Reflectii Cotidiene

„pupă” găsită pe sârmă în grădină. Ce este, de fapt?

2026-02-18T03:34:00.000-08:00

O „pupă” găsită pe sârmă în grădină. Ce este, de fapt?

În februarie, în grădină, pe o simplă sârmă, poate fi observată o capsulă brună, segmentată, de aproximativ 1–2 cm lungime. La prima vedere pare o pupă de fluture sau chiar un posibil dăunător. Analiza morfologică indică însă altceva: puparia muștei soldat negre (Hermetia illucens).

Elementele de identificare

formă ovoidală, tip „butoi”
segmentație transversală groasă, inelară
tegument rigid, brun închis
orificiu circular clar la un capăt (după emergența adultului)
greutate foarte redusă dacă este deja goală

Orificiul rotund este criteriul decisiv: acesta apare când adultul rupe operculul anterior și iese din puparie. Pupele de fluture nu prezintă acest tip de deschidere.

De ce nu este pupă de fluture?

Confuzia este frecventă, însă diferențele sunt clare:

Puparie de dipter (muscă)

capsulă segmentată, uniformă
nu se disting aripi sau antene
deschidere rotundă, regulată
fără mătase sau cocon

Pupă de lepidopter (fluture)

contururi anatomice vizibile (aripi, antene)
suprafață mai netedă
adesea fixată cu fir de mătase
se deschide prin fisură, nu prin perforație circulară

Ciclul biologic al muștei soldat negre

Ouă – depuse în apropierea materiei organice.
Larvă – stadiul activ; consumă resturi vegetale și accelerează compostarea.
Puparie – larva matură părăsește mediul umed și caută un loc uscat pentru transformare (gard, sârmă, zid).
Adult – trăiește câteva zile, nu înțeapă, nu mușcă, nu transmite boli.

Prezența pupariei pe o sârmă indică migrarea naturală a larvei spre un loc uscat pentru pupare. Nu este un semn de infestare.

Este periculoasă?

Nu. Musca soldat neagră este o specie benefică. Larvele reduc volumul materiei organice în descompunere și limitează dezvoltarea altor muște. Adultul nu are comportament agresiv și nu este interesat de hrană umană.

Concluzie

O capsulă brună, segmentată, cu orificiu rotund la un capăt, găsită pe gard sau sârmă, este aproape sigur puparia muștei soldat negre. Un indicator discret al unui ecosistem activ și funcțional.

Musca soldat negru

Naționalizare mascată și manipulare bursieră

2026-01-27T01:49:00.000-08:00

Introducere

În contextul geopolitic actual, în care statul român își redefinește rolul economic sub presiunea crizelor succesive (energie, buget, securitate), piața de capital a devenit un instrument secundar, nu un obiectiv strategic.

Discuția despre naționalizare mascată și manipulare bursieră nu este una teoretică și nici ideologică. Ea a fost declanșată de un fapt concret: vânzarea participațiilor private din Portul Constanța.

Portul Constanța este un activ strategic major, cu relevanță economică, logistică și militară (Marea Neagră, Ucraina, NATO). Decizia de a readuce acest activ integral sub controlul statului transmite un mesaj clar: în zonele considerate critice, capitalul privat devine secundar, iar logica de piață este subordonată controlului.

Acest episod marchează un punct de inflexiune. De aici înainte, mecanismele prin care statul își consolidează poziția nu mai sunt brutale sau explicite, ci subtile, legale și greu de contestat – inclusiv pe piața de capital.

În ultimii ani, investitorii de pe Bursa de Valori București (BVB) au început să observe un tipar care ridică semne serioase de întrebare: statul român își consolidează controlul asupra unor companii listate fără a cumpăra explicit acțiuni, folosind mecanisme perfect legale, dar profund distorsionante pentru piață. Acest fenomen poate fi descris fără exagerare drept naționalizare mascată, însoțită de o manipulare structurală a bursei.

Articolul de față explică mecanismul, exemplele concrete și riscurile reale pentru investitorii minoritari.

1. Ce este naționalizarea mascată

Ce se întâmplă de fapt, tehnic

În cazul Fondului Proprietatea nu vorbim despre o răscumpărare clasică realizată de stat din banii companiei, ci despre un mecanism mult mai subtil:

statul este acționar majoritar indirect, prin companii nelistate (Hidroelectrica, Aeroporturi București etc.)
Fondul Proprietatea derulează programe de răscumpărare și anulare de acțiuni
statul nu participă la aceste răscumpărări
în urma anulării acțiunilor, ponderea statului crește automat, fără a „naționaliza” explicit nimic

Din punct de vedere juridic, mecanismul este perfect legal. Din punct de vedere economic însă, vorbim despre o reconcentrare a proprietății fără preț de piață și fără competiție reală.

Naționalizarea clasică presupune confiscare sau preluare forțată. În forma modernă, lucrurile sunt mult mai subtile:

statul nu cumpără acțiuni din piață
permite sau încurajează răscumpărări și anulări de acțiuni
nu participă la aceste operațiuni
ponderea sa crește automat

Din punct de vedere juridic, totul este legal. Din punct de vedere economic, este o reconcentrare a proprietății fără preț de piață.

Caz-școală: Fondul Proprietatea

Fondul Proprietatea (FP) a devenit exemplul perfect:

distribuții masive de numerar
vânzare constantă de active
programe repetate de răscumpărare

Statul român, prin participațiile sale indirecte, nu subscrie, iar controlul său relativ crește. FP nu mai este un vehicul de creștere, ci unul de lichidare controlată.

2. De ce vorbim despre manipulare bursieră (chiar dacă nu ilegală)

Răscumpărările și dividendele foarte mari creează:

cerere artificială
impresia de stabilitate
atractivitate pentru investitorii de retail

În realitate:

free-float-ul scade
lichiditatea reală dispare
investitorii instituționali ies discret

Prețul nu mai reflectă valoarea, ci politica statului.

3. Paralele relevante: cazul Lukoil

Cazul Lukoil (Petrotel Ploiești) a urmat același ADN, dar cu alte instrumente:

presiune juridică
sechestre masive
ani de incertitudine

Fără o naționalizare explicită, valoarea activului a fost erodată sever. Mesajul transmis pieței a fost același:

Statul nu trebuie să cumpere pentru a controla.

4. Semnalele timpurii ale unei companii „stoarse”

Investitorii pot identifica riscul politic din timp. Cele mai importante semnale:

dividende extrem de mari, nesustenabile
investiții (CAPEX) reduse constant
statul nu participă la operațiuni de piață
management numit politic, interimar
decizii strategice mutate în afara companiei
free-float în scădere

Când 3–4 dintre acestea apar simultan, compania nu mai este investiție, ci distribuție de cash cu orizont finit.

5. Momentul critic: când trebuie ieșit

Există un punct fără întoarcere:

reguli schimbate retroactiv
dividendele devin „argument politic”
consolidarea poziției statului
dispariția investitorilor mari
discuții despre „campioni naționali”

După acest moment, randamentul nu mai compensează riscul.

Concluzie

Într-un context geopolitic instabil, cu presiuni bugetare și tendințe clare de re-statizare la nivel regional, naționalizarea mascată nu este un accident, ci o strategie de adaptare a statului.

Naționalizarea mascată nu este o teorie conspiraționistă. Este un model economic aplicat:

legal
eficient pentru stat
distructiv pentru piața de capital

BVB riscă să rămână o piață de extragere de numerar, nu de alocare de capital. Pentru investitori, lecția este clară:

Când statul nu mai are nevoie de bursă, investitorul minoritar nu mai are ce căuta acolo.

Acest articol se adresează investitorilor care vor să înțeleagă nu doar cifrele, ci și forțele reale care modelează piața.

2025-10-09T07:11:00.000-07:00

🌧️ Merele crăpate după ploile din octombrie

Data observației: 8 octombrie
Locație: livadă de meri, după o perioadă de ploi puternice

Mere crăpate după ploi abundente — efect al variațiilor bruște de umiditate.

🍎 Efectele ploilor asupra merelor ajunse la maturitate

După câteva zile de ploi abundente, multe mere au început să se crape. Fenomenul apare din cauza variațiilor bruște de umiditate: fructele, deshidratate în timpul secetei, absorb rapid apa din sol, se umflă, iar coaja — deja rigidă — cedează și crapă.

Crăpăturile adânci expun pulpa la aer și la ciuperci (monilioză, alternarioză), ducând la pete maronii și putrezire prematură. Aceste mere trebuie culese imediat, altfel se strică și pot contamina restul recoltei.

🌱 Recomandări pentru anii următori

Menținerea unei umidități constante în sol, prin udări regulate în perioadele secetoase.
Recoltarea înaintea ploilor anunțate, mai ales când fructele sunt aproape coapte.
Aplicarea de tratamente cu calciu sau siliciu pentru întărirea cojii fructelor.

Ploile aduc viață, dar uneori vin prea târziu pentru merele ajunse la maturitate.

Pionierii pensiilor

2025-10-08T08:44:00.000-07:00

Guinness, pionierii pensiilor private în Irlanda: cum a arătat „welfare-ul” corporatist în anii 1880 Publicat în: Istorie economică / Irlanda / Pensii / Guinness --- 🍺 O poveste din Dublinul victorian Mult înainte ca statul să ofere pensia universală, fabrica de bere Guinness din Dublin le asigura angajaților săi o bătrânețe decentă. Într-o epocă în care marea majoritate a muncitorilor irlandezi depindeau de familie sau de caritate, Guinness a introdus în anii 1880 propriul sistem de pensii private pentru toți angajații. Această inițiativă, documentată în arhivele oficiale ale companiei, marchează unul dintre cele mai vechi exemple de „welfare corporatist” din lume. --- 🏦 Cum a început totul Conform Guinness Archive și surselor oficiale ale Guinness Storehouse, din anii 1880 fiecare angajat făcea parte dintr-o pension scheme — un sistem intern care oferea plăți regulate la retragere, pensii pentru văduve și alocații pentru orfani. > „By the 1880s, every employee was part of a pension scheme.” — The Story of Guinness (guinness.com) Fabrica Guinness era, în acea vreme, cel mai mare angajator din Dublin, iar fondatorul Edward Cecil Guinness (mai târziu Lord Iveagh) credea că un angajat loial și sănătos era o investiție sigură. Pe lângă pensii, compania oferea: salarii cu 10–15% peste media orașului, asistență medicală gratuită, mese subvenționate, locuințe pentru familii, și chiar… o halbă de bere pe zi. --- 💡 Știai că...? În registrele istorice ale companiei, păstrate în arhiva digitală Preservica, există documente intitulate „Pensions. Widows & Orphans. Tradesmen & Labourers”, care atestă plăți efectuate pentru soțiile și copiii muncitorilor Guinness decedați — un sistem social complet, cu peste 40 de ani înainte de pensia publică irlandeză (Old Age Pensions Act, 1911). --- 🧭 De ce a făcut Guinness asta? Istoricii consideră că motivația a fost dublă: filantropică — Edward C. Guinness era un susținător al ideii că prosperitatea firmei trebuie împărțită cu muncitorii; strategică — pentru a păstra forța de muncă calificată și pentru a evita conflictele sindicale. Într-un Dublin industrial agitat, o pensie garantată era un motiv puternic de fidelitate. > „Guinness was known for treating its workers unusually well, offering pensions, housing and healthcare decades ahead of its time.” — Oxford University Press, Voices of Guinness. --- 📚 Surse: Guinness – The Story of Guinness (guinness.com) Guinness Storehouse Archives IrishCentral – Guinness introduced pensions in the 1880s Preservica – Guinness Archive Records: Pensions, Widows & Orphans Oxford Academic – Voices of Guinness Liverpool University Press – The Making of Edward Guinness --- 🏁 Concluzie Într-un secol în care statul nu oferea nicio plasă de siguranță, Guinness a fost o excepție remarcabilă: o companie care a înțeles că stabilitatea și demnitatea angajaților aduc profit pe termen lung. Modelul Guinness a fost, de fapt, un precursor al sistemelor moderne de pensii și un exemplu de cum capitalul și umanitatea pot coexista — chiar și într-o fabrică de bere.

ONU se teme de o criză a nisipului. Extragerea de pe plaje ar putea fi interzisă

2023-02-15T23:04:00.004-08:00

Un raport publicat de ONU cere acţiuni urgente pentru a evita o "criză a nisipului", inclusiv interzicerea extragerii acestuia de pe plaje, în condiţiile în care cererea a explodat la 50 de miliarde de tone pe an, pe fondul creşterii populaţiei şi al urbanizării, transmite Reuters, preluat de Agerpres.

La nivel global, nisipul este cea mai exploatată resursă naturală, după apă, însă modul în care este utilizat este în mare parte nereglementat, ceea ce înseamnă că este consumat mai rapid decât poate fi înlocuit prin procese geologice care durează sute de mii de ani, se arată în raportul Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).

Consumul global de nisip pentru a fi utilizat în producţia de sticlă, beton şi materiale de construcţii s-a triplat în ultimele două decenii, ajungând la 50 de miliarde de tone pe an, adică aproximativ 17 kilograme zilnic pentru fiecare persoană, afectând râurile şi liniile de coastă şi chiar ducând la dispariţia unor mici insule.

"Ne găsim acum în situaţia în care nevoile şi aşteptările societăţilor noastre nu pot fi îndeplinite fără îmbunătăţirea guvernanţei resurselor de nisip", a declarat directorul departamentului economic de la UNEP, Sheila Aggarwal-Khan. "Dacă acţionăm acum, este posibil să evităm o criză a nisipului", a adăugat ea.

La rândul său, coordonatorul echipei care a elaborat raportul, Pascal Peduzzi, a spus că impactul supra exploatării resurselor de nisip se resimte deja. De exemplu, în delta râului Mekong, cel mai lung din Asia de Sud-Est, extracţia nisipului a dus la scăderea deltei, conducând la salinizarea unor terenuri care anterior erau fertile. De asemenea, extracţia nisipului într-un râu din Sri Lanka a dus la inversarea cursului apelor, ceea ce înseamnă că apa din ocean se revarsă în interior şi odată cu ea aduce şi crocodilii de apă sărată.

Acum cererea începe să se reorienteze spre Africa unde în multe cazuri sătenii înlătură nisipul de pe plaje pentru a construi oraşe. În unele cazuri, acest proces face liniile de coastă mai vulnerabile la impactul schimbărilor climatice, precum furtunile mai puternice, se arată în raportul UNEP.

Printre recomandările formulate de autorii raportului se numără interzicerea extracţiei de nisip de pe plaje şi crearea unui standard internaţional pentru dragarea maritimă care poate prejudicia biodiversitatea oceanelor. De asemenea, autorii raportului au făcut un apel pentru o reducere a cererii prin reutilizarea nisipului rezultat de pe urma materialelor reciclate precum betonul în locul utilizării nisipului natural.

Sursa wall-street.ro

De ce lumea rămâne fără nisip şi ce implicaţii ar putea avea asta

2023-02-15T22:54:00.005-08:00

Fraser Cain, publisherul web-siteului Universe Today, unul dintre cele mai cunoscute în nişa publicaţiilor online de astronomie, a făcut un calcul cu foarte multe zerouri şi estimări şi a ajuns la concluzia că ar putea fi de cinci până la zece ori mai multe stele în Univers decât fire de nisip pe plajele lumii.

Un calcul hazardat. Dar nu atât din cauza incertitudinilor de ordin ştiinţific ce privesc dimensiunile Universului, cât a unei certitudini pământene. Umanitatea consumă resurse; nisip mai mult decât orice în afară de apă. Stelele mor pentru ca altele să se nască, dar nu în ritmul în care omenirea consumă nisipul. Plajele lumii rămân rapid fără nisip. Şi albiile râurilor, şi luncile, locurile uşor de explorat. Prin definiţie, deşertul înseamnă nisip. Dar nu este din acel tip folositor omenirii.

Nisipul din deşert este modelat de vânt, prea neted pentru a fi bun în construcţii, aşa cum sunt nisipul şi pietrişul modelate de valurile oceanelor sau de curenţii râurilor. Ironic, ţările a căror principală formă de relief este deşertul simt cel mai dur penuria de nisip. În India, o economie emergentă în dezvoltare accelerată, există o mafie a nisipului care nu ezită să recurgă la violenţă, la crime, pentru a-şi proteja afacerea. Râul Gange are un traseu de 2.300 de kilometri prin India, din Himalaya spre Bangladesh şi Golful Bengal. Trece prin oraşe indiene precum Calcutta şi Kanpur, care cresc rapid şi au un apetit vorace pentru nisip.

”Tot ce mai ajunge în Bangladesh e mâlul şi nămolul“, povesteşte pentru revista Spiegel geologul Dill. ”Oamenii pescuiesc pietre acolo.“ Pietrele au ajuns o resursă atât de rară în Bangladesh încât constructorii fac ciment din cărămidă pisată, notează The New Yorker. În Maroc şi Caraibe hoţii lasă plajele despuiate. În Senegal, oamenii îşi riscă viaţa recoltând nisip direct din mare cu unelte rudimentare. Germania importă nisip pentru construcţii.

Pascal Peduzzi, om de ştiinţă elveţian şi directorul unuia dintre grupurile de mediu ale ONU, a explicat pentru BBC în luna mai că dezvoltarea rapidă a Chinei a consumat mai mult nisip în ultimii patru ani decât au folosit Statele Unite în tot secolul trecut. În Statele Unite, utilizările cu cea mai rapidă creştere includ consolidarea liniilor ţărmurilor erodate de creşterea nivelului mării şi de furtuni din ce în ce mai puternice - eforturi care, ca multe încercări de a răspunde provocărilor legate de mediu, creează probleme de mediu proprii.

În 2012, organizaţia de mediu Global Witness a demonstrat cu imagini din satelit că Singapore şi-a extins teritoriul cu 22% în ultima jumătate de secol.

Cum activitatea din construcţii din vest mai are până să-şi revină complet după criza financiară din 2007-2008, Asia este de departe cea mai mare sursă de cerere de nisip. Cifre ale Freedonia Group, firmă de cercetare a pieţei, sugerează că din cele 13,7 miliarde de tone de nisip extrase la nivel mondial pentru construcţii anul trecut, 70% au fost utilizate în Asia. Jumătate au fost folosite în China, unde guvernul estimează că a construit 32,3 milioane de locuinţe şi 4,5 milioane de kilometri de drumuri între 2011 şi 2015, notează The Economist. Ca şi Singapore, China şi Japonia şi-au extins teritoriul cu ajutorul nisipului. China a scandalizat opinia publică construind insule artificiale pe stânci contestate din Marea Chinei de Sud.

Emiratele Arabe vor să continue să crească – atât pe verticală, cu zgârie-norii lor uriaşi, cât şi în suprafaţă. Constructorii din Dubai, Qatar şi Bahrain sunt ocupaţi cu ridicarea celor mai înalte clădiri rezidenţiale şi a celor mai mari aeroporturi din lume. Dubaiul a cucerit teren din mare folosind 385 de milioane de tone de nisip pentru proiectul său îndrăzneţ Palm Island. Acum se lucrează la proiectul unui alt arhipelag artificial numit The World (Lumea). Aceste eforturi au epuizat toate resursele de nisip ale acestei ţări. Nisipul de pe terenurile de golf din Dubai este importat. Cel din deşert este atât de fin, încât mingea de golf s-ar scufunda pur şi simplu în el. Cea mai înaltă structură făcută de om, clădirea Burj Khalifa din Dubai, este construită cu nisip cumpărat din Australia.

Arabia Saudită deţine rezerve de nisip, dar a restrâns în mod repetat livrările pentru ţările învecinate, forţând macaralele de acolo să se oprească.

În Europa, în 2012 doar Germania a extras 235 de milioane de tone de nisip şi pietriş, 95% din această cantitate ducându-se în sectorul construcţiilor. Această ţară, brăzdată de râuri şi cu ieşire la mare, are nisip, dar importă acest tip de resurse naturale. Reprezentanţi ai Institutului Federal pentru Geoştiinţe şi Resurse Naturale din Hanovra spun că Germania are suficiente rezerve de nisip pentru a acoperi mii de ani de consum. Problema este că nisipul folositor nu este întotdeauna disponibil - ar putea fi într-o zonă de conservare, în păduri sau în apropierea oraşelor. ”Este într-un fel ca în cazul turbinelor eoliene: nimeni nu vrea o groapă de pietriş în curtea sa“, spune geologul Dill.

Pe măsură ce nivelurile mărilor vor creşte şi populaţiile urbane vor exploda - ONU prezice o creştere de aproape 1 miliard de persoane până în 2030 - nisipul va fi şi mai căutat.

ONU estimează consumul global la 40 de miliarde de tone pe an, dintre care 30 de miliarde de tone sunt folosite la prepararea betonului. Cantitatea ar fi suficientă pentru construirea unui zid înalt de 27 de metri şi la fel de gros care să înconjoare Pământul.

”Nisipurile sunt acum extrase într-un ritm mult mai rapid decât rata de înlocuire“, se arată într-un studiu din 2014 al ONU. Organizaţia a calculat că nisipul şi pietrişul reprezintă 85% din toate resursele naturale exploatate la nivel mondial.

Sursa Bussinessmagazin.ro

”Nisipul este ca petrolul. Este limitat“, spune şi Klaus Schwarzer, geolog la Universitatea din Kiel. ”Dacă nu suntem atenţi, vom rămâne fără nisip“, avertizează şi specialiştii de la Western Carolina University.

Care este legătura lui Vladimir Putin cu o bancă din România care a dat faliment. Actualul președinte al Rusiei, implicat în afaceri dubioase

2023-02-13T00:56:00.002-08:00

Vladimir Putin a derulat afaceri suspecte prin intermediul unei companii din Liechtenstein, implicată în mai multe scheme de spălare de bani. O asemenea afacere a vizat și o bancă din România.

Numele lui Vladimir Putin a fost pus în legătură cu Banca Internațională a Religiilor (B.I.R.). La constituirea capitalului acestei instituții bancare au contribuit Mitropoliile Olteniei și Moldovei, Biserica Armenească, Cultul Penticostal, SNCFR, alte societăți românești și străine, dar și persoane fizice. B.I.R. a falimentat în anul 2000, iar cazul a fost cercetat de două comisiile de abuzuri ale Parlamentului României.

Apropiatul lui Vladimir Putin a fost acționar la Banca Internațională a Religiilor

În 2004, aceste comisii au întocmit un raport din care a reieșit că ”devalizarea băncii a fost rodul unei acțiuni de crimă organizată și corupție institutionalizață, pusă la cale de un grup de interese constituit din mai multe persoane, printre care avocații Arin Stănescu, Calin Andrei Zamfirescu, Flavius Baias și alții, împreună cu persoane din conducerea Băncii Naționale a României, Emil Iota Ghizari, Mihai Bogza și alții, precum și cu complicitatea unor magistrați de la diferite instanțe”.

Prejudiciul a fost estimat atunci la aproximativ 70 de milioane de euro. În 2008, DNA a luat o decizie controversată, în urma căreia cele 14 persoane acuzate de falimentatea B.I.R. au fost scoase de sub acuzare, procurorii argumentând că nu s-au adunat probe suficiente la dosar.

Însă, în luna mai a anului 2000, anul în care B.I.R. a falimentat, ziarul francez Le Monde a publicat, potrivit FANATIK, o amplă anchetă care viza legăturile dintre mafia rusă și cartelul columbian al drogurilor Ochoa.

Într-un articol, Le Monde a scris că Vladimir Putin a fost, pînă în martie 2000, consultant al unei companii din Liechtenstein, SPAG, firmă care ar fi folosit fonduri ale Băncii Internaționale a Religiilor pentru achiziții imobiliare în Rusia. SPAG (St.Petersburg Immobilien und Beteiligungs AG) fusese fondată de Rudolf Ritter, un apropiat al lui Putin, după cum a relatat Le Monde. Mai mult, numele lui Rudolf Ritter s-a regăsit printre acționarii persoane fizice ai B.I.R..

Un ziarist rus a afirmat că Vladimir Putin a creat compania SPAG

Ritter se afla în atenția Serviciului Secret German pentru că, prin intermediul SPAG, era implicat în operațiuni de spălare de bani în Liechtenstein, fiind omul de legătură al cartelului Ochoa. În raportul Serviciului Secret German, citat de Le Monde, s-a scris: ”Afaceriștii ruși implicați au transferat bani prin intermediul băncii românești B.I.R., în scopul achiziționării unor imobile în Rusia. Ritter este acționar majoritar la SPAG, firmă care s-a ocupat de achizițiile imobiliare”.

Despre legătura lui Vladimir Putin cu SPAG a relatat și un ziarist rus, Artur Kruglov, într-un interviu acordat postului de radio Europa Liberă din Republica Moldova, consultat de FANATIK. Kruglov s-a referit la perioada în care Vladimir Putin a lucrat la Primăria din Sank-Petersburg, condusă de un apropiat al său, Anatoli Sobceak, unde a ocupat funcțiile de viceprimar și de șef al Departamentului de afaceri externe.

Kruglov a dezvăluit că, de fapt, Vladimir Putin a fost cel care a creat SPAG, compania care a transferat fonduri din conturile Băncii Internaționale a Religiilor. „Putin a lucrat la primăria lui Sobceak cinci ani, între 1991 și 1996. Cinci ani de fraude și scheme de corupție – materie primă, cazinouri, SPAG, împărțirea portului și a bazelor petroliere. Și el nu uita de propriile lui interese în nicio tranzacție. SPAG a fost creată tot de Putin împreună cu Vladimir Smirnov – primul președinte al cooperativei Ozero”, a declarat Artur Kruglov pentru sursa citată.

Sursa Fanatik.ro

Masacrul de la Lunca – o rană deschisă în sufletul neamului românesc

2023-02-13T00:09:00.002-08:00

În noaptea de 6 spre 7 februarie a anului 1941 „se scria un episod cumplit din drama românilor din nordul Bucovinei”. Deși au trecut mai mult de opt decenii de la acel eveniment tragic din istoria românilor din regiunea Cernăuți, rana din sufletul neamului românesc continuă să sângereze.

Și-n acest an românii din nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și ținutul Herța s-au adunat la Lunca, nu departe de locul Masacrului, la Biserica din sat unde un sobor de preoți în frunte cu Protopopul de Herța Pavel DUMITRU au oficiat un serviciu divin și au înălțat rugăciuni întru pomenirea martirilor români secerați de gloanțele grănicerilor sovietici în lunca Prutului, la doar câțiva kilimetri de România.

Sute de români nevinovați au fost uciși la Lunca, ținutul Herța. Unii au reușit să scape, alții au fost prinși de trupele sovietice, condamnați la moarte, la diferite pedepse cu închisoarea și trimiși în gulagurile Siberiei.

Alături de comunitatea românească din Ucraina la evenimentul de comemorare a martirilor de la Lunca a fost și doamna Irina Loredana Stănculescu, consul general al României la Cernăuți, care a transmis un mesaj de compasiune românilor din nordul Bucovinei care în iarna anului 1941 și-au pierdut ființele dragi pe malurile Prutului, în localitatea Lunca.

Istoria a lăsat urme adânci în inimile românilor din nordul Bucovinei și răni care vor sângera mereu…

BucPress

Inundaţiile provocate de revărsarea lacurilor glaciare ameninţă milioane de oameni

2023-02-09T01:18:00.004-08:00

Schimbările climatice creează tot mai multe probleme în cele mai diverse locuri de pe glob. Inundaţiile masive cauzate de lacurile glaciare formate sau extinse ca urmare a schimbărilor climatice ameninţă milioane de persoane la nivel mondial, potrivit unui studiu publicat în revista ştiinţifică Nature Communications. Patru ţări sunt cele mai expuse riscului: India, Pakistan, China şi Peru, notează cercetătorii care au realizat această primă evaluare globală a zonelor ameninţate de acest fenomen. Volumul lacurilor formate atunci când gheţarii se topesc din cauza încălzirii globale a crescut cu 50% în 30 de ani, potrivit unui studiu anterior din 2020, bazat pe date satelitare. Aceste lacuri sunt extrem de instabile deoarece sunt cel mai adesea îndiguite de gheaţă sau de sedimente compuse din roci poroase şi resturi. Când apa acumulată trece prin aceste bariere naturale, pot apărea inundaţii masive în aval, provocând moartea a mii de persoane. "Nu zonele cu cel mai mare număr de lacuri glaciare sau cele cu cea mai rapidă creştere sunt neapărat cele mai expuse riscului. Pericolul provine mai degrabă de la numărul de persoane care trăiesc în apropierea acestor lacuri şi din capacitatea lor de a face faţă unor inundaţii sau nu", a explicat autorul principal al studiului, Caroline Taylor, doctorand la Universitatea din Newcastle, Anglia. Astfel, mii de persoane au murit în inundaţii cauzate de revărsarea lacurilor glaciare în zonele montane înalte din Asia, însă doar un număr redus în Pacificul de Nord-Vest, chiar dacă această regiune are de două ori mai multe lacuri glaciare. Potrivit studiului, aproximativ 90 de milioane de persoane din 30 de ţări trăiesc în 1.089 de bazine lacustre glaciare, iar 15 milioane dintre acestea locuiesc la un kilometru distanţă de o zonă ce poate fi inundată. Numai în zona montană înaltă din Asia, peste nouă milioane de persoane se află pe traseul direct al unor potenţiale inundaţii cauzate de lacurile glaciare, inclusiv cinci milioane în nordul Indiei şi Pakistan. În Pakistan, care numără peste 7.000 de gheţari în lanţurile muntoase din Himalaya, s-au produs în vara anului trecut inundaţii devastatoare, care au afectat peste 33 de milioane de persoane. Cercetări recente au arătat ca jumătate din cei 215.000 de gheţari de pe Pământ şi un sfert din masa lor se vor topi până la sfârşitul secolului, chiar dacă încălzirea globală poate fi limitată la 1,5 grade Celsius, obiectivul ambiţios al Acordului de la Paris. În ultimul secol, o treime din creşterea nivelului mării la nivel global a provenit din topirea gheţarilor.

Sursa Bursa.ro

Pretul Petrolului

2021-12-14T00:29:00.001-08:00

Prețul petrolului a crescut la cel mai mare nivel din ultimii 3 ani. În SUA a ajuns la apogeul ultimilor 7 ani

Grupul OPEC+ al celor 23 cele mai mari state producătoare de petrol a decis să menţină actualul pact care prevede în fiecare lună majorarea producţiei cu 400.000 de barili pe zi, până cel puţin în aprilie 2022. Decizia vine în contextul solicitărilor pentru o creştere mai mare a producției de țiței, pentru a contracara scumpirile care ameninţă redresarea economiilor în urma pandemiei. Aceasta a ridicat prețul la cel mai mare nivel din ultimii trei ani la nivel global iar în SUA a avut cea mai ridicată cotație din ultimii șapte ani.

Luni, miniştrii Energiei din OPEC+ (grup compus din Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol şi alţi mari producători) s-au reunit pentru a discuta cât de mult petrol să elibereze pe o piaţă supraîncălzită, pe care perturbările de aprovizionare şi revenirea cererii după pandemia de coronavirus au împins preţul barilului de petrol peste pragul de 80 de dolari, transmite Agerpres, care citează Reuters.

Vicepremierul rus Alexander Novak a declarat că decizia va ajuta la stabilizarea pieţei.

„Vom monitoriza situaţia, dar cererea scade de obicei în trimestrul patru, iar planurile noastre de majorare a producţiei sunt inegale. Vom căuta să avem o piaţă echilibrată”, a declarat Novak.

Majorarea cotaţiei petrolului la cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani este agravată de o creştere şi mai mare a preţurilor la gaze naturale, care au urcat cu 300% în acest an, din cauza unor probleme de aprovizionare şi a producţiei reduse de alţi combustibili.

Prețul petrolului în Statele Unite s-a ridicat cu 2,3% (1,74 dolari), la 77,62 dolari per baril, după ce a urcat în ultimele șase săptămâni și a ajuns la cel mai mare nivel din 2014 până în prezent, transmite Reuters.

Citește și: Benzinăriile nu mai vând carburanți sub 6 lei litrul. Unele sortimente ar putea trece de 7 lei în octombrie

Creşterea preţurilor la petrol, gaze naturale, cărbune şi energie electrică alimentează presiunile inflaţioniste la nivel global şi încetinesc revenirea economică.

Începând din luna ianuarie 2017, ţările din OPEC+ au redus producţia pentru a susţine preţurile şi a diminua supra-oferta, iar la mijlocul anului trecut au adoptat o reducere record a producţiei cu 9,7 milioane barili pe zi în contextul în care pandemia de COVID-19 a afectat cererea de benzină şi combustibil pentru avioane.

Recent, analiştii de la Goldman Sachs au majorat estimările privind cotaţia barilului de ţiţei Brent la finalul lui 2021 la 90 de dolari, de la 80 de dolari, în urma redresării mai rapide a cererii, după ce varianta Delta şi uraganul Ida au dus la reducerea producţiei şi probleme în aprovizionare.

Săptămâna trecută, cotaţia barilului de ţiţei Brent a atins cel mai ridicat nivel din ultimii aproape trei ani, după ce întreruperile de furnizare pe plan global au forţat companiile energetice să retragă cantităţi mari din stocurile de ţiţei.

Luni, la bursa ICE Futures, cotaţia barilului de petrol Brent din Marea Nordului a depăşit 81 de dolari, după ce grupul OPEC+ a anunţat că menţine planul privind majorarea graduală a producţiei.

„Deşi de mult timp estimăm o creştere a preţurilor petrolului, actualul deficit de furnizare global este mai accentuat decât ne-am aşteptat, redresarea cererii pe plan mondial în urma impactului Delta fiind chiar mai rapidă decât previziunea noastră, în timp ce previziunile privind furnizarea globală sunt sub estimări”, se arată în raportul Goldman din 26 septembrie.

În privinţa cererii, analiştii apreciază că deficitul global de gaze va duce la creşterea generării de energie din centrale pe bază de petrol.

Referinta Digi https://www.digi24.ro/stiri/economie/digi-economic/pretul-petrolului-a-crescut-la-cel-mai-mare-nivel-din-ultimii-3-ani-in-sua-a-ajuns-la-apogeul-ultimilor-7-ani-1690107

Istoria Uitată ( hisoria.ro )

2021-08-25T09:32:00.003-07:00

Alianța nazisto-comunistă căreia i-a căzut victimă România pare că e uitată azi, de unii. Ca și capitularea regelui Mihai în fața URSS, regele Mihai predând țara și armata, lui Stalin, fară condiții, fără semnarea niciunui armistițiu. Ca și eşecul total al dictaturii lui Carol al II-lea în 1940, an în care regele a cedat fără luptă importante teritorii aliaților Germaniei naziste - URSS, Ungaria și Bulgaria.

România a pierdut, astfel, în 1940 Basarabia, Bucovina de Nord și Herța (în favoarea URSS), aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei (Ungaria horthystă) și Cadrilaterul (Bulgaria).

▪︎Încheiat la 23 august 1939 la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov (pact Hitler-Stalin) - tratat de neagresiune germano-sovietic, într-un protocol adiţional secret prevedea împărţirea sferelor de influenţă în Europa de Est între „Deutschen Reich” și Rusia bolșevică.

Pactul a condus la pierderea Basarabiei pt noi și a stat la baza declanșării, la 1 septembrie 1939, a celui de-al Doilea Război Mondial. (Hitler a atacat Polonia la o săptămână de la pactul Ribbentrop-Molotov).

Prin anexa secretă expansionistă a Pactului, Stalin și Hitler și-au împărțit România, Polonia şi Ţările Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), Uniunea Sovietică urmând să bolşevizeze centrul și estul Europei.

Ca urmare a Pactului Hitler-Stalin, România a fost silită atât să cedeze URSS, în iunie 1940,

Basarabia, Bucovina de Nord și Herța, să accepte Dictatul de la Viena - 30 august 1940, silită fiind să cedeze aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei (43.492 km²) Ungariei horthyste, și Cadrilaterul (8.000 km²) Bulgariei (tratatul de la Craiova, 7 septembrie 1940).

1940 | Eşec total al dictaturii lui Carol al II-lea

România, aflată în plină dictatură a lui Carol al II-lea, a cedat Basarabia fără luptă, în 28 iunie 1940, trupele sovietice au intrat şi în Bucovina. Armata română nu a opus rezistenţă pe Nistru nici măcar în cele 4 zile de evacuare admise de Moscova. Soldaţii s-au lăsat dezarmaţi. Moscova a decis să aplice retroactiv legile sovietice pe întregul teritoriu acaparat. Ţăranii gospodari au devenit chiaburi şi duşmani de clasă, iar cei care făcuseră parte din administraţie, trădători. Acestea au devenit argumente pentru deportarea dincolo de Urali, în Siberia, a peste 59.000 de persoane. Alţi nefericiţi au fost deportaţi în Kazahstan.

Mulţi basarabeni cred şi astăzi că o minimă doză de curaj ar fi permis familiilor legate direct de administraţia românească să se salveze trecând Prutul.

Iurie Colesnic, istoric, Chişinău:

„Dacă se opunea o rezistenţă reală, am fi avut şi alte drepturi asupra acestui teritoriu după aceea. Când ai un spaţiu nu îl cedezi, îl aperi, încerci să te opui.”

La 10 mai 1940 Germania invadase Franța, Belgia, Olanda și Luxemburg, la 22 iunie 1940 avea loc capitularea Franței, guvernul condus de mareșalul Pétain, semnase armistițiul cu Germania.

Odată cu venirea la putere a lui Ion Antonescu, Conducător al României (6 septembrie 1940 - 23 august 1944) România s-a aliat cu Puterile Axei în scopul de a recupra teritoriile amputate - intrând în iunie 1941 în război de partea acestora, împotriva URSS.

Acordurile româno-germane din 11 iunie 1941 de la München și Berchtesgaden atestă faptul că România hotărește să intre în război alături de Germania, împotriva URSS.

În noaptea de 12-13 iunie 1941 au fost deportați din Basarabia și Bucovina de Nord în Siberia aproape 250.000 de oameni.

În noaptea de 21-22 iunie, Armata Română a declanșat operațiunile militare pt eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord de sub ocupație sovietică.

• La 23 august 1944, într-o rotundă aniversare a ipocriziei, când se împlineau exact cinci ani de la semnarea tratatului Ribbentrop-Molotov, regele Mihai capitulează în fața în fața URSS,

regele Mihai predâ țara și armata, lui Stalin, fară condiții, fără semnarea niciunui armistițiu, armata română de est fiind distrusă, mulţi militari și ofițeri români au fost luaţi prizonieri, deportați și uciși de Armata Roşie.

In România a avut loc Insurecția armată, am întors armele împotriva nemților și a ungurilor, și am trecut de partea aliaților, Armata sovietică ocupând întreaga Românie până în 1958.

Dat fiind că nu se semnase vreun armistiţiu înainte de lovitura de palat, sovieticii au tratat România ca pe o țară ocupată, iar toți militarii români aflați pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care încetaseră focul, executând ordinul Capului Oștirii (“Primiți pe soldații acestor armate cu încredere!”) au fost făcuți prizonieri.

În noaptea de 23 spre 24 august 1944, postul de radio “Donau”, care emitea de la Viena, dădea replica proclamaţiei regale din seara zilei precedente:

“Români, vieţile voastre, vieţile copiilor voştri, sunt în cea mai mare primejdie! După ce românii au luptat atâţia ani de zile pt. apărarea patriei lor, Regele Mihai şi clica sa de trădători au arestat pe Mareşalul Antonescu şi acum vor să dea ţara pe mâna bolşevicilor. Regele Mihai vă făgăduieşte pacea, însă aceasta înseamnă ocuparea României de Armata Roşie, bolşevizarea ţării şi înlăturarea naţionaliştilor români.Regele trădător afirmă că englezii şi americanii au garantat independenţa României. În realitate, aceştia au făgăduit de multă vreme România bolşevicilor”.

„Volkischer Beobachter” afirma:

„Noul guvern instituit la Bucureşti de Regele Mihai este obişnuitul guvern Kerensky, premergător adevăratului guvern comunist, pe care-l pregăteşte. Că România nu mai poate nădăjdui într-un ajutor anglo-american este mai presus de orice îndoială, deoarece Balcanii au fost lăsaţi de aceştia pe seama bolşevicilor. Ruşii vor să ocupe mai întâi România, pentru a o putea apoi bolşeviza”.

Vineri 25 august 1944, „Donau” afirma:

„un lucru va fi sigur, ca Basarabia şi Bucovina nu vor mai fi româneşti. Cred, oare, românii că atitudinea lui Brătianu şi Maniu va îndupleca pe ruşi să respecte independenţa României?”

Duminică, 27 august 1944, postul de radio „Dunărea” confirma faptul că: „nu există niciun fel de capitulare”.

Luni, 28 august 1944, Radio „Berlin” spunea:

„Aceasta este primul pas spre încorporarea României la Uniunea Sovietică. Acelaşi procedeu a fost întrebuinţat şi la încorporarea statelor baltice”. „Ofiţerii care s-au predat ruşilor au fost executaţi, iar armatele româneşti ajunse pe mâna sovieticilor au luat drumul pierzării spre Siberia, la muncă silnică".

La 5 septembrie 1944, „Dunărea” anunţa:

„În cursul săptămânii trecute s-a întrunit la Moscova o comisie a muncii pentru Siberia Centrală şi Orientală. În această întâlnire s-a hotărât să se ceară României 1.500.000 de oameni: ingineri, arhitecţi, tehnicieni şi muncitori”.

La 7 septembrie 1944, „Dunărea” anunţa:

„Şi cine e trimisul ţării să se înţeleagă cu Moscova? Cui i s-a dat toată încrederea acestei misiuni? În ce mâini au încăput interesele ţării? În acelea ale domnului Pătrăşcanu a cărui celebritate lipsită de onoare nu merită să fie amintită. Agent al Moscovei, comunist şi în prezent omul de încredere căruia i s-a încredinţat viitorul României. Şi între timp hoardele sovietice nu se mărginesc să depoziteze numai pe soldaţii români dezarmaţi, ci şi populaţia, mai ales din Moldova”.

Judecând retrospectiv, se poate constata că toate cele afirmate în comunicatele germane corespund adevărului istoric.

În seara zilei de 23 august, Regele anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii.

În fapt armistiţiul nu va fi semnat până pe 12 septembrie, la Moscova!

...

Armata română a recucerit Transilvania de Nord și a continuat cu eliberarea Ungariei (cu ocuparea Budapestei) și a Cehoslovaciei.

Mareșalul a fost ținut prizonier în URSS pentru vreun an și jumătate, nefiind judecat în procesele de la Nürnberg.

Ulterior, Antonescu a fost adus în România și judecat de Tribunalul Poporului din București, într-un proces de tip stalinist, fiind condamnat la moarte și executat la 1 iunie 1946, lângă închisoarea Jilava.

Consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov au fost practic continuate de Pactul Churchill- Roosevelt -Stalin, care a propus la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în 1945, o nouă reîmpărțire a sferelor de influență în Europa, vestul urmând a se afla sub influența Statelor Unite ale Americii, iar estul sub influența Uniunii Sovietice.

Începând din 1936, România remarcase cu îngrijorare pasivitatea Angliei şi a Franţei faţă de dominaţia din ce în ce mai puternică, în Estul Europei, a Germaniei revizioniste.

Anglia şi Franţa dovediseră deja - prin acordul de la Munchen din 1938 - că nu garantează apărarea frontierelor în Estul Europei.

Se pare că în România istoria este dată uitării, sau se vrea adânc îngropată.

De ieri, 23 august, tot văd mesajul:

„Noroc că au venit tovarășii și ne-au salvat de la dezastru. Altfel, cam ăsta era proiectul construirii de autostrăzi pe vremea monarhiei."

Mesaj atașat la harta României:

"Rețea de autostrăzi propusă de inginerul Mihail Manoilescu în 1938".

Mihail Manoilescu (9 decembrie 1891 – 30 decembrie 1950, închisoarea Sighet) a fost un publicist, gânditor economic și politic, Ministrul Afacerilor Străine, politician, membru al Partidului Național Liberal, al Partidului Poporului, al Partidului Național-Țărănesc, apoi al Mișcarii legionare, fiind unul dintre finanțatorii Mișcării legionare în anii 1930.

România, care avea încă din perioada interbelică, respectiv din anul 1938, un plan al autostrăzilor, nici astăzi, în 2021, nu le are.

Da, suntem în UE, nu „pe vremea monarhiei".

➤Regele Mihai, 23 august 1944:

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=559272595423891&id=100040234664876

➤„Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus!”

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=559372668747217&id=100040234664876

➤23 August, „România stăpână pe soarta ei"

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=559203482097469&id=100040234664876

Impotriva Imbatranirii

2019-02-20T23:59:00.001-08:00

Ultimele tratamente impotriva imbatranirii pielii se bazeaza pe unele dintre cele mai la indemana fructe si legume. Iata cateva dintre tratamentele pe care le poti pregati in propria bucatarie.

Sucul de lamaie

Vitamina C prezenta in lamai este un antioxidant puternic. In afara de acest lucru, acesta face miracole in ceea ce priveste aparitia petelor de varsta sau a pistruilor.

Stoarce o lamaie, aplica suscul pe fata si lasa-l sa actioneze cam 15 minute, dupa careclateste bine cu apa. repeta zilnic tratamentul

Pentru rezultate mai bune, combina o lingurita de zeama de lamaie cu o jumatate de lingurita de lapte si o lingurita de albus de ou. Amesteca-le bine si aplica mix-ul pe fata. Dupa 15 minute, clateste cu apa rece.

De asemenea, mierea cu zeama de lamaie este un remediu eficient impotriva imbatranirii pielii, pentru ca mierea ajuta la pastrarea elasticitatii pielii.

Combina cele 2 ingrediente, aplica-le pe fata si lasa-le sa actioneze cam 20 de minute, dupa care clateste cu apa din abundenta.

Lapte de cocos pentru hidratarea pielii

Nuca de cocos este o comoara in ceea ce priveste vitaminele si mineralele necesare pielii. Laptele de cocos iti poate hidrata pielea in profunzime, reusind sa ii pastreze in acest fel stralucirea.

Aplica laptele de cocos pe fata si stai 20 de minute cu el pe fata. Clateste cu apa calduta si vei observa beneficile acestuia.

Masca din papaya pentru mentinerea fermitatii pielii

Poate stiati ca papaya este buna pentru ochi, pentru ca acest fruct contine foarte multa vitamina A. Acelasi argument poate fi folosit si in cazul tratarii pielii, find un extraordinar antioxidant.

The Health Site sustine ca enzima denumita papain din papaya poate ajuta la distrugerea celulelor moarte de pe suprafata pielii, reusind sa-i pastreze fermitatea. Pentru a te bucura de beneficile acestui fruct taie cateva felii, pune-le intr-un blender si amesteca-le pane se face o pasta.

Aplica pasta pe fata si asteapta 15 minute. Clateste cu apa rece.

Castravete si branza proaspata de vaci pentru pielea sensibila din jurul ochilor

Castravetele ajuta la reducerea cearcanelor si ajuta la mentinerea sanatatii pielii. Branza de vaci contine acid lactic care are propietatii de exfoliere a celulelor moarte, aflate la suprafata pielii.

Prepara o masca de fata din jumatate de ceasca de branza proaspata de vaci si 2 lingurite de castravete ras si aplica rezultatul pe fata. Asteapta 20 de minute, dupa care clateste cu apa din abundenta.

Enigmele istoriei. Masacrul de la Bălţi, Katyn-ul României

2018-08-27T01:49:00.001-07:00

Enigmele istoriei. Masacrul de la Bălţi, Katyn-ul României

12 iulie 2017

Unul dintre cele mai cutremurătoare episoade ale celui de-Al Doilea Război Mondial s-a petrecut la marginea oraşului Bălţi, din Basarabia.
Zona mlăştinoasă din lunca râului Răut a devenit mormânt pentru mii de soldaţi români. Deocamdată, nimeni nu a organizat vreo campanie sistematică de săpături pentru a identifica proporţiile crimelor din Bălţi, aşa că ele pot fi doar estimate. În timp ce unii istorici avansează cifra de 10.000 de victime, un călugăr, iehomonahul Nicodim Şchiopu, estimează că militari sovieticii din trupele N.K.V.D. au lichidat peste 50.000 de prizonieri. Ceea ce este cert este faptul că masacrul din Bălţi poate fi comparat cu cel de la Katyn.
În pădurea de pe vechiul teritoriu al Poloniei, sovieticii au împuşcat şi au îngropat circa 14.000-15.000 de prizonieri în anul 1940. Vreme de cinci decenii, sovieticii au negat faptul că ar fi fost implicaţi în masacrul de la Katyn, aruncând vina pe germani. Apoi, au fost nevoiţi să recunoască implicarea lor în acest masacru şi să îşi ceară scuze. Acest lucru nu s-a putut întâmpla în Basarabia, în condiţiile în care Republica Moldova a fost condusă până recent de către comuniştii lui Vladimir Voronin, iar Transnistria este, practic, feuda unui regim promoscovit corupt, care rezistă sprijinit de trupele ruseşti, a notat revista „Art-Emis”, sub semnătura cunoscutului istoric Claudiu Pădureanu. În anul 1944, după 23 august, ca urmare a ordinului Regelui Mihai prin care, se interzicea militarilor români să opună rezistenţă armatei sovietice, aceasta a luat un mare număr de prizonieri. Mărturiile celor care au luptat pe Frontul de Est arată că mulţi dintre prizonieri erau lichidaţi, pur şi simplu, cu un glonţ în ceafă. Însă unii au fost concentraţi în lagăre. Unul dintre cele mai mari lagăre a fost înfiinţat în oraşul Bălţi, în mlaştina de lângă râul Răut. În total, au fost adunaţi 50.000 de soldaţi. Peste 40.000 de soldaţi erau români, apoi mai erau circa 5.000 de militari germani, 2.000 maghiari (unii fiind români înregimentaţi cu forţa în armata ungară după Diktatul de la Viena), precum şi prizonieri proveniţi dintre cehii, slovacii ori croaţii înrolaţi ca voluntari în trupele germane.

Mulţi dintre prizonieri au murit din cauza foametei, a condiţiilor precare de igienă şi a lipsei de medicamente. Alţii au fost deportaţi şi au pierit în lagăre din Siberia ori din Kazahstan. Cei care au rămas, în vara anului 1944, au fost duşi în mlaştină şi puşi să sape nişte şanţuri lungi, apoi au fost împuşcaţi şi înmormântaţi de soldaţii N.K.V.D., precursorul K.G.B. Au fost, totuşi, şi prizonieri care au scăpat. „Am reuşit să fug, îmbrăcat într-o cămaşă zdrenţuită. Kilometri întregi, m-am târât prin mlaştină, zgâriat de mărăcini şi pişcat de insecte şi de lipitori. După două zile, în care am crezut că o să mor de foame, am dat peste o casă. O femeie mi-a dat o haină, am luat o sapă pe umăr şi m-am îndreptat spre linia frontului. Îi salutam pe ruşi şi ei mă lăsau în pace, pentru că credeau că merg la sapă. Am reuşit, noaptea, să trec din nou în liniile noastre”, povesteşte Iacob Herman.

Vreme de o jumătate de secol, despre masacrul din Bălţi nu a vorbit nimeni. Sau cei câţiva care au vorbit au ajuns în Gulag. După căderea comunismului, rudele celor ucişi au făcut primele demersuri pentru a regăsi rămăşiţele pământeşti ale celor dispăruţi. Astfel, în anii 1991 şi 1992, a început o adevărată campanie de arheologie contemporană. Oamenii s-au îngrozit de cantitatea imensă de oase găsite. Craniile şi oasele au fost adunate într-o piramidă imensă, care a fost acoperită cu un strat de pământ. În vârful piramidei, a fost construită o troiţă, care a fost sfinţită de episcopul de atunci din Bălţi, P.S. Petru. Cum despre masacrul din Bălţi oamenii începeau să vorbească tot mai mult, P.S. Petru, actualul mitropolit ortodox român al Basarabiei, a fost alungat de cazaci înarmaţi din reşedinţa arhierească, iar peste dosarul masacrului din Bălţi a început să se aşeze praful uitării.

Sursa eurostiri.eu

Relatii de rudenie intre tortionari mai vechi sau mai noi

2018-08-27T01:28:00.001-07:00

Marin Dragnea, unchiul liderului PSD-Liviu Dragnea, a fost înaintat de la gradul de colonel la general datorită faptului că a condus represiunea studenților de la Timișoara din 1956 în urma căreia a fost exmatriculat Ioan Holender, cel care mai apoi a ajuns directorului Operei din Viena. Sute de studenti timișoreni au fost atunci arestați dintre care unii au fost condamnați la închisoare.

În povestea cu sânge de la Timișoara apare și Ion Iliescu, liderul spiritual al PSD, dar și generalul Victor Athanasie Stănculescu.

În timpul comunismului tatăl lui Liviu Dragnea a fost milițian.

Liviu Dragnea a confirmat pentru România Liberă că Marin Dragnea este unchiul său.

Marin Dragnea a venit în România în 1944 cu divizia Tudor Vladimirescu creată în URSS și care avea drept scopsovietizarea României. Dragnea a ocupat apoi diverse funcții de conducere în Armată, dar a fost și șeful Comitetului Olimpic Român, iar după 1990 este președintele asociației veteranilor de război.

CITIȚI ȘI: EXPLOZIV/ Unchiul lui Liviu Dragnea, omul URSS și al lui Putin: A venit în România cu Armata Roșie a lui Stalin/ DECORAT DE 2 ORI DE VLADIMIR PUTIN DOAR ÎN 2015/ După ce a reprimat demonstrațiile din 1956 de la Timișoara a fost făcut general

Divizia Tudor Vladimirescu a fost constituită din inițiativa lui Iosif Visarionovici Stalin ca parte a armatei sovietice, o unealtă de propagandă și de pregătire a instaurării comunismului în România. Avea drept comandant pe col. Nicolae Cambrea, unchiul lui Sergiu Nicolaescu.

Marin Dragnea a fost decorat doar în 2015 de două ori de Federația Rusă prin decrete semnate de Vladimir Putin.

În perioada Revoluției din Ungaria din 1956, colonelul Marin Dragnea era comandantul Corpului 38 Armată și al Garnizoanei Timișoara, având un rol cheie în reprimarea demonstrațiilor studențești.

Colonelul (r) Eftimie Ionescu, care a fost loctiitor politic al lui Dragnea in acea perioada, declara:
„In timpul contrarevolutiei din Ungaria, la Timisoara aparusera fenomene de dezordine. Generalul Dragnea i-a chemat pe manifestanti intr-o sala si le-a spus: „Astamparati-va! Nu avem nevoie de haos si dezordine in oras”. Ei l-au huiduit, au folosit cuvinte nepotrivite la adresa organelor de partid si de stat. Atunci Dragnea ne-a spus: „Luati-i!”. Au fost imbarcati in camioane si dusi la cazarmile din Becicherec (Beșcheru Mic). S-au urcat de buna voie in masinile armatei si acolo li s-au acordat toate drepturile…”.

În arhivele PCR există un document din acea perioadă în care se spune „în condiţiile în care au apărut manifestări duşmănoase ale unor grupuri de studenţi, comandamentul special din zonă are dreptul de a ordona deschiderea focului, dacă e necesar”.

„Suntem împotriva URSS!”, „Nu vrem să învăţăm limba rusă!”, „Jos Gheorghiu Dej şi clica lui de parveniţi!” „Elevi, luptaţi împotriva intervenţiei călăilor de la Kremlin din Ungaria!”, „Bine au făcut maghiarii ce au făcut!”, „În Ungaria a venit libertatea şi în curând va veni şi la noi!”, scria printre manifestele studenţilor.

Studenții au alcătuit o listă cu revendicări, în care cereau condiții mai bune de trai în căminele studențești, desființarea cotelor din agricultură, retragerea din țară a trupelor sovietice, libertatea presei, autonomie universitară. Martorii la acele evenimente spun că studenții de la medicină s-au baricadat în cămine, iar armata a tras în clădiri. Cei care au luat cuvântul la acea adunare au fost arestați de Securitate și anchetați într-o cazarmă dezafectată a Armatei, de la Beșcheru Mic. Au fost arestați 700 de studenți, dintre care 80 au fost exmatriculați și condamnați la pedepse de până la 8 ani închisoare.

Ioan Holender, fostul director al Operei de Stat din Viena, era unul din cei care s-a ales cu eticheta de „duşman de clasă”, în 1956. În octombrie 1956, era în al treilea an la Facultatea de Mecanică şi avea să participe la o întrunire a studenților care i-a schimbat destinul.

„M-am prezentat la acea şedinţă fără să ştiu că nu fusese convocată de partid, ci la iniţiativa unor studenţi mai mari. În orar era prevăzut un colocviu la un lector temut nu numai datorită severităţii sale, ci şi pentru că juca rolul activistului fanatic. Şedinţa din anfiteatrul mare al Facultăţii de Mecanică de pe Bulevardul Mihai Viteazul, fixată în loc de colocviu era o surpriză plăcută. Sala stătea să pleznească de plină ce era, iar pe podium erau prorectorul, secretarul de partid şi doi tovarăşi necunoscuţi mie”, povestea Holender.

Acolo a început revolta.

„A fost o atmosferă extraordinară şi am simţit deodată că iau parte la un eveniment de importanţă capitală, pe care îl aşteptasem dintodeauna. Eram eu însumi surprins de gestul meu, dar şi de numeroasele voci care strigau: „Linişte, vorbeşte Holi. Trăiască Holi!”… Şi iată-mă vorbind despre cauzele atmosferei prerevoluţionare care domnea, faptul că la şedinţe nu ni se permitea niciodată să vorbim despre adevăratele noastre probleme şi dorinţe. La cuvântul „prerevoluţionar”, toţi au început să scandeze „Revoluţie, Revoluţie! Trăiască Holi”, a mai povestit Holender.

După lungi dezbateri, pe la ora nouă seara, a fost aleasă o delegaţie de studenţi ce urma să comunice dorinţele lor ziarului local Drapelul Roşu.

„Am fost cuprins dintr-o dată de un sentiment de teamă. Am ieşit pe furiş din sală şi m-am strecurat în stradă printr-o gaură din gardul universităţii, scurtătura obişnuită către casă. Dacă aş fi ieşit pe poartă, aş fi fost arestat pe loc. Pe străzi apăruseră unităţi militare, iar pe terenul de fotbal de lângă universitate se aflau tunuri cu ţevile îndreptate spre clădire. Treptat, mi-a devenit clar ce anume am pus în mişcare şi ce fel de urmări erau de aşteptat”, a mai povestit Ioan Holender.

A doua zi, Ioan Holender a fost ridicat de acasă şi dus la arest.

„Ne-au dus cu camioanele într-o cazarmă situată cam la o oră de Timişoara şi ne-au interogat acolo, după care am fost înşiraţi la perete şi ameninţaţi cu împuşcarea imediată în caz că nu recunoaştem că eram în contact cu unităţile de paraşutişti americane. Mi se pare chiar posibil ca ofiţerii de securitate să fi născocit aceste acuzaţii… Cu atât mai curios că a doua zi ne-au dat drumul”, a explicat el.

Holender a fost însă extramatriculat.

Cel care a trimis în octombrie 1956 la Timişoara, pentru a restabili ordinea, a fost Victor Atanasie Stănculescu, în aceea vreme era maior şi adjunctul şefului Marelui Stat Major şi şeful Direcţiei Organizare, Mobilizare, Planificare din Marele Stat Major.

Generalul Dan Voinea a ţinut să precizeze acum câțiva ani că atât în 1956, cât şi în 1989, timişorenii au avut parte de intervenţia a două personaje „de tristă amintire”.

„În 1956, s-a înfiinţat un comitet militar la Bucureşti, la care a participat şi Ion Iliescu, secretarul Uniunii Tinerilor Muncitori (UTM), pentru a discuta despre cerinţele studenţilor. În loc să răspundă memoriului studenţilor, peste noapte au decis să se intrevină în forţă şi răzvărtiţii să fie arestaţi. Au urmat rapid, între 13-16 noiembrie, procesele în stil stalinist, la care nu s-au respectat drepturile la apărare. Atunci au apărut expresiile ca huligani şi golani, folosite atât de Ceauşescu, cât şi de Iliescu”, a declarat Dan Voinea.

La aceea vreme, Ion Iliescu era unul din cei doi secretari ai Uniunii Tinerilor Muncitori, condus de şeful Direcţiei I, Gheorghe Raţiu.

„Iliescu era responsabil de spaţiul maghiar, de studenţii de etnie maghiară”, a adăugat Dan Voinea.

Virgil Trofin, secretar al Comitetului Central al UTM, cerea la aceea vreme demascarea tuturor opozanţilor declarând: “Trebuie să ştim câţi duşmani există în ţara noastră şi încearcă să lupte împotriva partidului nostru”.

Apreciat pentru rezolvarea revoltei studentesti din Timisoara, Marin Dragnea a fost numit in functia de comandant al Corpului 38 Armata (august 1956 – 1959), fiind inaintat la gradul de general-maior (1957). Dupa ce in perioada 1959 – 1960 a fost loctiitor al comandantului Regiunii a 3-a Militare iar intre mai 1960 – februarie 1970 loctiitor al comandantului Armatei a 3-a, in anul 1970 generalul Dragnea este numit comandant al Comandamentului Militar Teritorial Cluj Napoca (1970-1973). Ulterior, gen.lt. Marin Dragnea a indeplinit functii de conducere in cadrul miscarii sportive din Romania, cum ar fi presedinte al Comitetului Olimpic Roman (1974-1984). Generalul in retragere Marin Dragnea a fost inaintat la gradele de general-colonel – cu 3 stele (prin decretul presedintelui Romaniei nr.198 din 21 octombrie 1994) si general de armata – cu 4 stele (prin decretul presedintelui Romaniei nr. 506 din 30 noiembrie 2000)

Sursa Flux24

Costăchescu Elena, Iepuri, animale de blană şi vânat, (note de lectură)

2018-03-13T04:45:00.000-07:00

Partea I

Capitolul 1. Caractere morfologice şi fiziologice ale iepurilor de casă

1.1. Originea şi domesticirea

Aparent, domesticirea iepurelui s-a petrecut mai recent decât a celorlalte specii de interes zootehnic.

1.2. Ciclul de viaţă şi determinarea vârstei

Puişorii de iepure se nasc fără păr pe corp, cu ochii închişi şi cu greutatea de 45-70 g. La 4-5 zile după fătare, părul începe să crească pe cap, iar la 18-20 zile corpul este în întregime acoperit cu păr. Ochii se deschid la 10-12 zile. În primele 3 săptămâni puii se hrănesc numai cu lapte matern.

La vârsta de 7-8 zile apar incisivii posteriori care urmează să-i înlocuiască pe cei de lapte. La această vârstă vom întâlni în cavitatea bucală la iepure 6 incisivi superiori dispuşi pe trei rânduri spate în spate. Procesul de înlocuire durează aproximativ 10 zile, perioadă după care rămân doar 4 incisivi superiori. Schimbarea acestora are loc între vârsta de 7-17 zile. La vârsta de 18 zile, apar premolarii permanenţi care îi vor înlocui treptat pe cei de lapte; la 20 zile apar molarii care ajung la nivel la 30 zile; la 6 luni tabla dentară este eliptică devenind treptat ovală până la 18 luni, apoi rotundă.

Unghiile cresc continuu, fiind tot mai lungi odată cu vârsta. Până la 12 luni, unghiile nu se observă din blană, fiind acoperite cu păr. Acestea sunt subţiri, elastice şi ascuţite. La 12 luni au o lungime egală cu a părului de la extremitatea distală a membrelor, apoi devin lungi, groase şi tot mai curbate.

Oasele lungi cresc până la vârsta de un an.

1.3. Particularităţile anatomo-fiziologice

Spermatogeneza începe la vârsta de 40-50 zile, testosteronul începe să fie secretat la 42 zile, iar primii spermatozoizi apar în ejaculat după 85 zile, dar au o posibilitatea slabă de fecundare şi un mare procent de anomalii.

Primele încercări de comportament sexual se manifestă la vârsta de 60-70 zile, în schimb monta propiu-zisă cu fecunditate survine după 150 zile (105-120).

Animalele sunt pe deplin maturizate după 140 zile (20 săptămâni).

Capitolul 2. Comportamentul la iepure

2.1. Aspecte comportamentale la iepurele domestic

Iepurele sălbatic îşi marchează teritoriul în care trăieşte cu ajutorul urinii şi cu un feromon eliberat în acelaşi timp cu fecalele. Crotinele sunt repartizate pe întreg teritoriul astfel că toţi iepurii străini care pătrund în acest teritoriu sesizează mirosul şi recunosc locul ca fiind ocupat. Pentru a marca obiectele prezente în teritoriu: cum ar fi trunchi de arbori sau pietre, iepurele îşi freacă bărbia de aceste obiecte. Acest semnal reprezintă puncte de recunoaştere pentru cei din colonie şi semnal de avertizare pentru indivizii străini. Masculul posedă aceste glande situate sub bărbie, mai dezvoltate decât la femelă; de asemenea indivizii ce ocupă un loc important în ierarhia de grup au aceste glande mai dezvoltate decât ceilalţi.

2.2. Comportamentul social

Este un animal preponderent nocturn, evitând astfel o parte din duşmanii obişnuiţi. Sunt animale deosebit de fricoase şi sperioase cu reacţii psihice puternice. Reacţionează imediat chiar violent, faţă de prezenţa câinilor, a şobolanilor, la zgomote puternice şi neobişnuite.

Iepurele este un animal prietenos, se ataşează de personalul de îngrijire, dar manifestă frică şi rezervă faţă de persoanele străine.

Aglomeraţia determină şi creşterea agresivităţii, scăderea duratei de viaţă, efecte intim legate tot de activitatea glandei suprarenale.

2.3. Comportamentul teritorial

Adăpostul pentru iepurele domestic trebuie să fie durabil, prevăzut cu un refugiu sau astfel conceput încât iepurii să nu aibă motive să se ascundă, evitând orice fenomen care poate nelinişti iepurii. Atunci când iepurele se introduce într-o cuşcă nouă, el o explorează, apoi o marchează cu mirosul propriul.

2.4. Comportamentul sexual

Atunci când se introduce un mascul în cuşca unei femele, datorită comportamentului său teritorial mai accentuat, acesta începe prin explorarea şi
marcarea noului “teritoriu”, în timp ce femela încearcă să elimine intrusul. Dacă
invers, se introduce femela în cuşca masculului, ambele animale au reacţii imediate de tip sexual. Împerecherea trebuie supravegheată, pentru a şti dacă femela a acceptat monta.

2.5. Comportamentul matern

Iepuroaica domestică trebuie să aibă o cuşcă de fătare, care reproduce aproximativ galeria de fătare, cu dimensiuni care să permită fătarea şi alăptarea. Ea trebuie menţinută minim 15 zile şi se scoate ţinând seama de dezvoltarea coordonării motrice şi capacitatea de termoreglare a iepuraşilor.

2.6. Comportamentul alimentar

Iepurele tinde să bea şi să mănânce pe tot parcursul celor 24 ore, cu o predominanţă nocturnă. Din această cauză, hrana şi apa trebuie să se găsească în permanenţă la dispoziţia animalelor, iar hrănitorile trebuie să fie astfel concepute încât să protejeze alimentele de murdărire, care se va produce sigur dacă hrana se aşează pe sol.

Începând din a treia săptămână de viaţă, iepuraşii încep să mănânce din nutreţul mamei lor. Fiind mici, ei pot intra cu uşurinţă în hrănitor, unde le place foarte mult să stea, murdărind furajul.

Iepurele sugar este alăptat o singură dată pe zi, timp de 2-3 minute, arareori de 2 ori/zi.

Iepurele adult poate supravieţui lipsei complete de apă, fără alterarea ireversibilă a funcţiilor vitale 4-8 zile, timp în care îşi reduce greutatea cu 20-30%.

2.8. Consideraţii asupra gustului şi mirosului la iepure

Perceperea gustului depinde şi de temperatură. Sensibilitatea gustativă este “dublată” între 10-20°, este constantă între 20-30° şi diminuează între 30-40°. Sensibilitatea pentru gustul “amar” şi “sărat” scade când creşte temperatura. Perceperea pentru gustul acid şi dulce creşte odată cu temperatura.

Mirosul emanat de membrii unui grup constituie un semnal de avertizare pentru alţi indivizi. Când iepurele nu are activitate socială dejecţiile lui sunt slab odorate. În perioada de reproducere, masculii depistează femela în călduri şi după miroul lăsat de
aceasta pe locurile pe unde a trecut. Intensitatea mirosului oscilează de la un iepure la altul funcţie de vârstă, sex şi la schimbarea anotimpurilor.

2.9. Stresul şi implicaţiile lui în creşterea iepurilor

Iepurele are o sensibilitate exagerată la factorii de stres. Orice modificare începând cu mediul, mirosurilor străine, teama şi alte modificări ambientale fie ele cât de mici şi aparent fără importanţă, constituie pentru iepuri factori de stres ce adeseori pot să-i cauzeze moartea.

Capitolul III. Alimentaţia iepurilor

O iepuroaică de 4,5 kg care alăptează 7 pui, consumă în jur de 520 g furaj/zi.

O particularitate a suptului la iepuri este faptul că iepuraşii nu-şi păstrează locurile fixe, în timpul suptului, ei schimbând locurile; astfel o femelă poate alăpta mai mulţi pui decât îi permite numărul de sfârcuri (8-10).

Se remarcă la femelele cu mulţi pui, tendinţa de a consuma mai de timpuriu şi alte furaje decât laptele matern, comparativ cu femela cu pui puţini. Puii rămaşi orfani se pot alăpta cu ajutorul unei pipete sau cu o sticluţă cu lapte de vacă, capră sau înlocuitori.

Capitolul IV. Reproducţia iepurilor

La masculi - la naştere testiculele sunt coborâte în cavitatea abdominală. Ele coboară în scrotum în apropierea maturităţii sexuale şi rămân acolo cât timp animalul este în reproducţie. Iepuroiul are posibilitatea să-şi retragă testiculele în cavitatea abdominală în cazul întreruperii activităţii sexuale de frică sau în timpul bătăilor cu alţi masculi.

Masculii sunt pe deplin maturi sexual după 140 zile (20 săptămâni).

Căldurile se manifestă la iepuroaică, cel mai intens, la 1-3 zile; 9-12 zile şi 28-30 de zile de la fătare. Semnele caracteristice estrului sunt şterse. Un crescător cu experienţă sesizează câteva aspecte de comportament modificate, cum ar fi: femela răscoleşte aşternutul, simulează construcirea cuibului şi stau întinse în cuşcă mai mult timp. Duse în cuşca masculului, acceptă monta. O femelă ce nu este în călduri, nu acceptă masculul, fiind agitată.

La iepure, actul montei se desfăşoară rapid, durând câteva secunde. Reflexele sexuale se succed rapid, însămânţarea fiind de tip vaginal cu dop vaginal incomplet. Finalul actului sexual se remarcă prin faptul că masculul scoate un sunet specific şi cade în lateral.

Maturitatea sexuală apare la vârste diferite în funcţie de rasă. Vârsta optimă pentru prima împerechere este de 5-6 luni pentru rasele mijlocii, 8-9 luni pentru rasele mari şi 4-5 luni pentru rasele mici. În general împercherea (monta) se face dimineaţa între orele 6-7 şi seara între orele 18-20 în timpul verii şi între orele 10-15 în timpul iernii. Actul montei durează 2 minute. Unui mascul i se pot repartiza pentru montă 8-10 femele. În perioada împerecherii un mascul poate monta de 3-4 ori pe zi. După montă se face obligatoriu un repaus de 24 ore.

Pentru ca reproducătorii să fie exploataţi raţional, vârsta maximă de folosire la reproducţie este de 3-4 ani pentru iepuroaice şi 4-5 ani pentru masculi.

Întrucât gestaţia şi alăptarea în acelaşi timp epuizează organismul femel, se recomandă împerecherea la 28 zile după fătare.

Gestaţia durează 31-31 zile.

Până la vârsta de 2-3 luni este foarte greu de deosebit sexul puilor după caracterele exterioare. În aceste condiţii sexul se poate determina apreciind distanţa dintre orificiul anal şi genital, care este de două ori mai mare la masculi faţă de femele.

Capitolul V. Sisteme de creştere

Sistemele tradiţionale de creştere sunt:
a) extensiv;
b) semiintensiv;
c) intensiv.

În ultimii 5-6 ani a fost emisă ideea amplasării fermelor de iepuri în “aer liber”, deoarece se reduc cheltuielile cu investiţiile, iar condiţiile de creştere sunt apropiate de condiţiile ecologice în care s-a format şi dezvoltat această specie.

Pentru gospodăriile populaţiei se recomandă amenajarea crescătoriei lângă locuinţă, într-un spaţiu semideschis cu cazare în cuşti din diferite materiale, utilizând diferite sisteme de umbrire.

Sistemul semiintensiv - este cunoscut şi sub denumirea de sistem gospodăresc, este cel mai răspândit în crescătoriile de tip familial, necesitând totuşi o serie de amenajări în funcţie de numărul de iepuri ce se cresc. În acest sistem se pot creşte iepuri pentru producţia de carne, lână şi blăniţe. Iepurii se înmulţesc în aceste condiţii în spaţiul unei cuşti. Creşterea se poate face în cuşti individuale sau colective.

Probleme speciale în creşterea iepurilor

Zgomotele obişnuite, cum ar fi cele produse de aparatele de ventilaţie, personalul de deservire, manipularea utilajelor, distribuirea furajelor, care se repetă zilnic nu provoacă stres. În schimb, variaţiile de temperatura, umiditate, ventilaţie, zgomotele bruşte şi neobişnuite duc la puternice tulburări.

În perioada căldurilor mari este necesar să se menţină temperaturi mai scăzute, pentru a evita scăderea peformanţelor pierderilor şi reducerea mortalităţilor legate de excesul de căldură. Aceasta se menţine prin ventilaţie şi stropire cu apă a aleilor de acces între rândurile de cuşti.

Sursa agricultura sustenabila

Directivele NKVD pentru ţările din Europa de Est

2018-03-13T04:32:00.000-07:00

Data publicarii: 21.12.2010 09:20:00

În iunie 1947, NKVD (precursorul KGB) distribuia, in regim strict secret, setul de directive destinat sovietizarii tarilor din sfera de influenta a Moscovei. Aceste directive intitulate "Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113, indicatia NK/003/47”, au fost elaborate de Lavrenti Beria, unul dintre cei mai cumpliti (si eficienti) calai comunisti. Numele sau este indisolubil legat de "victoria sovietelor". Lucrand in sistemul represiv sovietic inca din 1921, a fost numit de Stalin sef al NKVD-ului in 1938, unde a functionat pana in 1953. Este direct responsabil de uciderea a milioane de oameni. Sub directivele lui s-au organizat serviciile represive in toate tarile din Estul Europei.

Dupa 1940, intr-un singur an, peste 200.000 romani basarabeni si bucovineni au fost deportati pe intinsul Rusiei, pana la Vladivostok, pierzandu-li-se urma. S-a elaborat un "Plan de munca" in anuarie 1941, care a sistematizat si organizat la modul cel mai monstruos sistemul de deportare. Metoda de elaborare a listelor nominale era diabolica: "Este necesar sa deportam fiecare membru al familiei, ca pe un principal deportat, impreuna fara sa-i informam de separarea care urmeaza. Toata familia in aceiasi masina, pana la vagoane. Abia acolo il separam pe capul familiei, apoi pe ceilalti, sub pretextul inspectiei sanitare".

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, jumatate din Europa era ocupata de trupele sovietice "eliberatoare". Oficial, Moscova asigura ca va respecta suveranitatea si dreptul la autodeterminare al statelor intrate in zona sa de influenta. In realitate, soarta acestora era deja pecetluita. In doar cativa ani, regimurile democratice aveau sa fie inlocuite cu sisteme totalitare inspirate si controlate de Kremlin. Reteta acestei tranzitii a fost, peste tot, aceeasi.

O mare parte a ei a fost teoretizata de insusi Lavrenti Beria, temutul sef al NKVD. O demonstreaza acest set de directive secrete, elaborate de Comisariatul poporului pentru Afaceri Interne la 2 iunie 1947 si purtand indicativul "Moscova 2-6-1947 K-AA/CC113, indicatia NK/003/47". Documentul, descoperit in biroul lui Boleslaw Bierut, presedinte al Poloniei intre 1945 si 1952, a fost publicat pentru prima data in ziarul "Novi Dzienic", in 1981.

1. Este interzisă primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactaţi de noi ca informatori. Întâlnirea cu aceşti oameni este organizată de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice. Informaţiile sunt preluate de către ambasadă prin organele serviciilor speciale, în speţă cu predarea lor ofiţerului nostru cu cel mai mare grad în ambasadă.

2. Se va umări ca între soldaţii noştri şi populaţia civilă să nu se producă legături de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiţerii noştri să viziteze autohtoni la locuinţele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simplii soldaţi să stabilească relaţii cu femei din rândul băştinaşelor. Nu se admite stabilirea de relaţii între soldaţii noştri şi populaţia civilă, respectiv soldaţii autohtoni.

3. Se va accelera lichidarea cetăţenilor care întreţin legături neiniţiate de către noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadiştii, cu Organizaţia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasă şi alte asociaţii. În acest scop trebuie folosite elementele opoziţiei militare.

4. La acţiunile militare vor lua parte acei soldaţi care au stat pe teritoriul ţării noastre (se are în vedere Uniunea Sovietică n.n.) înainte de a intra în Armata Kosciuzsko (Armata poloneză ce lupta de partea Armatei Sovietice pe teritoriul U.R.S.S. n.n.). Se va ajunge la distrugerea ei totală.

5. Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grija ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete.

6. Unificarea organizaţiilor de tineret trebuie facută rapid. De la conducatori de organizaţii locale în sus, în poziţii de conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale.

7. Se organizează şi se urmăreşte ca funcţionarii aleşi ca deputaţi la congrese să nu-şi poată păstra mandatul pe întreaga perioadă ce le stă în faţă. Deputaţii nu pot convoca în nici un caz şedinţe între întreprinderi. Dacă nu există altă soluţie şi o asemenea şedinţă trebuie convocată, se vor îndepărta acei oameni care au activitate în legătură cu proiectarea concepţiilor şi avansarea revendicarilor. Iniţiativele particulare trebuie eliminate cu desăvarşire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi şi doar cei vizaţi de serviciile noastre secrete.

8.Se va acorda o atenţie deosebită persoanelor cu capacităţi organizatorice şi cu şanse sigure de popularitate. Aceşti oameni trebuie cooptaţi, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.

9. Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibă retribuţii mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere.

10. In toate organele de guvernământ, respectiv în majoritatea uzinelor, trebuie să avem oameni care conlucrează cu serviciile noastre speciale, fără ştirea organelor administrative locale.

11. Se va urmari cu stricteţe ca presa autohtonă să nu transmită date privind calitatatea şi sortimentul mărfurilor ce ni se transportă. Nu este voie ca această activitate să se numească comerţ. Trebuie neapărat menţionat faptul că e vorba de schimburi de mărfuri.

12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul că acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pămantului; actele vor arăta doar calitatea de lot dat în folosinţă, dar niciodată pe aceea de proprietate a deţinătorului.

13. Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea, trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit prin import.

14. Trebuie făcut totul ca hotărarile şi ordinele - fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric - să fie nepunctuale.

15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte (fac excepţie cazurile ce vizează industria minelor).

16. Sindicatele din uzină nu pot exercita nici o influentă asupra activităţii din uzină. Ele pot lucra doar la punerea în practici a hotararilor şi atât.

17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii în nici o problemă. Sindicatele trebuie să fie ocupate cu alte probleme minore ca de exemplu: organizarea odihnei în concedii, discutarea cererilor de pensii şi împrumuturi, programe culturale şi distractive, organizarea de excursii, repartizarea mărfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere şi decizii ale conducerii politice.

18. Trebuie organizat ca numai acei conducători să fie avansaţi care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinaţi şi care nu le analizează depăşind cadrul activităţii lor.

19. În legătura cu activitatea băştinaşilor care sunt purtători ai unor funcţii de partid, de stat sau administrative trebuie create asemenea condiţii, ca aceştia să fie compromişi în faţa angajaţilor, astfel încât să devină imposibilă întoarcerea lor în anturajul iniţial.

20. Cadrelor militare autohtone li se pot încredinţa poziţii de răspundere în locuri unde deja sunt plasaţi oamenii serviciului special.

21. În cazul fiecărei actiuni armate si cu ocazia tragerilor, cantitatea munitiei va fi controlată permanent si cu seriozitate, indiferent de tipul de armă.

22. Trebuie ţinut sub observaţie fiecare institut de cercetare şi laborator, consemnându-se orice cercetare valoroasă.

23. Trebuie acordată o mare atenţie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltată şi sprijinită activitatea lor, dar fiecare invenţie trebuie înregistrată cu consecvenţă la centru. Este permisă doar realizarea acelor investiţii care au aplicabilitate în industria minelor sau cele care au indicaţiile noastre speciale. Nu este permisă realizarea acelor invenţii care ar asigura creşterea producţiei de produse finite şi, în paralel cu aceasta, scăderea producţiei şi a extragerii de materii prime, sau ar împiedica îndeplinirea deciziilor. Dacă o invenţie a devenit cunoscută, trebuie organizată vânzarea acesteia în străinătate pe valuta vest, pe motiv că e prea costisitoare în ţară. Documentele cuprinzând datele cu privire la valoarea şi descrierea invenţiei nu se publică. Toate datele şi documentele privitoare la valoarea şi descrierea amănunţită a invenţiei vor intra in posesia noastră.

24. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată (mai puţin cele cuprinse în îndrumările din N.K. - 552-46).

25. În uzine trebuie iniţiate diferite şedinte şi conferinţe profesionale, trebuie notate propunerile, observaţiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.

26. Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de probleme actuale legate de producţie, respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenelor în discuţie.

27. Luările de poziţie ale conducerilor băştinaşe pot avea coloratura naţională sau istorică, dar acestea nu pot duce la unitatea naţională.

28. Trebuie acordată o mare atenţie ca nu cumva în oraşe să existe reţele de apă nelegate la reţeaua principală în cartierele în curs de reconstrucţie sau nou construite. Canalizările vechi neracordate şi fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.

29. Reconstrucţia obiectivelor industriale şi construcţia celor noi se va face având în vedere ca materialele reziduale să fie dirijate în depozitele de apă ce ar putea folosi drept rezerve de apă potabilă.

30. În orasele reconstruite sau nou construite nu se mai admit în locuinţe spaţii excedentare, care ar putea folosi la adăpostirea pe o perioada mai lungă a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.

31. Întreprinderile proprietate personală, micii meseriaşi şi micii industriaşi să primeasca doar astfel de materii prime şi utilaje inferioare şi care să împiedice producţia de calitate. Preţul acestor mărfuri să fie mai mare decât preţul produselor similare ale întreprinderilor de stat.

32. Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor administrative, însa nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic.

33. Trebuie avut o mare grijă de toate proiectele de fabricaţie în industria minieră, respectiv în întreprinderile indicate în mod special. A se împiedica aprovizionarea bună a pieţei interne.

34. Trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie tipografiile bisericeşti, arhivele, conţinutul predicilor, cântecelor, al educaţiei religioase, dar şi cel al ceremoniilor de înmormântare.

35. Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. Să se analizeze diferenţele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar, iar la licee să se oprească predarea limbilor latină şi greacă veche, a filozofiei generale, a logicii şi geneticii. În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele ţării. Se va insista pe lăcomia şi răutatea oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiei şi pe lupta poporului asuprit. In şcolile de specialitate trebuie introdusă specialitatea îngustă.

36. Trebuie să fie iniţiată organizarea unor acţiuni cu caracter artistic sau sportiv care să sarbatorească lupta băştinaşilor împotriva cotropitorilor (îndeosebi nemţii, exclusiv ruşii) şi care să popularizeze lupta pentru socialism.

37. Pe plan local este interzisă apariţia unor opere despre acei băştinaşi care înainte de revoluţie şi în perioada celui de-al doilea război mondial au trăit la noi (în U.R.S.S., n.n.) sau au luptat alături de noi în timpul războiului.

38. Dacă se constituie o organizaţie care ar sprijini alianţa cu noi, dar totodată ar stărui asupra controlului activităţii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornită împotriva ei o campanie de acuzare a naţionalismului şi şovinismului. Aceasta trebuie făcută în felul următor: profanarea monumentelor ce ne aparţin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care să rezulte ponegrirea naţiunii şi culturii noastre şi îndoiala faţă de înţelesul contractelor încheiate cu noi. În munca de propagandă trebuie implicaţi şi băştinaşii, folosindu-ne de ura care există împotriva acelor organizaţii.

39. Se va da o atenţie deosebită construcţiei şi reconstrucţiei drumurilor, podurilor, a căilor şi reţelelor de legătură, indiferent cât de îndepărtate sau inaccesibile ar fi, ca, in cazul în care este nevoie pe o intervenţie armată, locul rezistenţei sau al concentrării forţelor reacţionare să fie accesibil din toate părţile.

40. Trebuia ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi. Se va încerca prin toate mijioacele racolarea acelor opozanţi care se bucură de stima populaţiei băştinaşe. Dacă nu cedează, trebuie compromişi prin campanie de denigrare. Înainte ca ei sa se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa numite "întâmplări neprevăzute" sau închişi sub acuzaţia de crimă de drept comun. Numai în cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi ţinute sub acuzaţia de "înaltă trădare"

41. Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o greşeală judecătorească, condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi convocaţi.

42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a acelor conducători numiţi de către partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea angajaţilor. În cazuri drastice se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La sfârşit, trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă drept cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare.

43. Se aduc la cunoştinţa publicului procesele acelor persoane cu poziţie de conducere (în primul rând din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de atitudine împotriva poporului, socialismului, industrializării. E o acţiune ce atrage atenţia maselor populare.

44. Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.

45. Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă.

(Preluate din "Opresiunea cultelor religioase din România în timpul dictaturii comuniste" - Comunicări prezentate la Simpozionul "Experimentul Piteşti - reeducarea prin tortură", Ediţia a II-a)

Sursa Certitudinea

Cladiri istorice uitate

2018-03-13T04:13:00.000-07:00

Este cea mai vânată casă din România! Proprietarul a dormit, 40 de ani, în baie, iar Ceaușescu a vrut să-i coasă gura. A cumpărat-o chiar un antrenor de Liga Campionilor de la Steaua!

7 martie 2018 Vicky Diverse 0

Construcția Casei Miclescu, de pe Șoseaua Kiseleff 35-37, a început în 1900, după planurile marelui arhitect Ioan Mincu. Pictorul G.D.Mirea n-a mai avut bani s-o termine, așa că ea a fost cumpărată, la 1902, de avocatul Jean Miclescu, un tip cu ștaif. Locași a devenit faimoasă în perioada interbelică, pentru balurile date aici. Dupa 1948, Radu Miclescu, proprietarul, a refuzat să lase casa pe mâna comuniștilor, locuind, în baie, 40 de ani. Marele Charles de Gaulle, coleg cu Miclescu în tinerețe, a cerut să-l viziteze, moment în care Ceaușescu a dorit să-l îngroape. În 1994, Dumitru ”Țiți” Dumitriu a cumpărat casa și așteaptă ca ea să…cadă singură, fiind înscrisă pe lista monumentelor istorice.

Pe Șoseaua Kiseleff din București, la numerele 35-37, într-o zonă în care o gură de aer costă între 50 și 75 de euro, în spatele unui gard părăginit, în mijlocul unei curți de peste 3.000 de metri pătrați, un palat impunător se luptă cu uitarea. Este Casa Miclescu, unul dintre cele mai frumoase locuri ale Capitalei interbelice. Aici se dădeau cele mai frumoase baluri, aici lumea aristocrației din Micul Paris se aduna, săptămână de săptămână, pentru a pune țara la cale, aici Cantacuzinii se găseau cu cei din Familia Sturza, Bălenii discutau cu Balșii, iar Grecenii cu Odobeștii, aici este casa în care s-a filmat capodopera lui Călinescu, ”Felix și Otilia”. De 25 de ani însă, totul arată ca după o explozie atomică, iar proprietarii parcă se roagă să vină un cutremur, pentru a vedea ansamblul la pământ…

Sursa foto: a1.ro

În 1900, pictorul G.D. Mirea vrea o casă, la ”Șosea”. Are pământ, dorește ceva nemaivăzut. Vorbește cu arhitectul Ion Mincu, se pornește treaba. Numai că el rămâne fără bani. Așa că avocatul Jean Miclescu (1856 – 1920) umblă la rezerve, scoate bacnotele și asigură finalizarea, rămânând cu palatul. E descendent al familiei moldovenești Miclescu, amintită, în ispisocuri, încă de la 1438. Locația e superbă, tavanul e decorat cu picturi.

În perioada interbelică aici au loc marile baluri ale aristocrației, vine lume bună, e un fel de centru de unde se dă ora exactă. Miclescu – senior se stinge în 1920, casa rămâne moștenire fiului acestuia, Radu, invalid din primul Război Mondial. În 1948 începe drama. Imobilul e naționalizat de stat, trece în patrimoniul ICRAL Herăstrău. Colonelul Radu Miclescu primește trei luni de închisoare, pentru nesupunere. Soția acestuia refuză să-și părăsească propria casă, așa că este nevoită să se mute în camarele servitorilor.

Sursa foto: a1.ro

ICRAL-ul închiriază Casa Miclescu Uniunii Artiștilor Plastici. Se pune rigips, se face împărțeala, reies șapte apartamente. Într-unul dintre acestea primește drept de ședere pictorul Ștefan Szonyi. Fiica acestuia, actrița Julieta Szonyi, joacă rolul Otliliei din capodopera lui Călinescu ”Felix și Otilia”, peliculă realizată, în mare parte în…Casa Miclescu, în 1971. Radu Miclescu refuză, de asemenea, să plece. Este ”cazat”, peste 40 de ani, într-o…baie, la subsolul casei, deși el este, de drept, proprietarul!

În 1968, generalul francez Charles de Gaulle, devenit președintele Republicii Franceze, vizitează România. Cere să-și revadă fostul coleg de la Școala Superioară de Ofițeri din Saint Gyr, vrea să doarmă în casa lui Miclescu. Ceaușescu trebuie să-i coasă gura proprietarului, îl mută în camere spațioase. De Gaulle vine, stă, pleacă, iar comuniștii îl relochează, înapoi, în baie, pe proprietar. Care decedează în 1990, prinzând doar câteva luni de libertate.

Sursa foto: a1.ro

Vine 1994. Descendenții vând drepturile de proprietate antrenorului echipei Steaua București, Dumitru ”Țiți” Dumitriu și lui Ilarian Pușcoci. Cred că pot construi ceva, dar nu li se permite, pentru că este o clădire monument istoric. Ansamblul se degradează: buruieni, geamuri sparte, mobilierul vechi e pus pe foc de oamenii străzii care s-au adăpostit aici…Ministerul Culturii se sesizează în 2001, încearcă să ia legătura cu proprietarii. Degaba. În 2006, îi dă în judecată pentru infracțiunea de distrugere a unui monument istoric. Tot degeaba. Judecătoria Sectorului 1 decide neînceperea urmării penale, cu motivarea: ”atitudinea de pasivitate cu privire la degradarea unui bun nu prevede sancțiune, ci doar împiedicarea măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun ori înlăturarea măsurilor luate în acest sens”.

Anii trec. Plafonul cade. Proprietarii așteaptă un cutremur care să rezolve problema. Până atunci, peste locurile unde viețuia lumea bună a perioade interbelice se așterne jalea.

„Ucraina” – Ținutul Românesc de „la margine” și cazacii români

2018-03-12T03:55:00.000-07:00

„Ucraina” – Ținutul Românesc de „la margine” și cazacii români

10 Votes

Incheiat in defavoarea otomanilor, razboiul ruso-austro-turc din 1736-1739 a fost urmat si de reglementari teritoriale in nordul Marii Negre, Rusia largindu-si granita prin Tratatul de la 12 septembrie 1740 de la Istanbul incheiat cu participarea, ca observator, a partii germane.

Tratatul se intitula „Statutul pentru stabilirea de catre Rusia a granitei Rusiei si Turciei si a granitei Moldovei pe Bug”.

Prin acesta, Rusia isi adjudeca un teritoriu de „la Margine” (in rusa „u Craina”) de 44.500 km², de la sud de Kiev pana la Marea Negra, intre cursurile inferioare ale Bugului si Niprului.

Artizanii au fost tarina Ana Ivanovna (1730-1740) si favoritul sau, generalul Munnich.

Acestia au imaginat planul care depasea viziunea lui Petru I cel Mare de a acapara toate teritoriile romanesti pana la Nistru, vizand intreaga Moldova pana la Carpati dar si Muntenia, Dobrogea si teritoriile romanesti dintre Balcani si Dunare.

Moartea tarinei si succesorii slabi care au urmat la tron au lasat lucrurile in suspensie pana la preluarea puterii de catre Ecaterina a II-a cea Mare (1762-1796).

Armata rusa ajunge la Bugul inferior abia in 1764, in contextul pregatirii noului razboi cu Poarta (1768-1774), incepand inventarierea teritoriului.

In 1766, agentul Andrei Konstantinov raporteaza ca intre Bug si Nistru, in „u Craina” nu exista „supusi” rusi si se vorbeste „doar romaneste”.

Principala fosta cetate turca Ozu sau Oceakov era un oras ridicat, in 1587, de domnul Moldovei, Petru Schiopu, despre care spionul Daniel Krwonn, un suedez in slujba Moscovei, raportase, la 1709, ca este locuit de romani si foarte putin tatari, greci sau turci.

Intre 1587 si 1709, informatorii straini Geovani Botero, Giovani Antonio Magini si Niccolo Barsi il descrisesera ca pe un „oras vlah”, adica romanesc, aflat in componenta Tarii Moldovei.

Cazacii romani. „Ucraina” – Tinutul Romanesc de „la margine”

In 1769, tarina decide lichidarea independentei cazacilor si integrarea acestora in armata rusa. Drept urmare, capitanii (hatmanii/atamanii) cazacilor jura credinta si semneaza incadrarea cu grade de capitani si colonei in armata rusa.

Numele lor erau: Topa, Scapa, Taranu, Moldovan, Munteanu, Basarab, Procopie, Dragan, Desalaga, Ignat, Gologan, Ciorba, Vornicu, Abaza, Pavel Poloboc, Vasile Cociubei, Constantin Turculet, Apostol, Chigheci, Grigoras, Bogdan, Radu, Focsa, Grigorcea, Bocsa.

Oare ce simt, in acest moment, citind aceste nume „ucrainene”, istoricul „demitizator” Lucian Boia, analistii si politicienii lui peste si pupezele de televiziune care oracaie de 25 de ani ca n-avem nici o treaba cu actuala Transnistrie, care n-ar fi apartinut niciodata Romaniei.

Mai rau, nu numai Transnistria intreaga (69.000 km²) ci si Ucraina istorica au fost parte integranta a Tarii Moldovei, de la 1455/1456 pana la 1740 (Ucraina) si 31 decembrie 1791 (Transnistria).

Tarina grupeaza cazacii „margineni” in doua regimente numite: unul „Muntenesc”, sub comanda colonelului Grigore Buhatel, pe loc si al doilea, „Moldovenesc”, dislocat la Kiev, Simara si Orenburg, ca baza de recrutare pentru regiunea Ekaterinoslav, sub comanda colonelului Lungu.

In restul Moldovei dintre Bug si Carpatii Orientali, ocupata de rusi in cursul razboiului amintit (1768-1774), prin persuasiune, promisiuni si cumparare cu bani, tarina organizeaza un corp de armata romanesc format din voluntari.

Tradand intentia de ocupare a restului teritoriului Moldovei dintre Bug si Carpatii Orientali acest corp primeste un statut, in fapt o proiectata Constitutie a viitoarei Moldove ocupate, intitulat:

„Invatatura a insasi stapanitoarei mariri Ecaterina a II-a, talmacita pe limba moldoveneasca din ordinul maresalului Petru Al. Rumeantev, cu osardia si cheltuiala mitropolitului Gavril, de Toma, al doilea logofat”.

Acest corp romanesc de voluntari (un demn precursor al Diviziei Tudor Vladimirescu) de cca.12.000 de luptatori, era comandat de nepotii tradatorului domn aclimatizat rus, Dimitrie Cantemir, Constantin si Dumitrascu (fiii lui Antioh), avea un drapel de lupta pe care figurau stema imperiala rusa alaturi de bourul Moldovei, uniforme romanesti si biserica proprie cu serviciu in limba romana.

In 1783, tarina lanseaza proiectul de „Regat al Daciei” prin care se dorea gruparea, sub autoritatea arhiducelui Constantin, propus rege, toate teritoriile romanesti aflate sub suzeranitate otomana.

Pentru implementarea lui, lichidand primejdia turco-tatara din spatele frontului, rusii cuceresc, in 1787, Crimeea. Aceasta este perioada cand, pe raportul lui Alexandru Mavrocodat, din 1786, tarina decide infiintarea, in fosta „Ucraina” dintre Bug si Nipru, a unei constructii administrativ statale, sub numele de „Moldova Noua”.

Evolutia politica si militara, adjudecarea, in 1791, a teritoriului Moldovei dintre Bug si Nistru si faptul ca deschide zona Bug–Nipru ca teritoriu de colonizare pentru romanii si aromanii cu atributii militare din fosta Militargrenze (granita militara) a Imperiului Romano-German, pe masura ce Habsburgii inaintau spre sud, in Serbia, o face sa opteze, temporar insa, pentru numele… „Noua Serbie”.

**O „Noua Serbie” locuita, acum, si de romani si de aromani si in care functiona, ca armata,… „Polcul de husari moldoveni”.**

Cazacii romani. „Ucraina” – Tinutul Romanesc de ” la margine”

Elementul romanesc dintre Nistru si Bug fusese intarit, inca din 1736-1739, de luarea in robie si asezarea aici, de catre generalul Munnich, a cca.100.000 tarani romani, barbati, femei, copii din Muntenia si teritoriile moldovenesti dintre Nistru si Carpatii Orientali.

Mai radical, contele Panets, in 1774, ii propusese tarinei stramutarea intregii populatii romanesti a Moldovei dintre Nistru si Carpatii Orientali, dincoace, in teritoriile romanesti dintre Nistru si Nipru. In paralel, au fost adusi si colonisti rusi de dincolo de Nipru.

La 1793, facand un recensamant in fosta „Ucraina” dintre Nipru si Bug, devenita „Noua Serbie”, mitropolitul Gavril si preotul Ivanov constatau ca, din 67 de sate ale regiunii Oceakov, 49 erau curat romanesti, restul mixte, romano-ruse, dar marii proprietari de pamant erau, in continuare, romani: Ion si Nicolae Cantacuzino, Teodor Rosetti, Ilie Catargiu, Sava Badiul, Scarlat Sturdza, Cristea Manuil, Ion Macarescu, Ion Iliescu, Teodor Sabau, Manuil Saul, Ion Cananau, George Craciun, Anton Pascal, Pintilie Hagila, Vasile Dodon, Teodor Romanescu, Emanoil Bals etc.

Dupa 1769, asadar, teritoriile de „la Margine” ale Moldovei au devenit cele dintre Bug si Nistru, cazacimea libera mutandu-si aici centrul de greutate,consilierul Sumakov raportand ca, in continuare, situatia etnica se pastreaza, de-a lungul litoralului Marii Negre, intre Crimeea si Nistru majoritatea locuitorilor fiind romani.

Dupa cucerirea Transnistriei, ultimii cazaci independenti, in frunte cu generalul Ciorba, coloneii Mandra, Ghinea si Branca, jura credinta intrand in armata tarista.

Ei vor fi organizati, in 1802, ca noua cazacime de la Bug, sub numele de Corpul Voznesensc, de catre tarul Alexandru I (180-825).

Astazi, Transnistria istorica, de 69.000 km², a fost redusa, administrativ teritorial, la 25.100 km², din care 20.900km² formeaza regiunea Odessa, formal in Ucraina, iar 4.200 km², formal, apartin Republicii Moldova, dar sub numele de, inca, RASS Moldoveneasca nistreana , constituie o enclava a Moscovei.

Nenorocire mare pentru minunatii nostri elitisti ! Parca ii aud cum urla: „De unde si pana unde, cazacii, romani? ”

Pai, hai sa vedem! „Cazac” sau, corect, „cosaq” inseamna in tatara „pribeag” si in turca „lotru”, cu alte cuvinte „haiduc”.

Cazacirea la pragurile Niprului a fost un fenomen similar celei din NV-ul spatiului romanesc, adica haiducirii din mlastinile Tisei – fuga taranilor romani de pe mosii in zonele de margine, in randul comunitatilor romanesti vechi dar rare din „No man’s land”.

Este vorba despre tarani romani, fugiti printre obsti satesti romanesti vechi aflate, in cazul „Ucrainei”, in zonele de margine sau de granita, disputate Tarii Moldovei, initial de Uniunea polono-lituaniana si de tatari, apoi de Imperiul Otoman si Rusia.

Zona vizata a fost „pragurile Niprului” („za porojie”), din care cel mai important poarta, si astazi, numele de VOLOSKII, adica „Romanesc”.

Aici, pe loc uscat, adica SEC, se facea adunarea de obste pentru deciziile importante, de unde numele de „SECE”.

Oamenii se ocupau cu agricultura, vanatoarea, pescuitul, apoi, ca oameni liberi cu drepturi militare, cu mercenariatul sau raziile pe cont propriu in teritoriile tataro-otomane si polone.

Militar, erau organizati pe „centurii” adica „sute”, de unde in pronuntie slava, „sotni”. Erau condusi de capitani, numiti dupa romanescul hatman (derivat din germanul hauptman) – atamani.

Fenomenul incepe datorita devastarilor provocate de razboaiele cu tatarii, turcii si polonii, spre sfarsitul domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504) si ia amploare in secolul XVI. In 1574, Cancelaria polona il informa pe Maximilian II de Habsburg (1564-1576) ca numitii cazaci sunt „nu numai din tinuturile noastre, ci si din cele ale Moscovei, Valahiei si din tarile Luminatiei voastre”, adica erau romani fugari de pretutindeni, inclusiv din Transilvania.

Acelasi fenomen se intampla dincolo de Nipru, intre Don si Nipru, cazacimea de pe Don fiind formata, insa, din rusi si romani colonizati din ratiuni militare, cu incepere din 1482-1487, de Moscova.

Este motivul pentru care, tot in 1574, mare vizir, Mehmed Sokoll, informa cancelariile europene ca „saraciti, s-au unit moldoveni, munteni si moscoviti si au facut multe pagube……… musulmanilor nostri”.

Un an mai tarziu, Stefan Bathory, principe al Transilvaniei (157-1583) si rege al Poloniei (1575-1586), ii informa pe Habsburgi ca, in ansamblu, cazacii de o parte si de alta a Niprului sunt„oameni proveniti din diferite popoare, rusi, romani si chiar supusi de-ai nostri”, adica polonezi si lituanieni. Cei de la pragurile Niprului, insa, declara Cancelaria polona, in 1578, sunt „cei mai rai dintre moldoveni”.

Pe unii dintre sefii „marginenilor” (ucrainenilor), polonezii au reusit sa-i atraga, prin cumparare cu ranguri boieresti, acestia ingrosand, prin deznationalizare, sleahta polona (familiile Ivanenco, Dumitrasco, Apostol, Afendie, Armasevski, Tomski, Brazuhi etc.). Majoritatea, insa, au ramas romani legati de domnia Tarii Moldovei.

Prima incercare de unificare a tuturor obstilor volohe cazacesti sub un singur hatman, a fost facuta de un os domnesc, pretendentul la tronul Moldovei in 1563, Dimitrie Wizniovietcki, nepot de fiica a lui Stefan cel Mare.

**A fost, insa, invins de Despot Voda, la 6 noiembrie, „la pod la Vercicani, pre Siret”,predat turcilor si executat in Galata.**

Romanii cazaci l-au adus, apoi, sub conducerea atamanilor Loboda si Nadabaicu (in falsele istorii…..Nelevaico), in 1572, pe unul de-al lor si l-au pus Domn – Ion Voda cel Cumplit (1572-1574). Abia fratele acestuia, insa, Ioan Nicoara Potcoava (Cretul), adus de atamanii Ceapa si Sah, avea sa impuna titlul, pentru un veac si jumatate, de Domn al Tarii Moldovei si capitan al Marginii.

A fost urmat de „domnisorii” si domnii Petru Cazacul, Constantin Potcoava, Constantin Lacusta, Petru Schiopul, Ioan Lungu din Lapusna, Ioan Cazacul, Stefan Razvan, Mihai Viteazul etc. pana la Gheorghe Duca.

Nefiind domni, ci doar hatmani (atamani) recunoscuti de intreaga cazacime, s-au ilustrat din vremea lui Ion Voda cel Cumplit si pana la sfarsit, pe langa cei mentionati, Ion Nadabaicu, urmat de Ion Grigore Loboda (1593-1597), pe care polonezii au vrut sa-l inlocuiasca cu Tihon Baibuza, apoi Samuila Chisca, Ion Sarcu, Ion Opara, Trofin Romanul (Volosanin), Ioan Sarpila, Timotei Zgura, Dumitru Hunu si, ultimul, Danila Apostol (1727-1734).

Seria atamanilor romani a fost intrerupta de Bogdan Hmelnitcki (1648-1654), boiernas polonez rasculat impotriva regelui, cel care a avut nefericita idee, in 1653, de alipire a „Marginii” la Rusia.

Si aceasta deoarece, nefiind roman, s-a incuscrit cu domnul si protectorul sau, Vasile Lupu (1634-1653), la disparitia acestuia fiind vanat si de polonezi si de turci.

Hmelnitcki era polonez, dar adjunctii sai erau Toader Loboda, polcovnic de Pereiaslav, Martin Puscariu de Poltava, Ioan Burla de Gdansk, Pavel Apostol de Mirgorod, Ieremia Ganju de Uman si Dumitrascu Raicea de Pereiaslav. In plus, sub el, comandantii Regimentului de elita cazacesc, „Slobodean”, adica al „Libertatii”, au fost generalii de brigada Dimitrie Bancescu si Varlaam Buhatel.

In tratativele cu Rusia, Hmelnitcki a folosit, pe post de diplomati, pe Pavel Apostol, Dumitrascu Raicea, Grigore Gamalie de Lubensk, Ion Ursu-capitan de Poltava si Grigore Cristofor- capitan de Raskov.

Cazacii romani. „Ucraina” – Tinutul Romanesc de ” la margine”

La sfarsitul sec.XVII, dupa Gheorghe Duca, succesiunea au asigurat-o hatmanii Stefan Movila, Dimitrie Cantacuzino si Ene Draghinici. Cazacii, marginenii sau „ucrainienii” romani au luptat, intre Nistru si Nipru, impotriva polonezilor, sub Bogdan si Timus Hmelnitcki, fiind considerati de Samuel Kussevicz, starostele de Lemberg, drept„urmasii dacilor si au puternice virtuti militare”.

In batalia de la Liov„cohortele de veterani ale dacilor transnistreni (Veteranae Dacorum Transnistrianorum) au luptat in centrul liniei de foc”.

In batalia de la Zborov (1649), numai cazaci transnistreni au fost 10.000, iar in cea de la Beresztecko (1651), 4000.

Ulterior, au luptat alaturi de suedezi, impotriva rusilor, participanad, sub conducerea lui Apostol Chigheci, cca. 8000 in batalia de la Leahovici (1706) si 4000 in batalia de la Poltava (1709).

Ultimul mare hataman, Danila Apostol, a fost comandantul regimentului de la Mirgorod, dupa tatal sau, Pavel Efrem si bunicul sau, Apostol.

Este descris de uzurpatorul sau, Mazepa, nu ca „ucrainean”, nu ca „moldovean” ci, clar, ca „roman”, drept „Apostol, de obarsie valaha, barbat din tata merituos in armata, ostas bun, din toti polcovnicii cel mai vechi, cel mai batran nobil, castigand cinstirea si dragostea tuturor regimentelor”.

A murit la Sorocinti, la 17 ianuarie 1734, succedandu-i fiul sau Petre, polcovnic de Lubni, care avea sa se integreze ca general de brigada in armata rusa.

Celalalt fiu, Pavel, polcovnic de Mirgorod, s-a casatorit in 1736, cu fiica generealului rus Matei Muraviov, urmasul sau fiind celebrul diplomat, scriitor si mason rus Ioan Muraviov Apostol (1762 – 1851).

„Ucraina” istorica asadar, sau teritoriile de „la Margine” ale Tarii Moldovei au insumat 44.500 km² (u Craina propriu-zisa) si 69.000 km² (Transnistria), adica un total de 113.500 km² de pamant romanesc, rapit Tarii Moldovei de Rusia.

Un teritoriu in care domnii Moldovei au intemeiat orasele intre Moghilau, pe Nistru (1600) si Oceakov, pe Nipru. Si-au stabilit garnizoanele la Lerici (1455), apoi la Caffa si Mangop (1473-1474), au dat danii boierilor (ex. boierii Jora sau Golia si Movila etc.). Toponimele si hidronimele romanesti au fost, in ultimele doua secole, slavizate, populatia supusa unui regim intens de deznationalizare, in special in epoca bolsevica, iar termenul „u Craina” a ajuns sa desemneze o alta realitate geopolitica si etnostatala, nu neaparat datorita Rusiei.

Ajunsa la Nistru in 1791, Rusia, prin Tarul Alexandru I, a incercat sa ia tot teritoriul ramas Moldovei, dar si Muntenia intreaga, dintr-o singura lovitura, in 1807, la tratativele cu Napoleon I.

Francezii s-au impotrivit la Tilsit, apoi la Erfurt, declarand ca principatele nu sunt teritorii turcesti, Rusia trebuind sa solicite, contra pacii, de la turci, teritorii din „Casa Islamului”. Asa s-a inventat termenul „Basarabia”.

Initial, astfel se numea o fisie ingusta de pamant, litorala Dunarii maritime, fosta „Vlahie” dunareana, pomenita in secolul sec.IX-XII de bizantini, de la varsarea Siretului, pana la Chilia, adjudecata, in 1343-1345, de domnul muntean, Basarab I si fiul sau, Nicolae Alexandru, de la Principele Dimitrie (tatar crestinat). In 1807-1809, rusii au scris pe harti „Basarabia”, intre Siret si Nistru, intre Chilia si Hotin, prezentandu-l drept teritoriu turcesc, cucerit de turci, de la unul, Stefan cel Mare, in 1484.

Cum francezilor li s-a parut suspecta aceasta Basarabie atat de mare, rusii si-au cerut scuze reducand „Basarabia” la teritoriul de 45.630 km², dintre Prut si Nistru, Chilia si Hotin.

Interesant este ca Circulara lui Alexandru I catre generalii armatei rusesti de ocupatie din Principatele Romane dateaza din 1807, cu cinci ani inainte de smulgerea (28 mai 1812) celei de a treia halci din trupul Tarii Moldovei.

Si mai interesant este faptul ca este deosebit de actuala, deoarece recomandarile se axeaza pe cunoasterea psihologiei colective si a tarelor elitei politice romanesti:

„Administrand Basarabia, trebuie cugetat sa se aseze fundamentele uni edificiu mai intins. Poporul acestei provincii trebuie sa primeasca binefacerile unei administratii parintesti si liberale, ca astfel sa fie atrasa, cu dibacie, atentia popoarelor limitrofe asupra fericirii ei.

Bulgarii, moldovenii, muntenii si sarbii au o patrie ……. sa le usuram calea sa o afle!Trebuie sa exaltam prin toate mijloacele aceste populatiuni spre a le aduce la telul ce ne propunem.

Pentru a ajunge la intemeierea unui stat slav, trebuie sa le promitem independenta, barbatilor influenti recompense pecuniare iar decoratiuni si titluri convenabile pentru ceilalti!”

„Basarabia” a fost rapita la 28 mai 1812 datorita manevrelor sefului spionajului rus pentru Europa de SE, Manuc Bey, ulterior refugiat si lichidat, la Hancesti, de mafia bancar financiara europeana deoarece voia transformarea noii provincii intr-o Elvetie a Orientului. „Libertatile” au durat doar pana la 28 februarie 1828, cand tarul Nicolae I a infiintat, prin decret, „Institutul pentru administrarea Oblastiei Basarabia” prin care autonomia a fost suprimata, institutiile romanesti suprimate si inlocuite cu cele guberniale, iar limba romana fost interzisa, fiind inlocuita de rusa (se putea folosi doar„in caz de necesitate”).

Restul teritoriului romanesc extracarpatic urma sa fie cucerit, tot pe bucati, Moldova dintre Prut si Siret, apoi cea dintre Siret si Carpati, la fel Muntenia si Oltenia, conform „Planului Prozorovski”, elaborat la 15 aprilie 1810, in vigoare si astazi, cele patru urmand sa devina gubernii in cadrul unei Federatii ruso-slave.

Ca sa extrapolam termenii, aceasta federatie prevedea urmatoarele „euroregiuni”:

Regatul Daciei, cu Muntenia, Moldova pana la Prut, Transilvania, Oltenia, Bucovina si Dobrogea cu Delta Dunarii;
Regatul Bulgariei, cu Rumelia si Macedonia;
Un Regat al Ungariei;
Un Regat Sirbo-Croato-Sloven;
Un Regat al Greciei cu Thessalonic;
Constantinopolul cu Stramtorile.

Proiectul a fost stopat de declansarea Revolutiei de la 1848 si de actiunea serviciilor germane si austriece, apoi austro-ungare care aveau propriile lor obiective pe seama Rusiei. In plina revolutie europeana republicana, serviciile germane si austriece au lansat, in Galitia, sloganul „ Nu sunteti rusi, ci ruteni.”, proclamand dreptul la existenta al „Republicii Rutene” de la Liov la Nipru.

Voiau sa ia Rusiei 1000.000 de km² inventand o „natiune culturala” in care sub numele de „rutean” sa intre, de-a valma, romani, fosti romani deznationalizati prin rusificare (fostii „pruteni” sau „brotnici” deveniti „ruteni”), rusi, polonezi, fosti romani deveniti polonezi prin deznationalizare (gorali), traci slavizati (hutanii sau hutulii), traci sau lituanieni, letoni, estoni, finlandezi, slovaci, tatari, greci si gotii, inca subzistand in Crimeea.

Reactia romanilor a fost prompta. Asa cum astazi se impotrivesc trimiterii de catre „ucraineni” sa lupte la Donetk, la 1848 s-au impotrivit „Miscarii rutenesti” din Galitia, cerand separarea Bucovinei de aceasta.

In 1849, Habsburgii au fost salvati in fata secesiunii nobililor unguri, botezata „revolutie”, de catre rezistenta armata a romanilor si interventia trupelor tariste.

Drept multumire, din 1850, „Miscarea ruteneasca” a devenit, nu numai sovin antirusa, ci si sovin antiromaneasca. In fruntea ei a fost pus fostul agent al lui Lajos Kossuth, hutanul Lucian Cobilita.

Dupa realizarea dualismului (1867), „Miscarea ruteneasca” a trecut la pregatirea secesiunii fata de Rusia a teritoriilor de la Vest de Caucaz, ideologi fiind evreii polonezii Markim Saskievici, Iacob Holovatki si Ivan Varghilovici.

Conceptul doctrinar era dreptul „natiunii rutene” la un „stat Rutenia” de 5 milioane de suflete, intre Muncaci si Nipru in care, in ceea ce ne priveste, pe langa teritoriile romanesti deja inglobate de rusi sau germani, urmau sa intre si Maramuresul intreg, nordul Ardealului si nordul a tot ceea ce mai ramasese din Moldova.

Adica ceea ce a incercat sa ne rapeasca, ulterior, Nikita Hrusciov, intre 1944 si 1954.

Prin manipulare sau cumparare cu promisiuni cu bani, elevii si studentii tineri de la Liov au fost organizati in Asociatia „Provita”, adica „Desteptarea”, o organizatie „ruteana” cu caracter violent antirus, antiroman si antipolon.

Replica rusa a venit, prin infiintarea, la Kiev, de catre Ohrana tarista, a unei asociatii „rutenesti”, prorusa, „HROMADA”.

In 1869, imparatul Franz Josef a intemeiat un serviciu special, cu fonduri imense, condus de contele Franz Stadion, sa orienteze miscarea PROVITA in directia secesiunii fata de Rusia dar si impotriva miscarilor de eliberare polona si romana.

Alaturi de el, in fruntea luptei pentru „limba ruteana”, „poporul rutean” si „Republica Rutenia”, s-au aflat, ca adjuncti, „rutenii” Popovici, Branzan si Cucuruz.

Ei au editat, la Liov, ziarele de propaganda „Holovna Rada Ruska” sau „Rada Swietojurka” si „Zorja Halycka”.

In 1894, l-au adus de la Kiev la Liov pe istoricul falsificator, Mihail Hrusevski. Sustinut de Miron Corduba, acesta a solicitat renuntarea la termenul de „rutean” si inlocuirea cu cel de „ucrainean”, adica „la marginean”.

Era o preluare dupa termenul de „ucrainti”, cum le spuneau, in graiul popular, romanii, „marginenilor” in general si, in mod deosebit, romanilor rusificati.

In 1894 asadar, Hrusevski si gasca lui sponsorizeaza serviciile austro-ungare la care s-au asociat cele germane, au inventat notiunile de popor, natiune si limba „ucrainene” („la marginene”), ba chiar si o istorie ucraineana, proiectand-o in trecut.

Tot ei au decis ca la viitoarea tara, „Ucraina”, sa fie atasate: Maramuresul intreg, de la nord de Viseu; tot teritoriul romanesc dintre Muntii Gutai si Apa Turului, tot Ardealul de Nord, Bucovina intreaga si nordul Basarabiei.

Oficial, in 1914, la Berlin, in perspectiva razboiului, Kaiser-ul Wilhelm II a infiintat si sponsorizat„Asociatia pentru eliberarea Ucrainei”, vizand secesiunea teritoriilor dintre Carpatii Padurosi si Caucaz, fata de Rusia. Se explica de ce razboiul a fost declansat in Galitia de catre fortele germano-austro-ungare.

La 27 februarie/12 martie 1917, s-a declansat revolutia in Rusia, tarul Nicolae II abdicand la 15 martie. Reactia germano-austro-ungara a fost prompta – organizarea, la Kiev, a Radei centrale, in frunte cu Mihail Hrusevski, care proclama autonomia largita a „Ucrainei” in cadrul Rusiei.

La 14 septembrie 1917, rusii au proclamat Republica. Germanii au reactionat prin aducerea lui Lenin, agentul lor, din Finlanda la Petrograd si sponsorizarea Insurectiei Bolsevice (25 octombrie/7 noiembrie).

Lenin le-a acordat dreptul la secesiune, prin „Declaratia drepturilor popoarelor din Rusia”(2/15 noiembrie 1917) si a dat mana libera Germaniei in teritoriile de Vest ale Imperiului fost tarist, prin Pacea de la Brest-Litovsk (20 noiembrie/3 decembrie).

Germania a construit imediat „Ucraina Mare” cu centrul la Kiev, ca baza de operatii, promitandu-i lui Hrusevski atasarea, ulterioara, a Transcarpatiei, Bucovinei, Galitiei si Basarabiei.

Reactia rusa s-a produs prin Stalin, comisar al guvernului, insarcinat cu „drepturile popoarelor”, care le-a declarat, imediat, „contrarevolutionare”, pe toate cele care si-au proclamat independenta si, la 11/24 decembrie 1917, la Harkov, a proclamat „Republica Sovietica Ucraineana”.

La 31 ianuarie 1918, Congresul General Unit al Sovietelor din Rusia a anulat „Declaratia drepturilor popoarelor”prin„Declaratia drepturilor poporului muncitor si exploatat”, iar recent infiintata Armata Rosie a zdrobit fortele lui Hrusevski, la Pskov, Talin si Narva. In mare graba, Germania si Austro-Ungaria au proclamat (9 februarie 1918) constituirea, din Galitia si Bucovina, a unui regat autonom in cadrul Austro-Ungariei si au smuls Kievului promisiunea de furnizare a unui milion de puduri de grau, contra sprijin militar.

Drept urmare, la 18 februarie 1918, trupele germano-austro-ungare au invadat „Ucraina” si au ocupat Kievul, restaurand autoritatea lui Hrusevski.

In sprijinul „democratiei” de atunci, englezii au organizat, la 3 marie 1918, desantul de la Murmansk, germanii profitand pentru a-l unge pe generalul Skoropadski, hatman al Ucrainei, la 30 aprilie 1918.

Au urmat evenimentele cunoscute care au condus la destramarea Austro-Ungariei, capitularea Germaniei si razboiul civil din spatiul rus, proiectat inca din 1912 de masoneria europeana, pentru anul 1920, drept „Teritoriu de experimenare a ideilor socialiste”.

In razboiul civil, romanii, fosti cazaci, au luptat, ca de obicei, atat de partea rusilor care i-au deznationalizat prin celebrii Frunza/Frunze si Ceapa/Ceapaev, cat si de partea „albilor”, ultimul ataman liber cunoscut in istorie fiind romanul Nestor Mahna, pe care noi l-am invatat in istoriile falsificate ca „ucraineanul” ….. „Mahno”.

La 29 noiembrie 1918, la Kiev s-a proclamat RSS Ucraineana, bolsevicii preluand, drept extrem de utila, nascocirea germano-austro-ungara.

Acesteia aveau sa-i ataseze si alte teritorii romanesti, dar si teritorii rusesti in partea de rasarit, facand ca lucrurile sa fie aproape imposibil de descalcit astazi.

Sursa: Col.(r) dr. Mircea DOGARU/ dogaru-mircea.blogspot.ro/

Fătarea la iepuroaică şi îngrijirea puilor

2018-03-03T08:36:00.003-08:00

Durata gestaţiei la iepuroaică este de 28-34 de zile, dar cele mai bune rezultate se obţin când fătarea are loc la 30-31 de zile de la împerechere. Durata gestaţiei este mai mare la femelele care fată un număr mai mic de produşi şi la femelele din rasele mari. Cu 3-4 zile înainte de fătare se elimină din furajare concentratele, iar dacă iepuroaica nu şi-a pregătit cuibul acesta este amenajat din paie curate şi păr tuns de pe abdomenul femelei sau vată.

În perioada de gestaţie iepuroaica este foarte sensibilă la zgomote. Pentru acest motiv trebuie să i se asigure un climat calm, de linişte, care să îi creeze senzaţia de izolare şi siguranţă; în caz contrar se pot produce avorturi.

Fătarea are loc de obicei noaptea sau în primele ore ale dimineţii şi durează 20-30 de minute, după care mama desface cu dinţii învelişul embrionar şi taie cordonul ombilical al fiecărui pui. Apoi linge puii şi îi aşază în apropierea sfârcurilor pentru a-i determina să sugă, după care îi acoperă cu părul smuls de pe abdomen. După 15-20 de minute de la fătare iepuroaica elimină placenta, pe care o consumă imediat, ceea ce stimulează producţia de lapte. A doua zi după fătare cuibul se controlează, se elimină resturile placentare şi eventualii pui morţi. Puii supranumeroşi (peste 8 capete) se repartizează la alte femele cu mai puţini pui, cunoscut fiind că iepuroaica are 8 sfârcuri care asigură alăptarea. Intervenţia se face prin separarea din cuib a iepuroaicei cu ajutorul unei cuşti mobile (de serviciu). Pentru a asigura adopţiunea se recomandă ca viitoarele doici să fie şi ele îndepărtate din cuib circa 30 de minute, timp în care puii străini împrumută mirosul puilor gazdă. Un alt procedeu privind adoptarea mai uşoară a puilor de către mama-doică este acela prin care se pune pe aceştia păr din cuibul în care au fost transferaţi. Pentru a nu imprima mirosuri străine puilor, toate intervenţiile îngrijitorului în cuşca de fătare vor fi făcute numai după spălarea şi dezinfecţia mâinilor.

La readucerea în cuib a iepuroaicei căreia i s-au luat puii supranumeroşi ea trebuie să găsească hrană şi apă deoarece în timpul fătării femelele pierd o mare cantitate de apă, organismul se deshidratează şi îşi mănâncă puii dacă nu li se asigură suficientă apă.

Unele mame îşi resping puii şi refuză să-i îngrijească ca urmare a instalării căldurilor imediat după fătare. Această deficienţă se remediază prin permiterea împerecherii femelei respective.

Hrănirea şi îngrijirea după fătare

Pentru menţinerea în viaţă a puilor fătaţi, hrănirea şi îngrijirea atât a iepuroaicelor cât şi a puilor în perioada de alăptare au o mare importanţă. Când iepuroaica este hrănită corespunzător ea are lapte suficient, puii au pielea lucioasă, iar abdomenul este plin şi rotund. Perioada de creştere a puilor până la înţărcare poate fi împărţită în două etape: prima, de la naştere până la vârsta de 21 zile, când puii sunt hrăniţi numai cu lapte matern, şi a doua, de la vârsta de 3 săptămâni până la înţărcare când, pe lângă laptele matern, puii încep să consume şi hrană suplimentară.

Alăptarea se face o dată pe zi, în general dimineaţa, şi durează 4-5 minute. În timpul suptului puii primesc 6-8 g lapte pe cap, în primele zile, cantitate ce creşte treptat până la 30-35 g/cap/zi, la vârsta de 18-20 zile. După 21 de zile producţia de lapte a mamei scade, iar puii încep să consume furaje şi apă. Acum le apar primii dinţi, cuibul se desfiinţează, paiele se scot, iar puii rămân pe grilaj.

Începând de la această vârstă puilor li se poate administra hrană fluidă, pâine înmuiată în lapte diluat, la care se mai adaugă câte 10-15 g de nutreţuri concentrate pe zi sub formă de pastă umedă.

În sistemul intensiv de creştere înţărcarea puilor se face la 28-30 de zile, pentru a evita suprapunerea stresului de înţărcare cu cel de năpârlire. Înţărcarea se face în aceeaşi zi, la toate femelele din hală sau compartiment, ai căror produşi au împlinit 28 zile de la fătare. Nu se recomandă înţărcarea treptată sau prin extracţie. Se recomandă încălzirea compartimentului pentru tineret cu 2-3 zile înainte de populare pentru a asigura o temperatură de 23-24°C în prima săptămână. În sistemul semiintensiv de creştere din gospodăriile familiale înţărcarea puilor se face la vârsta de 38-45 de zile. Înţărcarea se face în mod treptat, cu izolarea de mama lor în timpul zilei (3-4 zile la rând) şi lăsarea să sugă numai noaptea. În aceste zile li se va administra pâine înmuiată în zer sau lapte, amestec umed de uruieli (la discreţie), lucernă şi trifoi pălit. În mod obişnuit, se înţarcă la vârsta de 4 săptămâni puii destinaţi producţiei de carne, iar la 8 săptămâni cei destinaţi reproducţiei. Puii înţărcaţi de la aceeaşi mamă se cazează împreună, în continuare, în cuşca pentru tineret. În fiecare cuşcă se introduc câte 7 pui înţărcaţi. Dacă numărul puilor este mai mic de 7, aceştia vor fi introduşi în cuşcă cu alţi produşi, cu acelaşi grad de dezvoltare.

Ca urmare a stresului de înţărcare pot apărea tulburări digestive, ce determină uneori pierderi mari. În cazul apariţiei diareii, se suprimă furajul concentrat timp de 24 ore şi se administrează paie şi apă acidulată cu oţet din vin (10-15 ml la 1 litru de apă).

Hrănirea tineretului înţărcat se face la discreţie. Pe lângă nutreţurile combinate se vor administra substanţe minerale solubile în apa de băut. În sistemul gospodăresc de creştere hrănirea tineretului înţărcat se face cu suculente (cartofi, sfeclă furajeră, morcovi, pepeni) tocate şi amestecate cu făină de fân sau tărâţe; furaje verzi pălite (trifoi, lucernă, iarbă din livadă, varză, spanac); concentrate (orz, ovăz, porumb uruit); fibroase (fân de lucernă, de trifoi, sparcetă etc.). Apa potabilă la temperatura de 14-16°C va fi asigurată în permanenţă şi schimbată de câte ori este nevoie.

Zilnic se verifică starea de sănătate generală a tineretului, consumul de furaje şi se curăţă hrănitorile de resturile neconsumate.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

Lumeasatului

Orgoliul

2018-03-03T08:06:00.001-08:00

Sunt foarte putini oameni cãrora le place sã audã vorbindu-se despre orgoliu. N-am întâlnit încã pe nimeni care sã fi reusit sã-l stãpâneascã în întregime.Orgoliul este una dintre numeroasele manifestãri ale fricii, dar acesta are si o laturã care tine de aspiratia spre perfectiune a omului. Acesta este constient de perfectiunea divinã care existã în el, dar o exploateazã în mod gresit din dorinta de a avea întotdeauna dreptate, în detrimentul celorlalti. Orgoliul este o gresealã a planului mental, a intelectului.

Orgoliosul se recunoaste dupã felul în care vrea, în orice împrejurare, sã aibã dreptate si sã le arate celor din jur cã ei gresesc. Vrea sã dea impresia cã el este singurul câstigãtor. Dar puterea ce pare sã vinã din orgoliu nu este decât o iluzie, cãci, în realitate, orgoliosul pierde întotdeauna. Se spune cãorgoliul este cea mai mare nenorocire a umanitãtii. El stã la originea marilor tulburãri din viata socialã, a rivalitãtii între popoare, a rãzboaielor, intrigilor, urii si ranchiunei manifestate fatã de altii. Orgoliul dã nastere la ambitii pentru putere, dar înãspreste inima si ne împiedicã sã ne iubim semenii. Orgoliosul este convins cã el e întotdeauna drept si ceilalti nu. A încerca sã schimbi pe cineva e o formã de orgoliu.Când, în sinea ta, crezi cã esti corect si ai dreptate în comparatie cu altul care, dupã tine, nu numai cã greseste, dar modul lui de gândire e complet deplasat, tu esti singurul care are de pierdut.

Dacã te lasi stãpânit de orgoliu, asta te va costa foarte mult în ceea ce priveste dragostea, relatiile, sãnãtatea si fericirea! Oare chiar meritã?

„Profilul psihologic” al orgoliului

Orgoliosul e cel care se cunoaste cel mai putin pe sine. E atât de plin de el, încât orice tentativã de a-l lãmuri va fi sortitã esecului. Nu vrea sã stie nimic. Nu suportã sã fie contrazis. Îi place compania oamenilor care îl flateazã. Binele pe care-l înfãptuieste cineva cu dorinta secretã de a fi aplaudat si glorificat se întoarce întotdeauna împotriva autorului sãu. Din acest motiv, atâtia oameni încep un lucru cu bune intentii care, în final, se întorc împotriva lor, cãci, pe parcurs, orgoliul a pus stãpânire pe ei.

Existã douã forme de orgoliu: mental si spiritual.

Orgoliul mental îl caracterizeazã pe cel care crede cã stie totul. De îndatã ce i se pun la îndoialã cunostintele, orgoliul iese la suprafatã si acesta este începutul unei îndelungi lupte obstinate pentru a-l face pe interlocutor sã-i înteleagã punctul de vedere. Îl putem recunoaste pe orgolios dupã felul lui de a fi. Vorbeste repede, într-un stil grãbit. Vrea cu orice pret sã aibã dreptate si încearcã în toate felurile sã se facã înteles.

O latã trãsãturã specificã orgoliosului este folosirea în mod curent a cuvintelor: „Da, stiam”. El stie totul. Dacã într-adevãr stie totul, de ce se simte obligat sã spunã? Ti se întâmplã de multe ori sã rostesti aceastã frazã? În aceastã situatie, cel mai important este sã fii tu însuti convins cã stii. Tu si numai tu!

Dacã ai fost întrebat „Stiai?”, era cu totul altceva. Era o întrebare care astepta un rãspuns. Nevoia de a spune cã stiai ceva, fãrã a fi fost întrebat, se naste din orgoliu.

Orgoliul te face sã rezisti oricãrei transformãri interioare. Orgoliul incearcã mereu sã te împiedice sã-l vezi pe Dumnezeu în fiecare om, sã ierti, sã-ti exprimi emotiile si sentimentele, sã fii tu cu adevãrat, sã înveti sã te cunosti si sã evoluezi.

Dacã în prezent esti supãrat pe cineva si simti cã ti-e imposibil sã-i ceri iertare, în primul rând fiindcã-i porti picã si fiindcã n-ai încercat sã recunosti dragostea în gesturile sau cuvintele sale, înseamnã cã lasi orgoliul sã te împiedice. Probabil gândesti în felul urmãtor: „Dar dacã i-as cere iertare, asta ar însemna, nici mai mult nici mai putin, sã-i dau dreptate si sã recunosc cã am gresit!”

Încearcã sã privesti orgoliul ca pe o entitate exterioarã care nu vrea decât sã te influenteze. Imagineazã-ti cã e o voce din capul tãu care te deranjeazã continuu si nu te lasã sã trãiesti. Hotãrãste cã, de acum înainte, vrei sã-ti dirijezi singur viata, fãrã a mai asculta de vocea aceea.

Orgoliul tãu va face orice pentru a supravietui. Se va întoarce împotriva ta din momentul în care ai hotãrât cã vrei sã-l stãpânesti. Te va ataca mai ales în primele sãptãmâni ce urmeazã deciziei tale. Dupã observatiile si experientele personale, pot sã-ti spun cã în primele trei sãptãmâni va fi cel mai rãu. Apoi, treptat, rezistenta sa începe sã slãbeascã si totul devine mult mai usor.

Orgoliului îi este fricã. Îl putem compara cu o vecinã care vine mereu la tine sã-ti împuie capul cu povesti înfricosãtoare. Tu o lasi sã te ameteascã astfel în orice moment al zilei. Când, în sfârsit, te decizi sã-i spui: „Pleacã de aici, nu mai am chef de povestile tale”, ea intrã în panicã. Îsi pierde teritoriul unde putea oricând sã se defuleze. Dar va reveni, pentru a verifica adevãrul spuselor tale. Asa se întâmplã si cu orgoliul. O vreme va face orice ca sã supravietuiascã, pentru a dispãrea apoi cu totul. Trebuie sã rãmâi în permanentã atent, sã fii stãpân pe situatie.

E bine sã fii mai constient, pentru cã omul e în general foarte orgolios. Nu ne putem debarasa de azi pe mâine de aceastã boalã care existã de generatii întregi. Începe prin a câstiga mici victorii în fiecare zi, fãcând acte de dragoste!

Orgoliul reprezintã de fapt exaltarea eului inferior, a personalitãtii, în contradictie cu eul superior, individualitatea. Pe mãsurã ce o vei dezvolta pe aceasta din urmã, orgoliul va avea tot mai putinã putere asupra ta.

Orgoliul spiritual

Atentie si la orgoliul spiritual! Pe mãsurã ce o persoanã evolueazã, ea devine tot mai constientã si pericolul de a se lãsa stãpânitã de orgoliu va fi tot mai mare. Începe sã se simtã superioarã celorlalti: „Eu sunt mai bun decât tine. El nu e atât de evoluat ca mine”. Aceste gânduri se nasc din orgoliul spiritual. Am cunoscut persoane care atinseserã un grad de evolutie ridicat dar, în momentul în care era vorba sã le fie de folos altora, s-au lãsat stãpânite de orgoliu si totul s-a întors împotriva lor.

Este foarte important sã fii atent în special când devii mai constient. Faptul cã ai ajuns la un nivel mai ridicat decât altcineva nu înseamnã neapãrat cã acesta îti este inferior. Gradul lui de constiintã e inferior, dar puritatea sufletului sãu e la fel de perfectã ca a ta. Numai exprimarea e diferitã.

Dacã îi privesti pe ceilalti ca fiind mai mici decât tine e ca si cum te-ai compara cu un elefant si i-ai considera pe ceilalti niste soareci. Crezi cã un elefant e mai valoros, ca animal, decât un soarece? E primejdios sã gândesti astfel. E ca si cum ai spune cã tu esti Dumnezeu si celãlalt nu. Dar trebuie sã-l vezi pe Dumnezeu în fiecare om!

Stapinirea orgoliului

Ceea ce face deosebit de dificilã munca pentru stãpânirea orgoliului este faptul cã, de îndatã ce cineva se lasã cuprins de orgoliu, aceasta tinde sã scoatã la ivealã si orgoliul celuilalt. Când doi orgoliosi se înfruntã, rezultatul este inevitabil „doi învinsi”.

Cel mai bun mijloc de a învãta sã-ti stãpânesti orgoliul atunci când discuti cu cineva care tine neapãrat sã aibã dreptate este sã nu te încãpãtânezi. Acceptã ideea cã, în momentul respectiv partenerul tãu de discutie detine un adevãr important pentru el. la fel de important ca al tãu. Cine are dreptate? Amândoi, fãrã îndoialã.

Deci, accepti în forul tãu interior cã celãlalt are dreptate, dar cã si adevãrul tãu e la fel de important. Îti sugerez sã-i rãspunzi urmãtoarele: „Accept punctul tãu de vedere, chiar dacã este diferit de al meu si chiar dacã nu-l înteleg. Accept cã pentru tine e important”. Celãlalt va fi complet nãucit. Orgoliosul vrea întotdeauna sã câstige, sã aibã dreptate, sã aibã impresia cã celãlalt a pierdut. Dar, dupã aceste cuvinte, se va gãsi într-o situatie în care adevãrul sãu este acceptat fãrã ca celãlalt sã piardã. Vorbindu-i astfel, eviti sã te certi cu el sau sã i te supui.

Supunerea înseamnã a-ti schimba punctul de vedere pentru a fi de acord cu celãlalt. Si în acest caz, amândoi aveti de pierdut: tu fiindcã, supunându-te, ai impresia cã ti-ai pierdut toatã energia, si celãlalt, care se crede câstigãtor, dar si-a câstigat o falsã putere. Puterea lui trebuie sã vinã din el însusi, nu din ceilalti. Oricine câstigã prin orgoliu este în mod automat un învins.

Falsa umilinta

Contrariul orgoliului îl reprezintã umilinta. Dar, atentie, multi oameni se considerã umili pentru a-si ascunde teama, cãci în realitate ei sunt slabi. Le e atât de teamã sã nu greseascã, încât se supun de bunã voie. Dã-le putere si vei vedea cã se schimbã imediat; umilinta lor dispare ca prin farmec… Este ceea ce numim falsã umilintã.

Sunt si oameni care se umilesc mereu si nu-si pot accepta talentele si calitãtile. Se simt foarte încurcati când cineva le face un compliment. Fac totul cu umilintã… Si asta este tot falsã umilintã, de fapt, tot o formã de orgoliu.

Cel mai bine este sã te compari cu cei care-ti sunt cu mult superiori si sã-ti dai seama cã, pur si simplu, ei stiu mai bine sã-l exprime pe Dumnezeu. Astfel realizezi cã mereu mai ai ceva de învãtat si accepti mai usor cã orice om e atât de perfect pe cât poate fi el.

Orgoliul atrage dupã sine ipocrizia, vanitatea, setea de putere si alte stãri de spirit care nu sunt benefice.Existã douã forme de ipocrizie: cea a omului puternic care se dã drept un oarecare si cea a omului obisnuit care se dã mare. Ambele forme ne pun în încurcãturã: unul prin falsã umilintã, celãlalt prin vanitate.

Dacã te lasi stãpânit de orgoliu, asta te va costa foarte mult în ceea ce priveste dragostea, relatiile, sãnãtatea si fericirea! Oare chiar meritã?

Dacã orgoliosul ar stii ce-l asteaptã dupã moarte… si ce îsi pregãteste pentru viata viitoare…! Acestea nu sint rinduri despre spiritism, dar e bine sã reflectezi la tot ce ti-am spus. De aceea e important sã-ti stãpânesti orgoliul, sã devii mai constient de motivatiile tale. Vrei sã te bucuri de glorie si sã fii flatat de ceilalti? Dacã e asa, totul se va întoarce împotriva ta. E chiar asa de important sã ai întotdeauna dreptate? Observã cât te poate costa asta!

Poate ajuti pe cineva în speranta cã-ti va spune cât esti de bun si de minunat? Speri ca ajutorul pe care-l dai sã fie strigat în gura mare pe stradã, de toatã lumea? Observã ce se întâmplã cu tine! Sã presupunem cã ai ajutat pe cineva, dar persoana respectivã ti s-a pãrut ingratã, nerecunoscãtoare. Nici mãcar nu ti-a multumit, în schimb a început sã povesteascã tuturor cum si-a luat viata în propriile mâini si, astfel, s-a schimbat nebãnuit de mult. Despre ajutorul tãu n-a suflat nici o vorbã! Te demoralizeazã, nu-i asa! Ai fi preferat sã spunã cã totul ti se datoreazã tie? A astepta recunostintã din partea cuiva este o formã de orgoliu.

Poate vei fi tulburat citind aceste rânduri, dându-ti seama cât esti de orgolios!Dar scopul meu nu este sã te tulbur, ci sã te fac sã devii constient. Dacã îti vei da seama cã esti o persoanã orgolioasã, e vremea sã începi sã lupti cu orgoliul tãu, cãci el este cel care te împiedicã sã iubesti.

Tot mai multi oameni sunt afectati de boli grave de inimã cum ar fi scleroza multiplã. Orgoliul face ravagii. Ideal pentru ei ar fi sã-si lase inima liberã sã iubeascã. Sã fie mai putin duri fatã de ei însisi si fatã de ceilalti.

Latura mentalã trebuie folositã pentru a evolua si nu pentru a te umili pe tine si pe altii. Sinceritatea te va face sã trãiesti o fericire cu mult mai mare decât aceea de a avea totdeauna dreptate.

Dacã îti vei da seama cã n-ai tãiat legãturile cu pãrintii tãi, dupã ce ai trecut printr-o asemenea fazã, si încã eziti sã o faci, e un semn de orgoliu. A cere iertare si a-ti arãta dragostea fatã de cineva nu te face sã pierzi nimic. Toti cei implicati sunt atât de perfecti pe cât stiu sã fie. Fiecare a fãcut asa cum s-a priceput mai bine. Pur si simplu, n-a stiut sã-si exprime dragostea.Pentru a o lua de la început, unul sau altul trebuie sã-si deschidã inima si sã-si lase orgoliul deoparte. E cel mai bun lucru pe care îl poate face un om pentru celãlalt. A gândi sau a vorbi cu capul e o formã de orgoliu. În acel moment intri în contact cu mintea celuilalt si el îti rãspunde tot cu capul, nu cu inima.

Solutia: iubirea

Totul revine mereu la acelasi lucru: dragostea. Fiecare semn de dragoste sfârseste prin a rezolva toate problemele si transformã totul în viatã.Dragostea are o mare putere de vindecare fizicã, mentalã, emotionalã si spiritualã.

Acum îti dai seama probabil cã în spatele orgoliului se ascunde întotdeauna frica. Frica de a nu fi iubit, de a fi respins, judecat, criticat. Tema de a nu fi la înãltime într-o situatie, teama de a pierde pe cineva sau ceva. Dacã ai de-a face cu o persoanã orgolioasã, încearcã sã observi toatã suferinta si teama ascunse în comportamentul sãu. Poate cã va încerca sã te schimbe, sã-ti provoace teamã prin atitudinea sa autoritarã, transantã. Dar sã nu te lasi impresionat, cãci în realitate este, probabil, mai speriatã decât tine. Nu încerca sã-i rãspunzi tot cu mintea. Vãzându-i suferinta, vei fi în mãsurã sã ajungi la inima ei.

Exercitiu

La sfârsitul acestor rinduri, te sfãtuiesc sã faci o retrospectivã a ultimelor trei zile.

Scrie tot ce-ti amintesti în legãturã cu contactele pe cate le-ai avut (ci cei apropiati sau cu altii) – prin gânduri, vorbe sau fapte.

Fii sincer cu tine însuti. Nimeni nu se va uita pe foaia ta de hârtie. Dacã vrei, arde-o dupã ce ai terminat. Observã de câte ori te-ai lãsat stãpânit de orgoliu. Poate fi vorba despre orgoliu mental: „Eu stiu mai bine”, sau „Eu sunt mai bun”.

Exercitiul n-a fost conceput pentru a te face sã te simti vinovat, ci pentru a te ajuta sã devii constient, sã-ti dai seama unde esti si ce hotãrâre trebuie sã iei. Observã cât te-a costat în ceea ce priveste sãnãtatea, linistea interioarã, relatiile, fericirea, dragostea fatã de ceilalti. Esti pregãtit sã plãtesti în continuare acest pret?

Când vei termina lista, studiazã fiecare situatie si du-te sã vorbesti cu persoana în cauzã. Dacã e cazul sã-ti ceri iertare, fã-o. Explicã-i faptul cã te-ai lãsat dominat de orgoliu. Spune-i cã nu erai cu adevãrat tu cel care-i vorbeai, cã totul venea din orgoliu. Mãrturiseste-i cã ai decis sã fii propriul tãu stãpân, dar va trebui sã aibã rãbdare cu tine, cãci nimic nu se poate face de azi pe mâine. Acest semn de dragoste te va ajuta, crede-mã.

Iatã afirmatia pe care trebuie s-o repeti cât mai des posibil:

Ma accept cu orgoliul meu si ma eliberez treptat de el, incercind sa-l vad pe Dumnezeu in toti cei ce ma inconjoara!

LISE BOURBEAU

Orgoliul

Cinci semne că te cerți cu un psihopat

2018-03-03T07:43:00.001-08:00

Şansele ca fiecare dintre noi să aibă cel puțin un psihopat în jur sunt foarte mari, însă este foarte dificil să identifici persoanele care suferă de această boală. Psihopații constituie 1% din populația lumii și, contrar a ceea ce credem noi, cei mai mulți nu sunt criminali în serie sau periculoși până în punctul în care ar face rău fizic cuiva. De regulă, ei sunt oameni foarte manipulatori și nu simt niciodată remușcări, ceea ce îi face, într-adevăr, capabili de tot felul de fapte prin care îi rănesc pe ceilalți.

Descoperă mai jos câteva simptome clare ale psihopatiei, ca să poți să identifici și tu persoanele care au această problemă.

Simptomele psihopatiei

Psihopații sunt adevărați „cameleoni” când vine vorba de situații sociale. Ei sunt experți în adaptare, putând să își schimbe complet comportamentul pentru a obține ceea ce vor (bani, sex, atenție, faimă etc.). Pentru că au o abilitate aparte de a-i face pe ceilalți să se simtă minunat, psihopații sunt percepuți ca șarmanți, inocenți și „de viață”.

Însă există și o latură a lor pe care noi nu o vedem. Un psihopat își dă arama pe față abia atunci când se simte plictisit sau amenințat. Acelea sunt momentele când pot stârni niște certuri enorme. De obicei, cearta pornește de la ceva ce ei au făcut, care te-a rănit, dar după puțin timp îți dai seama că tu ești cea care se apăra, de parcă tu ai fi greșit.

Atunci când te cerți cu cineva, fii atentă la aceste simptome ale psihopatiei și ține minte că nu ai cum să „câștigi” cearta cu o astfel de persoană:

1. Psihopații mint și găsesc mereu scuze. Desigur, orice om face acest lucru din când în când, dar nu la nivelul la care o face un psihopat. De fapt, dacă studiezi cu atenție comportamentul unui psihopat, vei vedea că faptele nu sunt niciodată în concordanță cu vorbele. Un psihopat te va dezamăgi de atâtea ori, încât te vei simți ușurată dacă face ceva decent. De altfel, vei constata că începi să te simți recunoscătoare pentru actele mediocre, pentru că prea des fac ceva scandalos.

2. Au un ton arogant și te fac să te simți ca un nimeni. Dacă atunci când sunt interesați au darul de a te face să te simți specială, psihopații schimbă rapid registrul atunci când nu mai au nevoie de tine sau când te cerți cu ei. Vei fi șocată de tonul lor arogant și de faptul că reușesc să te facă să te simți ca ultimul om de pe planetă, ajungând chiar să își bată joc de tine, testând cât de departe pot merge cu jignirile. Când nu mai reziști și izbucnești, ridică disprețuitori din sprâncene și îți spun să te calmezi sau se prefac dezamăgiți.

3. În timp ce se ceartă, par să aibă mai multe personalități. Iată un simptom clar al psihopatiei la care trebuie să fii atentă: în timpul discuției aprinse, psihopatul va avea schimbări bruște de comportament. Va fi foarte dur, apoi mieros, violent în vorbire, copilăros etc. Dacă începi să îi detectezi tacticile, va încerca să te „îmbuneze” cu vorbe dulci și va încerca să te flateze. Dacă nu funcționează, brusc va începe să te jignească. Aceste lucruri se întâmplă pentru că un psihopat ar face orice ca să te manipuleze și să te facă să cedezi, apelând la șantaj emoțional și alte tertipuri, în loc să folosească logica și argumentarea.

4. Joacă rolul victimei cu măiestrie. Aceasta este cartea pe care o joacă cel mai des, fiind, de fapt, asul din mânecă pentru psihopați. Un psihopat va încerca să își justifice comportamentul prin ceva ce i s-a întâmplat și l-a „marcat”, aducând mereu vorba de întâmplarea respectivă. În timpul discuției în contradictoriu, el va încerca să sublinieze că tu ai greșit de fapt și că este nedreptațit. Psihopații se plâng constant că sunt abuzați emoțional de ceilalți, dar, de fapt, ei sunt cei care abuzează încontinuu. Citește mai multe despre abuzul emoțional, ca să poți să îl identifici mai ușor!

5. Nu par să înțeleagă sentimente umane elementare. Deși simulează foarte bine sensibilitatea, în momentul unei discuții în contradictoriu, vei observa cu surprindere că par, pur și simplu, să nu înțeleagă emoții umane normale. Asta se întâmplă pentru că le lipsește empatia și tot ceea ce par să simtă este doar un rol pe care îl joacă foarte bine. Din cauza bolii de care suferă, un psihopat nu poate să aibă decât foarte puține emoții, cea de bază fiind furia.

Dacă identifici simptomele psihopatiei la persoana cu care te cerți, este clar că singura soluție este să te retragi din discuție, pentru că nu ai cum să câștigi. Așadar, în loc să cazi în capcană, zâmbește, dă din cap și vezi-ți de viață!

divahair

Fătarea la iepurii de casă. Îngrijirea iepuroaicei și a puilor

2018-03-03T01:19:00.000-08:00

Fătarea iepuroaicelor este unul dintre momentele cele mai importante în activitatea de creștere a iepurilor. Fermierii cu experiență știu că sunt câteva reguli menite să ajute femela-iepure să fete ușor, dar și ca apoi să aibă grijă de puii nou-născuți, reducând astfel riscul lor de mortalitate.

După împerechere, verificarea prezenței la iepuroaică se poate face după circa o săptămână sau circa 14 zile. Testul constă în plasarea iepuroaicei din nou în cușcă cu iepurele-mascul iar dacă nu se mai împerechează, atunci este semn că ea este deja gestantă. Această metodă este considerată însă riscantă pentru că unele femele pot accepta și a doua împerechere, având uterul în formă de Y și o posibilă primă gestație într-un corn. A doua s-ar produce în al doilea corn și ar conduce la probleme de fătare și pui născuți prematur.

După 14 zile – nu mai devreme se poate face și o verificare mai sigură prin palparea atentă a abdomenului. Dacă cu degetele se pot simți mici formațiuni ca niște boabe de strugure, atunci este semn că iepuroaica este gestantă și aceia sunt viitorii pui.

De la montă și până la fătare, gestația iepuroaicei este, în medie, de 30-32 de zile. Crescătorii se pot așteptă la un număr între 2 și 12 pui la o fătare (în medie sunt 7 pui, dar pot fi și mai mulți de 12), iar pentru dezvoltarea normală a fetușilor este nevoie de câteva condiții minime pentru femelă. Astfel, iepuroaica gestantă trebuie să aibă în permanentă apă proaspătă, și un așternut curat și uscat. Adăpostul trebuie păstrat curat și să fie bine ventilat, iar iepuroaica va primi rații nutritive complete, cu nutrețuri de cea mai bună calitate.

Fătarea la iepuri. Pregătirea cuibului

Pregătirea cuibului pentru fătarea iepuroaicei se face cu patru zile înainte de momentul fătării când se pune și o cutie în cușca femelei. Se folosesc paie curate și fân după o curățare prealabilă a adăpostului.

Cu 2-3 zile înainte de fătare se face o reducere a hranei femelei – reducere progresivă, ceea ca o va ajuta să fete mai ușor și să prevină apariția mamitei.

Când se pregătește să fete, iepuroaica va începe să își smulgă părul de pe abdomen și să își amenajeze cuibul.

Fătarea la iepuri. Se petrece pe timpul nopții

Iepuroaica preferă să fete pe durata nopții, uneori la ore mici ale dimineții, tot evenimentul având o durată între 15 și 30 de minute. După fătare, este important ca ea să aibă în cușcă apă și hrană.

Imediat după ce a fătat, iepuroaica desface învelișul embrionar și taie cu dinții cordonul ombilical al fiecărui iepuraș. Ea își linge apoi puii și îi pune lângă sfârcuri, pentru a-i determina să sugă. La scurt timp după fătare, iepuroaica elimină și placenta pe care o consumă imediat.

Fătarea la iepuri. O femelă poată să alăpteze cel mult opt pui

Iepuroaica are doar 8 mameloane, așa că nu poate hrăni mai mult de 8 pui. Dacă se nasc mai mulți sau din anumite motive, mama-iepure moare după naștere, iepurașii pentru care nu se poate asigura hrănirea cu lapte matern sunt puși în cușca altei iepuroaice care a făcut mai puțini pui. Atenție! Introducerea puilor străini în cușca celeilalte iepuroaice se face în absența acesteia și numai după ce crescătorul s-a frecat pe mâini cu o plantă mirositoare (mentă, pătrunjel, țelină, oregano etc.) cu care va freca și capul iepuroaicei care va alăpta. Astfel, aceasta nu va simți că puii aduși în boxa ei au fost fătați de altă femelă pentru că ei poartă același miros ca și ea.

Iepurașii se nasc cu ochii închiși și sunt lipsiți de păr. Cântăresc până în 100 de grame fiecare, cam 50-70 de grame, și vor fi acoperiți de iepuroaică cu părul pe care și l-a smuls, pentru a le ține de cald.

Fătarea la iepuri. Verificarea cuibului și a puilor

Verificarea cuibului se dace la circa o zi de la fătare, după ce iepuroaica este mutată în altă cușcă – se numără puii și se înlătură cei care au pierit. Atenție! Înainte de a umbla la cuib, este important să se folosească mănuși sau să fie spălate mâinile cu un săpun fără miros, astfel încât iepuroaica să nu simtă miros străin pe pui. Dacă se întâmplă acest lucru, ea s-ar putea să îi înstrăineze și să refuze a-i mai alăpta.

Un pui de iepure viabil este cald, cu mișcări vioaie și cu un apetit foarte bun. Cei cu probleme au temperatura corpului mai scăzută, mișcări slabe și o piele ce prezintă cute.

Se recomandă ca verificarea cuibului să fie făcută de mai multe ori după fătare și să se acorde o atenție deosebită asigurării liniștii. Dacă iepuroaica este stresată de zgomote precum lătratul câinelui poate avea tendința de conservare a speciei și să își mănânce puii. Același risc este prezent și dacă în zona cuibului iepuroaica simte prezența șoarecilor sau șobolanilor.

Alte cauze ale canibalismului pot fi anumite carențe în alimentația din perioada gestanței sau lipsa apei imediat după fătare.

În cazul producerii unor avorturi, iepuroaica poate fi dată din nou la montă chiar a doua zi – mucoasa uterină se reface în câteva ore. Este esențial însă să se înlăture factorii care au generat avortul!

Agrointel

Stropirile cu ulei horticol în perioada de repaus vegetativ – beneficii, doze

2018-03-03T00:32:00.000-08:00

Stropirile cu ulei horticol în perioada de repaus vegetativ – beneficii, doze

By admin    |    Pomi fructiferi    |    0 comment    |    21 februarie, 2018    |    0 

Într-un articol anterior, pe care puteţi să-l găsiţi aici, prezentam pe larg momentele în care este necesar să se stropească pomii fructiferi cu sulfat de cupru (piatra vanata ). Recomandam atunci ca produsele pe bază de cupru să nu fie amestecate şi administrate împreună cu produsele pe bază de ulei horticol. Există o incopatibilitate între ele şi este bine să se ţină seama de acest aspect.

Tratamentele cu ulei horticol sau cu produse care conţin ulei plus încă o substanţă activă cu rol de insecticid, cum ar fi binecunoscutul produs Confidor Oil sunt piatra de temelie în combaterea eficientă a dăunătorilor. Aceste tratamente au rolul de a elimina adulţii, larvele si ouăle care populează pe timpul iernii tulpinile şi crengile pomilor fructiferi. Prin eliminarea acestora, populatia de dăunatori scade, iar presiunea asupra pomilor fructiferi va fi mai mică. Prin urmare, necesarul de stropiri va fi mai mic în vegetaţie, iar calitatea stropirilor va fi mai ridicată.

Fără aceste tratamente, mai ales acolo unde vorbim de livezi foarte mari, presiunea dăunătorilor poate fi foarte mare, greu de ţinut sub control.

Ce este uleiul horticol

Denumirea de ulei horticol este una generală şi se referă la totalitatea uleiurilor minerale sau de altă natură, care se folosesc în horticultură. La noi în ţară uleiurile horticole se foloseau şi încă se folosesc în mare parte în perioada de repaus vegetativ al plantelor. Totuşi sunt uleiuri horticole care se pot folosi şi în perioada de vegetaţie al plantelor.

Nu vreau să deschid acum un subiect cu referire la vechile uleiuri horticole, care au fost retrase de pe piaţă datorită regulilor UE. Acestea puteau fi aplicate exclusiv în perioada de repaus vegetativ şi probabil din acest motiv există în prezent confuzia legată de nume.

Motivele pentru care stropirile cu ulei horticol sunt atât de importante

În perioada de vegetaţie sunt foarte mulţi factori care pot influenţa numărul şi eficienţa tratamentelor. Unul dintre aceştia ar fi că odată cu intrarea în vegetaţie a pomilor fructiferi, vor începe să intre în acţiune şi polenizatorii. Albinele sunt cei mai importanţi polenizatori. Numărul substanţelor omologate ca fiind bune eradicative în ceea ce priveşte dăunatorii şi în acelaşi timp protectoare cu albinele, se restrâng substanţial. Le putem chiar număra pe degete. Aşa că eliminarea dăunătorilor în ferestrele de peste an în care albinele şi alte insecte benefice pot fi ţinute departe de pericol este o binefacere pentru toată lumea.

De asemenea trebuie ştiut că mare parte din dăunători acţionează în prima parte de vegetaţie. De la începutul înmuguririi, înflorire, până când fructele încep să fie cât o alună. Majoritatea dăunătorilor, indiferent de specia din care fac parte pomii fructiferi, acţionează în acest interval. În această perioadă foarte pretenţioasă, condiţiile meteo de multe ori fac imposibilă stropirile la timp. Chiar dacă la temperaturi mai scăzute şi pe ploaie nici insectele nu migrează, rămân foarte periculoşi dăunătorii care sunt deja prezenţi în mijlocul livezii. Prin urmare este esenţial să distrugem dăunătorii „de-ai casei”.

Nu în ultimul rând trebuie remarcat faptul că dăunătorii din livezi în urma tratamentelor repetate capătă o anumită toleranţă la dozele obişnuite de insecticid. Dacă ţinem seama că substanţele omologate a fi aplicate cu eficienţă maximă asupra dăunătorilor, care protejează şi albinele sunt puţine, riscul de a provoca rezistenţă în cadrul dăunătorilor este mai mult decât evident. Prin eliminarea dăunătorilor pe timpul iernii, pe lângă faptul că din livadă sunt distruşi marea masă de insecte periculoase, se va reduce sau chiar elimina şi acest pericol.

Dăunători ce pot fi combătuţi folosind ulei horticol

Gargariţa bobocilor de mar ( Anthonomus pomorum )- adulţii iernează atât ascunşi în scoarţa pomilor fructiferi, fie ascunşi în pe sol, sub pomii fructiferi.
Păduchele de San Jose – ( Quadraspidiotus perniciosus ) larvele iernează sub un scut pe tulpina pomilor fructiferi;
Viermele merelor – ( Cydia pomonella ) – larvele trec iarna ascunse într-un cocon sub scoarţa sau crăpăturile de pe tulpina pomilor fructiferi.
Păduchele lânos – ( Eriosoma lanigerum ) – larvele iernează pe ramurile deja atacate ale pomilor fructiferi;
Păianjenul roşu al pomilor fructiferi – ( Panonychus ulmi ) – ouăle acestui acarian sunt plasate adânc în crăpăturile sau perforaţiile făcute chiar de dăunător pe tulpina sau crengilor pomilor fructiferi;
Afidele – sunt foarte multe specii de afide aşa că mă voi referii la toate în ansamblu. Peste iarnă ouăle acestor specii supravieţuiesc pe crengile plantelor atacate.

După cum puteţi observa o parte din dăunători trec iarna ascunşi la locul faptei, pe crengi sau tulpinile pomilor fructiferi. O alta parte sunt mai pretenţioşi, iernând fie pe pomii fructiferi, fie la sol ascunşi în iarbă sau sub frunze. Tratamentele vizează mare parte din dăunătorii care iernează pe tulpină şi crengi. Atenţie aşadar la tulpină, pentru că de multe ori se stropesc doar crengile, tulpinile fiind uitate. Din păcate pe tulpini stau ascunşi cei mai mulţi dintre dăunători. Asta pentru că sunt mai rugoase, prezintă crăpături şi sunt un adăpost mult mai sigur.

Tipuri de ulei horticol ce pot fi aplicate în perioada de repaus vegetativ

Acest capitol este deosebit de important. Am observat că în ultimul timp pe piaţă este o foarte mare confuzie vis a vis de uleiul horticol. În ultimul timp, având în vedere popularitatea produsului Confidor Oil, s-a ajuns la ideea că uleiul horticol este egal cu Confidor Oil. Doar la o simpla discuţie cu persoanele care practică stropiri ale pomilor fructiferi, sau la o căutare atentă pe internet ne putem da seama de acest lucru. Prin urmare cred că ar fi bine să aducem clarificări vis a vis de acest subiect.

Ulei horticol simplu

Aceste produse pot fi aplicate în condiţii de siguranţă în perioada de repaus vegetativ, dar şi în perioada de vegetaţie a plantelor. Exclus aplicarea uleiurilor pe flori.

Dintre acestea amintim produsele:

Oleomin 80 EW
Ovipron Top

Avantajul acestor produse ar fi că se pot administra primăvara, la începutul intrării plantelor în vegetaţie. Odată cu iesirea din repaus al plantelor, dăunătorii încep să se mişte şi ei. Devin astfel mult mai susceptibili la aplicarea de ulei horticol. Aplicarea de ulei horticol în această periodă se va face prin urmare cu impact mult mai ridicat împotriva dăunătorilor.

Un alt avantaj major al acestor produse ar fi că pot fi amestecate cu insecticide care protejează albinele. Prin urmare pe lângă faptul că ne protejăm mult mai bine pomii fructiferi de dăunători, avem grijă şi de polenizatori şi entomofauna utilă.

Mod de aplicare

Oleomin 80 EW

– 170 – 200 ml Oleomin EW la o pompă de 10 l apă

– 500 ml Oleomin EW în 25 – 30 l apă;

– 1.5 – 2 litri Oleomin EW în 100 l apă;

– 15-20 litri Oleomin 80 EW /1000 l apă

Ovipron Top

Aplicat singur fără insecticid – concentraţie de 2.5% ulei horticol

– 2.5 litri Ovipron Top la 100 l apă;

– 25 litri Ovipron Top la 1000 l apă;

– 250 ml Ovipron la 10 l apă;

Aplicat împreună cu un insecticid – concentraţie de 1.5% ulei horticol

– 150 ml Ovipron Top la 10 l/apă;

– 1.5 litri Ovipron Top la 100 l/apă;

– 15 l/Ovipron Top la 1000 l/apă

Atenţie!

Nu depăşiţi doza maximă de ulei utilizabil de 35 l/ha!

Insecticid se poate folosii Mospilan, mai ales dacă aplicarea uleiului se face după ieşirea plantelor din repausul vegetativ. În această perioadă şi polenizatorii încep să umble, iar Mospilan este un insecticid care protejează albinele. Acest insecticid acţionează atât asupra dăunătorilor adulţi, cât şi asupra ouălor şi larvelor.

Intotdeauna citiţi şi respectaţi dozele şi recomandările de pe ambalajul produselor!

Indicat ar fi înainte de a face amestecul, să faceţi un test de compatibilitate ulei horticol – insecticid.

Mod de aplicare

– 10 l soluţie cu ulei horticol + 5 g Mospilan;

– 100 l soluţie ulei cu horticol + 50 g Mospilan;

– 1000 – 1500 l soluţie cu ulei horticol + 450 g Mospilan

Perioadă de aplicare

Cele mai bune rezultate se obţin atunci când aceste produse sunt aplicate la începutul intrării în vegetaţie a pomilor fructiferi.

La sâmburoase (cireş, prun) – se va aplica ulei horticol în amestec cu un insecticid care protejează albinele (Mospilan) în faza de „buton verde”.

La seminţoase (măr, păr) –cele mai bune rezultate se obţin când se aplică ulei horticol plus un insecticid care protejează albinele (Mospilan), în faza de „urechiuşe de şoarece”

Ulei horticol combinat cu insecticid

Aceste produse sunt cele mai cunoscute de către horticultori. Dacă produsele prezentate mai sus conţineau doar ulei horticol, insecticidul fiind la latitudinea fermierului, aceste produse conţin atât ulei horticol cât şi insecticid.

Pe piaţa din România în acest moment se cunosc următoarele produse care conţin ulei horticol plus un insecticid.

Confidor oil SC 004 – substanţă activă: 4g/l imidacloprid + ulei;
Nuprid oil 004 CE – substanţă activă: 4g/l imidacloprid + ulei;
Emerite Oil – substanţă activă: 4g/l imidacloprid + ulei;

Un mare avantaj al acestor uleiuri horticole ar fi că într-un singur produs sunt înglobate două ingrediente care acţionează simultan asupra insectelor. Fermierul nu mai trebuie să se preocupe de achiziţionarea, dozarea şi prepararea uleiului şi a insecticidului. Trebuie doar să prepare soluţia finită. Încrederea în aceste produse s-a clădit în urma a unor număr mari de ani de folosinţă. Nu putem să le negăm performanţa. Din contră, în programele de protecţia a plantelor aceste produse îşi dovedesc an de an utilitatea. Trebuie doar ştiut cum să fie folosite, astfel încât eficienţa să lor să fie adusă cât mai aproape de 100%.

Cum acţionează aceste produse

Uleiul horticol va crea o peliculă la nivelul crengilor, sufocând astfel insectele şi larvele prinse la mijloc. Uleiul prelins pe adulţi, larve sau ouă va împiedica respiraţia normală. Insecticidul din ulei la rândul lui vine şi acţionează complementar intoxicând dăunătorii care se ascund pe crengile sau tulpina pomilor fructiferi.

Acţiunea acestor produse este mult mai bună, comparativ cu aplicarea de ulei horticol simplu, fără insecticid.

Mod de aplicare

La seminţoase (măr, păr): – concentraţie de 1.5%

– 22,5 litri la 1500 litrii apă;

– 1.5 litri la 100 l/apă

– 150 ml la 10 l/apă

La sâmburoase (prun, cireş) – concentraţie de 1.5%

– 15 l/ha ulei horticol la 1000 l/apă;

– 1.5 l/ha ulei horticol la 100 l/apă;

– 150 ml ulei horticol la 10 l/apă

Perioadă de aplicare

Aceste produse trebuiesc aplicate exclusiv în perioada de repaus vegetativ al plantelor. Cel puţin dacă luăm în calcul şi legalitatea nu doar eficienţa. Să vedem şi din ce motiv.

Aceste produse conţin pe lângă ulei horticol şi imidacloprid.

Imidaclopridul este un insecticid din clasa neonicotinoidelor. Acesta a fost interzis de la comercializare sub formă de insecticid care să fie adminstrat pomilor fructiferi în vegetaţie. Acest lucru pentru că ucide albinele şi polenizatorii.

Însă imidaclopridul poate fi folosit la tratamentele pomilor fructiferi, în repaus vegetal, atunci când albinele sunt în hibernare. De asemenea imidaclopridul mai este folosit la tratamentul seminţelor cu derogare specială de la Comisia Europeană.

Din acest motiv producătorii produselor de mai sus nu pot recomanda pe prospectele lor ca produsele respective să fie aplicate în afara repausului vegetal al plantelor.

Prin urmare aceste trei produse trebuiesc aplicate doar în perioada de repaus vegetal al plantelor. Pentru o eficientizare cât mai bună a produsului, aplicarea este bine să se facă înspre sfârşitul repausului vegetativ.

Totuşi sunt siteuri care recomandă aplicarea acestor produse în perioada vegetativă

Da aşa este. Atunci când aceste produse sunt aplicate în faza de „buton verde” în cazul sâmburoaselor şi în faza de „urechiuşe de şoarece” la seminţoase, aceste produse au eficienţa cea mai bună. Asta pentru că imidacloprodul din ulei intră în muguri şi protejează planta mult mai bine. De asemenea aplicând produsul mai târziu, insectele sunt prinse în perioada activă, când sunt mult mai susceptibile a fi ucise. Prin asfixiere de către ulei, respectiv prin intoxicarea produsă de imidacloprid.

Totuşi aplicând produsul mai târziu vom ucide albinele, bondarii sau alţi polenizatori. Mulţi consideră că dacă pomii fructiferi nu sunt înfloriţi, atunci în livadă nu găsim albine. Totuşi în cele mai multe grădini sau livezi, sub pomii fructiferi cresc flori de primăvară ca păpădia care înfloresc destul de vremelnic. Chiar dacă produsele sunt aplicate pe pomi, foarte mulţi stropi ajung în jurul pomilor, ajungând pe albine.

Acest mod de a aplica produse de uz fitosanitar nu este legal şi poate face foarte mult rău. Ca recomandare pentru dumneavoastră, dacă totuşi vă hotărâţi să aplicaţi mai târziu aceste produse, atunci să aplicaţi dimineaţa foarte devreme sau din contră după după ora 17. Dimineţile de primăvară sunt destul de reci, iar albinele ies mai târziu la colindat. Prin urmare în această perioadă se pot face stropiri în siguranţă. Idem spre seară, după ora 17.

Nu uitaţi să anunţaţi apicultorii şi organele abilitate că urmează să faceţi stropiri în livadă.

Nu este atât de greu să ne respectăm unii pe ceilalţi. Să nu uităm totuşi că fără albine nu există rod în livadă.

Aplicarea de ulei horticol vs aplicare de piată vânătă

Cu siguranţă vor fi întrebări legate de acest subiect. Uleiurile horticole nu se amestecă cu produse cuprice sau care conţin sulf. Fiţi foarte atenţi la recomandările producătorilor!

După ce aplicaţi piatra vânătă, lăsaţi aproximativ 2 săptămâni cuprul să îşi facă treabă, iar apoi puteţi să interveniţi şi cu ulei horticol.

Temperatura de aplicare

Uleiurile sunt bine să fie aplicate atunci când temperatura este de cel puţin 5-7, iar tendinţa este de încălzire. La temperaturi scăzute, aproape de îngheţ, pelicula de ulei se poate să nu se formeze aşa cum trebuie. Mai mult, produsul să îngheţe pe ramuri.

Aplicat spre sfârşitul iernii, când temperatura este în creştere, prindem perioada în care şi metabolismul dăunătorilor se înteţeşte. Respiraţia şi nevoia lor de oxigen este mai ridicată, aşa că bineînteles uleiul, respectiv uleiul şi insecticidul va lucra mult mai puternic împotriva dăunătorilor.

Întotdeauna urmaţi recomandările producătorului. Sper ca acest articol să fie unul care să vă îndrume.

Recolte profitabile pentru toată lumea!

Agromentor

Cum Se Înfiinţează Cultura De Usturoi

2018-01-22T03:07:00.000-08:00

Astăzi mă prezint în faţa ta cu câteva detalii eficiente, ce privesc în mod special înfiinţarea culturii de usturoi. Desigur despre această minunată legumă s-a scris multe. Scriu și eu pentru că sunt băiat bun și vreau să-ţi lărgesc aria de cunoştinţe în acest sens. Vreau să te invit să aflii, părearea unui grădinar autentic.

Importanţa acestei legume este destul de clară. Usturoiul este extrem de căutat datorită calităţilor sale gustative remarcabile. Este folosit frecvent în tehnica culinară zilnică a marilor bucătării, ce scot la rampă preparate culinare într-un mod cât mai diversificat. De asemeni, gospodinele îl folosesc deseori ca ingredient în sosurile delicioase pe care le prepară aproape zilnic.

Iar cel mai important aspect este că se vinde extrem de bine.

Ca să n-o mai lungim astăzi vei afla care sunt modalităţile de înfiinţare cap coadă ale acestei minunate culturii. Este vorba despre o prezentare cât mai simplă, începând cu înfiinţarea propriu zisă, până la recoltarea şi pregătirea usturoiului în scopul valorificării. Totul, la aşa manieră încât să înţelegi exact cum stau lucrurile cu acest tip de legumă.

Hai să vedem care este ordinea lucrărilor de bază şi cum se înfiinţează această cultură.

Cum Înfiinţezi Cultura De Usturoi

Ca de fiecare dată vei începe cu arătura terenului din toamnă. Totuşi înainte de a face aceasta operaţie te rog să iei în calcul următorul aspect:

Curăţă terenul de vegetalele rămase în urma culturii precedente. Dacă este îmburuienat, aplică suprafeţei de teren un erbicid şi scapă de aceste buruieni.

Aşteaptă ca acesta să îşi facă efectul. De regulă termenul se rezumă la 18-20 de zile după aplicare. Orice erbicid îşi va face efectul în acest interval de timp.

Suplimenteză favorabil suprafaţa terenului cu gunoi de grajd. Cantitatea să fie de 5 t/ha. După această operaţie ară terenul cu plugul tras de tractor și încorporează îngrășămintele în sol.

Ai doua posibilităţi să pleci la drum cu această cultură. O poţi face din toamnă sau primăvara timpuriu. Tot ce trebuie să şti este că usturoiul depăşeşte cu brio sezonul de iarnă şi este extrem de rezistent. Tu vei fi cel care va decide perioada înfiinţării.

Cele mai indicate sunt solurile cu o structură nisipo-lutoasă. Deci ai grijă ce terenuri alegi. Suplimentarea cu gunoi de grajd, va da o notă de producţie maximă dacă este aplicat într-o cultură anterioară, dar merge aplicat și în anul precedent cu condiția să fie bine descompus.

Potenţialul de producţie este de până în 20 t/ha. Acest lucru depinde de cât de bine este solul lucrat şi suplimentat cu îngrăşăminte.

De ce un sol nisipo-lutos?

Pentru a da şanse căpăţânilor de usturoi să se dezvolte armonios. Solurile argiloase nu permite dezvoltarea favorabilă, practic strânge căpăţâna usturoiului şi îi stagnează creşterea. Efect pe care cu siguranţă nu ţi-l doreşti.

Să luăm în calcul înfiinţarea culturii de primăvară(este valabil şi pentru înfiinţarea din toamnă). Tot ce trebuie să faci este să marunţeşti pământul cu grapa cu talere trasă de tractor. Sau atât de binecunoscutul disc tras de tractor.

Practic vei face 2-3 treceri până când pământul devine uniform, plan, şi gata pentru a fi plantat. Următorul pas se referă la semănarea usturoiului pe brazde înălţate sau alte marcaje.

Cantitatea necesară de usturoi sub formă de căpăţâni este de 800-1000 kg /ha. Tot ce vei fi nevoit să faci este să desfaci aceste căpăţâni şi să le transformi în căţei de usturoi(bulbili). Acesta este termenul popular cunoscut, căţei de usturoi.

Următorul pas este să modelezi terenul în vederea înfiinţării. Dacă vei semăna usturoiul cu maşina de plantat nu va mai fi nevoie de această operaţie, întrucât maşina plantează şi modeleză terenul în aceslaşi timp. Lucru extrem de benefic.

În schimb dacă vei planta usturoiul manual trebuie schimbată abordarea. Va trebuii să marchezi suprafaţa de teren la sfoară.

Vei ţine cont de următoarele aspecte:

crearea brazdelor manual
laţimea să fie de un metru.
distanţa într-e rânduri să fie de 25 cm, iar într-e brazde de 70 cm.
distanta intre bulbili sa fie de 3 cm.
adancimea de semănat să fie de4-5 cm toamna și 3-4 cm primăvara.

Operaţia de plantare a usturoiului presupune introducerea bulbililor de usturoi în pământ la o adâncimea de 4-5 cm toamna și 3-4 cm primăvara, încât acestia să nu rămână descoperiți.

Usturoiul se seamănă mai des decât ceapa, întrucât căpăţânile acestuia sunt mult mai mici. Aşa vei proceda până când vei termina suprafaţa cultivabilă la care te-ai gândit.

După ce ai terminat de plantat, stabileşte sistemul de irigaţie pe amplasament şi acordă-i o apă uşoară. Tot ce trebuie să şti este că usturoiul nu are cerinţe ridicate în ce priveşte consumul de apă. Este o cultură legumicolă cu cerinţe mici în acest sens. În decursul anului va avea nevoie de 4-5 norme de udare, momentul critic fiind la dezvoltarea bulbilor.

Urmăreăte evoluţia de creștere a usturoiului şi stabilește cantităţile de apă corespunzătoare. Cantităţile de apă/udare, să nu depaşească 15-20 l/m².

Trebuie sa iei în calcul evitarea băltirilor. Efectul acestora este negativ şi va duce la deteriorarea completă sau parţială a minunatei tale culturi. Deci încearcă pe cât de mult posibil să eviţi acest aspect.

Operaţiile de întreţinere: se rezumă la două trei praşile manuale sau cu utilaje specifice. Cum ar fi cultivatorul tras de tractor.

Este necesar să menţii cultura de usturoi curată, pentru că este o plantă cu talia mică, sensibilă şi se sufocă repede. Aşadar îţi recomand să fie cât mai aerisită, cât mai curat posibil.

Recoltarea usturoiului: se face manual sau cu maşini speciale destinate recoltării. Rămâne să alegi singur cum vei face această operaţie. Lucrurile nu rămân însă aşa. Va trebui să acorzi atenţie maximă acestui aspect.

Este vorba despre aspectul comercial. Pretenţiile clientului sunt maxime. Şi mă refer aici la aspectul căpăţanilor de usturoi. Acestea trebuie să fie albe, frumoase, imaculate. Pentru a reuşii iată cum este necesar să procedezi:

înaite de recoltare udă suprafaţa de teren cu o cantitate uşoara de apă, de 4-5 l/m², încât pământul să devină uşor jilav.
la o zi diferenţă sau chiar câteva ore începi operaţia de recoltare.
intră şi recoltează usturoiul, vei observa că acesta se recoltează extrem de uşor.
nici un bulb nu va rămâne în pământ, lucru care s-ar fi întâmplat dacă nu udai usturoiul.
aşează usturoiul frumos în linie pe fiecare rând încât să fie cât mai răsfirat. Practic îl extragi din pământ şi îl laşi în acelaşi loc, nu îl faci grămezi, fiecare rând se recoltează individual.
aşteaptă să treacă 3-5 zile, după care vei începe operaţiile de curăţare a usturoiului. Exact acolo, în câmp, la faţa locului cum se spune.

Operaţia de curăţare se referă la înlăturarea mustăţilor şi frunzelor uscate. Lucru uşor de efectuat, frumos, cu forfecuţa, după care vei introduce usturoiul la saci.

Vei avea surpriza să observi cum usturoiul tău, va devenii curat ca zăpada. Practic primele straturi de frunze ce acoperă capaţâna(tunicile), vor cade încă de la prima atingere a acestora.

Îţi recomand să introduci usturoiul la săcuţi cât mai mici. Aceştia se vând extrem de bine. Săcuţul să fie de maxim 3 kg. Cu cât mai mici, cu atât mai bine pentru tine.

Acesta a fost micuţul meu discurs cu privire la înfiinţarea culturii de usturoi. Îţi doresc succes, producţii maxime şi de ce nu profituri financiare substanţiale.

Dacă ți-a plăcut distribuie mai departe și nu uita să te abonezi la feedul de site.

Constructia din peturi a unui dozator de apa izolat pentru iarna

2018-01-18T08:50:00.000-08:00

Iepurii gradinarului

Aveti nevoie de 2 peturi, unul de 1 litru si altul de 1,5 litri, o ata, o punga de plastic subtire, un scoci, pene de rata, gasca sau alta pasare.

Cu ata faceti un cerc in jurul sticlei mici si inodati, apoi o scoateti de pe sticla, va servi drept sablon pentru a decupa sticla de 1,5 litri

Ata pusa pe sticla de 1,5 litri va arata unde sa decupati, dupa decupare in sticla veti adauga pe fund puf si pene de rata

Introduceti puful in sticla decupata

Apoi sticla de 1 litru o introducem in sticla decupata de 1,5 litri. Trebuie sa intre prin frecare dovada ca am decupat bine

Dupa ce ati introdus pet-ul mic indesati intre el si pet-ul exterior punga de plastic subtire,

Acum puneti la loc gatul taiat de la pet-ul de 1,5 litri si lipiti cu schoci. Pet-ul de 1 litru este in interior.

Taiati gatul petului de 1,5 litri din nou in asa fel ca petul de 1 litru sa aiba gura libera

Acum lipiti cu scoci peste punga subtire pentru ca aceasta sa nu iasa afara

Pet-ul astfel izolat se introduce in dispozitivul de sustinere

Succes

Reflectii Cotidiene

„pupă” găsită pe sârmă în grădină. Ce este, de fapt?

O „pupă” găsită pe sârmă în grădină. Ce este, de fapt?

Elementele de identificare

De ce nu este pupă de fluture?

Puparie de dipter (muscă)

Pupă de lepidopter (fluture)

Ciclul biologic al muștei soldat negre

Este periculoasă?

Concluzie

Naționalizare mascată și manipulare bursieră

Introducere

1. Ce este naționalizarea mascată

Ce se întâmplă de fapt, tehnic

Caz-școală: Fondul Proprietatea

2. De ce vorbim despre manipulare bursieră (chiar dacă nu ilegală)

3. Paralele relevante: cazul Lukoil

4. Semnalele timpurii ale unei companii „stoarse”

5. Momentul critic: când trebuie ieșit

Concluzie

🌧️ Merele crăpate după ploile din octombrie

🍎 Efectele ploilor asupra merelor ajunse la maturitate

🌱 Recomandări pentru anii următori

Pionierii pensiilor

ONU se teme de o criză a nisipului. Extragerea de pe plaje ar putea fi interzisă

De ce lumea rămâne fără nisip şi ce implicaţii ar putea avea asta

Care este legătura lui Vladimir Putin cu o bancă din România care a dat faliment. Actualul președinte al Rusiei, implicat în afaceri dubioase

Masacrul de la Lunca – o rană deschisă în sufletul neamului românesc

Inundaţiile provocate de revărsarea lacurilor glaciare ameninţă milioane de oameni

Pretul Petrolului

Prețul petrolului a crescut la cel mai mare nivel din ultimii 3 ani. În SUA a ajuns la apogeul ultimilor 7 ani

Istoria Uitată ( hisoria.ro )

Impotriva Imbatranirii

Enigmele istoriei. Masacrul de la Bălţi, Katyn-ul României

Enigmele istoriei. Masacrul de la Bălţi, Katyn-ul României

Relatii de rudenie intre tortionari mai vechi sau mai noi

Costăchescu Elena, Iepuri, animale de blană şi vânat, (note de lectură)

Directivele NKVD pentru ţările din Europa de Est

Cladiri istorice uitate

„Ucraina” – Ținutul Românesc de „la margine” și cazacii români

„Ucraina” – Ținutul Românesc de „la margine” și cazacii români

Incheiat in defavoarea otomanilor, razboiul ruso-austro-turc din 1736-1739 a fost urmat si de reglementari teritoriale in nordul Marii Negre, Rusia largindu-si granita prin Tratatul de la 12 septembrie 1740 de la Istanbul incheiat cu participarea, ca observator, a partii germane.

Tratatul se intitula „Statutul pentru stabilirea de catre Rusia a granitei Rusiei si Turciei si a granitei Moldovei pe Bug”.

Prin acesta, Rusia isi adjudeca un teritoriu de „la Margine” (in rusa „u Craina”) de 44.500 km2, de la sud de Kiev pana la Marea Negra, intre cursurile inferioare ale Bugului si Niprului.

Artizanii au fost tarina Ana Ivanovna (1730-1740) si favoritul sau, generalul Munnich.

Acestia au imaginat planul care depasea viziunea lui Petru I cel Mare de a acapara toate teritoriile romanesti pana la Nistru, vizand intreaga Moldova pana la Carpati dar si Muntenia, Dobrogea si teritoriile romanesti dintre Balcani si Dunare.

Moartea tarinei si succesorii slabi care au urmat la tron au lasat lucrurile in suspensie pana la preluarea puterii de catre Ecaterina a II-a cea Mare (1762-1796).

Armata rusa ajunge la Bugul inferior abia in 1764, in contextul pregatirii noului razboi cu Poarta (1768-1774), incepand inventarierea teritoriului.

In 1766, agentul Andrei Konstantinov raporteaza ca intre Bug si Nistru, in „u Craina” nu exista „supusi” rusi si se vorbeste „doar romaneste”.

Principala fosta cetate turca Ozu sau Oceakov era un oras ridicat, in 1587, de domnul Moldovei, Petru Schiopu, despre care spionul Daniel Krwonn, un suedez in slujba Moscovei, raportase, la 1709, ca este locuit de romani si foarte putin tatari, greci sau turci.

Intre 1587 si 1709, informatorii straini Geovani Botero, Giovani Antonio Magini si Niccolo Barsi il descrisesera ca pe un „oras vlah”, adica romanesc, aflat in componenta Tarii Moldovei.

Cazacii romani. „Ucraina” – Tinutul Romanesc de „la margine”

In 1769, tarina decide lichidarea independentei cazacilor si integrarea acestora in armata rusa. Drept urmare, capitanii (hatmanii/atamanii) cazacilor jura credinta si semneaza incadrarea cu grade de capitani si colonei in armata rusa.

Numele lor erau: Topa, Scapa, Taranu, Moldovan, Munteanu, Basarab, Procopie, Dragan, Desalaga, Ignat, Gologan, Ciorba, Vornicu, Abaza, Pavel Poloboc, Vasile Cociubei, Constantin Turculet, Apostol, Chigheci, Grigoras, Bogdan, Radu, Focsa, Grigorcea, Bocsa.

Oare ce simt, in acest moment, citind aceste nume „ucrainene”, istoricul „demitizator” Lucian Boia, analistii si politicienii lui peste si pupezele de televiziune care oracaie de 25 de ani ca n-avem nici o treaba cu actuala Transnistrie, care n-ar fi apartinut niciodata Romaniei.

Mai rau, nu numai Transnistria intreaga (69.000 km2) ci si Ucraina istorica au fost parte integranta a Tarii Moldovei, de la 1455/1456 pana la 1740 (Ucraina) si 31 decembrie 1791 (Transnistria).

Tarina grupeaza cazacii „margineni” in doua regimente numite: unul „Muntenesc”, sub comanda colonelului Grigore Buhatel, pe loc si al doilea, „Moldovenesc”, dislocat la Kiev, Simara si Orenburg, ca baza de recrutare pentru regiunea Ekaterinoslav, sub comanda colonelului Lungu.

In restul Moldovei dintre Bug si Carpatii Orientali, ocupata de rusi in cursul razboiului amintit (1768-1774), prin persuasiune, promisiuni si cumparare cu bani, tarina organizeaza un corp de armata romanesc format din voluntari.

Tradand intentia de ocupare a restului teritoriului Moldovei dintre Bug si Carpatii Orientali acest corp primeste un statut, in fapt o proiectata Constitutie a viitoarei Moldove ocupate, intitulat:

„Invatatura a insasi stapanitoarei mariri Ecaterina a II-a, talmacita pe limba moldoveneasca din ordinul maresalului Petru Al. Rumeantev, cu osardia si cheltuiala mitropolitului Gavril, de Toma, al doilea logofat”.

In 1783, tarina lanseaza proiectul de „Regat al Daciei” prin care se dorea gruparea, sub autoritatea arhiducelui Constantin, propus rege, toate teritoriile romanesti aflate sub suzeranitate otomana.

O „Noua Serbie” locuita, acum, si de romani si de aromani si in care functiona, ca armata,… „Polcul de husari moldoveni”.

Cazacii romani. „Ucraina” – Tinutul Romanesc de ” la margine”

Elementul romanesc dintre Nistru si Bug fusese intarit, inca din 1736-1739, de luarea in robie si asezarea aici, de catre generalul Munnich, a cca.100.000 tarani romani, barbati, femei, copii din Muntenia si teritoriile moldovenesti dintre Nistru si Carpatii Orientali.

Mai radical, contele Panets, in 1774, ii propusese tarinei stramutarea intregii populatii romanesti a Moldovei dintre Nistru si Carpatii Orientali, dincoace, in teritoriile romanesti dintre Nistru si Nipru. In paralel, au fost adusi si colonisti rusi de dincolo de Nipru.

Dupa cucerirea Transnistriei, ultimii cazaci independenti, in frunte cu generalul Ciorba, coloneii Mandra, Ghinea si Branca, jura credinta intrand in armata tarista.

Ei vor fi organizati, in 1802, ca noua cazacime de la Bug, sub numele de Corpul Voznesensc, de catre tarul Alexandru I (180-825).

Nenorocire mare pentru minunatii nostri elitisti ! Parca ii aud cum urla: „De unde si pana unde, cazacii, romani? ”

Pai, hai sa vedem! „Cazac” sau, corect, „cosaq” inseamna in tatara „pribeag” si in turca „lotru”, cu alte cuvinte „haiduc”.

Cazacirea la pragurile Niprului a fost un fenomen similar celei din NV-ul spatiului romanesc, adica haiducirii din mlastinile Tisei – fuga taranilor romani de pe mosii in zonele de margine, in randul comunitatilor romanesti vechi dar rare din „No man’s land”.

Este vorba despre tarani romani, fugiti printre obsti satesti romanesti vechi aflate, in cazul „Ucrainei”, in zonele de margine sau de granita, disputate Tarii Moldovei, initial de Uniunea polono-lituaniana si de tatari, apoi de Imperiul Otoman si Rusia.

Zona vizata a fost „pragurile Niprului” („za porojie”), din care cel mai important poarta, si astazi, numele de VOLOSKII, adica „Romanesc”.

Aici, pe loc uscat, adica SEC, se facea adunarea de obste pentru deciziile importante, de unde numele de „SECE”.

Oamenii se ocupau cu agricultura, vanatoarea, pescuitul, apoi, ca oameni liberi cu drepturi militare, cu mercenariatul sau raziile pe cont propriu in teritoriile tataro-otomane si polone.

Militar, erau organizati pe „centurii” adica „sute”, de unde in pronuntie slava, „sotni”. Erau condusi de capitani, numiti dupa romanescul hatman (derivat din germanul hauptman) – atamani.

Acelasi fenomen se intampla dincolo de Nipru, intre Don si Nipru, cazacimea de pe Don fiind formata, insa, din rusi si romani colonizati din ratiuni militare, cu incepere din 1482-1487, de Moscova.

Este motivul pentru care, tot in 1574, mare vizir, Mehmed Sokoll, informa cancelariile europene ca „saraciti, s-au unit moldoveni, munteni si moscoviti si au facut multe pagube……… musulmanilor nostri”.

Prima incercare de unificare a tuturor obstilor volohe cazacesti sub un singur hatman, a fost facuta de un os domnesc, pretendentul la tronul Moldovei in 1563, Dimitrie Wizniovietcki, nepot de fiica a lui Stefan cel Mare.

A fost, insa, invins de Despot Voda, la 6 noiembrie, „la pod la Vercicani, pre Siret”,predat turcilor si executat in Galata.

A fost urmat de „domnisorii” si domnii Petru Cazacul, Constantin Potcoava, Constantin Lacusta, Petru Schiopul, Ioan Lungu din Lapusna, Ioan Cazacul, Stefan Razvan, Mihai Viteazul etc. pana la Gheorghe Duca.

Prin acesta, Rusia isi adjudeca un teritoriu de „la Margine” (in rusa „u Craina”) de 44.500 km², de la sud de Kiev pana la Marea Negra, intre cursurile inferioare ale Bugului si Niprului.

Mai rau, nu numai Transnistria intreaga (69.000 km²) ci si Ucraina istorica au fost parte integranta a Tarii Moldovei, de la 1455/1456 pana la 1740 (Ucraina) si 31 decembrie 1791 (Transnistria).

**O „Noua Serbie” locuita, acum, si de romani si de aromani si in care functiona, ca armata,… „Polcul de husari moldoveni”.**

**A fost, insa, invins de Despot Voda, la 6 noiembrie, „la pod la Vercicani, pre Siret”,predat turcilor si executat in Galata.**

„Ucraina” istorica asadar, sau teritoriile de „la Margine” ale Tarii Moldovei au insumat 44.500 km² (u Craina propriu-zisa) si 69.000 km² (Transnistria), adica un total de 113.500 km² de pamant romanesc, rapit Tarii Moldovei de Rusia.

Cum francezilor li s-a parut suspecta aceasta Basarabie atat de mare, rusii si-au cerut scuze reducand „Basarabia” la teritoriul de 45.630 km², dintre Prut si Nistru, Chilia si Hotin.