Unul din lucrurile pe care nu le-am apreciat cum ar fi trebuit in copilarie era tenul perfect pe care il aveam. E adevarat ca in lista mea de prioritati, bucuria pentru pielea perfect lipsita de pori era undeva atat de jos, incat nici daca o cautam nu as fi avut cum sa o constientizez.

Dar, cu trecerea anilor, bucuria a urcat in clasament si, din pacate, s-a transformat in dorinta. Tenul isi pierduse perfectiunea. Porii aparusera. Stralucirea disparuse. Unul din factorii care au contribuit la aceasta schimbare a fost si faptul ca m-am apucat de fumat, lucru foarte nociv pentru piele.

Am realizat insa aceasta influenta negativa si am reusit sa renunt la raul obicei si am inceput si sa ma hidratez constant si suficient, iar de cateva luni bune, a inceput o transformare fericita a tenului meu. S-a deschis la culoare, porii s-au inchis (nu de tot, dar arata mult mai bine decat inainte), si elasticitatea pielii si-a revenit.

I always dream of you when you think of me… Do you dream of me as well?

Click for full size.

Luni,  21 octombrie, mi-am dat in sfarsit aparatul jos. Au trecut 2 ani si jumatate dar nu regret nici o secunda si nici o durere pe care am indurat-o ca sa ajung aici. Timpul oricum ar fi trecut. Asa ca, celor care inca au aparatul, va spun sa rabdati ca la un moment dat oricum trece.  Succes :)

Acum am ramas cu un retainer pe interiorul maxilarului inferior pe care am inteles ca il voi purta toata viata. Nu ma incomodeaza deloc si nici nu il mai simt. Iar o perioada va trebui sa port o gutiera cand dorm, pentru ca dintii sa se fixeze in pozitia in care i-a adus aparatul. Prima noapte a fost usor incomod, dar apoi nu m-a mai deranjat.

Nu vreau sa incep sa fac adunarile sa vad cat am dat in total, insa la un moment dat voi ajunge si acolo. Pana atunci, sa zambim!

La protestul de duminica, 22 septembrie 2013.

La protestul de duminica, 16 septembrie 2013.

via 

via

Intr-un final, dupa vreo saptamana, duminica, 9 iunie, a aparut un anunt cu un S4 i9500 de 32GB, alb la 2000 de lei al unui utilizator ce avea vreo 38 de calificative, majoritatea pozitive. Anuntul era prea frumos ca sa nu ridice semne de intrebare, insa am zis ca nu strica sa il vad totusi. Am licitat la niste pixuri ce le avea, sa nu ii stric omului anuntul si l-am sunat. Nu a raspuns si i-am dat un mesaj in care il rugam sa imi confirme ca e modelul octacore si ca e de 32Gb si alb. Am incercat sa il mai sun de cateva ori, dar nu am reusit sa dau de el. Cercetandu-i activitatea pe okazii, am vazut ca mai are un cont cu ~230 de calificative, si alea in majoritate pozitive.

A trecut ziua si nu am primit nici un raspuns. A doua zi, primesc raspuns la mesaj ca intr-adevar este de 32GB, modelul octacore si e alb, asa ca i-am raspuns ca am incercat sa il sun dar nu a raspuns si sa ma sune el, ca mi-a primit datele la celalalt anunt al sau. M-a sunat cand eram la sala si am stabilit sa ne vedem in jur de 7, ca el e in Alexandria si se intoarce seara de pe santier. Omul parea ok, simtit si bine crescut. E putin spus ca nu mai puteam de bucurie.

Orele au trecut destul de greu, oamenii imi spuneau ca sa am grija, ca e prea frumos sa fie ok totul, dar am zis ca de vazut oricum il vad, asa ca stabilesc la fata locului.

Am stabilit sa ne vedem la Piata Alba Iulia, in fata la BCR. Am mers cu Alex si cu Acesi pe la 7 si ceva am fost acolo. Ne-a intampinat utilizatorul cft de pe okazii.ro, Cheran Florin Tiberiu, care s-a prezentat Tibi. A spus ca a primit telefonul de la cineva care ii datora bani. Cutia era de la un S4 de 16 GB. Baietii s-au uitat peste el, setari etc, eu am stat de vorba cu respectivul, nu a fost nimic care sa traga semnale de alarma, lucru pe care il pun in baza faptului ca the eyes see what the mind wants to see, adica de prea mult entuziasm nu am dat atentie la detalii si ni s-a parut ok. I-am dat banii omului, 2000 de lei, iar el ne-a dat 100 de lei inapoi spunand ca pana la urma doar 1900 de lei era. “Ce om de treaba”, am zis noi si am mers La Mama sa mancam.

Am ajuns apoi la Ace si am vazut ca nu avea romul stock si am zis ca nici nu mai vreau sa il rootez si ca ii un stockul. Pana se descarca romul, m-am mai uitat prin setari. La Storage scria intr-adevar 32GB, insa la detalii arata 200 MB ocupati, 800 MB liberi. Am inceput sa caut pe google cum arata pagina respectiva pe un S4, nu am gasit nimic relevant si i-am zis lui Alex nedumerirea mea. I-a instalat Elixir si am realizat ca avem de-a face cu o replica. Rezolutia era praf, camera la fel, memoria interna nu era de 32Gb si nici macar quadcore nu cred ca e.

Am incercat sa il sun e respectivul, l-am sunat incontinuu, desigur ca nu a raspuns. I-am dat mesaj spunandu-i sa ne spuna ca nu a stiut ca e replica, sa ne dea banii inapoi si o lasam asa. Nu a raspuns. Am mers la Sectia 13 de politie. Le-am explicat ce ni s-a intamplat si ne-au trimis la Sectia 11, care avea jurisdictie la Alba Iulia. Am mers acolo, langa Mall Vitan, insa nu se putea ocupa nimeni de noi deoarece aveau de-a face cu o talharie in desfasurare. Ne-a spus sa venim a doua zi de dimineata.

Ne-am intors acasa si am inceput sa il caut pe respectiv pe google. I-am gasit conturi pe computergames si pe ceva forum de Smart, i-am gasit adresa de acasa (Sos. Vergului 67), cum o cheama pe fi-sa, care au fost ultimele 3 masini pe care le-a avut, poze cu el in IOR etc. Am vazut ca telefonul ce ni l-a vandut noua il cumparase cu 2 zile inainte tot de pe okazii cu 18 milioane de la unul care avea 2 calificative negative, si ne-am dat seama ca el si-a luat teapa si a dat-o mai departe.

A doua zi dimineata am fost la politie din nou. A dat Alex declaratie, le-am aratat ce am gasit despre el, l-au gasit in baza de date si au zis ca vor urma procedura si ne vor contacta. Ne-au asigurat ca sunt sanse destul de mari sa ne recuperam banii.

Dupa vreo 2 saptamani, a sunat Alex pentru follow-up si politistul care se ocupa de caz i-a spus sa mearga impreuna la Samsung, sa ateste si ei oficial ca telefonul este replica. Au facut asta. Apoi au fost la respectiv acasa, insa el nu era si politistul i-a transmis prin sotia lui sa il sune.

Doua zile mai tarziu am mers sa dam declaratii si eu cu Ace, iar vineri, pe 28 iunie, s-a prezentat si respectivul la sectie. Cu seninatate a declarat ca, intr-adevar, s-a intalnit cu noi, insa ne-a dat un telefon original.

Politistul a incheiat ancheta, a facut dosarul pentru procuror si i-a recomandat acestuia inceperea urmaririi penale. Procurorul nu a fost de acord cu rezolutia politistului. Mi-au dat telefonul inapoi (a fost la ei tot acest timp) vinerea trecuta, pe 5 iulie.

And that was it. Ma depaseste toata situatia. Mi se pare de un absurd fantastic. Oricine poate da teapa oricui si poate sa scape relaxat.

Da, trebuia sa fim mai atenti, da, intr-o oarecare masura a fost si vina noastra, insa nu am incalcat nici o lege. Inselaciunea este, insa, o incalcare a legii. Si este frustrant sa vad cum omul ala, care a abuzat de increderea mea si m-a inselat, nu va pati nimic. Iar justitia nu exista.

Eu, ca om cinstit, nu ma mai pot simti in siguranta, stiind ca cel care ma insala va fi pedepsit. Si desigur, daca recurg la metode mai putin ortodoxe si mai mult violente (ipotetic vorbind), el va avea dreptul sa cheme politia si eu, desi inselat, voi fi pedepsit.

Si atunci cum pot restabili echilibrul? Da, viata nu e dreapta, dar aici nu e vorba de murit pisica, inselat prietenul, mintit prietena si suprema intrebare “de ce mie?”. Aici e vorba despre un om care m-a inselat, care stiu unde sta, pentru care am martori ca m-a inselat si despre faptul ca nu pot face nimic.

Sau pot?

“Vorba lui Bernard Shaw, prima condiţie pentru a nu fi nefericit este să n-ai timp să te gîndeşti la nefericire.”

“Cînd vezi cît de adaptabil este omul, cît de cameleonic la bine şi la rău, oscilezi între două atitudini: să rămîi mut de admiraţie sau mut de groază în faţa acestei lipse de limite.”

“Nimic pe lume nu e mai simplu şi mai simplist decît să fii anti-ceva ca lăutarii după ureche, fără un fundament logic.”

“Dornici să prindeţi rădăcini într-un loc şi-n acelaşi timp cu un nestins dor de ducă.”

“Imaginaţia omului — deşi fără limite, psihologic vorbind — este limitată istoric.”

“Pe orizontală se uită multe lucruri. Dar oamenii mai stau şi vertical.”

„O parte din om se conjugă cu verbul a avea, cealaltă parte se conjugă cu verbul a fi; important este ca partea lui a fi să fie măcar egală cu cea a lui a avea. Cei pentru care a fi atîrnă mai mult decît a avea sunt cei care trăiesc pentru a şti, pentru a afla, ceilalţi sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este mărginit de obiecte ca de-un parapet. Ei suferă de-o incurabilă orbire spirituală”.

“Îmi plac bărbaţii care dau din mîini, nu din coate.”

„O existenţă fericită este aceea în care nu există boli cronice, nu există sănătate şubredă, nu există probleme de conştiinţă insolubile, în care nu există remuşcări, în care omului nu-i este urîtă meseria pe care-o face, în care omul nu-şi duce viaţa cu semeni incompatibili lui, deci în care echilibrul existenţial nu este stricat de cauze fizice sau psihice”.

“O memorie atît de fidelă are însă păcatul că nu operează diferenţiat. Păstrează tot. Mă face să simt prea acut trecutul. Trec pe străzi. Mi-aduc aminte stările şi gîndurile pe care le-am avut pe fiecare palmă a lor. Memoria mă-nţeapă tot timpul de parc-aş sta pe un recif de corali. Prezentul pentru mine e mereu însoţit, dublat, bruiat de imagini din trecut. Din ţepile-acestui recif se-nalţă cîteva lame tăioase şi nesfîrşit de-nalte.”

„O faptă rea se-ndreaptă printr-o faptă bună, o vorbă rea nu se-ndreaptă prin nimic”, spune-un moralist de-al meu.

“Absurdul contrazice doar logica nu şi adevărul, categorie atotcuprinzătoare şi indiferentă faţă de cuprinsul ei.”

„în lumea asta ai să găseşti totdeauna pe altul mai sărac şi mai necăjit decît tine. Să-i dai totdeauna! Să nu spui: ‘şi eu sunt sărac, şi eu sunt necăjit’.

“Să ne cenzurăm şi-n noi înşine, nici cu noi înşine să nu-ndrăzmim să fim noi? atunci, cînd? şi faţă de cine? faţă de viermii cei neadormiţi care ne află tainele trupurilor? Dar pe-ale sufletelor ce viermi au să le afle vreodată? Cuvinte, cuvinte…”

„E-atîta rutină pe lume şi-atît de puţin adevăr”, dar pentru adevărul ăsta puţin şi rar, pentru acest miracol merită să trăieşti.

“Oamenii sunt interşanjabili, priviţi ca utilităţi, cu condiţia să nu-i iubeşti.”

“Sunt oameni care nu prelungesc o legătură dincolo de iubire.”

“Nu iubeşti cu-adevărat decît pe cine respecţi…”

„La-nceput ai să-l urăşti, ai să-l scoţi din rîndul oamenilor, pe urmă, are să-ţi devină indiferent şi n-ai să mai cheltuieşti nici un sentiment pe el, şi mai pe urmă, ai să te uiţi la el cum de fapt trebuie să ne uităm la fiecare semen al nostru cînd începem să-l considerăm prin prisma unui singur sentiment: înţelegerea.

“Oamenii despărţiţi n-au prezent, nici viitor comun. Ei au numai un biet trecut din care, dacă-l tot pigulesc şi-l tot vîntură, în loc să-l lase să-şi doarmă somnul, fac un venin al prezentului. Şi de venin nu duce nimeni lipsă…”

“Trecutul e o-ncăpere din prezent în care intrăm mai rar. N-avem decît să deschidem o uşă, atît, şi suntem în trecut, iar uşa asta se deschide singură foarte des”.

“Cît de elevat să fie un om — să nu vrea să te vadă mort, dacă-i dai o măciucă-n cap?”

‘Would you tell me, please, which way I ought to go from here?’
‘That depends a good deal on where you want to get to,’ said the Cat.
‘I don’t much care where–‘ said Alice.
‘Then it doesn’t matter which way you go,’ said the Cat.
‘–so long as I get somewhere,’ Alice added as an explanation.
‘Oh, you’re sure to do that,’ said the Cat, ‘if you only walk long enough.’

Alice felt that this could not be denied, so she tried another question.
‘What sort of people live about here?’
‘In that direction,’ the Cat said, waving its right paw round, ‘lives a Hatter: and in that direction,’ waving the other paw, ‘lives a March Hare. Visit either you like: they’re both mad.’
‘But I don’t want to go among mad people,’ Alice remarked.
‘Oh, you can’t help that,’ said the Cat: ‘we’re all mad here. I’m mad. You’re mad.’
‘How do you know I’m mad?’ said Alice.
‘You must be,’ said the Cat, ‘or you wouldn’t have come here.’
Alice didn’t think that proved it at all; however, she went on
‘And how do you know that you’re mad?’
‘To begin with,’ said the Cat, ‘a dog’s not mad. You grant that?’
‘I suppose so,’ said Alice.
‘Well, then,’ the Cat went on, ‘you see, a dog growls when it’s angry, and wags its tail when it’s pleased. Now I growl when I’m pleased, and wag my tail when I’m angry. Therefore I’m mad.’

‘Fury said to a mouse,
That he met in the house,
“Let us both go to law:
I will prosecute you. —
Come, I’ll take no denial;
We must have a trial:
For really this morning
I’ve nothing to do.”
Said the mouse to the cur,
“Such a trial, dear Sir,
With no jury or judge,
would be wasting our breath.”
I’ll be judge, I’ll be jury,”
said cunning old Fury:
“I’ll try the whole cause,
and condemn you to death.”‘

‘Oh my ears and whiskers, how late it’s getting!’

“But it’s no use going back to yesterday, because I was a different person then.”

[Alice’s Adventures in Wonderland]

‘Why do you sit out here all alone?’ said Alice, not wishing to begin an argument.
‘Why, because there’s nobody with me!’ cried Humpty Dumpty. ‘Did you think I didn’t know the answer to THAT? Ask another.’

Why, sometimes I’ve believed as many as six impossible things before breakfast.

‘Now, HERE, you see, it takes all the running YOU can do, to keep in the same place. If you want to get somewhere else, you must run at least twice as fast as that!’

‘Are we nearly there?’ Alice managed to pant out at last.
‘Nearly there!’ the Queen repeated. ‘Why, we passed it ten minutes ago! Faster!’

‘You may call it “nonsense” if you like,’ she said, ‘but I’VE heard nonsense, compared with which that would be as sensible as a dictionary!’

[Through the Looking-Glass]

“It is critically important that human happiness requires both the capacity to forget and the capacity to remember, because human beings cannot live without forgetting any more than they can live without remembering.”

[Alice in Wonderland and Philosophy]

Acum fix 6 ani eram in Bucuresti. Era primavara si atunci.

Si am iesit la o cafea cu un necunoscut*. Si la o plimbare. Prima cafea si prima plimbare din restul vietii noastre (de pana acum :P). Si tin minte ca am zambit mult. Nu voiam sa fie nimic, voiam sa fie doar o cafea si o plimbare si multe zambete. A fost un pic mai mult in final si timpul a trecut prea repede. Adica nah, daca au trecut deja 6 ani si mi se pare ca au trecut ca un gand, imi imaginez ca orele alea au trecut si mai si. Dar am savurat fiecare moment.

Si imi amintesc cu atat de mult drag fiecare detaliu, fiecare replica, fiecare zambet. Si acum, de fiecare data cand trec pe langa locul acela de langa Biblioteca Nationala, inchid ochii si retraiesc bucuria de atunci.

A fost o zi fara sperante, fara planuri, si tocmai de aceea poate a fost atat de usor de savurat in cele mai mici detalii. A fost prima zi, dupa multe luni, in care am fost iar fericita.

“I I could start my life all over again, I would make the exact same choices that I’ve made.”

*Cunoscut virtual, necunoscut IRL.

Is [God] willing to prevent evil but not able? Then is he impotent. Is he able but not willing? Then is he malevolent. Is he both able and willing? Whence then is evil?

Human decency is not derived from religion. It precedes it.

Philosophy begins where religion ends, just as by analogy chemistry begins where alchemy runs out, and astronomy takes the place of astrology.

Sigmund Freud was quite correct to describe the religious impulse, in The Future of an Illusion, as essentially ineradicable until or unless the human species can conquer its fear of death and its tendency to wish-thinking.

A further difficulty is the apparent tendency of the Almighty to reveal himself only to unlettered and quasi-historical individuals, in regions of Middle Eastern wasteland that were long the home of idol worship and superstition, and in many instances already littered with existing prophecies.

But the human wish to credit good things as miraculous and to charge bad things to another account is apparently universal.

We do not believe in heaven or hell, yet no statistic will ever find that without these blandishments and threats we commit more crimes of greed or violence than the faithful.

There still remain four irreducible objections to religious faith: that it wholly misrepresents the origins of man and the cosmos, that because of this original error it manages to combine the maximum of servility with the maximum of solipsism, that it is both the result and the cause of dangerous sexual repression, and that it is ultimately grounded on wish-thinking.

In the end all good is rewarded and all evil punished, if not actually in this form of life then in the later existences that begin after death. In this way all the terrors, the sufferings and the hardships of life are destined to be obliterated.