Reporterul Domnului

Sfanta cruce - Dreapta invatatura despre cinstirea Sfintei Cruci

2010-09-13T23:58:00.001-07:00

1. Imnul ortodox, despre inchinarea dreptcredinciosilor la sfanta cruce

Biserica Ortodoxa, cinstitoare a sfintei cruci, intemeiata pe dumnezeiasca invatatura, cuprinsa in Sfintele Scripturi si in Sfanta Traditie, cum vom arata, mai jos, a formulat urmatorul imn, prin care dreptcredinciosii crestini, rostindu-l si cantandu-l, isi arata simtamantul de adanc respect fata de sfanta cruce: "Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si sfanta Invierea Ta marim".

Acest imn bisericesc se canta la slujba Sfintei Liturghii, in locul trisaghionului "Sfinte Dumnezeule", de doua ori pe an, cand se savarseste slujba divina de cinstirea sfintei cruci: la 14 Septembrie si in Duminica a III-a din Postul mare.

Textul acestui imn divin este, propriu-zis, un fragment din Marturisirea de credinta a dreptcredinciosilor, dar, in acelasi timp, este si un indemn al Bisericii Ortodoxe, de a cinsti sfanta cruce, prin inchinare.

Ascultarea cantarii acestui imn scurt, cu melodia frumoasa si miscatoare a glasului a II-lea, al muzicii psaltice, ne predispune la o meditatie activa asupra cuprinsului sau, si ne face sa desprindem si sa ne fixam in mintea noastra, cele doua invataturi divine, pe care le contine: 1) universalitatea cinstirii sfintei Cruci in Biserica crestina si, prin aceasta comuniunea si fratietatea credinciosilor; 2) unitatea nedespartita dintre Cruce si Inviere, adica dintre cinstirea sfintei Cruci si preaslavirea Invierii Domnului.

Textul acestui imn este o fraza. Ambele propozitii principale din aceasta fraza folosesc verbele lor predicative, la numarul plural: "ne inchinam" si "marim". Aceasta inseamna ca cinstirea sfintei cruci, ca si preaslavirea minunii Invierii Domnului Hristos, prin inchinare, este o marturisire de credinta a intregii Biserici, "una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca". Astfel spus, aceasta marturisire de credinta este rostita, pastrata si transmisa, totdeauna, peste tot si de catre toti membrii Bisericii crestine, adica de intreaga obste sau comunitate crestina, alcatuita din credinciosii si ierarhia Bisericii, fara exceptie. De aceea, in mod firesc, cei ce se abat de la aceasta universala marturisire de credinta, adica cei ce nu cinstesc sfanta Cruce, prin inchinarea la ea si cu ea, se indeparteaza de Biserica, cu stiinta sau din nestiinta, despre a lor pierzare, fiindca "afara de Biserica nu este mantuire" (Extra Ecclesiam nulla salus). In plus, cei ce indeparteaza aceasta invatatura de credinta universala din marturisirea lor de credinta sparg unitatea sufleteasca si fraternitatea membrilor Bisericii universale, savarsesc si un rau social, si nesocotesc porunca dreptei invataturi de a avea "un Domn, o credinta si un botez" (Efes. 4, 5).

Odata cu dreapta si universala invatatura de credinta despre cinstirea sfintei Cruci, prin inchinare, acest imn ne da si dreapta invatatura despre preaslavirea sfintei Invieri din morti a Domnului Hristos: "si sfanta Inviere a Ta marim". Este o completare a marturisirii de credinta, despre cinstirea sfintei Cruci si o impreunare nedespartita a cultului sfintei Cruci cu actul divin de preaslavire a sfintei Invieri. Biserica, in predica ei, intotdeauna a unit invatatura despre cinstirea sfintei Cruci cu preaslavirea sfintei Invieri, fiindca numai adevarul Invierii din morti a Domnului Hristos a dus dupa sine cinstirea sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Domnul Hristos, adica stralucirea divina a Invierii a adus si stralucirea crucii, in Biserica. Daca actul rastignirii pe cruce n-ar fi fost urmat de minunea Invierii, crucea - obiect de dispret in antichitatea greco-romana - n-ar mai fi dobandit insusirea de "sfanta" si n-ar mai fi fost cinstita, prin inchinare, in Biserica crestina; propovaduirea Bisericii, despre Dumnezeirea religiei crestine, ca si credinta comunitatii sau obstii crestine, ar fi fost zadarnica (cf. 1 Cor. 15, 13-15).

Sfanta Traditie este plina de marturii, intaritoare, despre invatatura divina, ca cinstirea sfintei Cruci este unita cu preaslavirea Invierii, cum se arata in acest imn al crucii, si este nedespartita de ea. Dam numai doua exemple: a) "Crucea Domnului sa o laudam, sfanta ingroparea, cu cantari sa o cinstim si Invierea Lui sa o preamarim". (Sedealna Invierii, gls. 5): Sfantul Sofronie, patriarhul Ierusalimului (550-638): "O, stralucire a Inverii, o, inchinare luminata a crucii! Acestea ne sunt cele doua semne de biruinta ale mantuirii." Asadar, cunoscand puterea tainica a Invierii si a Crucii, cunoscand cat de mare bine ne-au facut ele, cunoscand si legaturile de apropiere fata de Dumnezeu, legaturi pe care ni le-au facut acestea, sa sarbatorim Invierea si Crucea, frumos si cu credinta, asa cum voiesc ele sa fie cinstite".

Daca Domnul Hristos, rastignit pe cruce, si ingropat n-ar fi inviat din morti, crucea Sa ar fi ramas, in istoria Bisericii, numai ca un instrument, prin care s-a savarsit cel mai cumplit chin trupesc (crudelissimum supplicium) asupra Sa, asa cum au ramas crucile celor doi rastigniti impreuna cu El.

2. Marturii sfinte despre prezenta Crucii in planul divin al mantuirii neamului omenesc

Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne dau marturii atat despre preinchipuirea sfintei Cruci, inainte de rastignirea Domnului pe ea, cit si despre actul insemnarii cu sfanta Cruce, despre puterea ei divina, precum si despre talcuirea actului de insemnare a dreptcredinciosilor crestini, cu semnul sfintei Cruci.

Sfanta Cruce este preinchipuita de exemplu, in Vechiul Testament, de "pomul vietii", care a rasarit din pamant, din porunca lui Dumnezeu, in mijlocul raiului pamantesc, alaturi de "pomul cunostiintei binelui si raului" (cf. Facere 2, 9). "Pomul vietii" este denumirea metaforica a sfintei Cruci, denumire care apare, cum se vede, chiar pe primele pagini ale Sfintei Scripturi. Aceasta denumire a sfintei Cruci apare, deasemenea, si pe ultimile pagini ale Sfintei Scripturi, unde se face descrierea raului ceresc, ca o completarea a descrierii raiului pamantesc: "Si in mijlocul pietii din cetate, de o parte si de alta a raului, creste pomul vietii" si frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor" (Apoc. 22, 2; vezi si Apoc. 2, 7; 21, 6). Aici, cum se vede, se vorbeste, profetic, si despre puterea divina a "pomului vietii" (sfanta Cruce): "tamaduirea neamurilor" pamantului.

Biserica ne da invatatura limpede, ca pomul vietii, despre care vorbeste Sfanta Scriptura simbolizeaza sfanta Cruce. Acest lucru il infatiseaza ea, atat in scris in cartile de slujba divina, cat si in mod plastic, in pictura.

Biserica teologhiseste si canta: "O, preaslavita minune! pomul cel de viata, prea sfanta Cruce, la inaltimea ridicata, iti arata astazi"... (Stihira 1, Laude, 14 Septembrie).

De asemenea, in pictura multor Biserici ortodoxe romane, desigur ca si in alte tari ortodoxe, in pridvor, de regula se afla pictat pomul vietii, in centrul gradinii raiului. Acest pom se deosebeste de ceilalti copaci, prin inaltimea, si, mai ales, prin forma sa trifurcata, aratand capul de sus al Crucii, si cele doua brate laterale ale ei, si are, uneori, pe Domnul Hristos la radacina lui - ca in pridvorul Manastirii Cozia - iar alteori, Il are infatisat ca Miel al lui Dumnezeu (vezi Radu Cretanu, Chipul Mantuitorului Iisus Hristos reprezentat in "Pomul vietii", in rev. M. O. nr. 7-9/1980).

Cercetarea acestor fresce pictate ne da imaginea clara despre "pomul de Viata purtator", adica despre sfanta Cruce, care a purtat pe ea pe Domnul Hristos, numit si Viata, asa cum Insusi Domnul Hristos Se numeste pe Sine, de mai multe ori (Ioan 14, 6; 11, 25 etc.).

Preinchipuirea Sfintei Cruci, precum si facerea semnului sfintei cruci, de catre alesii lui Dumnezeu, semn urmat de efecte minunate, sunt descoperiri divine, in mai multe locuri ale Sfintei Scripturi. Vom cita numai doua locuri din Vechiul Testament: a) Moise a trecut poporul Israel prin Marea Rosie in mod minunat, prin puterea divina a crucii, si l-a scapat de robia politica egipteana, conducandu-l la libertate. El a ridicat toiagul, si a intins mana sa, drept inainte, peste mare, a despartit apele marii, in doua, si evreii au trecut marea ca pe uscat. Cand au intrat si egiptenii in mare, pe acelasi drum uscat, ca sa-i inrobeasca, din nou, pe evrei, Moise, tot din porunca lui Dumnezeu, a intins iarasi mana cu toiagul, si a facut semnul de intretaiere al liniei drepte, pe care o schitase la despartirea apelor marii. Apele s-au impreunat, si egiptenii au fost inecati, in mijlocul marii (vezi Iesirea 14, 21-27).

Semnul acesta, facut de Moise care a intins mana cu toiagul peste apele marii, in mod crucis, preinchipuieste sfanta cruce. Precum evreii au scapat de robia politica egipteana, prin acest semn divin, tot asa si noi crestinii am fost scapati de robia pacatului, prin sfanta cruce, robie mai crunta decat robia politica egipteana.

Biserica ne da dreapta talcuire a textului scripturistic de mai sus si glasuieste si canta: "Cruce insemnand Moisi, in drept, cu toiagul, Marea Rosie a despartit, lui Israel, celui ce, pedestru, a trecut; iar, de-a curmezis, aceeasi lovindu-o a impreunat impotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita arma" (Catavasii La Inaltarea Sfintei Cruci, Cantarea 1). Iata, aici si dreapta denumire a sfintei cruci: "nebiruita arma". b) De asemenea, binecuvantarea patriarhala, pe care a dat-o Iacob, cu mainile, celor doi fii ai lui Iosif, Efraim si Manase, binecuvantare data cu mainile incrucisate, a preinchipuit sfanta cruce, cu peste 1500 de ani inainte de Hristos. "Israel (Iacov), inadins, si-a incrucisat mainile si i-a binecuvantat. Verbul, romanesc "a incrucisa" este traducerea verbului grecesc corespunzator din Vechiul Testament (Septuaginta), verb care inseamna: a schimba un lucru cu altul a (se) impleti, a (se) intretese, dar inseamna si a incrucisa, a aseza (bratele) in forma de cruce. Asa traduce acest verb si Sfanta Scriptura, in limba franceza, editata de Scoala biblica de la Ierusalim (1961): "en croisant ses mains" - incrucisandu-si mainile sale.

Cu aceste texte scripturistice, drept talcuite de Sfanta Biserica, inlaturam parerea gresita a unor grupari crestine, ca "semnul crucii facut cu mana nu este primit de Dumnezeu". Mai adaugam aici, ca Dumnezeu voieste ca sa-L slujim cu tot trupul si cu tot sufletul, fiindca trupul este "templu al Duhului Sfant" si, impreuna cu sufetul, este si el tot al lui Dumnezeu (cf. 1 Cor. 6, 19-20).

Vorbind scolareste, si teologic, toate aceste semne preinchipuitoare ale sfintei cruci, ca si multe altele, existente in Vechiul Testament, texte din care vom mai enumera, mai jos, se numesc tipuri ale sfintei cruci, adica schite simple, nedesavarsite, iar chipul crucii, prezentat cu toate amanuntele in legatura cu ea, in Noul Testament, se numeste antitip, adica chipul desavarsit al sfintei cruci. Este, si aici, o slavita pedagogie divina, care a randuit ca Vechiul Testament sa fie calauza noastra sau pedagogul nostru catre Hristos (cf. Gal. 3, 24), potrivit cu puterea de pricepere a omenirii, in evolutia ei spre desavarsirea in credinta.

Spre completa luminare a dreptcredinciosilor crestini, dar mai ales, spre instruirea acelor grupari crestine, care au predilectie pentru cercetarea Vechiului Testament, si care afirma, contrar adevarului, ca aici nu se afla texte care sa se refere la sfanta cruce, mai facem trimiteri si la alte texte sfinte, privitoare la aceasta tema: Facere 47, 31; Iesirea 15, 25; 17, 6; 11-12; Numeri 21, 9; Deuteronomul 28, 66; Isaia 65, 2.

3. Hristos, Pace, Cruce

Iata o sfanta triada de nume proprii, nume nedespartite unul de altul, pentru ca, ori pe care l-am pronunta, ne vin in minte celelalte doua nume. Toate cele trei nume, la un loc, ne aduc in minte, de asemenea, invatatura desavarsita a Noului Testament, despre actul mantuirii, savarsit de Domnul Hristos, prin jertfa Sa pe cruce, care ne-a adus pacea cu Dumnezeu si pacea intre noi, cum vom arata, indata.

Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Efeseni 2, 13-22, tratand tema "Hristos este mantuirea pacatosilor", ne prezinta, in fata ochilor mintii, aceasta imagine sfanta, a lui Hristos-Pace, rastignit pe Cruce. "Hristos - iar nu altcineva - este Pacea noastra" (v. 14), "desfiintand dusmania, prin trupul Sau, (v. 15) prin cruce" (v. 16) etc. Domnul Hristos este numit cu nume propriu Pacea, pentru ca, prin jertfa Sa pe cruce, a impacat pe toti oamenii cu Dumnezeu, dar, in acelasi timp, intinzandu-si bratele, orizontal, pe cruce, a savarsit actul divin al imbratisarii parintesti a intregii lumi, adica a tuturor neamurilor de sub cer (Fapte 2, 5), salasluind si pacea si fratietatea dintre om si om. Prin cruce, deci, s-a savarsit cel mai mare act divin din istoria mantuirii neamului omenesc - impacarea omului cu Dumnezeu si impacarea dintre om si om, in istorie, invatatura mult accentuata de sfantul Apostol Pavel in Epistolele sale. Dreapta ratiune ne constrange sa credem si sa marturisim ca lemnul crucii a dobandit sfintenie, pentru ca pe el, si nu pe alt obiect, S-a jertfit Domnul Hristos, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, sfintenia suprema si absoluta, tocmai ca sa savarseasca cel mai mare act divin: mantuirea neamurilor. Crucea este sfintita, deci, prin atingerea ei de Domnul Hristos, varsat pe ea, cu un cuvant, pentru ca ea este altarul pe care S-a adus jertfa, reala, de bunavoie, universala si prisositoare (imbelsugata) Insusi Fiul lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, dreptcredinciosii crestini aduc o adanca cinstire crucii, cinstire relativa, marginita, care poarta numele de venerare, arata prin inchinare si sarutare, spre deosebire de suprema cinstire, data lui Dumnezeu, cinstire care poarta numele de adorare.

Tot dreapta ratiune ne indreptateste sa credem ca acele grupari crestine, care inlatura cultul sfintei cruci, implicit, isi micsoreaza si sentimentul de adorare fata de Domnul Hristos, Care S-a rastignit pe cruce, fiindca nici in fata Lui nu-si insemneaza fata lor cu chipul sfintei cruci, si prin aceasta, se indreapta spre o grea osanda. Aceste grupari crestine, neprimind dreapta invatatura despre cinstirea sfintei cruci, inlatura si cultul icoanelor, si al mortilor, inlatura si dreapta invatatura despre ierarhia divina si despre Sfintele Taine etc., si, pornind de la calcarea unei singure invataturi divine, aluneca, fara putinta de intoarcere, pe povarnisul pacatului calcatorilor tuturor invataturilor divine, pentru ca, in Teologia crestina si in Biserica, exista un principiu, numit principiul conexiunii, care ne invata ca toate invataturile de doctrina, de morala si de cult constituie un tot unitar, adica un trup duhovnicesc, ce nu se poate dezmebra. Sfanta Scriptura ne spune ca "cine va pazi toata legea, dar va gresi o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile" (Iacov 2, 10) si a devenit calcator de lege (v. 9).

4. Temeiuri noutestamentare, pentru indatorirea dreptcredinciosilor, de a cinsti sfanta Cruce

Cum am spus, mai inainte, Noul Testament ne prezinta, mai explicit decat Vechiul Testament, dumnezeiasca invatatura despre valarea sfintei cruci, pentru drepcredinciosi, si aceasta ne ajuta mult, sa expunem, sistematic unele din temeiurile pentru indatorirea dreptcredinciosilor de a venera sfanta cruce:

a) Crucea este altarul divin real si istoric al crestinismului, altar pe care Domnul Hristos S-a adus, "o data, jertfa, ca sa ridice pacatele multora" (adica ale acelora care voiesc sa se mantuiasca) (Evrei 9, 28). Crucea este, deci jertfelnicul lui Hristos, jertfelnic pe care El a fost si Jertfa sangeroasa, si Arhiereul Care a adus-o, "pentru toti, spre iertarea pacatelor". Jertfa sangeroasa de pe cruce, se prelungeste, pana la sfarsitul veacurilor, in Biserica, prin Sfanta Liturghie, ca jertfa nesangeroasa (vezi Imnul heruvimic).

b) Crucea este "puterea lui Dumnezeu" (I Cor. 1, 18), pentru cei ce voiesc sa se mantuiasca, adica pentru cei ce cred. Cu puterea divina a crucii se lauda Sfantul Apostol Pavel, in slabiciunile sale omenesti si in necazurile si stramtorarile pe care le indura (cf. Gal. 6, 14). Ea este "pecetea divina" de pe fata dreptcredinciosilor, pecete prin care acestia au scapat si scapa de urgiile vrajmasilor vazuti si nevazuti. Roadele puterii lui Dumnezeu, putere dobandita de cei ce sunt insemnati cu pecetea lui Dumnezeu, adica au chipul sfintei cruci pe fata lor, sunt realitati istorice, descrise si prezise in Vechiul Testament, unde se descrie nimicrea locuitorilor Ierusalimului: "Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim si insemneaza cu semnul crucii" (adica cu litera "Tau", care, in alfabetul vechi, grec, avea forma unei cruci (+), pe frunte, pe oamenii care gem si plang" "dar sa nu va atingeti de nici un om care are pe frunte semnul ". (Vezi Iezechiel 9, 4-6, traducerea romaneasca, precum si textul grec, in Septuaginta, sub notitele textului).

c) Crucea este semnul Fiului Omului, la a doua venire. Insusi Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai, care doreau sa afle timpul celei de a doua veniri a Lui, precum si timpul sfarsitului Lumii (Matei 24, 3) ca, intre semnele care vor fi, "atunci se va arata pe cer" (si) "semnul Fiului Omului" (Matei 23, 30), adica sfanta cruce. Cuvintele acestea arata, pe de o parte, ca Insusi Domnul Hristos confirma valoarea sfintei cruci, in iconomia divina, in istoria mantuirii neamului omenesc, si aici, in mod special, cinstea ei cea mai mare, la Judecata din urma, iar pe de alta parte, aceste cuvinte sunt si o marturie si o recunostere, ca sfanta Cruce, "semnul Fiului Omului", pe cer, era cunoscuta de catre ascultatori, ca un real semn divin, despre care n-a mai fost nevoie sa-L intrebe pe Domnul, nimeni, nimic.

Mai indicam cateva texte noutestamentare, care ne dau marturie ca sfanta Cruce este arma sfanta, prin care noi ne-am dobandit mantuirea, in dar, de la Dumnezeu (Ioan 12, 32-39; Efes. 2, 16; Col. 1, 19-20; 1 Petru 2, 24), iar unele ne dau marturie ca Insusi Domnul Hristos, ca Om, prin Patima Sa, pe cruce, a intrat "intru slava Sa" (Luca 24, 26), slava pe care, totdeauna, a avut-o si o are, ca Dumnezeu si a fost "preinaltat", ca Om, si a patimit "nume, care este mai presus de orice nume" (Filip. 2, 8-9).

5. Despre insemnarea fetei cu semnul sfintei Cruci

Insemnarea fetei cu semnul cinstitei si de viata facatoarei cruci trebuie facuta cu profund respect si cuviinta, iar nu in batjocura si pacat.

Crucea dreapta si adevarata se face asa: se impreuneaza, cum se cuvine, primele trei degete de la mana dreapta - degetul mare, aratatorul si mijlocasul - iar cele doua degete mici le lipim, strans, de podul palmei. Dupa aceea, ducem mana la frumte, si zicem: "In numele Tatalui"; la pantece: "Si al Fiului"; la cei doi umeri, drept si stang: "Si al Sfantului Duh", iar la sfarsit lasand mana jos zicem: "Amin".

6. Talcuirea miscarilor mainii, pentru insemnarea fetei cu semnul sfintei cruci

Insemnarea dreptcredinciosilor cu semnul sfintei cruci are doua intelesuri

a) Dogmatic-istoric, care ne invata, cat se poate de scurt si de limpede, intreaga istorie a mantuirii neamului omenesc, asa cum, de altfel, aceasta isotrie este rezumata in Crez sau Simbolul Credintei: Fiul lui Dumnezeu S-a coborat de sus, din ceruri (a superiori), pe pamant, la cele de jos (ad inferius) "pentru a noastra mantuire", S-a inaltat, iarasi la ceruri si sta de-a drepta Tatalui, Sfantul Duh stand de-a stanga Tatalui, cele trei persoane fiind Sfanta Treime. Cele trei degete, impreunate, de la mana drepta, inchipuie chiar Treimea cea de o fiinta si nedespartita.

b) Intelesul dogmatic-moral este ca cele doua degete mici, lipite de podul palmei, infatiseaza, pe de o parte, pe Adam si Eva, care cu smerenie si cu pocainta, se apleaca Sfintei si nedespartitei Treimi, iar pe de alta parte, inseamna si cele doua firi, cu care Fiul lui Dumnezeu a coborat pe pamant firea dumnezeiasca si firea omeneasca. Talcuind miscarile mainii, pentru desenarea semnului sfintei cruci, pe fata noastra, Sfintii Parinti spun ca fruntea inchipuie cerul, pieptul inchipuie pamantul, iar umerii inchipuie locul si semnul puterii. Sfantul Ambrozie (339-397), episcop al Milanului, vorbind despre semnul sfintei cruci, spune: "Ne insemnam fruntea - socotita sediul cugetarii (gandirii) - pentru ca totdeauna trebuie sa marturisim pe Iisus Hristos (sa ne gandim la El); inima - sediul iubirii - pentru ca totdeauna trebuie sa-L iubim); bratele (umerii) pentru ca totdeauna trebuie sa lucram pentru El". Pe scurt spus, crucea crestina, fie ca este construita din vreun material, fie ca este schitata, cuviincios, de catre crestini, pe fata lor, este semnul de aducere aminte si de marturisire ale celor mai insemnate momente din istoria mantuirii noastre: caderea in pacat a lui Adam, coborarea pe pamant a Domnului Hristos, jertfa Sa pe Cruce, inaltarea Sa la ceruri.

Semnele aducatoare aminte de fapte, care nu trebuie sa se uite, se numesc, in vorbirea pedagogica, scolareasca, mijloace mnemotehnice, cuvant de obarsie greaca - tehnica de tinere minte. Sfanta Cruce, deci, este un mijloc sfant mnemotehnic, in scoala crestina, pentru crestinii din toate veacurile, semn care ne filmeaza intreaga iconomie a mantuirii noastre, si, in acelasi timp, este un mijloc didactic hortativ adica un semn vizibil, care imboldeste, spre lucrare divina, toate cele trei laturi ale sufletului nostru de crestini: mintea, spre a cunoaste si adora pe Dumnezeu, inchinat in Treime, inima, spre a-l iubi, cu iubirea pe care ne-a aratat-o El, prin jertfiera pe cruce a Unicului Sau Fiu, si vointa, spre a lucra, aici pe pamant, toate cele bune si placute lui Dumnezeu (cf. Ioan 17, 3; Matei 22, 37; Filipeni 4, 8-9).

7. Invataturi

Inchinandu-ne sfintei Cruci si sarutand-o, noi, dreptcredinciosii crestini, ne inchinam Celui Care S-a rastignit pe sfanta cruce, adica Il cinstim pe Hristos cu inchinarea suprema, numita adorare, cum am spus mai inainte. Nici vorba nu poate fi de un cult idolatru, asa cum spun, direct sau indirect, unele grupari crestine, pentru ca dreptcredinciosii nu se inchina la materia din care este alcatuita crucea, ci se inchina la Persoana al carei chip se afla pe cruce. Eruditul ieromonah Rufin de Aquileea (Italia), 345-410, rezuma dreapta invatatura despre cinstirea sfintei cruci prin aceste cuvinte: "Noi ne inchinam oricarei cruci, dar, prin ea, noi adoram pe Insusi Acela a Caruia este crucea" (adoramus omnem crucem et per illam ipsum cuius est crux). - Crucea ne aduce mereu in minte relatia noua, divina, de pace, stabilita de Domnul Hristos, prin jertfa Sa, trupeasca, pe ea, relatie atat verticala, cat si orizontala : vertical, prin impacarea omului cu Dumnezeu, fapt care-l aduce pe om intr-o stare de nespusa fericire, cu mult mai mare decat aceea pe care o traieste un fiu, care se impaca cu tatal sau, pe care l-a suparat mult, si de care a stat multa vreme despartit; orizontal, pentru ca sfanta cruce este semnul vazut al relatiei divine dintre om si om, cum am mai spus, relatia divina, cu totul noua, in istoria omenirii, pecetluita de Domnul Hristos, in mod intuitiv, prin intinderea bratelor pe sfanta cruce. Crucea fizca, de lemn, de pe Golgota, cu bratul sau, infipt, vertical, in pamant, impreuna cu bratul sau, orizontal, intretaind bratul vertical, ne fixeaza, in suflet, in mod pedagogic, crucea spirituala, care inseamna pecetluirea relatiei: credincios-Dumnezeu si credincios-credincios, adica, cu vorbele Sfintei Scripturi "pe pamant pace, intre oameni bunavoire" (Luca 2, 14; 1, 79); Romani 5, 1 etc.).

Cultul crucii este cultul pacii, in toate dimensiunile si directiile ei, dogmatice, morale si sociale. De aceea, dreptcredinciosii crestini, facatorii de cruci, pe fetele lor, sunt, in chip firesc, si "facatori de pace" si odata cu aceasta, ei devin, cu adevarat, "fiii lui Dumnezeu" (Matei 5, 9).

"Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta Invierea Ta marim".

Pr. Prof. Nicolae Petrescu

Articol cules de pe www.crestinortodox.ro !

Maica Domnului a rasadit credinta in Sfantul Munte Athos

2010-09-13T07:20:00.000-07:00

Neamurile pamantului, cufundate in intuneric si in umbra mortii, in zbuciumul lor ingrozitor care le tortura intreaga fiinta, isi indreptau preivirile si mainile spre Tara Domnului, spre Ierusalim, de unde asteptau cu ardoare venirea Luminii mantuitoare. Dupa inaltarea Mantuitorului la cer si pogorarea Duhului Sfant, urma ca Sfintii Apostoli sa plece a propovadui Evanghelia la toate neamurile pamantului; totusi ei au ramas in Ierusalim pana la edificarea Bisericii de acolo, cat mai aproape de desavarsire. Aici Maica Preacurata, impreuna cu Sfantul Ioan Evanghelistul, a fost marotra oculara la uciderea Sfantului Arhidiacon Stean.
Sfintii Apostoli au lucrat cam doisprezece ani in Ierusalim, avand in mijlocul si in sfatul lor pe Preacurata Maica. Pentru implinirea poruncii Mantuitorului: "Mergeti in toata lumea si predicati Evanghelia la zidirea", Sfintii Apostoli adunati in sobor, impreuna cu Preacurata Maica, au facut sfat sa traga la sorti, spre a vedea in ce locuri ale lumii va randui Domnul pe fiecare a-si desfasura activitatea apostoleasca. Atunci a tras si Maica Domnului sort pentru activitatea Ei in viitor, luand parte la ostenelile apostoliei. Dumnezeu Cuvantul i-a destinat Maicii Sale, prin sort, pamantul Ivirului, Georgia, Caucazia, de unde il avem pe Mitropolitul Antim Ivireanul (1708-1716).
Maica Fecioara, primind cu bucurie aceasta destinatie, a multumit lui Dumnezeu si a inceput a se pregati de plecare in acele parti ale Ivirului. Atunci Ingerul Domnului a oprit-o sa nu plece, zicandu-i: "Maica Preacurata! Nu te departa acum de Ierusalim, Tara care-ti este destinata de Dumnezeu, se va lumina, insa nu chiar acum; ci mai tarziu. Aceasta latura va ramane tot sub protectia Ta. Acum insa primeste ingrijirea si luminarea altei laturi de pamant, in care Te va randui Dumnezeu". Maica Domnului, ascultand ca si altadata cuvantul lui Dumnezeu, transmis prin Ingerul Sau, s-a supus poruncii Dumnezeirii. Astfel a ramas pe loc in Ierusalim, pana ce i se va vesti de sus a se duce in acea parte randuita de Cel Preainalt.
Lazar cel inviat a patra zi de Domnul, a mai vietuit inca treizeci de ani, hranindu-se numai cu bucate dulci. Cunoscand el pornirea rautacioasa a Iudeilor care-l urmareau sa-l ucida, a fugit in ostrovul Ciprului. Acolo a fost hirotonit Arhiereu si randuit Episcop de Apostolii Pavel si Varnava. Lazar dorea foarte mult ca sa vada pe Preacurata Maica Domnului nostru Iisus Hristos, pe care n-o vazuse de multa vreme, deoarece nu cuteza sa se mai duca in Ierusalim de frica Iudeilor.
Dorind din tot sufletul sau sa o mai vada, a scris o scrisoare Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, ca de voieste si poate, sa vina la Cipru. Preacurata Maica Fecioara binevoind a face acest drum si osteneala, i-a raspuns lui Lazar sa-i trimita o corabie caci voieste sa vina pana acolo. Lazar, plin de bucurie la primirea acestei invoiri a Maicii Preacurate, a si indeplinit cererea, trimitand o corabie cu oameni credinciosi de-ai sai la Ierusalim. Ajungand cu bine in Ierusalim, ii aduc vestea cea placuta Maicii Sfinte, care astepta. Maica Domnului atunci a rugat pe Sf. Ap. si Ev. Ioan sa mearga cu Dansa spre a o insoti la drum. Invoindu-se, au plecat impreuna si cu alti ucenici.
Dupa ce au calatorit pe mare bine si cu liniste, timp de un ceas, s-a dezlantuit o furtuna puternica pe apa, care i-a inspaimantat groaznic. Furtuna aceea infricosata i-a impins cu corabia, contra vointei lor, spre poalele Muntelui Ascalon, adica Athosul de astazi.
Muntele acesta in acele vremuri era plin de idoli si capisti idolesti. Capistea idolului Apolon era cea mai inalta si mai bine inzestrata decat toate celelalte capisti. Sumedenie de lume venea din toate partile pentru a se inchina in acea renumita capiste, fiindca acolo primea felurite preziceri si raspunsuri despre cele viitoare de la dracii care locuiau in idolii capistei. Spiritele infernale din idoli faceau felurite naluciri inaintea lumii ce se aduna acolo, le ghicea, spunandu-le unele lucruri si intamplari care se potriveau, altele se intamplau chiar asa, incat lumea credea cu tarie in acei idoli. Astfel amagea diavolul lumea, pentru ca sa i se inchine si sa-i slujeasca, spre a-i ramane pururea supusa. Vai si amar poporului prostit si inselat de Satana.
Corabia cu Maica Domnului, cu Sf. Ioan Evanghelistul si credinciosii ucenici, s-a apropiat din ce in ce mai mult de munte. Ajungand corabia cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria la tarm (limanul lui Climent), indata toti idolii din muntele Ascalon s-au prabusit cu fetele la pamant, ca odinioara idolul Dagon inaintea Chivotului Sfant (1Reg 5). Demonii iesind din idolii muntelui, racneau infiorator si strigau poporului inselat prin idolul Apolon, zicand: "Oamenilor! Noroadelor! Maica Mirelui Imparat Iisus Hristos, Dumnezeu-Cuvantul". Astfel, demonii care erau in idoli fiind siliti de puterea lui Dumnezeu, contra vointei lor, marturiseau adevarul inaintea lumii. Dupa cuvintele acestea ale demonilor, idolul Apolon s-a rupt din inaltimea locului sau, si cu diavolul cel mare ce locuia intr-insul impreuna cu o parte de piatra din munte, s-au prabusit in mare.
Poporul adunat acolo in munte, se mira mult de cele ce auzea si se vedea facandu-se si infricosandu-se de strigatele demonilor, de indemnurile acelea care ieseau din idoli, au pornit grabnic de acolo la tarmul marii, la schela, la locul pe care astazi se afla Sfanta Manastire a Ivirului. Acolo vazand corabia si pe Maica domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Cuvantul, i s-au inchinat si au primit-o cu mare bucurie. Plini de mirare si cu multa bunavointa, au intrebat pe Maica Domnului:
"O! Stapana si Doamna, Maica Marelui Dumnezeu, Fiul Celui Preainalt! O! Maica pururea Fecioara! Rugamu-ne Tie, sa ne spui si noua, cum ai nascut pe Cel neicaput nicaieri? Cum ai hranit cu lapte pe Cel ce toate le-a creat, le tine si le hraneste? Cum ai purtat in brate pe Fiul lui Dumnezeu Tatal Ceresc"? Acestea si aletele multe intrebau popoarele, coborate din Munte, pe Maica Sfanta, in jurul careia se adunasera.
Atunci Preacurata Maica le-a istorisit despre Iisus Hristos Fiul Ei, Dumnezeu-Cuvantul si despre Dumnezeiasca Lui invatatura, lucrare mantuitoare, despre activitatea Mesianica, despre Patimile, Crucuficarea si Proslavirea Sa. Auzind acestea, lumea adunata acolo s-a aruncat la pamant si s-a inchinat cu multa credinciosie Dumnezeului Celui intrupat dintr-insa, aratandu-i multa recunostinta.
Atunci lumea aceea crezand despre toate cele propovaduite de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, au primit Cuvantul si sfaramandu-si toti idolii, s-au botezat in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Dumnezeul cel viu, adevarat, universal si vesnic. Apoi, imputerniciti de rugaciunile Preacuratei Maici, au cutreierat muntele, si toti idolii ce se aflau inaintea lor, ii sfaramau si capistile le surpau.
Dupa ce s-au mai curatat si altii cu lumea aceea de negura credintei si de idolatria lor, si crezand intr-adevar in Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant, si s-au botezat, Maica Domnului nostru Iisus Hristos Dumnezeu, a zis: "Acest loc ales si placut are sa fie al meu, dupa sortul ce mi-a cazut aici, fiindca imi este dat mie de catre Fiul si Dumnezeul Meu!".
In acelasi timp le-a randuit ca povatuitor pe unul din ucenicii credinciosi, care venise cu dansa. Cereasca Imparateasa si Maica Luminii, bibecuvantand poporul luminat, cu fata vesela le-a grait astfel: "Darul lui Dumnezeu sa fie peste locul acesta si asupra celor ce vor vietui aici cu credinta, cu evlavie si cu dragoste, pazind poruncile Fiului si Dumnezeului Meu. Si toate cele trebuincioase vietii pamantesti le vor avea cu indestulare si cu putine osteneli, vietuitorii piosi ai acestui loc; viata cereasca li se va darui si mila Fiului Meu nu se va ridica de la dansii pana la sfarsitul veacurilor. Locului acestuia eu ii voi fi aparatoare si fierbinte mijlocitoare pentru dansul catre Dumnezeu, si pentru cei ce vor petrece aici dupa voia si placerea Fiului Meu Hristos Dumnezeu-Cuvantul".
Dupa luminarea, edificarea, botezarea si binecuvantarea poporului, in prezenta multimii ce i se inchina, Maica Preacurata, insotita de Sf. Ioan feciorelnicul si ceilalti credinciosi ucenici, s-a suit in corabie si au plecat pe mare spre ostrovul Ciprului. Ajungand acolo au iesit din corabie si s-au dus la Sf. Lazar Episcopul Ciprului, caruia i-a povestit toate cate i s-au intamplat ei pe cale si la muntele Athonului. Acolo Maica Preacurata s-a veselit duhovniceste cu Lazar si cu toti credinciosii, zabovind adeseori in rugaciuni, in post si-n convorbiri edificatoare si mult folositoare de suflete. Maica Domnului i-a lucrat un omofor Sfantului Ierarh Lazar si i l-a daruit sa se foloseasca de el in slujbele sale arhieresti.
Dupa catva timp de inalta petrecere duhovniceasca in Cipru, Maica Domnului s-a suit in corabie si a plecat la Ierusalim.
Dupa o veche traditie, cand s-a apropiat de trecerea din aceasta viata a Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, apostolii au venit de la marginile lumii si s-au adunat toti la Ierusalim. Iisus S-a aratat si El langa Mama Sa in clipa mortii si a primit Sufletul, si Sfantul ei corp a fost ingropat in Gradina Ghetsimani. Cand Apostolii au deschis mormantul a treia zi, l-au gasit gol si l-au inchis din nou fiind incredintati ca Domnul a luat cu Sine la cer si corpul Preacuratei Sale Mame.

Acest text este luat din Proschinitarul Sfantului Munte al Athonului, editat la 1856 Bucuresti, cu binecuvantarea P.S.S. Nifon Mitropolitul Ungro-Vlahiei, in zilele V.V. Barbu Dimitrie Stirbei

Noul buletin- cum identificam codul de bare

2010-09-11T12:57:00.000-07:00

Am continuat cautarile mele si pe site-ul http://www.sfaturiortodoxe.ro/link pentru a-l citi direct de pe site-ul mai sus citat!

Identificarea numarului 666 in codul de bare

(Hristodul Aghioritul - Muntele Athos)

In ultimul deceniu, cu prilejul discutiilor despre emiterea asa-ziselor cărti de identitate electronice, s-au născut multe dezbateri si s-au scris multe texte privitoare la problemele pe care e probabil să le creeze întrebuintarea acestor identităti. Astăzi, după votarea în Cameră a legii despre ''Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal", subiectul revine în actualitate pentru că votarea legii mai sus-amintite era premisa indispensabilă a emiterii identitătilor electronice (emitere care urmează cât de curând) si a punerii în aplicare a acordului Schengen.

In cărtile de identitate de tip vechi există o majusculă din alfabetul grecesc si un număr de serie care (împreună cu litera care-l însoteste) este unic pentru fiecare cetătean. Numărul acesta este scris cu caracterele arabe cunoscute (0,1, 2, 3...). însă în identitătile electronice care urmează să fie emise, numărul unic pentru fiecare om, numărul unitar de cod de înregistrare, pentru a putea fi recunoscut prin citire electronică, optică, trebuie să fie reprezentat într-un anumit sistem al codului barat (bar code). Acest cod barat poate fi reprezentat prin linii negre, de grosime diferită, pe hârtie albă si, prin urmare, văzut cu ochiul liber, asa cum spre exemplu sunt codurile care se găsesc pe aproape toate alimentele si pe multe alte produse de folosintă zilnică. Poate fi de asemenea ''imprimat" pe bandă magnetică, asa cum sunt cele aflate pe spatele mai tuturor card-urilor comerciale (Eurocard, Etno-cash, Cashcard etc.); în ultimul caz, numărul de cod nu este vizibil pentru că altfel oricine ar putea t ranscrie foarte usor numărul care corespunde altei persoane, putându-l folosi pentru el însusi în locul celuilalt atunci când scoate bani etc. (Pe benzile magnetice codul barat există sub forma unor linii magnetizate si nemagnetizate si citirea se face de către masini speciale.)

Să punem acum o paranteză ca să spunem două cuvinte despre sistemele de calculare, pentru a fi pe întelesul tuturor tot ce le vom explica în continuare.

Scrierea numerelor este reprezentarea numerelor naturale prin simboluri. Cel mai obisnuit mod de scriere a numerelor în Grecia antică era folosirea literelor alfabetului grecesc. In acest mod litera alfa reprezenta numărul 1, litera beta reprezenta numărul 2 litera gama reprezenta numărul 3, litera delta reprezenta numărul 4... litera iota, numărul 10, litera kapa, numărul 20 etc. Romanii, pentru reprezentarea numărului 1 foloseau simbolul I, pentru 2 - II... pentru 5 - V, pentru 10-X s.a.m.d.

Numai în secolul al XIII-lea a început să fie folosită scrierea numerelor în sistemul arabo-indian cu cifrele cunoscute: 0,1, 2, 3... 9, iar acesta este sistemul zecimal de numărare, a cărui întrebuintare s-a generalizat în secolul al XV-lea, folosindu-se de atunci pretutindeni în lume.

Din 1970 până astăzi s-au folosit prin progresul tehnologiei noi moduri de notare a numerelor absolut diferite de cele pe care le stiam. Astfel, s-au folosit codurile barate pentru reprezentarea cifrelor. Motivele pentru care sunt folosite codurile barate (bar codes) este că alternantele liniilor negre cu cele albe, folosite de aceste coduri, sunt usor de citit de către sistemele de detectare, adică de către asa-numitele ''creioane luminoase" (light pens), ale calculatoarelor electronice. Astfel, citirea numerelor de pe diferitele produse se face foarte repede si fără nici o greseală. Citirea cifrelor se face prin plimbarea deasupra codului barat a unui fascicul foarte delicat de lumină laser care se reflectă în mod diferit; într-un fel atunci când cade pe linia neagră si altfel atunci când cade pe linia albă. Tocmai această succesiune a liniilor negre si albe de grosime diferită este unică pentru fiecare cifra si constituie ''identitatea" fiecărui număr.

Sistemele codului barat, folosite pentru reprezentarea numerelor de cod ale diferitelor produse, sunt aproape 200 la număr. Din acestea, cele mai cunoscute si cele mai larg întrebuintate sunt U.P.C (Universal Product Code) care înseamnă codul universal al produselor si sistemul E.A.N-13 (European Article Numbering) care înseamnă ''Notarea europeană a numerelor pentru lucruri (obiecte)". Aceste două sisteme de coduri prezintă foarte putine diferente; al doilea cod (EAN-13) se spune că urmează să se folosească pentru înscrierea numărului de cod care va fi unic pentru fiecare om, iar acest număr se va găsi pe cartea de identitate electronică.

Multi îsi exprimă obiectiile la folosirea codului barat. Obiectiile sunt fundamental două: prima e legată de faptul că, prin întrebuintarea acestui număr unitar de cod de înregistrare - care va înlocui orice act public (de ex. cartea obisnuită de identitate, permisul de conducere, pasaportul, carnetul CEC, carnetul de sănătate etc.) - va deveni posibilă datorită interconectării permise deja (prin legea votată de curând 2472/1997) a arhivelor calculatoarelor electronice, urmărirea mai tuturor activitătilor fiecărui om, chiar si în afara Greciei. A doua obiectie este folosirea numărului nefast, 666, despre care se spune că e cuprins în două elemente folosite în coduri, atât în sistemul U.P.C cât si în E.A.N-13.

Scopul acestui mic studiu este de a verifica cât de adevărat este ceea ce se sustine, anume că în sistemele de cod mai sus-pomenite e cuprins numărul 666.

Sistemul de cod European Article Numbering (EAN-13)

Cum s-a spus si mai înainte, în sistemul EAN-13 cât si în sistemul foarte înrudit cu el, UPC, numerele sunt reprezentate sub formă de linii paralele verticale, negre si albe de ''lătime" diferită. Reprezentarea numerelor în acest fel usurează mult, pentru că citirea lor într-un mod electronic, optic, este rapidă si se face fără greseală.

Sistemul EAN-13 se numeste astfel pentru că numărul de cod al fiecărui lucru este alcătuit din 13 cifre. Prima cifră a unui asemenea număr se scrie separat ca un număr arab, la stânga codului barat, în timp ce celelalte 12 cifre ale numărului se scriu în două subcâmpuri (jumătăti), unul la stânga si unul la dreapta cu caracterele codului barat. Primele sapte cifre indică tara de provenientă si fabricantul obiectului (elementele 2-3 si, respectiv 4-7) în timp ce celelalte cinci cifre din cele sase rămase indică tipul produsului. Ultima cifră este cifra de control, cu care se verifică dacă calculatorul ''a citit" corect codul barat (vezi diagrama 1).

DIAGRAMA 1

Cele două subcâmpuri (subgrupuri) ale celor 12 numere sunt despărtite prin ''caracterele auxiliare" alb-negru care se găsesc unul la început, unul exact la mijloc si unul la sfârsit; de aceste caractere ne vom ocupa mai târziu.

Structura codului barat EAN-13

Codul barat este alcătuit din linii paralele întunecate de grosime diferită, între care sunt intercalate intervale luminoase (linii luminoase), care de asemenea au o grosime variată. Diferitele cifre ale numerelor sistemului zecimal (0,1,2,...9) sunt reprezentate printr-o succesiune diferită si unică pentru fiecare cifră de intervale (linii) negre si albe de lătime diferită.

Această succesiune a liniilor negre si a intervalelor albe, din care e constituită fiecare din cele douăsprezece cifre ale codului EAN-13, are o anumită ''lătime" alcătuită din sapte unităti de lătime standardizate (''modules"). Fiecare asemenea unitate de lătime are, conform normelor sistemului EAN-13, o lătime de 0,33 milimetri, fiecare din cele 12 cifre fiind reprezentată cu linii negre si albe de lătime variată, aflate într-o succesiune diferită; aceste linii au o lătime totală de 0,33 x 7 = 2,31 mm. Pentru reprezentarea concretă a fiecărei cifre se folosesc patru alternante de linii negre si albe, fiecare linie având lătime diferită, dar cu o lătime totală de 0,33 x 7 = 2,31 mm (vezi diagramele 2 si 3). Se poate face si micsorarea si mărirea întregii reprezentări. In primul caz însă nu e permis ca ''grosimea" modulului (module) să fie mai mică de 0,23 mm.

Pentru a face ca să fie cât mai bine întelese cele spuse mai sus, trebuie să privim diagrama nr.3.

DIAGRAMA 3

In această diagramă observăm următoarele:

Fiecare număr al codului barat se întinde pe o lătime de sapte ''unităti de lătime standardizate" (modules). Astfel, numărul 0 (zero) din seria A (setul A) este reprezentat în felul următor: trei ''unităti de lătime" albe, două ''unităti de lătime" negre, o ''unitate de lătime" albă si una neagră - lătime totală ''sapte unităti de lătime". Această succesiune concretă negru-alb, de o anumită lătime, defineste cu cele patru alternante ale ei numărul 0. Succesiunea respectivă în aceeasi serie (A), pentru numărul 2 este: două unităti de lătime albe, una neagră, două albe, două negre.

In seria de mai jos a aceleiasi diagrame (3, setul C) observăm o reprezentare diferită a acelorasi numere. Numărul 0 este reprezentat astfel:

Cu putină atentie constatăm că reprezentarea cifrei 0 în ultima serie (setul C), ca si a lui 2 si a oricărei alte cifre din sistemul zecimal este inversarea reprezentării aceluiasi număr din prima serie (setul A). Cu alte cuvinte, acolo unde cifra zero are o linie neagră în prima serie (setul A), aceeasi cifră are un interval (linie) alb în seria de jos (setul C); iar acolo unde are un interval (linie) alb în prima serie, are prin corespondentă o linie neagră în ultima serie. (Codificare inversată, vezi setul A si setul C.)

Lucrurile sunt însă mult mai complicate în sistemul de cod EAN-13. In aceeasi diagramă 3 vedem trei serii orizontale (seturile A, B si C), cu o codificare diferită a cifrelor 0,1,2...9.

Seriile A si B (setul A si setul B) se întrebuintează pentru codificarea cifrelor din subcâmpul stâng din codul barat, în timp ce setul C se foloseste pentru codificarea numerelor din subcâmpul drept al codului barat (vezi diagrama 3 si 4a).

Prima serie (setul A) si ultima serie (setul C) constituie codificările cifrelor, prin mecanismul pe care l-am explicat mai sus, acela al codificării aceluiasi număr în două serii (setul A, setul C), prin simpla inversare. Reprezentările cifrelor seriei de mijloc (setul B), folosite si ele pentru reprezentarea numerelor în subcâmpul stâng al codului barat, constituie imaginile în oglindă (aici, cu alte cuvinte, se observă o inversare a întregului număr) ale reprezentărilor seriei C (setul C). In plus, observăm că reprezentarea cifrelor în setul B este imaginea inversată, imaginea în oglindă (''răsturnată" si ''negativă") a reprezentării cifrelor din setul A. Asadar, de exemplu, numărul 6 este reprezentat: în setul A ca 6A, în setul B ca 6B,iar în setul C ca 6C,

în timp ce numărul 0 este reprezentat: în setul A ca 0A, în setul B ca 0B, iar în setul C ca 0C.

Pentru toate grupele de codificare (setul A, setul B si setul C) fiecare unitate luminoasă de lătime (modul) corespunde în limbajul calculatorului lui 0, în timp ce fiecare unitate întunecată îi corespunde lui 1. In acest fel fiecare cifră a sistemului zecimal (0, 1,2... 9) este constituită dintr-o succesiune diferită de 0 si 1 (sistemul binar). Asa cum se vede în diagrama 3 si cum am explicat mai sus, numărul 0 în setul A, reprezentat prin codul barat ca 0001101, va corespunde în limbajul calculatorului succesiunii 0001101; numărul 4 din setul C este reprezentat prin codul barat ca 1011100, iar acelasi număr în sistemul binar corespunde succesiunii 1011100 s.a.m.d. (vezi diagrama 3).

Dacă observăm cu atentie diagrama 3, constatăm existenta unui al treilea element caracteristic al codificării, care există în cele trei seturi de numere (setul A, setul B si setul C). Acest element caracteristic este următorul: toate numerele din grupurile A si B (setul A si setul C) care se folosesc pentru codificarea numerelor în subcâmpul stâng al codului barat sunt impare, încep adică de la 0 si se termină cu 1 (de exemplu, numărul 5 în setul A se scrie ca 0110001, iar în setul B se scrie ca 0111001), în timp ce toate numerele din subcâmpul drept al codului, care se iau din setul C, sunt pare, încep adică de la 1 si se termină cu 0 (astfel numărul 5 în setul C se scrie ca 1001110). Acest fapt, existenta adică a numerelor impare, pentru calculator, în subcâmpul stâng si a numerelor pare în subcâmpul drept este al treilea element caracteristic al codificării.

Caracteristicile codificării în sistemul EAN-13 sunt următoarele:

1. Fiecare număr este compus din 4 alternante, două negru si două alb (de un număr diferit de ''unităti de lătime" pentru fiecare alternantă).

2. Se observă fenomenul de inversare (în codificarea fiecărei cifre), inversare care, atunci când comparăm seturile A si C, este o inversare simplă, în timp ce atunci când comparăm seturile B si C este o inversare a întregului număr, sau inversare în oglindă. Când comparăm însă seturile A si B, observăm că inversarea este ''răsturnată" si ''negativă".

3. Toate numerele din subcâmpul stâng sunt impare, în timp ce numerele din subcâmpul drept sunt pare.

"Caractere auxiliare" - Barele de sigurantă (guard bars)

In paragrafele de mai sus am încercat să explicăm modul de codificare în sistemul EAN-13 a celor douăsprezece numere variabile (sase în subcâmpul stâng si sase în cel drept al codului barat). Dacă observăm însă diagrama 1, constatăm că, în afară de reprezentarea barată a celor 12 cifre variabile (care se schimbă de la obiect la obiect), există si trei caractere ''auxiliare" invariabile, care se numesc ''bare de sigurantă" (guard bars). Aceste ''caractere" care se prelungesc în jos se află totdeauna în aceeasi pozitie: în marginea din stânga, în centru si în marginea din dreapta a codului barat.

Codificarea liniară a acestor caractere (guard bars), este
reprezentată astfel:

respectiv (diagrama 2), în timp ce în realitate este asa:

Ultimele caractere, dacă sunt scrise în formă binară, arată astfel: 0101, 01010 si respectiv 1010.

Asertiunea cum că aceste caractere numite mai sus au o a doua codificare lineară si forma corespunzătoare binară provine din observatia că prima linie albă din partea stângă si ultima din partea dreaptă se confundă cu marginea albă care, asa cum se vede din diagrama 2, este parte din întreaga reprezentare a codului barat si care de aceea se numeste ''zonă linistită" (quiet zone).

Trebuie să notăm că, în conformitate cu normele codurilor barate UPC si EAN-13, este indispensabilă existenta unei margini albe (light margin) în stânga si în dreapta întregului reprezentat simbolic (care începe de la bara de sigurantă din stânga si se sfârseste cu bara de sigurantă din dreapta). Marginea albă nu numai că este o parte integrantă a întregii reprezentări a codului barat, dar are si o anumită lătime care, în sistemul EAN-13, este cel putin egală cu zece unităti de lătime (module). 0 dovadă în plus că trebuie să existe de ambele părti o margine albă satisfăcătoare este faptul că cei ce fabrică aceste coduri barate recomandă ca ele să nu fie imprimate pe marginile ambalajului diferitelor produse, iar o altă dovadă este si recomandarea ca această margine albă să fie complet curată (vezi schitele 1-5).

Si mai importantă este observatia că numerele din subcâmpul stâng încep de la 0 si se termină cu 1, în timp ce cele din subcâmpul drept încep de la 1 si se termină cu 0. Concluzia pe care o tragem de aici este că fasciculul laser (scanner), fie miscându-se de la stânga spre dreapta, fie miscându-se invers, de la dreapta spre stânga, totdeauna începe să citească de la zero ! Dacă nu există o margine albă, computerul nu poate citi codul!

Aici trebuie să observăm cum codificarea (lineară) a caracterului auxiliar din dreapta (guard bar) este codificarea liniară inversată (simplă si în oglindă !) a caracterului auxiliar din stânga.

In ceea ce priveste caracterul auxiliar din mijloc, acesta constituie o fuziune a caracterului auxiliar stâng cu cel drept. Acest caracter, pentru că se află exact la mijlocul câmpului codului barat, n-ar trebui să fie posibil de reprezentat nici cu grafia stângă, nici cu cea dreaptă (inversarea celei stângi). Această reprezentare grafică a barei de sigurantă de la mijloc este rezultatul grafiei din stânga si din dreapta a caracterelor auxiliare, astfel:

Cu această ultimă formă, ''bara de sigurantă" din mijloc este citită de scanner la fel în ambele sensuri, începând întotdeauna de la intervalul alb, 0 (atât de la stânga la dreapta, cât si de la dreapta la stânga), asa cum se întâmplă exact si cu citirea celorlalte numere din subcâmpurile codului barat.

După cele spuse mai sus, pe bună dreptate se întreabă fiecare dacă nu cumva aceste caractere auxiliare (guard bars), asa cum sunt reprezentate prin sistemul barat si binar, corespund vreunui număr si dacă da, care este acest număr. Cum s-a explicat mai sus, reprezentarea lineară este la stânga= 0101, la dreapta = 1010, în timp ce reprezentarea binară corespunzătoare este 0101 si 1010. Poate observa oricine cu surprindere că acest ''caracter auxiliar":

1. arată patru alternante alb-negru (două alternante negru si două alb);
2. scrierea caracterului auxiliar din dreapta este inversarea (simplă - ''module" după ''module" - si în oglindă, adică a întregului număr) scrierii caracterului din stânga;
3. reprezentarea sa stângă este un număr impar 0101), în timp ce cea din dreapta este un număr par (1010).
prezintă, cu alte cuvinte, toate caracteristicile codificării numerelor din sistemul barat EAN-13 si corespunde, prin urmare, unui anumit număr!

Dacă privim diagrama 3, vom constata că numărul care îndeplineste toate premisele enumerate mai sus ale scrierii codului barat EAN-13 si este singurul care completează cele 4 altemante alb-negru (si, prin urmare, îi stabileste pe deplin ''identitatea", fără a se confunda cu nici un alt număr) în 4 unităti de ''lătime" (modules) succesive este cifra 6 ! (vezi setul B si setul C).

Această calitate unică a numărului 6 de a fi definit în întregime de patru intervale (modules) continue, calitate pe care nici un alt număr din sistemul barat nu o are, face posibilă identificarea si recunoasterea lui; celelalte trei intervale (module), care în cazul concret al numărului 6, asa cum este reprezentat în seturile B si C, sunt albe si nu creează o altă alternantă (negru-alb) si, prin urmare, nu oferă nici o informatie în plus ! (Vezi diagrama 4a si 5.) Asadar, computerul fie că citeste 0101, fie 0000101, în ambele cazuri întelege ''identitatea" numărului 6. Lucrul acesta este valabil pentru ambele moduri de lectură, de la stânga la dreapta si invers.

In ceea ce priveste ''bara de sigurantă" din mijloc (''guard bar"), trebuie să adăugăm următoarele: dacă se folosea numai un singur set de reprezentare (lineară) a cifrelor 0,1,2... 9, n-ar fi fost nevoie să existe si o bară de sigurantă de mijloc. Când se folosesc însă două sau trei seturi de numere (ca în sistemul UPC sau EAN-13) atunci, pentru a nu se confunda numerele din mijloc din subcâmpul stâng si din subcâmpul drept al codului, este indispensabilă existenta acestei bare. Fabricatii codurilor UPC si EAN-13, având în vedere acest lucru, trebuie să dea un răspuns la întrebarea: de ce au optat pentru folosirea mai multor seturi de numere, de vreme ce si cu un singur set de numere ar fi fost posibil să se dea aceleasi informatii pentru fiecare produs.

Chiar fabricantii trebuie să dea un răspuns la întrebarea de ce au ''rezervat" tocmai această reprezentare barată pentru numărul 6, care este singurul număr definit în întregime de patru intervale de lătime (''modules") continue, si nu pentru oricare alt număr, dat fiind faptul că nu există o structură logică matematică în reprezentarea barată a cifrelor de la 0 la 9. Poate pentru a se asigura prezenta celor trei de 6, dintr-un motiv cunoscut numai de ei!

După cele spuse până acum, dincolo de asemănarea vizuală, rezultă de la sine concluzia că barele de sigurantă (guard bars), la începutul, la sfârsitul si la mijlocul codului barat în sistemul EAN-13 (si UPC), sunt trei de 6, care se găsesc într-o legătură de nedesfăcut cu numerele variabile ale codului, cu atât mai mult cu cât bara de sigurantă din mijloc (numărul 6), nu este indispensabilă, dacă se folosea numai un singur set de numere !

In sfârsit, fabricantii codurilor barate U.P.C si E.A.N-13 sunt întrebati: de vreme ce reprezentarea barelor de sigurantă (guard bars) creează probleme de constiintă crestinilor de pe tot globul, de ce nu înlocuiesc simbolismul barat al acestor bare de sigurantă ? Un prilej pentru a se produce înlocuirea este cel de acum când, datorită anului 2000, devine necesară schimbarea afisării datei pe computere.

Asadar, de ce se va folosi pentru oameni EAN-13, care înseamnă marcarea numerică în sistem european a obiectelor ? Acesta este respectul lor fată de persoana umană ? Aici se descoperă diferenta abisală între antropologia crestin-ortodoxă, care vede omul ''încununat în slavă si în cinste" si ''cu putin mai mic decât îngerii", si antropologia dictatorilor lumii care urmează să vină, pentru care omul, cel asemenea lui Dumnezeu, este un ''goim" (un animal), prin urmare putând fi ''marcat" cu semne de nesters pe mâna lui dreaptă sau pe frunte, pentru a fi recunoscut de ''stăpânii săi".

Sfântul Sinod al Bisericii noastre, prin circulara sa extrem de importantă, cu nr. 2626/7 aprilie 1997, cu toată responsabilitatea ne-a făcut cunoscut că: ''(...) progresul civilizatiei în domeniul aplicatiilor electronice a fost legat asa cum nu trebuia de numărul 666, care se foloseste ca număr principal de cod în această tehnologie..." Fireste că aceia care au încredere în maica noastră Biserica n-au nevoie de dovezi în plus.

Societătile (din străinătate) care fabrică aceste coduri, fiind puse înaintea protestului la scară mondială al constiintelor, protest care a apărut în presă, s-au justificat că nu pot schimba numărul 666, pentru că: 1. reprezentarea sa barată slujeste tehnologia asa cum nu o poate face nici un alt număr si 2. pentru că o eventuală schimbare a programului ar cere cheltuieli de ordinul bilioanelor de dolari.

Reprezentantii guvernului si ministrii, în aparitiile lor la televiziune, exprimându-si pozitia fată de acest subiect, s-au justificat prin aceea că nevoile tehnologiei impun folosirea acestui număr pe plan mondial si că tara noastră nu poate fi exceptată din acest sistem.

In legătură cu acelasi subiect, ziaristi distinsi si obiectivi au făcut studii pe care le-au publicat în ziare. Prin aceste studii confirmă existenta celor trei de 6 în reprezentarea barată (bar codes) a sistemelor UPC si EAN-13.

In plus, zeci de deputati greci au informat în mod obiectiv publicul si au depus în Cameră studii importante, apartinând unor reputati oameni de stiintă în domeniul electronicii, care explică cum anume e cuprins acest număr în respectivele sisteme de codificare.

După această recunoastere publică la nivel mondial, n-ar mai fi nevoie să mai adăugăm nimic. Singurul lucru unde am socotit că trebuie să mai contribuim cu ceva este următorul: să arătăm fiecăruia dispus să învete cum poate fi decodificat acest număr mascat, ascuns în mod intentionat pentru a fi înăbusite reactiile constiintei credinciosilor si pentru a fi evitate urmările economice pe care le-ar suporta societătile din cauza boicotării produselor lor de către popoarele crestine, lucru care ar însemna pentru ele pierderi de bilioane de dolari.

Insinuarea metodică a numărului 666 în viata noastră

Unii spun că nu-i deranjează dacă primesc numărul 666. Nu ne explică dacă înteleg să-l aibă în numărul lor de telefon sau în numărul chitantei vreunui cont. Nici nu ne lămuresc dacă înteleg să-l accepte pe vreo cartelă care le va servi la operatiunile financiare sau pe cartea lor de identitate, lucru care arată identificarea lor cu cele înscrise pe această carte. In sfârsit, dacă înteleg să-l accepte ''pe mâna lor dreaptă sau pe frunte".

In ceea ce priveste faptul de a primi ''semnul" sau ''numărul numelui" ''pe mâna lor dreaptă sau pe frunte" (Apocalipsa 13, 16), Sfânta Scriptură este foarte limpede si avertizează câ acest (simbol) ''semn" exterior echivalează cu o lepădare. Cu toate că este un simbol exterior, are totusi prelungiri spirituale si, ca urmare, chinul nostru vesnic, adică iadul: ''si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor si nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei si chipului (icoanei) ei si oricine primeste semnul numelui ei" (Apocalipsa 14, 11). In ceea ce priveste subiectul cărtii de identitate, credem că circulara Sfântului Sinod este foarte limpede când spune: ''Nu e cu putintă ca un crestin să fie indiferent la introducerea voită si sistematică a acestui număr în viata sa". De asemenea, si Părintele Paisie în 1987, în foaia sa cu titlul ''Semne ale vremurilor - 666" a scris:

''Asadar, cu toate cele spuse de mine mai înainte, putem auzi, din păcate, o grămadă de lucruri prostesti ale creierului, spuse de anumiti Ťgnosticiť contemporani. De pildă, unul spune: ŤEu voi primi cartea de identitate cu 666, dar voi pune lângă ea o Cruceť, în timp ce altul zice: ŤEu voi primi pecetea pe cap cu 666, dar voi face si o Cruce pe capť. Tot asa se mai pot auzi o grămadă de asemenea prostii spuse de unii care cred că astfel se vor sfinti, în timp ce toate acestea sunt doar amăgiri" (Ieromonah Hristodulos Aghioritul, Părintele Paisie, p. 191-192).

Ceea ce va trebui să stim foarte bine este că toate au un început si un sfârsit. Ca să întelegeti ce dorim să vă spunem, vă vom da un exemplu: până când să ajungă cineva să comită păcatul desfrânării trupesti, care este un act deja împlinit, va trece treptat prin diferite stadii. Inceputul păcatului este bântuirea gândurilor necurate care loveste mintea. Asadar, vede cineva o femeie frumoasă si gândul îl îndeamnă la rău. Dacă mintea omului nu nutreste o ură neîmpăcată fată de păcat si iubire fată de Dumnezeu, datorită înclinatiei sale păcătoase si datorită vinovătiei sale se creează înlăuntrul său imagini ale dorintei. Dacă mintea omului ar nutri o ură neîmpăcată fată de păcat si ar avea iubire fată de Dumnezeu, atunci n-ar trece la al doilea stadiu al păcatului, care este consimtirea la ceea ce o sfătuieste gândul. Dacă omul este înclinat înspre păcat, va consimti, justificându-se si considerând că de fapt nu e nimic, plăsmuind în imaginatia sa scene ale săvârsirii păcatului. Asadar, ajunsă la acest punct , mintea devine prizonieră, e înrobită si, inofensivă cum se găseste, e târâtă si împinsă către ultimul stadiu al comiterii păcatului cu trupul. Fără îndoială că, în orice stadiu s-ar afla un om, dându-si seama de slăbiciunea sa si luptând cu umilintă, harul lui Dumnezeu îl va acoperi si nu-l va lăsa să cadă.

Putem asadar să redăm schematic acest proces:
1. primul stadiu: bântuirea mintii si sfătuirea la rău a gândului;
2. al doilea stadiu: discutia care se poartă cu gândul si care se termină prin consimtire, iar această învoire creează în mintea omului scene ale săvârsirii păcatului;
3. al treilea stadiu: după învoirea mintii urmează comiterea păcatului, care este desfrânarea trupească.

Vedem, asadar, că păcatul este introdus sistematic, cu metodă si cu viclenie în om. Cu cât mai devreme îsi dă seama mintea de insinuarea păcatului si îl respinge, cu atât mai usor se desface din mrejele lui si scapă de urmările căderilor sale. Cunoscând Ziditorul si Dumnezeul nostru, ca nimeni altul, siretlicurile duhurilor răului, pentru a ne păzi de căderea în păcat, ne-a dat poruncă să căutăm împărătia Lui, respingând fiecare gând rău, si a hotărât că si căderea mintii în primul stadiu, care este consimtirea la păcat, este păcat. De aceea si a spus că ''oricine văzând o femeie si poftindu-o, deja a si săvârsit desfrânare cu ea în inima sa" (Matei 5, 28).

Mai apoi, si toti Sfintii si Părintii Bisericii noastre, ne-au învătat un lucru: să oprim păcatul în primul lui stadiu, izbăvindu-ne astfel de toate urmările lui pline de amărăciune.

Cu acest exemplu vedem că si în privinta lui 666 este valabil acelasi lucru: cei care vor să-l impună oamenilor, condusi de experienta tatălui lor celui viclean, îl introduc metodic în viata oamenilor.

Inainte de toate vedem că numărul 666 e promovat de organisme internationale, la diferite manifestări internationale, la întâlnirile sportive, că se insinuează si apare pe firmele magazinelor, pe jucării, pe obiecte de uz casnic, pe monede, pe cartele de tot felul s.a.m.d.

In stadiul initial am văzut că acest număr se introduce fără să băgăm de seamă; iar cei ce-l promovează fac acest lucru ca să cântărească în ce măsură avem mintea limpede si reactionăm, astfel încât să poată trece la alte actiuni pe care le au pregătite. Dacă vor constata că mintea oamenilor nu este interesată de nimic altceva în afară de ''pâine si de circ", vor trece încet, încet la al doilea stadiu, plasând de acum înainte acest număr în mod vizibil în situatiile sau la manifestările pe care le-am pomenit mai sus. Dacă vor constata din nou că unii încep să înteleagă ce se întâmplă, vor încerca prin organele lor fie să convingă oamenii că totul este întâmplător, fie să ridiculizeze această temă. Cel mai important lucru este că se vor strădui să reusească în a-i familiariza pe oameni cu această chestiune. (De exemplu: când, mai demult, cineva fura 1.000 de drahme, toate ziarele dezbăteau tema zile întregi; crescând însă păcatul furtului si ajungând astăzi să se fure miliarde, când auzim că s-a furat de la cineva 2.000.000 de drahme, nu mai dăm nici o importantă, pentru că ne-am familiarizat cu furtul de miliarde. Âcelasi lucru se întâmplă si cu omorul: dacă mai demult era omorât cineva, se făcea mare vâlvă si aveau loc mari dezbateri care durau luni de zile. Astăzi un omor, o crimă, dacă nu trece neobservată, se va discuta despre ea cel mult până la următorul buletin de stiri, si acest lucru este cel mai rău. Din păcate însă, până la un anumit punct, au si reusit, pentru că deja s-a ajuns să se discute problema plasării numărului pe cartea noastră de identitate, iar simultan se face deja reclamă la stadiul următor, al punerii semnului pe mână sau pe frunte; din păcate, unii încă mai spun: ''Ce ne deranjează să primim numărul 666 ?" si, ca si când n-ar fi fost de ajuns, le si reprosează celor care luptă cu bună credintă.

Uneori, în mod artificial, se plasează într-un mod disimulat numărul 666, ca si când ar fi rezultatul adunării anumitor numere. Cel mai recent exemplu îl avem în cazul documentului public pe care au fost chemati să-l semneze toti politistii din Grecia. Aici am dori să explicăm că bunii nostri politisti n-au stat să adune numerele ca să le iasă 666. Dar cei ce au aranjat ca numărul acesta să iasă ca rezultat al unei adunări, au sunat la telefon - desigur fără a-si spune numele - anumiti politisti si le-au spus: ''Vedeti, vâ fortăm să semnati acest document cu 666. Dacă nu credeti, faceti adunarea si veti constata si singuri". Acelasi lucru s-a întâmplat si cu bancnota de 5.000 de drahme si cu atâtea altele. Ei fac acest lucru în mod intentionat si artificial, numai si numai ca să ridiculizeze subiectul si să determine opinia publică să-i considere pe crestini ca unii care scotocesc ca să găsească si să vadă peste tot numai 666. Ce realizează astfel ? Pun în aplicare vechea poveste a ciobanului cu lupul: ciob anul mincinos care striga într-una: ''Lupul la oi !", iar lumea care alerga de fiecare dată să-l ajute; până când, într-un sfârsit, au încetat să-l mai creadă, iar atunci când, într-adevăr, lupul a năvălit la turmă, nimeni n-a mai crezut strigătele de ajutor ale ciobanului. Asadar, îi provoacă pe crestinii sensibilizati deja, care îsi dau seama de ce se întâmplă, să protesteze, iar opinia publică să creadă că strigă fără motiv despre ''numerele" Antihristului. Pe de altă parte, în modul acesta, opinia publică se obisnuieste cu toate aceste strigăte de protest si începe deja să-i considere pe crestini psihopati, care văd lucruri care nu există. Astfel, când se va pune numărul acesta pe cartea de identitate, pe mână sau pe frunte, vor spune: ''Ei, sunt cei ce văd peste tot numai 666 !", si astfel cercurile obscure care promovează întreaga chestiune vor reusi ca ea să treacă aproape neobservată.

De asemenea, constatăm deja cu totii că, de vreme ce au întârziat să dea numărul de cod pe mână sau pe frunte, au început cunoscutul proces al familiarizării oamenilor cu ideea. De aceea vedem că în diferite părti ale lumii se foloseste utilizarea palmei în diferite moduri, cum s-a întâmplat de exemplu cu marcarea de pe mână, pe care am văzut-o de curând la alegerile din Cecenia sau din Albania, sau asa cum auzim că se întâmplă si în anumite cazinouri, în anumite aeroporturi sau în altă parte, ca de pildă în Euro-Disney în Franta. Suntem deja informati că în anumite bănci se face uz de palmă la seifurile băncii. Astfel încearcă să-i obisnuiască pe oameni cu ideea folosirii palmei, încât atunci când peste putin timp vor anunta că se va da numărul unitar de cod de înregistrare, care se va afla pe mână sau pe frunte, toată lumea nestiutoare va spune: ''Ei, nu e nimic ! Asa cum l-au întrebuintat atâtia ani acolo, acolo si acolo... , acum e mai bine să se dea asa, pentru că hotul nu ne va mai putea fura astfel c ard-ul".

Intr-adevăr, ne temem

Unii spun fără să se gândească prea mult: ''Si de ce ne temem ?" Amintim tuturor acestora care găsesc încontinuu ''pretexte pentru păcatele lor" că începutul întelepciunii este frica de Dumnezeu (Psalm 110, 10), care este însă o teamă dezinteresată, izvorând din străduinta unui suflet cucernic si credincios, de a nu face ceva ce nu i-ar plăcea lui Dumnezeu sau ceva care L-ar mâhni. In ceea ce priveste subiectul nostru, dacă ne temem, ne temem să nu-L întristăm pe Sfântul Duh: ''Să nu întristati Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru care ati fost pecetluiti pentru ziua răscumpărării" (Efeseni 4, 30), asa cum spune îndemnul Apostolului nostru. Toti cei care protestează si pun înainte piepturile lor arată că nu se tem de nimeni si merg împotriva sistemului mondial; lucru pe care ceilalti nici măcar nu-l pot întelege, fiindcă se tem să nu piardă bunurile materiale de care se bucură si care, toate, provin direct de la cei care-si impun planurile lor antihriste.

Părintele Porfirie, întrebat fiind de către staretul unei mânăstiri de ce n-a spus ceva lumii despre acest subiect al cărtilor de identitate si al numărului 666, a dat următorul răspuns, în care e cuprins întregul adevăr; iată cum explică părintele de ce unii desconsideră subiectul în cauză:

''Si eu lupt pentru această problemă, dar în mod diferit. Am constatat că mintea omului, iubind patimile, este întunecată si nevăzătoare. Asadar, orice as spune, pentru că mintea aceasta a omului e lipsită de lumină si nu vede, fiindcă e întunecată de patimi, cuvintele mele nu vor ajuta cu nimic. De aceea, toate eforturile mele constau în a-l face pe om să înteleagă că din cauza patimilor sale e orb si că de aceea e firesc să nu vadă. Fac acest lucru pentru a-l îndemna pe om să-si curete sufletul ca să poată vedea si singur toate câte se întâmplă în zilele noastre".

Aceasta este astăzi o constatare obisnuită. Vedem teologi, duhovnici etc. care pe de o parte spun ''este", iar pe de alta spun ''poate nu este", arătând astfel, fără să se ascundă, că ei însisi sunt lipsiti de vederea duhovnicească si că sunt purtati si ''dusi de valuri, purtati încoace si încolo de orice vânt al învătăturii, prin înselăciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea rătăcirii" (Efeseni 4,14). Prin această purtare si prin această conduită a lor, singurul lucru pe care-l reusesc este să se expună continuu pe ei însisi si să dovedească în mod real că nu văd. Sfintii nostri când spuneau ''da" era ''da" si când spuneau ''nu" era ''nu". Adeverind acest lucru, Apostolul Pavel scrie: ''Credincios este Dumnezeu, că n-a fost cuvântul nostru către voi da si nu" (II Corinteni 1, 18). Astfel, ei însisi, prin atitudinea lor, arată tuturor celor care îi ascultă că dau atentie cuvântului Evangheliei si toate câte le scrie Părintele Paisie în cartea sa "Părinti atoniti si întâmplări din Muntele Athos": ''Dac ă cumva cineva dintre noi, părintii egumeni, este putin nevăzător duhovniceste, să nu cerem supunere oarbă de la călugări, ca să nu cădem cu totii în prăpastie, asa cum scrie: Ťsi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapăť" (Matei 15, 14). Părintele Paisie, datorită sufletului său purificat si mintii sale cu totul limpezi si curate, a văzut toate câte se întâmplă. De aceea, foaia sa care se numeste Semne ale vremurilor-666 (vezi Ierom. Hristodulos Aghioritul, Părintele Paisie, p. 188) scrie: ''(...) în timp semnele apar foarte limpezi; Ťfiarať de la Bruxelles, cu 666, a sorbit aproape toate statele în computer. Cartea de identitate sau introducerea pecetii, ce altceva arată ?". Vedem cum toti se ocupă numai si numai de introducerea numărului 666 în viata noastră si nu vorbesc deloc de lucrurile profetite care deja se împlinesc în zilele noastre si care sunt legate direct de promovarea acestui sistem economic mondial. Aici nu ne vom mai ocupa de subiect. Aceia dintre dumneavoastră care doriti să vedeti ce se întâmplă exact, unde ne găsim si care sunt acele lucruri despre care sufletul curătit al părintelui Paisie spune că se văd foarte limpede, în timp ce noi nu le vedem, vor avea posibilitatea să le cunoască în cartea care va apărea curând si care se numeste: "Păziti-vă de rătăcire", carte a ieromonahului Hristodulos Aghioritul.

Supunerea noastră trebuie să dovedească discernâmânt

Pentru că Domnul nostru Iisus Hristos respectă ca nimeni altul libertatea persoanei umane si niciodată nu ne încalcă libertatea personală, va trebui să avem discernământul necesar în ceea ce priveste această temă delicată pe care o analizăm mai departe, fiindcă am văzut nelinistea unor frati ai nostri care, ascultând câteodată vreun patriarh, vreun episcop sau vreun duhovnic, spunându-le ceva ce nu consună cu traditia noastră ortodoxă, se întreabă dacă trebuie să asculte sau nu, având în vedere că acestia poartă un grad în ierarhia preotească.

Trebuie să întelegem toti foarte bine că toti oamenii avem o calitate, pe care bineînteles o acceptăm de bunăvoie si în libertate: suntem toti robi ai Domnului nostru Hristos. Si patriarhul, si arhiepiscopul, si episcopul, si diaconul, si călugărul, si mireanul, toti suntem robi ''îndatorati" a asculta cuvântul lui Dumnezeu. Si toti uniti alcătuim împreună cu capul, care este Hristos, trupul Bisericii. Asadar, Dumnezeu a rânduit să fim toti împreună uniti cu El. El să fie capul, iar noi toti să fim mădularele trupului, într-o unire de nedesfăcut; adică un membru să depindă în totalitate de celălalt, ceea ce înseamnă că dacă un singur mădular suferă, atunci să sufere întreg trupul. Dumnezeu a rânduit ca un mădular, despărtit de trup, să nu poată exista de unul singur; si acest lucru l-a făcut bunul Dumnezeu ca să ne unească cu dragostea desăvârsită. Aducem aici un mic exemplu: patriarhul, care este cel dintâi în ierarhia robilor Lui, nu poate săvârsi de unul singur Taina Sfintei Euharistii, ci e nevoie oblig atoriu să fie de fată cel putin încă un membru de rând al Bisericii; si se arată generozitatea lui Dumnezeu, faptul că a rânduit ca un singur mădular să aibă absolută nevoie de celălalt si să depindă unul de altul. Apostolul Pavel analizează foarte bine faptul că suntem ''trupul lui Hristos si mădulare fiecare în parte" (I Cor. 12, 27).

Asadar, toti robii din ierarhia Bisericii de la gradul cel mai înalt, al patriarhului, si până la gradul cel mai mic, al mireanului, au o singură datorie: să se supună si să asculte în mod absolut de cuvântul lui Dumnezeu. Singura diferentă care există este aceea că gradele superioare ale ierarhiei Bisericii si-au asumat lucrarea de a transmite cuvântul lui Dumnezeu spre gradele inferioare, si acest lucru pentru că Dumnezeu, asa cum se spune: ''Nu este Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii", Care voieste ''ca toate să se facă cu cuviintă si după rânduială" (I Corinteni 14,33,40).

Trebuie însă să întelegem foarte bine că, în ciuda faptului că există o ierarhie a robilor Bisericii care sunt obligati să fie strâns legati si uniti cu Capul, totusi, pentru că ei sunt robi, dar trăiesc în libertate, în orice moment vor dori pot refuza cuvântul Domnului nostru si folosi propria lor judecată si pot urma propria lor vointă. Aici începe problema, pentru că, în timp ce aparent sunt robi ai lui Dumnezeu, de fapt servesc propria lor vointă, făcând uz de propria lor judecată.

Să vedem ce ne spune Domnul despre ceea ce trebuie să facem în acest caz:

Pe când Domnul Hristos se afla pe pământ împreună cu ucenicii si cu Apostolii Săi, la un moment dat i-a îndemnat să fie atenti la învătătura fariseilor; si aceasta pentru a distinge dacă ei caută cu adevărat cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Atunci a spus: ''Cărturarii si fariseii au sezut în scaunul lui Moise; deci toate câte vă vor zice vouă, faceti-le si păziti-le; dar după faptele lor nu faceti, că ei zic, dar nu fac" (Matei 23, 2-3). Să vedem aici, cu luare aminte, ce spune Hristos: ''Cărturarii si fariseii au sezut în scaunul lui Moise". Cu aceste cuvinte Domnul nostru face cunoscut ucenicilor Săi că scaunul pe care sezuse mai înainte proorocul Moise si din care învăta poporul cuvântul lui Dumnezeu ca reprezentant al Lui îl luaseră acum cărturarii si fariseii, oameni plini de ipocrizie. Cu toate că scaunul si l-au însusit oameni plini de patimi, Hristos nu îi îndeamnă totusi pe ucenicii Săi si nici poporul să plece de lângă acest fel de învătători si nici nu-i îndeamnă să nu-i asculte, ci îi sfătuieste în felul următor: ''Toate câte vă vor zice vouă, faceti-le si păziti-le". Să fim cu luare-aminte la ceea ce le spune: "Cele ce vă spun să păziti, să păziti!". Vedem că Hristos Domnul nostru, pentru că ei se găsesc ierarhic pe scaunul lui Moise, nu ne-a dat poruncă să ascultăm de ce este al lor, adică de produsul propriei lor ratiuni si gândiri, adică de ceea ce izvorăste din criteriile lor interesate. Ne-a dat porunca să-i ascultăm numai în ceea ce ne spun să păzim. Cuvântul ''a păzi" se referă la tot ceea ce Domnul ne-a spus să împlinim sau tot ceea ce e scris în Sfânta Scriptură (sau tot ceea ce a fost legiuit de Părintii Bisericii prin sinoadele ecumenice). Ei, asadar au datoria de a asculta cuvântul lui Dumnezeu si, prin urmare, de a ne îndemna pe noi să-l păzim. Dacă ei, ca robi ai lui Dumnezeu, aflându-se în libertate, nu vor voi să dea ascultare anumitor lucruri, vor fi liberi să nu dea ascultare, suportând însă toate consecintele pe care le aduce cu sine apostazia, această neascultare si îndepărtare a l or de cuvântul lui Dumnezeu. Noi, fiindcă suntem datori să ascultăm numai poruncile Domnului nostru, întrucât cei ce ne sunt superiori ierarhic nu ne îndeamnă să păzim vreuna din poruncile Domnului, nu suntem datori să-i ascultăm; dacă am fi datori, cuvântul lui Dumnezeu ar spune: toate câte vi le spun vouă să le faceti, faceti-le; adică toate câte vi le spun să le înfăptuiti, înfăptuiti-le. Dimpotrivă, nu numai că nu trebuie să ascultăm de părerile lor, dar Apostolul Pavel este mult mai aspru si spune: ''Chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceasta pe care v-am vestit-o - să fie anatema !" (Galateni 1, 8). Domnul nostru, Care după învierea Sa i-a trimis pe Apostoli la capătul lumii, nu le-a dat poruncă să meargă si să-i învete pe oameni învătături diferite, porunci omenesti, cuvinte frumoase teologice si povesti frumoase. Două sunt poruncile pe care le-a dat lor, spunând: ''Drept aceea, mergând, învătati toate neamurile, (1) botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al S fântului Duh, (si 2) învătându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă" (Matei 28, 19-20). (Să luăm aminte aici ce poruncă dă Apostolilor.)

Vedem, asadar, că cea dintâi poruncă este de a-i boteza pe credinciosi, pentru a se sălăslui Dumnezeu însusi în cei botezati si că cea de-a doua este de a-i îndemna pe credinciosi să păzească toate câte El a dat poruncă să fie păzite.

Prin urmare, Sfintii Apostoli si apoi urmasii lor, patriarhii, episcopii, preotii, teologii si asa mai departe, nu pot să-i învete pe oameni ceea ce le spun propriile lor gânduri că e corect sau ceea ce ei însisi cred că trebuie să facem în fiecare situatie. Fie cineva patriarh, arhiepiscop, duhovnic, preot, diacon, călugăr sau mirean, este obligat să ne transmită cuvântul lui Dumnezeu, sfătuindu-ne anume să păzim poruncile Domnului nostru: ''Căci nu ne propovăduim pe noi însine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi însine suntem slugile voastre, pentru Iisus" (II Corinteni 4, 5).

Asa trebuie să avem o ascultare plină de discernământ,la care putem ajunge numai prin umilintă adevărată. De asemenea, trebuie ca toti robii lui Dumnezeu, indiferent de gradul pe care-l au în ierarhie prin iconomia lui Dumnezeu, să fie uniti prin ascultare cu Capul Bisericii, Care este Domnul Iisus, pentru că, dacă un singur mădular e tăiat, acest fapt aduce ''neorânduială" în tot trupul, iar acest membru va da socoteală pentru dezordinea pe care o va crea.

Terminând cuvântul Său, Domnul a spus: ''Dar după faptele lor nu faceti, că ei zic, dar nu fac" (Matei 23, 3).Aici ne putem minuna de măretia dragostei lui Dumnezeu, Care ne îndeamnă să păzim tot ce ei ne spun să păzim, nu însă să si facem ce fac ei, pentru că prefăcându-se, ei vor spune, dar nu vor înfăptui. Aici Domnul nostru Hristos ne arată că nu trebuie să-i judecăm, si faptele lor viclene să nu devină cauză a depărtării noastre de El; ne spune că trebuie să păzim cu credintă ceea ce ne spun să păzim, indiferent dacă ei însisi în esentă nu-L slujesc, nici nu-L iubesc, ci sunt nevoiti de scaunul pe care sunt asezati să se prefacă, îndemnându-ne să păzim poruncile Lui.

Deosebind acum voi însivă adevărul, vedeti ce veti face, dacă: 1. un episcop vă spune: ''Bunii mei copii, Domnul nostru Hristos ne-a profetit în capitolul 13 al Apocalipsei că va veni cineva care ne va impune să acceptăm semnul cu numărul 666 pe mână sau pe frunte. Lucrul acesta nu trebuie să-l acceptăm, pentru că vom fi osânditi pe veci si, ca să nu-L mâhnim pe Hristos, nu trebuie să-l acceptăm nici pe cartea de identitate, nici pe vreun card si nici să votăm proiectul de lege prin care se va da puterea de a ni se impune acest număr, pentru că asa cum e scris Ťoricine te sileste să mergi cu el o milă, mergi cu el douăť". 2. Un alt episcop va sustine că: ''Toate acestea sunt prostii. Nici un număr 666 si nici un semn exterior nu vă va vătăma. Nu vă ocupati de asta, acceptati-l ca să vă faceti treaba si nu mai ascultati toti fanaticii si pe toti care văd pretutindeni numai demoni".

Cred că din acest exemplu fiecare dintre voi îi poate distinge pe aceia care îl iubesc si îi slujesc lui Dumnezeu si care au grijă de propria voastră mântuire, si pe ceilalti, interesati numai ''să fie văzuti de oameni" (Matei 6, 5) si care vă însală, voind să se arate buni fată de voi si să-si justifice atitudinea lor de apostati, de întoarcere de la Hristos, urmând să-si trăiască viata asa cum le e lor mai bine, pentru a se sluji pe ei însisi si nu pentru a-L sluji pe Hristos. Pentru cei din urmă, să nu uităm că e valabil si ce spune Apostolul Pavel; ''Fiindcă toti caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos" (Filipeni 2, 21).

In Ortodoxie, nici un papă nu L-a înlocuit pe Domnul nostru Hristos prin infailibilitatea sa. Prin urmare, dacă vedem că cineva nu caută cele ale lui Dumnezeu, avem atâtia alti buni episcopi si preoti etc. care le caută pe cele ale lui Hristos si putem să-i ascultăm pe ei spunându-ne ce trebuie să păzim. Apostolul Pavel, într-un asemenea caz, sfătuia asa: ''Iar de învată cineva altă învătătură si nu se tine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos si de învătătura cea după dreapta credintă... depărtează-te de unii ca acestia" (I Timotei 6, 3, 5).

Crestinii, dându-si seama că au început să apară unul unul câte unul ''semnele", se găsesc, asa cum ne găsim noi toti, în situatia dificilă în care se găsea si Pilat, care în timp ce avea în fata lui întreg Adevărul, se întreba: ''Ce este adevărul" (Ioan 18, 38). Multi frati ai nostri sunt nelinistiti si se întreabă pe bună dreptate în legătură cu multe din aceste chestiuni si în special cu subiectul cărtii de identitate electronice.

Intr-o zi, un grup de patru tineri discuta despre cartea de identitate si fiecare avea câte o părere diferită.

Asadar, spuneau:
- Eu m-am sfătuit cu duhovnicul meu si mi-a spus că nu trebuie să primim cartea aceasta de identitate - a spus cel dintâi. Sigur, ca o dovadă mi-a adus foaia părintelui Paisie.
- Mie mi-a spus duhovnicul că sunt ''ridicole" toate aceste lucruri si că numai cartea de identitate nu mă poate vătăma în vreun fel, a spus al doilea.
- Duhovnicul meu mi-a spus că dacă primesc cartea de identitate si pun peste ea o cruce, n-o să-mi poate face rău, a spus al treilea tânăr.
- Eu l-am întrebat pe duhovnicul meu si mi-a spus că el nu se ocupă cu Antihristul, ci cu Hristos si m-a sfătuit să fac si eu la fel, a completat cel de al patrulea.

După toate acestea, tinerii se întrebau cu nedumerire dacă ar trebui să asculte de duhovnicul lor, si dacă da, atunci ce se întâmplă când duhovnicii au păreri diferite si, mai mult decât atât, cu totul contrarii una fată de cealaltă.

Mai apoi m-au întrebat si pe mine si le-am spus că fiecare trebuie să asculte de duhovnicul lui până atunci când buna noastră maică Biserica, prin ierarhia ei, se va pronunta si va conduce lupta aceasta, pentru că atunci se vor risipi si norii cei întunecati.

Unii frati ai nostri spun că anumiti preoti îsi exprimă, siguri de ce spun, părerile si că le si publică în cărti, devenind astfel publică diferenta de păreri, cu următorul rezultat: dacă cineva se află în adevăr, atunci se va împărtăsi de acest adevăr multă lume, dar dacă acesta nu se află în adevăr, multă lume se va sminti. Biserica noastră spune că nu o să fie cuprinsi de hătisuri si nici nu se vor rătăci toti cei care vor avea grijă ca mintea lor să fie plină de râvnă, curată si de trezvie, cu ajutorul Sfintelor Taine si al ascultării duhovnicesti. Biserica noastră iubitoare ne învată că Sfântul Duh este Unul si că pentru fiecare problemă are o singurâ părere si o singură vointă. Din acest motiv este imposibil ca firea Sa cea bună să-i ''informeze" în legătură cu una si aceeasi temă pe cei patru preoti, reprezentantii Lui, pe fiecare în mod diferit. Aceasta se datorează firesc faptului că înainte de a ne dedica pe noi însine slujirii lui Dumnezeu, nu ne-am îngrijit atât cât trebuia pentru curătirea suf letului nostru. Dacă fiecare duhovnic si-ar fi lepădat propria lui vointă si propria lui părere, ne-am fi unit toti în Unul Hristos, Care este Adevărul cel adevărat, si am fi lăsat astfel harul să lucreze si am învăta toate câte El ''ne-a poruncit". Asadar, nu trebuie să ne înstrăinăm atunci când ne aflăm în fata unei multitudini de păreri, ci bine ar fi să avem în vedere porunca Apostolului: ''Nu vă lăsati furati de învătăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriti prin har inima voastră" (Evrei 13, 9); si cât vom putea, să ne împărtăsim de Sfintele Taine, ca să se lumineze mintea noastră ''să nu mai fim copii dusi de valuri, purtati încoace si în colo de orice vânt al învătăturii, prin înselăciunea oamenilor, prin viclesugul lor spre uneltirea rătăcirii" (EfeseniA, 14).

Până când maica noastră Biserica, prin preacucernica ei ierarhie îsi va conduce ca un bun păstor turma, si credem că acest lucru se va întâmpla curând, ''tu însă rămâi în cele ce ai învătat si de care esti încredintat, deoarece stii de la cine ai învătat, si fiindcă de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot să te înteleptească spre mântuire, prin credinta cea întru Hristos Iisus" (II Timotei 3, 14-15).

Cine nu este teolog ?

Intr-o revistă s-a reprodus un text publicat de o altă revistă, care, după ce a fost citit, i-a scandalizat pe foarte multi crestini. Vom prezenta aici câteva puncte ale acestui articol, pentru a constata fiecare că sunt aspecte inacceptabile pentru Ortodoxia noastră. Asadar, acolo scrie: 1. ''Trebuie să subliniem că nu sunt teologi toti cei care identifică Antihristul cu 666". Revista în cauză, republicând articolul, arată că nu cunoaste si că dispretuieste întru totul textele sfinte ale Scripturii noastre, cu impietate spunând ''că nu sunt teologi (de Dumnezeu cuvântători)" atâtia si atâtia sfinti ai Bisericii noastre care ne-au lăsat prin traditie scrieri si opere foarte pretioase, unde s-au pronuntat în legătură cu tema noastră; să pomenim numai câtiva: Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Irineu episcop al Lyonului, Sfântul Andrei episcopul Noii Cezareei, Sfântul Ipolit papă al Romei, Sfântul Areta episcopul Noii Cezareei si atâtia alti sfinti ai Bisericii noastre. Oare nu se rusinează necredinciosii să spună c ă sfintii nostri ''nu sunt teologi (de Dumnezeu cuvântători)" ? (Noi, considerând această necinstire adusă Sfintilor o necinstire a propriei noastre persoane, le spunem că numai prin faptul de a dispretui, de a desconsidera si de a necinsti pe sfintii nostri si de a se considera teologi pe ei însisi arată în ochii tuturor căderea duhovnicească pe care au suferit-o, potrivit cu legea duhovnicească, care spune: ''Oricine se înaltă pe sine (mai presus de sfintii nostri) se va smeri" (Luca 18, 14). 2. Acelasi articol arată că autorul nu cunoaste absolut deloc pozitia Bisericii lui Hristos si, prin extindere, nici pe cea a Sfântului Sinod, care ca o Maică, prin circulara sa, a făcut apel si printre altele a explicat fiecăruia că: ''Astfel, cu durere observăm că progresul civilizatiei în domeniul aplicatiilor electronice s-a legat asa cum nu trebuia de numărul 666, care se foloseste ca număr principal de cod în respectiva tehnologie. Se spune în mod limpede în Sfânta Carte a Apocalipsei că numărul acesta este numă rul Antihristului... Si, prin urmare, nu e cu putintă ca un crestin să fie indiferent atunci când constată introducerea voită si sistematică a acestui număr în viata sa; si în viata natiunii elene, care este aproape în întregimea ei crestină si ortodoxă" (fragment din circulara nr. 2626/7 aprilie 1997 a Sfântului Sinod). La sfârsit, ne întrebăm: redactorul articolului în cauză si revista care l-a republicat (ca pe un ''răspuns" !), ei însisi ''au fost străini în Ierusalim si nu cunosteau cele din cetate" (Luca 24, 18), sau au proclamat vreo biserică a lor, spunând numai ceea ce în mod arbitrar judecă ei însisi singuri a fi corect ? Altfel, nu se explică atitudinea lor. Sfânta Comunitate de la Sfântul Munte Athos, prin circulara nr. 5 din 18 martie 1993 mărturiseste foarte clar că: ''Fără nici o îndoială, se pregăteste terenul pentru pecetea nesuferită, urâtă si antihristă a lui 666". Asadar, autorul articolului si redactorul revistei, dacă sunt constienti de ceea ce fac, numai atât se cuvine să facă: reconsid erându-si părerile, să le ceară iertare cititorilor si să se adune în jurul pozitiilor ortodoxe ale Bisericii noastre, smerindu-si gândirea, care e mai degrabă trufasă, si să cumpănească si să socotească bine cele spuse de fericitul Părinte Paisie, cel care a spus si a scris: ''Mă uimesc ! Nu-i pun pe gânduri toate aceste fapte si întâmplări ? De ce nu pun fie un semn măcar de întrebare la interpretările creierului lor ? Dacă ajută Antihristului pentru pecete, cum oare nu vor târî si alte suflete spre pierzanie ? Asta se întelege de la sine, pentru că este scris: ''(...) ca să ducă în rătăcire, dacă se poate, pe cei alesi" (Marcu 13, 22). Vor fi dusi în rătăcire cei ce vor interpreta aceste lucruri numai cu mintea lor".

De ce vom fi osânditi pentru semn ?

In acelasi articol amintit putem citi: ''Nici un semn nu ne va duce în iad, decât lepădarea de Hristos si lipsa de iubire. Fără voia noastră liberă, nici un serrm (pecete) nu va actiona asupra noastră nici spre mântuire, dar nici spre osândă". De asemenea si altii ne-au pus întrebarea: ''De ce, dacă vom avea un număr de cod pe mână, vom fi pedepsiti si trimisi în iad ?"

Ii întrebăm si noi pe cei care spun că doar lepădarea de Hristos aduce după sine osânda: dacă Domnul nostru Hristos n-ar fi spus că: ''De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor si Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui" (Matei 10, 33), ci ar fi zis: ''Chiar de vă veti lepăda de Mine în fata oamenilor, nu contează, ajunge ca înlăuntrul vostru să nu vă lepădati, căci Eu oricum tot vă voi duce în rai", atunci ar mai fi fost lepădarea un act care să aducă osândirea ? Firesc, ne veti răspunde: Nu, deoarece atunci n-ar mai fi fost legiuit acest lucru de către Legiuitor. Acelasi lucru se pare că-l spune si Apostolul Pavel: ''Căci fără lege, păcatul era mort" (Romani 7, 8) si ''unde nu este lege, nu este nici călcare de lege" (Romani 4,15) si, de asemenea: ''prin Lege vine cunostinta păcatului" (Romani 3, 20) (cunoastem păcatul si devenim constienti de el numai după ce e dată legea împotriva lui). Astfel e alungată nestiinta si păcătosul nu mai are putinta de a se dezvinovăti. Astfel, acceptăm faptul că nu lep ădarea în sine este actul care aduce pedeapsa, ci încălcarea unei porunci date de Domnul Hristos si care a fost rânduită să aibă urmări vesnice (Matei 25, 41-46). Nerespectarea poruncilor are urmările' cuvenite. Pentru păzirea acestor porunci, pe care nesocotindu-le cineva are de suferit vesnic despărtirea de Dumnezeu, mii si mii de oameni si-au sacrificat viata din iubire fierbinte pentru Hristos. Toti acestia sunt cetele de martiri si de mărturisitori ai credintei noastre care, dacă Domnul n-ar fi legiuit ca urmare a lepădării osânda vesnică a iadului si despărtirea sufletului de Dumnezeu, poate nu si-ar mai fi jertfit viata. Dar din dragoste pentru El, chiar dacă lepădarea n-ar fi adus după sine osânda iadului, de El tot nu s-ar fi lepădat.

Să vedem acum ce-a rânduit Domnul în legătură cu tema pecetii, care sunt urmările pe care le vom suporta, nesocotindu-I poruncile si de ce le vom suporta.

Domnul nostru Hristos a spus că oricine se va lepăda de El va merge în iad si va fi pedepsit. Unora poate li se va părea că e aspru pentru o simplă discutie în care ne lepădăm de El să suportăm în consecintă caznele vesnice. De aceea îi îndemnau unii pe mucenici ca să evite martiriul, să se lepede de Iisus în afară, dar înlăuntrul lor să creadă în El. Mucenicii însă le-au răspuns că sunt mai răi decât prigonitorii lor, pentru că aceia îi lipseau de viata aceasta trecătoare, pe când acestia încearcă să-i lipsească de viata cea vesnică.

Domnul a prezis acum 2000 de ani că va veni cineva care va impune un sistem mondial de negot la care, ca să participe cineva, va trebui să aibă un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte. Domnul a lăsat pentru motive pe care le cunoaste prea înteleapta Lui Judecată ca: ''Cine se închină fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei sale, si se va chinui în foc si pucioasă, înaintea sfintilor îngeri si a Mielului. Si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Si nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei" (Apocalipsa 14, 9-11). Ne explică asadar în Scriptură foarte limpede că, dacă ne învoim cu acest sistem si ne lăsăm însemnati, urmarea acestui consimtământ va fi pedeapsa vesnică a iadului.

Acum să vedem din ce motiv această pecete este considerată lucrare aducătoare de pedeapsă. Când noi, crestinii, suntem botezati si suntem unsi în numele Domnului nostru Iisus Hristos cu Sfântul Mir, chiar dacă suntem unsi în exterior, pe trup, de către preot, această ungere lucrează asupra sufletului nostru într-un mod tainic si duhovnicesc si mijloceste pătrunderea harului Preasfântului Duh, ceea ce înseamnă că Dumnezeu Insusi intră în noi; astfel, în mod oficial suntem socotiti robi ai Celui Unuia-Născut, ai Domnul nostru Iisus Hristos. Sfântul Ioan Damaschinul spune: ''Untdelemnul Botezului este înteles ca o vestire a Ungerii si ne face pe noi unsi si ne vesteste prin Sfântul Duh mila lui Dumnezeu" (cf. Dogmatica, vol. 1, ed. Credinta ortodoxă, p. 446).

Vedem asadar că prin simpla folosire exterioară a Sfântului Mir se împlineste marea Taină în lume, se întemeiază împărătia lui Dumnezeu înlăuntrul omului. Si asa cum Dumnezeu a lăsat prin această simplă ungere pe dinafară cu untdelemn să se împlinească marea Taină, să ne unim tainic cu Sine, tot El însusi a lăsat ca prin acest semn exterior să se steargă propria Lui pecete si să ne despărtim pe veci de El. Vedem, de altfel, că Sfânta noastră Biserică ne învată să facem pe trup simbolul si semnul Sfintei Cruci. Făcându-ne semnul Sfintei Cruci, ne apărăm ca si cu un zid de orice rău, iar demonii sunt alungati. Nu e doar un simbol exterior lipsit de importantă, ci are influentă duhovnicească. Si acest mare eveniment l-a lăsat Dumnezeu să se împlinească printr-o folosire exterioară. Vedem apoi cum Dumnezeu porunceste profetului Moise să întindă mâinile în asa-fel încât să formeze semnul Crucii, si câtă vreme trupul lui formează semnul Crucii, dusmanii sunt pusi pe fugă, dar atunci când le coboară, israelitii s unt învinsi. Asa cum spune Sfântul Ioan Damaschinul, ''simbolurile care se văd sunt ale unor lucruri văzute doar cu mintea".

Să revenim la tema noastră: primirea acestui semn dat oamenilor va avea sensul acceptării unui stăpân si domn străin. Pentru că, în timp ce Botezul si Mirungerea se fac în numele Domnului nostru Iisus Hristos, acest semn se leagă de numele sau de numărul numelui Antihristului. Iar din versetul: ''Aici este întelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Si numărul ei este sase sute saizeci si sase" (Apocalipsa 13, 18) vedem că nu e vorba de un simplu simbol exterior si de un semn gravat sau de un număr întâmplător, ci de acceptarea de bunăvoie (pentru cei care-l acceptă) a unui stăpân străin, a Antihristului, si de înstrăinarea noastră automată si vesnică de singurul si adevăratul nostru Domn. Dumnezeu, asadar, nu pedepseste pe nimeni, noi singuri, de bunăvoie, acceptăm chinul nostru vesnic, punându-ne pe noi însine în slujba diavolului si supunându-ne lui. Acest semn îl primeste cineva prin liberă voie; în primul stadiu, la un anumit moment, când si legal este consfin tit si intră încet, încet în viata noastră; si în stadiul final, când prin atitudinea noastră nepăsătoare vom lăsa să ni-l impună si vom ajunge în punctul culminant al unei dileme finale: ori Sfânta Ungere în numele Domnului nostru Iisus Hristos, ori semnul cu numărul numelui fiarei. Si atunci fiecare va face alegerea sa potrivit cu: ''Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul va urî si pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va tine si pe celălalt îl va dispretui. Nu puteti să slujiti lui Dumnezeu si lui mamona" (Luca 16, 13) (căci este vorba despre mamona la modul propriu, dacă prin acest semn cineva deră la acest sistem economic mondial).

Esential, asadar, nu este numărul 666. Acest număr este pur si simplu un element în plus pentru a ne trezi. Ceea ce nu vrea Dumnezeu de la noi este să ne învoim să revindem diavolului libertatea pe care El ne-a dăruit-o prin sfintitul Său sânge, răscumpărându-ne din blestemul legii. Dumnezeu nu ne vrea robi si nu doreste să arătăm supunere aceluia care va încerca să ne pună pe mâna dreaptă sau pe frunte semnul stăpânirii lui si să ne întoarcă la epoca în care stăpânii îsi recunosteau sclavii după tatuajul de pe trup. Redăm mai jos un text care a apărut în ''Washington Times" din 11 octombrie 1993, sub titlul ''Tatuajul national de înaltă tehnologie" si care arată că sunt adevârate toate câte se spun:

''Este vorba de ŤSmartCardť, adică de cardul inteligent pe care vrea să-l impună presedintele Clinton. A fost fabricat de societatea ŤHughes Aircraft Companyť si oricine îl are nu-l va pierde niciodată, a spus Clinton ! E vorba de un transponder implantat în corpul omenesc cu seringa. Ce este un transponder ? Este un nou termen tehnic format din două cuvinte: transmiter (emitător) si responder (receptor). Transponder-ul primeste semnale de unde radio de la un anumit emitător, le amplifică si le transmite pe o altă frecventă unui receptor ! Acest microcipulet introdus cu o seringă este cel mai genial, cel mai sigur, cel mai ieftin, cel mai fiabil, trecând toate testele cu succes si este prin toate acestea o foarte bună metodă de recunoastere a persoanelor, folosind unde radio. Mărimea lui nu depăseste mărimea unui bob de orez, si pur si simplu se pune sub piele".*

Care subiect are întâietate ?

Ii auzim pe multi, voind să-si impună propria lor luptă pentru o cauză, că declară încontinuu: ''Acest subiect de care ne ocupăm este major si trebuie să-i dăm întâietate !" Natural, ascultăm multe lucruri despre foarte multe subiecte, de la cele de cea mai mică importantă până la cele de importantă majoră, cum este si cel al ecumenismului. Ceea ce putem spune cu toată certitudinea este următorul lucru: toate problemele răsar dintr-o singură rădăcină care, acoperită de pământ rămâne nevăzută, dar care ne face să ne despărtim, ocupându-ne fiecare cu miile de ramuri care ies din ea. Si, mai ales, ne face să ne certăm între noi si să uităm astfel complet de rădăcină. Este trist lucru să ne tulburăm, luptând împotriva tuturor acelora care contribuie cu orice chip la ecumenism - si contribuie rău - si să nu luptăm ca să smulgem rădăcina pe care, dimpotrivă, o si udăm si o si îngrăsăm. (In cartea cu titlul "Păziti-vă de rătăcire", veti avea posibilitdtea să cunoasteti izvorul ecumenismului si cine bea apă din ace st izvor ca, astfel, devenind constienti de problemă, dacă vrem, să luptăm împotriva ei si să o lovim la rădăcină si nu în ramuri. Când cineva vrea să dărâme un zgârie-nori nu se duce la etajul 130 si începe să dărâme etaj cu etaj, pentru că ar muri, iar acel zgârie-nori ar rămâne tot la locul său. Dar dacă-i va pune explozibil la temelie, în cinci minute îsi va atinge scopul.) Aceia care ne creează toate problemele, văzându-ne că luptăm în diverse chipuri împotriva lor, au hotărât că, pentru a-si atinge scopul, nu există altă solutie decât să ne aservească; si au găsit acest mod electronic, desăvârsit pentru puterile omenesti. Acum judecati si singuri, o dată ce vom deveni robii unei ''autorităti" necunoscute, vom mai putea lupta oare împotriva tuturor celorlalte pe care vor fi avut grijă să le impună prin lege, de vreme ce oricine se va opune va fi pedepsit si urmărit zi si noapte, fără odihnă. Asadar, v-ati întrebat ce ati putea face aflând că ecumenismul este dirijat de UE în scopul convergentei religii lor si al diferentelor de dogmă, în perspectiva superstatului unitar, urmând să fabrice un cetătean european unitar, fără dezbinări născute din convingeri religioase si fără diferente de dogmă ? Vă informăm că nu veti putea face absolut nimic. Vom fi nevoiti să urmăm ordinele UE si să ne conformăm. Altfel, vom fi acuzati că suntem nationalisti si că reanimăm patimile religioase din Evul Mediu, de vreme ce, potrivit argumentelor lor, vom fi socotiti un pericol pentru interesul public si national. Iar acordul Schengen a avut grijă să cuprindă toate aceste cazuri în obiectivele sale. Atât am vrut să vă spunem aici, iar cel ce voieste să priceapă, să priceapă ! Cine nu întelege e nevoit să aibă putină răbdare si va întelege, numai că atunci va fi prea târziu. Lăsăm judecătii dumneavoastră ierarhizarea problemelor si stabilirea prioritătii fiecărui subiect. Oricare va fi părerea dumneavoastră, o vom respecta întru totul, după cum vom respecta prioritatea pe care o dati subiectului de care vă ocupati. Noi pur si simplu dorim să întelegeti că vrem să fiti liberi, ca să puteti lupta pentru această cauză.

Cum vom proceda cu banii si cum vom mânca ?

Este o întrebare pe care o putem auzi adeseori pusă de multe persoane, o întrebare care se adresează tuturor. Unii se gândesc că vor supravietui fără să aibă contact cu acest sistem economic, iar altii vor să încerce să vadă, prevăzând anii grei care vor urma, dacă nu cumva pot urma pilda dreptului Iosif în Egipt când a fost înstiintat că vor urma 7 ani de foamete si a strâns alimente pentru a avea la nevoie. La început putem constata că avem o strategie ''bună" ! Dar, chiar înainte de a începe războiul cu ''turcii", ne îngrijim să avem un loc unde să ne ascundem si să avem ce mânca. Adică îi ajutăm de la început pe propriii nostri dusmani, cum nu-i ajută nimeni altcineva, spunând: ''Incercati să faceti ce vreti! Noi am luat deja hotărârea că ne veti învinge !" De la început se vede ce moral scăzut avem, lucru pe care nu-lîntâlneste nimeni, nici măcar la jocurile sportive. Asa cum la baschet sportivii unei echipe, chiar si atunci când pierd cu diferentă de 10 puncte si mai au 30 de secunde până la sfârsitul m eciului, nici atunci nu depun armele.

Ca duhovnic nu pot să-mi spun aici propria mea părere, dar sunt dator să vă spun ceea ce ne-a poruncit Domnul Iisus să facem. Domnul Iisus ne-a dat ca primă poruncă: ''Căutati mai întâi împărătia lui Dumnezeu" (Matei 6, 33). Atunci când noi arătăm ascultare si cerem mai întâi de toate să împărătească Hristos în sufletul, în mintea si, prin urmare, si în familiile noastre si, prin extindere, în orasul nostru si în tara noastră, atunci bunul Dumnezeu ne-a făgăduit (si nu există nici o posibilitate să se întâmple altfel) că toate cele de care avem nevoie ni le va da El. De aceea a spus că: ''Toate acestea se vor adăuga vouă" (Matei 6, 33). De altfel, e logic, întrucât dorim ''să fim împărătiti" de El si, prin urmare, să fim robii Lui. Hristosul nostru îsi ia asupra-Si să aducă tot ce are nevoie cel care lucrează numai pentru El, mai înainte chiar ca acesta să aibă nevoie: ''Stie dar Tatăl vostru cel ceresc că aveti nevoie de ele" (Matei 6, 32), si pentru aceasta a spus: ''De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiti pentru sufletul vostru ce veti mânca" (Matei 6, 25). Ca să ne dea să întelegem că-L interesează ce vom mânca, a spus: ''Priviti la păsările cerului, că nu seamănă nici nu seceră, nici nu adună în jitnite, si Tatăl vostru cel ceresc le hrăneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus de ele ?... Deci, nu duceti grijă, spunând: Ce vom mânca ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca. (...) Stie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveti nevoie de ele" (Matei 6, 26-32). Trebuie, asadar, să facem ascultare Domnului Hristos si să vrem din toată inima noastră să împărătească El în noi, în familia noastră, în orasul nostru, în patria noastră si să respingem si să ne împotrivim la orice altfel de împărătie care ni se impune prin patimi înăuntrul nostru si în chip felurit în familia noastră, în orasul nostru, în tara noastră. Imi închipui că ati înteles ce vreau să spun, pentru că, dacă ne vom smeri si vom căuta împărătia lui Dumnezeu, pentru toate aceste lucruri nu trebuie să ducem grijă. Aceasta este treaba lui Dumnezeu si nu v a exista niciodată nici o problemă. Profetul David adevereste, dându-ne spre pildă experienta lui: ''Tânăr am fost si am îmbătrânit si n-am văzut pe cel drept părăsit, nici semintia lui cerând pâine" (Psalm 36, 25). '

Dacă nu căutăm, fratilor, împărătia lui Dumnezeu, si cu nepăsare vom lăsa să se instaureze împărătia aceluia al cărui număr al numelui este 666, atunci, în măsura în care suntem nepăsători, vom fi nevoiti să suportăm si consecintele nepăsării; astfel, de vreme ce fiecare îsi va asuma partea de răspundere care i se cuvine, va ridica pe umerii săi povara cu neputintă de ridicat a grijii pentru sine, pentru a constata apoi foarte limpede ceea ce până acum nu stia: ''Fără de Mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5).

Crestinii si, în special, grecii, sunt oameni cu mare râvnă; din acest motiv nu putem nici măcar concepe că ar fi cu putintă a-si face gânduri pentru ce vor mânca în vremurile Antihristului, din moment ce, mai ales în perioade de pace, oameni trăitori în lume stau de bunăvoie în fata vreunei clădiri a vreunui lider politic si fac greva foamei până la moarte; si fac acest lucru numai si numai pentru o ideologie lumească. Nu putem crede că acestia au idealuri (pentru care se jertfesc) mai înalte decât cele ale crestinilor. Singura diferentă este aceea că crestinii, atunci când se sacrifică pentru Domnul nostru Iisus Hristos, care este Adevărul, se sacrifică cu bucurie (căci pe cel ce fericit se dă pe sine Dumnezeu îl iubeste...). Am putea justifica faptul putinei credinte a unora dacă cei care se lasă ''însemnati" ar duce-o bine. Dimpotrivă, însă, din Scripturi stim că loviturile Apocalipsei numai ei le vor primi: ''Si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Si nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei" (Apocalipsa 14,11).

Dacă acum cineva nu doreste să se încredinteze pe sine lui Dumnezeu, să-l asculte pe Alexandru cel Mare care, într-o zi, a găsit un soldat de-al său ascuns într-un tufis si l-aîntrebat:
- Cum te cheamă ?
- Alexandru, a răspuns soldatul.
- Si de ce stai aici ascuns si înfricosat ?
- Pentru că mi-e frică de luptă.
Atunci Alexandru cel Mare, i-a răspuns:
- Ascultă, soldatule, ori îti schimbi numele, ori îti schimbi tactica.

Unii frati ai nostri care, într-adevăr, îl iubesc pe Hristos si sunt hotărâti să nu adere la acest sistem economic - sistem care impune ca, pentru a putea face cineva tranzactii economice si operatiuni cu bani, să primească semnul cu numărul numelui aceluia - au prevederea să cumpere un domeniu într-o regiune îndepărtată si să construiască acolo o căsută, unde în anii aceia ducându-se, nelegati de nimic, să planteze legume de grădină si să se întretină. Aici din nou trebuie să vă mâhnesc, trebuie însă să întelegem precis ce va fi. De aceea va trebui să amintesc tuturor fratilor nostri că, pentru a nu se aplica sistemul acesta în tara noastră, solutia e una singură: lupta. Voi explica de ce toate măsurile de precautie nu vor avea nici o putere.

Veti fi înteles că mai înainte încă de a se fi votat bine legile si acordul care permite culegerea si prelucrarea informatiilor, au avut grijă să se impună formularul fiscal E-9, prin care declarăm tot ce avem, unde se află, precum si toate bunurile noastre descrise în detaliu. Prin urmare, în această clipă statul cunoaste cu exactitate tot ce posedăm si unde anume se află. In acelasi timp însă, prin sistemul mondial de control, după cum vedeti, se impozitează absolut orice. Pentru a se justifica detinerea oricărui bun, posesorul trebuie să aibă veniturile corespunzătoare. Intrucât nu vom adera la acest sistem, nu vom fi în stare să justificăm posedarea vreunui bun mobil sau imobiliar si nici nu vom putea face fată obligatiilor noastre fiscale în momentul în care, asa cum a profetit si Sfântul Cosma al Etoliei, vor pune impozit chiar si ''pe găini si pe ferestre". Astfel, chiar dacă posedăm ceva, pentru că nu vom putea face fată obligatiilor fiscale, tot ce avem o să ni se ia.

Poate cineva va spune: dacă n-am declarat ce posed, de unde va sti Statul că am o casă sau un teren în cutare sau în cutare loc. Stim cu totii că e ilegal să nu ne declarăm averea si că se pedepseste de lege, iar pedeapsa se aplică atunci când se constată abaterea. Mai mult, dacă altcineva declară propriul nostru domeniu, Statul îl va crede pe el si nu pe noi, pentru că noi nu-l avem declarat.

Fireste că pe măsură ce timpul va trece, legile vor deveni mai aspre, încât vom depinde cu totul de Stat; nu vom mai putea păstra nimic care să fie al nostru, întrucât nu vom fi plătit impozitul. Asadar, în ceea ce ne priveste, au grijă ca Statul să fie ''actionar si asociat", încât noi însine să nu mai putem detine nimic în mod independent.

Toate aceste lucruri le spunem doar: 1. Ca să avem cunostintă si să nu ne culcăm pe o ureche crezând că putem să ne îngrijim de ziua de mâine în felul arătat mai sus; 2. Ca să nu ne risipim în dreapta si în stânga, privindu-se fiecare pe sine, în timp ce ar trebui ca noi toti, cu toate fortele noastre, să luptăm împreună ca să nu se aplice acest sistem economic în tara noastră; 3. De vreme ce cel ce scrie aceste lucruri personal le vede întâmplându-se, are răspunderea personală de a-i informa pe fratii săi încât, atunci când mai târziu îsi vor da seama ce ne-a lovit, să nu spună: ''Uitati, nu s-a găsit nici unul să ne spună două lucruri măcar".

Unii care ei însisi au o problemă si vor să se justifice si în afară poate vor spune că toate câte le discutăm aici sunt ipotetice. Le răspundem că în această clipă îi si vedem pe unii înfăptuind anumite lucruri, dar pentru că încearcă să pună totul la cale într-ascuns, sigur anumite lucruri trebuie să le presupunem. Pentru că atunci când vedem pe cineva că aruncă vreascuri uscate în jurul casei unui frate de-al nostru si le udă cu benzină, trebuie să presupunem că o face numai si numai ca să dea foc casei. Acum, dacă unii dintre noi ne vor acuza că vorbim la modul ipotetic numai pentru faptul că a pus lemne si a turnat benzină, dar n-a aprins si focul, le răspundem că trebuie să presupunem ce are de gând să facă cel bănuit, ca să putem păzi dinainte casa fratelui nostru si să facem orice ne stă în putintă pentru a îndepărta lemnele si benzina. Pentru că, atunci când toate vor fi pregătite, scânteia este o chestiune de secundă si totul devine cenusă cât nu gândesti. Asa cum atunci când cineva vede venind n ori negri si căzând primele picături presupune că va ploua si aleargă să-si ia umbrela ca să nu-l plouă, tot asa si noi avem poruncă de la Domnul Hristos ca, atunci când vedem aceste semne să presupunem si ce va urma. Domnul Hristos asa a lăsat să purcedem, spunând: ''învătati de la smochin pilda: Când mlădita lui se face fragedă si odrăsleste frunze, cunoasteti că vara este aproape. Asemenea si voi, când veti vedea toate acestea, să stiti că este aproape la usi" (Matei 24,32-33). In timp ce pentru ceilalti a spus: ''Când vedeti un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceti (presupuneti) că vine ploaie mare; si asa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceti (presupuneti) că va fi arsită, si asa este. Fătarnicilor ! Fata pământului si a cerului stiti să o deosebiti, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiti ?" (Luca 12, 54-56).

Din această cauză, toti vă spunem că trebuie să luptăm acum, pentru că si Domnul nostru a spus: ''Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze" (loan 9,4).

De aceea si Sfântul Sinod a explicat că: ''... nu este cu putintă ca un crestin să fie indiferent în legătură cu introducerea voită si sistematică a acestui număr în viata noastră si în viata natiunii elene, care este aproape în întregime crestină si ortodoxă". Pentru aceasta si Sfânta Obste a Sfântului Munte a scris că: ''Chemăm poporul grec să manifeste prin orice mijloc legal si democratic împotrivirea la emiterea noilor cărti de identitate electronice si la votarea în Cameră a modificării legii privitoare la înscrierea religiei". Si continuă: ''Nici o nouă lege nu poate proteja libertatea personală a cetăteanului de tehnologia electronică contemporană ale cărei posibilităti sunt nelimitate. Numai desfiintarea definitivă a legii (...) va alunga toate temerile si va potoli nelinistea vie a poporului grec fată de iminentul Ťdosar electronicť general care fără nici o îndoială va pregăti terenul si pentru atât de urâta si nesuferita pecete antihristă 666. Frati ortodocsi crestini greci, treziti-vă si rămâneti statornici si de neclintit în Sfânta noastră Credintă Ortodoxă si nu vă îndoiti că Ťaceasta este credinta cea care va birui în lume !ť"

Pentru aceasta si sfintii categumeni de la mănăstirile aghiorite scriu, atrăgându-ne atentia. De aceea si preasfintitii episcopi, prin circularele lor pe care le trimit mitropoliilor, îsi informează turma si cu curaj declară în scris că se împotrivesc acestui regim al Antihristului, care urmează să se impună.

De asemenea, după cum am scris si în cartea "Urna alegerii", Parintele Paisie a spus:
- Ascultă, fiule, atunci când vezi că cineva îti pune foc în casă cu un chibrit, în momentul în care focul este încă la început, îti stă la îndemână să-l stingi cu un pahar cu apă. Dacă însă neglijezi si spui: A, nu-i un foc prea mare, atunci din cauza indiferentei si neglijentei tale focul va creste si-ti va arde toată casa. Atunci n-o să mai poti face nimic altceva decât să te lasi biciuit fără milă de propria ta constiintă si să stai si să-ti privesti plângând propria nenorocire.

Criza artificială

Trebuie să cunoasteti că nu va fi posibil ca acest sistem de control mondial să se instaureze pe fată, adică inspiratorii lui nu vor veni să ne spună niciodată în fată: ''Vrem să vă desfiintăm libertatea personală si să vă punem sub un control non-stop". Dimpotrivă, atunci popoarele s-ar ridica, si ''ambasadorii" sistemului n-ar stii unde să se mai ascundă. Trebuie, prin urmare, să aplice mai întâi o politică si să-i pună la cale introducerea, făcând într-o primă fază ca poporul să simtă nevoia unui sistem, o nevoie însă creată de o criză artificială. Să dăm câteva detalii:

Să luăm spre exemplu problema drogurilor. Probabil veti fi observat că dacă mai înainte existau legi severe pentru cei ce foloseau si vindeau droguri, fenomenul era rar; când si când mai auzeam de câte un narcoman. Incet, încet însă, s-a pus la cale elasticizarea legilor. Astfel au fost blocate actiunile politistilor si astăzi am ajuns în punctul în care traficantii de droguri sunt judecati formal si eliberati în scurt timp, luându-si de la capăt comertul, fără să se teamă de nimic. Acestlucru, asa cum toti ne dăm seama, a avut ca rezultat faptul că o mare parte din tineretul Greciei cunoaste experienta drogurilor. Părintii copiilor dependenti de droguri, dar si părintii celor care se tem ca nu cumva copiii lor să sfârsească prin a se droga sunt indignati de acesti traficanti care le duc copiii la dezastru si protestează în toate directiile, cerând să se facă ceva pentru ca cei responsabili să fie arestati. In timp ce cetătenii se găsesc într-un asemenea punct al disperării si cer stăruitor să se facă ce va pentru combaterea traficului, cu droguri care, asa cum am spus, în mod artificial a fost adusă până la acest punct, auziti de pe buzele unor ministri propunerea de a se desfiinta si legile care mai există si de a se legaliza cultivarea drogurilor, ca să poată fi liber cultivate, chiar si în ghiveciul de pe balcon. Ne închipuim că întelegeti acum unde ar duce, într-o primă fază, cultivarea liberă, circulatia si întrebuintarea drogurilor usoare. Este de la sine înteles că le vor consuma tot mai multi tineri. Prin urmare, factorii responsabili vor căuta să-i găsească pe traficantii de droguri puternice, în timp ce deja comertul lor va fi în floare. Pe măsură ce problema va deveni mai arzătoare, se vor întâmpla două lucruri: vom fi din ce în ce mai disperati si mai indignati, vom cere cu disperare să se ia măsuri si să fie prinsi si pedepsiti vinovatii, în timp ce, pe de altă parte, vom asculta justificări absurde de genul: ''Nu-i putem combate pe traficantii de droguri, pentru că nu-i putem găsi", indifere nt dacă atelierele producătoare de droguri din Turcia sau din Scopije lucrează nestânjenite zi si noapte. In acest punct, criza artificială pe care o urmăreau si-a atins scopul. Lumea a ajuns în punctul de a cere cu disperare o solutie si momentul ''servirii" sistemului celui mai totalitar, a celui mai lipsit de libertate si a celui mai antidemocratic a sosit. Ba chiar sub forma de acadea. Infătisându-ni-se drept mântuitorii nostri, ne vor spune că trebuie să aderăm la acordul Schengen si să votăm o lege care să permită culegerea de informatii si prelucrarea lor si, de asemenea, să dăm fiecărui om un număr de cod unitar de înregistrare care, în ultima fază, se va afla pe mână sau pe frunte, pentru a putea în acest fel, într-o fractiune de secundă, să localizeze infractorii prin satelit, să verifice la bancă depunerile de bani ''murdari"; si, în acest fel, bietii părinti care îsi văd copiii stingându-se nu mai au altă iesire decât aceea de a accepta solutia care li se propune (chiar dacă, în conditii diferit e, nu le-ar fi plăcut) pentru că trebuie să pună mai presus de libertatea lor viata copilului lor. De altfel, cei mai multi oameni preferă formula: ''Mai bine robi si vii, decât morti si liberi". In mod firesc, atunci când se vor aplica toate aceste planuri dictatoriale, să nu credeti cumva că va fi combătut comertul cu droguri, pentru că toti stiti foarte bine cine sunt aceia care se găsesc în spatele traficantilor si ce interese urmăresc si stiti că ceea ce îi interesează este ca popoarele să fie narcotizate, ca să nu înteleagă foarte bine unde sunt conduse si să nu poată reactiona. Martor al tuturor lucrurilor pe care le spunem invocăm poporul Frantei care, după ce a pătit ce am pătit si noi si a fost nevoit să semneze acordul si să fie pus sub urmărire, a văzut cu surprindere că nu numai că drogurile nu s-au redus, ci că, după validarea acordului si după suspendarea controlului vamal, Franta a fost inundată de droguri care vin din Olanda. Aici întrebăm: Oare nu cumva si lor li s-a spus că acordul Schengen a fost făcut pentru combaterea drogurilor si a criminalitătii ? Credem că întelegeti până aici putin din ritualul lor întunecat. Acum nu rămâne decât ca dumneavoastră singuri să urmăriti toată punerea la cale a acestei crize artificiale, la toate nivelurile vietii noastre si dumneavoastră singuri să constatati că este adevărat ceea ce spunem, adică: 1. mai întâi infractiunile grave nu vor mai fi pedepsite, iar legile vor deveni mai elastice, domnind astfel fărădelegea care minimalizează infractiunile mari, transformându-le în delicte minore; 2. vine mai apoi constientizarea de către noi toti a adevăratei situatii si, astfel, vom începe să căutăm cu disperare o solutie pentru această problemă; 3. va veni ''solutia" pe care o vor propune ''mântuitorii" nostri, într-o primă fază prin promovarea unei cărti electronice si, în stadiul final, prin punerea la cale a fixării codului pe mână sau pe frunte, asa cum bine scrie si cuviosul părinte Paisie:

''Asadar, în spatele acestui sistem perfect al cardului de deservire de sigurantă realizat pe computer, se ascunde o dictatură mondială si robia Antihristului (Apocalipsa 13, 16)".

Pentru a vedea cum va arăta peisajul în ansamblu, ne vom referi la câteva cazuri unde deja criza artificială este destul de înaintată. Furturile cer ca solutie retragerea banilor si adoptarea unui card electronic. Vă vom lăsa însă să luati singuri initiativa si să vedeti cum se pregăteste criza artificială a cresterii numărului de furturi, pentru că toti trebuie să întelegem ce cântec ne cântă, si cum vor izbuti să ne facă să dansăm pe el.

Cresterea comertului cu prunci, a adoptiilor ilegale s.a.m.d. constituie un alt exemplu. Vedeti ca prin elasticizarea legilor a crescut la maximum si această problemă. Veti vedea că solutia care va fi propusă va fi implantarea unui microcip noilor născuti încă de la nastere, pentru a putea fi urmăriti si pentru a nu fi pierduti. 0 mică demonstratie ne-o fac implantând încă de pe acum microcipuri animalelor. Astfel, sustin ei, controlează animalele fără stăpân si găsesc, prin satelit câinii pierduti, dar si pe stăpânul lor.

Combaterea evaziunii fiscale este încă o pietricică la edificiul propagandei lor. Vă gânditi la încărcarea impozitelor si asa insuportabile pe care ni le impun încontinuu, în timp ce, pe de altă parte, protestează pe motiv că cei mai bogati nu-si plătesc impozitele. De notat că, dacă dumneavoastră datorati 70.000 de drahme pe care nu-i aveti, vă confiscă averea, în timp ce celor foarte bogati însusi Statul le dăruieste datorii de miliarde, care, fireste, vă împovărează pe dumneavoastră. Gânditi-vă la criteriile obiective care pentru multi sunt nedrepte, iar, pe de altă parte, constatati că ne servesc acest ''plan salvator" care are drept scop combaterea evaziunii fiscale.

Vedeti cresterea criminalitătii. Admirati elasticitatea legilor. Am ajuns asadar ca o crimă să echivaleze cu 10 ani de închisoare; si chiar mai mult, pe zi ce trece pedeapsa poate să se micsoreze. Asadar, cineva care are predispozitie spre a ucide deja nici nu mai e băgat în seamă.

Cei care pun la cale subteran planurile UE, voind să sporească si mai mult această criză artificială, au ales calea economiei. Din acest motiv obligă guvernele si le fortează să impună ''stoarcerea" economică a popoarelor lor, urmând să coboare indicii economiei la limita pe care o doresc. Lucrul acesta are drept rezultat faptul că tările îsi vor supune cetătenii unei menghine economice, punându-le impozite împovărătoare, cerându-le diverse contributii bănesti, impunând aproape dublarea criteriilor obiective si reducerea ajutoarelor sociale cu rezultatul ca, pe de o parte, să scadă într-un fel indicii economici ai tărilor si să crească în acelasi timp alti indici până la maximum. Multe întreprinderi sunt nevoite să se închidă. Anul acesta s-a anuntat că se vor închide 65% din întreprinderile mici si mijlocii, datorită impunerii unor criteni obiective suplimentare. Anumite întreprinderi, pentru a supravietui, sunt nevoite să recurgă la evaziune fiscală sau să mituiască functionarii de stat, urmând ca numai î n felul acesta să-si regleze afacerile. Deci, când toate acestea se întâmplă la nivelul întreprinderilor, întelegeti - cu somajul care deja domneste - ce se întâmplă la nivel personal si social. Incepe să crească indicele furturilor, al criminalitătii, al comertului cu prunci, adoptiile ilegale, exploatarea minorilor, pederastia, crimele pentru exploatarea organelor umane, comertul cu droguri s.a.m.d. Lumea, pierdută într-un haos economic care deja se impune si traversată de urmările acestei mizerii economice, se refugiază în droguri pentru a-si uita, chiar si pe moment, problemele, în timp ce cu sigurantă mai înainte unii au avut grijă să-i niveleze toate valorile si toate idealurile.

Cresterea acestor indici creează o destindere a coeziunii sociale. Asadar, nu este întâmplător faptul că au ales convergenta economiilor în vederea unificării Europei, pentru că această convergentă duce la pauperizare, a cărei urmare naturală este devierea de la valorile morale. Această Europă, prin acest mod nedemocratic pe care îl impune, nu s-ar putea instaura altfel si nu s-ar realiza decât ''strângând" prin această metodă popoarele, încât să o considere mai degrabă salvatoarea lor, pentru că se presupune că astfel va lua sfârsit martiriul lor. Programul UE are niste performante foarte dure: reducerea indicilor economiei cu tot ceea ce implică, având drept urmare cresterea tuturor indicilor numiti mai sus (de criminalitate etc.), dar si a altora, pe care din motive de spatiu n-o să-i amintim aici. Astfel domneste fărădelegea si crima. Rezultatul ? Poporul, opresat de măsurile economice împovărătoare si de decăderea morală, va căuta cu disperare pe cineva care să-i dea posibilitatea să respire din nou. A ceastă cerere disperată a poporului nu va fi auzită decât atunci când disperarea sa va ajunge la culme din cauza propriilor lui oameni politici si din cauza măsurilor nationale. Atunci, firesc, aceste cercuri obscure îsi vor promova ''omul", dar si sistemul perfect de control mondial si desfiintarea libertătii personale, cu justificarea că aceasta e solutia pentru scăderea indicilor criminalitătii, ai coruptiei etc, indici care din cauza politicii severe de austeritate au urcat la cote foarte înalte.

Acordul Schengen trebuia să fie ''servit" cu fată socială, ca un panaceu pentru combaterea crimei si a comertului cu droguri. Iar poporul pe jumătate mort din cauza măsurilor împovărătoare îi va ruga pe acestia să-si asume sarcina de a-l scoate din impas, declarându-le că se predă fără conditii si se supune acestui nou sistem de control universal pe care îl va accepta ca necesar pentru functionarea largă a societătii. Pe de o parte, vor da indicatii pentru o austeritate mai mare, iar pe de altă parte ''vor servi" acest sistem economic controlat la nivel mondial, prin care vor fi acordate facilităti numai la început si numai în anumite cazuri si numai în procent de 50%, celor care optional aderă la el. Restul de 50% pe care îl vor dărui acestora va fi răscumpărarea libertătii lor prin desfiintarea intimitătii vietii particulare si personale.

Fireste, dacă am continua, ar trebui să enumerăm toate câte se pun la cale, dar nu ne-ar ajunge tomuri întregi. De aceea, pentru că nu subestimăm judecata si puterea dumneavoastră de întelegere, pur si simplu am atins în treacăt câteva din aceste probleme; am făcut-o ca să cunoasteti lămurit că, dacă într-o zi veti citi în ziare sau veti auzi la televizor despre denunturi că la pasajele pentru autovehicule, unii, întelesi cu functionarii, nu-si plătesc taxa, municipalitatea pierzând astfel în fiecare an miliarde de drahme, asteptati-vă ca în scurt timp să auziti că s-a găsit si solutia ! Aceste pasaje rutiere, se va spune, vor deveni electronice, si în felul acesta municipalitatea va înceta să mai piardă bani. Verificati cu atentie intervalul de timp scurs între primul comunicat, care vă anuntă problema, si cel de-al doilea, în care vi se arată solutia găsită; veti vedea ce ''inventatori" avem, care numai în câteva zile sunt gata să instaleze pasajele electronice pentru autovehicule ! Principala caracterist ică a acestei solutii va fi, bineînteles, un control deplin, pentru că exercitând un control electronic la aceste pasaje rutiere, ele vor servi totodată si pentru culegerea si prelucrarea de date. La banca natională de date se înregistrează ora la care a trecut cutare sau cutare automobil, de exemplu dacă a trecut pe la pasajul de la Malgaron. Dacă a trecut si pe la pasajul de la Katerinis, presupun că masina se îndreaptă către Atena. Socotind timpul pe care l-a făcut pentru a străbate distanta dintre Malgaron si Katerinis, care, să spunem, ar fi de 20 de minute, ajung la concluzia că viteza cu care a circulat automobilul respectiv era de 140 de km/h. In acest caz trebuie să-i fie trimisă acasă o citatie pentru depăsirea limitei de viteză. La pasajul de la Shimatariou a ajuns după 8 ore, ceea ce nu e natural, dacă socotim viteza cu care mergea la început. Incrucisând toate aceste date, se descoperă că un alt automobil care a plecat din Atena avea aceeasi întârziere exact între cele două pasaje rutiere. In banca de informatii descoperim următorul element: în Karavomilo, în taverna ''To Limani" (Portul), soferul primului automobil a plătit la masă 60.000 de drahme, lucru care arată că de fapt a făcut cinste altora. Evident, acelora care călătoreau în celălalt automobil, care a avut aceeasi întârziere. Trebuie analizate aceste date din dosarul lor pentru a se constata dacă cei care s-au întâlnit participă la o actiune comună sau pur si simplu dacă se potrivesc ca mod de gândire sau dacă convingerile lor religioase si politice sunt aceleasi etc.

Să nu ne lăsăm păcăliti de acadea si să încercăm să vedem ce se ascunde în spate.

Dati Cezarului ce-i al Cezarului

Multi oameni politici, vrând să impună în orice chip tot ceea ce poporul nevinovat nu doreste, invocă chiar si cuvântul lui Hristos care, atunci când I s-a arătat moneda, a spus: ''Dati Cezarului ce-i al Cezarului" (Marcu 12, 17). Acesti politicieni se pun pe ei însisi astfel în locul Cezarului. Avem să le spunem că trebuie să dovedească un elementar bun simt si un elementar discernământ. Bun simt, deoarece acest punct de vedere - ''Noi suntem Cezari si trebuie să vă supuneti" - nu l-a exprimat public nici Cezar despre el însusi. Discenământul este necesar pentru că Hristos când a spus ''Dati Cezarului ce-i al Cezarului", a spus-o având în vedere regimul care era atunci: o monarhie totalitaristă necontrolabilă. Cezar se declara ''dictator" si prima lui grijă când a venit la putere a fost să-si asigure pentru el însusi un control suprem în toate domeniile vietii publice, astfel încât în afară să nu se observe nici o schimbare (vezi si Istoria Romană, de M. Rostovtzeff, ed. Papazisi, 1984). Asadar, Cezarul era s i stat, si putere, totul si toate. Dacă oamenii nostri politici mărturisesc că în această clipă avem acelasi regim, noi nu trebuie să mai spunem nimic; această mărturisire spune de la sine totul. Discenământul însă se află în ceea ce a spus Domnul să se dea Cezarului. Le-a arătat moneda pe care era gravat chipul Cezarului si le-a spus: De vreme ce această monedă are întipărit asupra ei chipul Cezarului, de vreme ce el a bătut-o si el a făcut-o să circule, dati asadar Cezarului ce-i al Cezarului si i-a îndemnat să-i dea acestuia impozitele. Să nu uitam si continuarea cuvintelor Mântuitorului: ''(dati) si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu" (Marcu 12, 17). Oricine are minte înteleaptă întelege ce-I apartine lui Dumnezeu. Pur si simplu noi îi informăm pe cei ce nu stiu că toate îi apartin lui Dumnezeu. Un lucru îl respecta chiar Dumnezeu însusi si a rânduit ca acesta să apartină exclusiv omului, anume libertatea sa personală. De aceea si Dumnezeu, chiar si atunci când e vorba de mântuirea noastră, nu încalcă liberul nostru arbitru. Există o lege divină (dar si omenească) prin care se consfinteste libertatea fiecarei persoane, care astăzi este încălcată; ba, mai mult, această încălcare flagrantă este consfintită printr-un acord si printr-o lege!

Despre istorie se spune că ''până acum" în tara noastră Cezarul, adică puterea, ''a fost" poporul. In baza art. 1, § 2, 3 din Constitutie se stabileste că: temelia statului este suveranitatea populară. Toate puterile purced de la popor, există pentru el si pentru natiune si sunt exercitate asa cum stabileste Constitutia. Prin urmare, deputatii, ministrii, prim-ministrul, presedintele tării sunt functionarii Cezarului, adică ai poporului, si lor Cezarul le incredintează ducerea la bun sfârsit a vrerilor lui, pentru aceasta plătindu-i cu propriii lui bani. De altfel, chiar si aceasta denumire de ''ministru" arată că orice asemenea persoană se află ''sub lucrare", desemnând un functionar al poporului, cineva care execută o operă pe care i-a încredintat-o poporul.

Acum vrem să întrebăm ce s-a întamplat. Nu cumva functionarii Cezarului, fără să-l mai fi informat, au conspirat împotriva puterii lui si au schimbat stăpânul, recunoscând drept stăpân si Cezar centrul de putere de la Bruxelles ? Astfel, dintr-o dată, Cezarul de drept (poporul) îsi dă seama că a fost trădat si înrobit altuia ! Si, ca si când n-ar fi fost de ajuns, functionarii lui au devenit din ce în ce mai duri, numindu-l pe Cezar (poporul) când "măgari", când ''întârziati", când ''obscurantisti", când "retrograzi", când ''fanatici". Dar când s-au întâmplat toate acestea ? Atunci când poporul a reactionat, dându-si seama că functionarii săi îi mărturisesc că nu mai sunt în stare să-i ducă la îndeplinire vrerile, pentru că altii au hotărât deja pentru el si îi impun să se conformeze ''recomandărilor" lor.

Pe scurt, aducând lucrurile la justa lor dimensiune, spunem că functionarii acestia trebuie si sunt obligati să-i dea si Cezarului ce-i al Cezarului, si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Astăzi însă, din păcate, din câte vedem, acesti functionari, nesocotindu-l si pe Cezar si pe Dumnezeu, vor trebui să dea socoteală si Cezarului, si lui Dumnezeu, căci sunt datori amândurora.

''Rătăciti, dacă nu cunoasteti Scripturile"

Domnul Iisus Hristos ne-a arătat răspicat cauza pentru care rătăcim si care este necunoasterea Scripturilor. Când pe Sfânta noastră Scriptură ''s-a asternut praful si se odihnesc păianjenii" si singura noastră sursă de informare sunt astăzi mijloacele de informare în masă - televiziunea, ziarele, radioul - e de la sine înteles că rătăcim de colo-colo si că suntem în primejdie de a ne pierde cu totul mintile. Asa cum se stie, aproape toate mijlocele de informare în masă - din câte se spune - slujesc interesele economice ale stăpânilor lor. Dacă stăm putin si studiem si ce spun si programele lor, vom pricepe că în marea lor majoritate, cu desigur, rare exceptii, se opun celor poruncite nouă de Domnul nostru Iisus Hristos. Numai Sfânta Scriptură si Vietile Sfintilor slujesc si urmăresc cu adevărat interesul nostru duhovnicesc si trupesc. De aceea, trebuie ca si noi, într-un anumit moment, să ne îngrijim de binele nostru si de interesul nostru si singuri să comparăm aceste două izvoare de mesaje si să ne stabil im după cum socotim mai bine cursul vietii noastre. Cel dintâi izvor, adică Sfânta Scriptură si Vietile Sfintilor, are drept scop să curătească mintea noastră nevinovată si să o însănătosească. Celălalt izvor are drept scop întunecarea mintii prin multimea nesfârsită de ''gunoaie" pe care i le desartă. Sigur, toti vor întelege odată că au devenit niste primitori de gunoaie, dar cu cât mai repede va pricepe cineva cum stau lucrurile, cu atât mai putine vor fi consecintele nefaste asupra trupului si sufletului său si cu atât mai putin va fi nevoit să lupte ca să-si ''îngrijească sufletul" pe care unii l-au transformat într-o groapa de gunoi.

In această carte ne referim la câteva caracteristici ale unei profetii care se împlineste în zilele noastre: există deja posibilitatea tehnologică, prin intermediul calculatoarelor electronice, care permite exercitarea unui control mondial. Nu e contestat de nimeni faptul ca prin acordul Schengen si prin legea 1472/1997 pentru prelucrarea datelor apare deja foarte limpede vointa politică de a se impune controlul mondial si de a fi desfiintată viata personală. Nimeni nu poate contesta de asemenea faptul că apare, timid la început, noul sistem economic mondial al societătii fără bani si, desigur, chiar si copiii stiu deja că acest sistem economic mondial impune tuturor locuitorilor pământului să primească numărul unitar de cod de înregistrare sub forma unui semn gravat, sub forma cunoscutului cod barat de marcare a produselor. Că acest număr 666 este cuprins în codul barat o mărturisesc toti, chiar si companiile care-l fabrică; nu neagă nici specialistii în electronică de vreme ce numărul poate fi recunoscut vizual. Aceste semne ne preocupă. Totusi nu putem judeca lucrurile numai după ele, pentru că în paralel se mai împlinesc si alte câteva profetii, apar si alte câteva semne ale vremurilor si mai importante, si mai caracteristice, direct legate de primele. Totusi, nici nu le vedem si nici nu le luăm în consideratie, si aceasta pentru că nu cunoastem Scripturile. Când vom vedea că se împlinesc toate profetiile vom pricepe si ce se întâmplă. Asa cum, de exemplu, în persoana lui Hristos nu s-a împlinit numai profetia celor 30 de arginti, ci s-au arătat toate celelalte semne, care au adeverit cele profetite de Sfintii Prooroci, asa si astăzi nu putem întelege totul, numai prin intrarea în viata noastră a numărului sau a semnului, ci trebuie să vedem si celelalte lucruri mai importante care se întâmplă, pe care nu le cunoastem si pe care nu le vedem. In cartea noastră care va apărea în curând si care poartă titlul "Vedeti ca nu cumva să vă rătăcească cineva" veti avea posibilitatea să vedeti care erau toate acest e lucruri, întâmplări si aceste fapte foarte clare pe care le-a văzut sufletul curat al părintelui Paisie, lucruri care s-au împlinit deja; atunci veti întelege si dumneavoastră de ce strigăm si ne nelinistim, sigur în sensul cel bun al cuvântului. Atunci veti vedea singuri cum decurg evenimentele si cum, în zilele noastre, se descoperă secretele sfârsitului lumii, rămase ascunse de veacuri.

Să fim atenti să nu atragem asupra noastră ocara lui Hristos care ne numeste fătarnici pe noi toti, cei care zicem că nu vedem ce se întâmplă: ''Tot nu întelegeti, nici nu pricepeti ? Atât de învârtosată este inima voastră ? Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu vă aduceti aminte ?" (Marcu 8, 17-18) si în alt loc: ''Fătarnicilor, fata cerului stiti să o judecati, dar semnele vremurilor nu puteti" (Matei 16, 3).

De vreme ce sunt scrise că vor veni...

Unii ne-au întrebat: ''De vreme ce toate sunt scrise că vor veni, atunci de ce ne mai împotrivim ?"

E doar un pretext si o justificare pentru a ne ascunde moralul nostru scăzut. Le vom pune si noi acestora o întrebare: Hristos a spus că într-o zi vom muri si asupra acestui lucru nu avem nici o îndoială sau sperantă că va fi altfel; acestea, ca si toate celelalte pe care ni le-a prezis, se vor împlini cu sigurantă. Asadar, pot ei să ne spună, de vreme ce stiu că într-o bună zi vor muri, de ce nu stau, crezând în fatalitate, asteptând moartea, ci mănâncă si beau, ca să trăiască ? (Stim că dacă nu contribuim noi însine la mentinerea vietii noastre, lucrul acesta este considerat sinucidere si suntem condamnati. La fel se întâmplă, metaforic vorbind, si cu libertatea noastră.) Cu toate că stiu că moartea este inevitabilă, ei mănâncă, beau, petrec, adună bani, clădesc palate, cumpără masini, cumpără terenuri si ogoare, creează întreprinderi si se cheltuiesc în mii si mii de asemenea actiuni, în timp ce sunt convinsi că într-o bună zi va veni moartea. De ce dar, acum, pentru libertate, de vreme ce ni s-a spus c ă veni cineva si ne va lipsi de ea, nu fac absolut nici un efort si asteaptă ca niste fatalisti deznădăjduiti să li se pună cătuse la mâini si la picioare ? Aceasta arată că sunt niste oameni fără idealuri care întotdeauna vor să fie târâti de cursul năvalnic al unui ''râu" si care nu au nici cea mai mică dispozitie să lupte pentru idealul lor, pentru Hristos Domnul nostru, râvnind numai un fotoliu comod, o masă bună, un portofel umflat. Pentru că Domnul nostru Iisus Hristos a spus că va veni Antihristul, ce înseamnă asta, fratilor ? Că trebuie să-l asteptăm si să-l primim cu bratele deschise ? Sau că trebuie să-l acceptăm ? Cel ee ne-a spus că va veni Antihristul a spus cu durere si ceea ce urmează: ''Eu am venit în numele Tatălui Meu, si voi nu mă primiti; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veti primi" (loan 5,43); cu durere a spus că pe acela îl vor accepta, îl vor primi. Nu se arată aici foarte limpede că preasfânta voie a lui Hristos nu doreste să-l primim pe acela ? N-a spus El că, printr-un sistem economic mondial, ei vor impune un sistem planetar de operatiuni si tranzactii ca nimeni ''să nu poate cumpăra sau vinde" si că vor da un semn oamenilor cu numărul numelui Antihristului 666 ? Pentru că Hristos a prezis că vor veni, trebuie noi să acceptăm ? Dar El însusi este Cel care a rânduit asa: ''Cine se închină fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui sau pe mâna lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei sale, si se va chinui în foc si pucioasă, înaintea sfintilor îngeri si a Mielului. Si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Si nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei" (Apocalipsa 14, 9-11).

El, Care a prezis că se vor întâmpla toate acestea, a prezis si urmările pe care le vor suporta toti cei care îl vor primi pe acela si a poruncit cum să se poarte robii Săi: ''Aici este răbdarea sfintilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus" (Apocalipsa 14, 12). In acest scop, pentru a nu ne rătăci, va trimite pe profetul Ilie si pe dreptul Enoh, ca să ne apere de rătăcire si să nu primim semnul.

Asadar, Domnul nostru ne-a dat nouă, ca unora ce-I suntem robi, porunci despre ce trebuie să facem atunci când se vor împlini toate câte le-a prezis. Trebuie, ca unii ce suntem credinciosii Săi robi, să păzim aceste porunci, oricare va fi cursul final al lucrurilor, pentru că ''asteptăm învierea mortilor" când ''din nou va veni cu slavă si va judeca viii si mortii". Iar criteriul după care ne va judeca este dacă robii Săi au crezut în El si au ascultat de poruncile Lui, sau n-au crezut în El si n-au păzit toate câte le-a poruncit. Insă a nu crede cineva si a nu păzi poruncile Lui arată tocmai ceea ce spune Apostolul: ''Credinta fără de fapte moartă este" (Iacov 2, 20). Hristos ne-a avertizat că ei vor încerca să ne înrobească, ne-a făcut cunoscut că El ne-a eliberat ''din sclavia celuilalt ca un milostiv si iubitor de oameni" si ne-a spus că stă în puterea noastră să apreciem această libertate sau să o vindem pentru un ''blid de linte" (sau în schimbul unor pachete Delor). De asemenea, Apostolul Pavel, reaminti ndu-ne cele de mai sus, scrie: ''Cu pret ati fost cumpărati. Nu vă faceti robi oamenilor" (I Corinteni 7, 23).

''Este nevoie - asa cum cere judecata lui Hristos - să vină smintelile." Să băgăm bine de seamă să ne tinem departe si să nu participăm la acestea, pentru că asa este după cum Domnul Iisus spune: ''Vai omului aceluia prin care vor veni smintelile" (Matei 18, 6).

''Putin aluat dospeste toată frământătura"

In chip necugetat spun unii că în fata Parlamentului a demonstrat un mic grup de crestini fanatici. Prin urmare, sustin ei, nu ne putem ocupa de o minoritate a poporului elen.

Cei cărora le scapă asemenea cuvinte, dacă mai sunt si politicieni, arată tuturor limpede că nu sunt inspirati de un spirit democratic, pentru că trăsătura caracteristică a unei societăti guvernate de legi drepte este nu numai respectarea drepturilor si a libertătilor unei minorităti, ci a fiecărui cetătean în parte. Consfintirea libertătii fiecărui cetătean este o obligatie prioritară a unei democratii adevărate, pentru că nu e posibil ca libertatea noastră personală să fie rânduită de vointa celor multi. Ea este un bun inalienabil, care nu se supune logicii lui ''50% + l". Le reamintim oamenilor nostri politici că si în Politehnică o mână de studenti s-au încuiat înăuntru si au protestat; si atunci mijloacele de informare în masă si dictatorii au spus că e vorba de o mână de ''dandy-boys", de ''golani" si de ''fanatici anarhisti". Am putut vedea însă atunci că acesti studenti au fost cei putini care si-au lăsat inima să vorbească si care au ridicat micul lor glas împotriva regimului totalitarist al tancurilo r. Am văzut si mai departe că în spatele lor, chiar dacă de teama armelor nu îndrăznise să vorbească până atunci, se afla totusi toată Grecia, care în cele din urmă a coborât pe străzi si astfel a început căderea regimului. Apoi, cei care ne conduc astăzi i-au declarat eroi pe toti acei ''dandy-boys" si ''golani", stabilind prin lege să se instituie sărbătoarea Politehnicii.

Trebuie să mărturisim că si astăzi, datorită putinilor ''fanatici", poporul grec află ce i se pregăteste. Dacă acesti putini n-ar fi strigat la noi, cei multi, s-ar fi adeverit zicala antică: ''Am fi cântat acum despre casele noastre pârjolite". Acum însă să vedem ce înseamnă: ''Oare nu stiti că putin aluat dospeste toată frământătura ?" (I Corinteni 5, 6) si ''Nu te teme, turmă mică" (Luca 12, 32).

Anumite subiecte nu se supun judecătii majoritătii, dar se iau în consideratie foarte serios consecintele negative pe care le suportă minoritatea. De exemplu, dacă o societate farmaceutică pune în circulatie un medicament împotriva durerii de cap si dacă acest medicament foloseste unor milioane de oameni, dar dacă din cauza vreunei reactii adverse 200 de oameni mor, legea impune întreruperea circulatiei respectivului medicament. Factorii responsabili nu spun că cei care au murit sunt o minoritate fată de cei multi cărora medicamentul le-a făcut bine. Nu urmează ''logica" după care ar trebui să moară majoritatea si abia apoi să se retragă de pe piată medicamentul!

De asemenea, dacă oameni de spirit invocă minoritatea ca pe o justificare, le spunem totusi că, sustinând un asemenea lucru, arată ce mult s-au îndepărtat de duhul lui Hristos, pentru că El este singurul care a dat valoare persoanei umane si unicitătii personale a fiecărui om. El a spus că sufletul omenesc nu poate fi compensat cu lumea întreagă (si cu nici un interes national). El ne-a arătat prin parabola Sa că lasă majoritatea celor 99 de oi si, ca un Părinte plin de iubire, se interesează numai de una singură. El a lăsat ca toti împreună să alcătuim un trup si să fim mădulare ale aceluiasi trup al Bisericii, încât atunci când suferă fie si un singur mădular, să sufere împreună cu el si celelalte, adică întregul trup. Domnul n-a spus dacă suferă un singur mădular, tăiati-l si aruncati-l si nu-i mai dati importantă, pentru că e numai unul. El, dimpotrivă, a spus că oile ascultă de glasul Său si că oile Sale le ''chemă pe nume si le mână afară" (loan 10, 3), arătând interes pentru fiecare oaie în parte; nu le consideră turmă (obiecte sau produse), asa cum vor unii astăzi să ne facă să fim. Foarte frumos, si Apostolul Pavel arată că de multe ori Dumnezeu nu este de acord cu majoritatea, de aceea si zice: ''Dar cei mai multi dintre ei nu au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie" (I Corinteni 10, 5-6).

Să nu uităm nici faptul că Dumnezeu întotdeauna i-a ales pe cei putini si pe cei slabi, tocmai ca să-i facă de rusine pe cei puternici, pe cei multi si pe cei întelepti.

Având toate acestea în vedere, dacă nu altceva, cel putin să arătăm că avem cunostintă.

Ce putem face ?

Când unii înteleg tot ce am spus aici, dar au un moral scăzut - lucru care bineînteles nu se potriveste nici cu a fi crestin, nici cu a fi grec - spun: ''Ei, ce putem face noi în fata UE ?" sau ''Cum putem noi să ne împotrivim acestor forte obscure" ? Aici e greseala în care am căzut noi toti si pe care strămosii nostri, în situatii asemănătoare, n-au făcut-o. In toate lucrurile ne bazăm pe ce putem face noi, dar noi nu putem face nimic singuri fără ajutorul lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu ne cere să facem ceva, pentru că stie neputinta noastră, ci cere numai să-I arătăm că "nu dorim ceea ce nu-I place nici Lui si cere să o spunem în orice mod: ''Nu !"; de aici mai departe este treaba Lui. El ne va apăra tara în modul Său preaîntelept. Aduceti-vă aminte cum, atunci când poporul Israel umbla după voia lui Dumnezeu, El avea grijă să ''pună la punct" toate popoarele care unelteau împotriva lui. Când însă Israel a părăsit legea Sa, atunci si cel mai mic dintre neamuri l-a stăpânit. Apostolul Pavel ne încredintează: ''Si toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, si au fost scrise spre povătuirea noastră, la care au ajuns sfârsiturile veacurilor. De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit, să ia seama, să nu cadă" (I Corinteni 10, 11-12). De aceea să nu vedeti problemele care se află în fata dumneavoastră ca pe niste munti, ca astfel să deveniti nelucrători. Datoria noastră este să arătăm buna noastră dispozitie, anume că nu suntem de acord cu toate acestea si, prin urmare, că nu le acceptăm. Noi, asa mici cum suntem, ne vom împlini mica noastră datorie, si marele Dumnezeu, Care niciodată nu ne-a părăsit neamul, îsi va face marea Lui datorie si va muta din loc muntii ridicati în fata noastră, asa după cum ne-a promis: ''Toată valea să se umple si tot muntele si dealul să se plece; si să fie cele strâmbe si cele colturoase căi netede. Si se va arăta slava Domnului si tot trupul o va vedea, căci gura Domnului a grăit" (Isaia 40,4-5); ''Dar tu, Israele, sluga mea, Iacove, pe care te-am al es, sământa lui Avraam, iubitul Meu !... Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale pământului si te-am chemat din cele mai depărtate colturi si ti-am zis: Tu esti robul Meu, pe tine te-am ales si nu te-am lepădat; nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îti dau tărie si te ocrotesc si dreapta Mea cea tare te va sprijini. Iată că se vor rusina si de ocară se vor face toti cei ce sunt aprinsi împotriva ta; toti vor fi nimiciti si vor pieri cei ce se fac vrajmasi ai tăi! Căuta-vei si nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine si ca o nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine. Că eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta Ta si îti zic tie: ŤNu te teme, că Eu sunt ajutorul tău !ť Nu-ti fie frică, vierme al lui Iacov, viermisor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău, zice Domnul, Mântuitorul tău si Sfântul lui Israel. Iată, voi face din tine o grapă cu dinti, ascutită si nouă. Vei merge peste munti si îi vei preface în pulbere si văile în pleavă mărunt ă. Tu le vei vântura, vântul le va lua si vijelia le va risipi" (Isaia 41,S-l6).

Asadar, dacă vom arăta că avem credintă cât un bob de mustar, vom spune acestui munte care se ridică în fata noastră: ''Ridică-te si aruncă-te în mare" (Matei 21, 21), si asa va fi. De asemenea, dacă nu avem credintă, atunci să avem rezerve de răbdare, de vreme ce ''acela care are răbdare până la sfârsit, acela se va mântui"; pentru că altfel si stihiile naturii vor fi împotriva noastră, din cauza necredintei noastre si deja se pare că au început s-o si facă.

''In păcate te-ai născut întreg si tu ne înveti pe noi ?"

Poporul este întru totul de acord cu toate câte le-am scris în această carte mică si recunoaste că strigăm numai si numai pentru a căpăta garantarea vietii noastre personale si că cerem ca orice drept, fie international, fie european, fie national, sa aibă drept obligatie prioritară protejarea si respectarea valorii omului si stabilirea inviolabilitătii libertătii personale, prin urmare si a libertătii constiintei religioase, care este inviolabilă. Unora care stau în fotolii largi, care au salarii grăsute si a căror slujbă nu e pusă în pericol, nu le pasă. Singurul lucru care-i interesează este ca, vânzând tot, să aibă ei însisi avantaje materiale. Fără îndoială, din cauza lipsei de argumente care să justifice atitudinea lor de nejustificat, se cheltuiesc într-o luptă de exterminare, care are ca singură armă noroiul cu care aruncă asupra tuturor acelora care spun adevărul, caracterizându-i ''fanatici", ''apucati", ''posedati", ''maniaci ai numerelor", ''parareligiosi", care se îmbogătesc informând poporul. Mai folosesc si multe alte asemenea sofisme (cu neputintă de însirat aici), încercând cu orice chip să abată poporul si să-i vatăme gândirea. In acelasi timp, au însă grijă - atunci când vând tot ce avem sfânt si cuvios - să ''arunce" publicitătii câte un scandal existent sau inexistent, pentru a vătăma judecata opiniei publice si să spună: ''Da, acestia sunt cei care spun asemenea lucruri !". Datorită faptului că suntem lipsiti de viclenie, dar si pentru că ei detin toate ''mijloacele", reusesc, până la un anumit punct, să smintească judecata poporului si astfel să-l însele si să închidă gura tuturor celor care strigă, denuntând înselarea poporului.

De aceea, să cunoastem bine si să ne asteptăm în mod sigur să înceapă să lupte împotriva Bisericii noastre, în care vor arunca cu noroi. Cu sigurantă, vor încerca să-i murdărească pe toti cei care luptă pentru drepturile bunilor nostri clerici: oameni ai Bisericii, cetăteni de onoare, ziaristi pe deplin obiectivi. Noi însă nu trebuie să-i credem. De ce ? Pentru că încearcă să ne abată atentia, să ne dezorienteze. Dimpotrivă, trebuie să protestăm si să ne aflăm alături de Biserica noastră si alături de oamenii care luptă pentru noi si pentru Hristos. Iar pentru a nu ajunge legati si prizonierii unei superputeri, trebuie ca cei care luptă să nu înceteze să vorbească, indiferent dacă în viata lor personală au si ei, ca niste oameni păcătosi, anumite patimi si păcate. Vom da si un mic exemplu, ca să întelegeti ce vrem să spunem:

Un soldat, când e pus santinelă la granită ca să observe dusmanii care vor vrea să intre în tabără în timp ce toti dorm si să vadă când tabăra e încercuită de dusmanii care vor să-i ia prizonieri si să-i chinuiască pe toti cei dinăuntru, trebuie să strige si să tragă câteva focuri de armă ca să se trezească si ceilalti soldati. Aceasta nu are nici o legătură cu viata sa personală si de aceea nu pot iesi unii ofiteri colaborationisti să-i linistească pe soldati, spunându-le: ''Nu-l ascultati, acesta este un om imoral, face bani multi din câstiguri ilicite !" si nu pot inventa nimic de acest fel. Ce legătură are viata personală a soldatului, pentru care va da socoteală numai lui Dumnezeu, cu faptul că el strigă numai ca să scape tabăra de distrugere ? De aceea, să nu fim si noi influentati de ce spun ofiterii colaborationisti si să nu ne sperie noroiul pe care îl aruncă împotriva santinelelor care, cu bună credintă, strigă de dragul nostru. Noi să vedem numai dacă această ''gardă" strigă pentru binele nostru. Poate fi de folos pomenirea cuvintelor lui Hristos: ''Dacă am vorbit rău, dovedeste că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă bati ?" (Ioan 18, 23), si ''multi dintâi vor fi pe urmă, si cei de pe urmă vor fi întâi" (Matei 19, 30) si, de asemenea: ''Vamesii si desfrânatele merg înaintea voastră în împărătia lui Dumnezeu" (Matei 21, 31) ca si răspunsul pe care îl dau evreii farisei si urmasii lor de astăzi, fiecăruia care îndrăzneste să tragă semnalul de alarmă al epocii noastre: ''In păcate te-ai născut tu întreg, si tu ne înveti pe noi ?" (Ioan 9, 34). Ce ar fi trebuit adică ? Orbul, pentru că s-a născut în păcate, n-ar fi trebuit să mărturisească că Hristos i-a deschis ochii ? Noi îi punem pe toti acestia în fata scenei în care unii cereau ca desfrânata să fie omorâtă cu pietre, cărora Domnul Hristos, privindu-i, le-a spus: ''Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei" (Ioan 8, 7); aceia, întelegându-si greseala, s-au îndepărtat. Din păcate, urmasii lor de astăzi, găsindu-se într-o stare duhovnicească si mai rea, consideră că ei însisi sunt fără de păcat si în timp ce au o bârnă în ochi, merg să scoată paiul din ochiul fratelui lor. Il arată cu degetul pe cel ce, om fiind, poate a căzut si el, în vreme ce ei însisi otrăvesc în mod constient societatea cu lipsa lor de moralitate, cu crima, cu acuzatiile reciproce, cu droguri si cu altele asemenea.

Autorul acestei cărti mărturiseste public că în lupta personală pe care si-a asumat-o, aceea de a-i informa pe fratii săi duhovnicesti, înainte de a o începe, n-a pus drept criteriu ceea ce va plăcea lumii. Fără îndoială, stia că pe multi îi va multumi, pe unii îi va nemultumi cartea sa, pentru că nu e posibil să facă exceptie de la regulă si tuturor să le placă ce-i place si lui, când, pentru cuvintele Domnului nostru Hristos ''s-a făcut dezbinare în multime pentru El" (Ioan 7, 43). Astfel, poporul îl urma pe El si-L asculta, în timp ce stăpânii lumii Il urmăreau fără odihnă ca să ''se agate" de vreun cuvânt si să-I poată izvodi o acuzatie împotrivă. Si pentru că n-au găsit, s-au refugiat în noroi, zicând: ''că are pe Beelzebut si că, cu domnul dracilor alungă dracii" (Marcu 3, 22). Au găsit si pe unii ''binevoitori" care au dat mărturie împotriva Lui ca să-L răstignească.

Cunoscând autorul aceste două laturi, a hotărât să nu ia nici una în consideratie; a hotărât să nu-i asculte nici pe cei multumiti, care îl vor lăuda pentru lupta sa ''sinceră", nici să asculte sau să ia în consideratie amenintările, acuzatiile false si noroiul pe care unii încearcă să i-l arunce în fată, pentru că le sunt atinse interese sau pentru că îi sileste invidia.

Asadar, pe cei care îl laudă n-o să-i asculte deloc, deoarece crede cu tărie că el însusi este un rob netrebnic care a făcut ceea ce era dator să facă; si nu se expune în mod nesăbuit laudelor, pentru că îl pândeste pericolul de a-si forma o idee bună despre el însusi, idee care ar avea ca urmare firească consecinte negative, asa cum spune legea duhovnicească, ''că oricine se înaltă pe el însusi (adică oricine îsi formează o bună idee despre el însusi), se va smeri". Simte însă nevoia să multumească tuturor acelora care sunt robi împreună cu el, care au mintea clară si gândirea plină de bunătate si care, datorită dispozitiei lor curate, pot distinge că tot ce spune nu e de la el, ci de la Hristos si că, datorită Lui, îi multumesc.

In ce-i priveste pe ceilalti, care nu au o părere bună despre nimeni si, prin urmare, nici despre scriitor, are să le spună că niciodată nu e posibil ca un preot sau un călugăr să-si tină gura închisă, temându-se ca nu cumva să fie acuzat, denuntat, amenintat, sau să i se creeze alte probleme. Un preot care într-adevăr lucrează ca un rob pentru Domnul său îsi jertfeste până si sufletul, urmând să-L slujească cu credintă si să-L mărturisească în fata oamenilor.

Autorul ar dori să multumească si celor care vor încerca, denuntându-l, calomniindu-l sau acuzându-l, să-i închidă gura. Si le multumeste, dându-si seama de starea jalnică în care se află, pentru că de mic îl ruga el însusi pe Dumnezeu să se milostivească de el si să-l îndrepte din această neîngăduită stare jalnică. Acum însă nu e singur, are ca martori pe toti aceia care îl acuză si asa poate mai degrabă să-I ceara lui Dumnezeu mila Sa, arătându-I si atâtia ''martori". în ceea ce priveste lucrurile de care îl acuză, a avut grijă ca el însusi, mai înainte de toti, să si le treacă la activ.

De asemenea, scriitorul ar vrea să se justifice si pentru că, prin cele ce a scris, s-au mâhnit anumiti frati ai săi. In notiunea de ''lume" sunt cuprinsi toti oamenii, cu toate vrerile lor nenumărate. Prin urmare, pentru că multi frati nu se îngrijesc să-si facă vrerile să se unească cu acea unică vrere a lui Hristos, cu care noi încercăm -lăsându-le la o parte pe ale noastre - să ne unim si să ne armonizăm, este imposibil, chiar dacă am vrea, ca dorintele noastre să coincidă cu cele ale tuturor oamenilor, pentru că fiecare cere altceva. Nici să vrem să-i multumim pe toti n-ar fi cu putintă, din cauză că vrerile noastre sunt diferite. Dar, pentru că Hristos are numai o vrere, noi, toti oamenii, putem să ne adunăm în jurul vrerii Lui, încât si pe El să-L multumim, dar si între noi să comunicăm, să ne întelegem unul cu altul si să ne iubim. Pe noi oricum nu ne interesează să ne plăcem nici nouă însine, după cum este scris: dacă mi-as plăcea mie însumi, n-as mai fi rob al lui Hristos.

De altfel, un rob plin de bună credintă, care-L iubeste pe Domnul său nu va dori să aibă parte de la oameni de un tratament mai bun decât a avut El. Domnul, voind să ne arate că drumul nostru nu este asternut cu lauri, ne-a pregătit, spunând: ''Dacă vă urăste pe voi lumea, să stiti că pe Mine mai înainte de voi M-a urât. Dacă ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăste. Aduceti-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, si pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, si pe al vostru îl vor pâzi" (loan 15, 18-20).

In anumiti frati ai nostri se naste întrebarea dacă pentru toate câte le-am scris suport presiuni sau dacă împotriva mea s-a pornit un război pentru a mă opri. Simt nevoia să spun tuturor prietenilor cititori că după aparitia cărtii "Urna alegerii", în care au fost cuprinse aproape 20 de pagini cu informatii despre toate câte se vor întâmpla, unii, nemultumiti de faptul că am început să vă informăm, au început să dea telefoane, să trimită scrisori si anonime si să-l ameninte pe scriitor că, dacă nu va înceta să vorbească despre aceste subiecte, ''îl vor face de râs" în mijloacele de informare în masă, spunând lumii că e un escroc, un înselător etc. Scriitorul a primit si o multime de alte amenintări. Anonimii au avut grijă să-l informeze că în primul stadiu vor aplica metoda ''aruncării cu noroi". Probe ale unor asemenea scrisori au fost depuse de scriitor la procuratura din Salonic (ianuarie-februarie 1997) ca mărturii oficiale în plângerea care a fost depusă împotriva unor necunoscuti.

Presiunile care se exercită asupra sa pentru a fi întreruptă această lucrare de informare a dumneavoastră, din câte se pare, provin de la factori guvernamentali care, din păcate, colaborează cu anumite ''fete bisericesti" si sunt ajutati de ziaristi. Desigur, asa cum era de asteptat, aceste cercuri au fost nemultumite si mai mult după emisiunile de la televiziune în care publicul larg a fost informat exact despre ce anume se întâmplă astăzi în patria noastră. Scriitorul, chiar si la nivel personal, suportă consecintele pomenite si în cartea sa "Urna alegerii", apărută în decembrie 1996 (pag. 430), dar explică: ''Ceea ce am scris, am scris având deplina cunostintă a tuturor consecintelor. Nu mi-a fost însă posibil să mai suport să văd cum ne însală si cum ne subminează".

Am rezerve dacă să fac cunoscută iubirii dumneavoastră o parte din aceste presiuni, sau dacă ar trebui să-mi tin gura închisă. Veti vedea până unde au ajuns oamenii Statului care, din păcate, asa cum ne-am informat, actionează în colaborare cu ''fete bisericesti" care în această clipă poartă răspunderea pentru multe probleme din cauza cărora suferă Biserica si tara noastră. Vă vom prezenta chiar si documente publice falsificate care aveau drept scop să exercite presiuni asupra noastră.

As vrea să vă asigur pe dumneavoastră, pe toti iubitii mei frati, că nu am deloc intentia să mă opresc din a vă informa si în continuare, deoarece pentru dragostea dumneavoastră sunt obligat de Hristos să-mi jertfesc, dacă trebuie, si sufletul. Atât timp cât dumneavoastră veti dori să aflati si să ascultati, eu vă voi informa. Sunt numai două cazuri în care m-as putea opri: 1. dacă văd că si dumneavoastră nu mai doriti să ascultati; 2. dacă va îngădui Dumnezeu ca gura mea să se închidă pentru totdeauna.

Mă rog călduros pentru toti cei care-mi stati alături în această luptă cu orice mijloc si vă multumesc pentru ajutorul pe care mi-l dati, aflându-vă alături de mine. Grăitoare este o scrisoare a unui frate pe care nu-l cunosc si care, din adâncul sufletului, îmi multumeste si îmi recomandă să aplic sfatul: ''Caravana merge, lăsati sacalii să urle", lucru pe care îl face si scriitorul, indiferent dacă, personal, nu-i consideră în nici un caz pe fratii săi ''sacali".

Solutia nu este să întoarcem pagina

Odată am vizitat un cunoscut de ziua lui onomastică. M-a invitat să iau loc pe o canapea lângă un alt musafir. Unul din oaspeti a luat de pe masă un album mare cu fotografii de familie, s-a asezat lângă mine si a început să-l răsfoiască, admirând câteva clipe imortalizate din viata stăpânului casei. Deschizând la prima pagină, a văzut o minunată fotografie de la nunta cuplului. Oaspetele era fermecat de frumusetea miresei, de rochia ei bogată si de aerul mândru al mirelui. După ce s-a săturat să privească fotografia a mers la pagina următoare. Acolo era cuplul de tineri căsătoriti într-un Jaguar de lux, împodobit în exterior cu flori si panglici. In fotografie apărea toată măretia luxului. După ce a admirat-o si pe aceasta a întors din nou pagina; acolo era fotografia de la masa de nuntă. Se vedea o masă bogată, cu zeci de feluri de mâncare, de băutură si dulciuri. Pe fundal apăreau oaspetii care petreceau si dansau toti foarte veseli.

Paginile care cuprindeau în ele viata stăpânului casei erau întoarse de musafir una câte una, sorbind cu bucurie clipele de vis ale vietii lui. Am ajuns aproape de sfârsitul albumului de familie când, întorcând din nou pagina, oaspetele a căzut cu privirea pe o temă cu totul diferită de cele precedente. In fotografie apărea un mort asezat în cosciug. Era vorba de tatăl mirelui, planul era apropiat si se vedea numai capul mortului, palid, înghetat, inexpresiv, urât, înconjurat de flori care aveau rostul să risipească înghetul mortuar. Eu, de alături, n-am apucat să văd bine fotografia, pentru că oaspetele, de îndată ce a văzut mortul, a întors pagina în grabă. Am intervenit si l-am rugat să întoarcă putin înapoi s-o văd; mi-a răspuns:
''Vă rog mult, pentru că mă mâhnesc asemenea lucruri, le evit. Două minute, să termin albumul si apoi vi-l voi da să-l răsfoiti si să-l cercetati cu atentie numai dumneavoastră".

M-am minunat atunci cum în acest om realitatea mortii a creat o răscolire sufletească si în acelasi timp am văzut, că modul lui de a aborda această problemă era gresit. Credea că rezolva problema numai întorcând pagina, fără să privească înaintea lui. Era un adorator al vietii si voia să vadă numai evenimentele fericite, care însă nu erau deloc sigure. Chiar si un banal ''poate" e posibil să schimbe cursul acestor evenimente fericite. Singurul lucru sigur pe care îl are această viată si pe care nici un ''poate" nu este în stare să-l schimbe este moartea. Moartea constituie cel mai mare eveniment al vietii unui om, cel mai esential si cel mai fundamental. Si totusi, numai cu această problemă esentială a vietii noastre nu vrem să ne ocupăm, sub pretextul că acest eveniment ne creează o tulburare puternică în suflet. Nu stim oare că va veni acea clipă, fie că o vrem, fie că nu, în care ne vom întâlni si cu moartea ? Poate o întâlnim nu numai o singură dată, ci de mai multe ori, pentru că o putem întâlni la fr atele nostru, la bunica noastră, la mama noastră sau la multe alte rude. Cum vom rezolva această problemă ? Să nu mergem să-l vedem pe tatăl nostru mort ? In felul acesta nu înfruntăm nici o situatie de viată, ci dimpotrivă, creăm alte mii de probleme ce nu vor avea rezolvare. Solutia este să privim chestiunea în fată, să o rezolvăm si să nu ne mai mâhnească, ci, dacă e posibil, chiar să ne producă bucurie. Un crestin adevărat se exprimă pe deplin prin aceste cuvinte: ''Prăznuim omorârea mortii, pieirea iadului si începătura vietii vesnice si săltând, cântăm imnuri de slavă Celui ce pe acestea le-a pricinuit, Unul Dumnezeul părintilor nostri, Cel binecuvântat si în veci slăvit".

Unii frati ai nostri - si din păcate si anumite fete bisericesti - se pare că abordează în chipul amintit si situatia apărută în zilele noastre, de care e vorba si în această carte. Când se găsesc fată în fată cu ea si trebuie să o înfrunte, încearcă să întoarcă cu disperare pagina si-i auzim spunând cu artă, acoperindu-si problema: ''Noi ne ocupăm cu Hristos si nu cu Antihristul". Arată astfel că nu pot întelege că, ocupându-se de moarte, de fapt sunt ajutati să abordeze într-un mod corect viata si să o trăiască nu ca pe un vis, ci ca pe o realitate. De fapt, nu înteleg că atunci când spun ''doresc lumina" sau ''urăsc întunericul" e acelasi lucru si că: ''Il iubesc pe Hristos" sau ''îl urăsc pe Antihrist si încerc să evit orice are legătură cu el, pentru că nu-l vreau nici pe un simplu card, nici pe cartea mea de identitate si nici pe mâna mea" sunt în acelasi spirit.

Fată de această problemă a zilelor noastre trebuie să dovedim mult discernământ pentru că de multe ori se întâmplă ca părinti prea cucernici si purtători de Dumnezeu, care au vorbit sau au scris despre acest subiect al Antihristului si al pecetii lui, să fi avut o atitudine diferită, dar într-un caz special. In care anume ? Atunci când un frate are judecata mai slabă, are probleme sufletesti, pur si simplu este ''sufocat" de chinurile vietii sau îl macină probleme de familie sau boli. Acesta este cazul în care părintele, cu un mare discernământ, întrevăzând că situatia sufletească a fratelui său nu este una care să permită ca acesta să fie informat - pentru că la durerea lui s-ar mai adăuga o altă durere, împovărătoare pentru măsura lui - si având darul si virtutea unui asemenea discernământ, recomandă respectivului frate să nu se ocupe de Antihrist, ci de Hristos.

Asadar, trebuie să avem si noi putin discernământ. E bine să vedem cui i-a spus părintele să nu se ocupe cu Antihristul si în ce situatie se găsea fratele respectiv. Autorul acestei cărti a trăit alături de părintele Paisie multe asemenea clipe. Se întâmpla ca părintele Paisie să împartă cu miile foaia sa cu titlul "Semne ale vremurilor - 666" pentru a informa lumea, totusi câtorva frati răniti si suferinzi el le recomanda să nu se ocupe de această temă. Vedeti, părintii nostri duhovnicesti nu sunt lipsiti de delicatete. Ca să întelegem mai bine exemplul, cu un asemenea discernământ abordează anumiti părinti problema dacă ar trebui sau nu să-i informeze pe anumiti frati ai nostri bolnavi de cancer, care nu stiu de ce suferă, despre boala lor. Asadar, părintii duhovnici, atunci când constată că cineva dintre cei bolnavi de cancer este spovedit si împărtăsit si nu se teme de moarte, îl informează despre boala sa si îi spun că are cancer. Când însă un frate nu poate accepta să i se spună că suferă de cancer si această informatie i-ar crea probleme în plus, fără rezultate pozitive, ei evită s-o facă, bineînteles fără ca acest lucru să însemne că fratele nu mai are cancer.

Un lucru care sigur e valabil aici este că nici un părinte purtător de Dumnezeu nu contrazice ce spun despre însemnare alti părinti teofori care se pronuntă asupra subiectului. E nevoie însă de mult discernământ ca să intrăm în duhul Sfintilor. Dacă nu avem acest discernământ, credem că cutare părinte, dacă nu vorbeste, nu este de acord. La asemenea concluzii pot ajunge însă numai cei care au un suflet superficial si care sunt lipsiti de discernământ.

Vedem, din păcate, cum anumiti frati ai nostri, aflându-se în totală necunoastere, desi nu se preocupă corect de ce se întâmplă si nu luptă împotriva dusmanilor credintei noastre, îi combat pe fratii nostri care cu suflet treaz protestează împotriva impunerii simbolurilor anticriste si care se supun Maicii noastre Biserica, care prin circulara ei sfătuieste: ''Cu durere observăm că progresul civilizatiei în domeniul aplicatiilor electronice a fost legat asa cum nu trebuia de numărul 666, care este folosit ca număr principal de cod în această tehnologie. Numărul acesta este pomenit limpede în sfânta carte a Apocalipsei drept numărul Antihristului si, prin urmare, nu e cu putintă ca un crestin să fie indiferent la introducerea deliberată si sistematică a acestui număr în viata noastră si în viata poporului grec, care aproape în întregime este crestin si ortodox". Ne întrebăm: fratii care nu iau în considerare cele pomenite mai sus si spun ce le trece prin minte oare nu citesc deloc Evanghelia ca să vadă că H ristos îi sfătuieste să-i lase pe toti care ''nu sunt împotriva noastră pentru că cu noi vor fi" ? Sau, poate, pentru că nu au înlăuntrul lor îndrăzneala si bărbătia de a-si pune înainte piepturile lor în fata dusmanilor lui Hristos si încearcă să facă paradă de fortă înaintea celor ''mici" ai lui Hristos ? Părintele Paisie, cu durere a scris pentru acesti oameni:
''Ciudat însă este că si multi oameni înduhovniciti, în afara faptului că îsi dau propriile lor interpretări, se tem si ei cu teamă lumească de dosarul electronic, în timp ce ar trebui să se nelinistească duhovniceste si să-i ajute pe crestini printr-o bună neliniste si să le întărească credinta, ca să simtă mângâierea dumnezeiască".

Acestora, care din cauza lipsei lor de curaj continuă să folosească următoarea formulă: ''Noi ne ocupăm cu Hristos si nu cu Antihristul", le spunem că nu mai trebuie de acum înainte să ne ocupăm de ei, salutând o observatie foarte bună a lui Alexandros Tsirintanis: ''Unii crestini au păreri si scopuri atât de ceresti, încât ajung să nu mai fie folositori aici pe pământ; cum s-ar zice, zboară în cer si nu mai păsesc pe pământ... "

Noi, fratilor, avem în fata noastră această pagină concretă de istorie si chiar dacă ceva nu ne place, nu o întoarcem ca să evităm continutul ei, pentru că chiar dacă am întoarce-o, nu înseamnă că ea încetează să mai existe. Vrem ca, privind-o în fată si într-un mod corect, cu credintă în Hristos, s-o înfruntăm si asta cât mai e vreme. Dacă cineva dintre dumneavoastră crede că problema se rezolvă numai închizând ochii si nemaiprivind-o, atunci să imite exemplul strutului pe care-l iubeste.

Fireste, mânati si de iubirea frătească si de datoria pe care o avem fată de Hristos, nu vom înceta să-l lovim prieteneste pe spate si să-l îndemnăm să vadă pericolul iminent, asa încât tăvălugul demonic să nu-l găsească expus, ci ne vom face datoria de frati, ca să avem constiinta linistită. Desigur, bunul Dumnezeu, Care nu vrea să rătăcească creaturile Sale, prevăzând totul, ne-a prevestit că va trimite pe doi mari profeti ai Săi, pe profetul Ilie si pe dreptul Enoh, ca să îndemne lumea să nu-l primească pe Antihrist si nici pecetea lui.

Sigur, cunoastem că îi punem la grea încercare pe toti aceia pe care îi informăm, pentru că deja e adevărat ce a spus Domnul: ''De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum nu au cuvânt de dezvinovătire pentru păcatul lor" (Ioan 15, 22). Adevărat este si aceasta: ''Iar sluga aceea care a stiut voia stăpânului si nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult" (Luca 12, 47).

Fiecare dintre noi trebuie să cunoască că toată taina fărădelegii se lucrează prin îngăduinta lui Dumnezeu, pentru că El lasă să fie astfel cu un singur scop, asa cum spune Apostolul Pavel: pentru a fi judecati toti cei care ''n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Si de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osânditi toti cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea" (II Tesaloniceni 2, 10-12).

Sfârsit si lui Dumnezeu slavă!!!

Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru din ceruri este...

2010-09-10T01:54:00.001-07:00

Mantuitorul Iisus ne spune sa fim desavarsiti precum Tatal nostru din ceruri este! Pentru ca, daca nu suntem desavarsiti, si daca nu-L iubim pe Dumnezeu mai mult decat parintii, fratii, surorile, sotul/sotia noastra, atunci nu putem ajunge sa ne veselim alaturi de El!
Tot Mantuitorul ne spune ca este mai usor unei camile sa treaca prin gaura unui ac de cusut, decat unui bogat sa intre pe poarta Raiului. Si asta o spune El deoarece cunoaste slabiciunea omului pentru lucrurile desarte, lucrurile pamantesti, lucruri care nu ne sunt de folos in viata viitoare, ci dimpotriva, ne impovareaza misiunea noastra!

Sa facem lucrurile necesare mantuirii noastre si sa ne rugam Mantuitorului pentru mantuirea tuturor! Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Prigoana Silviu- "omul negreu" pentru biserica sau "unealta diavolului"?

2010-09-09T04:04:00.000-07:00

Stimati bloggeri, stimati credinciosi,

Se pare ca Romania se degradeaza din ce in ce mai mult!
Se pare ca Romania face pasi mari spre vremurile apocaliptice!

1. Primul lucru care ne face sa credem ca Romania se apropie de vremurile apocaliptice
Dupa ce in Romania a inceput ca din 2009 sa se elibereze permis de conducere si pasaport cu cip RFID care contine datele biometrice ale individului, Romania, multumita "luminatilor" nostri conducatori, de la 01 ianuarie 2011 va incepe sa elibereze si buletin de identitate electronic cu cip RFID integrat in el. Probabil stiti destul de bine de ce Ortodoxia din toata lumea refuza acest cip, deoarece pana in acest moment nimeni nu a reusit cu dovezi sa infirme existenta numarului satanic 666 pe acest cip dar si deoarece acest cip poate fi citit de oricine se pricepe putin la calculatoare, si poate fi modificate date din el fara nicio problema.

2. Al doilea lucru care ne face sa credem ca Romania se apropie de vremurile apocaliptice
Renumitul deputat Prigoana Silviu aduce in dezbatere in Parlamentul Romaniei problema prostitutiei si, anume legalizarea ei. Noi il intelegem ca el poate nu mai vrea sa se desparta de Bahmu din cauza "fetitelor" de pe strazi din care se mai infrupta si el, dar acest lucru nu trebuie sa il faca sa aduca in discutie in Parlamentul Romaniei legalizarea prostitutiei. Nu trebuie sa punem interesele personale peste interesele celor care te-au votat! Dar din lipsa de activitati in Parlamentul Romaniei se discuta tot felul de absurditati, cum a fost si "Religia- disciplina obligatorie sau optionala" ori recenta "Legalizarea prostitutiei"!

3. Al treilea lucru care ne face sa credem ca Romania se apropie de vremurile apocaliptice
Acelasi demn deputat al Romaniei, dupa ce reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane au dovedit ca este o greseala sa fie legalizata prostitutia, acum a facut o cerere prin care clericii sa nu mai fie platiti din banii statului. Cumva uita acest domn ca Biserica Ortodoxa Romana este finantata de stat de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza? Cumva uita ca Biserica Ortodoxa Romana se roaga si pentru mantuirea conducerii tarii? E foarte posibil ca "inteleptul" deputat sa nu stie aceste lucruri! Este foarte posibil deoarece nu cred ca a mers prin Biserici exceptand ocaziile cu fast! Dar daca vrea sa sisteze salariile, de ce nu merge deputatul prin comune si sate Duminica la Sfanta Biserica sa vada cum se chinuie un preot, ce venituri are si, totusi, cum acel preot se roaga pentru carmuitorii tari. Haideti sa vedem realitatea din Romania! Sa vedem greutatile cu care se confrunta un preot, mai ales la sat! Un preot care nu detine 2 televiziuni, nu detine o firma de salubrizare si venituri pe care le are Prigoana Silviu!

Sa ne rugam cati suntem credinciosi pentru luminarea carmuitorilor Romaniei!
Sa ne rugam pentru revenirea lor pe drumul cel bun cat mai rapid, ca sa putem intrerupe apropierea vremurilor apocaliptice in Romania!

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

09 septembrie- Sfintii si Dreptii Parinti Ioachim si Ana

2010-09-08T22:54:00.000-07:00

Ieri Biserica Ortodoxa Romana a sarbatorit Nasterea Maicii Domnului!
Astazi Biserica Ortodoxa serbeaza pe cei care au adus-o pe lume pe Fecioara Maria si, anume pe: Sfintii Parinti Ioachim si Ana! Noi ii sarbatorim pe acestia doi ca pe unii prin care am aflat Mantuirea, pentru naşterea Preasfintei Stăpânei Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarea.

Sfântul Ioachim, fiul lui Barpatir, era din neamul regelui David, căruia Dumnezeu i-a rânduit ca Mântuitorul să se nască din urmaşii lui.

Sfânta Ana era fiica lui Matan. Din partea tatălui ei, era din tribul lui Levi, iar dinspre mama sa, era din tribul lui Iuda.

Prin post şi rugăciune, dar mai ales prin rânduiala lui Dumnezeu, ei au avut un copil la bătrâneţe, pe Fecioara Maria, Prea Sfânta Născătoarea de Dumnezeu.

Sfântul Ioachim a murit la ani după ce au avut copila, în vârsta de 80 de ani, după aducerea şi intrarea fiicei lui în Templul de la Ierusalim. Sfânta Ana a murit în vârstă de 70 de ani, la doi ani după sfântul Ioachim, ani pe care i-a petrecut în Templu cu fiica ei.

Sfinţii Ioachim şi Ana sunt adesea invocaţi în rugăciuni de cuplurile care nu reuşesc să aibă copii.

Pentru rugaciunile Sfintilor si Dreptilor Parinti si ale Sfintei Fecioara Maria, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu mantuieste-ne si ne miluieste pe noi! Amin!

Rugaciune catre Maica Domnului din Acatistul Nasterii Maicii Domnului

2010-09-08T00:36:00.000-07:00

O, Preasfanta, Preacurata si Preanevinovata dumnezeiasca Prunca si Fecioara Maria, care te-ai nascut din parinti drepti si fara prihana, spre bucuria si mantuirea a toata lumea.
O, Preasfanta Fecioara, floarea firii omenesti, preafrumoasa si preinteleapta, care din tulpina uscata si neroditoare ai rasarit si care, prin a ta nastere, intristarea prea fericitilor tai parinti si a toata lumea o ai risipit, nu ne lasa pe noi, pacatosii si nevrednicii, care: intru intristari si scarbe ne aflam din pricina pacatelor noastre.
O, roada preasfintita a rugaciunii si a infranarii, asculta rugaciunea neputinciosilor robilor tai si, cu darul prea sfintelor tale rugaciuni, ajuta-ne noua si ne invata a ne ruga lui Dumnezeu din inima, fara de raspandire si nu de forma.
Pe tine, chemarea lui Adam celui cazut, te rugam sa mijlocesti pentru noi catre Dumnezeu, ca sa ne cheme cu darul Sau la adevarata pocainta. Pe tine, Maica bucuriei, te rugam, veseleste cu darul tau sufletele noastre cele mahnite si cuprinse de intristare. Tu, Maica luminii, mijloceste la Preabunul Dumnezeu pentru luminarea mintilor si a inimilor noastre. Tu, raiule cuvantator, ajuta-ne cu darul rugaciunilor tale sa ne curatim de intinaciunea pacatelor noastre, ca sa ajungem la dumnezeiescul rai. Tu, palatul cel insufletit al Cuvantului, ajuta-ne noua sa vedem palatul Noului Sion, cel din ceruri. Tu, Mireasa cea Preasfanta si cu totul fara de prihana a lui Dumnezeu, ajuta-ne ca sa vedem si noi, cei neputinciosi, Ierusalimul cel ceresc pe Mireasa Mielului si Maica celor intai nascuti.
Tu, caruta luminii, du-ne pe noi la lumina bucuriei care de-a pururea este stralucitoare celor drepti si sfinti, pentru imparatia lui Dumnezeu. Tu, norul cel in chipul porfirei cu raze de aur, umbreste-ne pe noi de acea fierbinteala a poftelor trupesti si de aprinderea maniei si a iutimii. Pe tine, Ceea ce esti starea fulgerului dumnezeirii si raza cea stralucita a Soarelui celui de gand, te rugam, lumineaza-ne cu darul tau, ca sa nu uitam ca si noi suntem biserici ale lui Dumnezeu si sa nu intristam cu pacatele noastre Duhul lui Dumnezeu, Care locuieste in noi. Tu, noian al darurilor celor duhovnicesti, ajuta-ne sa dobandim si noi nevredncii, darul lui Dumnezeu in veacul de acum si in cel viitor. Tu, salas al Duhului Sfant, mijloceste cu darul tau la Dumnezeu, ca inima curata sa zideasca in noi si cu duh drept sa innoiasca cele dinauntru ale noastre.
Pe tine, Maica indurarii si a mangaierii, te rugam cu adanca umilinta a inimii sa stai langa noi in ceasul cel mai de pe urma al vietii noastre, ca sa ne ajuti si sa ne mangai sufletele in vremea despartirii de acest trup stricacios si de veacul acesta trecator. Pe tine, porumbita intelegatoare cu aripi de aur si cu straluciri de fulger, te rugam din toata inima sa calatoresti cu noi pana ce vom trece toate vamile cele infricosatoare ale vazduhului si toata puterea intunericului celui de sub cer.
Pe tine, usa vietii, a luminii si a bucuriei, te rugam sa ne ajuti sa intram pe portile cele sfinte ale imparatiei cerurilor si sa ajungem, cu darul prea sfintelor si prea puternicelor tale rugaciuni, la lumina veseliei celei neasemanate si neapropiate.
Pe tine, Imparateasa cerului si a pamantului, care pururea stai de-a dreapta Prea Sfintei Treimi si care ai nascut pe Ziditorul Serafimilor si i-ai intrecut intru cinstire pe Heruvimi, te rugam, noi pacatosii si nevrednicii robii tai, sa stai aproape de sufletele noastre in ziua cea mare si infricosatoare a Judecatii de apoi si sa imblanzesti mania cea sfanta si dreapta a Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ca sa miluiasca si sa mantuiasca sufletele noastre. Amin.

Rugaciune culeasa din Acatistul Nasterii Maicii Domnului

Cipurile RFID

2010-09-07T22:46:00.000-07:00

Dupa lungile cautari pentru nelinistea care mi-au produs-o noile acte de identitate care ar urma sa aiba un cip biometric integrat in ele, am gasit pe site-ul www.crestinortodox.ro un articol despre cipul RFID! Acest articol il puteti citi direct de pe site urmand acest link sau citindu-l de pe blog-ul meu! Tin sa precizez ca articolul apartine site-ului mai sus mentionat cuvantul apartine Monahului Filotheu Balan de la Manastirea Petru Voda!

"Cipurile RFID2 sunt o creatie tehnologica recenta, menita initial sa inlocuiasca codul de bare de pe produsele din magazine. In general, ele sunt compuse dintr-un cip electronic (care permite stocarea datelor si alte operatiuni electronice) conectat la o antena miniaturala, putand fi aplicate pe diferite obiecte.

Dispozitivul cu antena poate fi detectat de cititoare speciale. Cipurile RFID sint de doua feluri, active si pasive, dupa felul constructiei lor; astfel, cipurile active sint conectate la o baterie, iar detectarea lor se poate face de la o distanta de cel mult 100 de metri, iar cele pasive nu sint prevazute cu baterie, ci pot fi citite numai prin apropierea lor de un cimp electric creat de un cititor special, detectarea lor fiind deocamdata imposibila la distante mai mari de 10 metri. Cind un cititor RFID emite un semnal radio, cipurile din apropiere reactioneaza transmitind datele catre cititor.

Daca initial producerea lor a avut un scop exclusiv comercial, cipurile putind stoca mult mai multe date decit codul de bare, in ultimii ani mai multe firme producatoare de astfel de dispozitive s-au orientat pe producerea de cipuri si pentru alte aplicatii, precum acte de identitate, carduri de sanatate, carduri de credit, bancnote, etc. S-a mers pina acolo, incit, invocindu-se anumite situatii exceptionale, sa se urmareasca implantarea unor astfel de cipuri in corpul uman.3 Experimentele au inceput cu implantarea animalelor de casa, pentru a fi mai usor recuperate in cazul ratacirii lor, si au continuat cu citeva cazuri umane particulare. "Avantajul" implantului electronic este acela ca cipul ar putea fi alimentat in permanenta de caldura corpului uman, transformindu-l in cip activ, deci detectabil de la mare distanta. Deocamdata cipurile RFID implantate oamenilor au fost exclusiv pasive.

Din datele pe care le detinem la momentul de fata (2009, Ianuarie) progresul tehnologic a permis miniaturizarea cipurilor produse de firma Hitachi (denumite ÎĽChip/mu chip) pina la dimensiunea de 0.04 x 0.04 mm, fiind practic invizibile pentru majoritatea oamenilor. Momentan se produc citeva miliarde de astfel de cipuri pe an, pretul lor fiind, in medie, putin peste un eurocent.

In cele ce urmeaza descriem citeva din avantajele si din dezavantajele tehnologiei cipurilor RFID, pentru informarea tuturor celor interesati, materialele pe aceasta tema fiind extrem de putine in limba romana.

Avantaje ale cipurilor RFID:
1. Data fiind capacitatea de stocare a cipurilor, alaturarea lor unui produs face posibila identificarea rapida si reducerea timpului petrecut de clienti si de vinzatori la cumpararea respectivului produs. Cititoare speciale ajuta la identificarea si evaluarea corecta intr-un timp extrem de scurt a tuturor produselor cumparate de un client fara a mai fi nevoie ca vinzatorul sa le treaca pe fiecare in parte prin fata cititoarelor de coduri de bare.

2. Prezenta cititoarelor de cipuri RFID pe rafturile supermarketurilor imbunatateste vinzarile anumitor produse, administratorul stiind cu precizie ce anume s-a vindut si in cit timp. Astfel se pot elimina timpii morti pina la refacerea stocului in cazul epuizarii unui produs si nevoia personalului care sa supravegheze rafturile de produse. 4

3. Controlul anumitor produse farmaceutice de la punctul de productie la punctul de desfacere elimina posibilitatea disparitiei substantelor periculoase sau cu folosire speciala si permite identificarea oricarei incercari de sustragere a lor.

4. Controlul anumitor produse toxice care ar putea iesi de sub stricta supraveghere.

5. In diferite sporturi desfasurate contra-cronometru se poate determina cu mult mai multa precizie timpul parcurs pina la linia de sosire.

6. Prezenta cipurilor pasive in pasapoarte5 a fost considerata o experienta pozitiva de catre guvernele tarilor care le-au introdus pina azi6, pentru imbunatatirea controlului asupra cetatenilor lor care calatoresc peste hotare. Anumite tari permit nu doar citirea respectivului cip la iesirea/intrarea in tara, ci si stocarea acestor date in cipul RFID din pasaport.

Dezavantaje ale cipurilor RFID:
1. Codul de bare de pe majoritatea covirsitoare a produsele aflate azi pe piata contine explicit numarul 666, cu trimitere directa la pasajele din Apocalipsa referitoare la numarul numelui fiarei. Inlocuirea codului de bare cu cipul RFID pentru produsele din comert nu a fost niciodata adusa la cunostinta publicului ca pe o cucerire stiintifica cu care pe viitor vom reusi sa scapam de numarul 666 de pe cumparaturile noastre. Dimpotriva, cu mult mai grav chiar, prezenta obligatorie a cipurilor in documentele de identitate personala si pe majoritatea produselor de pe piata viitorilor ani, adica atit la cumparator, cit si la produsul cumparat, ne trimite automat cu gindul la versetul 13:17 din Apocalipsa: Ca nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara numai cel ce are semnul, sau numele fiarei, sau numarul numelui ei. Pina astazi nici una din firmele producatoare de cipuri RFID nu a facut dovada lipsei numarului 666 din memoria acestor cipuri pe care unii le vor obligatorii si in actele de identitate din Romania.

2. Informatiile din memoria cipului pot fi citite de catre orice cititor, nu doar de catre cele specializate. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricit de criptate ar parea, pot fi sparte intr-un timp extrem de scurt. Conectarea acestor informatii cu anumite baze de date publice din citeva tari poate oferi in citeva minute toate informatiile vitale despre persoana careia i se scaneaza (cu stiinta sau fara!) un document personal prevazut cu cip RFID. Din acest moment, posesorul de buletin / pasaport / carnet de conducere / card de sanatate / card de credit7 care contine cip devine cea mai usoara prada in fata oricui are un cititor de cipuri RFID si un calculator. Pretextul eliminarii terorismului pentru impunerea acestor cipuri este nimic altceva decit praf in ochi, orice terorist cu o minima dotare electronica putind dispune dupa bunul plac de informatiile obtinute atit de usor. Cu atit mai rau se intimpla in cazul in care anumite state cauta sa-si impuna controlul total asupra cetatenilor lor. Se va sti in orice clipa unde sintem, cu cine sintem, de unde venim si incotro ne indreptam, ce am cumparat si in ce cantitate. Practic libertatea va deveni un mit, o frumoasa amintire de pe vremea parintilor nostri.

3. Prin prezenta cititoarelor de cipuri RFID in toate automobilele produse de marile firme auto din 2005 pina azi, in trenuri, autobuze, avioane, magazine, gari, metrouri8, si pe principalele artere de circulatie s-a inceput deja impunerea controlului total asupra omenirii.

4. Dimensiunea de astazi a acestor cipuri le face sa fie practic imposibil de detectat cu vreunul din simturile omenesti. Necesitatea hranei si a imbracamintei va face ca nimeni sa nu poata sta departe de sistemul electronic de control total.

5. Unicitatea fiecarui cip RFID face ca orice document personal si ca absolut tot ce se vinde si se cumpara sa poata fi monitorizat cu mare precizie. Prin efectuarea platii unui produs prevazut cu cip nu se dezactiveaza cipul, ci acesta continua sa ramina vesnic functional.

6. Cantitatea imensa de date ceruta de o astfel de dezvoltare a industriei cipurilor RFID face absolut necesara existenta unor gigantice baze de date unde se vor stoca informatiile de pe cipuri, tranzactiile financiare, rutele de calatorie, timpul petrecut in anumite locuri si alte date ce vor fi folosite dupa bunul plac al posesorilor acestor baze de date. Conectarea acestor imense baze de date cu bazele de date personale aflate in evidenta statului sau ale unor terte companii duce la controlul total asupra individului.

7. Cititoarele de carduri pot fi ascunse in orice tip de material, introducerea lor in usi, pavaje, podele, rafturi, tejghele, facind imposibila cunoasterea momentului in care cineva a fost scanat.

8. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer in aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Tesutul cancerigen a aparut intotdeauna in jurul cipului RFID.9

9. Cipurile RFID sint sensibile la anumite tipuri de radiatii ori contactul cu surse incarcate cu electricitate. Astfel, microundele le fac sa explodeze, in cazul implanturilor provocind dezastre biologice. Devine imposibila folosirea lor la oameni sau animale care au acces in zone cu astfel de radiatii.

10. Cipurile implantate nu au stabilitate in tesutul implantat, de multe ori, in urma miscarilor organismului migrind din locul unde au fost implantate si necesitind interventii chirurgicale. De asemenea, ele, in forma in care exista astazi, se pot sparge in interiorul tesutului si provoca rani cu diferite grade de pericol.

11. Anumiti bolnavi din citeva spitale au primit implanturi cu cipuri RFID fara sa isi dea acordul si fara sa stie de ele. Astfel s-a intimplat la clinica de bolnavi Alzheimer West Palm Beach din Florida, incepind cu anul 2007. Astfel de cazuri se pot generaliza, mai ales sub presiunea unor legi sau in cazul unor situatii extreme precum starea de razboi.

12. Posesorii de animale de casa au fost obligati in Portugalia, Noua Zeelanda, Singapore, Bangkok, si citeva state din SUA sa isi implanteze animalele de casa cu cipuri RFID. De asemenea, de citiva ani buni si posesorii de vaci, oi, capre, din Romania, sint obligati sa ataseze un astfel de cip RFID tuturor animalelor producatoare de lapte, fara vreun motiv rational.

13. Vigilenta celor ce sint chemati sa verifice autenticitatea actelor va scadea foarte mult, de vreme ce un astfel de cip va certifica datele inscrise si fotografia din pasaport, determinind autoritatile sa se increada in puterea cipului de a nu fi falsificat. Cercetari recente10 arata ca extragerea si chiar falsificarea datelor din cipul RFID din pasapoarte este cit se poate de simpla pentru cineva cu minime cunostinte in domeniul informatic.

Mica trecere in revista de mai sus trage un semnal de alarma asupra rationalitatii existentei cipurilor RFID in actele de identitate din Romania. Nu au trecut nici 20 de ani de cind fratii si parintii nostri au murit cu nadejde in suflet strigind "Libertate, te iubim, ori invingem, ori murim!". Din Ianuarie 2009 a inceput, cu o graba suspecta, eliberarea de pasapoarte si permise de conducere cu cip RFID, fara ca cineva din Romania sa cunoasca in detaliu datele stocate pe cip. Ni s-a spus doar, fara a putea verifica in vreun fel, ca vor fi stocate datele personale, imaginea fetei si a doua amprente digitale. Daca amprentarea unora dintre cetatenii romani din Italia ne-a umplut de indignare pe toti, la doar citeva luni dupa aceasta idee care nu s-a pus in practica nu a fost nici o reactie din partea nimanui la ideea amprentarii obligatorii a celor ce vor sa-si faca acum pasaport sau carnet de conducere.

Putem spune fara sa gresim ca primirea actelor electronice inseamna si nevrind asocierea numarului 666 cu datele de identitate personala, cu numele propriu si cu fotografia personala, cu alte cuvinte cu chipul lui Dumnezeu, calcind cuvintul Sfintului Pavel: Au nu stiti ca trupul vostru este lacas Duhului Sfint ce locuieste intru voi, pe care il aveti de la Dumnezeu, si nu sinteti ai vostri? Ca sinteti cumparati cu pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu in trupul vostru si intru duhul vostru, care sint ale lui Dumnezeu. (1 Corintheni 6:19-20) si aducind pedeapsa scrisa in cartea Apocalipsei: Si al treilea inger a urmat lor, zicind cu glas mare: Oricine se inchina fiarei si chipului ei, si ia insemnare pe fruntea sa sau pe mina sa, si acesta va bea din vinul miniei lui Dumnezeu cel dres neamestecat in paharul miniei Lui, si se va chinui cu foc si cu piatra pucioasa inaintea Sfintilor Ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor in vecii vecilor se suie; si nu au odihna ziua si noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei, si cel ce ia semnul numelui ei. (14:9-11) De asemenea: Si am auzit Glas mare din Biserica zicind celor sapte ingeri: Duceti-va si varsati vasele miniei lui Dumnezeu pe pamint. Si s-a dus cel dintii, si a varsat vasul sau pe pamint, si s-a facut rana rea si mare in oamenii cei ce aveau semnul fiarei, si cei ce s-au inchinat chipului ei. (16:1-2)

S-a incercat sa se spuna ca nu aceasta (cipul din pasapoarte si permisele de conducere) este pecetea din Apocalipsa, pentru ca nu este pe mina si nici pe frunte. Dar nu este nevoie sa fie, de vreme ce sistemul electronic batjocoreste prin asocierea numarului fiarei, 666, chipul lui Dumnezeu din noi si numele primit la Sfintul Botez.

Sa stam drepti in fata autoritatilor statului care ar trebui sa ne apere drepturile, nu sa ni le restringa, si sa cerem sa ni se garanteze prin lege libertatea pentru care fratii si parintii nostri au platit pret de singe. Sa le aducem aminte ca si cei ce ne conduc vor da socoteala pentru aceasta miseleasca incercare de inrobire a poporului crestin ortodox. Sa marturisim cu pretul vietii sfinta credinta ortodoxa, ca sa ne invrednicim si noi de rasplata fagaduita marturisitorilor Ortodoxiei: Si am vazut scaune, si au sezut pe ele, si judecata li s-a dat lor, si pe sufletele celor taiati pentru marturia lui Iisus, si pentru cuvantul lui Dumnezeu, si care nu s-au inchinat fiarei, nici chipului ei, si nu au luat semnul pe fruntea lor, si pe mina lor; si au vietuit si au imparatit cu Hristos o mie de ani. Iar ceilalti morti nu au inviat pana nu se va sfarsi mia de ani. Aceasta este invierea cea dintai. Fericit si sfant este cel ce are parte intru invierea cea dintai; peste acestia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:4-6).

1) Materialul care urmeaza a fost alcatuit folosind in principal sursele puse la dispozitie de Electronic Frontier Foundation si de CASPIAN, doua organizatii din SUA care lupta pentru libertatea individuala in fata masurilor de urmarire si control electronic impuse de guverne.

2) Prescurtare de la Radio Frequency Identification Device.

3) Pina acum cunoastem cazurile a aproape 16 politicieni si oameni de afaceri din Mexic, mai mult de 300 de persoane implantate in SUA de firma Verichip Corporation, citeva zeci de copii din Columbia, citeva zeci de oameni de afaceri din Spania si mai multe zeci de detinuti din Marea Britanie.

4) Cu adevarat despre aceasta vorbeste si Sfintul Apostol Pavel in prima sa epistola catre Timothei: Iar cei ce vor sa se imbogateasca, cad in ispite si in curse, si in pofte multe fara de socoteala si vatamatoare, care cufunda pre oameni in pierire si in pierzare. Ca radacina tuturor rautatilor este iubirea de argint, pe care unii poftindu-o au ratacit din credinta, si s-au patruns cu dureri multe. (6:9-10)

5) Conform standardului ISO 14443, care specifica obligativitatea lipsei de contact fizic a cipurilor din pasapoarte si specificarea prezentei acestora pe coperta.

6) Malaiezia in 1998, Irlanda, Japonia, Pakistan, Germania, Portugalia, Polonia, Spania in 2006, Marea Britanie, Australia si SUA in 2007, Serbia si Korea in 2008, Romania in 2009.

7) Firma MasterCard a scos cipurile RFID de pe cartile sale de credit in urma constatarii unor fraude cu mult mai mari decit cele existente pina la introducerea lor.

8) Spre exemplificare,metroul din Moscova a introdus aceste cititoare pentru prima data in Europa in anul 1998.

9) Albrecht, K. "Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006."

10)http://omroep.vara.nl/tvradiointernet_detail.jsp?maintopic=424&subtopic=38690 si http://www.theregister.co.uk/2006/08/04/cloning_epassports/

Monahul Filotheu Balan, Manastirea Petru Voda
La pomenirea Sfintilor Athanasie si Chiril ai Alexandriei, Marturisitorii Ortodoxiei

Sursa: victor-roncea.blogspot.com"

Pecetea diavoleasca...

2010-09-07T05:58:00.000-07:00

Ieri va vorbeam despre pecetea lui Dumnezeu si pecetea diavoleasca!
Astazi vreau sa va arat un filmulet cu noile pasapoarte, care au pecetea diavoleasca in ele!
Sper sa va convingeti ca trebuie sa le refuzam!
Aici aveti adresa filmuletului!
Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Pecetea lui Dumnezeu? Sau pecetea diavolului? Voi ce alegeti?

2010-09-06T08:51:00.000-07:00

Pecetea lui Hristos are semnul Sfintei Cruci (Iez. 9,2-4; Mt. 24,30; Apc. 7,3).

Diavolul isi are si el pecetea lui, semnul (fiarei) lui anticrist cu nr. 666.

Numarul acesta, dupa talcuirea barbatilor apostolici, inseamna: lepadarea de Dumnezeul cel adevarat, de Dumnezeiestile Taine ale Sfintei Biserici, de Sfanta Cruce, Sfintele Icoane, de Sfanta biserica si de sfintele ei invataturi.
Fiecare muritor, in viata aceasta vremelnica, trebuie sa poarte pe fruntea sa: ori pecetea Domnului Iisus Hristos, Semnul Sfintei Cruci; ori pecetea draceasca a lui Anticrist cu nr. 666. Formula legaturii cu diavolul, ascunsa sub aceasta pecete draceasca.
Sfantul Ipolit Arhiepiscopul Romei (235 d. Hr.), ne arata ca, talcuitorii de pe atunci, o explicau astfel: "Ma lepad de Facatorul cerului si al pamantului; ma lepad de Sfantul Botez; ma lepad de a sluji lui Hristos si ma fac rob al tau. Ma lepad de Imparatia Cerului si iubesc muncile cele vesnice; ma lepad de Sfanta Cruce si primesc pecetea ta".

Iubiti crestini! Paziti-va de minciuno-pocaitii care imbata de cap pe cei slabi, ca sa nu se insemneze cu semnul Sfintei Cruci. Cu acest semn Dumnezeiesc s-au insemnat primii crestini in timpul cand se adunau pe Golgota in fata Sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Domnul Iisus Hristos. S-au insemnat stramosii, mosii si parintii nostri cu mare folos. Sa ne insemnam si noi! Sa nu schimbam semnul lui Hristos, Sfanta Cruce, cu semnul lui Antichrist nr. 666, cum au facut si fac ratacitii sectari. Cei ce au facut si fac astfel, sunt prapaditii prapaditilor.
Vai si amar de sufletele lor! Caci Sfanta Cruce a fost, este si va fi in Biserica lui Hristos pe veci!

Acest fragment este luat din "Noul Testament al Domnului nostru Iisus Hristos cu 350 de ilustratii color" aparut cu binecuvantarea Preasfintiului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului la esitura "Biserica Ordoxa" in anul 2003.

Probabil va intrebati de ce tratez aceasta problema. Nu ma sperie ce prezice lumea pe la tv ca in 2012 vine sfarsitul lumii, pentru ca nimeni nu va sti cand va veni sfarsitul! Ma sperie insa semnele...
Probabil va intrebati ce semne... Ma refer la buletinul de identitate, la pasaport, la permisul de conducere, la card, s.a.m.d., care vor fi electronice si vor avea nr. 666 inscriptionat pe ele!
Unele deja au inceput sa apara! America si Grecia deja au buletinele electronice... In toata lumea trebuie schimbate cardurile de catre banci pana la finele anului 2011! In Romania deja se emit permise de conducere si pasapoarte electronice. De la 01 ianuarie 2011 va incepe si emiterea de buletine electronice!
Aceste lucruri electronice, pe langa nr. 666 va avea si un cip in ele! Cu acel cip incet-incet ei ne vor controla mintile! Nu trebuie sa le primim! Trebuie sa le refuzam! Trebuie sa refuzam sa ne controleze viata! Pentru ca de la acele cip-uri nu va ramane decat un pas foarte mic pana vom primi pecetea diavoleasca pe mana dreapta sau in frunte!
Nu trebuie sa acceptam aceste lucruri! Trebuie sa ne rugam la Dumnezeu sa ne tina tari si sa refuzam! Pentru ca vor veni vremuri grele, vor veni vremuri in care nu iti va mai fi permis sa cumperi nimic daca nu ai pecetea draceasca pe tine (in frunte sau pe mana drapta)! Nu iti va mai fi permis sa lucrezi fara pecetea diavoleasca! Dar nu-i nimic! Acceptati mai bine sa muriti in Domnul nostru Iisus Hristos decat sa fiti sclavii diavolului!

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Porunca cea mai mare din Lege

2010-09-05T01:32:00.000-07:00

Astazi, 05 septembrie 2010, in Duminica a 15-a dupa Rusalii, la Sfanta Liturghie s-a citit Sfanta Evanghelie dupa Sfantul Evanghelist si Apostol Matei, capitolul 22 versetele 35-46!

In aceasta Sfanta Evanghelie, dupa cum o spune si titlul postarii, se vorbeste despre porunca cea mai mare din Lege, adica din Decalog!
Fariseii Il intreaba in una din zile pe Mantuirtorul Hristos: "Invatatorule, care porunca-i mai mare din lege?". Atunci Iisus le-a raspuns: "Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din tot cugetul tau".
Aceasta este prima dintre porunci, dar si cea mai mare dintre ele!
Insa, cu aceeasi greutate, putem zice, atarna si cea de a doua porunca: "Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti!".

Asadar Mantuitorul le raspunde pe cat de simplu, pe atat de complex fariseilor la intrebare, dar totodata ne arata si noua drumul catre mantuire care consta in iubirea catre Dumnezeu si aproapele!
Iubind pe Dumnezeu, dar si pe aproapele, atunci cu siguranta vor veni si faptele bune! Caci daca ne vom iubi aproapele ca pe noi insine, nu ii putem face nici un rau, caci cine va dori sa isi faca siesi rau?

Deci sa Il iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru, iar mantuirea este aproape!
Doamne ajuta!

Momente grele...

2010-09-04T12:02:00.000-07:00

Sunt momente in viata omului pe care ai vrea sa nu le traiesti....
Sunt momente in viata omului prin care nu vrei sa treci...

Dar, totusi, aceasta viata, ca o misiune pentru viata viitoare ne ofera si astfel de momente!

Iar noi, majoritatea, inclusiv eu, pentru ca sunt intaiul intre pacatosi, incercam sa trecem prin aceste momente cat mai usor posibil, dar nu neaparat pe placerea Domnului!
Oare in momentele grele din viata fiecarui om, pentru ca nu exista om sa nu intampine si momente grele, se gandeste cineva cum sa treaca de aceste momente simplu, dar totodata pe placul Domnului?
Mai sunt unele persoane, si ma pot include cu brio si in aceasta categorie, cand trecand prin momente grele si vazand ca nu mai reuseste sa ajunga la liman, in final, cer ajutorul divin! Si cerand ajutorul cu rugaciune, cerand ajutorul cu milostivire, cu siguranta ca Bunul Dumnezeu ne ajuta! Pentru ca asa cum spune Pr. Teofil Paraian: "Dumnezeu a facut lumea din iubire, ci nu sa o piarda!". Pentru ca, cu siguranta nici dumneavoastra nu vreti sa pierdeti pe cei ce-i iubiti!
Dar primind ajutorul de la Dumnezeu, oare cati dintre noi se mai gandesc sa ii multumeasca? Oare cati spun macar un: "Multumesc Doamne!", dar asta din tot sufletul?
Ori este nevoie de alte momente grele ca sa ne aducem aminte de Dumnezeu si de bunatatea Lui?

Haideti sa zicem pe langa rugaciunea, pe care cu siguranta o zice fiecare credincios, care se afla in gandul fiecarui credincios zilnic, si anume: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!", sa zicem si un simplu: "Multumesc Doamne!".

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Imi cer scuze....

2010-09-04T11:36:00.000-07:00

Revin pe blogul meu dupa aproape 2(DOI) ani...
Imi cer scuze oficial in fata voastra...cititorii...si totodata va rog sa faceti si voi rugaciuni la Dumnezeu pentru mine sa ma ierte pentru ca timp de 2 ani nu am mai fost aproape de voi...
Cu rugaciuni la Dumnezeu, si cu scuzele pe care vi le inaintez, sper sa revin in forta si sa fiu o calauza de nadejde, care va va ajuta in drumul catre mantuire!
Doamne ajuta!

Sf. Cuvioasa Parascheva

2008-10-15T02:42:00.000-07:00

Preacuvioasa maica noastra Parascheva,ocrotitoarea Moldovei, s-a nascut in satul Epivat din Tracia rasariteana pe la inceputul secolului al XI-lea.
Aceasta a mai avut un frate mai mare pe nume Eftimie, care a intrat in nevointa monahala inaintea ei. Acesta ajunge datorita sfinteniei vietii lui episcop al Matidiei, Biserica pe care o pastoreste bine pana la sfarsitul vietii lui.
Preacuvioasa iubind mai mult ca orice pe Hristos la 15 ani intra intr-o manastire de fecioare sin orasul Ieraclia Pontului. Dupa 5 ani se inchina la Mormantul Domnului si se nevoieste mai multi ani intr-o mica manastire de calugarite pustnice de pe Valea Iordanului.
Luand porunca de la ingerul Domnului, ea se intoarce langa Biserica satului natal la varsta de 25 ani.
Prin anul 1050, la varsta de numai 27 ani, Cuvioasa Parascheva si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost ingropata aproape de malul marii.
In anul 1641 iunie 13 moastele Preacuvioasei ajung in Iasi si au fost asezate in Biserica Manastirii Sf. Trei Ierarhi.
La 26 decembrie 1888 Sf. moaste sunt salvate prin minune din incendiu si sunt mutate in Catedrala mitropolitana din Iasi unde, se afla si astazi.
Preacuvioasa maica noastra Parascheva este praznuita la 14 octombrie cand se face mare pelerinaj la Iasi.

Bibliografie: Patericul Romanesc

Spune si tu DA RELIGIEI IN SCOLI!!!

2008-02-28T13:16:00.000-08:00

Oare cum e posibil ca niste oameni din Parlamentul Romaniei care nici nu cunosc bine Istoria Romanilor sa decida daca Religia va mai fi sau nu disciplina a invatamantului romanesc?
Astfel de lucruri nu se poate vedea pe nicaieri in lume...insa, din pacate, se vede in Romania, tara tuturor posibilitatilor, sau cum spune un om drag mie din mass-media, recunoscut de toata lumea in mod sigur, "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul".
Insa revenind la mai mult sau mai putin grava mea acuzatie catre parlamentarii Romaniei, imi sustin aceasta idee ca "dansii" nu cunosc Istoria Romanilor, pentru ca daca ar fi cunoscut-o, in mod sigur acum Parlamentul nu dezbatea aceasta problema...
Cum e posibil sa scoti Religia din invatamant cand primele scoli din Tara Romaneasca s-au infiintat pe langa Biserici, ori in curtea Bisericii, iar de cele mai multe ori dascalii erau preoti?
Si al doilea motiv pentru care sustin ca "demnii nostri parlamentari" nu cunosc Istoria Romanilor este:
Sa nu se uite ca primele carti tiparite in limba romana au fost cartile de cult ortodox!
Asadar domnilor deputati, guvernanti, parlamentari, sau ce "stralucite" functii aveti dumneavoastra in conducerea Romaniei, nu pierdeti timpul cu lucruri care nu se pot schimba doar pentru ca unii din parlamentari sunt "atei"!
Ce-ar fi sa va ocupati dumneavoastra de lucrurile din invatamant care intr-adevar au nevoie de ajutorul Guvernului Romaniei?
Si va dau si exemple:
Cum ar fi daca v-ati implica mai mult in pazirea scolilor, pentru a reduce cazurile de violente din scoli, care cresc pe zi ce trece?
Sau cumva credeti ca la ora de Religie, parintele profesor ii invata sa se bata intre ei, sa bata profesorii, sa faca sexin scoli...etc...etc...(nu insist cu aceste cazuri deoarece dumneavoastra le cunoasteti mai bine).
Pai oameni buni, inca din primele ore de Religie, adica chiar din clasa I daca nu ma insel eu, copiii dumneavoastra fac cunostinta cu Decalogul, adica "Cele 10 porunci".
Oare credeti ca in Decalog spune sa agresam persoanele? Dar domnilor conducatori ai Romaniei, daca nu aveti bani sa cumparati macar o Biblie (deoarece trebuie sa va faceti vile in statiuni montane, la mare si prin strainatate...sau sa cumparati nu Maybach-uri), mergeti macar la Biserica Duminica si in zilele de sarbatoare si veti vedea si auzi ce invata Religia!
Daca in invatamantul din Romania ar trebui o disciplina obligatorie, in afara de Limba Romana, atunci fara nicio problema acea disciplina ar trebui sa fie Religia!
Pentru ca scopul omului pe pamant este sa dobandeasca viata vesnica, ci nicidecum sa construiasca nu stiu cate vile! Pai daca Religia ar fi exclusa din invatamant, atunci cum copiii dumneavoastra vor auzi de Dumnezeu si ca trebuie ca Duminica sa mearga la Biserica? Pentru ca in "familiile ortodoxe" din Romania nici 10% dintre parinti nu vorbeste copiilor despre Dumnezeu! Nu ii puneti de cand sunt mici sa faca o rugaciune! Si mai rau...nu faceti dumneavoastra o rugaciune!
Oare cum credeti ca veti dobandi viata vesnica? Prin vile? Prin masini? Prin faima?...
Nu uitati ca Dumnezeu a zis "Pamant esti si in pamant vei merge, ca acolo merge tot pamanteanul!"! Sau credeti ca luati in pamant vilele si masinile?
si daca le-ati lua nu v-ar fi de folos...in fata lui Dumnezeu omul doar cu trei lucruri trebuie sa se prezinte:credinta, nadejdea si dragostea!
Acestea trei sunt singurele "arme cu care putem ataca fericirea vesnica"!
Iar daca Religia va fi scoasa din invatamant de niste "solemnitati", atunci copiii vostri si copiii copiilor vostri vor merge inspre pierzanie!

O alta fapta demna pe care ar putea-o face Guvernul Romaniei spre ajutorul copiilor ar fi sa mareasca bursele de merit! Pentru ca se aduc copii (in special fete) din departari (in deosebi din Republica Moldova) datorita meritelor lor in invatamant sa studieze in Romania, iar in 99,9% dintre cazuri acestea din eleve foarte bune devin eleve mediocre sau chiar slabe(repetente) deoarece ele nu mai au timp sa invete deoarece trebuie sa practice una dintre cele mai vechi meserii a omenirii si anume prostitutia!
"Luminanti" guvernanti ai Romaniei, nicio fata care vine din Republica Moldova nu vine ca sa se prostitueze! Daca vroiau sa se prostitueze, ramaneau foarte bine la Chisinau si practicau aceasta "meserie"! Dar ele vin sa invete! Vin ca se devina cineva in viata! Viseaza sa ajunga si ele ca o doamna cunoscuta in lume! Si nu ma refer aici la "Blonda de la Cotroceni"! Ele viseaza sa ajunga poate chiar ca Hillary Clinton! Dar datorita lipsei de bani, ca sa nu le "ghiorlaie matele de foame", ele sunt nevoite sa practice aceasta "meserie"!

Ca sa inchei iubitii mei, eu v-am spus doar foarte putine motive pentru care Religia nu trebuie sa fie scoasa din invatamant si doua lucruri pe care ar trebui sa le rezolvati in cel mai scurt timp!

Cu speranta ca se vor rezolva aceste lucruri exact cum trebuie,
al dumneavoastra critic Nicusor Oprea,
va doreste SPOR BINECUVANTAT!!!

Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul..

2008-02-27T12:33:00.000-08:00

Totii ortocsii stim ca noi marturisim ca Dumnezeu Cel unul in Fiinta este intreit in Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant! Toate cele trei Persoane sunt egale si consubstantiale, Ele deosebindu-se intreolalta numai prin insusirile Lor personale.
Dumnezeirea Duhului Sfant a fost negata in veacul IV de catre pnevmatomahi, care au fost condamnati la Sinodul II Ecumenic (381). Acest Sinod a formulat invatatura despre Duhul Sfant precum urmeaza: "Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, Care de la Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci" (art.8 din Crez).
In timpurile de dupa reforma, unitarienii au contestat divinitatea Duhului Sfant alaturi de rationalisti, sustinand ca nu este Persoana Treimica, ci o insusire sau putere a lui Dumnezeu, care il sfatuieste pe om.
Impotriva unor astfel de invataturi gresite, Biserica cea Veche, una si nedespartita,a marturisit totdeauna dumnezeirea Duhului Sfant, Care Isi ia fiinta din vesnicie din Tatal prin purcedere, dupa cum si Fiul Isi ia fiinta din vesnicie din Tatal prin nastere.
Ce este aceasta PURCEDERE mintea noastra nu poate intelege, dar Sfintii Parinti au aratat ca precum nasterea din vesnicie este modul prin care Fiul Isi ia fiinta sin Tatal, tot astfel purcederea este un alt mod, deosebit de nastere, prin care Duhul Sfant Isi ia fiinta din vesnicie din Tatal.
Intr-o veche rugaciune din canonul zilnic al Bisericii, adresata Duhului Sfant: "Imparate ceresc...", se cuprinde o adevarata teologie despre Persoana si lucrarea Duhului Sfant in Biserica si in lume. Duhul Sfant e numit "Imparate ceresc", deoarece asa cum Mantuitorul e numit "Imparatul cerurilor", si Duhul Sfant e numit astfel, pe temeiul insusirilor Lui comune cu celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi. Mai este numit "Mangaietorul" si "Duhul adevarului", asa cum Il numeste Insusi Mantuitorul in cuvantarea de despartire adrresata Apostolilor Sai (In 15,26). E numit "Mangaietorul", deoarece El va lua locul Mantuitorului, Care Se va inalta la cer, spre a ramane cu Apostolii in veac (In 14,16; 15,26), de asemenea "Duhul adevarului" deoarece El va marturisi despre dumnezeirea Fiului (In 15,26), precum glasuieste asa de frumos troparul Botezului: "Si Duhul in chip de porumbel a adeverit intarirea Cuvantului". Dupa ce Mantuitorul Il va trimite de al Tatal, Acela Ii va calauzi pe Apostoli la tot adevarul (In 16,13). In rugaciunea amintita, atotprezenta Duhului Sfant e aratata prin cuvintele "Care pretutindeni esti", dupa care I se precizeaza o alta insusire personala: "Si toate le implinesti", ceea ce inseamna ca Duhul Sfant e trimis in lume de Mantuitorul spre a implini lucrarea de mantuire a neamului omenesc, prin lucrarea Sa, El fiind desavarsitorul si sfintitorul oamenilor si al lumii (In 17,17-19). In continuare Duhul Sfant e numit "Vistierul bunatatilor", deoarece prin El oamenii primesc de la "Parintele luminilor" toata darea cea buna si tot darul desavarsit (Iac 1,17), dar in acelasi timp si "Datatorule de viata", pentru ca prin El viaza intreaga creatura, precum spune psalmistul (Ps 103,31).
Dar Duhul Sfant prin Care s-au facut descoperiri proorocilor, este si puterea sfintitoare, de viata facatoare si unificatoare in Biserica. El S-a pogorat sub forma limbilor de foc peste Apostoli in Ziua Cincizecimii, iar Pogorarea Lui a manifestat in chip vazut Biserica intemeiata de Hristos prin jertfa de pe cruce (FA 20,28). El ramane permanent prezent si activ in Biserica si prin El sporeste si creste insasi Biserica. El este "Duhul lui Hristos" si prin El Hristos este prezent in Biserica pana la sfarsitul veacurilor (Mt 28,20). Aceasta prezenta a lui Hristos prin Duhul Sfant in Biserica pana la sfarsitul veacurilor, i-a facut pe unii teologi sa vorbeasca despre o "Cicizecime" continua in Biserica. Sfantul Duh Isi realizeaza lucrarea Sa mantuitoare si sfintitoare in Biserica prin Harul Divin.
Sa incheiem aceasta tratare cu o rugaciune catre Sfantul Duh:
"Sfinte Duh, Tu Care clarifici totul, Care imi luminezi toate drumurile vietii mele pentru ca sa ajung la implinirea idealurilor mele, Tu Care imi dai Darul Divin al iertarii si al uitarii raului facut de altii, Tu Care in toate clipele vietii mele esti cu mine, dorec sa-Ti multumesc, in aceasta scurta rugaciune, pentru tot si sa-Ti spun, inca o data, ca nu ma despart de Tine niciodata, oricat de mare ar fi atractia lumii materiale. Doresc sa fiu cu Tine si toate fintele pe care le iubesc, pentru totdeauna. Iti multumesc pentru binecuvantarile Tale pentru mine si pentru toata lumea. Amin."

Inchei anuntandu-va ca acest articol a fost realizat cu ajutorul Sfintei Scripturi si al Dogmaticii Ortodoxe a Pr. Prof. Isidor Todoran si Arhid. Prof. Ioan Zagrean!

Doamne ajuta!

LA MULTI ANI ROMANIA!

2007-12-01T08:06:00.000-08:00

Astazi este 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei! Asadar "La Multi Ani Romane!"
Astazi este ziua pamantului pe care Dumnezeu l-a binecuvantat si l-a daruit neamului romanesc spre mostenire! Un neam destul de vechi, un neam care a aparut inainte sa Se nasca Mantuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, daca ne aducem aminte de Burebista, apoi de Decebal si Traian, si ajungem in timpul contemporan, tot la Traian, dar la Traian Basescu.
Astazi este ziua singurului popor de origine latina, dar cu religie slava, cum se zicea in vechime!
Chiar daca astazi multi nu ne privesc cu ochii buni, totusi noi suntem un popor binecuvantat de Dumnezeu numai daca ne uitam la minunatiile acestei tari si la bogatiile ei!
Este una din tarile foarte frumoase ale lumii, insa datorita oamenilor lenesi, sau fara idei, aceasta tara a ajuns sa fie privita de straini cu ochii rai si sa zica acestia ca avem o tara urata.
Este timpul sa mergem mai des la Biserica, sa ne rugam in culcare si in sculare la Dumnezeu pentru a ne lumina mintea si sa facem din aceasta tara, minunata tara de alta data care inflorea incontinuu.
LA MULTI ANI ROMANIA!!!

Despre azi..............si despre maine

2007-11-24T13:38:00.000-08:00

Dragi cititori, tinand cont ca astazi suntem in 24 noiembrie2007 o zi importanta pentru mai multi din diferite motive, fie religios, fie politic, fie fotbalistic....

Acum eu va voi spune cate putin din fiecare, caci daca v-as bate toata ziua la cap cu Dumnezeu e posibil sa nu mai viziteze nimeni acest blog.
Si spunandu-va cate putin din fiecare voi va veti da seama de ajutorul lui Dumnezeu in viata omului indiferent de activitatea pe care o interprinde.
Astazi 24noiembrie2007 sunt convins ca cei care vor sa ajunga in Imparatia Cerurilor au mers spre seara la slujba Vecerniei, sau cum mai este ea numita, Rugaciunea de seara!
Maine, este Duminica, iar Bisericile vor fi pline cu credinciosi cu ravna pentru Domnul nostru Iisus Hristos.
Cine vrea sa se mantuiasca nu trebuie sa lipseasca Duminica de la Sfanta Biserica, caci nicaieri nu este rugaciunea mai profunda ca in Casa Domnului. Lucrul acesta il stim si de la Mantuitorul Hristos Care zice: "Unde sunt doi-trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu!"
Iar cine impleteste rugaciunea cu fapte bune si Dumnezeu ii intinde mana Sa si il ajuta in aceasta viata pamanteasca, dar mai ales intinde mana Sa pentru a-l ridica pe acela in ceruri!

Lucrul acesta s-a vazut si in aceasta seara pe stadionul din bulevardul Ghencea! Acolo unde un om cu o inima foarte mare a pus suflet, iata ca in aceasta seara a venit si mana Domnului (fiind piciorul lui Rica Neaga) si a ajutat-o pe Steaua sa invinga pe Dinamo.
Nimeni nu poate zice despre acest meci ca a fost castigat de Steaua tactic, sau ca si-a dorit mai mult victoria....vrajeli de doi bani...intr-un meci ca acesta numai ajutorul divin poate sa invinga!
Iar la Steaua exista un om cu o inima extraordinar de mare, care ajuta pe majoritatea oamenilor care ii cer ajutorul...singurul si marele sau defect este lauda de sine!
Nu stiu daca stiti "Pilda fariseului si a vamesului", dar o gasiti in Sfanta Scriptura, mai exact la Evanghelia dupa Sfantul Matei, la Predica de pe munte, cap 5-7!
Si dupa ce veti citi aceasta pilda (eu va recomand sa cititi toata Predica de pe munte caci este o colectie de pilde foarte frumoase) veti intelege de ce lauda de sine este un mare defect!

Trecand peste aceste lucruri remarcam ca maine 25noiembrie2007 suntem chemati la vot, sa alegem europarlamentarii si sa votam referendumul!
Haideti oameni buni sa mergem si sa votam fiecare cum gandeste, fiecare cum crede ca este mai bine pentru el, caci si Mantuitorul Hristos ne spune: "Dati Cezarului ce-i al Cezarului si Domnului ce e al Domnului!".
Si pana la urma de ce sa decida altii in locul nostru, traim in tara aceasta si trebuie sa ne pese de ea (chiar daca ne ocupa tot timpul cum spune Mircea Badea)....este viitorul nostru si nu trebuie sa ni-l aleaga altii....si tu poti hotari soarta Romaniei!

Dumnezeu sa ne ajute si sa lumineze mintea celor ce maine vor fi alesi!

Povestire de vedenia oarecaruia Ioan, foarte de folos

2007-11-23T12:09:00.000-08:00

Fost-a un om pe vremea imparatului Constantin cel Mare, cu numele Ioan, care era cunoscut imparatului prin mestesugul sau. Acesta, avand viata inrautatita, nu a gandit niciodata la gheena. Iar Domnul, Cel ce pe toate le iconomiseste spre folos, a oranduit indreptarea lui prin vedenie.
Caci acesta a vazut o data in vis ca a adus imparatului Constantin un lucru din mestesugul sau si ca pentru aceasta, vorbea imparatului cu indrzneala si se bucurau impreuna. Dupa aceasta a vazut pe imparatul ca scoate o sabie goala si, strangandu-i parul la un loc, se grabea sa-i taie capul fara mila; iar Ioan pleca gatul sau, socotind ca glumeste cu imparatul.
Insa in vreme ce facea aceasta, a auzit pe imparatul care cu groaza ii zice: "Cand sabia va atinge parul tau, atunci gatul tau se va umple de sangele tau". Deci i s-a parut lui ca i s-a taiat gatul, si cand sabia a venit spre piept, nedumerindu-se si temandu-se, Ioan cauta ajutor de la cineva; si de frica si de groaza acelei lupte s-a trezit, si venindu-si in fire, sta cu totul spaimantat.
Deci, facandu-si semnul crucii peste trupul lui, zicea: "Multumescu-ti tie, visule, ca aceasta lupta grozava mi-ai aratat-o numai ca nalucire, nu si ca fapta". Si asa a ramas iarasi nepocait si neindreptat.
Iar dupa catava trecere de vreme, a cazut la grea boala si chema ajutorul lui Dumnezeu. Atunci a vazut iarasi, dar nu in vis, ci in uimire fiind, ca sta de fata la un divan judecatoresc. Vedea inca si un infricosator imparat sezand pe scaun si imbracat cu podoaba imparateasca si arhiereasca si de-a dreapta si de-a stanga lui, sedeau oarecare barbati, cu sfintita cuviinta si cucernicie, iar el sta dedesubtul acelora; de-a dreapta imparatului , sedeau oarecare fameni tineri si frumosi, iar de-a stanga lui, sedea unul mai smerit si mai primitor.
Iar in partea di spatele imparatului, era o prapastie foarte adanca si intunecata, care numai la vedere pricinuia frica nespusa si durere mare. Deci, in vreme ce el sta cu frica si cu cutremur, i-a zis lui imparatul cel ce sedea: "O, tinere, oare stii cine sunt Eu?" Iar Ioan i-a raspuns: "Stiu, Stapane, ca Tu esti Cel ce Te-ai intrupat, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, precum dumnezeiestile noastre Scripturi glasuiesc".
Iar imparatul a zis catre dansul: "Si daca tu din Scripturi Ma cunosti, si cunosti si inca pe cei impreuna cu Mine sezatori, cum ai uitat amenintarea care cu cativa ani inainte ti-a facut tie imparatul Constantin? Sau nu intelegi ceea ce iti zic?". Iar Ioan i-a raspuns: "Inteleg, Stapane, caci inca am in inima mea frica groazei aceleia". Si a zis imparatul: "Daca ramasitele fricii aceleia le ai inca in inima, cum staruiesti in rautati? Invata-te prin cercare, ca Eu am fost Cel ce si mai inainte ti-am dat tie groaza aceea, si nu Constantin".
Si acestea zicand, a vazut Ioan ca numai cu semnul a poruncit si imparatul celor ce-l inconjurau ca sa arunce pe Ioan in prapastia ce se vedea in spatele lor. Si indata ce au inceput famenii sa impinga fara mila pe Ioan in prapastie, indata el a chemat ajutorul Nascatoarei de Dumnezeu, ca i se paruse ca a vazut pe Nascatoarea de Dumnezeu acolo in mijloc. Si indata a auzit pe imparatul zicand: "Lasati-l pe el sa mearga, pentru rugaciunile Maicii Mele".

ACEASTA POVESTIRE O GASITI SI IN "VIETILE SFINTILOR DE PESTE TOT ANUL"

De retinut din aceasta povestire as zice eu ca ar fi finalul, adica, inaltand rugaciuni catre Nascatoarea de Dumnezeu si, nu numai, ci tuturor Sfintilor capatam trecere inaintea lui Dumnezeu.
Un alt lucru de retinut ar fi ca rugaciunea facuta chiar si in ultimul moment al vietii, sau al doisprezecelea ceas cum zic unii, dar din tot sufletul, cu ardoare si lacrimi puternice aduce fericirea vesnica!
Asa sa ne ajute si noua si cu rugaciunile Sfintilor praznuiti astazi 23noiembrie dimpreuna cu rugaciunile Maicii Domnului, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! AMIN!

In loc de titlu..........

2007-11-22T11:48:00.000-08:00

Orice lucru pe care il face omul trebuie sa poarte un nume, precum si Adam a numit fiecare faptura pe care a creat-o Dumnezeu,asa cum vedem in cartea Facerii! Asa si orice articol, sau aberatie cum spun altii, trebuie sa poarte un titlu. De obicei titlul la un articol trebuie sa atraga pe cititor si sa cuprinda in sine subiectul articolului. Un titlu reusit face cat "n" pagini scrise.
Nu stiam despre ce sa scriu in aceasta seara, si pentru a ma apuca de scris trebuia sa pun un titlu...si m-am gandit sa pun "In loc de titlu..." si sa scriu ce imi vine in cap! Asa am ajuns sa vorbesc despre titlu, despre nume, despre inceput....
"Si la inceput peste tot erau ape si Duhul lui Dumnezeu se plimba pe deasupra apelor....." cam asa a inceput Dumnezeu lucrarea minunata a crearii pamantului....lucrarea minunata de creare a omului!
N-are rost sa amintesc acum ce a facut Dumnezeu in prima zi, in a doua, etc. pentru ca sunt sigur ca toti stiti, iar cei care nu stiu, sigur, macar de curiozitate, vor lua Biblia si vor citi ca sa afle! Iar daca cineva va face acest lucru eu m-as bucura foarte mult pentru ca am mai facut pe cineva sa deschida cea mai mare intre carti, cartea insuflata de Duhul Sfant si, anume Biblia sau Sfanta Scriptura!
Trec peste aceasta mica paranteza si ajung la crearea omului! Omul a fost creat in a sasea zi a creatiei, dupa-amiaza! Si vazand Dumnezeu pe om singur s-a hotarat sa ii faca ajutor! Si a adus somn adanc asupra lui Adam si a luat o coasta iar locul ei a plinit-o cu carne, si a facut ajutor lui Adam, iar acesta a numit-o femeie, deoarece era creata din coasta lui!
Astfel, aparand pe pamant barbat si femeie cei doi nu aveau nimic de facut, decat sa asculte de Dumnezeu. Iar Acesta le-a zis ca poate gusta din fructele oricarui pom, numai din fructele pomului din mijlocul Edenului nu pot gusta, deoarece este pomul cunostintei binelui si raului.
Intr-una din zile cel mai siret animal si, anume sarpele, a convins-o pe femeie sa guste din fructul oprit, iar femeia i-a dat si barbatului...iar Dumnezeu vazand aceasta a blestemat samanta femeii si samanta sarpelui spunand: "Dusmanie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei, aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul..." (Facere3,15).
Apoi Dumnezeu a dat prima proorocie mesianica spunand: "Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul..."
Insa in ziua de azi, datorita faptului ca foarte putini oameni mai citesc Biblia si foarte putini merg la Biserica, aceasta porunca cred ca nu a mai ajuns in intregime la oameni, deoarece din aceasta porunca: "Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul..." majoritatea dintre ei nu au retinut decat faza cu "inmultirea".
Adica in ziua de azi crestinii limiteaza totul la sex, insa nu se gandesc ca in urma acestui act, placut in sine, apar si copii care nu au nicio vina...iar acestia fie sunt avortati din primele zile de cand au fost conceputi...fie ajung copiii strazii!
Oameni buni ar trebui sa va ganditi mai bine inainte sa faceti un astfel de lucru...haideti sa mergem mai des la Sfanta Biserica, sa mai rasfoim cate un pic Biblia si sa aflam adevaratul scop al nostru pe pamant, sa fim fericiti alaturi de Dumnezeu si sa stam de-a dreapta Fiului!
Asa sa va ajute Dumnezeu!

21noiembrie2007............pe scurt

2007-11-21T13:32:00.000-08:00

Astazi,21noiembrie2007, Biserica Ortodoxa Romana serbeaza Intrarea Maicii Domnului in Biserica! Acest lucru s-a petrecut pe cand Sfanta Copila avea numai trei ani de zile, iar Sfintii ei Parinti aducandu-si aminte ca I-au promis Lui Dumnezeu ca daca nu ii va lasa sterpi, pruncul il va darui Lui caci "Ale Tale dintru ale Tale,Tie Ti-aducem de toate si pentru toate!", au strans fecioare multe si copile de varsta ei si au dus-o din Nazaret in Ierusalim(aproximativ 150km) in cca 3 zile! Pe drum au condus-o pe Sf. Copila si ingerii care ii cantau din Psaltire cantari potrivite, precum si David a facut la aducerea Chivotului Legii in Templu! Ajungand la Templu, pentru a intra in acesta trebuiau urcate 15 trepte, iar parintii dorind sa o ajute sa urce, tinand cont ca avea doar trei ani, ea s-a desprins si a urcat singura treptele precum o porumbita care zbura! Ajungand la intrare, atunci a luat-o in brate arhiereul Zaharia (tatal lui Ioan Botezatorul) si a dus-o in Sfanta Sfintelor, locul unde nu avea voie niciun preot sa patrunda, ci numai arhiereul, si acesta o singura data pe an si atunci cu jertfa animalica! Apoi a dat-o in grija fetelor celor mai in varsta pentru toata perioada sederii Sfintei Fecioare la templu. Ea a stat aici vreme de 12 ani si toata ziua se ruga in Sfanta Sfintelor, iar in jurul orei 18 Arhangelul Gavriil ii aducea hrana ingereasca. Caci ea cat a stat la templu nu s-a hranit cu hrana pamanteasca! Iar spre seara se retragea in camera ei unde-si indeplinea conditia pamanteasca (trebuia sa coasa vesminte,sa faca curat in templu,etc) dar lucrurile acestea le facea cu Rugaciunea in gand! Cand a implinit 15 ani,varsta la care trebuia sa se retraga din templu, parintii ei fiind mortii, a trebuit sa o ia in ingrijire un tutore, iar cea mai apropiata ruda a sa a fost Sf Iosif. De aici mai departe mai toata lumea ar trebui sa stie cum Sf Fecioara a primit vestea Nasterii si toate celelalte care au urmat.......daca nu alta data va zic!

Despre BOTEZ

2007-11-21T08:57:00.000-08:00

Botezul este o taina de o mare bogatie, asa cum arata numele multiple date in Noul Testament. El se da nu numai pentru iertarea pacatului stramosesc si numai copiilor (Ioan 3, 3; Rom. 6, 3-5). Botezul este si experienta personala a Cincizecimii, deoarece cel nou botezat intra acum in adunarea vazuta a Bisericii, alaturandu-se celor ce s-au sfintit in Ierusalim. De aceea, conditia esentiala a botezului este marturisirea pacatelor si afirmarea personala a Simbolului de credinta: <>. <> trebuie repetat si la primirea Tainei Impartasaniei, care e nedespartita de botez.

Prezenta Duhului Sfant in crestinul botezat este de o valoare incomparabila. Aceasta este asigurarea ferma ca cel botezat va fi cu Hristos in veci: <<>> (Gal. 3, 27). <> este insa o experienta constienta, activa. <> (Simeon Noul Teolog, Cuvantare morala, IV). Crestinul botezat nu este un corp inert, un cadavru. De aceea simtirea harului este un semn autentic al nasterii din nou inceputa la Botez. Crestinul este uns, consacrat, ca ostas al lui Hristos, al carui nume este inscris in Cartea vietii.
In practica Bisericii apostolice, pastrata in traditia ortodoxa, Botezul, Mirungerea si Impartasania formeza un singur si inseparabil <>. De altfel, Evanghelia de la botez: Matei 28, 16-20, introdusa de Apostol: Romani 6, 3-11 si de <>, se citeste dupa ungerea cu sfantul Mir a copilului. Dupa botez si mirungere, copilul este adus in fata altarului unde primeste Sfanta Euharistie. Cu aceasta, intrarea sa in Biserica vazuta este completa.

Ungerea cu Mir (instituire: Fapte 8, 14-17) este taina in care, prin ungerea cu Mir (sfintit de patriarhul Bisericii) pe organele de simt ale trupului si prin invocarea darului Duhului Sfant: <>, cel botezat este consfintit in unirea sa cu Hristos, i se confera darurile Duhului Sfant, fiind consacrat pentru o slujire in Biserica vazuta. Marturisirea de credinta ortodoxa (1642) face o analogie intre venirea Duhului Sfant asupra apostolilor la Cincizecime, si conferirea darurilor Duhului celor botezati prin Taina mirungerii: <> (Intrebarea CIV). Nicolae Cabasila ( Viata lui Hristos, III, 1-7) gaseste un element comun intre hirotonia preotilor si ungerea celor botezati, deoarece ambele se fac prin invocarea Duhului Sfant si prin punerea mainilor: <> <>.

Taina se da celor botezati prin afundare intreita in apa, in numele Sfintei Taine, dupa fagaduinta facuta chiar in Vechiul Testament (Ioil 3, 1; Fapte 2, 17). Potrivit principiului: fiecare Taina are efectul ei propriu, mirungerea este Taina <> ( Viata in Hristos III, 1). Daca prin botez crestinul participa la crucea, moartea si invierea lui Hristos, prin mirungere el participa la energiile Duhului Sfant, primind pecetea sfinteniei harului. Innoit prin baia botezului, credinciosul devine <> prin ungere (I Ioan 2, 20). Mirul este simbolul regenerarii, dar si al darurilor Duhului Sfant: <<>> (II Cor. 1, 21-22).

Mirungerea este o conditie de primire in Biserica Ortodoxa si la Impartasania acesteia, pentru cei ce au primit botezul in sanul si dupa ritualul altei Biserici crestine. Potrivit practicii Bisericii vechi, unele confesiuni crestine separa timpul botezului de timpul mirungerii (sacramentul confirmarii), pentru motive catehetice si pedagogice (la o varsta cand copiii sunt constienti si responsabili). In acest caz, confirmarea este facuta de episcopul locului, ceea ce pune in relief foare bine integrarea copilului in Biserica locala, reprezentata de episcop.

La patruzeci de zile dupa botez, copilul, baiat sau fata, este adus de parinti impreuna cu nasii la biserica pentru ritualul numit <>, care consta in introducerea copilului in altar si inchinarea lui in fata sfintei Mese. Cu aceasta el sau ea devine, in mod deplin, madular nou al parohiei respective.

Un fel de ....introducere

2007-11-20T13:07:00.000-08:00

Acela din imaginea din dreapta sunt eu,Nicusor Oprea,elev al Seminarului Teologic Ortodox "Justin Patriarhul" Campulung Muscel! Nici nu stiu de ce mi-am facut acest blog.........nici nu va oblig sa-l vizitati........nu va convine ceva......get out......va vizita altul pe care-l va interesa!
Un lucru este cert.........in acest blog se va vorbi intr-o mare masura despre Dumnezeu.........si sper sa fie de folos cuiva!
Cam atat am avut de spus in aceasta seara........nu pot sa stau prea mult la discutii pentru ca azi am avut teza la romana......iar maine dimneata am predica la bis Sf Nicolae-Namaiesti!