPOSTA VIOLENT, GENERALIZAND PROBABIL RAZBOIUL SI EXTINZANDU-L CATRE EUROPA SI AMERICA. STATELE EUROPENE ALIATE CU AMERICA VOR FI CEL MAI GREU LOVITE.

Vi se pare greu de crezut? Si celor peste 3000 de oameni care au murit la 11 septembrie 2001 li s-ar fi parut imposibil de crezut daca cineva le-ar fi spus in dimineata acelei zile ca in cateva ore vor fi morti cu totii iar turnurile gemene vor fi complet la pamant. Cu siguranta l-ar fi declarat nebun pe cel care le-ar fi spus asta !!! Dar guvernantii criminali din America nu tin cont de ceea ce cred sau vor oamenii, ei nu tin cont decat de interesele lor si nu se sfiesc sa omoare propriii concetateni cu miile pentru a-si atinge scopurile murdare ! In ciuda faptului ca trambiteaza permanent principiile democratiei, ei nu au absolut nici un respect pentru cetateanul de rand, care e vazut de ei doar drept carne de tun si platitor de impozite.

DIN ACEASTA CAUZA E ABSOLUT NECESAR CA SI POPORUL ROMAN SA AFLE ADEVARUL DESPRE POLITICA AMERICANA, IAR ROMANIA, DACA SE POATE, SA IASA DIN ALIANTA NEFASTA CU STATELE UNITE. ALTFEL VOM SUPORTA SI NOI LOVITURILE DE RASPUNS ALE IRANULUI SI ALIATILOR LUI, FIINDCA AVEM MILITARI AMERICANI STATIONATI IN ROMANIA.

Iar in caz ca nu stiati, conditiile in care militarii americani au voie sa foloseasca teritoriul nostru si facilitatile puse la dispozitie inseamna practic O PREDARE NECONDITIONATA SI PE GRATIS a Romaniei dupa cum urmeaza:

1. militarii americani au voie sa introduca orice fel de material de lupta in Romania (inclusiv rachete nucleare !!!) FARA a cere voie in prealabil guvernului roman; Militarii americani si mijloacele lor de deplasare nu au voie sa fie controlate nici macar de politie.
2. Militarii americani au voie sa-si deplaseze convoaiele oriunde in tara fara a cere voie autoritatilor in prealabil.
3. Armata americana NU PLATESTE NICI O CHIRIE statului roman pentru ocuparea celor 4 baze militare si cumpara alimente si alte materiale LA PRETURI NU MAI MARI decat cele acordate armatei romane.
4) Militarii americani NU POT FI ACTIONATI IN JUSTITIE orice fapte ar face, inclusiv fapte penale (vezi textul Tratatului militar romano-american din decembrie 2005).
Oficialii iranieni au repetat in multe randuri ca nu vor lasa America si pe aliatii ei sa traiasca in pace daca Iranul va fi atacat si ca au pus deja la punct un sistem de contralovitura. Cu ce naiba am gresit noi, cetatenii de rand din Romania, ca sa fim implicati intrun razboi care nu este al nostru ???

Este evident ca presedintele Traian Basescu cu a sa AXA WASHINGTON-BUCURESTI-LONDRA a facut o grava greseala de politica externa, preferand, asa cum glumea el, “sa o suga mai degraba unui singur licurici mare (SUA) decat mai multor licurici mici (tarilor europene)”. Urmarile nefaste deja se vad: au inceput si in Romania amenintarile teroriste cu bombe si probabil nu e decat o chestiune de timp pana vor muri si oameni in atentate. Ar fi bine ca "teroristii arabi" si militarii americani
sa plece imediat si sa-si poarte razboaiele la ei acasa, nu pe teritoriul nostru !!! Viata si sanatatea noastra sunt mai presus de orice interes de natura economica.

Traian Basescu (si de fapt politicienii din toate partidele parlamentare) se bazeaza probabil pe faptul ca poporul roman nu stie adevarul despre actele criminale de la 11 septembrie 2001 si despre adevaratii autori. Daca poporul ar sti, l-ar condamna pe Basescu si pe toti parlamentarii pentru alianta cu acesti criminali cu pretentii de democrati. CAND POPORUL ROMAN VA AFLA ADEVARUL SI BASESCU VA STI CA POPORUL STIE ADEVARUL, EL VA FI OBLIGAT SA SE GANDEASCA LA RETRAGEREA DIN ALIANTA NEFASTA CU MILITARISTII AMERICANI SI SPERAM CA O VA FACE, SUB CONSTIINTA PRESIUNII POPORULUI !

La hotarul dintre viaţă şi moarte. Copiii povestesc despre lumea de dincolo

2011-04-06T23:35:00.000+03:00

La hotarul dintre viaţă şi moarte. Copiii povestesc despre lumea de dincolo

Faptul că unii copii, chiar foarte mici, au experienţe de moarte clinică zdruncină foarte serios scepticismul materialiştilor. Într-adevăr, ar fi absurd să-i acuzăm pe copii de proiecţii imaginative condiţionate de mediul social sau de delir indus de traume timpurii. De altfel, studiile au arătat cât este de redusă influenţa convingerilor existente în familie asupra conţinutului experienţelor de moarte clinică ale copiilor. Se pare că există un nucleu comun tuturor experienţelor de moarte clinică, ceea ce ne permite să presupunem că apare o puternică influenţă din partea inconştientului colectiv şi că s-a format un fel de arhetip al experienţelor de moarte clinică. Cu alte cuvinte, există anumite structuri psiho-fiziologice formate înainte de naşterea noastră, pe care se grefează trăsături specifice propriei noastre personalităţi.

Cazuistica acestui fenomen dispune de mai puţine mărturii ale unor copii decât ale unor adulţi. Cu toate acestea, nu se poate spune că experienţele de moarte clinică ale copiilor sunt mai rare, ci din contră.

Într-adevăr, în ceea ce priveşte relatările copiilor, trebuie întotdeauna să ţinem cont de bariera impusă de părinţii lor: noi nu putem afla despre aceste trăiri decât în măsura în care copiii îndrăznesc să le relateze părinţilor, prietenilor sau psihologilor. De aceea, modul în care vor integra experienţa depinde de deschiderea celor apropiaţi faţă de existenţa planurilor subtile.

Experienţa lui Emanulelle: „divizare” şi „teletransport”

Cercetătoarea Evelyne-Sarah Mercier a avut ocazia să întâlnească părinţi care, deşi nu credeau în existenţa planurilor subtile ale manifestării, erau totuşi suficient de deschişi pentru a-şi lăsa copiii să se exprime liber. Astfel, ea a avut ocazia de a discuta cu Emmanuelle, o fetiţă de 12 ani, la 2 ani şi jumătate după producerea accidentului care i-a declanşat o experienţă de moarte clinică. Relatarea a apărut brusc, într-o atmosferă destinsă, pe când Emanuelle făcea baie iar mama ei, Elisabeth, se spăla pe dinţi. Atunci, deodată, Emanuelle i-a spus mamei sale:
- Mămico, ştii, când eram în comă, am zburat prin aer. M-am întors pentru că ştiam că tu mă iubeşti.
- Cum adică te-ai întors? a spus Elisabeth uluită.
- Păi, dacă aş fi vrut, aş fi putut să nu mă întorc, adică să mor.

La vârsta de 10 ani, Emmanuelle a avut un accident de maşină în momentul în care a încercat să traverseze strada în fugă pentru a o întâlni pe mama sa. Urmările accidentului au fost foarte grave: traumatism cranian, comă de gradul II, internare la secţia de reanimare. Apoi s-a constatat că micuţa intrase într-o stare de comă de gradul III. Şase zile mai târziu, ea a fost supusă unei intervenţii neurochirurgicale.

Emanuelle este o fetiţă foarte simplă, puţin timidă, care nu înfloreşte lucrurile. Vorbele sale, stranii dar pline de candoare, au un farmec aparte, care te face să izbucneşti în râs. Ea nu spune decât ceea ce crede cu adevărat. Râsul este singura sa replică faţă de aparenta enormitate a afirmaţiilor sale, dacă le evaluăm în spiritul raţionalist predominant în zilele noastre.

Mama sa, Elisabeth, este psiholog. Ea i-a sugerat să aştearnă în scris povestea experienţei sale. Emmanuelle şi-a redactat cu grijă amintirile într-un caiet pe care şi-ar fi dorit să-l publice. El este dedicat „tuturor celor care au putut cunoaşte lumina”.

Iată câteva extrase din acest caiet: „În interiorul tuturor celor care mă priveau era întuneric beznă; cât despre mine, ce să mai vorbim! Zilele treceau, iar eu eram în continuare adormită, închisă. Mă trezeam încetul cu încetul, iar medicii se simţeau mai puţin stresaţi. Atunci, parcă m-am «divizat», m-am înălţat şi m-am dus la capul patului meu, rămânând în continuare întinsă. În acele clipe, lumina mă însoţea. Deşi am rămas în patul meu, m-am «divizat» şi am străbătut întregul spital: am trecut prin holuri, am coborât scările, am trecut prin faţa chioşcului de jucării. Am ieşit chiar şi până afară. Pare absurd, dar este adevărat! Este un noroc (dacă se poate spune aşa ceva) să fii în comă, pentru că atunci ştii tot ce gândesc oamenii şi te simţi protejată în coconul alb de lumină. La şcoală, lumea îşi bate joc de mine şi mă face nebună din cauza acestui accident. Dacă credeţi acelaşi lucru despre mine, atunci închideţi acest caiet. Sper ca toţi oamenii care vor citi acest caiet să trăiască ce am trăit şi eu (şi să scape cu viaţă, bineînţeles). Mulţumesc pentru răbdarea de a citi aceste rânduri şi de a reflecta la fiecare frază cu multă atenţie.”

Emmanuelle s-a întors pentru că ştia că astfel i-ar fi făcut plăcere mamei sale. Acum nu se mai teme de moarte, pentru că ştie că se va întâlni din nou „cu iepuraşul ei, cu bunica şi cu toţi cei dispăruţi”. Ea nu se mai simte a fi aceeaşi, deoarece „a cunoscut viaţa adevărată”, iar acum „ghiceşte la ce se gândesc oamenii”.

Lumina nu se mai află la capătul unui tunel, ci în apropierea sa: „este un fel de lumină care vine nu se ştie de unde şi este foarte puternică, întocmai ca un soare, foarte frumos; ea mă ajută să mă trezesc, să merg pe calea cea bună. Am văzut-o înaintea ieşirii mele din corp. Era lângă mine, dar pleca din când în când.”

În explicaţiile sale referitoare la decorporalizare, se simte influenţa condiţionărilor, dar din când în când se manifestă şi lipsa de surprindere faţă de câte o situaţie inedită: „M-am ridicat din pat aşa cum fac în fiecare dimineaţă, şi l-am împins pe un medic, făcându-l imbecil, căci ar fi putut să mă evite. Îmi spuneam în sinea mea: Nici măcar nu m-a băgat în seamă! Am traversat câţiva medici fără să simt nimic! Mi se pare normal să-i traversez! Când am ieşit din cameră, în lift, am văzut nişte medici cu o targă. Mi s-a făcut frică pentru că ei nu mă puteau vedea. Nici în stradă oamenii nu mă vedeau, am crezut că sunt debili mintali. Apoi am înţeles că nu ei erau de vină, ci eu nu eram acolo, nu era decât conştiinţa mea. Nici acum nu reuşesc să-mi explic cum s-au petrecut lucrurile. M-am întors pentru că mi-a fost teamă să nu mor, simţeam că dacă m-aş fi îndepărtat prea mult, aş fi murit. Revenirea în corp a fost brutală, dintr-o dată. În această stare, eşti ca un fel de abur, dar totuşi, ai impresia de a avea un corp, ca o umbră. În avionul care mă transporta la Paris m-am «teletransportat» până în cabina de pilotaj.”

Despre starea de comă: „era cea mai completă seninătate; eşti liniştit şi fericit. Totul este perfect, ai scăpat de toate problemele. Ai impresia că ai putea face orice, chiar şi să sari pe fereastră. Eşti normal şi anormal în acelaşi timp.”

Emmanuelle a avut anumite viziuni premonitorii: în timpul comei sale, survenite în oraşul Annecy, ea a ajuns într-o încăpere mobilată într-un fel foarte aparte. Această încăpere era cea în care, trei săptămâni mai târziu, la Paris, avea să urmeze o şedinţă de reeducare funcţională.
În timpul în care a rămas în comă, ea a asistat la scene din Cartea egipteană a morţilor, pe care le-a recunoscut, mai târziu, la şcoală: cântărirea sufletelor, monstrul care devora inima condamnaţilor etc.

Convingerile sale actuale sunt uneori identice cu cele ale altor subiecţi care au trăit acelaşi gen de experienţe: „războiul este o prostie – eu visez o lume a întrajutorării; viaţa este o minune, nu trebuie să o distrugem; după moarte rămâi aşa cum eşti, sufletul continuă să trăiască, nu mori niciodată, eşti veşnic; moartea este viaţă, iar viaţa este moarte; dacă la naştere sufletul se agaţă de învelişul trupesc, la moarte el părăseşte un înveliş uzat; sufletul seamănă cu primele imagini ecografice ale unui fetus – este ca un desen cu marker-ul pe un zid: spălările succesive îl vor atenua, dar nu-l vor putea şterge niciodată.”

Este greu de decelat cât din actualele convingeri ale fetiţei au fost moştenite din mediul familial. La 4 ani, ea avea deja vise premonitorii şi credea în lumile invizibile. Însă mama sa, Elisabeth, nu i-a spus nimic special în legătură cu moartea. Este remarcabilă originalitatea anumitor imagini, sau a unor expresii, precum şi încadrarea lor într-un fond cultural comun. La fel ca şi în cazul altor mărturii, aici nu ne putem baza decât pe propria intuiţie spirituală.

Reacţiile copiilor faţă de experienţele de moarte clinică
După ce a intervievat-o pe Emmanuelle, Evelyne-Sarah Mercier s-a îmbolnăvit grav şi timp de şase luni nu a mai putut comunica cu ea. Foarte dezamăgită, Emmanuelle şi-a rupt caietul, pe care doamna Mercier apucase totuşi să-l xerocopieze. Acest incident arată cât de sensibili sunt experimentatorii în privinţa atitudinii celorlalţi faţă de relatarea lor. A povesti înseamnă a-ţi deschide inima, este o dovadă de încredere, o situaţie delicată. Dacă persoana respectivă simte cea mai mică umbră de neîncredere sau de scepticism din partea interlocutorului, acest fapt îi poate cauza răni sufleteşti profunde.

În funcţie de personalitatea sa, copilul poate adopta mai multe atitudini faţă de anturajul său:

- să tacă, dar să-şi păstreze convingerea interioară, dacă nu este destul de sigur şi dacă simte că familia nu va accepta relatarea sa
- să vorbească spontan despre ea şi să simtă fie că este ascultat cu interes, fie că i se impune o interpretare reducţionistă
- să accepte în universul său lăuntric convingerile celor apropiaţi şi să-şi refuleze experienţa
- este de asemenea posibil cazul contrar, în care copilul să influenţeze, printr-un fel de propagare în exterior a experienţei sale, întregul anturaj, părinţii, prietenii, care încep să manifeste o mai mare deschidere spirituală.

Un caz de posibilă refulare este cel al lui Tony, care a trecut printr-o experienţă asemănătoare la vârsta de 3 ani. La întoarcerea sa de la spital el a povestit printre altele, că s-a întâlnit cu bunicul lui, care murise înainte de naşterea sa. În urma unor dificultăţi şcolare, a fost dat pe mâna unui psiholog care, auzind această poveste, i-a ordonat să o uite, argumentând că ţinea de trecut, deci că luase sfârşit. Acum, micuţul nu-şi mai aduce aminte despre acea experienţă.

Din mărturiile culese se desprinde destul de clar concluzia că, în general, copiii care au avut experienţe de moarte clinică preferă să nu vorbească despre ele. Instinctiv, copilul urmăreşte să-şi protejeze integritatea. La fel ca şi în cazul înzestrărilor de factură paranormală, copilul înţelege că este preferabil să „rămână normal”.

Adeseori, copiii reuşesc fie să transpună în cuvinte (dacă sunt prea mici sau prea inhibaţi), fie să recunoască faptul că au trăit o experienţă de moarte clinică, de-abia cu ocazia unor lecturi sau discuţii pe această temă sau auzind relatarea unei experienţe similare.

De exemplu, o femeie care a fost foarte bolnăvicioasă în copilărie, având stări frecvente de leşin, îşi aminteşte de o experienţă pe care a trăit-o la vârsta de 6 ani: după ce a trecut printr-un fel de puţ, a avut senzaţia că se află în apă, fără a fi însă deranjată de aceasta, după care a ajuns într-un peisaj neobişnuit de frumos, cu tot felul de obiecte insolite. Se simţea „nespus de fericită”. După ce a revenit, a devenit un obicei pentru ea să îşi examineze spatele în oglindă, aşteptându-se să vadă aripi crescându-i. În mod indirect, prin acest simbol al zborului, înţelegem că fetiţa a trăit o stare de decorporalizare. A fost necesară apariţia a două evenimente pentru ca ea să înţeleagă ce i s-a petrecut: o nouă experienţă de moarte clinică la vârsta maturităţii şi lectura cărţilor lui Raymond Moody.

Katie, fetiţa care a vorbit cu DUMNEZEU

Pediatrul Melvin Morse, un binecunoscut cercetător al experienţelor de moarte clinică ale copiilor, menţionează un caz interesant.

Katie, în vârstă de 9 ani, s-a zbătut timp de 3 zile între viaţă şi moarte, după ce a căzut în piscină. Când orice speranţă părea a fi pierdută, ea s-a trezit parcă dintr-un somn profund şi, în doar 24 de ore, şi-a redobândit toate facultăţile. Cazul ei rămâne un mister pentru medicină.

Pentru a şti ce tratament să-i prescrie lui Katie, Melvin Morse a dorit să afle condiţiile în care se produsese accidentul. Încă de la prima lor întâlnire, Katie l-a recunoscut imediat pe doctorul Morse, a luat-o drept martor pe mama ei şi a descris acţiunile realizate de medici în timpul stării sale de comă, fapt confirmat de dr. Morse. Apoi, la o întrebare vagă pe care i-a adresat-o medicul, referitor la amintirile ei din perioada în care se afla în apă, ea a răspuns: „Adică atunci când l-am văzut pe Tatăl Ceresc?”

Uimit, dar deschis, dr. Morse a rugat-o să continue. Ea nu-şi aminteşte de senzaţia de înec, ci mai întâi de o obscuritate şi de o anumită senzaţie de greutate. Nu se mai putea mişca. Apoi a ajuns într-un tunel şi din acel tunel a ieşit o femeie pe care nu o mai văzuse niciodată, numită Elisabeth. Înaltă, surâzătoare şi binevoitoare, cu părul auriu şi îmbrăcată în alb, ea a însoţit-o pe Katie în tunel şi a condus-o la bunicul ei decedat, precum şi la doi băieţei necunoscuţi, Andy şi Mark, care erau suflete în aşteptarea încarnării. S-au împrietenit şi s-au jucat împreună. În acea etapă a aventurii sale, lui Katie i s-a „dat voie” să-şi viziteze părinţii. Ea a raportat un număr mare de detalii precise, verificate ulterior, referitoare la preocupările părinţilor săi în timp ce ea se afla în spital: locul unde stătea fiecare în camere, ce haine purtau, ce gătea mama ei…

Apoi, Elisabeth a condus-o în faţa lui DUMNEZEU TATĂL şi a lui Iisus. Dumnezeu i-a propus să rămână cu el şi Iisus a întrebat-o dacă vrea să îşi revadă mama. La răspunsul ei afirmativ, s-a trezit imediat în patul de la spital. Imediat după trezire şi în timpul convalescenţei a cerut în mod repetat să-i vadă pe Mark şi pe Andy. Pentru ea, toată această călătorie nu fusese decât un episod amuzant al vieţii sale de copil.

Explicaţii ştiinţifice

Melvin Morse a publicat, împreună cu alţi patru cercetători, un articol ştiinţific despre experienţele de moarte clinică trăite de copii, în revista ştiinţifică americană The American Journal of Children’s diseases, din noiembrie 1986, vol. 140. Concluziile sale sunt mai prudente decât cele publicate în alte reviste, dar ipotezele sale sunt foarte interesante.
Potrivit lui Morse, experienţele de moarte clinică ale copiilor sunt mai simple decât cele ale adulţilor, mai concrete, mai puţin mistice. Spre deosebire de adulţi, copii se întâlnesc cu persoane apropiate care sunt în viaţă: colegi de clasă, profesori etc.
Există un nucleu comun al experienţei: decorporalizarea, viziunea propriului corp fizic, obscuritatea, tunelul, revenirea în corpul fizic la voinţă. În general, lipsesc aspectele de transcendere a individualităţii: trecerea în revistă a propriei vieţi, modificarea percepţiei timpului, senzaţia de detaşare.

Melvin Morse a verificat convingerile familiale ale acestor copii în ceea ce priveşte moartea şi religia şi nu a constatat corelaţii semnificative. De aici, el a ajuns la concluzia că există un „nucleu” invariabil al experienţei de moarte clinică care apare la copii şi un proces concomitent sau secundar care se dezvoltă la adulţi – transcenderea individualităţii limitate. El a înaintat ipoteza potrivit căreia fenomenul de moarte clinică ar fi consecinţa activării conexiunilor neuronale ale lobului temporal. Generată ca un răspuns faţă de tensiunea indusă de iminenţa morţii, el afirmă că experienţa-nucleu este apoi impregnată de diverse elemente personale, proprii trecutului experimentatorului, aceste elemente secundare fiind halucinatorii, însă necesare pentru a conferi sens experienţei.

Aceste explicaţii pot fi considerate mult prea reducţioniste şi simpliste faţă de complexitatea şi de impactul extrem de profund al fenomenului asupra conştiinţei subiecţilor. Într-adevăr, este dificil de acceptat faptul că simple procese de natură chimică pot genera trăiri atât de nuanţate precum cele relatate de experimentatorii morţii clinice.

De pildă, americanul Goran Grip a trăit la vârsta de 5 ani o experienţă de moarte clinică completă, care nu are nimic patologic şi nu ţine de domeniul psihiatriei: comunicarea cu un punct de lumină care urmărea să afle tot despre el şi de care ar fi dorit să scape, experienţa iubirii copleşitoare, sentimentul de a se situa în afara spaţiului şi timpului, învăţături despre consecinţele faptelor sale etc. În urma acestei experienţe, el a ajuns să ştie, dincolo de cuvinte, tot ce gândesc şi percep ceilalţi oameni, chiar şi la modul inconştient.

Didier Dumas, un psihanalist care lucrează foarte mult cu copiii, consideră că dacă la ora actuală copiii nu mai sunt atât de reprimaţi în privinţa sexualităţii, în schimb lucrurile nu stau la fel în ceea ce priveşte spiritualitatea lor. El afirmă că spiritualitatea copiilor, deşi este în mod firesc mult mai „vie”, este adeseori inhibată de mediul lor familial, datorită îndepărtării societăţii actuale de valorile spirituale autentice, ceea ce face ca mulţi copii să refuze să-şi împărtăşească experienţele de moarte clinică, pentru a nu pierde afecţiunea celor apropiaţi.

Specialiştii au realizat cât de important este studiul fenomenelor de moarte clinică la copii şi îi încurajează să relateze cât mai liber şi deschis cele trăite. Într-adevăr, dacă am primi încă de mici o educaţia în acest sens, am înţelege ce este de fapt moartea, faptul că nu este o anihilare ci o translaţie a sufletului într-o altă lume. Am reuşi să înţelegem şi să trăim viaţa dintr-o perspectivă mai vastă, spirituală şi cu siguranţă că, în felul acesta, o mare parte din răul care există în lume ar muri.

Simbolul Crucii Folosit Gresit ..Semnale Satanice?

2011-04-06T23:24:00.000+03:00

Crucifixul, crucea răsturnată şi unele semnale satanice transmise de Papalitate în ultima vreme ne confirmă avertismentele profetice

Biserica Creştină este la răscruce!

Motto: „Dintr-o spânzurătoare, creştinii au făcut un obiect de podoabă.”
Napoléon Adolphe Didron

Unul dintre cele mai des folosite simboluri creştine, crucifixul care îl reprezintă pe Iisus răstignit, nu are nimic de-a face cu simbolismul profund spiritual, înălţător şi atotcuprinzător al crucii. Pentru oricine este înzestrat cu un minim de sensibilitate, inteligenţă şi bun-simţ este destul de evident faptul că acest crucifix evocă suferinţa şi tortura la care a fost supus Iisus. Nu vrem să negăm realitatea istorică şi nici semnificaţia profundă a Patimilor lui Christos, dar ne permitem să sugerăm că religia creştină ar fi fost mult mai bine reprezentată de un simbol care să evoce învierea lui Iisus, triumful Său asupra morţii, învăţăturile Sale spirituale, victoria Sa deplină în misiunea Sa pe Pământ sau modelul divin pe care El Îl reprezintă. Folosirea ostentativă, neinspirată, a crucifixului este cu atât mai revoltătoare prin asociere cu unele mesaje francmasonice care arată o dubioasă infiltrare a satanismului chiar la vârful Bisericii, iar aceste devieri au fost prezise de profeţi încă de la originea creştinismului.

Simbolul spiritual al crucii

Crucea reprezintă unul dintre cele mai vechi simboluri spirituale ale umanităţii fiind folosită din timpuri antice. Ea nu a început să existe în lume odată cu Biserica Creştină. Întâlnim simbolul crucii la civilizaţia primitivă ariană, la egipteni, precum şi la babilonieni. Crucea este formată din două linii intersectate perpendicular pe mijlocul uneia dintre ele. Semnificaţia spirituală a crucii poate fi explicată în mai multe moduri.

Crucea poate fi privită precum emblema iradierii din centru, de natură solară sau divină. Pentru arheologul şi scriitorul Paul Pierret (autor al Dicţionarului de arheologie egipteană) crucea este cea care protejează tainele sfinte. Crucea mai are şi valoare de simbol ascensional. În legendele orientale crucea este puntea sau scara pe care urcă la DUMNEZEU sufletele oamenilor. Bisericile catolice şi ortodoxe sunt proiectate în aşa fel ca să formeze o cruce pe pământ.

Crucea este – după Gérard de Champeaux, autor al cărţii Introducere în lumea simbolurilor – al treilea din cele patru simboluri fundamentale alături de centru, cerc şi pătrat. Ea stabileşte o relaţie între celelalte trei. Intersecţia celor două drepte ale sale coincide cu centrul, pe care ea îl deschide astfel spre exterior. Pe de altă parte, crucea se înscrie în cerc, împărţindu-l în patru. Din ea se obţin pătratul şi triunghiul, dacă i se unesc vârfurile prin patru drepte. Ca şi pătratul, crucea simbolizează pământul fiind însă expresia aspectelor intermediare, dinamice şi subtile ale acestuia. Crucea are o funcţie de sinteză şi măsură, în ea se întâlnesc cerul şi pământul. În ea se amestecă timpul şi spaţiul. Dintre toate simbolurile, crucea este cel mai universal, cel mai totalizator. Crucea este simbolul intermediarului, al mijlocitorului, al celui care este prin chiar natura sa, comunicarea între pământ şi cer. René Guénon, renumit filosof şi gânditor esoteric francez spune despre cruce, căreia i-a dedicat un întreg volum, că este simbolul totalizării spaţiale, apropierea şi unirea contrariilor.

Simbolul Crucii la creştini

Tradiţia creştină a îmbogăţit foarte mult simbolismul crucii, condensând în această imagine mântuirea şi patimile lui Iisus. Ea devine astfel mai mult decât o „figură” a lui Christos, identificându-se cu persoana Lui. Putem observa puterea simbolistică a crucii creştine prin exemplul crucii pecete (săpată în piatră) datând din primele secole ale creştinismului. Ea este prezentată de către Napoléon Adolphe Didron, arheolog şi istoric francez de artă care a trăit în sec XIX, în lucrarea sa Istoria lui DUMNEZEU. Pecetea poartă gravată o cruce în T, litera chi (X) traversează verticala T-ului care se rotunjeşte în partea de sus ca litera rho (P). Aceste linii rezumă numele lui Hristos şi forma crucii Lui. Hristos, Fiul lui DUMNEZEU este începutul şi sfârşitul a toate, literele alfa şi omega însoţind crucea de-o parte şi de alta.

Crucea l-a zdrobit şi l-a îmblânzit pe Satana, simbolizat de şarpele care stă încolăcit pe piciorul crucii. Acest duşman al neamului omenesc caută să aducă sufletul la pierzanie, suflet reprezentat sub forma unui porumbel. Deşi ameninţat, porumbelul priveşte la crucea care îi dă putere şi care îl mântuie de otrava Satanei. Cuvântul SALVS, scris pe pământul unde este înfiptă crucea, este cântecul de izbândă al creştinului credincios prin care el preamăreşte crucea şi pe Christos. Artiştii medievali au împrumutat de la Părinţii Bisericii (persoane care, prin viaţa şi activitatea lor, au meritat şi au primit de la Biserică titlul de Părinte al ei) tema crucii cosmice. Ea este pusă în valoare de Sfântul Augustin (filosof şi teolog faimos, care a susţinut dezvoltarea creştinismului occidental) în lucrarea sa De Genesi ad literam. Pentru Sfântul Chiril al Ierusalimului, crucea este polul lumii, pentru Sfântul Grigorie de Nyssa „părinte al misticii”, ea este pecetea cosmică.

În lumea simbolurilor creştine, crucea mai semnifică raiul celor aleşi. În Divina Comedia a lui Dante, ea este simbolul nemuririi, al slavei veşnice dobândite prin jertfă care culminează într-o fericire extatică: „căci sus străfulgera Christos şi pilde n-am să-I dovedesc prin ele. Dar cei ce-şi poartă crucea întru Christos mă vor ierta că-mi scap din mâini unealta, când fi-vor să-L zărească pe Christos.”

Simbolul Crucifixului utilizat de Biserica Creştină

N. A. Didron afirmă referindu-se la Crucifix – cel mai cunoscut şi mai utilizat simbol creştin, o cruce care conţine reprezentarea tridimensională a trupului crucificat al lui Iisus Hristos – că: „Dintr-o spânzurătoare, creştinii au făcut un obiect de podoabă”.

Este necesar de făcut o distincţie clară între crucea patimilor lui Christos, adică Crucifixul, care este de fapt un instrument de supliciu şi tortură şi crucea de slavă, care trebuie interpretată în sens eschatologic (doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre Sfârşitul Lumii şi Judecata de Apoi). Găsim referiri la cea din urmă în Noul Testament care afirmă că această cruce de slavă va apărea înaintea celei de-a doua veniri a lui Christos.

Ne întrebăm oare cât de inspirată este alegerea simbolului care evocă suferinţele cumplite şi moartea lui Iisus pe cruce, pentru a fi adorat de milioane de creştini? Pe vremea lui Iisus Christos crucificarea era un lucru ruşinos şi chiar terifiant, un simbol al condamnării şi torturii publice. În primele două secole ale creştinismului, simbolul Crucifixului nici măcar nu era folosit în iconologia creştină deoarece el descrie o metodă crudă şi barbară de execuţie publică a celor mai mari răufăcători. Merită să ne punem întrebarea dacă primii discipoli ai lui Iisus, care chiar L-au cunoscut îşi doreau să privească imaginea Învăţătorului lor mort crucificat? Oare nu ar fi fost mai inspirată Biserica Creştină dacă ar fi ales un alt simbol principal creştin care să evoce spre exemplu renaşterea lui Iisus?

Crucea Petrină

În tradiţia Bisercii Catolice se recunoaşte unanim că la alegerea sa, Sfântul Petru a murit crucificat pe un crucifix inversat. Conform romano-catolicilor, Papa este succesorul Sfântului Petru ca şi episcop al Romei. Astfel, Papalitatea este reprezentată de simboluri care se folosesc de asemenea şi pentru a-l reprezenta în iconografia creştină pe Sfântul Petru, cum ar fi spre exemplu cheile raiului sau Crucea Petrină (inversată).

Spre deosebire de simbolismul crucii despre care am vorbit în introducerea articolului, Crucea Petrină nu are o valoare simbolică consacrată universal, ci ea este mai mult o adaptare pe care Biserica Catolică a făcut-o crucifixului inversat pe care a fost răstignit Sf. Petru. Acest lucru a putut fi observat la vizita Papei Ioan Paul II în Israel, în luna martie 2000. Poze ale Papei şezând în faţa unei Cruci Petrine (adică inversate) se pot găsi pe internet împreună cu diverse încercări de a dovedi asocierea Bisericii Catolice şi mai bine zis a Papalităţii cu satanismul.

Oare cât de justificată este Papalitatea la ora actuală să folosească drept unul din simbolurile sale principale Crucea Petrină inversată? Crucea inversată, ca orice simbol spiritual inversat, vehiculează influenţe satanice şi este folosită frecvent în satanism. Diferenţa dintre „crucea lui Petru” şi un crucifix inversat (considerat satanic de către catolici) este de multe ori obscură, conducând la confuzie în legătură cu utilizarea acestor simboluri.

Romano-catolicii asociază crucea inversată cu crucificarea apostolului Petru pentru a motiva succesiunea apostolică care este folosită pentru a sprijini infailibilitatea liniei Papale a Bisericii Romano-Catolice. Lucrarea lui Sheldon (teolog faimos din sec XX, autor a peste 20 de volume de studii religioase) Apostolii Principali (History of the Church, vol. 1, Hendrickson Publishers, reprint, 1999, pp. 68-78) prezintă ipoteze care refuză motivele invocate de Biserica Romano-Catolică cu privire la succesiunea Papală. În primul volum al acestei istorii a Bisericii, Sheldon scrie: „nu există niciun motiv pentru care protestanţii să nege faptul că Iisus a vorbit despre Petru ca fiind o „fundaţie”, dar în acelaşi timp este necesar de avut în vedere următoarele consideraţii: din copiile exacte ale Noului Testament reiese clar că, cuvintele din Evanghelia după Matei nu erau adresate lui Petru într-un sens exclusiv, ci doar că el era considerat de către Iisus una dintre pietrele importante ale „fundaţiei” creştinismului. A fi o fundaţie înseamnă ca în contactul cu orice agent uman să realizezi doar munca unui fondator, a unui iniţiator. „Biroul” unui fondator nu este un lucru care să fie transmis sau moştenit. Cineva ar putea de exemplu să construiască pe „fundaţia ” aşezată de Petru, sau chiar să imite munca lui Petru prin introducerea creştinismului în noi regiuni. Dar în niciun caz nu se pune problema succesiunii. De exemplu, ne putem gândi la fondatorii Republicii Americane ca fiind fiecare în parte moştenitorii locului lui Petru în fundaţia Bisericii.”

Crucifixul „îndoit sau rupt”

După ce în anul 2000 Papa Ioan Paul al II-lea a apărut în timpul unui discurs în faţa a peste 80.000 de oameni având în spatele său o cruce inversată, la rândul său, actualul Papă Benedict al XVI-lea se afişează destul de des cu un crucifix îndoit.

Se spune că diavolul nu are puterea să creeze, ci doar să batjocorească şi să deformeze. Din punctul de vedere al simbolismului, o figură inversată semnifică întotdeauna o putere pervertită. Sataniştii şi magicienii negrii folosesc în rău semnificaţia spirituală a crucii, prin inversarea acesteia. Ei cad din spiritualitate şi nemurire, rămânând „închişi” în materie şi moarte.

Crucifixul „îndoit sau rupt” este un simbol sinistru folosit de către satanişti încă din secolul VI. Acesta constă dintr-un crucifix îndoit pe care se află corpul deformat, foarte slab, a lui Iisus atârnând patetic de cruce cu braţele şi picioarele dureros de subţiri şi emaciate de parcă ar fi fost victima foametei. Linia orizontală a acestui crucifix este îndoită în jos. Magicienii negrii şi vrăjitorii din Evul Mediu foloseau acest crucifix îndoit pentru a reprezenta termenul biblic „semnul fiarei”.

În anul 2004, Papa Ioan Paul al II-lea a transmis în timpul unei slujbe mesajul necesităţii unei „noi ordini internaţionale”. Acelaşi Papă a reinstaurat Biroul Inchiziţiei care acum poartă numele Biroului pentru Apărarea Credinţei avându-l drept coordonator pe Cardinalul Ratzinger, actualul Papă Benedict al XVI-lea.
Papa Benedict a afirmat în anul 2009 „nevoia puternică de înfiinţare a unui singur guvern mondial, cu o singură economie mondială”.

În cartea sa „Cheile Sângelui” (Keys of This Blood), preotul şi teologul romano-catolic Malachi Martin a afirmat că Papa Paul Ioan al II-lea este devotat planului instaurării unei Noi Ordini Mondiale de către cumplita sectă satanică a „iluminaţilor” francmasoni.
Tot Malachi Martin, care a fost o perioadă apropiat al Vaticanului, afirmă că Papalitatea ascunde omenirii un secret terifiant şi cutremurător. Al treilea secret de la Fatima este o profeţie făcută de Fecioara Maria în 1917 asupra unei cumplite pedepse apocaliptice pe care omenirea o va suporta dacă nu se întoarce către DUMNEZEU cu tot sufletul. Părintele Malachi afirmă „când mă aflam în preajma Papei Ioan al XXIII- lea, această coală de hârtie era păstrată într-o cutie aşezată pe şemineul apartamentului privat în care locuia Papa la Roma.” Tot el afirmă că Papa Paul Ioan al II-lea nu a fost de acord cu divulgarea profeţiei Fecioarei Maria deoarece „mesajul secretului este foarte apocaliptic.”

Profeţiile Sfântului Malachia şi ale Fecioarei Maria

Odată cu semnalele nu tocmai creştine transmise de ultimii doi Papi, din ce în ce mai multă lume se întreabă dacă trăim cumva vremurile din urmă ale apocalipsei. În Evul Mediu a existat un Sfânt catolic pe numele Malachia care a avut viziuni extatice cu toţi papii (în număr de 111, conform spuselor Sfântului) care vor fi la conducerea Bisericii Catolice. El a făcut profeţii despre fiecare dintre aceştia, care s-au dovedit a fi uluitor de exacte până în prezent. Sfântul Malachia a afirmat despre utimul Papă, care se pare că după profeţiile sale (şi nu numai), este Benedict al XVI- lea, următoarele: „În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă Sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.”În conformitate cu profeţia Fecioarei Maria de la Garabandal, odată cu Papa Benedict al XVI-lea încep vremurile din urmă. În anul 1962, Fecioara Maria i-a spus stigmatizatei Teresa Musco că „oamenii şi clerul au mărit cloaca necurăţiei... Biserica se află la o răscruce: ori va merge spre pieirea sa, ori îşi va regăsi calea, pe care nu ar fi trebuit să o părăsească niciodată.”

Bibliografie:
Dictionnaire des symboles: Mythes, rêves, coutumes, gestes, formes, figures, couleurs, nombres, Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Ed. Robert Laffont, Collection Bouquins, 1982
Iconographie Chrétienne: Histoire De Dieu (1843), Adolphe Napoléon Didron, Ed. Kessinger Publishing, 2010
Dictionnaire d'archéologie Egyptienne, Paul Pierret, Ed. Imprimerie Nationale, 1875
Introduction au monde des symboles, Gérard de Champeaux, Ed. Zodiaque, 1989
History of the Christian Church, Henry C. Sheldon, Ed. Hendrickson Publishers, 1999
Keys of This Blood - Pope John Paul II Versus Russia and the West for Control of the New World Order, Malachi Martin, Ed. Simon & Schuster, 1991

Adevarul despre ce s-a întâmplat la Fukushima

2011-03-21T13:07:00.003+02:00

Ce s-a întâmplat la Fukushima

(Traducere după textul lui de Josef Oehman, cercetător la MIT, Boston. Puteți citi versiunea originală aici. Mi-am permis să ilustrez articolul cu câteva imagini relevante. Update 14.03.2011, 08:30: Articolul se referă la situația primului reactor, dar explicația și principiile prezentate sunt valabile și pentru incidentele următoare, de la aceiași centrală sau de al alte centrale nucleare de tip BWR).

Scriu acest text (12 martie) pentru a vă liniști în legătură cu cele întâmplate recent în Japonia. Pe scurt, situația reactoarelor nucleare nipone este destul de serioasă, dar ea se află sub control. Textul este destul de lung, dar citindu-l, veți afla mai multe despre centralele nucleare decât toți jurnaliștii de pe planetă, la un loc.

Nu a fost și nici nu va fi eliberare semnificativă de radioactivitate.

Prin semnificativă înțeleg un nivel de radiație mai mare decât ați primi, de exemplu, într-un zbor de lungă durată sau dintr-un pahar de bere care provine dintr-o zonă cu un nivel crescut de radiație naturală.

Am citit toate știrile despre acest subiect, de când el a avut loc. Nu am găsit nici unul care să nu conțină erori, și vinovată pentru acest lucru este și criza de comunicare din parte Japoniei. Prin erori nu mă refer la jurnalism tendențios anti-nuclear, destul de des întâlnit în aceste zile, mă refer la erori grave privind descrierea legilor naturii, interpretări eronate ale faptelor din pricina lipsei unei înțelegeri fundamentale asupra funcționării reactoarelor nucleare. Am citit un raport al CNN de trei pagini și nu am găsit un singur paragraf care să nu conțină o astfel de eroare.

Înainte să mergem mai departe, va fi necesar să trecem în revistă câteva aspecte fundamentale.

Construcția centralelor atomice de la Fukushima

Centralele de la Fukushima sunt de tipul BWR (Boiling Water Reactors). Principiul pe care se bazează aceste reactoare este asemănător cu o oală sub presiune. Combustibilul nuclear încălzește apa, apa fierbe și creează abur, aburul pune în mișcare turbinele care produc electricitate, apoi aburul este răcit și acesta condensează din nou, fiind refolosit. Dispozitivul sub presiune funcționează în mod normal la o temperatură de 250 grade Celsius.

Combustibilul nuclear este oxidul de uraniu, un material ceramic cu un punct de topire destul de mare, în jurul valorii de 3000 de grade Celsius. Combustibilul este produs în formă de capsule de dimensiunea aproximativă a unei piese Lego. Aceste piese sunt puse într-un tub mai mare, confecționat dintr-un aliaj denumit zircaloy, care are un punct de topire la 2200 de grade. Acest ansamblu constituie o bară de combustibil. Aceste bare sunt apoi grupate în pachete și inserate în reactor. Toate aceste pachete formează miezul reactorului.

Exemplu de bară de combustibil nuclear (plus detalii)

Ambalajul de zircaloy reprezintă primul strat (compartiment) izolator. El separă combustibilul radioactiv de restul lumii.

Miezul reactorului este apoi plasat în vasul sub presiune. Acest vas reprezintă al doilea strat (compartiment) izolator, rezistând până la temperaturi de câteva sute de grade, în cazul în care răcirea este oprită, dar repornită ulterior.

Întregul sistem de vas sub presiune, țevi, pompe, răcitor (apă) sunt protejate de un al treilea strat izolator, confecționat dintr-un aliaj de oțel extrem de rezistent și închis ermetic. Al treilea strat izolator a fost proiectat, construit și testat pentru un singur scop: să susțină pentru un termen nedefinit, o topire totală a miezului reactorului. Din acest motiv, un bazin mare și gros se află sub vasul cu presiune (al doilea strat protector), plin cu grafit, plasat în interiorul celui de-al treilea strat protector.

Acest al treilea inel de protecție este înconjurat de clădirea reactorului, în interiorul căreia de obicei se păstrează o presiune mai scăzută, pentru a nu exista scurgeri în afara acesteia, dar clădirea în sine nu oferă protecție reală împotriva radiației.

Aspecte fundamentale ale reacțiilor nucleare

Combustibilul de uraniu generează căldură prin fisiune nucleară. Atomii mari și grei de uraniu se “rup” în doi atomi mai mici, proces ce generează energie (căldură) plus câțiva neutroni (una din particulele din interiorul unui atom). Când un neutron lovește un alt atom de uraniu, acesta se “rupe” (fisionează), generând căldură și mai mulți neutroni și tot așa. Aceasta este ceea ce se numește o reacție în lanț.

Schema reacției în lanț ce are loc în barele de combustibil

Grupând la un loc mai multe bare de combustibil descrise mai sus va duce destul de repede la supra-încălzirea instalației și la topirea barelor de combustibil. Acest lucru merită menționat și reținut, el fiind motivul pentru care un reactor nuclear nu va putea niciodată exploda ca o bombă nucleară. Construcția unei bombe nucleare este un lucru destul de dificil (întrebați-i pe cei din Iran, de exemplu). În cazul incidentului de la Cernobîl, explozia a fost cauzată de acumularea unei presiuni prea mari, urmată de o explozie de hidrogen și penetrarea tuturor straturilor de protecție ale reactorului, împrăștiind material radioactiv în mediu (a fost practic o “bombă murdară” și nu o explozie nucleară). De ce așa ceva nu se va întâmpla în Japonia, veți afla citind mai departe.

Pentru a controla reacția nucleară în lanț, cei ce controlează reactorul folosesc așa-numitele bare moderatoare. O bară moderatoare absoarbe neutroni, omorând instantaneu reacția nucleară ce are loc în miezul reactorului. Un reactor nuclear este construit în așa fel încât pentru a funcționa în mod normal, să nu aibă nevoie de barele moderatoare. Agentul de răcire (apa) preia căldura excesivă (pe care o transformă în abur și apoi electricitate) în același ritm în care miezul reactorului o produce.

Problema este că după inserarea barelor moderatoare și oprirea reacției în lanț, miezul continuă să producă ceva căldură. Uraniul nu mai fisionează, dar un număr de elemente radioactive create de către uraniu își continuă procesul de fisiune, eliberând căldură (izotopi radioactivi de cesiu și iod care în cele din urmă vor fisiona și vor crea atomi stabili care nu vor mai produce radioactivitate). [acesta a fost motivul pentru care imediat după Cernobîl s-au împărțit pastile de iod populației expuse: glanda tiroidă are obiceiul de a fixa iodul din mediul. Saturarea sa cu iod din tablete o va împiedica să absoarbă iod radioactiv din mediul înconjurător -n.t.]. Pentru că uraniul nu mai fisionează, izotopii de cesiu și iod nu mai sunt produși în barele de combustibil, astfel că în câteva zile miezul reactorului se va răci, după consumarea acestor izotopi. Această căldură reziduală le dă bătăi de cap japonezilor acum.

Recapitulând, primul tip de material radioactiv este uraniul din barele de combustibil plus elementele radioactive formate prin fisiunea atomilor de uraniu, elemente care se găsesc tot în interiorul barelor de combustibil (cesiu și iod).

Mai există și un al doilea tip de material radioactiv produs în afara barelor de combustibil. Marea diferență este însă că aceste materiale radioactive au un timp de înjumătățire foarte mic (o viață foarte scurtă) ceea ce înseamnă că acești atomi radioactivi se descompun rapid în elemente care nu sunt radioactive. Rapid însemnând câteva secunde. Dacă aceste elemente ajung în mediu, da, se poate spune că mediul a fost contaminat cu radiație, dar acest lucru nu este deloc periculos. De ce? Până cineva pronunță cuvântul “R-A-D-I-O-N-U-C-L-I-D”, elementele în cauză vor fi inofensive, deoarece mare parte din ele deja s-au transformat în elemente ce nu sunt radioactive. Elementele radioactive de care vorbim sunt N-16 (un tip de atom de azot, constituent al aerului) și gaze nobile (xenon). Dar de unde provin acestea? Când atomul de uraniu fisionează, generează doi sau trei neutroni. Mare parte din neutronii produși astfel lovesc alți atomi de uraniu și mențin reacția în lanț, dar câțiva dintre aceștia pot ajunge în apă sau în aerul din apa care se află în reactor.Când un element care nu este radioactiv (deci este stabil) va capta un neutron, el devine radioactiv. Însă acesta va scăpa repede de neutronul suplimentar și va înceta să fie radioactiv.

Acest al doilea tip de radiație este foarte important pentru a vedea ce anume a fost expulzat în mediu în cazul centralei de la Fukushima.

Ce s-a întâmplat la Fukushima?

Voi încerca să rezum următoarele. Cutremurul care a lovit Japonia a fost de 7 ori mai puternic decât cutremurul pentru care a fost proiectată centrala. Scara Richter este una logaritmică, astfel că diferența dintre un cutremur de 8.2 – valoare luată în calcul la construcția centralei – și 8.9 este un factor de 7 și nu 0.7). Așa că inginerii japonezi merită primul val de aplauze, pentru că totul a rămas în picioare după cutremur.

Când cutremurul de 8.9 grade a avut loc, centrala nucleară s-a oprit automat. În câteva secunde de la începutul cutremurului, barele moderatoare au fost inserate în miez și reacția nucleară a fost imediat oprită, urmând ca sistemul de răcire să transporte afară din sistem căldura degajată. Căldura reziduală reprezintă aproximativ 3% din căldura totală, când centrala funcționează la parametri normali.

Cutremurul a distrus sursa externă de electricitate pentru reactorul nuclear. Acest eveniment reprezintă unul din cele mai grave accidente de care poate avea parte o centrală nucleară și este tratat cu maximă seriozitate de echipa de proiectanți. Energia electrică este necesară pentru a păstra în funcțiune pompele care asigura debitul agentului de răcire.

Lucrurile au funcționat timp de o oră deoarece un set de generatoare Diesel au asigurat electricitatea necesară. Apoi a venit valul tsunami, mult mai mare decât proiectanții centralei au luat în calcul, val care a măturat aceste generatoare de electricitate.

Atunci când se proiectează o centrală nucleară, se urmează o filosofie denumită “Defense in Depth“. Se ia în calcul cea mai mare catastrofă și se proiectează totul ca să facă față acesteia. Mai departe, în cazul în care sistemele cedează unul după altul, centrala trebui să poată funcționa în continuare. Un val tsunami care a înlăturat toată rezerva de energie este un astfel de exemplu. Ultima linie de rezistență devine acum al treilea inel de izolare (vezi discuția din secțiunea precedentă) care va păstra totul în interiorul reactorului, indiferent de starea barelor de moderare, indiferent dacă miezul este topit sau nu.

Când generatoarele Diesel nu au mai fost disponibile, reactorul a trecut pe puterea generată de bateriile de urgență. Aceste baterii sunt un fel de backup al backup-ului, asigurând funcționarea sistemului de răcire al reactorului pentru 8 ore. Și așa s-a întâmplat.

În cele 8 ore, a trebuit găsită o altă sursă de energie care să fie conectată la centrală. Rețeaua energetică națională nu a fost disponibilă din cauza cutremurului. Generatoarele Diesel au fost măturate de tsunami. Așa că au fost aduse generatoare mobile.

Din păcate, începând de la acest punct, lucrurile au început să meargă prost pentru centrală. Generatoarele extern nu au putut fi conectat la centrală din cauză că acestea nu se potriveau. Când bateriile s-au consumat, căldura reziduală nu a mai putut fi transportată în afara reactorului.

În acest moment, personalul centralei a început să urmeze procedurile standard pentru astfel de situații de urgență. Alimentarea cu electricitate a sistemului de răcire nu ar fi trebui să se întrerupă în nici o situație, însă s-a întrerupt, așa că personalul s-a retras la următoarea linie de apărare. Aceste lucruri fac parte din exercițiile de rutină de care au parte angajații centralei.

Abia acum a început să se vorbească despre posibilitatea topirii miezului. Dacă până la sfârșitul zilei sistemul de răcire nu ar fi fost pus cumva în funcțiune, miezul s-ar fi topit în cele din urmă și atunci ar fi intrat în acțiune ultima linie de apărare, bazinul cu grafit care ar fi captat și îngropat miezul reactorului.

Dar prioritar în acel moment era menținerea integrității tuburilor din zircaloy precum și a structurii vasului sub presiune, pentru a le da timp inginerilor să repare sistemul de răcire.

Deoarece răcirea miezului reactorului este un lucru atât de important, acesta are un număr mare de posibilități de răcire. Până în acest moment nu se știe exact care din acestea a cedat și care nu.

Imaginați-vă un vas sub presiune aflat pe o flacără. O flacără slabă, dar suficientă cât să încălzească în continuare vasul. Căldura trebuie disipată prin orice metode au la îndemână cei din camera de control a centralei, altfel presiunea va crește. Prioritară este menținerea integrității primului compartiment (menținerea temperaturii barelor de combustibil sub 2200 de grade), cât și a celui de-al doilea compartiment (vasul sub presiune). Pentru acest lucru, presiunea trebuie scăzută, prin eliberarea de abur din când în când. Acest lucru fiind atât de important, acest vas are 11 valve care permit o astfel de operațiune, care a și avut loc, menținând astfel o temperatură de 550 grade în interiorul miezului.

A fost momentul în care presa a raportat scurgeri radioactive de la centrala de la Fukushima. Am explicat mai sus de ce acest lucru nu este deloc periculos pentru mediu sau pentru populația din jur.

Momentul primei explozii de la centrala de la Fukushima

În timpul acestor operațiuni de ventilare a vasului sub presiune, s-a produs explozia. Aceasta a avut loc în afara celui de-al treilea compartiment de protecție, în interiorul zidurilor clădirii centralei, zid ce nu are un rol în izolarea radiației. Încă nu se știe exact ce s-a întâmplat, dar un scenariu foarte plauzibil este următorul: inginerii au decis să elibereze excesul de abur nu direct în mediu, ci în spațiul dintre cel de-al treilea compartiment și zidul clădirii reactorului, pentru a permite nivelului de radioactivitate să scadă înainte ca acesta să ajungă în mediu. Problema este că la temperaturile mari din miez, se poate întâmpla ca moleculele de apă să disocieze, adică legătura H2O să se rupă în hidrogen și oxigen, o combinație explozivă [motoarele navetei spațiale folosesc hidrogen și oxigen lichid pentru propulsie - n.t.]. Astfel, explozia avut loc în afara celui de-al treilea compartiment, avariind și clădirea reactorului. Acest tip de explozie a avut loc și la Cernobîl, însă atunci a fost în interiorul vasului sub presiune, din cauza proiectării și folosirii greșite a acestuia de către personalul sovietic. Acest lucru nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla la Fukushima, din cauza designului diferit a vasului respectiv. Disocierea apei și acumularea de hidrogen și oxigen este una din cele mai mari probleme întâmpinate în timpul construcției unei centrale nucleare (deși sovieticii nu și-au bătut prea mult capul cu asta), astfel încât reactorul a fost astfel proiectat încât acest lucru să nu se întâmple în interiorul său. S-a întâmplat în afara lui, un lucru nedorit, dar un scenariu posibil, dar fără implicații grave pentru mediu.

În acest moment, presiunea era sub control, aburul în exces fiind evacuat. Însă, dacă fierbeți continuu o oală sub presiune și evacuați aburul, în scurt timp nivelul apei din interior va scădea. Miezul este acoperit de câțiva metri de apă, dar după câteva ore sau zile, aceasta va scădea simțitor. În momentul în care barele de combustibil nu mai sunt imersate în apă, ele se vor topi în 45 de minute. Acesta este momentul în care tubul zircaloy se va topi.

Acest lucru a început să se întâmple. Răcirea nu a putut fi asigurată înainte ca unele bare de combustibil să fie avariate prin topire. Materialul nuclear din interior (uraniul) este intact, dar ambalajul de zircaloy începe să se topească. Din păcate, în acest moment produșii secundari rezultați în urma fisiunii uraniului, izotopi radioactivi de cesiu și iod vor ajunge în abur. Aspectul cel mai important este că pastilele de uraniu rămân intacte până la 3000 de grade și acestea nu au ajuns încă în vapori. A fost confirmată prezența unor mici cantități de cesiu și iod radioactiv în aburul ajuns în atmosferă, moment în care s-a trecut la planul B de acțiune. Planul A presupunea asigurarea răcirii reactorului.
Din ce motiv acest lucru nu s-a întâmplat, nu se știe cu exactitate, dar probabil că valul tsunami a avariat rezervele de apă necesară răcirii. Cert este că s-a întâmplat și porțiuni din tuburile din zircaloy au început să se topească, lucru confirmat de prezența cesiului și iodului radioactiv în aburul ventilat din reactor în atmosferă.

Apa folosită pentru răcire este foarte curată și demineralizată (un fel de apă distilată, dar cu un grad sporit de puritate). Motivul pentru care se folosește apă pură este dat de activarea neutronilor din uraniu: apa pură nu se activează prea mult, așa că nu devine radioactivă. Impuritățile din apă sau sărurile pot absorbi neutroni mai repede și astfel apa poate deveni radioactivă.

Pentru a împiedica o topire generală a miezului și pentru că nu aveau la îndemână proviziile de apă pură necesare, operatorii centralei au decis folosirea apei de mare pentru răcire. Încă nu se știe dacă apa de mare a fost folosită pentru inundarea miezului sau doar pentru a răci vasul sub presiune, dar acest lucru nu este relevant în acest moment. Important este că barele de combustibil nuclear s-au răcit în acest fel. Cum reacția nucleară în lanț s-a întrerupt demult, nu a mai rămas de disipat decât acea căldură reziduală de care aminteam mai înainte. Cantitatea mare de apă a fot de data asta suficientă pentru a ține piept acestei încălziri reziduale. Datorită faptului că nu se mai produce căldură, deci nici abur, presiunea scade acum simțitor. În plus, s-a adăugat și acid boric în apa de mare, aceasta fiind un fel de bară lichidă de moderare, el captând orice neutron care ar mai fi produs în neutron, contribuind la răcirea sistemului.

Centrala nucleară de la Fukushima a fost foarte aproape de o topire a miezului reactorului, însă acest lucru a fost evitat prin pomparea de apă de mare pentru răcirea acestuia și reducerea presiunii din reactor. Dacă acest lucru nu ar fi fost posibil, ventilarea aburului în atmosferă era singurul lucru care putea fi făcut pentru a păstra presiunea sub control. Al treilea compartiment ar fi fost complet izolat, permițând astfel topirea în siguranță a miezului reactorului, fără ca acest proces să răspândească substanțe radioactive în mediu. În cele din urmă sistemul de răcire ar fi fost pus din nou în funcțiune, pentru a permite operarea în siguranță a sistemelor reactorului, pentru îndepărtarea capsulelor de uraniu din miezul topit, care ar fi urmat să fie transportat înapoi la stațiile de procesare ale combustibilului nuclear. În funcție de avarie, centrala ar fi fost reparată sau dezmembrată.

Așadar, pentru a recapitula:

Centrala este în siguranță și va rămâne așa
Probabil acest incident va fi catalogat drept unul de gradul 4 pe scara INES: accident nuclear cu consecințe locale. Acesta este un lucru destul de rău pentru compania care deține centrala, dar nu prea afectează pe altcineva.
Radiație nucleară a ajuns în mediu, în timpul ventilării vasului sub presiune, dar toți izotopii radioactivi din aburul ajuns în atmosferă au dispărut deja. A fost eliberată în atmosferă și o cantitate redusă de cesiu și iod radioactiv. Atât de redusă încât dacă ați fi stat deasupra coșului centralei în acest timp, ar trebui să vă lăsați de fumat pentru a avea din nou o speranță de viață apropiată de medie. Izotopii de iod și cesiu au fost diluați de apa mării.
Primul compartiment a fost avariat, ceea ce înseamnă cu urme de cesiu și iod vor ajunge în agentul de răcire, dar nu și uraniu. Există instalații pentru tratarea acestei ape în al treilea compartiment, cesiul și iodul radioactiv va fi extras și depus în zona de deșeuri nucleare, specifice oricărei centrale de acest tip.
Apa de mare folosită pentru răcire a fost activată într-un oarecare grad. Deoarece barele de control sunt inserate în reactor, reacția nucleară a uraniului nu are loc, deci nu contribuie la activarea apei. Materialele radioactive intermediare (cesiu și iod) nu mai sunt disponibile în această fază, deoarece fisiunea uraniului s-a oprit de ceva vreme. Acest lucru reduce și mai mult activarea radioactivă a apei. În concluzie, apa de mare folosită pentru răcire este ușor radioactivă, dar acest lucru se va remedia în instalațiile specifice, înainte ca apa să se întoarcă în natură.
În timp, apa de mare va fi înlocuită cu agent de răcire normal (apă pură)
Miezul reactorului va fi demontat și inspectat, exact ca în cazul normal al schimbului de combustibil
Barele de combustibil și întreaga centrală vor fi verificate pentru eventuale avarii. Acest lucru va dura 4-5 ani.
Sistemele de siguranță din toate centralele nucleare japoneze for fi îmbunătățite pentru a suporta un cutremur de 9.0 grade pe scara Richter și valuri tsunami aferente.
Cea mai mare problemă va fi criza de energie electrică din perioada imediat următoare. Jumătate din reactoarele nucleare ale Japoniei vor fi probabil oprite și inspectate, reducând astfel cu 15% cantitatea de energie din sistemul național. Aceasta diminuare va fi suplimentată de centrale clasice, care erau în mod normal folosite doar pentru a face față în perioadele de vârf. Acest lucru va duce la scumpirea energiei electrice în toată Japonia.

Joaca de-a Dumnezeu HAARP

2011-03-12T01:42:00.002+02:00

Haarp se presupune a fi o arma ultrasecreta ce permite control meteo, atacuri tectonice (cutremure la comanda) si blocaje mintale.
Haarp este o "chestie" bazata pe tehnologia Tesla ce permite in primul rand cercetare. In al doilea rand, Haarp permite si distrugere din ceea ce inteleg de la sustinatorii teoriei conspiratiei.

Se presupune inclusiv ca tsunami din 2004 este rezultatul testarii acestei arme din punct de vedere tectonic. De asemeni, in China, inainte de marele cutremur au fost observate pe cer diverse semne ciudate.
Revenind la zilele noastre, teoria conspiratiei spune ca pana si cutremurele devastatoare din Haiti si Chile poate chiar si cutremurul de azi din Japonia sunt rezultatul utilizarii Haarp.
Eu nu ma pronunt decat in zona in care pot spune ca povestile sunt interesante. Totusi, puteti urmari mai jos cateva scurte filme preluate de pe YouTube care sa mai elucideze cate ceva in mintea unora dintre noi.

HAARP WORKING mai sus ..!

Si in continuare alte filmulete cu si despre teoria HAARP

Si inca un articol interesant despre HAARP ..

HAARP
se prezinta ca un program de cercetare ce are ca scop modificarea ionosferei in vederea imbunatatirii comunicatiilor.
HAARP poate fierbe atmosfera superioara
HAARP va bombarda atmosfera superioara cu un fascicul electromagnetic focalizat si dirijabil, fiind in esenta un model avansat de „incalzitor ionosferic”. (Ionosfera este sfera incarcata electric care inconjoara atmosfera superioara a Pamantului.
Ea se intinde de la 65 km pana la 644 km distanta deasupra suprafetei Pamantului.)
Intr-o formulare simplificata, dispozitivul utilizat in cadrul HAARP este un radiotelescop inversat: antenele trimit semnale in loc sa le primeasca. HAARP este testul facut unei tehnologii ce foloseste fascicule de unde radio extrem de puternice care incalzesc unele zone ale ionosferei, pentru a le impinge in sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate catre Pamant, penetrand totul – cu sau fara viata. Publicitatea facuta lui HAARP da impresia ca este vorba despre un proiect academic ce are ca scop modificarea ionosferei in vederea imbunatatirii comunicatiilor. Cu toate acestea, unele documente ale armatei americane arata lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei in folosul Departamentului de Aparare”. Comunicarea cu submarinele este doar unul dintre aceste scopuri.
Comunicatele de presa si alte informari din partea armatei cu privire la HAARP minimalizeaza continuu efectele sale. Materialele publicitare insista asupra faptului ca proiectul HAARP nu difera de alte sisteme de incalzire a ionosferei care opereaza fara efecte nocive in toata lumea, in locatii precum Arecibo, in Puerto Rico, Tromso, in Norvegia, precum si in fosta Uniune Sovietica. Cu toate acestea, un document guvernamental din 1990 indica faptul ca bombardarea cu energie prin unde de radiofrecventa (RF) va induce activitati nenaturale in ionosfera:
„...pentru undele de inalta frecventa de cea mai mare putere, disponibile in Occident, instabilitatile studiate in mod obisnuit se apropie de punctul maxim de capacitate de disipare a energiei, dincolo de care procesele plasmatice o vor „lua razna” pana la atingerea urmatorului factor limitativ”.
Daca armata, in colaborare cu Universitatea Fairbanks din Alaska, poate arata ca aceasta noua tehnologie gen „Razboiul stelelor” condusa de la sol este functionala si sigura, ambele au de castigat. Armata obtine un scut protector relativ ieftin, iar universitatea se poate lauda cu cea mai spectaculoasa manipulare geofizica de la exploziile in atmosfera ale bombelor nucleare pana in prezent. Daca testarea va avea succes, vor dispune apoi de megaproiectele militare ale viitorului si vor avea la dispozitie piete uriase pentru gazele naturale din Alaska. Daca luam in considerare celelalte brevete bazate pe munca unui fizician din Texas, Bernard Eastlund, devine limpede modul in care armata intentioneaza sa foloseasca transmitatorul HAARP. Acestea fac si mai putin credibile dezmintirile guvernului. Armata stie cum intentioneaza sa foloseasca aceasta tehnologie si a specificat clar acest lucru in documentele sale. Ea a indus intentionat publicul in eroare prin folosindu-se de exprimari sofisticate, inselatorie si dezinformare fatisa.
Armata spune ca sistemul HAARP este capabil:
- sa confere armatei un instrument pentru a inlocui efectul de puls electromagnetic al dispozitivelor atmosferice termonucleare (care au fost luate in calcul de armata ca optiuni viabile, cel putin pana in anul 1986);
- sa inlocuiasca printr-o tehnologie noua si compacta uriasul sistem de comunicare submarina prin frecvente extrem de joase care opereaza in Michigan si Wisconsin;
- sa fie folosit pentru a inlocui sistemul de radare cu raza de actiune pana dincolo de orizont (sistem care fusese planuit candva pentru actuala locatie a lui HAARP) cu un sistem mai flexibil si mai precis;
- sa ofere o modalitate de distrugere a comunicatiilor pe o arie extrem de larga, mentinand in acelasi timp in functiune propriul sistem de comunicatii al armatei;
- sa ofere o tomografie de penetrare a Pamantului pe suprafete intinse, care combinata cu abilitatile de procesare a computerelor EMASS si Cray, ar face posibila verificarea multor puncte ale tratatelor de pace si nonproliferare a armamentului nuclear;
- sa fie o unealta de cercetare geofizica pentru identificarea depozitelor de petrol, gaze si minerale pe suprafete mari;
- sa fie folosit pentru a detecta avioane care zboara la inaltime mica si proiectile teleghidate, facand astfel ca orice alta tehnologie sa fie depasita.
Posibilitatile de mai sus pot parea o idee excelenta tuturor celor care cred intr-un sistem de aparare puternic si celor interesati de reducerea costurilor. Cu toate acestea, modalitatile de intrebuintare posibile, pe care dosarele referitoare la HAARP nu le explica si care nu pot fi gasite decat in dosarele aviatiei americane, a armatei si a marinei, precum si in dosarele altor agentii federale, sunt alarmante. Mai mult decat atat, efectele folosirii abuzive ale acestor nivele de intensitate in scutul nostru natural – ionosfera – pot fi catastrofale, dupa parerea unor oameni de stiinta.
Doi locuitori din Alaska au spus lucrurilor pe nume. Clare Zickuhr, fondator al miscarii NO HAARP, declara: „Armata intentioneaza sa dea o lovitura puternica ionosferei si apoi sa vada ce se intampla.”
Armata a uitat sa spuna populatiei ca nu stie prea clar ce se va intampla, dar un articol de stiinta de la Penn State se lauda cu aceasta incertitudine. Stiinta masculina? Proiectul HAARP foloseste cele mai inalte nivele de energie manipulate vreodata, in ceea ce Begich si Manning numesc „jucarii noi pentru baietii mari”. Este un experiment efectuat pe cer, pentru a afla lucruri necunoscute inca. Oameni de stiinta independenti le-au spus lui Begich si Manning ca o bomba atmosferica de tipul HAARP, cu efectele sale neprevazute, ar putea fi un act de vandalism global.
Istoria programului HAARP
Brevetele descrise mai jos constituie pachetul de idei controlat initial de ARCO Power Techonlogies Incorporated (APTI), o sucursala a companiei Atlantic Richfield, una dintre cele mai mari companii petroliere din lume. APTI a fost contractorul care a construit locatia HAARP. In iunie 1994, ARCO a vandut acest subproiect, brevetele si contractul pentru a doua faza a constructiei lui E-Systems.
E-Systems este unul dintre cei mai mari contractori de servicii de informatii din lume, lucrand pentru CIA, organizatii din aparare si din alte domenii. 1,8 miliarde de dolari din cifra anuala realizata de companie provin din vanzari catre aceste organizatii. 800 de milioane de dolari sunt atribuiti unor proiecte secrete – atat de secrete incat nici macar Congresul Statelor Unite nu este informat despre modul de utilizare a acestor bani.
Contractul HAARP a fost cumparat de la E-Systems de catre Raytheon, unul dintre cei mai mari contractori de aparare din lume. In 1994, Raytheon s-a clasat pe locul 42 in topul celor mai de succes 500 de companii. Raytheon are mii de brevete, unele dintre acestea fiind valoroase pentru proiectul HAARP. Douasprezece dintre aceste brevete constituie coloana vertebrala a lui HAARP, iar acum acestea sunt ingropate printre miile de brevete detinute de Raytheon.
Brevetul american al lui Bernard J. Eastlund cu numarul 4.686.605: „Metoda si aparatura pentru alterarea unei regiuni din atmosfera, ionosfera si/sau magnetosfera Pamantului”, a fost etichetat ca secret timp de un an.
Incalzitorul ionosferic Eastlund este diferit: radiatia frecventei radio este concentrata si focalizata intr-un punct din ionosfera. Se trimite astfel in ionosfera o cantitate de energie de o cantitate fara precendent. Dispozitivul Eastlund ar permite o concentrare de energie de 1 Watt/cm3, comparativ cu alte dispozitivecapabile sa produca doar o milionime de Watt.
Aceasta diferenta uriasa poate inalta si modifica ionosfera pentru a obtine efectele futuriste descrise in brevet. Conform brevetului, activitatea lui Nikola Tesla de la inceputul anilor 1900 a stat la baza acestei cercetari.
Ce avantaj i-ar aduce aceasta tenologie lui ARCO, proprietarul brevetelor? ARCO ar putea obtine profituri enorme prin transmiterea fara fir a energiei electrice, de la centrala elecrica la consumator.
Un timp, cercetatorii HAARP nu au putut demonstra ca acesta a fost unul dintre scopurile intentionate pentru HAARP. In aprilie 1995, Begich a gasit totusi alte brevete, care aveau legatura cu o lista de „personal cheie” pentru APTI. Unele dintre aceste noi brevete APTI erau intr-adevar legate de un sistem de transmisie fara fir a energiei electrice.
Brevetul lui Eastlund spunea ca tehnologia poate bruia sau deturna complet sistemele sofisticate de ghidare ale avioanelor si proiectilelor. Mai mult, capacitatea sa de a raspandi unde electromagnetice de diverse frecvente pe suprafete intinse ale Pamantului si de a controla schimbarile acestor unde face posibila intreruperea comunicatiilor pe uscat, pe mare si in aer. In brevet se afirma:
„Astfel, aceasta inventie ofera capacitatea de a plasa cantitati fara precedent de energie in atmosfera Pamantului in locatii strategice si de a mentine nivelul influxului acesteia, in special daca se foloseste o pulsatie aleatorie, intr-o maniera mult mai precisa si mult mai controlata decat tot ce s-a realizat pana in prezent, in special prin detonarea de dispozitive nucleare de diferite marimi, la diferite altitudini...
...este posibila nu doar interferenta cu comunicatiile unei terte parti, ci si folosirea unuia sau mai multor astfel de fascicule care sa realizeze o retea de comunicatii chiar daca restul comunicatiilor mondiale sunt scoase din functie. Altfel spus, ceea ce e folosit pentru a distruge comunicatiile altora, poate fi folosit in acelasi timp de catre cel care cunoaste aceasta inventie ca o retea de comunicatii proprii.
... zone mari din atmosfera pot fi inaltate la altitudini neasteptat de mari astfel incat proiectilele sa intalneasca forte de frecare neluate in calcul, ceea ce le poate distruge...
Controlul vremii este posibil, spre exemplu, prin modificarea tiparului vanturilor din atmosfera superioara ...
... pot avea loc modificari moleculare ale atmosferei astfel incat sa se obtina efecte pozitive asupra mediului. Pe langa schimbarea propriu-zisa a compozitiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate fi marita concentratia unei anumite molecule sau a anumitor molecule. De exemplu, concentratiile de ozon, azot, etc. din atmosfera, pot fi marite artificial…”
Begich a mai descoperit inca alte 11 brevete APTI. Acestea indica cum se pot realiza „explozii de puterea celor nucleare fara emisie de radiatii”, sisteme de fascicule de energie, radare cu raza de actiune pana dincolo de orizont, sisteme de detectare a proiectilelor cu focos nuclear, pulsuri electromagnetice produse de arme termonucleare si alte trucuri gen „Razboiul stelelor”. Aceasta multitudine de brevete se afla la baza sistemului de lupta HAARP.
Cercetarea legata de acest proiect, realizata de Begich si de Manning, a dus la descoperirea unor scheme bizare.
De exemplu, documente ale Aviatiei Militare Americane au relevat ca a fost dezvoltat un sistem de manipulare si alterare a proceselor mentale umane prin folosirea radiatiei pulsatorii de radiofrecventa (in genul lui HAARP) asupra unor zone geografice mari.
Cele mai cutremuratoare date despre aceasta tehnologie provin din insemnarile lui Zbigniew Brzezinski (fost consilier pe probleme de securitate nationala al Presedintelui Carter) si ale lui J. F. MacDonald (consilier stiintific al Presedintelui Johnson si profesor la catedra de geofizica a UCLA), care au scris despre folosirea emitatorilor de fascicule puternice de energie in razboiul geofizic si climatic.
Documentele indica modul in care pot fi cauzate aceste efecte, pe langa celelalte efecte negative asupra sanatatii si gandirii umane.
Posibilitatile de afectare a gandirii de catre HAARP sunt extrem de ingrijoratoare.

Edgar Cayce – Ultimul profet al umanitatii

2011-03-04T03:24:00.002+02:00

Edgar Cayce – Ultimul profet al umanitatii

Dorinta oamenilor de a afla ceea ce la rezerva viitorul s-a manifestat fara intrerupere inca din zorii istoriei. De la oracolele egiptene, la cele grecesti si apoi romane, la profetii orientali si cei din Europa medievala – totul culminand cu versetele lui Nostradamus - si pana la persoanele cu abilitati extrasenzoriale din zilele noastre, arta prezicerii viitorului a imbracat forma unei veritabile obsesii a umanitatii. Si totusi, in plin secol XX, intr-o epoca a stiintei, in care superstitiile si ocultismul nu isi mai gaseau locul, un om soca o lume intreaga prin prezicerile sale. Numele sau era Edgar Cayce.
Dorinta oamenilor de a afla ceea ce la rezerva viitorul s-a manifestat fara intrerupere inca din zorii istoriei. De la oracolele egiptene, la cele grecesti si apoi romane, la profetii orientali si cei din Europa medievala – totul culminand cu versetele lui Nostradamus - si pana la persoanele cu abilitati extrasenzoriale din zilele noastre, arta prezicerii viitorului a imbracat forma unei veritabile obsesii a umanitatii. Si totusi, in plin secol XX, intr-o epoca a stiintei, in care superstitiile si ocultismul nu isi mai gaseau locul, un om soca o lume intreaga prin prezicerile sale. Numele sau era Edgar Cayce.
Cayce s-a nascut in martie 1877, intr-o familie de fermieri saraci din statul Kentucky si, pana la varsta de sapte ani, nimic nu anunta capacitatile sale iesite din comun. Abia dupa aceasta varsta, copilul incepe sa le povesteasca parintilor sai despre viziunile ciudate pe care le avea si despre capacitatea sa de a intra in legatura cu persoane decedate de curand. Nimeni nu ii da atentie insa, iar parintii, preocupati mai mult de starea financiara precara a familiei, il sfatuiesc pe acesta sa citeasca Biblia, lucru pe care Edgar il va face pentru tot restul vietii. In fapt, viitorul prezicator declara in repetate randuri ca obisnuia sa citeasca Noul si Vechiul Testament odata pe an.

Lipsa banilor il opreste pe Cayce din studii dupa numai 8 clase, studii considerate suficiente, de altfel, pentru copiii familiilor de fermieri si muncitori de la sfarsitul secolului XIX. El se angajeaza intr-o librarie de carte, acolo unde incerca sa procure mijloacele materiale necesare pentru intretinerea propriei familii. Edgar nu mai pomenea despre viziunile din copilarie si totul curgea spre o existenta banala, in care singurul scop erau banii si subzistenta. Avea sa vina, insa, momentul adevarului, atunci cand la varsta de 23 de ani, tanarul american, acum un comis-voiajor, isi pierde vocea din cauza unei misterioase crize de laringita.

Nevoit sa renunte la serviciu din cauza afectiunii care refuzase sa treaca dupa mai multe luni de suferinta, Cayce accepta interventia unui medic ambulant ale carui tratamente se bazau pe hipnoza. Ceea ce a urmat avea sa ii socheze pe martorii evenimentului. Nu numai ca tanarul vorbea normal in timpul starii de transa, dar si-a prezis singur tratamentul, acela de creste presiunea sanguina din zona gatului si, mai mult, s-a autovindecat in vazul a zeci de persoane, dupa ce si-a concentrat nivelul sanguin din laringe pana cand pielea capatase, conform martorilor oculari, culoare rosu-aprins.

Stirea a facut inconjurul tarii si marile ziare ale vremii publicau informatia pe prima pagina a editiilor. Edgar Cayce devenise peste noapte un vizionar si un vindecator cu puteri miraculoase. Tanarul era acum asaltat de scrisori si vizite neanuntate ale oamenilor care vroiau sa afla numerele castigatoare de la loterie, locurile in care pot sapa dupa comori sau castigatorii curselor de cai. Mai mult, un influent proprietar al unei plantatii de bumbac, i-a oferit lui Cayce o suma imensa pentru acea vreme, 100 de dolari pe zi, pentru a prezice cotatiile bursiere de pe piata bumbacului.

Hartuit in permanenta, Edgar Cayce ii refuza pe toti, desi posibilitatile sale financiare ramasesera la fel de restranse, anuntand ca nu ii va ajuta decat pe bolnavi si pe cei cu probleme reale. Incepea astfel, unul dintre cele mai misterioase si mai neintelese fenomene inregistrate in secolul XX.

Fostul fermier intra in transa, ceea ce avea sa ii aduca si numele de „Profetul adormit”, si prezicea tratamente celor care sufereau de boli grave, boli in fata carora medicii se dadusera, de cele mai multe ori, batuti. Ajutat de o dactilografa, Cayce dicta in timpul hipnozei autoinduse remediile care puteau duce la infrangere bolilor. Si, nu numai ca tratamentele sale functionau dar, spre suprinderea medicilor, acestea erau in proportie de peste 90% naturiste. Nu mai putin de 14.000 de copii ale retetelor prescrise de Edgar au fost pastrate si se afla si astazi la Centrul Egdar Cayce din Virginia, desi se pare ca aproape 7-8000 de manuscrise au disparut fara urma.

Incapabil sa refuze oamenii care ii cereau ajutorul in probleme grave, Cayce, care in 1925 se mutase in statul american Virginia, intra in transa si de 8 ori pe zi, lucru ce ii afecta vizibil sanatatea. El isi salveaza chiar si sotia, identificata de medici cu o forma avansata de cancer, boala care in conceptia acestora nu mai putea fi tratata.

Si cu toate acestea, in ciuda zvonurilor, Edgar Cayce nu accepta nicio forma de plata de la pacientii sai, cu exceptia unor mici donatii care sa ii permita subzistenta alaturi de familia sa.

Misterele lui Edgar Cayce
Daca nimeni nu putea oferi o explicatie pentru tratamentele acordate de vizionarul american, putinele preziceri pe care acesta le-a facut in legatura cu viitorul au fost de-a dreptul socante. Astfel, Cayce prezicea inceperea celui de al doilea Razboi Mondial, ascensiunea lui Hitler, caderea comunismului, asasinarea presedintelui J.F.Kennedy, independenta Indiei si aparitia statului Israel pe harta lumii, evenimente confirmate de trecerea timpului, dar si intamplari care merg mult mai departe in timp.

Edgar Cayce anunta producerea in viitor a unui puternic cutremur care va duce la scufundarea intregului stat California sub apele oceanului. De asemenea, vizionarul prezicea aparitia unor cataclisme care vor modifica radical harta lumii, precum si izbucnirea unui al treilea Razboi Mondial, care ar urma sa porneasca din Orientul Mijlociu. De mentionat ca toate aceste preziceri au avut loc intre anii 1925 si 1945.

Dar ceea ce a socat cel mai mult, au fost informatiile lui Cayce despre trecutul omeniri. Conform acestuia, marile civilizatii din Egiptul antic si din America de Sud au aparut ca urmare a migratiei locuitorilor Atlantidei din fosta cetate distrusa in urma unui cataclism natural. Edgar Cayce afirma la inceputul secolului ca adevarata vechime a piramidelor este de 10.500 de ani, la fel ca si misteriosul oras Tihuanaco (sau Tiwanaku) din Bolivia. Mai mult, profetul modern declara ca numele artizanului marilor piramide din Egipt se numea Ra, si ca pe langa uriasele constructii din Platoul Giza, acesta ridicase si Sfinxul, cu rolul de a proteja o incapere subterana, numita si Camera Arhivelor, in care ultimii atlanti depozitasera inscrisuri referitoare la tehnologia de care dispuneau. Mai mult, Cayce prezicea ca la finalul anilor 1960 si inceputul lui 1970, ruinele Atlantidei aveau sa fie descoperite in apropiere de Bahamas.

Ca o coincidenta, in 1968, scafandrii americani identificau, la o distanta de cativa kilometri de tarmul insulelor din arhipelagul Bahamas, formatiuni de roci, asemanatoare unor ziduri rectangulare, create, in mod sigur, de o civilizatie disparuta. Constructiile subacvatice au fost denumite Drumul Bimini, dupa numele insulei langa care au fost descoperite, si se intind pe mai bine de 3 kilometri. Nici pana astazi, arheologii si oamenii de stiinta nu au ajuns la un acord cu privire la originile formatiunilor de roci, la vechimea acestora si a presupusilor lor arhitecti.

In ceea ce priveste vechimea piramidelor egiptene, daca la vremea sa Cayce era luat in ras pentru previziunile pe care le facuse pe marginea acestora, astazi, tot mai multi arheologi inclina sa ii dea dreptate. Poate cel mai aprig dintre acestia, belgianul Robert Buvall, sustine ca atat varsta Sfinxului cat si cea a piramidelor este cea indicata de vizionarul american, aducand in favoarea teoriei sale mai multe argumente. Duvall sustine ca evidenta eroziune verticala a Sfinxului nu poate fi cauzata decat de ploi abundente, o actiune a vantului ducand, inevitabil, la o eroziune a calcarului pe orizontala. Iar ultima data la care ploile erau atat de puternice incat sa erodeze o statuie de dimensiunile Sfinxului nu a existat mai devreme de acum 10.500 de ani. De asemenea, pozitia piramidelor din Giza se suprapune perfect pe cele trei stele din centura constelatiei Orion, asa cum aratau acestea in urma cu 10.500 de ani.

Ultima si cea mai disputata previziune a lui Edgar Cayce este cea privitoare la camera subterana aflata intre labele din fata ale Sfinxului. Testele sonice efectuate asupra calcarului din sol au confirmat ca in zona indicata de american exista mai multe goluri legate inte ele prin posibile tuneluri, dar nu au putut aprecia daca acestea sunt formatiuni naturale sau au fost create in urma activitatii oamenilor. Autoritatile egiptene au interzis, insa, orice sapaturi in zona, datorita fragilitatii Sfinxului si a pericolului distrugerii acestuia.

La 1 ianuarie 1945, Cayce facea o ultima declaratie, cea prin care isi anunta moartea. Doua zile mai tarziu, „Profetul adormit” se stingea din viata lansand in urma sa zeci de volume cu insemnari si previziuni pe care le realizase in timpul vietii. Nici pana astazi, specialistii nu au putut explica natura transelor si a viziunilor lui Edgar Cayce. Data fiind natura tratamentelor si a profetiilor sale, multe dintre ele confirmate de timp, americanul este considerat astazi un drept urmas al lui Nostradamus.

Facts

Una dintre ideile predilecte ale lui Cayce a fost cea a reincarnarii. Conform acestuia, sufletele oamenilor trec printr-o perioada de tranzitie inainte de a se intrupa la diferite intervale de timp. Poate cea mai controversata viziune a sa, este cea legata de Iisus, pe care americanul l-a vazut ca pe o reincarnare a atlantului Amilius, primul legiuitor divin din istorie, a lui Adam, primul om, a lui Melchisedec si a lui Enoh, bunicul lui Noe.
O alta previziunea luata in ras de contemporanii sai, a fost cea legata de hibrizii oameni-animal, care au fost creati de atlanti, intamplare care urma sa se reia si in viitor. In luna mai a acestui an, autoritatile britanice si-au dat acordul pentru ca oamenii de stiinta sa continue cercetarile asupra hibrizilor creati din ovule de vaca, golite de informatii genetica, si ADN uman, dupa ce primele teste aratasera ca acestia pot supravietui

Apa vie si Apa moarta

2011-03-04T03:21:00.001+02:00

Apa vie



Povestea aceasta începe în anul 1939, în plin razboi, când Parisul era părăsit de tot mai mulţi locuitori. Printre aceştia se număra şi inginerul Marcel Violet care s-a stabilit în apropierea localităţii Etampes. Aici a observat că după ploile cu tunete şi fulgere, plantele din grădina lui creşteau mai repede decât atunci când ploile lipseau, cu toate că le uda din belşug. Mai mult, el a observat că animalele preferau APA de ploaie în locul celei de la robinet. Fire analitică, s-a întrebat de ce şi a început să caute răspunsuri. A ajuns la concluzia că singura explicaţie o reprezintă componenta fizică a apei, deci încărcătura sa electrică. El face diverse experienţe şi îşi administrează apă de ploaie ca remediu pentru un infarct miocardic. În 1942 avea 53 de ani şi timp de 4 luni a băut câte 1 litru/zi. Controlul ce a urmat a demonstrat vindecarea deplină. Ba mai mult, modificările pe care le avea la aortă au dispărut, procesul de îmbătrânire a fost stopat, nu a mai cunoscut oboseala fizică şi psihică, iar pe un test la 75 de ani, privind reflexele vizuale şi auditive, a obtinut rezultate ce-l clasau în procentul de 20% specific tinerilor sub 20 de ani. Din experienţa acumulată în perioada când făcea cercetări împreună cu specialiştii Secţiei Tehnice a Armatei în legatura cu reacţiile culturilor microbiene expuse diferitelor culori ale spectrului i-a venit ideea realizării unui dispozitiv de producere a apei de ploaie artificiale pe care a numit-o APA Marcel Violet, cu care a tratat, cu mult succes, numeroase boli. Pentru fabricare a folosit un condensator cu ceară de albine (12,5cm/12,5cm/9cm) branşat la reţeaua de curent alternativ (reţeaua servindu-i ca antenă de recepţie) pentru a capta undele biologice. Între APA care va absorbi radiaţiile şi antenă este plasat condensatorul, el insuşi legat la unul sau mai multi electrozi care plonjează în APA de tratat. La conectarea electrică, APA se încărca cu energie. Controale repetate îi demonstreză că APA supusă acţiunii acestei radiaţii capătă proprietăţi noi. Aceste radiaţii constituie o componentă a energiei vitale. Lucrând în continuare, a demonstrat că acţiunea apei pe animalele şi plantele nu produce mutaţii genetice, acestea au atins uneori dublul vârstei normale. Injecţiile cu virusuri au avut ca urmare formarea unui mic chist la locul înţepăturii, care ulterior s-a resorbit. Animalele folosite în experiment au avut posibilitatea de a alege între APA tratată şi cea de la robinet şi au ales-o pe prima. S-a trecut la testări în spitale, şcoli, ferme, peste tot rezultatele au fost entuziasmante. Aceste rezultate ar fi trebuit să revoluţioneze terapeutica, biologia în ansamblul ei. Marcel Violet a trait 87 de ani şi a lucrat în laboratoarele sale pana în ultima clipa. Gheorghe Lucaci, principalul realizator al apei vii româneşti, destăinuie că a lucrat la această invenţie 20 de ani, în ultimii ani de cercetare colaborând şi cu prof. dr. I. Mânzatu, cu care a şi obţinut brevetul de inventator. Conform brevetului, ’’APA vie’’ (sau APA biologică) şi “APA moartă” (sau APA antagonică) se deosebesc de apele obişnuite prin suprapunerea acestora unui lanţ de separări sub acţiunea a două câmpuri electromagnetice şi a unui câmp ultrasonor. În urma acestui poces se obţin 3 tipuri de ape cu caractere extreme: - o apă cu activitate biologică atât de intensă încât se poate contamina din aer şi poate dezvolta o masă vie bacteriano-vegetală care duce la autosufocare; o picătură din această apă pusă în APA obişnuită pulsează ca o inimă, frecvenţa pulsaţiei fiind dependentă de temperatură. Fierbe la 105⁰C şi îngheaţă mult sub 0⁰C, are pH-ul de 7,7 şi se roteşte spre stânga (levogir). Specificul structurii moleculelor de apă vie este asimetria dată de infăşurarea lor în spirală, având atomii de oxigen în linie şi cei de hidrogen în spirală. Este considerată generator-rezonator în legatură cu câmpul fundamental energetic-informaţional. Determină o încolţire a seminţelor incredibil de rapidă, dar planta este sufocată de marea masă vegetală ce se formează. De asemenea ajută la vindecarea rapidă a plăgilor. În cadrul experienţelor efectuate, un peştişor a trăit 62 de zile fără hrană şi fără oxigenarea apei. - o apă antagonică ce poate fi utilizată ca bactericid şi citostatic antitumoral. Are pH-ul 5,5 şi este dextrogiră. - o apă neutră care constituie cea mai mare parte din volum. Pentru uz medical se fac amestecuri în diverse proporţii din fiecare apă. Un mijloc simplu de obţinere a apei vii/moarte este electroliza în urma căreia rezultă apă alcalină şi apă acidă. Datorită proprietăţilor sale, APA alcalină a primit numele de apă vie iar APA acidă a primit numele de apă moartă. În anul 1992, rusul Dimitri Osipovici Kratov din Sevastopol, tehnician, presat de starea sănătăţii sale (internat într-o clinică de urologie cu insuficienţă renală şi adenom de prostată) a realizat un aparat de electroliză a apei. Tratamentul pe care şi l-a aplicat a fost de câte ½ pahar cu apă/zi timp de trei zile înaintea meselor principale. Examenele medicale au concluzionat că intervenţia chirurgicală programată nu mai era necesară ! Funcţie de timpul de electroliză, pH-ul apei alcaline ajunge la 10-11 şi se menţine câteva ore, după care scade la 7, iar al celei acide ajunge la 2-2,5 menţinându-se neschimbat timp îndelungat.

Ce se ascunde în spatele crizei planetare ?

2011-03-01T15:42:00.000+02:00

Ce se ascunde în spatele crizei planetare ?

Coincidenţă sau nu, mai toate organismele financiare mondiale sunt conduse de evrei. Dorinţa evreilor de a conduce finanţele lumii se poate regăsi în ambiţia de a conduce finanţele fiecărui popor în parte, ale fiecărei naţiuni sau ale fiecărui stat, astfel încât să se constituie într-o oligarhie dominantă, într-o aristocraţie a banului sau, mai nou, a tuturor valorilor mobile. Este un fapt cunoscut că Banca Federală a Statelor Unite ale Americii, care are rolul de bancă de emisie a monedei naţionale, dolarul american, este formată din bănci evreieşti, precum Băncile Rothschild din Londra sau Paris.

Să fie oare atât de capabili aceşti fii ai lui Israel ca să îşi aroge rolul de conducători mondiali? Până acum se pare că da, pentru că în lipsa unei riposte ferme din partea celor care s-au aflat vremelnic la conducerea unor ţări puternice din punct de vedere economic, precum SUA, Germania sau Franţa, aceştia au reuşit, prin politici bine ticluite, să-şi strecoare oamenii, astfel încât să ajungă ei la putere. Pentru acest lucru, serviciile lor specializate în jocuri operative merg pe cel puţin două linii, astfel încât, la final, să aibă câştig de cauză cu una din ele. Iată numai un exemplu de acest gen, pe care îl oferă chiar Franţa la alegerile prezidenţiale din anul 2007. În ianuarie, Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP) îl desemnează pe Nicolas Sarkozy, pe numele său adevărat Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsa, evreu după mamă, drept candidat oficial la alegerile prezidenţiale. Mama sa este Andrée Sárközy, născută Mallah, fiica unui medic evreu sefard originar din Salonic. În Partidul Socialist, în schimb, au loc lupte grele între franţuzoaica Ségolène Royal şi Dominique Strauss-Kahn. Acesta din urmă s-a născut pe 25 aprilie 1949 din părinţi evrei – Gilbert Strauss-Kahn şi Jacqueline Fellus – în Neuilly-sur-Seine, o suburbie bogată a Parisului. Aici, francezii din Partidul Socialist au fost foarte bine orientaţi şi au dejucat un plan care se configura în perspectiva alegerii noului şef al statului între doi evrei, numai că în final efortul acestora s-a dovedit neeficient. Este foarte posibil ca victoria în alegerile prezidenţiale din Franţa să fi fost substanţial influenţată de evreii stabiliţi aici, pentru că aceştia, după cum se cunoaşte, răspund apelului serviciilor lor de informaţii oriunde s-ar afla pe mapamond. În acest fel se explică şi de ce, la puţin timp după confirmarea sa ca preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy l-a propus chiar pe rivalul său politic Dominique Stauss-Kahn să preia conducerea uneia din cele mai importante instituţii ale Noii Ordini Mondiale, şi anume Fondul Monetar Internaţional, începând cu 1 noiembrie 2007. Şi astfel este numit în funcţia de director un militant al Noii Ordini Mondiale, un propagandist al teoriilor Grupului Bilderberg de reformare a lumii financiare mondiale după regulile stabilite de ei. Se completează astfel, după caz, activitatea mondială a clanurilor evreieşti Rothschild şi Rockefeller, implicate în tutelarea organismelor mondialiste, precum Comisia Trilaterală şi Council on Foreign Relations (S.U.A.), precum şi în The Round Table.

România, din păcate, din cauza politicilor antinaţionale duse de actuala putere, în frunte cu Traian Băsescu, a căzut şi ea în capcana acestei oligarhii mondiale evreieşti, pierzându-şi astfel independenţa. De pe vremea lui Cuza nu s-a mai întâmplat ca finanţele ţării să fie controlate aşa cum sunt controlate în prezent de oamenii marii finanţe mondiale. În cazul Ţărilor Române, crearea unei bănci centrale sub controlul „fiilor lui Israel” a reprezentat o preocupare permanentă a organizaţiilor evreieşti. Începând cu anul 1866, la Bucureşti, în urma actului de concesiune semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, s-a înfiinţat de către evreii englezi şi francezi Banca României. Concesiunea era valabilă până în 1903, dar, din raţiuni de Stat, după cucerirea Independenţei, la 1877, românii au avut curajul să creeze o alternativă, prin înfiinţarea unei bănci naţionale centrale, care să sprijine efectiv dezvoltarea economică a ţării. Banca României, creată la 1866, conform concesiunii acordate de Cuza, avea în componenţa sa, ca principali acţionari, pe E. Grenfell, asociat al celebrului bancher evreu londonez Morgan, precum şi pe evreul francez Isaac Pereire, creatorul cartelului bancar francez Société Générale. Aceştia ţineau sub control şi Banque Impériale Ottomane din Istanbul, motiv pentru care Banca României apărea ca afiliată (sau „filială”) a băncii de la Istanbul. Obţinerea Independenţei României la 1877 şi ieşirea de sub tutela Imperiului Otoman, constituirea sa ca stat modern s-au lovit de o acerbă opoziţie a Alianţei Israelite, organizaţie evreiască mondială cu sediul în Franţa. Alianţa Israelită invoca la toate Marile Puteri abuzurile la care ar fi supuşi evreii de către români. Nu este lipsit de semnificaţie faptul că tocmai un israelit francez, evreul Isaac Pereire, deţinea banca centrală a României, instituţie ce avea atribuţii de bancă de emisiune şi de scont, iar Independenţa României îl putea face să piardă privilegiul emiterii de monedă românească, ceea ce s-a şi întâmplat, până la urmă, românii văzând cât de puţin le-au vrut binele evreii. Chiar după câştigarea, cu jertfe grele, a Independenţei de către români, evreii şi-au folosit toată influenţa pentru a impune politicienilor noştri ideea că banca naţională, având prerogativa de emitent al bancnotei, trebuie să fie creată de instituţii financiare străine, iar capitalul său să rămână preponderent sau total străin. „Un punct de vedere total opus, care a triumfat, aparţine oamenilor politici patrioţi şi constă în folosirea exclusivă a capitalului autohton, pentru evitarea controlului străin asupra pivotului întregii activităţi băneşti din ţară”, scrie Radu Negrea („Banul şi Puterea”, Bucureşti 1990, Ed. Humanitas). Astfel, Parlamentul Român a votat, la 17 aprilie 1880, Legea privind „instituirea unei bănci de scont şi circulaţiune, sub denumirea de Banca Naţională a României, cu dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător”. Aceasta a fost o lovitură puternică dată israeliţilor lui Morgan. Banca Naţională a României, deţinută de Stat (33%) şi de fruntaşii liberali (67%), a însemnat pasul emancipării financiare a ţării, al obţinerii de credite neîmpovărătoare pentru români. Ea mai există şi astăzi, având (încă!) un capital integral de Stat, şi ar trebui să mai fie (încă!) un simbol al suveranităţii naţionale. După 1989, însă, guvernator al Băncii Naţionale a României a fost, aproape fără întrerupere, Mugur Isărescu, un agent al mondialismului sionist.

Despre acesta s-a afirmat că are legătură cu comenzile ocultei financiare internaţionale. Mugur Isărescu ar fi fost recrutat de către Council on Foreign Relations (C.F.R.) în 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe când Isărescu se afla la post. Conducerea C.F.R. (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat destui specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene. Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu, în conformitate cu dispoziţiile C.F.R., a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale ca politică monetară şi împrăştierea la o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut şi de prim-ministrul momentului, Theodor Stolojan, impus, de fapt, de oculta financiară, răsplătit ulterior cu un post la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de C.F.R., în 1991, Th. Stolojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de menţionat l-au constituit jocurile interbancare „permise şi încurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România. Faptul că el este singurul român membru al Comisiei Trilaterale, dar şi cea mai „longevivă” personalitate într-o funcţie importantă din România dovedeşte multe în acest sens. De altfel, el s-a şi pronunţat la sesiunea organizată de Academia Română, în 2009, despre actuala criză cu care se confuntă SUA, în sensul celor susţinute de stăpînii săi din America: „Există ceva ce va schimba definitiv lumea în această criză.”

Da, aşa este, ELITELE au creat, de mai bine de 200 de ani, crize majore de fiecare dată când doreau, pentru ca mai apoi să vină cu „soluţii” salvatoare. Şi de fiecare dată astfel de soluţii s-au dovedit a fi etape în crearea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Acum asistăm la faza finală a planului lor şi, prin urmare, şi megacriza de curând declanşată va fi cea mai mare din istoria omenirii, reprezentând un cumul de crize: economică, foamete, ample mişcări de stradă, războaie cumplite. Dacă se urmăreşte cu atenţie evoluţia economiei mondiale se va constata că are o singură direcţie, spre dezastru, iar soluţia oferită este GUVERNUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE.

Nivelul datoriei mondiale urmează să atingă 49.500 de miliarde de dolari până la sfârşitul acestui an, în creştere cu 45% faţă de anul 2007, fapt ce a marcat începutul crizei, estimează agenţia de evaluare financiară Moody’s Investors Service, citată de „Les Echos”. Potrivit Moody’s, creşterea înregistrată de datoria mondială în acest an, de 15.300 de miliarde de dolari, este de 100 de ori mai mare decât planul Marshall, ajustat la inflaţie. Creşterea datoriei mondiale se explică prin planurile masive de relansare aplicate de guvernele din întreaga lume, pentru a depăşi criza financiară. „Fără nicio surpriză, ţările din cadrul G7 au contribuit cu 78% la această creştere, bugetele lor fiind atinse cel mai grav de criza financiară”, a precizat Jaime Reusche, analist în cadrul Moody’s. Datoria mondială va reprezenta 80% din Produsul Intern Brut (PIB) mondial în 2010, faţă de 63% în 2008. SUA sunt ţara cu cea mai mare datorie externă, de 13.454 miliarde de dolari, adică 94,3% din PIB. Ţara cu cea mai mare datorie externă raportată la Produsul Intern Brut este, la ora actuală, Irlanda, cu o datorie de peste 12 ori mai mare decît PIB-ul, adică 2.386 de miliarde de dolari. După ce au creat-o, au început să lanseze semnale de alarmă. Astfel, directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, a avertizat la Davos, pe 30 ianuarie 2009, că datoria publică va fi„una dintre cele mai mari probleme, poate cea mai mare din anii următori”. Acesta a reafirmat pe 23 martie 2009, la Geneva, că “dacă nu vor fi luate măsuri suplimentare, criza va duce milioane de oameni în sărăcie, riscînd tulburări sociale şi chiar război.
”

Într-un interviu acordat ziarului „Financial Times”, un alt evreu, Lawrence Henry („Larry”) Summers, şeful National Economic Council al preşedintelui Barack Obama, a sugerat liderilor Planetei să pompeze mult mai mulţi bani publici în economie, în ceea ce zice el că ar fi un efort coordonat de ieşire din recesiune. Acesta este economist şi a fost Secretarul Trezoreriei şi economist şef la Banca Mondială între 1991-1993. Este membru al Council on Foreign Relations şi participant la întruniri ale Bilderberg Group.

Gaşca este întregită de Paul Volcker, evreu, numit de preşedintele Barack Obama în fruntea Economic Recovery Advisory Board, după ce acesta i-a fost consilier economic în campania electorală. El a afirmat că economia globală s-ar putea deterioara chiar mai rapid decât în cazul Marii Depresiuni din anii ‘30. Volcker a remarcat că producţia industrială la nivel mondial se află într-o scădere mai accelerată decât în SUA, care are, oricum, probleme grave. „Nu ţin minte nicio perioadă, poate nici măcar în timpul Marii Crize, în care economia scade într-un ritm atît de alert şi atît de uniform în lume”, a declarat Volcker.

Născut în 1927, Paul Adolph Volcker a fost Chairman of the Federal Reserve sub Jimmy Carter şi Ronald Reagan. A mai fost Director of Financial al U.S., Department Treasury, unde a jucat un rol determinant pentru decizia de suspendare a gold convertibility în 1971, vicepreşedinte şi Director of Planning la Chase Manhattan Bank, preşedinte al Băncii de Investiţii J. Rothschild, Wolfensohn & Co. (James D.Wolfensohn va deveni mai târziu preşedinte al World Bank), Chairman of the Board of Trustees, al Group of Thirty. L-a ajutat pe David Rockefeller la crearea în 1973 a Trilateral Commission, având o lungă asociere cu familia Rockefeller, inclusiv în calitate de membru al Trust Comitte al Rockefeller Group Inc.
Un alt evreu component de frunte al finanţei mondiale este Robert Zoellick, membru al Council on Foreign Relations şi Bohemian Grove, numit pe 1 iulie 2007 de către George W. Bush preşedinte al Băncii Mondiale, unde l-a înlocuit pe un alt evreu, Paul Wolfowitz. Într-un interviu acordat „Daily Mail”, fiind în concordanţă cu cei menţionaţi anterior, estimează că economia globală va suferi o contracţie de la 1% la 2% în acest an, nivel nemaiîntâlnit din 1930, adăugând că schimburile comerciale internaţionale vor înregistra la rândul lor o scădere dramatică. Acest pronostic vine în completarea declaraţiei preşedintelui FMI, Dominique Strauss-Kahn, are susţinea că economia globală va înregistra prima sa contracţie după 60 de ani. „Prin urmare, acestea sunt timpuri grave şi periculoase”, a spus la final preşedintele Băncii Mondiale.

Participant la Bilderberg Group, Robert Zoellick a fost Deputy (Adjunct) Secretary of State, Senior International Advisor Goldman Sachs. Provenind dintr-o familie de evrei din Germania, a fost membru Phi Beta Kappa, reprezentantul personal al lui Bush-senior la G7 (1991, 1992), fost şef al Center for Strategic and International Studies, fost membru al German Marshall Fund, World Wildlife Fund, membru în Comisia Trilaterală. A semnat în 1998, alături de Donald Rumsfeld, Paul Wolfowitz, Richard Pearl, Elliot Abrams, Zalmay Khalilzad, John R. Bolton, Richard Armitage şi Bill Kristol, documentul Project for the New American Century pentru înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein.
Lista este continuată de Ben Shalom Bernanke, născut în 1953, evreu, preşedintele consiliului guvernatorilor, Federal Reserve, funcţie în care l-a succedat pe Alan Greenspan. În cadrul unei Conferinţe de Presă ţinută la Council on Foreign Relations, fiind în concordanţă cu colegii săi, a afirmat referitor la Marea Depresiune următoarele: „Aveţi dreptate, noi am făcut-o”, adăugând că în prea multe ţări există prea multe reguli şi pentru a putea rezolva criza şi a evita o alta viitoare este nevoie de un set de reguli unitare. Personajul figurează a fi un specialist în crize, scriind inclusiv despre Great Depression.

Potrivit specialiştilor, cel mai tare dintre toţi este însă la ora actuală evreul George Sörös. În vârstă de 80 de ani, se afirmă că este principalul păpuşar al preşedintelui Barack Obama. Potrivit „Wall Street Journal” (WSJ), acesta este unul dintre marii opozanţi ai monedei unice europene, împotriva acestuia mobilizându-se de câteva săptămâni întreaga Uniune Europeană, ambiţia sa şi a celorlalte fonduri care mizează pe căderea euro fiind să aducă paritatea euro-dolar la 1:1, faţă de 1:1,36, cât este în prezent. Decizia de a ataca moneda unică europeană s-ar fi luat în cadrul unei cine de afaceri la sediul unei instituţii financiare din Manhattan. Tot potrivit aceloraşi ziarişti, după „lovitura” dată monedei euro de criza din Grecia, atacurile speculative adaugă presiuni suplimentare asupra monedei unice, care trebuie să facă faţă celei mai mari crize din istoria sa. Atacul asupra euro nu vine oricând, ci vine, ca din întâmplare, la scurt timp după ce miliardarul american şi-a făcut publice opiniile sale cu privire la criza prin care trece spaţiul european, începînd cu Grecia. Sörös merge pe aceeaşi idee cu cei menţionaţi mai sus, din care rezultă că zona euro are o serie de lipsuri fundamentale: absenţa unor politici economice şi bugetare comune şi a unor mecanisme instituţionale de răspuns la criză. Iată, de exemplu, ce a afirmat şi directorul FMI cu ocazia vizitei de acum câteve zile în România: liderii UE nu fac eforturi suficiente pentru introducerea unor măsuri de management şi rezolvare a viitoarelor crize financiare, fiind necesară o autoritate europeană de intervenţie pentru bănci.„UE face eforturi în domeniul reglementărilor trans-frontaliere şi de supraveghere, dar nu în aceeaşi măsură şi în cazul managementului crizelor şi al rezolvării acestora”, a declarat Strauss-Kahn. „Soluţiile actuale s-au dovedit nepotrivite, iar UE ar trebui să analizeze crearea unei autorităţi care să rezolve problema falimentului unei bănci, care poate avea impact asupra mai multor ţări”, a mai spus şeful FMI. Obiectivul unui astfel de sistem trebuie să fie eficienţa costului, minimizarea contagiunii, a daunelor colaterale asupra economiei, a pierderilor deponenţilor şi a costurilor bugetare, a arătat el.

„Pentru a fi solid, un astfel de sistem are nevoie de acces la finanţare şi de un mecanism de susţinere de la buget”, a adăugat Strauss-Kahn. Potrivit acestuia, liderii UE trebuie să ajungă la timp la un compromis referitor la propunerile de îmbunătăţire a reglementării şi supravegherii, astfel încât să prevină declanşarea unor crize. De altfel, Sörös este cunoscut pentru propunerile sale de „reformare” în economia mondială. Similar celor pentru spaţiul european, propunerile sale merg spre întărirea rolului FMI, cît mai multă reglementare şi cât mai strictă supraveghere centrală şi chiar „stabilizarea fluctuaţiilor de preţ ale mărfurilor”. Sunt de menţionat aici afirmaţiile de un cinism absolut, cu care a şocat opinia publică în 2009: „Actuala criză este punctul culminant al muncii mele de o viaţă” şi „Am parte de o criză foarte bună (excelentă)”, recunoscînd că a cîştigat 2,9 miliarde de dolari de la declanşarea recesiunii.„Este finalul unei ere. Cei care se aşteaptă să îşi reia afacerile ca până acum este clar că nu înţeleg ce se întâmplă”.

În februarie 2009 declara pentru Reuters: „Suntem martorii colapsului sistemului financiar şi nu e nici un semn că s-ar vedea capătul acestei crize”. Aşadar, observăm un model comun al acestor lovituri. Ele nu sunt luate într-un context de „junglă” a pieţei, unde animalul mai şiret şi mai puternic îl doboară pe cel mai slab. Ele sunt luate după „pândirea” acelor decizii pe care vârfurile sistemului globalist financiar le iau, anticipându-se consecinţele induse în pieţe de aceste decizii. Cu alte cuvinte, ceea ce nu putem obţine în condiţii de libertate, adică certitudine şi predictibilitate a acţiunii umane, putem obţine în condiţii de coerciţie, deoarece este evident că în condiţii de libertate nu putem avea certitudinea viitorului, acesta depinzând în totalitate de acţiunile persoanelor, greu de prevăzut în mod normal. Tocmai această imposibilitate a certitudinii, tocmai această imprevizibilitate – relativă – a acţiunii umane este pusă în discuţie de Sörös şi de susţinătorii structurilor globale de guvernare. Mai trebuie amintit şi că tot el este cel care, încă de la Forumul Economic de la Davos din ianuarie 1995, spunea: „Lumea are nevoie de o Nouă Ordine Mondială şi vă avertizez că urmează o perioadă de puternică dezordine în întreaga lume”. Sörös a făcut parte din boardul director al Council on Foreign Relations şi este afiliat în continuare acestei structuri de maximă influenţă asupra direcţiilor politicilor internaţionale.
Analizând aceste date şi informaţii, este incredibil cât tupeu au cei ce au băgat Planeta în criză şi nu se lasă pînă nu o afundă cu totul, cu un sigur scop: să aducă omenirea în pragul disperării, pentru ca mai apoi să vină cu „soluţia salvatoare”: Guvernul Mondial al Noii Ordini Mondiale.

Banii: o descifrare ezoterică a unui «rău necesar»

2011-02-27T03:13:00.004+02:00

Banii: o descifrare ezoterică a unui «rău necesar»

Ce sunt banii?

Banii reprezintă o e energie pasională având ca suport şi vehicol pietrele şi metalele, bacnotele, titlurile de valoare, etc. Această energie nu este deloc abstractă, ci foarte reală: ea acţionează asupra psihicului uman într-o manieră asemanătoare stimulentelor, excitantelor, sau drogurilor (în funcţie de caz şi de natura banilor ).

O reacţie poate fi citită de exemplu pe faţa omului care "atinge" banii (se impregnează cu magnetismul specific acestei energii prin intermediul mâinilor) la ghişeul unei bănci. Oamenii bogaţi care rămân fără bani pot avea reacţii la fel de terifiante si absurde ca şi drogaţii lăsaţi "pe uscat": apatie sau violenţă. Originea acestui fluid pasional este complexă.

Banii au o influenţă ocultă

Influenţa banilor se bazează pe raporturile complexe dintre psihicul uman şi forţa pasională vehiculată de bani. Animalele (care, spre deosebire de oameni, nu au atât de acut dezvoltată conştiinţa individualităţii egotice) nu sunt afectate de această energie. Principala caracteristică a banilor este febrilitatea, mai ales de când moneda a fost calificată drept “argint” (bani = “arginţi”); această denumire a plasat banii sub semnul Lunii, care favorizează instabilitatea. Pe de altă parte aurul, fiind influenţat de Soare, favorizează stabilitatea monedei şi forţa sa. Contrar afirmaţiei care spune că “banii n-au miros”, aceştia pot fi clasificaţi, in funcţie de natura lor. Un înţelept nu acceptă orice fel de bani. Din punct de vedere ezoteric, forţa banilor nu este de natura spirituală, decât dacă valoarea lor se echivalează cu anumite pietre preţioase (smaraldul, de exemplu). Banul este clasificat de ocultişti ca fiind ori demoniac, ori satanic, ori venusian.

Banul demoniac

Banul demoniac, banul natural, este in legătură cu subconştientul şi instinctele noastre, favorizându-le la fel cum îngrăşămintele favorizează creşterea plantelor. El se prezină fie sub forma sa banală de produs al muncii, fie sub formă de aur, argint şi pietre preţioase, reprezentând bogăţiile demonului subteran, produsele “muncii” sale şi ale obscurei alchimii pe care a pus-o în aplicare împreună cu ierarhiile planetare (acestea, sub influxul său, creeză fiecare pietrele preţioase specifice).

Aceşti bani acţionează ca o putere magică (cea a demonilor!), însă doar în sfera pământului, deci a materialităţii, această energie fiind mai puţin capabilă să limiteze aspiraţiile fiinţei către elevare şi spiritualizare. El atrage spre catalizatorul său (care este forţa sa cauzală) produsele muncii altora, transformând astfel oamenii pe o perioadă de timp (cu voia lor, deşi trebuie specificat că ei sunt cel mai adesea inconştienţi de mecanismele subtile) în sclavi. În schimbul banilor, omul pierde o parte din vitalitatea sa (tributul datorat lumii demoniace), ceea ce-i diminuează puterea de a se bucura şi îl face vulnerabil in faţa bolilor fizice sau psihice.

Istoria ne arată că un mare număr de familii bogate au fost devastate de epidemii sau tragedii, asimilate cu veritabile blesteme. În plus, banul obişnuit vehiculând pasiunile adeseori josnice ale mulţimii, lasă omul care îl manipulează pradă unei magii demoniace subtile.

În altă ordine de idei, bijuteriile oferite în această stare de spirit subjugă femeia, chiar dacă acest lucru nu este evident la prima vedere. Principiul universal al acţiunii şi reacţiunii ne învată că nu există tranzacţie în sens unic: cel care oferă fară a primi ceva palpabil, fizic cumpără totuşi, printr-o osmoză subtilă, fie vitalitate, fie supunere, fie erotism. Bătrânul care îşi acoperă cu bijuterii tânăra amantă o vampirizează în toată regula, plătind astfel pentru vitalitatea dobândită.

Banul primit “degeaba” aruncă fire nevăzute, ce se transformă într-o capcană. Pentru a te elibera, trebuie să dai ceva în schimb! Sub forma sa cea mai dinamică, banul demoniac este de natură instinctuală: el urmăreşte trezirea dorinţelor. Iar toate dorinţele îşi au în mod fundamental o origine erotică. În tradiţia yoghină se spune că dorinţele îşi au sursa în SVADHISTANA CHAKRA, centrul de forţă al energiilor erotice, aflat în plan subtil în zona organelor sexuale. În limba greacă, Eros este numele zeului dorinţei.

Există în industria publicităţii – care este în ultimul instanţă o formă modernă de magie fascinatoare – oamenii foarte abili care ştiu să capteze dorinţele mulţimii, mai ales dorinţele intime, inconştiente, de nerealizat, atragând spre ei banii naivilor; oferă de exemplu, descântece, medicamente miracol, etc. Fascinaţi, amatorii plătesc şi nu se plâng nici o dată! Se poate ca falsul medicament să aibă eficacitate o perioadă scurtă de timp, nu prin virtuţile sale (pe care nu le are ), ci datorită legii universale a compensării: victimile transferă fluidele lor impure asupra escrocilor, vampirizându-i telepatic.

În România, în perioada Primului Război Mondial, un negustor de talismane, putred de bogat (de altfel, această expresie din folclor este foarte semnificativă şi demonstreză că de foarte mult timp bunul simţ al oamenilor simpli a făcut să fie ilustrată starea psihică a celor bogaţi care cel mai adesea din punct de vedere sufletesc devin putrezi ), si-a petrecut cea mai mare parte a vieţii alergând după soţia sa, aflată în stare depresivă cronică; nimeni nu i-a putut oferi lui însuşi un talisman, sau medicament-miracol.

Sub forma sa cea mai statică, banul demoniac este banul macabru, al cadavrelor, fiind transferat prin moşteniri. Chiar şi în acest caz, banul înlănţuie. Moştenitorul se impregnează cu psihicul “scumpului dispărut”, riscând să-i moştenească viciile.

Banul demoniac este în acelaş timp hrană (fiind indispensabil vieţii) şi îngrăşământ, fiind elaborat printr-un fel de digestie psihică. Banul descompune tot ceea ce atinge (ca şi produsele digestiei biologice), cu excepţia cazului în care este investit în scopuri caritabile (îngrăşămintele puse în pământ roditor îşi pierd mirosul).

Analogia merge chiar mai departe: investit în plan social, banul ajută la concretizarea mai rapidă a proiectelor. Însă demonii se plictisesc, la fel ca şi oamenii prea bogaţi; banul demoniac oferă plăcere omorând în schimb fericirea. Fericirea este de natură celestă şi nu poate fi cumpărată cu bani. De aceea se spune că banii “n-aduc fericirea”.

Banul satanic

Banul satanic, banul parazitismului, este banul speculaţiilor (însă nu şi al jocului de noroc, care este de natură demoniacă). Este vorba de banul impalpabil, al Bursei, febril până la isterie. Acest flagel mondial a dezechilibrat economia şi ameninţă echilibrul ecologic, împingând la exploatarea iraţională a solului, la distrugerea naturii, la comitera crimelor şi declanşarea războaielor.

Este vorba de banul publicităţii, alt flagel care vampirizează şi orbeşte mulţimile prin intermediul iluziilor. Acţiunile din impulsul banului satanic sunt cele mai periculoase, ele putând distruge prin sufocare cu materialism întreaga umanitate. În lume există organizaţii oculte internaţionale aflate sub semnul satanicului, care susţin un astfel de program – pe primul loc fiind secta satanică a Francmasoneriei mondiale. Lor li se opun marii înţelepţi, biserica şi curentele spirituale ale umanităţii. Aceasta este forma concretă pe care o ia lupta dintre forţele întunericului şi forţele Luminii.

Banul venusian

Banul venusian este identificat simbolic cu femeia erotică. Fluctuant, foarte fluid, capricios, nesupunându-se previziunilor, acesta se opune banului satanic prin faptul că vehiculează magnetismul uman şi chiar o oarecare forţă vitală. Venus atrage poftele şi doriţele neîmplinite, admiraţia, cu toate energiile pasionale legate de aceasta şi care reprezintă, în esenţă, banul venusian.

Aflat sub semnul aurului şi al Soarelui, el aduce bucurie, seninătate şi sentimentul siguranţei. Aflat sub semnul argintului şi al Lunii el va aduce, ca şi marea (un alt simbol al său), fuxul şi refluxul pasiunilor contrare (iubire şi ură), schimbătoare tranzitorii. Aflat sub semnul bijuteriilor, el va aduce misterul Eternului Feminin, secretul vieţii. În India, Lakshmi este în acelaş timp zeiţa banilor şi a erotismului. Din păcate în lumea noastra modernă banul venusian este prea adesea neutralizat de cel satanic.

Dacă omul obişnuit consideră că banii sunt simple bancnote, cecuri, titluri de valoare sau bucăţi de metal, înţeleptul ştie foarte bine că acestea nu reprezintă decât un suport fizic. Iniţiatul ştie că forţa pasională legată de aceste suporturi poate fi anihilată, fără a fi realizată o operaţiune financiară. Un cec a cărui “contraparte subtilă” va fi “arsă”, nu va mai valora aproape nimic; propietarul său îl va pierde ca din întâmplare sau nu va obţine în schimbul lui decât valori iluzorii. Prin centrul subtil de forţă al pasiunii (SVADHISTANA CHAKRA ), iniţiatul poate acţiona asupra banilor, înmulţindu-le valoarea (pentru banii venusieni) sau anulându-i (pentru banii demonici sau satanici).

În final, concretizarea acestor energii subtile se face atunci când banii sunt investiţi într-un scop cu adevărat benefic sau spiritual. Un iniţiat însă ştie – chiar dinainte ca banii să fie astfel investiţi – prin presiunea psihică pe care acei bani o exercită asupra propietarului, dacă acest are cu adevărat intenţii curate sau dacă acţiunile sale nu sunt masca unei cupidităţi exacerbate.

Codul subliminal al „Iluminaţilor” ascuns în videoclipurile MTV

2011-02-27T03:09:00.000+02:00

Codul subliminal al „Iluminaţilor” ascuns în videoclipurile MTV

Ce se ascunde, în realitate, sub aparenţa unui „nevinovat“ videoclip „amuzant“ difuzat de MTV: mesajele secrete ale „Iluminaţilor“, sub forma unor aşa-zise „urări de Crăciun“, pline de simboluri satanice şi masonice.

Publicul larg percepe în general satanismul ca pe o noţiune confuză care desemnează, la grămadă, tot felul de ciudăţenii şi aberaţii, obiceiuri nefireşti care, toate laolaltă, conturează imaginea bolnavă a unor grupuscule antisociale perverse, dar izolate. Pentru cei atenţi şi lucizi, incidenţa din ce în ce mai mare a satanismului arată că societatea contemporană în general se prăbuşeşte spiritual şi moral, fiind din ce în ce mai mult sub influenţa răului. Este sigur că recurgerea la anumite ritualuri satanice de către unii „iniţiaţi“depăşeşte puterea de înţelegere a omului de rând, care nu percepe o ameninţare directă, concretă în aceasta. Totuşi, la o analiză atentă şi lucidă, este evident deja că personalităţile din domeniul public care promovează şi militează pentru Noua Ordine Mondială (care în realitate se referă, sub această denumire în aparenţă nevinovată, la statul unic planetar, de tip fascist, plănuit de capii „Iluminaţi“ ai Francmasoneriei mondiale) folosesc toate atuurile pe care le au şi toate mijloacele de care dispun, inclusiv ritualuri de tip satanic, care implică, după mărturii credibile care au transpărut în presă, chiar şi sacrificii umane. Toate acestea vizează punerea în practică a unui proiect mondialist din care noi, cetăţenii de rând ai acestei lumi, nu percepem decât o mică parte, fără a avea acces la imaginea de ansamblu.

Credeţi, cumva, că cei care trag semnalul de alarmă privitor la pericolele acestei „Noi Ordini Mondiale“ suferă de vreun delir paranoic, aşa cum afirmă vehement agenţii masonici din presă? Noi credem că mai degrabă au probleme psihice grave cei care, în mod dovedit, realizează aceste ritualuri satanice! Este adevărat, însă, că este greu să judecăm corect ceea ce se petrece dacă nu avem anumite noţiuni iniţiatice de bază. Astfel, puterea de judecată a publicului este pusă la grea încercare, mai ales pentru că în ultima vreme, simbolismul satanic ocult, destinat celor „care ştiu“, este din ce în ce mai prezent în vieţile noastre, deseori fiind vehiculat prin intermediul mass-media.

Videoclipul MTV

Vă propunem să analizăm împreună scenariul unui filmuleţ care a fost difuzat de postul de televiziune MTV pe 25 decembrie 2007, aparent, cu scopul de a ura un Crăciun fericit telespectatorilor. Este vorba despre un clip pervers, kitsch şi „defect“, în tonul materialelor difuzate de obicei pe MTV, care este totuşi canalul muzical de televiziune cu cea mai mare audienţă din întreaga lume. Acest videoclip are un scenariu relativ simplu: acţiunea se desfăşoară în seara de Ajun, într-o familie „creştină“ care sărbătoreşte Crăciunul conform tradiţiei. Chiar înainte de a lua masa de Crăciun, bunica pleacă la bucătărie cu nepoata sa pentru a face ultimele pregătiri şi a aduce sosul care va însoţi tradiţionalul curcan din ajun. ( În unele ţări, printre care şi SUA, există obiceiul de a servi curcan la masa de Crăciun)

În sufragerie este o atmosferă de sărbătoare. Părinţii scot şampania. Doi băieţi gemeni şi un al treilea personaj sunt aşezaţi la pian şi intonează un cântec de Crăciun. Pentru a întregi tabloul familial, ni se arată şi un câine care doarme într-un coş. Cât despre bunic, acesta trage un pui de somn într-un scaun. Bradul de Crăciun tronează în colţul camerei. Pe scurt, iată gata pregătit tabloul idilic al unei seri de Crăciun. Dintr-o dată, fetiţa, care se întoarce de la bucătărie, loveşte cu piciorul o minge – pentru a se juca cu câinele.

Mingea loveşte o lumânare, iar aceasta, căzând, dă foc cadourilor. Plăcutul tablou de la început se transformă atunci, foarte repede, într-un adevărat coşmar. Dopul de la sticla de şampanie sare şi îl loveşte brutal în frunte pe bunic. Acesta cade pe spate şi, în cădere, trage după el trofeul de vânătoare de pe perete, trofeu care ajunge apoi să-i acopere în întregime capul. Scena provoacă panică atunci când cadourile, bradul şi bunicul iau foc, rând pe rând. Tatăl smulge perdelele şi se grăbeşte către bunic pentru a stinge incendiul care s-a declanşat. Pe drum, se loveşte de fetiţă, care cade şi varsă sosiera pe rochia ei albă. Mama leşină. Bărbatul de la pian aleargă să o ajute şi încearcă să o trezească. La rândul lor, gemenii o prind de braţe pe fetiţă pentru a o ridica.

Exact în acest moment de paroxism al catastrofei, bunica revine de la bucătărie, aducând curcanul. Efect „comic“ garantat: camera de filmare ne arată scena, încremenită într-un fel de nou „tablou“, dar de data aceasta nu mai este vorba de un tablou idilic, ci de unul apocaliptic. Pe ecran apare propoziţia: „MTV vă urează un Crăciun fericit“. Chiar dacă este vorba de un „umor“ macabru, videoclipul pe care vi l-am povestit poate părea, la prima vedere, „simpatic“ şi „amuzant“, nu?

Un specialist al simbolismului ocult care îşi face publice opiniile pe internet folosind pseudonimul JustAFreeMind are o cu totul altă părere. Acest specialist în simboluri satanice consideră că sceneta, amuzantă numai pentru neavizaţi, ascunde în realitate o oribilă desfăşurare de simboluri care ţin de un ritual satanic. El demonstrează, pe baza unei argumentaţii edificatoare, că anumite persoane iniţiate în satanism din conducerea MTV au vrut să transmită un mesaj subliminal satanic, batjocorind şi blasfemiind sărbătoarea Crăciunului prin difuzarea din partea canalului de televiziune a acestor „urări“ macabre.

Demonstraţia sa, sub forma unui montaj video intitulat „MTV vă urează un Crăciun masonic, satanic, baphometic!“, postată pe pagina de internet: http://www.youtube.com/watch?v=KDhUi2rzMoE este revelatoare şi tulburătoare. Conform lui JustAFreeMind (pseudonimul poate fi tradus ca „spirit liber“ sau „pur şi simplu, o minte liberă“), atunci când ajungem să cunoaştem simbolismul şi riturile păgâne şi satanice care se practică, în conformitate cu mai multe mărturii credibile, şi în zilele noastre, descoperim în spatele acestei scenete „comice“ o blasfemie anticristică a „Iluminaţilor“.

Demonstraţia cercetătorului reia filmul secvenţă cu secvenţă pentru a descoperi cu precizie toate simbolurile. Analiza intenţionează nu numai să descifreze simbolurile oculte satanice (demonstrând prin abundenţa lor existenţa unei evidente influenţe oculte malefice şi a unor iniţiaţi în magie neagră care au regizat acest videoclip, aflându-se „în spatele“ producerii sale), ci şi să evidenţieze intenţionalitatea şi „logica“ rece aflată la originea fiecărei imagini.

Argumentele pe care vi le oferim în continuare demonstrează cu prisosinţă faptul că acest videoclip nu a fost realizat dintr-o „pură întâmplare“! Cu siguranţă, fiecare detaliu din film a fost atent analizat şi a fost realizat intenţionat în acest fel, producătorii săi cunoscând foarte clar semnificaţia simbolurilor folosite şi corelaţia lor cu sacrificiile umane care se fac în ritualurile satanice. Cumplita „coincidenţă“ a scenelor din videoclip cu anumite elemente din ritualurile satanice, „coincidenţă“care nu lasă loc nici inspiraţiei, nici hazardului, ne face să descoperim că acest videoclip a fost structurat cu un tupeu şi un cinism incredibil. Vă oferim în continuare decriptarea simbolismului ascuns al acestui videoclip.

Actul 1: Scena cu sarea

Încă din prima scenă, observăm pe masă sarea, aflată într-un vas fără capac. Puţine persoane ştiu că, aşa cum se poate citi în „Biblie“, sarea era folosită în vechime pentru sacrificii în cadrul templelor: „Toate prinoasele tale de pâine sară-le cu sare; să nu laşi jertfele tale fără sare, semnul legământului Dumnezeului tău; cu toate prinoasele tale adu Domnului Dumnezeului tău şi sare.“ (Leviticul 2,13); „Şi-I adu înaintea Domnului; preoţii să arunce asupra lor sare şi să-I înalţe ardere de tot Domnului.“ (Iezechiel 43,24)

Actul 2: Ritualul sacrificial

Trebuie să menţionăm că victimele favorite ale ritualurilor sacrificiale satanice ale „Iluminaţilor“ sunt chiar fetiţe blonde precum cea din clip. La fel ca această fetiţă, care poartă o rochie albă, tinerele fecioare care sunt sacrificate sunt mereu îmbrăcate în alb. Prezenţa „Porumbiţelor“, aceste tinere îmbrăcate în alb, în cadrul ceremoniilor anumitor societăţi secrete este o perpetuare a practicilor sacrificiale ale „Iluminaţilor“. Aici, prin urmare, încă de la începutul clipului, sarea ne indică faptul că fetiţa va fi sacrificată. La sfârşitul filmului, rochia sa albă este pătată de sos de roşii (de culoarea sângelui), la nivelul inimii, iar această le arată „cunoscătorilor“ că sacrificiul a fost realizat. Comportamentul fraţilor gemeni, care par să vrea să o susţină pe fetiţă este de o subtilă ambiguitate, ca şi alte scene din videoclip. De fapt, încearcă ei, oare, cu adevărat să o ridice? Poziţia ciudată a mâinilor acestora sugerează mai degrabă că ei o ţin prizonieră şi o împiedică să fugă. Totul depinde de modul de interpretare a lucrurilor.

De altfel, se poate remarca faptul că cei doi gemeni sunt îmbrăcaţi absolut identic, în alb şi negru. Evident, nici aceasta nu este o întâmplare. Pantalonii negri, cămaşa albă şi cravata neagră constituie ţinuta clasică de intrare în lojele masonice. Şi de fapt, de ce apar reprezentaţi aici gemenii? Simbolismul subtil al gemenilor este folosit pentru că „Iluminaţii“ îşi spun „fraţi“ şi se adresează unii altora folosind apelativul de „frate“.

Micul videoclip, care deja nu mai pare la fel de umoristic, permite, prin urmare, să decelăm o întreagă serie de detalii caracteristice unui ritual satanic, revelate prin intermediul codului secret al „Iluminaţilor“.

Actul 3: Violenţa

JustAFreeMind ne arată, astfel, că în spatele aparentei poveşti (acţiuni) din videoclip se află o altă poveste, ocultă şi macabră, întocmai ca în desenele care sunt ascunse într-un alt desen. Să analizăm acum despre secvenţa în care mama leşină. Bărbatul care cânta la pian pare că se grăbeşte să o ajute. Aşa să fie, oare? JustAFreeMind ne face să remarcăm faptul că omul este, de fapt, posedat. Încearcă el, oare, să o trezească cu adevărat, sau mai degrabă să o strângă de gât, cum indică poziţia mâinilor sale? Comportamentul lui (probabil sub pretextul comicului burlesc) este atât de violent, încât ne face să ne întrebăm dacă până la urmă nu o va omorî pe nefericita femeie. Iar cercetătorul adaugă acest detaliu zguduitor: în ritualurile satanice, acest tip de acte violente se termină cu acte de necrofilie.

Actul 4: Baphomet

Capul animalului împăiat care cade pe umerii bunicului este, de fapt, o reprezentare abilă a lui Baphomet, o altă imagine a lui Satana, sub forma unui trup de om cu cap de ţap. În Antichitate, puternicul miros specific al ţapului a condus la asocierea lui cu Satana. Acest idol demonic, Baphomet, presupus zeu antic, care în realitate este o reprezentare a lui Satana, este adorat, după mărturia marelui maestru mason Albert Pike, de cele mai înalte grade ale „Iluminaţilor“. Numai cei mai mari iniţiaţi, „păstorii turmei“, au acces la aceste „mistere“, francmasonii de grad mai mic nici măcar nu realizează că ei, în realitate, se închină lui Satana. În clipul celor de la MTV, braţul stâng al „ţapului“ ia foc, iar bunicul îşi scutură mâna în aparenţă pentru a stinge focul, dar în realitate dă impresia că aţâţă flacăra. Iată aici un simbol care trimite la un alt nume al lui Satana: Lucifer, „purtătorul de lumină“ [de la lux, lucis = lumină şi ferre = a aduce]. Simbolul flăcării este foarte puternic şi foarte mult folosit de Francmasonerie. Îl regăsim la Statuia Libertăţii, dar şi pe statuia care tronează în vârful coloanei de la Bastilia şi în simbolismul comuniştilor. Regăsim o flacără şi deasupra Podului Alma, unde a murit prinţesa Diana. Şi, evident, în ritualul flăcării Jocurilor Olimpice. Să observăm faptul că focul este un element esenţial în orice practică spirituală. Prin intermediul lui, sacrificiul poate atinge lumea zeilor. Focul nu este un simbol nefast, malefic, dar în acest context al „purtătorului flăcării“ el este un simbol masonic edificator.

Actul 5: „Ceremonia“

Să analizăm acum finalul filmuleţului, final care este, după părerea lui JustAFreeMind, cea mai importantă scenă. Aceasta reprezintă ceremonia de încoronare a „Marelui Monarh“, Anticristul. În această scenă îl vedem pe tată, îmbrăcat complet în negru, ca un preot, care tocmai a smuls draperia de culoare albă şi îi acoperă umerii bunicului/Baphomet. În tradiţie, acoperirea unui prinţ cu o pelerină albă reprezintă, de fapt, ridicarea sa la rang de rege. Nu este o întâmplare faptul că în „Evanghelie“ se menţionează că, în momentul răstignirii, lui Iisus I-a fost aşezată pe cap o coroană de spini şi pe umeri o pelerină/tunică roşie. Culoarea roşie simbolizează faptul că regele urmează să fie sacrificat.

Videoclipul ni-l arată, deci, pe Baphomet îmbrăcat cu o pelerină albă, simbol al regalităţii. Astfel este revelat obiectivul ultim al „Iluminaţilor“ şi anume instaurarea unei Noi Ordini Mondiale, care va implica înscăunarea „Regelui“ lor pe tronul lumii, domnind pentru o perioadă de 1000 de ani asupra oamenilor. Această încoronare este dublată de un alt simbol foarte puternic: distrugerea prin foc a pomului de Crăciun. Pomul de Crăciun este simbolul prin excelenţă al spiritului cristic, care trăieşte încă în inimile oamenilor. Această puternică imagine simbolizează ura nepotolită a capilor „Iluminaţi“ ai satanismului împotriva lui Iisus Cristos şi a mesajului cristic de speranţă şi mântuire pentru omenire, pe care masoneria se străduieşte din răsputeri de două secole să-l pervertească şi să-l înăbuşe, prin toate mijloacele. Creştinismul însuşi ar urma să fie redus la cenuşă în momentul încoronării Anticristului.

Concluzie

Exemplul de mesaj satanic difuzat pe canalul MTV pe care vi l-am prezentat aici nu este nici pe departe singular. Codul secret al „Iluminaţilor“, masoni, incluzând simboluri satanice şi mesaje subliminale cu tentă satanică, este din ce în ce mai prezent în diferite filme, videoclipuri muzicale, dar şi în jocurile pe calculator sau în jucăriile pentru copii.

Un exemplu semnificativ este jocul interactiv Pokemon (Pocket Monster - „monştri de buzunar“), lansat în 1996 de japonezi. Numeroşi cercetători au semnalat existenţa unui cod satanic, ascuns în interiorul arcanelor din acest joc. Ei au afirmat că jocul este, în realitate, un mijloc de o abilitate diabolică pentru familiarizarea tineretului cu simbolismul satanic. Exemplu: pe coperta Pokemon Kadabra putem distinge o stea cu cinci colţuri, steaua în flăcări a lui Baphomet. Această pentagramă răsturnată simbolizează capul de ţap şi are o conotaţie malefică, satanică. Cei care vor avea ocazia de a-l vedea pe acest Pokemon vor observa pe pieptul său prezenţa a trei litere „SSS“, sub forma unor fulgere, precum acela care apare pe faţa lui Harry Potter. Cercetătorii au mai remarcat şi asemănarea posturii de pe efigia care se află pe carte cu „salutul încornorat“, salut satanic prin excelenţă.

O altă piesă-cheie din această lume stranie este personajul Mew. Analiştii sunt interesaţi în mod special de acest personaj ocult prin definiţie, căci este de negăsit, poate fi descărcat, dar nu poate fi transmis pe consolele de jocuri. Dacă scriem „MEW“ cu majuscule, putem vedea că acest nume regrupează singurele trei litere ale alfabetului care se aseamănă cu tridentul, mai precis trei litere „W“ înclinate diferit, în aşa fel încât să formeze un „E“ (rotaţie de 90º) şi un „M“ (rotaţie 180º). Or, litera nume „W“ este, în limba ebraică, cifra 6. Este şi a 23-a literă a alfabetului: 2x3 = 6. Astfel, pentru analişti nu este nicio îndoială că MEW corespunde într-un anume mod numărului 666, la fel ca şi secvenţa www care precede toate domeniile de web. Oricine are curiozitatea de a se documenta cu privire la aspectele evocate aici poate descoperi cu uşurinţă, la rândul lui, numeroase alte exemple de infiltrare a satanismului: „Harry Potter“, „Stăpânul inelelor“ etc.

În prezent, regăsim codul secret al „Iluminaţilor“ prin intermediul folosirii unui simbolism ocult satanic în aproape orice creaţie mediatică concepută pe plan internaţional. Printre cele mai recente şi intens mediatizate apariţii de acest gen se numără şi videoclipurile satanice ale lui Lady Gaga, care a primit de curând nu mai puţin de 13 nominalizări la MTV Video Music Awards. Pentru cei avizaţi, Lady Gaga este în realitate una dintre sclavele/preotesele „Iluminaţilor“. Fişa sa biografică de pe Wikipedia abundă în detalii care trădează această influenţă.

De remarcat, în trecere, faptul că Lady Gaga i-a fost prezentată reginei Marii Britanii cu ocazia unei serate caritabile. După clipul său „Just dance“ (2006), plin de simboluri satanice (ea arbora atunci un fulger luciferic pe obraz) cum ar fi, mai ales, un evident cap de ţap agăţat de perete; clipul său, „Bad Romance“, depăşeşte orice evidenţă în materie de revelaţii. De această dată, codul satanic al „Iluminaţilor“ este pus în evidenţă, multiplicând aluziile la lumea vampirilor şi a extratereştrilor reptilieni. De văzut în acest sens videoclipul explicativ de pe site-ul Dailymotion: http://www.dailymotion.com/video/xbfs2e_lady-gaga-bad-romance-d%C3%A9bunk%C3%A9_news. Astfel, în zilele noastre, răspândirea codului secret al „Iluminaţilor“ prin intermediul mass-media tinde să se generalizeze, intenţiile acestora devenind tot mai clare acelora care au urechi de auzit şi ochi de văzut. Ne confruntăm, de fapt, cu un adevărat asalt al satanismului.

Spectacolul MTV Video Music Awards 2009 a fost şi el, în întregime, un megaritual masonic ocult închinat Satanei. Sub aparenţa „spontaneităţii“ şi a „originalităţii“, în desfăşurarea întregului eveniment au fost vizibile o multitudine de simboluri şi manifestări oculte, de la ritualul de iniţiere (acceptare) în Fracmasonerie la rugăciunea colectivă adresată Satanei şi la ritualul infect de vânzare a sufletului etc.