Blog despre resurse educaţionale din IT

Linux. Cum sa administrati rapid un DNS.

2011-04-11T00:57:00.001-07:00

DNS HOWTO
Nicolai Langfeldt (janl@linpro.no), Jamie Norrish and others
Version 3.1, 2001-01-18
Traducerea: Victor Plugaru(vuk@go.ro). Cu scuzele de rigoare
pentru eventualele greseli si/sau inadvertente.

CUM SA administrati rapid un DNS.
______________________________________________________________________

Cuprins

1. Preambul

1.1 Chestiuni legale
1.2 Credit si cereri de suport.
1.3 Dedicatie

2. Introducere.

3. Caching name server.

3.1 Pornirea lui named
3.2 Resolvere
3.3 Felicitari

4. Forwarding

5. Un domeniu simplu

5.1 Intai teorie seaca
5.2 Propriul nostru domeniu
5.3 Zona reverse
5.4 Cuvinte de atentionare
5.5 De ce nu functioneaza interogarile inverse.
5.5.1 Zona reverse nu este investita.
5.5.2 Aveti un subnet fara clase
5.6 Servere slave (sclav)

6. Optiuni de securitate fundamentale.

6.1 Restrictionarea transferurilor pe zone
6.2 Protectia in situatii de spoofing
6.3 Rularea lui named ca non-root

7. Un exemplu real de domeniu

7.1 /etc/named.conf (sau /var/named/named.conf)
7.2 /var/named/root.hints
7.3 /var/named/zone/127.0.0
7.4 /var/named/zone/land-5.com
7.5 /var/named/zone/206.6.177

8. Intretinere

9. Conversia de la versiunea 4 la versiunea 8

10. Intrebari si raspunsuri

11. Cum sa deveniti un administrator DNS la scara mare.

______________________________________________________________________

1. Preambul

Cuvinte cheie: DNS, BIND, BIND 4, BIND 8, named, dialup, ppp, slip, ISDN,
internet, domeniu, nume, rezolutie, hosturi, caching.

Acest document este parte din Proiectul Documentatiei Linux (Linux
Documentation Project)

1.1. Chestiuni legale

(C)opyright 1995-2001 Nicolai Langfeldt, Jamie Norrish & Co.
Nu distribuiti modificand fara copyright, distribuiti liberi dar
pastrati mesajul de copyright.

1.2. Credite si cereri de suport

Vreau sa multumesc lui Arnt Gulbrandsen caruia i-am cauzat suferinta
cu aceste tiparituri si care mi-a oferit multe sugestii utile. Vreau
sa multumesc de asemeni numeroselor persoane care mi-au trimis sugestii si
note prin e-mail.

Acesta nu va fi niciodata un document final; va rog sa imi trimiteti
e-mailuri despre problemele si succesele dumneavoastra. Puteti da o mana
de ajutor la imbunatatirea acestui HOWTO. Asa ca va rog sa trimiteti
comentarii si/sau sugestii la janl@linpro.no. Sau cumparati cartea mea
despre DNS. Vedeti bibliografia despre informatii in legatura cu aceasta
chestiune. Daca trimiteti un e-mail si asteptati raspunsuri, dati dovada de
curtoazie si asigurati-va ca adresa de reply este corecta si functioneaza.
Tot astfel, va rog sa cititi sectiunea "qanda" inainte de a-mi trimite
e-mail. Inca un lucru, inteleg doar limbile norvegiana si engleza.

Acesta este un HOWTO (CUM_SA). L-am intretinut ca parte a LDP din 1995. Am
scris, in timpul anului 2000 o carte pe aceiasi tema. Vreau sa spun ca,
desi acest HOWTO este asemanator cartii din multe puncte de vedere, nu
este o versiune redusa astfel incat sa promovez vinderea cartii. Veti gasi
cartea in bibliografie in finalul acestui HOWTO. Cititorii acestui HOWTO
m-au ajutat sa inteleg ceea ce e dificil de inteles in legatura cu
DNS. Aceasta m-a ajutat la carte, iar cartea m-a ajutat de asemeni
sa inteleg la ce ar servi acest HOWTO. Acest HOWTO a completat cartea.
Cartea a completat versiunea 3 a acestui HOWTO. Multumirile mele
editorului cartii, care si-a incercat norocul cu mine :-)

1.3. Dedicatie

Acest HOWTO este dedicat lui Anne Line Norheim Langfeldt, desi dansa nu il
va citi niciodata pentru ca nu e genul.

1. Introducere

Ce este si ce nu este aceasta.

DNS este Domain Name System (Sistemul Domeniului de Nume). DNS converteste
numele masinilor (de calcul) in adrese IP pe care toate masinile de pe
Internet le au. Translateaza (sau "mapeaza" cum se zice in jargon) din
nume in adrese si din adrese in nume, precum si alte cateva lucruri. Acest
HOWTO documenteaza definirea acestor mapari folosind sisteme UNIX, cu
cateva lucruri specifice Linux-ului.

O mapare este o simpla asociere intre doua lucruri, in acest caz un nume
de masina, ca ftp.linux.org, si IP-ul masinii (sau adresa)
199.249.150.4. DNS-ul contine de asemeni mapari si in alt sens, din
IP catre numele masinii; aceasta se numeste "mapare inversa"

DNS este, pentru neinitiati (dumneavoastra :-), una dintre
cele mai obscure domenii din administrarea retelelor. Din fericire, DNS nu
este chiar asa de greu. Acest HOWTO va incerca sa va clarifice
cateva lucruri. Descrie cum sa setati un server de nume DNS simplu,
incepand doar cu un server cache si pana la a seta un sever DNS primar
pentru domeniu. Pentru setari mai complexe consultati sectiunea "qanda"
din acest document. Daca nu este descris acolo (ceea ce va trebuie),
va trebui sa consultati documentatie "adevarata". Voi reveni si voi arata
in ce consta aceasta documentatie "adevarata" in "ultimul capitol".

Inainte de a incepe ar trebui sa va configurati masina astfel incat sa
puteti folosi telnet de la si catre aceasta masina si sa puteti face tot
felul de conexiuni in retea, si in special sa puteti da telnet 127.0.0.1
si sa reusiti sa intrati pe propria masina (ar trebui sa incercati
asta chiar acum!). Va trebuie de asemeni fisierele /etc/nsswitch.conf,
/etc/resolv.conf si /etc/hosts corecte, ca punct de plecare pentru ca nu
le voi explica functiile aici. Daca nu aveti toate acestea configurate si
in stare de functionare, Networking-HOWTO si/sau Networking-Overview-HOWTO
explica cum sa le configurati. CItiti-le.

Cand spun "masina dumneavoastra" inteleg masina pe care vreti
sa configurati DNS, nu orice alta masina pe care o aveti si care ar fi
implicata in efortul de a pune la punct reteaua.

Presupun ca nu sunteti in spatele nici unui fel de firewall care blocheaza
interogarile de nume. Daca sunteti in atare situatie, vedeti sectiunea
"quanda".

Serverul de nume in UNIX este indeplinit de un program numit named. Acesta
este o parte a pachetului "BIND" coordonat de The Internet
Software Cosortium. Named este inclus in majoritatea distributiilor de Linux
si este de obicei instalat in /usr/sbin/named, de obicei dintr-un pachet
BIND.

Daca aveti un named probabil ca il puteti si folosi. Daca nu aveti unul,
puteti lua distributia binara de de pe un site ftp Linux, sau luati ultima
si cea mai "tare" sursa de la <ftp://ftp.isc.org/isc/bind/src/>. Acest
HOWTO se refera la BIND versiunea 8. Versiunea veche a acestui document,
despre BIND 4 este inca disponibila la <http://www.math.uio.no/~janl/DNS/>.
in caz ca folositi BIND 4. Daca paginile man ale named (chiar la sfarsit,
in sectiunea FILES) fac referire la named.conf, aveti BIND 8. Daca fac
referire la named.boot, aveti BIND 4. Daca aveti BIND 4
si sunteti constient de problemele de securitate, ar fi bine sa faceti
uprade la BIND 8. Acum.

DNS este o baza de date distribuita in retea. Aveti grija ce puneti in ea.
Daca puneti "balarii" in ea, dumneavoastra si altii, tot "balarii"
veti avea. Mentineti DNS-ul restrans si consistent si veti avea parte de
servicii de buna calitate de la el. Invatati sa il folositi, administrati,
depanati si veti fi inca un bun administrator, evitand ingenuncherea
Internetului din cauza prostului management.

Indicatie: faceti copii de rezerva a tuturor fisierelor pe care va indic
sa le modificati, daca le aveti deja, asa incat daca trecand
prin acestea (configurari, modificari) nimic nu mai merge, sa puteti
reveni la vechea dumneavoastra stare de functionare.

3. Caching name server

Un prim model de configurarie DNS, foarte util pentru dialup, modem
de cablu si utilizatori ADSL.

In distributiile Redhat si inrudite puteti obtine aceleasi rezultate
practice ca in prima sectiune a acestui HOWTO, instaland
pachetul BIND, utilitarele bind si caching-nameserver-ul. Daca
folositi Debian, instalati bind si bind-doc. Bine inteles ca
doar instaland aceste pachete nu veti invata atat de mult ca si cand ati
citi acest HOWTO. Asa ca instalati pachetele si verificati fisierele
instalate.

Un server cache de nume va gasi raspunsuri la interogarile de nume si va
memora aceste raspunsuri pentru data viitoare cand veti
avea nevoie. Aceasta va scurta semnificativ timpul de asteptare urmatoarea
data, in special daca aveti o conexiune lenta.

In primul rand aveti nevoie de un fisier numit /etc/named.conf
(Debian: /etc/bind/named.conf). Acesta este citit cand named porneste.
Deocamdata ar trebui sa contina pur si simplu:

______________________________________________________________________
// Config file for caching only name server

options {
directory "/var/named";

// Uncommenting this might help if you have to go through a
// firewall and things are not working out. But you probably
// need to talk to your firewall admin.

// query-source port 53;
};

zone "." {
type hint;
file "root.hints";
};

zone "0.0.127.in-addr.arpa" {
type master;
file "pz/127.0.0";
};
______________________________________________________________________

Pachetele distributiilor Linux pot folosi diferite nume de fisiere
pentru fiecare tip de fisier mentionat aici, cu toate acestea, continutul
va fi identic.

Linia "directory" ii spune lui named unde sa caute fisiere. Toate fisierele
named subsecvente vor fi relative la aceasta. pz este un director sub
/var/named, de ex. /var/named/pz. /var/named este directorul corect
potrivit Standardului de Fisiere Linux.

Fisierul /var/named/root.hints ar trebui sa contina urmatoarele: (daca
execuati cut si paste dintr-o versiune electronica a acestui document,
aveti in vedere ca nu trebuie sa existe spatii de inceput in acest fisier,
de exemplu toate liniile trebuie sa inceapa cu un caracter
non-blank. Anumite programe de procesare de text vor insera spatii
la inceputul liniilor, cauzand confuzie. In acest caz va rog
sa indepartati spatiile goale.)

______________________________________________________________________
;
; There might be opening comments here if you already have this file.
; If not don't worry.
;
. 6D IN NS M.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS I.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS E.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS D.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS A.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS H.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS C.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS G.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS F.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS B.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS J.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS K.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS L.ROOT-SERVERS.NET.
;
M.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 202.12.27.33
I.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 192.36.148.17
E.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 192.203.230.10
D.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 128.8.10.90
A.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 198.41.0.4
H.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 128.63.2.53
C.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 192.33.4.12
G.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 192.112.36.4
F.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 192.5.5.241
B.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 128.9.0.107
J.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 198.41.0.10
K.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 193.0.14.129
L.ROOT-SERVERS.NET. 6D IN A 198.32.64.12
______________________________________________________________________

Fisierul descrie serverele de nume "radacina" din lume. Acestea se schimba
in timp si trebuie mentinute permanent. Vedeti sectiunea "intretinere"
despre cum sa mentineti la curent acest fisier.

Urmatoarea sectiune in named.conf este ultima zona. II voi explica
utilizarea intr-un capitol ulterior. Deocamdata creati din aceasta un
fisier numit 127.0.0 in subdirectorul pz (din nou, indepartati
spatiile goale daca executati cut si paste).

______________________________________________________________________
$TTL 3D
@ IN SOA ns.linux.bogus. hostmaster.linux.bogus. (
1 ; Serial
8H ; Refresh
2H ; Retry
4W ; Expire
1D) ; Minimum TTL
NS ns.linux.bogus.
1 PTR localhost.
______________________________________________________________________

Pe urma, aveti nevoie de un fisier /etc/resolv.conf care sa arate cam asa:
(indepartati spatiile!)

______________________________________________________________________
search subdomain.your-domain.edu your-domain.edu
nameserver 127.0.0.1
______________________________________________________________________

Linia "search" specifica ce domenii ar trebui cautate pentru un nume de
host la care vreti sa va conectati. Linia "nameserver" indica serverul
dumneavoastra de nume, in acest caz propria dumneavoastra masina,
daca acolo ruleaza named (127.0.0.1 e perfect, nu conteaza ca mai aveti si
alta adresa IP). Daca doriti sa apara mai multe servere de nume, puneti
cate o linie "nameserver" pentru fiecare. (Nota: named niciodata
nu citeste acest fisier, ci rezolverul, programul care il utilizeaza
pe named. Nota2 :in unele fisiere resolv.conf gasiti o linie "domain". E
in regula, dar nu folositi si "search" si "domain", doar una dintre ele va
merge).

Pentru a ilustra ce face acest fisier: daca un client incearca
sa caute (hostul) "foo", atunci foo.subdomeniu.domeniul-tau.edu este
incercat primul, apoi foo.domeniul-tau.edu si apoi foo. Nu e de preferat
sa puneti prea multe domenii in linia "search" pentru ca va dura mult sa
le interogheze pe toate.

Exemplul de mai sus presupune ca apartineti domeniului
subdomeniu.domeniul-tau.edu; atunci masina dumneavoastra este numita
probabil masina-ta.subdomeniu.domeniul-tau.edu Linia "search" n-ar trebui
sa contina TLD-ul dumneavoastra (Top Level Domain "edu"- Domeniul de Nivel
Inalt) in acest caz. Daca aveti nevoie sa va conectati
la hosturi din alt domeniu, in mod frecvent, puteti adauga acel domeniu in
linia "search" astfel: (indepartati spatiile!)

______________________________________________________________________
search subdomain.your-domain.edu your-domain.edu other-domain.com
______________________________________________________________________

si asa mai departe. Evident, trebuie sa puneti nume reale de domeniu
in locul celor din exemplu. Importat: observati lipsa punctelor de
la sfarsitul numelor de domeniu.

3.1 Pornirea lui named

Dupa toate acestea este timpul sa pornim named. Daca folositi o conexiune
dialup, conectati-va intai. Dati comanda "ndc start" si apasati Enter,
fara nici o optiune. Daca nu merge asa, incercati "/usr/sbin/ndc start".
Daca tot nu merge, vedeti sectiunea "qanda". Daca observati in
fisierul mesajelor syslog (de obicei /var/adm/messages sau
/var/log/messages) in timp ce porniti named (incercati tail -f
/var/log/messages), ar trebui sa vedeti ceva asemanator :

(liniile care se incheie in \ continua pe linia urmatoare)

Dec 15 23:53:29 localhost named[3768]: starting. named 8.2.2-P7 \
Fri Nov 10 04:50:23 EST 2000^Iprospector@porky.\
devel.redhat.com:/usr/src/bs/BUILD/bind-8.2.2_P7/\
src/bin/named
Dec 15 23:53:29 localhost named[3768]: hint zone "" (IN) loaded\
(serial 0)
Dec 15 23:53:29 localhost named[3768]:Zone "0.0.127.in-addr.arpa"\
(file pz/127.0.0): No default TTL set using SOA\
minimum instead
Dec 15 23:53:29 localhost named[3768]: master zone\
"0.0.127.in-addr.arpa" (IN) loaded (serial 1)
Dec 15 23:53:29 localhost named[3768]:listening on [127.0.0.1].53 (lo)
Dec 15 23:53:29 localhost named[3768]: listening on [10.0.0.129].53\
(wvlan0)
Dec 15 23:53:29 localhost named[3768]: Forwarding source address is\
[0.0.0.0].1034
Dec 15 23:53:29 localhost named[3769]: Ready to answer queries.

Daca sunt multe mesaje de eroare, trebuie sa fie o greseala
pe undeva. Named va indica fisierul unde se afla greseala. Reveniti si
verificati fisierul respectiv. Dati comanda "ndc restart" si ati
rezolvat problema.

Acum puteti testa configurarea. In mod traditional, un program numit
nslookup e folosit pentru aceasta. In mod curent, dig e recomandat.

$ dig -x 127.0.0.1

; <<>> DiG 8.2 <<>> -x
;; res options: init recurs defnam dnsrch
;; got answer:
;; ->>HEADER<<- opcode: QUERY, status: NOERROR, id: 4
;; flags: qr aa rd ra; QUERY: 1, ANSWER: 1, AUTHORITY:1, ADDITIONAL: 0
;; QUERY SECTION:
;; 1.0.0.127.in-addr.arpa, type = ANY, class = IN

;; ANSWER SECTION:
1.0.0.127.in-addr.arpa. 1D IN PTR localhost.

;; AUTHORITY SECTION:
0.0.127.in-addr.arpa. 1D IN NS ns.penguin.bv.

;; Total query time: 30 msec
;; FROM: lookfar to SERVER: default -- 127.0.0.1
;; WHEN: Sat Dec 16 00:16:12 2000
;; MSG SIZE sent: 40 rcvd: 110

Daca ati obtinut aceasta, serviciul functioneaza. Speram. Daca treburile
stau altfel, reveniti si verificati totul. De fiecare data cand moficati
fisierul named.conf, trebuie sa reporniti named cu comanda ndc restart.

Acum puteti efectua o interogare. Incercati sa cautati o masina apropiata.
pat.uio.no este apropiata de mine, la Universitatea din Oslo.

$ dig pat.uio.no

; <<>> DiG 8.2 <<>> pat.uio.no
;; res options: init recurs defnam dnsrch
;; got answer:
;; ->>HEADER<<- opcode:QUERY, status: NOERROR, id: 4
;; flags: qr aa rd ra; QUERY: 1, ANSWER: 1, AUTHORITY:3, ADDITIONAL: 3
;; QUERY SECTION:
;; pat.uio.no, type = A, class = IN

;; ANSWER SECTION:
pat.uio.no. 1D IN A 129.240.130.16

;; AUTHORITY SECTION:
uio.no. 1D IN NS nissen.uio.no.
uio.no. 1D IN NS ifi.uio.no.
uio.no. 1D IN NS nn.uninett.no.

;; ADDITIONAL SECTION:
nissen.uio.no. 1D IN A 129.240.2.3
ifi.uio.no. 1H IN A 129.240.64.2
nn.uninett.no. 1D IN A 158.38.0.181

;; Total query time: 112 msec
;; FROM: lookfar to SERVER: default -- 127.0.0.1
;; WHEN: Sat Dec 16 00:23:07 2000
;; MSG SIZE sent: 28 rcvd: 162

De data aceasta dig a cerut lui named sa caute masina pat.uio.no.
A contactat una dintre masinile server de nume indicate in fisierul
root.hints si a cerut calea de acolo. Poate dura putin pana obtine
rezultatul, dupa cum va trebui sa caute in domeniile din /etc/resolv.conf.
Observati "aa" in linia "flags:". Inseamna ca raspunsul este
autoritativ, venit proaspat de la un server autoritativ. Voi explica
ce inseamna "autoritativ" mai tarziu.

Daca veti face aceiasi interogare din nou, veti obtine aceasta:

$ dig pat.uio.no

; <<>> DiG 8.2 <<>> pat.uio.no
;; res options: init recurs defnam dnsrch
;; got answer:
;; ->>HEADER<<- opcode: QUERY, status:NOERROR, id: 4
;; flags: qr rd ra; QUERY: 1, ANSWER: 1, AUTHORITY: 3, ADDITIONAL: 3
;; QUERY SECTION:
;; pat.uio.no, type = A, class = IN

;; ANSWER SECTION:
pat.uio.no. 23h59m58s IN A 129.240.130.16

;; AUTHORITY SECTION:
UIO.NO. 23h59m58s IN NS nissen.UIO.NO.
UIO.NO. 23h59m58s IN NS ifi.UIO.NO.
UIO.NO. 23h59m58s IN NS nn.uninett.NO.

;; ADDITIONAL SECTION:
nissen.UIO.NO. 23h59m58s IN A 129.240.2.3
ifi.UIO.NO. 1d23h59m58s IN A 129.240.64.2
nn.uninett.NO. 1d23h59m58s IN A 158.38.0.181

;; Total query time: 4 msec
;; FROM: lookfar to SERVER: default -- 127.0.0.1
;; WHEN: Sat Dec 16 00:23:09 2000
;; MSG SIZE sent: 28 rcvd: 162

Observati lipsa flagului "aa" din acest rezultat. Inseamna ca named
nu a mai iesit in retea pentru a afla acest raspuns, daca informatia se
afla in cache acum. Dar informatia din cache poate fi veche (stale). Asa
ca sunteti informati despre aceasta (foarte subtil)
prin lipsa lui "aa". Dar oricum, acum stiti ca serviciul cache functioneaza.

3.2. Rezolvere

Toate sistemele de operare care implementeaza standardul C API fac uz de
apelul gethostbyname si gethostbyaddr. Acestea pot obtine informatii din
diverse surse. Din ce surse se alimenteaza, este indicat in fisierul
/etc/nsswitch.conf in Linux (si alte UNIX-uri). Acesta este un fisier lung
care specifica din ce fisier sau baza de date se vor obtine diferitele
tipuri de date. De obicei contine informatii folositoare la inceput, pe
care ar trebui sa le cititi. Dupa aceasta, cautati linia incapand cu
"hosts:"; va trebui sa aveti:

______________________________________________________________________
hosts: files dns
______________________________________________________________________

(va aduceti aminte de spatiile de inceput, nu-i asa? Nu le voi mai mentiona)

Daca nu exista nici o linie cu "hosts:", puneti una ca mai
sus. Aceasta indica cum ca programele ar trebui sa examineze
fisierul /etc/hosts intai, apoi sa verifice DNS-ul conform /etc/resolv.conf.

3.3. Felicitari

Acum deja stiti cum sa configurati un named cu caching. Luati o bere, un
lapte acru si sarbatoriti.

4. Forwarding

In retele mari, bine organizate, academice sau ISP (Internet Service
Provider - Furnizor de Servicii Internet), veti constata uneori ca
administratorii de retea au pus la punct o ierarhie de servere DNS
pentru forwarding (inaintare- transfer), care usureaza
incarcarea retelei interiorare si exterioare. Nu e usor de stiut daca va
aflati intr-o asemenea retea sau nu. Oricum, nu este important si,
folosind serverul DNS al furnizorului dumneavoastra din retea ca "forwarder"
puteti obtine raspunsurile mai rapid si cu o incarcare mai mica a retelei.
Daca folositi un modem, aceasta poate fi chiar un castig. De
dragul acestui exemplu sa presupunem ca furnizorul are doua servere de
nume pe care vrea sa le folositi cu IP-urile 10.0.0.1 si 10.1.0.1. Atunci,
in named.conf la dumneavoastra, in interiorul sectiunii "options",
inserati aceste linii:

______________________________________________________________________
forward first;
forwarders {
10.0.0.1;
10.1.0.1;
};
______________________________________________________________________

Exista de asemeni o smecherie draguta pentru masinile dialup care folosesc
"forwardere". Este descrisa in sectiunea "qanda".

Restartati serverul de nume si testati-l cu dig. Ar trebui sa mearga perfect.

5. Un domeniu simplu

Cum configurati propriul domeniu.

5.1. Intai teorie seaca

In primul rand: ati citit tot pana aici, nu? Trebuie.

Inainte de a porni intr-adevar aceasta sectiune, va voi expune ceva
teorie si un exemplu despre cum functioneaza DNS. Si o veti citi pentru ca
va este necesara. Daca nu doriti, ar trebui macar sa o parcurgeti rapid.
Opriti-va din cititul printre randuri cand ajungeti la ceea ce ar trebui
sa aveti in fisierul named.conf.

DNS este un sistem ierarhic, arborescent. Varful este notat "." si
este denumit "root", cum este uzual pentru structurile de
date arborescente. Dedesubt exista un numar de Top Level Domain - Domenii
de Nivel Inalt - TLD-uri. Cele mai cunoscute sunt .COM .ORG .EDU .NET, dar
sunt mai multe. Ca si la un arbore, exista o radacina care se imparte pe
ramuri. Daca aveti ceva cunostinte despre computere, veti recunoaste DNS
ca un arbore de cautare si veti fi capabili sa gasiti nodurile nodurile
mici (leaf nodes) si marginile (edges). Punctele sunt noduri, marginile
sunt in nume. Cand cautati o masina, interogarea porneste recursiv
in ierarhie, plecand de la radacina (root). Daca doriti sa aflati adresa
pentru prep.ai.mit.edu, serverul dumneavoastra de nume va incepe
sa caute undeva. Incepe prin a cauta in cache. Daca stie raspunsul,
avandu-l in cache mai dinainte, va raspunde imediat, asa cum am vazut in
ultima sectiune. Daca nu stie, va indeparta partea din nume incepand de la
stanga, verificand daca stie ceva despre ai.mit.edu, apoi mit.edu., apoi
edu., si apoi daca nu cumva "." are cunostinta, pentru ca asa s-a specificat in
fisierul hints (indicii). Apoi va intreba un server "." (root)
despre prep.ai.mit.edu. Acest server "." nu va sti raspunsul dar
va ajuta serverul dumneavoastra in calea sa, dandu-i o referinta,
spunandu-i unde sa mai caute. Aceste referinte vor conduce eventual
serverul dumneavoastra catre un server de nume care cunoaste
raspunsul. Voi ilustra aceasta acum, "+norec" inseamna ca "dig" aplica
interogari ne-recursive, asa ca va trebui sa aplicam chiar noi
recursivitatea. Cealalta optiune ar fi sa reducem cantitatea de date
pe care "dig" o produce asa incat sa nu avem de-a face cu prea multe pagini:

$ dig +norec +noH +noques +nostats +nocmd prep.ai.mit.edu.
;; res options: init defnam dnsrch
;; got answer:
; flags: qr ra; QUERY: 1, ANSWER: 0, AUTHORITY: 13, ADDITIONAL: 13
;; AUTHORITY SECTION:
. 5d23h48m47s IN NS I.ROOT-SERVERS.NET.
. 5d23h48m47s IN NS E.ROOT-SERVERS.NET.
. 5d23h48m47s IN NS D.ROOT-SERVERS.NET.
. 5d23h48m47s IN NS A.ROOT-SERVERS.NET.
. 5d23h48m47s IN NS H.ROOT-SERVERS.NET.
. 5d23h48m47s IN NS C.ROOT-SERVERS.NET.
. 5d23h48m47s IN NS G.ROOT-SERVERS.NET.
. 5d23h48m47s IN NS F.ROOT-SERVERS.NET.
. 5d23h48m47s IN NS B.ROOT-SERVERS.NET.
. 5d23h48m47s IN NS J.ROOT-SERVERS.NET.
. 5d23h48m47s IN NS K.ROOT-SERVERS.NET.
. 5d23h48m47s IN NS L.ROOT-SERVERS.NET.
. 5d23h48m47s IN NS M.ROOT-SERVERS.NET.

;; ADDITIONAL SECTION:
I.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 192.36.148.17
E.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 192.203.230.10
D.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 128.8.10.90
A.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 198.41.0.4
H.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 128.63.2.53
C.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 192.33.4.12
G.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 192.112.36.4
F.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 192.5.5.241
B.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 128.9.0.107
J.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 198.41.0.10
K.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 193.0.14.129
L.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 198.32.64.12
M.ROOT-SERVERS.NET. 6d23h48m47s IN A 202.12.27.33

Aceasta este referinta. Ne ofera doar o "sectiune autoritativa"
nu o "sectiune de raspuns". Propriul nostru nameserver ne raporteaza
la alt nameserver. Alegeti la intamplare:

$ dig +norec +noH +noques +nostats +nocmd
prep.ai.mit.edu. @H.ROOT-SERVE
; (1 server found)
;; res options: init defnam dnsrch
;; got answer:
; flags: qr; QUERY: 1, ANSWER: 0, AUTHORITY: 3, ADDITIONAL: 3
;; AUTHORITY SECTION:
MIT.EDU. 2D IN NS BITSY.MIT.EDU.
MIT.EDU. 2D IN NS STRAWB.MIT.EDU.
MIT.EDU. 2D IN NS W20NS.MIT.EDU.

;; ADDITIONAL SECTION:
BITSY.MIT.EDU. 2D IN A 18.72.0.3
STRAWB.MIT.EDU. 2D IN A 18.71.0.151
W20NS.MIT.EDU. 2D IN A 18.70.0.160

Se refera la serverele MIT.EDU odata. Din nou, alegeti unul la intamplare:

$ dig +norec +noH +noques +nostats +nocmd prep.ai.mit.edu. @bitsy.mit.edu
; (1 server found)
;; res options: init defnam dnsrch
;; got answer:
; flags: qr ra; QUERY: 1, ANSWER: 1, AUTHORITY: 4, ADDITIONAL: 4
;; ANSWER SECTION:
prep.ai.mit.edu. 3h50m7s IN A 198.186.203.18

;; AUTHORITY SECTION:
AI.MIT.EDU. 6H IN NS FEDEX.AI.MIT.EDU.
AI.MIT.EDU. 6H IN NS LIFE.AI.MIT.EDU.
AI.MIT.EDU. 6H IN NS ALPHA-BITS.AI.MIT.EDU.
AI.MIT.EDU. 6H IN NS BEET-CHEX.AI.MIT.EDU.

;; ADDITIONAL SECTION:
FEDEX.AI.MIT.EDU. 6H IN A 192.148.252.43
LIFE.AI.MIT.EDU. 6H IN A 128.52.32.80
ALPHA-BITS.AI.MIT.EDU. 6H IN A 128.52.32.5
BEET-CHEX.AI.MIT.EDU. 6H IN A 128.52.32.22

DE data aceasta avem o "sectiune de raspuns" si un raspuns la interogarea
noastra. "Sectiunea autoritativa" contine informatii despre ce servere
sa interogam despre ai.mit.edu data viitoare. Asa ca le puteti interoga
data viitoare direct despre ce nume va intereseaza din domeniul ai.mit.edu.

Deci pornind de la "." am gasit serverele de nume pentru fiecare nivel
in numele de domeniu, prin referinte. Daca ati folosit propriul
server de nume in loc de alte servere,
nameserverul dumneavoastra a stocat, bineinteles in cache, toata
informatia pe care a gasit-o "sapand" (comanda "dig") pentru aceasta, si
nu va trebui sa cerceteze mult pentru raspunsuri, un timp.

In structura arborescenta analoga, fiecare "." este un punct
de ramificatie si fiecare parte intre "." reprezinta
numele ramurilor individuale in arbore. Unul urca pe arbore luand numele
pe care il dorim (prep.ai.mit.edu) intreband root-ul "." sau orice
server parinte dinspre root catre prep.ai.mit.edu despre care
avem informatii in cache. Odata ce limitele cache-ului
sunt atinse, rezolverul recursiv "iese" interogand serverele, obtinand
referinte (margini - edges) in nume.

Un domeniu mai putin discutat, dar la fel de important
este in-addr.arpa. Este de asemeni catalogat ca un domeniu "normal" ne
permite sa obtinem numele host-ului cand ii cunoastem adresa. Un lucru
important de retinut aici este ca adresele IP sunt scrise in
ordine inversa in domeniul in-addr.arpa. Daca aveti adresa unei masini, de
exemplu 192.148.52.43, named procedeaza ca in exemplul cu
prep.ai.mit.edu:
cauta serverele arpa. , cauta serverele in-addr.arpa, cauta serverele
192.in-addr.arpa. , cauta serverele 148.192.in-addr.arpa., cauta serverele
52.148.192.in-addr.arpa. , cauta inregistrarile necesare pentru
43.52.148.192.in-addr.arpa. Inteligent, nu? (Spuneti "da".) Reversia
numerelor poate crea confuzie.

5.2. Propriul nostru domeniu

Acum sa definim propriul nostru domeniu. Vom face domeniul linux.bogus
si vom defini masini in el. Voi folosi nume de domenii total aiurea,
astfel incat sa ne asiguram ca nu deranjam pe nimeni Acolo Afara.

Inca un lucru inainte de a incepe. Nu toate caracterele sunt permise
in numele de domenii. Suntem restrictionati la caracterele din alfabetul
englez: a-z si numere 0-9 si caracterul "-". Limitati-va la aceste
caractere. Caracterele majuscule si minuscule sunt identice pentru DNS,
deci pat.uio.no este identic cu Pat.Uio.No.

Am pornit deja aceasta parte cu o linie in named.conf:

______________________________________________________________________
zone "0.0.127.in-addr.arpa" {
type master;
file "pz/127.0.0";
};
______________________________________________________________________

Va rog sa observati lipsa lui "." la sfarsitul numelor de domeniu in acest
fisier. Acesta spune ca acum vom definit zona 0.0.127.in-addr.arpa, care
este serverul master pentru ea si care este stocat in fisierul numit
pz/127.0.0. Deja am configurat acest fisier, care arata:

______________________________________________________________________
$TTL 3D
@ IN SOA ns.linux.bogus. hostmaster.linux.bogus. (
1 ; Serial
8H ; Refresh
2H ; Retry
4W ; Expire
1D) ; Minimum TTL
NS ns.linux.bogus.
1 PTR localhost.
______________________________________________________________________

Observati "." la sfarsitul fiecarui nume de domeniu in acest fisier,
in contrast cu named.conf de mai sus. Unii prefera sa inceapa fiecare zona
cu directiva $ORIGIN, dar aceasta configurare este superflua. Originea
(din care face parte ierarhia DNS) unei fisier zona este specificata
in sectiunea "zone" din fisierul named.conf; in acest caz este
0.0.127.in-addr.arpa.

Acest "fisier zona" contine 3 "inregistrari resursa" (RR): A SOA RR. A NS
RR si un PTR RR. SOA este prescurtarea pentru Start of Authority. "@"
este notatia speciala semnificand originea, si cum coloana "domain" pentru
acest fisier indica 0.0.127.in-addr.arpa, prima linie inseamna in realitate:

0.0.127.in-addr.arpa. IN SOA ...

NS este name server RR. Nu este nici un "@" la inceputul acestei linii;
este implicit pentru ca inceputul liniei anterioare incepe cu un "@". Va
scuteste de redactat. Astfel, linia NS poate fi scrisa deasemeni:

0.0.127.in-addr.arpa. IN NS ns.linux.bogus

Aceasta spune DNS-ului ce masina este name-serverul pentru
domeniul 0.0.127.in-addr.arpa, este ns.linux.bogus. "ns" este un nume
uzitat pentru serverele de nume, dar ca si pentru serverele web care
sunt numite www.ceva numele poate fi oricare.

Si, in final, inregistrarea PTR (Domain Name Pointer - Pointerul Numelui
de Domeniu) arata ca hostul de la adresa 1 din
subnetul 0.0.127.in-addr.arpa, de exemplu 127.0.0.1 este numit localhost.

Inregistrarea SOA este preambulul tuturor fisierelor de zona, si ar trebui
sa fie exact cate una pentru fiecare fisier de zona. Aceasta descrie zona,
de unde vine (o masina numita ns.linux.bogus), cine este responsabil
pentru continutul ei (hostmaster@linux.bogus; ar trebui sa inserati adresa
dumneavoastra de e-mail aici), ce versiune a fisierului zona este (serial:1)
si alte lucruri care au de-a face cu cachingul si serverele DNS secundare.
Pentru restul campurilor (refresh, retry, expire si minimum)
folositi numerele utilizate in acest HOWTO si ar trebui sa fiti in
siguranta. Inainte de SOA apare o linie esentiala, linia $TTL 3D. Puneti
in ea toate fisierele de zona.

Acum reporniti named (cu comanda ndc restart) si folositi "dig" pentru a
examina rezultatele. -x cere o interogare inversa:

$ dig -x 127.0.0.1

; <<>> DiG 8.2 <<>> -x
;; res options: init recurs defnam dnsrch
;; got answer:
;; ->>HEADER<<- opcode: QUERY, status: NOERROR, id: 4
;; flags: qr aa rd ra; QUERY: 1, ANSWER: 1, AUTHORITY: 1, ADDITIONAL: 0
;; QUERY SECTION:
;; 1.0.0.127.in-addr.arpa, type = ANY, class = IN

;; ANSWER SECTION:
1.0.0.127.in-addr.arpa. 1D IN PTR localhost.

;; AUTHORITY SECTION:
0.0.127.in-addr.arpa. 1D IN NS ns.penguin.bv.

;; Total query time: 5 msec
;; FROM: lookfar to SERVER: default -- 127.0.0.1
;; WHEN: Sat Dec 16 01:13:48 2000
;; MSG SIZE sent: 40 rcvd: 110

Deci se descurca sa obtina localhostul din 127.0.0.1, e OK. Acum, pentru
scopul nostru principal, inserati o noua sectiune zona ("zone") in
named.conf:

______________________________________________________________________
zone "linux.bogus" {
notify no;
type master;
file "pz/linux.bogus";
};
______________________________________________________________________

Observati din nou lipsa "." din numele de domeniu din fisierul named.conf.
In fisierul zona linux.bogus vom pune niste date total aiurea.

______________________________________________________________________
;
; Zone file for linux.bogus
;
; The full zone file
;
$TTL 3D
@ IN SOA ns.linux.bogus. hostmaster.linux.bogus. (
199802151 ; serial, todays date + todays serial
8H ; refresh, seconds
2H ; retry, seconds
4W ; expire, seconds
1D ) ; minimum, seconds
;
NS ns ; Inet Address of name server
MX 10 mail.linux.bogus ; Primary Mail Exchanger
MX 20 mail.friend.bogus. ; Secondary Mail Exchanger
;
localhost A 127.0.0.1
ns A 192.168.196.2
mail A 192.168.196.4
______________________________________________________________________

Doua lucruri trebuie observate in legatura cu inregistrarea SOA:
ns.linux.bogus trebuie sa fie o masina cu inregistrare "A". Nu este in
regula sa avem o inregistrarea CNAME pentru masina mentionata in
inregistrarea SOA. Numele ei nu este obligatoriu sa fie "ns", poate
fi orice nume "legal", acceptabil, de host. Apoi, hostmaster.linux.bogus
trebuie citit ca hostmaster@linux.bogus. Acesta ar trebui sa fie un mail
alias sau un mailbox (cutie postala) unde persoanele care intretin DNS-ul
ar trebui sa citeasca frecvent mailul. Orice mail privind domeniul va fi
trimis la adresa listata aici. Numele nu e necesar
sa fie "hostmaster", paote fi adresa dumneavoastra normala
de e-mail, dar adresa de e-mail "hostmaster" ar trebui sa functioneze
la fel de bine.

Exista un tip nou "RR" in acest fisier, RR-ul "MX"-ului sau
Mail Exchanger-ului. Acesta indica sistemului de e-mail unde
sa trimita mailul adresat cuiva@linux.bogus, dupa nume
mail.linux.bogus sau mail.friend.bogus. Numerele din fata fiecarei
masini este prioritatea RR-ului MailExchangerului. RR-ul
cu cel mai mic numar (10) este unde mailul ar trebui sa fie trimis daca
este posibil. Daca acesta rateaza, mailul va fi trimis urmatorului
cu numar mai mare, un manager de e-mail secundar (mail handler),
de exemplu mail.friend.bogus, care are prioritatea 20 aici.

Restartati named cu "ndc restart". Examinati rezultatul cu "dig":

$ dig any linux.bogus +pfmin
;; res options: init recurs defnam dnsrch
;; got answer:
;; ->>HEADER<<- opcode: QUERY, status: NOERROR, id: 23499
;; QUERY: 1, ANSWER: 4, AUTHORITY: 1, ADDITIONAL: 1
;; QUERY SECTION:
;; linux.bogus, type = ANY, class = IN

;; ANSWER SECTION:
linux.bogus. 3D IN MX 10 mail.linux.bogus.linux.bogus.
linux.bogus. 3D IN MX 20 mail.friend.bogus.
linux.bogus. 3D IN NS ns.linux.bogus.
linux.bogus. 3D IN SOA ns.linux.bogus.hostmaster.linux
199802151 ; serial
8H ; refresh
2H ; retry
4W ; expiry
1D ) ; minimum

Examinand cu atentie rezultatele de mai sus, veti descoperi o hiba. Linia

linux.bogus. 3D IN MX 10 mail.linux.bogus.linux.bogus.

este total gresita. Ar trebui sa fie:

linux.bogus. 3D IN MX 10 mail.linux.bogus.

Am facut intentionat o greseala, ca sa puteti invata din ea :-). Privind
in fisierul zona, vom observa aceasta linie;

MX 10 mail.linux.bogus ; Primary Mail Exchanger

Lipseste un punct. Sau are prea multe "linux.bogus". Daca un nume de
masina nu se termina cu punct intr-un fisier zona, originea este adaugata
la sfarsitul lui, cauzand dublura linux.bogus.linux.bogus. Asa ca ori

______________________________________________________________________
MX 10 mail.linux.bogus. ; Primary Mail Exchanger
______________________________________________________________________

ori

______________________________________________________________________
MX 10 mail ; Primary Mail Exchanger
______________________________________________________________________

este corect. Prefer ultima forma, e mai putin de scris.
Sunt anumiti experti in BIND care dezaproba, si altii care aproba aceasta.
Intr-un fisier zona, domeniul ar trebui sa fie ori scris si terminat
in "." ori ne inclus deloc, caz in care ramane implicita originea.

Trebuie sa va stresez cu ideea ca in fisierul named.conf nu trebuie sa fie
semne "." dupa numele de domenii. N-aveti idee de cate ori
prea multe sau prea putine "." au pus in stare de confuzie utilizatorii.

Deci, ideea mea aici este noul fisier zona , cu cateva informatii in plus:

______________________________________________________________________
;
; Zone file for linux.bogus
;
; The full zone file
;
$TTL 3D
@ IN SOA ns.linux.bogus. hostmaster.linux.bogus. (
199802151 ; serial, todays date + todays serial
8H ; refresh, seconds
2H ; retry, seconds
4W ; expire, seconds
1D ) ; minimum, seconds
;
TXT "Linux.Bogus, your DNS consultants"
NS ns ; Inet Address of name server
NS ns.friend.bogus.
MX 10 mail ; Primary Mail Exchanger
MX 20 mail.friend.bogus. ; Secondary Mail Exchanger

localhost A 127.0.0.1

gw A 192.168.196.1
HINFO "Cisco" "IOS"
TXT "The router"

ns A 192.168.196.2
MX 10 mail
MX 20 mail.friend.bogus.
HINFO "Pentium" "Linux 2.0"
www CNAME ns

donald A 192.168.196.3
MX 10 mail
MX 20 mail.friend.bogus.
HINFO "i486" "Linux 2.0"
TXT "DEK"

mail A 192.168.196.4
MX 10 mail
MX 20 mail.friend.bogus.
HINFO "386sx" "Linux 1.2"

ftp A 192.168.196.5
MX 10 mail
MX 20 mail.friend.bogus.
HINFO "P6" "Linux 2.1.86"
______________________________________________________________________

Aici sunt cateva noi RR-uri: HINFO (Host INFOrmation) are doua parti; e un
obicei bun sa le comentati pe fiecare. Prima parte este harware-ul si
CPU-ul din respectiva masina, iar a doua parte
este software-ul sau sitemul de operare de pe masina. Masina "ns" este
un Pentium si ruleaza Linux 2.0. CNAME (Canonical NAME) este o cale de a
da fiecarei masini mai multe nume. Deci "www" este un alias pentru "ns".

Utilizarea inregistrarii CNAME este controversata. Dar e in OK sa urmati
regula potrivit careia o inregistrare MX, CNAME sau SOA nu trebuie sa nu
se refere niciodata la o inregistrare CNAME, trebuie intotdeauna sa se
refere la o inregistrare "A", deci este inadmisibil sa avem:

______________________________________________________________________
foobar CNAME www ; NO!
______________________________________________________________________

dar corect sa avem

______________________________________________________________________
foobar CNAME ns ; Yes!
______________________________________________________________________

Este de asemeni sigur sa presupunem ca un CNAME nu este un nume de
host corect pentru o adresa de e-mail: webmaster@www.linux.bogus
este o adresa de e-mail ilegala, incorecta, data de configurarea de mai sus.
Va puteti chiar astepta la cativa administratori de e-mail de Afara sa
restrictioneze aceasta regula, daca pentru
dumneavoasta functioneaza. Calea pentru a evita aceasta este sa folositi
inregistrari "A" (si poate si altele, cum ar fi reguli MX) in loc:

______________________________________________________________________
www A 192.168.196.2
______________________________________________________________________

Un numar de arch-BIND-wizards recomanda sa nu utilizati de loc
CNAME. Dar discutia legata aceasta nu face obiectul acestui HOWTO.

Dar cum vedeti, acest HOWTO si multe site-uri nu urmeaza aceasta regula.

Incarcati noua baza de date cu "ndc reload" ceea ce il obliga
pe named sa-si reciteasca fisierele.

$ dig linux.bogus axfr

; <<>> DiG 8.2 <<>> linux.bogus axfr
$ORIGIN linux.bogus.
@ 3D IN SOA ns hostmaster (
199802151 ; serial
8H ; refresh
2H ; retry
4W ; expiry
1D ) ; minimum

3D IN NS ns
3D IN NS ns.friend.bogus.
3D IN MX 10 mail
3D IN MX 20 mail.friend.bogus.
3D IN TXT "Linux.Bogus, your DNS consultants"
gw 3D IN TXT "The router"
3D IN HINFO "Cisco" "IOS"
3D IN A 192.168.196.1
localhost 3D IN A 127.0.0.1
mail 3D IN HINFO "386sx" "Linux 1.2"
3D IN MX 10 mail
3D IN MX 20 mail.friend.bogus.
3D IN A 192.168.196.4
www 3D IN CNAME ns
donald 3D IN TXT "DEK"
3D IN HINFO "i486" "Linux 2.0"
3D IN MX 10 mail
3D IN MX 20 mail.friend.bogus.
3D IN A 192.168.196.3
ns 3D IN HINFO "Pentium" "Linux 2.0"
3D IN MX 10 mail
3D IN MX 20 mail.friend.bogus.
3D IN A 192.168.196.2
ftp 3D IN HINFO "P6" "Linux 2.1.86"
3D IN MX 10 mail
3D IN MX 20 mail.friend.bogus.
3D IN A 192.168.196.5
@ 3D IN SOA ns hostmaster (
199802151 ; serial
8H ; refresh
2H ; retry
4W ; expiry
1D ) ; minimum

;; Received 29 answers (29 records).
;; FROM: lookfar to SERVER: 127.0.0.1
;; WHEN: Sat Dec 16 01:35:05 2000

Asta e bine. Si observati ca arata chiar ca fisierul zona. Sa verificam ce
spune doar pentru www:

$ dig www.linux.bogus +pfmin
;; res options: init recurs defnam dnsrch
;; got answer:
;; ->>HEADER<<- opcode: QUERY, status: NOERROR, id: 27345
;; QUERY: 1, ANSWER: 2, AUTHORITY: 2, ADDITIONAL: 1
;; QUERY SECTION:
;; www.linux.bogus, type = A, class = IN

;; ANSWER SECTION:
www.linux.bogus. 3D IN CNAME ns.linux.bogus.
ns.linux.bogus. 3D IN A 192.168.196.2

Cu alte cuvinte, numele real al lui www.linux.bogus este ns.linux.bogus,
si va da si cateva informatii despre "ns" de asemeni, suficient pentru a
va conecta la el daca cere un program.

Acum suntem la jumatatea drumului.

5.3. Zona reverse

Acum programele pot converti numele din linux.bogus in adrese la care se
conecteaza. Dar de asemeni este ceruta o zona reverse, una care sa
faca DNS-ul capabil sa converteasca adresele in nume. Acest nume
este folosit de o multime de servere de diverse tipuri (FTP, WWW, IRC si
altele) pentru a decide daca vor comunica cu dumneavoastra sau nu, si daca
da, ce prioritate vi se va acorda. Pentru acces deplin la toate serviciile
Internet , o zona reverse este necesara.

Puneti aceasta in named.conf:

______________________________________________________________________
zone "196.168.192.in-addr.arpa" {
notify no;
type master;
file "pz/192.168.196";
};
______________________________________________________________________

Este exact acelasi lucru ca si cu 0.0.127.in-addr.arpa si continuturile
sunt similare:

______________________________________________________________________
$TTL 3D
@ IN SOA ns.linux.bogus. hostmaster.linux.bogus. (
199802151 ; Serial, todays date + todays serial
8H ; Refresh
2H ; Retry
4W ; Expire
1D) ; Minimum TTL
NS ns.linux.bogus.

1 PTR gw.linux.bogus.
2 PTR ns.linux.bogus.
3 PTR donald.linux.bogus.
4 PTR mail.linux.bogus.
5 PTR ftp.linux.bogus.
______________________________________________________________________

Acum restartati named-ul cu "ndc restart" si examinati rezultatele cu "dig":

______________________________________________________________________
$ dig -x 192.168.196.4 +pfmin
;; res options: init recurs defnam dnsrch
;; got answer:
;; ->>HEADER<<- opcode: QUERY, status: NOERROR, id: 8764
;; QUERY: 1, ANSWER: 1, AUTHORITY: 1, ADDITIONAL: 1
;; QUERY SECTION:
;; 4.196.168.192.in-addr.arpa, type = ANY, class = IN

;; ANSWER SECTION:
4.196.168.192.in-addr.arpa. 3D IN PTR mail.linux.bogus.
______________________________________________________________________

deci arata OK, executati "dig" pentru toata configuratia pentru a o examina:

______________________________________________________________________
dig -x 192.168.196 AXFR

; <<>> DiG 8.2 <<>> -x AXFR
$ORIGIN 196.168.192.in-addr.arpa.
@ 3D IN SOA ns.linux.bogus. hostmaster.linux.bogus. (
199802151 ; serial
8H ; refresh
2H ; retry
4W ; expiry
1D ) ; minimum

3D IN NS ns.linux.bogus.
4 3D IN PTR mail.linux.bogus.
2 3D IN PTR ns.linux.bogus.
5 3D IN PTR ftp.linux.bogus.
3 3D IN PTR donald.linux.bogus.
1 3D IN PTR gw.linux.bogus.
@ 3D IN SOA ns.linux.bogus. hostmaster.linux.bogus. (
199802151 ; serial
8H ; refresh
2H ; retry
4W ; expiry
1D ) ; minimum

;; Received 8 answers (8 records).
;; FROM: lookfar to SERVER: 127.0.0.1
;; WHEN: Sat Dec 16 01:44:03 2000
____________________________________________________________________

Arata bine! Daca output-ul dumneavoastra nu arata la fel, cautati eroarea
in mesajele din syslog. Am explicat cum sa faceti aceasta in prima
sectiune la paragraful "Pornirea lui named".

5.4. Cuvinte de atentionare.

Trebuie sa adaug niste lucruri aici. Numerele IP utilizate in exemplele de
mai sus sunt luate din blocul "retelelor private", ele nu sunt permise a
se utiliza in Internet, deci sunt potrivite a fi utilizate intr-un exemplu
ca acest HOWTO. Al doilea lucru este numarul de notificare:linia. Acesta
ii spune lui named sa nu notifice serverele secundare (slave)
cand a suferit o actualizare la unul dintre fisierele sale "zone". In BIND 8
named poate notifica celelalte servere listate in inregistrarile NS in
fisierul "zone" cand o zona este actualizata. Aceasta situatie
este avantajoasa in mod normal. Dar pentru experimente private
cu zone, aceasta optiune ar trebui sa fie dezactivata - nu vrem sa
poluam Internetul cu experimentele noastre, nu?

Si, bineinteles, acest domeniu este total aiurea si la fel
sunt toate adresele din el. Pentru un exemplu real vedeti urmatoarea
sectiune principala.

5.5. De ce nu functioneaza interogarile inverse (reverse lookups).

Sunt cateva "chestii" care in mod normal sunt evitate la interogarile
de nume vazute adesea la configurarea zonelor inverse. Inainte
de a trece mai departe, trebuie ca pe masinile dumneavoastra, interogarile
inverse sa fie functionale pe propriul nameserver. Daca nu functioneaza,
reveniti si puneti totul la punct inainte de a continua.

Voi discuta doua situatii de nefunctionare a interogarilor
inverse, asa cum sunt vazute din afara retelei dumneavoastra.

5.5.1 Zona inversa nu este investita.

Cand cereti unui provider o plaja de adrese si un nume de domeniu,
numele de domeniu este in mod normal investit. Investirea este "eticheta"
pe care NS (Name Server) o inregistreaza si care va ajuta sa treceti de la
un nameserver la altul, asa cum am explicat in "teoria seaca" de mai
sus. Ati citit aceasta, nu-i asa? Daca zona inversa nu functioneaza,
reveniti si cititi-o. Acum.

Zona inversa trebuie de asemeni investita. Daca aveti clasa 192.168.196 de
la provider cu domeniul linux.bogus, ei trebuie sa insereze inregistrarile
NS atat pentru zona directa (forward) cat si pentru cea inversa. Daca
urmati lantul de la in-addr.arpa in sus pana la reteaua dvs, probabil
gasiti o ruptura in acest lant, cel mai probabil la providerul dvs. Gasind
ruptura din lant, contactati providerul si cereti-i sa corecteze eroarea.

5.5.2. Aveti un subnet fara clase.

Acesta este oarecum un subiect avansat, dar subneturile fara clase sunt
ceva comun in ziua de azi si probabil ca aveti unul daca sunteti intr-o
firma mica.

Un subnet fara clase este ceea ce tine Internetul in picioare in
zilele noastre. Cu cativa ani in urma au fost discutii intense cu privire
la limitarile adreselor IP. Tipii de la IETF (Internet Engineering
Task Force - ei mentin Internetul in stare de functionare) si-au stors
creierii si au rezolvat problema. Cu un pret. Pretul este ca veti
obtine mai putin de un subnet de clasa "C" si unele lucruri s-ar putea
sa crape. Va rog consultati ASK MR DNS la:
<http://www.acmebw.com/askmrdns/00007.htm> pentru o buna explicatie
cu privire la aceste lucruri, si cum sa va descurcati.

Ati citit-o? Eu nu o voi explica, asa ca, va rog cititi-o!

Prima parte a acestei probleme este ca ISP-ul dvs. trebuie
sa inteleaga tehnica descrisa de Mr. DNS. Nu toti ISP-stii mici au habar
de aceasta problema. Daca asa sta treaba, va trebui sa le explicati
problema si sa si insistati. Asigurati-va ca ati inteles-o dvs. intai. :-)

Ei vor configura atunci o zona inversa foarte draguta pe serverul lor,
pe care o puteti examina spre corectitudine cu "dig".

A doua si ultima parte a problemei este ca trebuie sa intelegeti
tehnica. Daca nu sunteti sigur, reveniti si recititi-o. Atunci puteti sa
va configurati propria zona inversa fara clase, asa cum este descrisa
de Mr. DNS.

Mai e o capcana care pandeste aici. Rezolverele vechi nu vor fi capabile
sa urmeze "fenta" cu CNAME in lantul de rezolvare si vor esua in
incercarea de a rezolva invers masina dvs. Rezultatul poate fi acela
ca serverul ii aloca o clasa de acces incorecta,
interzicerea accesului sau ceva de genul aceasta. Daca va impotmoliti
intr-un asemena serviciu, singura solutie (despre care am cunostinta) este
pentru ISP sa insereze inregistrarea dvs. PTR direct in fisierul zonei
fara clase in loc de inregistrare CNAME.

Alte ISP-uri ofera alte cai de a rezolva aceasta problema, cum ar fi
formularele bazate pe Web care va permit sa va introduceti maparile inverse.

5.6. Servere slave (sclav)

Odata ce v-ati setat corect zonele pe serverele master, trebuie sa
configurati macar un server slave ("sclav"). Serverele slave sunt necesare
pentru a asigura robustetea serviciilor. Daca serverul master a picat,
oamenii de pe internet vor putea totusi primit date despre doemeniu de
la serverul slave. Un server slave ar trebui sa fie cat mai indepartat
de dvs posibil si sa imparta cu serverul master cat mai
putine din resursele de alimentare cu energie, LAN, ISP, oras, tara.
Daca toate aceste lucruri sunt diferite de ale serverului master, aveti un
bun server slave.

Un server slave este pur si simplu un nameserver care copie fisierele zone
de la master. Il configurati astfel:

______________________________________________________________________
zone "linux.bogus" {
type slave;
file "sz/linux.bogus";
masters { 192.168.196.2; };
};
______________________________________________________________________

Un mecanism numit trasfer de zone este folosit pentru a copia datele.
Transferul de zone este controlat de inregistrarea SOA:

______________________________________________________________________
@ IN SOA ns.linux.bogus. hostmaster.linux.bogus. (
199802151 ; serial, todays date + todays serial
8H ; refresh, seconds
2H ; retry, seconds
4W ; expire, seconds
1D ) ; minimum, seconds
______________________________________________________________________

O zona este transferata doar daca numarul serial al masterului este mai
mare decat al slave-ului. Dupa fiecare interval de refresh, slave-ul
va verifica daca masterul a fost actualizat.
Daca verificarea esueaza (pentru ca masterul nu este disponibil)
va reincerca verificarea. Daca va continua sa esueze atat timp cat dureaza
intervalul de expirare, slave-ul va sterge zona din propriul sistem de
fisiere si nu va mai actiona ca server pentru acea zona.

6. Optiuni fundamentale de securitate.

de Jamie Norrish

Seterea optiunilor de configurare pentru a reduce posibilitatea aparitiei
problemelor

Sunt cativa pasi simpli pe care ii puteti parcurge si care va vor asigura
un server mai sigur si totodata ii vor reduce incarcarea. Materialul
prezentat aici nu este mai mult decat un puct de plecare. Daca va preocupa
securitatea (si ar trebui sa va preocupe), va rog sa consultati si
alte resurse de pe Internet (vedeti "ultimul capitol").

Urmatoarele directive de configurare apar in named.conf.
Daca o directiva apare in sectiunea "options" din fisier, se
aplica tuturor zonelor listate in acel fisier. Daca apare in optiunile
unei zone, se aplica numai acelei zone. On optiune dintr-o
zona suprascrie, anuleaza o inregistrare din zona "options".

6.1. Restrictionarea trasferului pe zone.

Pentru ca serverele slave sa fie capabile sa raspunda interogarilor spre
domeniul dvs. trebuie sa fie capabile sa transfere informatia zona de la
serverul primar. In foarte putine cazuri e nevoie de aceasta. De
aceea, restrictionati transferurile pe zona, folosind optiunea
"allow-trasfer". Presupunand ca 194.168.1.4 este adresa IP a lui
ns.friend.bogus, si adaugandu-va in scop de depanare:

______________________________________________________________________
zone "linux.bogus" {
allow-transfer { 192.168.1.4; localhost; };
};
______________________________________________________________________

Restrictionand transferul pe zone, va asigurati ca singura
informatie disponibila utilizatorilor este cea pe care acestia o cer
direct = nimeni nu poate cere, interoga toate detaliile configurarii dvs.

6.2. Protectia impotriva spoofing-ului.

In primul rand, dezactivati orice interogari pentru domenii care nu va
apartin, cu exceptia masinii dvs. interne/locale. Aceasta nu
doar preintampina utilizarea frauduloasa a serverului dvs. DNS, dar reduce
si utilizarea ne-necesara a acestuia.

______________________________________________________________________
options {
allow-query { 192.168.196.0/24; localhost; };
};

zone "linux.bogus" {
allow-query { any; };
};

zone "196.168.192.in-addr.arpa" {
allow-query { any; };
};
______________________________________________________________________

Mai departe, dezactivati interogarile recursive cu exceptia celor de
la masinile locale/interne. Aceasta reduce riscul atacurilor
prin "otravirea" cache-ului, cand date false alimenteaza serverul.

______________________________________________________________________
options {
allow-recursion { 192.168.196.0/24; localhost; };
};
______________________________________________________________________

6.3. Rularea lui named ca non-root.

Este o idee buna sa rulati named ca utilizator altul decat root, asa incat
daca acesta este compromis, privilegiile castigate de catre cracker
sa fie cat mai limitate. Intai trebuie sa creati un grup si un
utilizator sub care named sa ruleze, si apoi sa modificati scriptul pe
care il folositi pentru a porni named. Transferati noul grup si utilizator
catre named folosind flagurile -d si -u.

De exemplu, in Debian GNU/Linux 2.2 ati putea modifica scriptul /etc/init.d/bind
pentru a contine urmatoarea linie (unde userul si grupul "named" au fost
deja create):

______________________________________________________________________
start-stop-daemon --start --quiet --exec /usr/sbin/named -- -u named -g named
______________________________________________________________________

La fel se procedeaza si cu RedHat si cu celelalte distributii. Dave Lugo a
descris un setup dual chroot
<http://www.etherboy.com/dns/chrootdns.html> care s-ar putea
sa fie interesant de citit.

7. Un exemplu real de domeniu.

Unde vom lista fisiere reale de zona.

Utilizatorii mi-au sugerat sa includ un exemplu real de domeniu, ca si
unul tutorial, de instructaj.

Folosesc acest exemplu cu permisiunea lui David Bullock de la LAND-5.
Aceste fisiere dateaza din 24 septembrie 1996, si au fost editate pentru a
se conforma restrictiilor BIND 8 si folosesc extensii scrise
de mine. Deci, ceea ce vedeti aici s-ar putea sa difere de ceea
ce ati putea afla interogand LAND-5 acum.

7.1. /etc/named.conf (sau /var/named/named.conf)

Aici gasim zona master pentru cele doua zone inverse necesare: reteaua
127.0.0 si subreteaua (subnetul) de la LAND-5 206.6.177 ca linie primara
pentru zona de forward a LAND-5 land-5.com. Observati ca in loc ca toate
fisierele sa fie adunate nu in directorul "pz" asa cum am facut in acest
HOWTO, le pune intr-un director numit "zone".

______________________________________________________________________
// Boot file for LAND-5 name server

options {
directory "/var/named";
};

zone "." {
type hint;
file "root.hints";
};

zone "0.0.127.in-addr.arpa" {
type master;
file "zone/127.0.0";
};

zone "land-5.com" {
type master;
file "zone/land-5.com";
};

zone "177.6.206.in-addr.arpa" {
type master;
file "zone/206.6.177";
};
______________________________________________________________________

Daca puneti aceasta in fisierul dvs. named.conf spre a va juca, VA ROG
puneti "notify no: " in sectiunea zone, pentru cele doua zone land-5,
spre a evita incidentele.

7.2. /var/named/root.hints

Tineti minte ca acest fisier este dinamic, iar cel listat aici este
vechi. Mai bine folositi unul produs cu "dig" asa cum am
explicat mai devreme:

______________________________________________________________________
; <<>> DiG 8.1 <<>> @A.ROOT-SERVERS.NET.
; (1 server found)
;; res options: init recurs defnam dnsrch
;; got answer:
;; ->>HEADER<<- opcode: QUERY, status: NOERROR, id: 10
;; flags: qr aa rd; QUERY: 1, ANSWER: 13, AUTHORITY: 0, ADDITIONAL: 13
;; QUERY SECTION:
;; ., type = NS, class = IN

;; ANSWER SECTION:
. 6D IN NS G.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS J.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS K.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS L.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS M.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS A.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS H.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS B.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS C.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS D.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS E.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS I.ROOT-SERVERS.NET.
. 6D IN NS F.ROOT-SERVERS.NET.

;; ADDITIONAL SECTION:
G.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 192.112.36.4
J.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 198.41.0.10
K.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 193.0.14.129
L.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 198.32.64.12
M.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 202.12.27.33
A.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 198.41.0.4
H.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 128.63.2.53
B.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 128.9.0.107
C.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 192.33.4.12
D.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 128.8.10.90
E.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 192.203.230.10
I.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 192.36.148.17
F.ROOT-SERVERS.NET. 5w6d16h IN A 192.5.5.241

;; Total query time: 215 msec
;; FROM: roke.uio.no to SERVER: A.ROOT-SERVERS.NET. 198.41.0.4
;; WHEN: Sun Feb 15 01:22:51 1998
;; MSG SIZE sent: 17 rcvd: 436
______________________________________________________________________

7.3. /var/named/zone/127.0.0

Doar bazele, inregistrarea SOA obligatorie, si o inregistrare
care mapeaza 127.0.0.1 catre localhost. Ambele sunt necesare. Nimic mai
mult nu ar trebui sa fie in acest fisier. Nu vor
trebui niciodata updatate, decat daca nameserver-ul sau adresa hostmaster
a dvs se modifica.

______________________________________________________________________
@ IN SOA land-5.com. root.land-5.com. (
199609203 ; Serial
28800 ; Refresh
7200 ; Retry
604800 ; Expire
86400) ; Minimum TTL
NS land-5.com.

1 PTR localhost.
______________________________________________________________________

Daca veti cauta intr-o instalare BIND aleatorie, veti observa probabil
ca linia $TTL lipseste. Nu a fost folosita inainte si doar versiunea 8.2
BIND avertizeaza asupra lipsei acesteia. Va recomand sa puneti linia $TTL
in fisierele zona cand observati ca lipseste.

7.4. /var/named/zone/land-5.com

Aici observam inregistrarea SOA obligatorie, inregistrarea
NS necesara. Putem vedea ca are un nameserver secundar la ns2.psi.net. Asa
ar trebui sa fie, intotdeauna sa fie un al doilea nameserver
in afara retelei, ca backup. Observam ca exista un host master numit
land-5 care se ocupa de multiplele servicii Internet, si ca acesta
este inregistrat cu CNAME ( o alternativa este utilizarea inregistrarii A).

Asa cum vedem din inregistrarea SOA, fisierul zona incepe cu land-5.com,
persoana de contact este root@land-5.com. hostmaster este o alta
adresa folosita adesea pentru persoana de contact. Numarul serial este
obisnuitul format yyyymmdd cu numarul serial de astazi adaugat. Aceasta
este probabil a sasea versiune a fisierului zona, din 20
septembrie 1996. Tineti minte ca numarul serial trebuie sa creasca
monoton, aici este un singur digit pentru numarul serial de astazi, dupa 9
editari va trebui sa astepam pana maine inainte
de a edita din nou fisierul. Ganditi-ba la posibilitatea de a folosi 2
digiti.

______________________________________________________________________
@ IN SOA land-5.com. root.land-5.com. (
199609206 ; serial, todays date + todays serial
8H ; refresh, seconds
2H ; retry, seconds
4W ; expire, seconds
1D ) ; minimum, seconds
NS land-5.com.
NS ns2.psi.net.
MX 10 land-5.com. ; Primary Mail Exchanger
TXT "LAND-5 Corporation"

localhost A 127.0.0.1

router A 206.6.177.1

land-5.com. A 206.6.177.2
ns A 206.6.177.3
www A 207.159.141.192

ftp CNAME land-5.com.
mail CNAME land-5.com.
news CNAME land-5.com.

funn A 206.6.177.2

;
; Workstations
;
ws-177200 A 206.6.177.200
MX 10 land-5.com. ; Primary Mail Host
ws-177201 A 206.6.177.201
MX 10 land-5.com. ; Primary Mail Host
ws-177202 A 206.6.177.202
MX 10 land-5.com. ; Primary Mail Host
ws-177203 A 206.6.177.203
MX 10 land-5.com. ; Primary Mail Host
ws-177204 A 206.6.177.204
MX 10 land-5.com. ; Primary Mail Host
ws-177205 A 206.6.177.205
MX 10 land-5.com. ; Primary Mail Host
; {Many repetitive definitions deleted - SNIP}
ws-177250 A 206.6.177.250
MX 10 land-5.com. ; Primary Mail Host
ws-177251 A 206.6.177.251
MX 10 land-5.com. ; Primary Mail Host
ws-177252 A 206.6.177.252
MX 10 land-5.com. ; Primary Mail Host
ws-177253 A 206.6.177.253
MX 10 land-5.com. ; Primary Mail Host
ws-177254 A 206.6.177.254
MX 10 land-5.com. ; Primary Mail Host
______________________________________________________________________

Daca veti examina nameserverul lui land-5, veti observa ca numele
hosturilor sunt exprimate in forma ws_number. De la ultimele versiuni de
BIND4 ,named a inceput sa intareasca restrictiile in legatura
cu caracterele ce pot fi folosite in numele hosturilor. Asa ca aceasta
nu functioneaza sub BIND8, asa ca am inlocuit caracterul "-" (liniuta)
cu caracterul "_" pentru a fi folosit in acest HOWTO.

Un alt lucru de remarcat este ca statiile de lucru nu au nume individuale,
ci mai curand un prefix urmat de doua din ultimile parti ale
IP-ului. Folosirea unei astfel de conventii poate simplifica
intretinerea semnificativ, dar poate fi un pic impersonala si,
in fapt, o sursa de iritare printre clientii dumneavoastra.

De asemeni, observam ca funn.land-5.com este un alias
pentru land-5.com, dar folosind inregistrarea A nu CNAME. Aceasta este o
buna politica, asa cum am spus si mai devreme.

7.5. /var/named/zone/206.6.177

Voi face comentariile dupa acest fisier:

______________________________________________________________________
@ IN SOA land-5.com. root.land-5.com. (
199609206 ; Serial
28800 ; Refresh
7200 ; Retry
604800 ; Expire
86400) ; Minimum TTL
NS land-5.com.
NS ns2.psi.net.
;
; Servers
;
1 PTR router.land-5.com.
2 PTR land-5.com.
2 PTR funn.land-5.com.
;
; Workstations
;
200 PTR ws-177200.land-5.com.
201 PTR ws-177201.land-5.com.
202 PTR ws-177202.land-5.com.
203 PTR ws-177203.land-5.com.
204 PTR ws-177204.land-5.com.
205 PTR ws-177205.land-5.com.
; {Many repetitive definitions deleted - SNIP}
250 PTR ws-177250.land-5.com.
251 PTR ws-177251.land-5.com.
252 PTR ws-177252.land-5.com.
253 PTR ws-177253.land-5.com.
254 PTR ws-177254.land-5.com.
______________________________________________________________________

Zona inversa este partea de configurare care da dureri de cap. Este
folosita pentru a identifica numele de host daca aveti IP-ul
unei masini. Exemplu: sunteti un server IRC si acceptati conexiuni de la
clientii IRC. Oricum, sunteti un server norvegian si acceptati
doar conexiuni de la clientii din Norvegia si celelalte tari scandinave.
Cand primiti o conexiune de la un client, biblioteca C e capabila sa
va spune IP-ul masinii client, pentru ca numarul IP este continut in toate
pachetele care traverseaza reteaua. Acum puteti invoca o functie
numita gethostbyaddr care cauta numele unui host avand data adresa IP.
Gethostbyaddr va interoga un server DNS, care va traversa reteaua
de servere DNS cautand masina respectiva. Sa presupunem ca conexiunea client
este de la ws-177200.land-5.com. Numarul IP pe care biblioteca C il
livreaza catre serverul IRC este 206.6.177.200. Pentru a afla numele
acelei masini trebuie sa gasim 200.177.6.206.in-addr.arpa. Serverul DNS va
trebui intai sa gaseasca serverele arpa. , apoi in-addr.arpa. ,
urmand calea inversa spre 206, apoi 6, in final gasind serverul pentru
177.6.206.in-addr.arpa la LAND-5. De unde va lua raspunsul final, cum ca
pentru 200.177.6.206.in-addr.arpa avem o inregistrare "PTR
ws-177200.land-5.com" insemnand ca numele care insoteste 206.6.177.200
este ws-177200.land-5.com.

Inapoi la exemplul cu serverele IRC. Serverul IRC accepta doar conexiuni
din tari scandinave, de exemplu: *.no, *.se, *.dk, numele
ws-177200.land-5.com e clar ca nu indeplineste aceasta conditie si
serverul ii va respinge conexiunea. Daca nu a fost
mapare inversa a lui 206.2.177.200 prin zona in-addr.arpa serverul nu va
fi capabil sa gaseasca numele deloc si nici sa compare 206.2.177.200
cu *.no, *.se and *.dk, asa ca acestea nu se vor potrivi nicicum.

Unii va vor spune ca maparea inversa nu este importanta pentru servere sau
nu este importanta deloc. Nu este asa: multe servere FTP, news, IRC
si unele servere WWW (web) nu vor accepta conexiuni de la masini ale caror
nume nu le pot afla. Deci maparea inversa este de fapt obligatorie
si necesara.

8. Intretinere.

Tineti-l in viata.

Exista o sarcina de intretinere cand aveti de-a face cu named-uri, alta
decat a le mentine ruland. Aceea de a mentine fisierul
root.hints actualizat, la zi. Cea mai usoara cale este cu "dig". Prima
data rulati "dig" fara nici un argument, si veti obtine datele din
"root.hints" conform propriului nameserver. Apoi interogati unul
dintre rootservere listate cu "dig @rootserver". Veti observa ca
rezultatul seamana foarte bine cu un
fisier "root.hints". Salvati-l intr-un fisier (dig
@e.root-servers.net . ns >root.hints.new) si inlocuiti vechiul
root.hints cu el.

Nu uitati sa restartati named dupa inlocuirea fisierului cache.

Al Longyear mi-a trimis acest script care rulat, poate actualiza automat
fisierul root.hints. Instalati-l intr-o intrare crontab pentru a
fi rulat odata pe luna si puteti uita de el. Scriptul presupune ca
va merge serviciul de mail si ca este definita adresa de hostmaster.
Puteti sa il modificati pentru a se potrivi configuratiei dvs.

______________________________________________________________________
#!/bin/sh
#
# Update the nameserver cache information file once per month.
# This is run automatically by a cron entry.
#
# Original by Al Longyear
# Updated for BIND 8 by Nicolai Langfeldt
# Miscelanious error-conditions reported by David A. Ranch
# Ping test suggested by Martin Foster
# named up-test suggested by Erik Bryer.
#
(
echo "To: hostmaster <hostmaster>"
echo "From: system <root>"

# Is named up? Check the status of named.
case 'ndc status 2>&1 in
*'cannot connect to command channel'*)
echo "named is DOWN. root.hints was NOT updated"
echo
exit 0
;;
esac
PATH=/sbin:/usr/sbin:/bin:/usr/bin:
export PATH
# NOTE: /var/named must be writable only by trusted users or this script
# will cause root compromise/denial of service opportunities.
cd /var/named 2>/dev/null || {
echo "Subject: Cannot cd to /var/named, error $?"
echo
echo "The subject says it all"
exit 1
}

# Are we online? Ping a server at your ISP
case 'ping -qnc 1 some.machine.net 2>&1' in
*'100% packet loss'*)
echo "Subject: root.hints NOT updated. The network is DOWN."
echo
echo "The subject says it all"
exit 1
;;
esac

dig @e.root-servers.net . ns >root.hints.new 2> errors

case 'cat root.hints.new' in
*NOERROR*)
# It worked
:;;
*)
echo "Subject: The root.hints file update has FAILED."
echo
echo "The root.hints update has failed"
echo "This is the dig output reported:"
echo
cat root.hints.new errors
exit 1
;;
esac

echo "Subject: The root.hints file has been updated"
echo
echo "The root.hints file has been updated to contain the following
information:"
echo
cat root.hints.new

chown root.root root.hints.new
chmod 444 root.hints.new
rm -f root.hints.old errors
mv root.hints root.hints.old
mv root.hints.new root.hints
ndc restart
echo
echo "The nameserver has been restarted to ensure that the update is complete"
echo "The previous root.hints file is now called
/var/named/root.hints.old."
) 2>&1 | /usr/lib/sendmail -t
exit 0
______________________________________________________________________

Unii dintre dvs v-ati prins ca fisierul root.hints este disponibil
prin ftp din Internic. Va rog nu folositi ftp
pentru a actualiza root.hints, metoda de mai sus este mult mai prietenoasa
pentru net si Internic.

9. Conversia de la versiunea 4 la versiunea 8.

Aceasta a fost la inceput o sectiune despre folosirea lui BIND 8 scrisa de
David E. Smith (dave@bureau42.ml.org). Am editat cate ceva pentru a
se potrivi noului nume al sectiunii.

Nu sunt prea multe de spus. Cu exceptia inlocuirii fisierului named.boot
cu named.conf, restul este identic. Iar BIND 8 vine cu un script PERL care
converteste totul de la vechiul la noul format. Exemplu de fisier
named.boot (vechiul stil) pentru caching nameserver:

______________________________________________________________________
directory /var/named
cache . root.hints
primary 0.0.127.IN-ADDR.ARPA 127.0.0.zone
primary localhost localhost.zone
______________________________________________________________________

In linia de comanda, in directorul bind8/src/bin/named (aceasta presupune
ca aveti sursele distributiei). Daca aveti pachetul binar, scriptul e prin
preajma... Dati comanda :

______________________________________________________________________
./named-bootconf.pl < named.boot > named.conf
______________________________________________________________________

care va crea named.conf:

______________________________________________________________________
// generated by named-bootconf.pl

options {
directory "/var/named";
};

zone "." {
type hint;
file "root.hints";
};

zone "0.0.127.IN-ADDR.ARPA" {
type master;
file "127.0.0.zone";
};

zone "localhost" {
type master;
file "localhost.zone";
};
______________________________________________________________________

Functioneaza pentru orice intra intr-un fisier named.boot, desi nu
adauga toate imbunatatirile si optiunile de configuratie pe care
le permite BIND8. Aici este un named.conf care face aceleasi
lucruri, dar ceva mai eficient:

______________________________________________________________________
// This is a configuration file for named (from BIND 8.1 or later).
// It would normally be installed as /etc/named.conf.
// The only change made from the tock' named.conf (aside from this
// comment :) is that the directory line was uncommented, since I
// already had the zone files in /var/named.

options {
directory "/var/named";
datasize 20M;
};

zone "localhost" IN {
type master;
file "localhost.zone";
};

zone "0.0.127.in-addr.arpa" IN {
type master;
file "127.0.0.zone";
};

zone "." IN {
type hint;
file "root.hints";
};
______________________________________________________________________

In directorul bind8/src/bin/named/test din distributia BIND 8
gasiti aceasta si copii ale fisierelor zona, pe care multi utilizatori
le pot instala si folosi ca atare. Formatele pentru fisierele root.hints
si fisierele zone sunt identice, ca si comenzile pentru actualizarea lor.

10 Intrebari si raspunsuri.

Va rog sa cititi aceasta sectiune inainte de a imi trimite e-mail.

1. named-ul meu "vrea" un fisier named.boot

Cititi un HOWTO gresit.Vedeti vechea versiune a acestui HOWTO, care
studiaza BIND4 la <http://www.math.uio.no/~janl/DNS/>

2. Cum folosesc DNS-ul din interiorul unui firewall ?

Indicatie: forward-only . Sau puteti folosi

___________________________________________________________________
query-source port 53;

___________________________________________________________________

in sectiunea "options" a lui named.conf.

3. Cum fac DNS-ul sa se "plimbe" prin adresele disponibile, pentru
un serviciu, sa zicem www.busy.site, pentru a obtine un efect de
egalizare a incarcarii (loadbalancing), sau similar?

Faceti cateva inregistrari "A" pentru www.busy,site si folositi BIND
4.9.3 sau mai nou. Atunci, BIND va functiona ca perpetuum-mobile in
cautare de raspunsuri. Nu va functiona cu versiuni mai vechi de BIND.

4. Vreau sa configurez un DNS intr-un Intranet (inchis). Cum fac?

Lasati fisierul root.hints si ocupati-va numai de fisierele zone.
Asta inseamna de asemeni ca nu trebuie sa actualizati fiserul .hint
tot timpul

5. Cum configurez un server secundar (slave) ?

Daca serverul primar/master are adresa 127.0.0.1, puneti o linie ca
aceasta in named.conf-ul de la serverul secundar:

___________________________________________________________________
zone "linux.bogus" {
type slave;
file "sz/linux.bogus";
masters { 127.0.0.1; };
};

___________________________________________________________________

Puteti lista si alte servere master de unde pot fi copiate zonele,
separate de punct si virgula ";"

6. Vreau sa rulez BIND cand sunt deconectat de la Internet.

Sunt patru chestiuni privind aceasta problema:

- Specific lui BIND 8, Adam L Rice mi-a trimis acest e-mail despre cum
sa rulezi DNS fara dureri de cap pe o masina dialup:

Am descoperit in noile versiuni ca acest fisier [<em/shuffeling files,
-ed/] nu mai este necesar. Exista o directiva "forward" pe linga
"forwarderi", directiva care controleaza cum aceastia sunt
utilizati. Setarea implicita este "forward first", care interogheaza intai
fiecare dintre "forwarderi", apoi incearca abordarea normala
daca prima varianta esueaza. Aceasta face ca functia gethostbyname() sa se
comporte familiar, luand un timp foarte lung cand legatura
nu functioneaza. Dar daca "forward only" este setat, BIND renunta cand
nu primeste un raspuns de la forwarderi iar gethostbyname() raspunde
imediat.

In cazul meu, am adaugat liniile:

forward only;
forwarders { 193.133.58.5; };

in sectiunea options { } din fisierul meu named.conf. Functioneaza
foarte frumos, singurul dezavantaj este ca reduce o incredibil
de sofisticata masinarie software care este DNS la statutul de cache
chior. As fi preferat sa pot rula un cache simplu in loc, dar nu exita asa
ceva care sa inlocuiasca DNS pentru Linux.

- Am receptionat acest mail de la Ian Clark <ic@deakin.edu.au> unde
el explica modul in care face aceasta:

Rulez named pe masina mea "masquerade" (cu mascaradare). Am doua fisiere
root.hints, unul numita root.hints.real care contine numele reale ale
root-serverelor si celalalt numit root.hints.fake care contine...

----
; root.hints.fake
; this file contains no information
----

cand inchid conexiunea (dialup), copii root.hints.fake peste root.hints si
restartez named.
Cand pornesc conexiunea, copii root.hints.real peste root.hints
si restartez named. Asta o fac din ip-up si ip-down. Prima data cand fac o
interogare offline pe un nume de domeniu, named nu are detalii de oferit
si pune o intrare ca aceasta in mesaje:

Jan 28 20:10:11 hazchem named[10147]: No root nameserver for class IN

care nu ma deranjeaza.

Deci functioneaza cu siguranta. Pot folosi nameserverul pentru
masinile locale cand sunt deconectat de la Internet fara intarzieri de
timeout pentru interogarile domeniilor externe.

Peter Denison crede ca Ian nu a ajuns prea departe. El scrie:

Cand sunt conectat) alimenteaza toate intrarile din cache (si reteaua locala)
imediat, pentru intrarile reinregistrate in cache,
forward catre nameserver-ul ISP-ului

Cand nu sunt conectat) alimenteaza interogarile retelei locale
imediat, abandoneaza orice alte interogari IMEDIAT

Combinatia dintre schimbarea fisierului root cache si interogarile forward
nu functioneaza.

Deci am configurat (cu unele discutii pe Linux User Group-ul local) doua
named-uri, dupa cum urmeaza:

named-online: forwards to ISPs nameserver
master for localnet zone
master for localnet reverse zone (1.168.192.in-addr.arpa)
master for 0.0.127.in-addr.arpa
listens on port 60053

named-offline: no forwarding
"fake" root cache file
slave for 3 local zones (master is 127.0.0.1:60053)
listens on port 61053

Si combinand aceasta cu port-forwarding-ul, pentru a trimite portul
53 catre portul 61053 cand suntem off-line si catre portul 60053 cand
suntem online (folosesc noul pachet netfilter sub 2.3.18, dar si vechiul
mecanism ipchains functioneaza).

Observati ca aceasta nu va merge chiar "din tzeava" de vreme ce exista
un mic bug in BIND 8.2 pe care l-am semnalat dezvoltatorilor,
care impiedica un server slave sa aiba un master pe aceiasi adresa iP
(chiar si pe un port diferit).

- Am primit informatii despre cum BIND interactioneaza cu NFS si
portmapper-ul pe o masina mai mult off-line, de la Karl-Max Wanger :

Obisnuiesc sa rulez propriul meu named pe toate masinile care se
conecteaza ocazional la Internet prin modem. Nameserverul singur
actioneaza ca un cache, nu are nici o arie de autoritate, si
interogheaza serverele din fisierul root.cache. Ca de obicei in Slackware,
este pornit inainte de nfsd si mountd.

Cu una dintre masinile mele (un notebook Libretto 30) am avut probleme
ca adesea nu puteam sa il montez dintr-un sistem conectat la reteaua mea
LAN. Aceleasi probleme le aveam si din punct de vedere
al legaturilor PPP sau PLIP.

Dupa ceva timp de cercetari si experimente am constatat ca named s-a
incurcat in inregistrarea serviciilor initiate de nfsd si mountd precum si
cu portmapper-ul. Pornind named-ul dupa nfsd si mountd, am scapat complet
de probleme.

Cum nu sunt dezavantaje de asteptat in urma unei asemenea modificari
in ordinea de boot, recomand tuturor sa treaca la aceasta,
pentru a preintampina necazurile.

- In final, exista ceva informatii despre aceasta la Ask MR. DNS la
<http://www.acmebw.com/askmrdns/#linux-dialup>. Este despre BIND
4, asa ca trebuie sa faceti adaptari la BIND 8.

7. Unde stocheaza caching-nameserver-ul cache-ul si cum pot controla
dimensiunea acestuia?

Cache-ul este stocat complet in memorie, nu este scris pe disc in nici
un moment. De fiecare data cand dati kill lui named, cache-ul este
pierdut. Cache-ul nu este controlabil nicicum, named il controleaza dupa
cateva reguli simple, si cam asta e tot. Nu puteti controla cache-ul sau
dimensiunea acestuia nicicum si pentru nici un motiv. Daca
doriti neaparat, puteti incerca sa hackuiti named , dar nu este recomandat.

8. Named-ul salveaza cache-ul intre restart-uri? Pot sa il fac sa salveze?

NU, named nu salveaza cache-ul cand dispare. Aceasta inseamna ca
cache-ul trebuie reconstruit de la zero de fiecare data cand named
este repornit. Nu exista nici o metoda de a-l face pe named sa salveze
cache-ul intr-un fisier.

9. Cum imi procur un domeniu? Vreau sa imi configurez propriul
domeniu, denumit de exemplu linux-rules.net. Cum pot sa obtin domeniul
pe care il doresc alocat mie?

Va rog sa va contactati provider-ul. Ei va vor putea ajuta cu
aceasta. Aveti in vedere ca in cele mai multe parti ale lumii,
aceast lucru costa (obtinerea unui nume de domeniu).

10. Cum securizez serverul meu DNS? Cum configurez un DNS split? (separat)

Ambele sunt chestiuni avansate si sunt analizate in
<http://www.etherboy.com/dns/chrootdns.html>. de aceea nu le voi
expune aici.

11. Cum sa devii un DNS de talie mare.

Documentatii si utilitare.

Exista documentatie "reala". Online si tiparita. Citirea acesteia este
necesara pentru a face pasul de la un administrator DNS de mica anvergura
la unul de talie mare. Am tiparit Ghidul Concis al DNS si BIND
(Nicolai Langfeldt) publicata de QUE (ISDN 0-7897-2273-9). Cartea seamana
cu acest HOWTO. Doar mai multe detalii si mai multe despre toate aspectele.
Dar cartea standard este "DNS and BIND by C. Liu and P. Albitz
from O'Reilly & Associates (ISBN 0-937175-82-X). Este excelenta.
Faceti rost de editia a 3-a, care acopera BIND 8 ca si BIND 4. Exista de
asemeni o sectiune DNS si in TCP/IP Network Administration Guide. by Craig
Hunt from O'Reilly (ISBN 0-937175-82-X). O alta carte buna si pentru DNS
si pentru orice este Zen and the Art of Motorcycle Maintenance (Zen si
arta intretinerii motocicletei :-) de Robert M. Pirsig :-) ISBN 0688052304\
si altii.

Online veti gasi multe chestii la: <http://www.dns.net/dnsrd/> (DNS
Resources Directory), <http://www.isc.org/bind.html>; FAQ si manual
de referinta (BOG; BIND Operations Guide) ca si documente si definitii de
protocol si "hack-uri" DNS (acestea - ma rog, nu toate- ca si RFC-urile
sunt continute in distributia BIND). N-am citit chiar toate aceastea,
dar nici mare administrator DNS nu sunt. Arnt Gulbrandsen pe de
alta parte a citit BOG (BIND Operation Guide) si este extaziat de acesta :)
Newsgrupul <news:comp.protocols.tcp-ip.domains> este despre DNS.
Pe langa asta, exista un numar de RFC-uri despre DNS, cele mai
importante sunt probabil cele listate aici. Cele care au BCP (Best Current
Practice) sunt cele mai recomandate.

RFC 2671
P. Vixie, Extension Mechanisms for DNS (EDNS0) August 1999.

RFC 2317
, BCP 20, H. Eidnes et. al. Classless IN-ADDR.ARPA delegation,
March 1998. This is about CIDR, or classless subnet reverse
lookups.

RFC 2308
, M. Andrews, Negative Caching of DNS Queries, March 1998.
About negative caching and the $TTL zone file directive.

RFC 2219
, BCP 17, M. Hamilton and R. Wright, Use of DNS Aliases for
Network Services, October 1997. About CNAME usage.

RFC 2182
, BCP 16, R. Elz et. al., Selection and Operation of Secondary
DNS Servers, July 1997.

RFC 2052
A. Gulbrandsen, P. Vixie, A DNS RR for specifying the location
of services (DNS SRV), October 1996

RFC 1918
Y. Rekhter, R. Moskowitz, D. Karrenberg, G. de Groot, E. Lear,
Address Allocation for Private Internets, 02/29/1996.

RFC 1912
D. Barr, Common DNS Operational and Configuration Errors,
02/28/1996.

RFC 1912 Errors
B. Barr Errors in RFC 1912, this is available at
<http://www.cis.ohio-state.edu/~barr/rfc1912-errors.html>

RFC 1713
A. Romao, Tools for DNS debugging, 11/03/1994.

RFC 1712
C. Farrell, M. Schulze, S. Pleitner, D. Baldoni, DNS Encoding of
Geographical Location, 11/01/1994.

RFC 1183
R. Ullmann, P. Mockapetris, L. Mamakos, C. Everhart, New DNS RR
Definitions, 10/08/1990.

RFC 1035
P. Mockapetris, Domain names - implementation and specification,
11/01/1987.

RFC 1034
P. Mockapetris, Domain names - concepts and facilities,
11/01/1987.

RFC 1033
M. Lottor, Domain administrators operations guide, 11/01/1987.

RFC 1032
M. Stahl, Domain administrators guide, 11/01/1987.

RFC 974
C. Partridge, Mail routing and the domain system, 01/01/1986.

Cum sa realizezi masquerading, transparent proxy, forwardare de porturi, si alte forme de NAT pentru kernelurile Linux ver 2.4

2011-04-11T00:55:00.000-07:00

traducere ver. 0.2 de catre Riddl

Multumiri tuturor celor care m-au ajutat, in special lui Gushterul.
Observatie f importanta: probabil ca exista unele greseli in acest document.
Am tradus si eu cum m-am priceput mai bine, daca descoperiti greseli de
traducere si pentru observatii pertinente trimiteti-mi mail pentru Riddl la
"discutzii at gmx dot net". Nu uitati sa precizati numele documentului.
Multumesc anticipat.
Aceasta versiune este putin modificata fata de original, deorece unii termeni
sunau foarte ciudat in ro.
Pentru ultima versiune a acestui document verifica
<http://www.securityorg.net/docs/>.

Lecturare placuta!
______________________________________________________________________
Linux 2.4 NAT HOWTO
Rusty Russell, lista de discutii netfilter@lists.samba.org
$Revision: 1.3 $ $Date: 2002/06/05 13:21:56 $

Acest document descrie cum sa realizezi masquerading, transparent proxy,
forwardare de porturi, si alte forme de NAT pentru kernelurile Linux ver 2.4.

______________________________________________________________________

Cuprins

1. Introducere
2. Care este site-ul oficial si care sunt listele de discutii?
2.1. Ce inseamna NAT?
2.2. De ce as dori sa realizez NAT?
3. Doua tipuri de NAT
4. Trecere rapida de la kernelurile 2.0 si 2.2
4.1. Doresc sa realizez doar masquerading! Help!
4.2. Dar despre ipmasqadm?
5. Controlul a ceea ce dorim sa facem cu NAT?
5.1 Selectare simpla folosind iptables
5.2 Aspecte delicate in privinta selectarii pachetelor ce le dorim
modificate
6. Cum sa modificam pachetele
6.1 Folosirea NAT pentru modificarea adresei sursa (SNAT)
6.1.1 Masquerading
6.2 Folosirea NAT pentru modificarea adresei destinatie (DNAT)
6.2.2 Redirectare
6.3 Mapare complexa
6.3.1. Selectarea de adrese multiple dintr-un sir
6.3.2. Realizarea de mapare NAT nula
6.3.3. Comportamentul NAT standard
6.3.4. Mapare implicita a porturilor sursa
6.3.5. Ce se intampla cand NAT-area nu reuseste
6.3.6. Mapari multiple, Suprapuneri si Conflicte
6.3.7. Schimbarea destinatiei conexiunilor generate local
7. Protocoale speciale
8. Avertizmente privind folosirea NAT
9. Folosirea SNAT si rutarea
10. Folosirea DNAT pentru adrese aflate in aceeasi retea.
11. Multumiri

______________________________________________________________________

1. Introducere

Bine ai venit!

Esti pe cale sa incepi sa inveti fascinanta (si uneori inspaimantatoare)
lume a NAT-ului: traducerea adreselor de retea. Acest Howto iti va fi
oarecum un ghid precis pentru kernelurile din linux ver. 2.4 si peste.

In kernelul de linux ver. 2.4, a fost introdus suport pentru modificarea
pachetelor, numit "netfilter". Un nivel deasupra acestuia pune la dispozitie
NAT (translatarea adreselor de retea), complet rescris fata de versiunile din
kernelurile anterioare.

(C) 2000 Paul "Rusty" Russell. Sub licenta GNU GPL.

2. Care este site-ul oficial si care sunt listele de discutii?

Sunt trei site-uri oficiale:

o Multumiri lui Filewatcher <http://netfilter.filewatcher.org/>.
o Multumiri Echipei Samba si SGI <http://netfilter.samba.org/>.
o Multumiri lui Harald Welte <http://netfilter.gnumonks.org/>.

Le poti accesa pe toate folosind round-robin DNS la:
<http://www.netfilter.org/> si <http://www.iptables.org/>

Pentru lista de discutii oficiala de la netfilter, vezi:
<http://www.netfilter.org/contact.html#list>.

2.1. Ce inseamna NAT?

In mod normal, pachetele intr-o retea se deplaseaza de la sursa (cum ar fi
computerul tau) la destinatia (cum ar fi www.securityorg.net) prin mai
multe legaturi de retea diferite: de exemplu cam 19 de la locatia in care ma
aflu eu. Nici una din aceste legaturi nu iti modifica pachetul, pur si simplu
este trimis mai departe.

Daca una din aceste legaturi ar fi facut NAT, atunci ar fi modificat sursa sau
destinatia pachetului ce intra. Dupa cum iti imaginezi nu asa a fost conceput
sistemul sa functioneze, si din aceasta cauza NAT este intodeauna ceva
in genul unui infirm. Deobicei legatura care a facut NAT va tine minte cum a
modificat pachetul, si cand un pachet replica vine din cealalta parte, va
realiza modificarea inversa a pachetului replica, asa ca totul va functiona.

2.2. De ce as dori sa realizez NAT?

Intr-o lume perfecta nu ai avea nevoie. Intre timp, principale motive sunt:

Conexiunile prin modem la internet
Cele mai multe ISP-uri iti dau doar o singura adresa IP cand te
conectezi la ei. Poti trimite pachete cu orice adresa sursa pe care o
doresti, dar doar pachetele cu aceasta adresa IP se vor intoarce la
tine. Daca doresti sa folosesti mai multe sisteme (cum ar fi reteaua
de acasa) pentru a le conecta la internet prin aceasta singura
legatura vei avea nevoie de NAT.
Aceasta este de departe cel mai raspandit mod de folosire al NAT-ului
din zilele noastre, cunoscut si sub numele de "masquerading" in lumea
Linuxului. Eu numesc aceasta SNAT, deoarece modifici adresa sursa a
primului pachet.

Servere multiple
Uneori doresti sa modifici directia in care sa se indrepte pachetele
ce intra in reteaua ta. In mod frecvent aceasta este (ca si mai sus)
deoarece ai doar o singura adresa IP, dar doresti ca oameni sa poata
sa ajunga la computerele din spatele sistemului cu adresa IP "reala".
Daca rescrii adresa destinatie a pachetelor care intra, poti realiza
acest lucru. Acest tip de NAT a fost numit forwardare (inaintare) de
porturi in versiunile anterioare de Linux.
O variatie des intalnita a acestei aplicatii al NAT-ului este
load-sharing-ul (incarcare partajata), unde se mapeaza mai multe
sisteme, permitand sistemelor sa ajung la aceste sisteme. Daca
realizezi acest lucru la o scara mare, ar fi bine sa te uiti pe
Linux Virtual Server <http://linuxvirtualserver.org/>.

Proxy transparent
Uneori doresti sa para ca fiecare pachet care trece prin sistemul tau
Linux este destinat pentru un program ruland chiar pe sistemul tau.
Acest lucru este folosit pentru a realiza proxy-uri transparente: un
proxy este un program care se interpune intre reteaua ta si lumea
exterioara, mediand comunicarea intre ele. Se numeste transparent
deoarece reteaua ta nici nu va realiza ca foloseste un proxy, doar daca
bineinteles, proxy-ul nu functioneaza.
Squid-ul poate fi configurat sa ruleze in acest mod, si aceasta era
numita redirectare sau realizare de proxy transparent in versiunile
anterioare de linux.

3. Doua tipuri de NAT

Am impartit NAT-ul in doua tipuri: NAT pentru sursa (SNAT) si NAT pentru
destinatie (DNAT).

SNAT este realizat atunci cand modifici adresa sursa al primului pachet:
schimbi sursa de unde porneste conexiunea. SNAT este intodeauna realizat dupa
procesul de rutare al pachetelor, chiar inainte de a pleca pe conexiune
pachetul. Masquerading este o forma particulara de SNAT.

DNAT este realizat cand modifici adresa destinatie al primului pachet: schimbi
destinatia unde va fi facuta conexiunea. DNAT este intodeauna realizat
inainte de rutarea pachetelor, cand pachetul tocmai a venit prin interfata.
Forwardare de porturi, load-sharing-ul, si proxy-ul transparent sunt toate
forme de DNAT.

4. Trecere rapida de la kernelurile 2.0 si 2.2

Imi pare rau pentru aceia dintre dumneavastra socati de trecerea de la
versiunea 2.0 (ipfwadm) la 2.2 (ipchains). Exista vesti bune si vesti proaste.

In primul rand, poti in mod simplu sa folosesti ipchains si ipfwadm ca mai
inainte. Pentru aceasta trebuie sa incarci (insmod) modulele pentru kernel
"ipchains.o" sau "ipfwadm.o" ce se gasesc in ultima distributie netfilter.
Acestea se exclud reciproc (ai fost avertizat), si nu ar trebui folosite cu
nici un alt modul din netfilter.

Odata ce unul din aceste module a fost incarcat, vei putea folos ipchains si
ipfwadm in mod normal, insa cu unele diferente:

- Setarea de timeout-uri pentru masquerading cu ipchains -M -S, sau ipfwadm
-M -s nu rezolva nimic. Cum timeout-urile sunt mai mari pentru noua
infrastructura NAT, acest lucru nu ar trebui sa conteze.

- Campurile init_seq, delta si previous_delta in listarea detaliata a
masqueradarii sunt intodeauna zero.

- Resetarea si listarea counter-elor simultana "-Z -L" nu mai este posibila:
countere-le nu vor fi resetate.

- Nivelul de compatibilitate nu este foarte bun pentru un numar de conexiuni
foarte mare: nu il folosi pentru gateway-ul corporatiei.

Hackerii pot deasemenea sa observe:

- Acum te poti lega si pe porturile 61000-65095 chiar daca realizezi
masquerading. Codul pentru masqueradare obisnuia sa considere ca nimic in
aceasta raza ar fi fost ceva corect, asa ca programele nu puteau sa o
foloseasca.

- "Hack-ul" (nedocumentat) "getsockname", pe care programele ce realizau proxy
transparent il puteau folosi pentru a afla adresa reala a conexiunilor nu
mai este disponibil.

- "Hack-ul" (nedocumentat) bind-to-foreign-address (atasare pe o adresa
straina) nu mai este deasemnea implementat; acesta era folosit pentru a
completa iluzia de proxy transparent.

4.1. Doresc sa realizez doar masquerading! Help!

Aceasta este ce vor majoritatea oamenilor. Daca ai o adresa PPP IP dinamica,
vrei in mod simplu sa spui sistemului tau ca toate pachetele ce vin din
reteaua interna ar trebui sa fie modificate astfel incat sa para ca vin de la
sistemul tau.

# Incarca modulul NAT (acesta introduce toate modulele necesare)
modprobe iptable_nat

# In tabela NAT (-t nat) in chain-ul POSTROUTING adauga o regula
# pentru toate pachetele care ies prin ppp0 (-p ppp0) care precizeaza
# sa masqueradeze conexiunea (-j MASQUERADE).
iptables -t nat -A POSTROUTING -o ppp0 -j MASQUERADE

# Da drumul la forwardarea IP
echo 1 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward

Observatie: aici nu faci nici un fel de filtrare a pachetelor: pentru aceasta
citeste Packet Filtering HOWTO: capitolul "Folosirea impreuna a NAT-ului si a
filtrarii de pachete".

4.2. Dar despre ipmasqadm?

Nu este cazul sa ne facem probleme prea mari pentru compatibilitate. Poti
folosi in mod simplu "iptables -t nat" pentru a realiza forwardare de
porturi. De exemplu, in Linux 2.2 ai fi facut:

# Linux 2.2
# Forwardeaza pachetele TCP catre portul 8080, adresa 1.2.3.4, spre
# portul 80, adresa 192.168.1.1
ipmasqadm portfw -a -P tcp -L 1.2.3.4 8080 -R 192.168.1.1 80

Acum ar trebui sa faci:

# Linux 2.4
# Adauga o regula inainte de procesul rutarii in chain-ul PREROUTING
# (-A PREROUTING) in tabela NAT (-t nat) pentru ca pachetele TCP
# (-p tcp) care vin spre adresa 1.2.3.4 (-d 1.2.3.4), portul 8080
# (--dport 8080) sa aiba destinatia mapata (-j DNAT) catre
# 192.168.1.1, portul 80 (--to 192.168.1.1:80)
iptables -A PREROUTING -t nat -p tcp -d 1.2.3.4 --dport 8080 \
-j DNAT --to 192.168.1.1:80

5. Controlul a ceea ce dorim sa facem cu NAT?

Ai nevoie sa scrii reguli NAT pentru a spune kernelului ce conexiuni sa
schimbe, si cum sa le schimbe. Pentru a realiza aceasta folosim comanda
iptables, si precizam ca dorim a schimba tabela NAT prin specificarea optiunii
"-t nat".

Tabela regulilor NAT cuprinde trei liste numite "chain-uri": fiecare regula
este examinata in chain pana cand una se potriveste. Doua chain-uri sunt
numite PREROUTING (pentru DNAT, pentru pachetele care tocmai au intrat) si
POSTROUTING (pentru SNAT, pentru pachetele care sunt pe cale sa iasa). Al
treilea chain (OUTPUT) va fi ignorat in cele ce urmeaza.

Urmatoarea diagrama ilustreaza destul de bine cum stau lucrurile:

_____ _____
/ \ / \
PREROUTING -->[Routing ]----------------->POSTROUTING----->
\D-NAT/ [Decision] \S-NAT/
| ^
| |
| |
| |
| |
| |
| |
--------> Local Process ------

La fiecare dintre punctele de mai sus, cand un pachet trece este determinat
carei conexiuni ii este asociat. Daca este o conexiune noua, este determinat
chain-ul corespunzator in tabela NAT pentru a determina ce sa facem cu acel
pachet. Raspunsul determinat va fi aplicat pentru toate pachetele viitoare
apartinand acelei conexiuni.

5.1 Selectare simpla folosind iptables

iptables admite un numar de optiuni standard dupa cum sunt listate mai jos.
Toate optiunile care incep cu "--" pot fi prescurtate, atat timp cat iptables
poate sa le deosebeasca de alte optiuni. Daca kernelul tau are iptables
compilat ca modul, este necesar sa incarci intai modulul iptables: "insmod
ip_tables".

Cea mai importanta optiune in acest caz este optiunea de selectare a tabelei,
"-t". Pentru toate actiune NAT, vei dori sa folosesti "-t nat" pentru tabela
NAT. A doua cea mai importanta optiune este "-A" pentru a adauga o noua regula
la sfarsitul unui chain ("-A POSTROUTING"), sau "-I" pentru a insera o regula
la inceputul unui chain ("-I PREROUTING").

Poti specifia sursa ("-s" sau "--source") si destinatia ("-d" sau
"--destination") pachetelor pe care le doresti sa le prelucrezi prin NAT.
Aceste optiuni pot fi urmate de o singura adresa IP (192.168.1.1), un nume
(www.securityorg.net), sau o adresa de retea (192.168.1.0/24 sau
192.168.1.0/255.255.255.0).

Poti specifica interfata cu care sa se potriveasca regula, de intrare ("-i"
sau "--in-interface") sau de iesire ("-o" sau "--out-interface"), dar ceea ce
poti specifica depinde si de chain-ul in care introduci regula: pentru
chain-ul PREROUTING poti selecta numai interfete prin care intra pachetele,
si in chain-ul POSTROUTING poti selecta numai interfete de iesire. Daca
folosesti o interfata gresita iptables iti va da eroare.

5.2 Aspecte delicate in privinta selectarii pachetelor ce le dorim modificate

Am spus mai sus ca poti preciza o adresa sursa si destinatie. Daca vei omite
optiunea privitoare la adresa sursa, atunci regula se va potrivi pentru
orice adresa sursa. Analog, daca omiti optiunea pentru adresa destinatie, atunci
regula se va potrivi pentru orice adresa destinatie.

Poti deasemenea indica un protocol specific ("-p" sau "--protocol"), cum ar fi
TCP sau UDP; doar pachetele de acest tip se vor potrivi cu regula. Principalul
motiv pentru a preciza unul dintre aceste protocoale permite apoi folosirea de
noi optiuni: in special optiunile "--source-port" si "--destination-port"
(prescurtate "--sport" si "--dport").

Aceste optiuni iti permite sa specifici ca numai pachetele cu anumite porturi
destinatie sau porturi sursa se vor potrivi cu regulii. Aceste optiuni sunt
folositoare, de exemplu, pentru redirectarea cererilor web (porturile TCP 80
sau 8080) si nemodificarea celorlalte pachete.

Aceste optiuni trebuie sa fie puse dupa optiunea "-p" (care are ca alt efect
incarcarea optiunilor extinse pentru acel protocol). Poti folosi pentru
porturi numere, sau nume cum sunt scrise in fisierul /etc/services.

Toate caracteristicile dupa care poti selecta un pachet sunt detaliate in
pagina de manual pentru iptables (man iptables).

6. Cum sa modificam pachetele

In concluzie, acum stim cum sa selectam pachetele pe care le dorim modificate.
Pentru a scrie regulile complete trebuie sa spunem kernelului cu exactitate
ceea ce dorim sa facem pachetelor.

6.1 Folosirea NAT pentru modificarea adresei sursa

Doresti sa faci SNAT; sa schimbi adresa sursa a conexiunilor cu ceva diferit.
Acesta este realizat in chain-ul POSTROUTING, chiar inainte de a fi trimis
pachetul; acesta este un detaliu important, deoarece inseamna ca orice alceva
in sistemul Linux (rutare, filtrare de pachete) va vedea doar pachetul
neschimbat. Mai inseamna deasemenea ca optiunea "-o" (interfata de iesire)
poate fi folosita.

SNAT este specificat folosind optiunea "-j SNAT"; si optiunea "--to-source"
specifica o adresa IP, un sir de adrese IP, si un port optional sau un sir de
porturi (doar in cazul protocoalelor UDP si TCP).

## Schimba adresa sursa cu 1.2.3.4
# iptables -t nat -A POSTROUTING -o eth0 -j SNAT --to 1.2.3.4

## Schimba adresa sursa cu 1.2.3.4, 1.2.3.5 sau 1.2.3.6
# iptables -t nat -A POSTROUTING -o eth0 -j SNAT --to 1.2.3.4-1.2.3.6

## Schimba adresa sursa cu 1.2.3.4, si porturile intre 1-1023
# iptables -t nat -A POSTROUTING -o eth0 -j SNAT --to 1.2.3.4:1-1023

6.1.1 Masquerading

Exista un caz particular de SNAT numit masquerading: ar trebui sa fie folosit
numai pentru adrese IP asignate dinamic, cum ar fi in cazul celor ce se
conecteaza prin dial-up (pentru adrese IP statice, foloseste SNAT ca mai sus).

Nu este necesar cand faci masquerading sa specifici adresa sursa: deoarece va
folosi adresa sursa a interfetei prin care va iesi pachetul. Dar ce este mai
importat, daca legatura cu ISP-ul cade, conexiunile (care acum sunt pierdute
oricum) sunt uitate, acest lucru inseamnand mai putine probleme tehnice cand
legatura cu ISP-ul revine cu o noua adresa IP.

## masqueradare pentru ppp0
# iptables -t nat -A POSTROUTING -o ppp0 -j MASQUERADE

6.2 Folosirea NAT pentru modificarea adresei destinatie (DNAT)

Aceasta se realizeaza in chain-ul PREROUTING, exact dupa primirea
pachetului, aceasta insemna ca orice in sistemul Linux (rutare, filtrare de
pachete) va vedea pachetul cu noua adresa destinatie. Mai inseamna ca optiunea
"-i" (interfata de intrare) poate fi folosita.

Se specifica folosirea DNAT cu ajutorul optiunii "-j DNAT", iar optiunea
"--to-detination" specifica o adresa IP, un sir de adrese IP, si un port
optional sau un sir de porturi (acest lucru fiind valabil doar pentru
protocoalele UPD si TCP).

## Schimba adresa destinatie cu 5.6.7.8
# iptables -t nat -A PREROUTING -i eth0 -j DNAT --to 5.6.7.8

## Schimba adresa destinatie cu 5.6.7.8, 5.6.7.9 sau 5.6.7.10.
# iptables -t nat -A PREROUTING -i eth0 -j DNAT --to 5.6.7.8-5.6.7.10

##Schimba adresa destinatie a traficului spre portul 80 cu 5.6.7.8, port 8080.
# iptables -t nat -A PREROUTING -p tcp --dport 80 -i eth0 \
-j DNAT --to 5.6.7.8:8080

6.2.2 Redirectare

Exista un caz particular de DNAT numita redirectare: este o simpla conventie
care este echivalenta cu a realiza DNAT catre adresa interfetei prin care
intra pachetele.

## Trimite traficul care vine pe portul 80 catre squid (proxy-ul
transparent
# iptables -t nat -A PREROUTING -i eth1 -p tcp --dport 80 \
-j REDIRECT --to-port 3128

Observatie: squid-ul trebuie sa fie configurat pentru a putea fi folosit ca
proxy transparent!

6.3 Mapare complexa

Sunt cateva lucruri rafinate in folosirea NAT pe care majoritatea oamenilor nu
vor avea nevoie sa le foloseasca. Aceste lucruri sunt documentate mai jos
pentru curiosi.

6.3.1. Selectarea de adrese multiple dintr-un sir

Daca un sir de adrese IP este specificat, adresa IP care va fi folosita este
bazata pe cea mai putin folosita la conexiuni adresa IP de care sistemul stie.
Acest comportament furnizeaza load-balancing primar.

6.3.2. Realizarea de mapare NAT nula

Poti folosi tinta "-j ACCEPT" pentru a permite realizarea conexiunii fara sa
fie realizat deloc NAT.

6.3.3. Comportamentul NAT standard

Comportamentul obisnuit este sa modifice conexiunea cat mai putin posibil, cu
exceptia regulilor date de catre utilizator. Aceasta inseamna ca nu vor fi
remapate porturile decat daca suntem obligati sa realizam acest lucru.

6.3.4. Mapare implicita a porturilor sursa

Chiar daca folosirea NAT nu este ceruta pentru o conexiune, translatarea
portului sursa poate fi facut automat, daca o alta conexiune a fost mapata
peste una noua. De exemplu considerati un caz care este comun in masquerading:

1. O conexiune web este realizata de la un sistem cu IP-ul 192.1.1.1 cu portul
sursa 1024 catre www.securityorg.net portul 80.

2. Aceasta conexiune este masqueradata de un sistem care se ocupa cu acest
lucru, pentru a folosi IP-ul sursa al sistemului ce realizeaza masqueradarea
(1.2.3.4)

3. Insusi sistemul ce realizeaza masquerading initiaza o conexiune catre
www.securityorg.net, portul 80, de la 1.2.3.4 (adresa interfetei externe)
portul 1024

4. Codul NAT va modifica portul sursa al celei de-a doua conexiuni cu 1025,
astfel ca sa nu existe conflict intre cele doua conexiuni.

Cand se realizeaza aceasta mapare automata a sursei, porturile sunt impartite
in trei clase:

o Porturile sub 512
o Porturile intre 512 si 1023
o Porturile de la 1024, inclusiv, in sus

Un port nu va fi niciodata mapat automat intr-o clasa diferita.

6.3.5. Ce se intampla cand NAT-area nu reuseste

Daca nu mai este disponibil nici un mod in care sa se relizeze maparea unica a
conexiunii cerute de catre utilizator, conexiunea va fi abandonata. Acest
comportament se aplica ai in cazurile in care pachetele nu au putut fi
clasificate ca parte a unei conexiuni, deoarece sunt malformate, sau sistemul
nu mai are memorie libera, etc.

6.3.6. Mapari multiple, Suprapuneri si Conflicte

Daca ai reguli care folosesc NAT pentru mapare de porturi aflate intr-o raza
comuna; codul NAT este destul de inteligent pentru a evita conflicte. Aceasta
pentru ca, avand doua reguli, este corecta maparea adresei sursa pentru
192.168.1.1 si respectiv 192.168.1.2 in adresa 1.2.3.4.

Mai mult, poti face mapare peste adrese IP reale folosite, atat timp cat
aceste adrese trec deasemenea prin masina care realizeaza maparea. Asa ca daca
ai o retea asignata (1.2.3.0/24), dar ai o retea interna care foloseste
aceasta clasa de IP-uri si inca o retea care foloseste o clasa de adrese IP
private 192.168.1.0/24, poti sa realizezi SNAT pentru adresele cu sursa IP
192.168.1.0/24 peste adresele din reteaua 1.2.3.0, fara sa iti fie teama de
conflicte:

# iptables -t nat -A POSTROUTING -s 192.168.1.0/24 -o eth1 \
-j SNAT --to 1.2.3.0/24

Aceeasi logica se aplica adreselor folosite de insusi sistemul ce realizeaza
NAT: in acest fel functioneaza si masquerading-ul (prin folosirea impreuna a
adresei interfatei de catre pachetele masqueradate si pachetele "reale"
venite de la insusi sistemul ca realizeaza masquerading-ul).

De altfel, poti mapa aceleasi pachete pe mai multe sisteme diferite, si
acestea vor fi folosite in comun. De exemplu, daca nu doresti sa mappezi nimic
peste adresa 1.2.3.5, ai putea sa dai urmatoarea comanda:

# iptables -t nat -A POSTROUTING -s 192.168.1.0/24 -o eth1 \
-j SNAT --to 1.2.3.0-1.2.3.4 --to 1.2.3.6-1.2.3.254

6.3.7. Schimbarea destinatiei conexiunilor generate local

Codul NAT iti permite sa introduce reguli in chainul OUTPUT avand ca tinta
DNAT, dar acest lucru nu este in intregime suportat in kernelurile 2.4 (poate
fi programat dar are nevoie de noi optiuni, testari, si putina programare,
asa ca daca nimeni nu il contacteaza pe Rusty pentru al scrie, nu o sa fie
disponibil prea devreme).

Limitarea curenta este faptul ca poti sa schimbi destinatia pachetelor doar
catre sistemul local ( "-j DNAT --to 127.0.0.1"), nu si catre alte sisteme, in
caz contrar replicile nu vor fi primite in mod corect inapoi.

7. Protocoale speciale

Unele protocoale nu accepta sa fie NAT-uite. Pentru fiecare dintre aceste
protocoale, doua module speciale trebuiesc scrie; unul pentru urmarirea
conexiunilor si al doilea pentru operatia de NAT-are propriu-zisa.

In cadrul distributiei netfilter, exista module pentru ftp: ip_conntrack_ftp.o
si ip_nat_ftp.o. Daca le inserezi in kernel (insmod) sau le compilezi in
kernel, atunci realizarea oricarui tip de NAT pentru conexiuni ftp ar trebui
sa functioneze. Daca nu, atunci poti folosi ftp pasiv, si chiar si atunci s-ar
putea sa nu functioneze foarte sigur daca vrei sa realizezi alceva decat SNAT.

8. Avertizmente privind folosirea NAT

Daca realizezi NAT pentru o conexiune, pachetele venind din ambele sensuri
(din afara si din inauntrul retelei) trebuie sa treaca prin sistemul care
realizeaza NAT-area, in caz contrar lucrurile nu vor functiona sigur. In
special, codul urmarii conexiunilor reansambleaza fragmentele, care inseamna
ca nu numai depistarea conexiunilor nu va fi sigura, dar chiar si pachetele
s-ar putea sa nu treaca deloc, ca fragmente fiind retinute.

9. Folosirea SNAT si rutarea

Daca doresti sa realizezi SNAT, vei dori sa fii sigur ca fiecare masina la
care ajung pachete care sunt parte a unei conexiuni SNAT, vor trimite
pachetele replica inapoi la sistemul care realizeaza SNAT-ul.
De exemplu, daca mapezi niste pachete ce ies, cu adresa sursa 1.2.3.4, atunci
ruterul extern trebuie sa stie ca trebuie sa trimita pachetele replica inapoi
(care vor avea adresa destinatie 1.2.3.4) catre acest sistem.
Acest lucru poate fi realizat in urmatoarele moduri:

1. Daca realizezi SNAT peste adresa propriului sistem (pentru care rutarea si
toate celelalte merg deja), nu trebuie sa faci nimic

2. Daca realizezi SNAT peste o adresa nefolosita din propriul LAN (de exemplu,
mappezi peste 1.2.3.99, o adresa IP nefolosita din reteaua ta 1.2.3.0/24),
sistemul ce realizeaza NAT va trebui sa raspunda la cereri ARP pentru aceea
adresa ca si pentru propria sa adresa: cea mai simpla metoda de a rezolva
acest lucru este sa creezi un alias pentru adresa IP, de exemplu:

# ip address add 1.2.3.99 dev eth0

3. Daca realizezi SNAT peste o adresa complet diferita, va trebui sa te asiguri
ca masinile la care vor ajunge pachetele SNAT-atate vor ruta aceasta adresa
inapoi catre sistemul pe care se realizeaza SNAT-ul. Aceasta este realizata
deja daca sistemul care realizeaza SNAT-ul este gateway-ul lor default, in caz
contrar va trebui sa adaugi o ruta pe fiecare sistem prin care trec pachetele
modificate.

10. Folosirea DNAT pentru adrese aflate in aceeasi retea.

Daca realizezi forwardare de porturi inapoi in aceeasi retea, trebuie sa fii
sigur ca atat pachetele viitoare cat si pachetele ce vin in replica vor trece
prin sistemul ce realizeaza DNAT-ul (pentru ca acestea sa fie modificate).
Codul NAT va bloca (inca din ver. 2.4.0-test6) pachetele ICMP de redirectare
care rezulta atunci cand pachetele NAT-ate se indreapta catre aceeasi interfata
spre care au venit, dar serverul care primeste acele pachete va incerca in
continuare sa raspunda direct catre client (care nu va recunoaste pachetele
replica).

Cazul clasic este cand un sistem din reteaua interna incearca sa acceseze
serverul www "public", care este defapt DNAT-at de la adresa publica (1.2.3.4)
catre un sistem din reteaua interna (192.168.1.1), astfel:

# iptables -t nat -A PREROUTING -d 1.2.3.4 \
-p tcp --dport 80 -j DNAT --to 192.168.1.1

O cale este sa rulezi un server de DNS intern care sa stie adresa IP reala
(interna) al site-ului public de web, si sa inainteze toate celelate cereri
catre un server DNS extern. Aceasta inseamna ca va fi folosita o conexiune
directa catre server-ul de web, fara sa mai fie nevoie de a trece prin
sistemul care realizeaza NAT.

Cealalta cale este sa realizezi, pe sistemul care face DNAT, mapparea adresei
sursa spre propria lui adresa pentru conexiunile venind din reteaua interna,
pacalind serverul de web sa trimita pachetele replica spre masina ce se ocupa
cu NAT-area. Pentru acest exemplu vom proceda astfel (presupunem ca adresa IP
al sistemului care realizeaza NAT este 192.168.1.250):

# iptables -t nat -A POSTROUTING -d 192.168.1.1 -s 192.168.1.0/24 \
-p tcp --dport 80 -j SNAT --to 192.168.1.250

Deoarece regula din chain-ul PREROUTING este executata prima, pachetele vor fi
deja destinate pentru server-ul de web intern: putem preciza care din pachete
sunt din reteaua interna dupa adresa IP sursa.

11. Multumiri

Multumirile sunt in primul rand pentru WatchGuard, si David Bonn, care a
crezut in ideea netfilter destul pentru a ma sustine sa o tranform in
realitate. Si pentru toti ceilalti, care m-au suportat cand faceam pe grozavul
cand am invatat despre uratenia NAT-ului, in special celor ce mi-au citit
jurnalul.

Rusty.

Linux, Folosirea lui iptables pentru filtrarea pachetelor in kernelurile versiunea 2.4.

2011-04-11T00:52:00.001-07:00

traducere ver. 0.6 de catre Riddl

Multumiri tuturor celor care m-au ajutat. Lui Gushterul in special.
Deasemenea multumiri si lui Little Dragon.
Observatie f importanta: probabil ca exista unele greseli in acest document.
Am tradus si eu cum m-am priceput mai bine, daca descoperiti greseli de
traducere si pentru observatii pertinente mail me (Riddl) at
"discutzii at gmx dot net". Nu uitati sa precizati numele documentului.
Multumesc anticipat.
Aceasta versiune este putin modificata fata de original, deorece unii termeni
sunau foarte aiurea in ro.
Pentru ultima versiune a acestui document verifica
<http://www.securityorg.net/docs/>.

Lecturare placuta!

______________________________________________________________________

Linux 2.4 Packet Filtering HOWTO
Rusty Russel, lista de discutii netfilter@lists.samba.org
$Revision: 1.2 $ $Date: 2002/02/19 11:33:43 $

Acest document descrie folosirea lui iptables pentru filtrarea pachetelor in
kernelurile versiunea 2.4.
______________________________________________________________________

Cuprins

1. Introducere
2. Care este site-ul oficial? Exista vreo lista de discutii?
3. Deci, ce inseamna filtru de pachete?
3.1 De ce as vrea sa filtrez pachetele?
3.2 Cum filtrez pachetele sub linux?
3.2.1 iptables
3.2.2 Crearea regulilor permanente
4. Cine dracu esti tu, si de ce te joci cu kernelul meu?
5. Ghidul intr-adevar rapid al lui Rusty pentru filtrarea de pachete
6. Cum traverseaza pachetele filtrele?
7. Folosirea iptables
7.1 Ce vei vedea cand porneste calculatorul
7.2 Operatii pentru o singura regula
7.3 Optiuni de filtrare
7.3.1 Specificarea IP-ului sursa si destinatie
7.3.2 Specificarea inversa
7.3.3 Specificarea protocolului
7.3.4 Specificarea unei interfete
7.3.5 Specificarea fragmentelor
7.3.6 Optiuni extinse la iptables: Noi potriviri
7.3.6.1 Optiuni extinse TCP
7.3.6.1.1 O explicatie pentru flag-urile TCP
7.3.6.2 Optiuni extinse UDP
7.3.6.3 Optiuni extinse ICMP
7.3.6.4 Alte optiuni extinse pentru potrivire
7.3.6.5 Potrivirea dupa stare
7.4 Argumente asupra tintei
7.4.1 Chain-uri definite de utilizator
7.4.2 Optiuni extinse la iptables: Noi tinte
7.4.3 Tinte speciale construite default
7.5 Operatii asupra unui intreg chain
7.5.1 Creearea unui nou chain
7.5.2 Stergerea unui chain
7.5.3 Stergerea tuturor regulilor unui chain
7.5.4 Listarea unui chain
7.5.5 Resetarea counter-elor
7.5.6 Setarea policy-ului

8. Folosirea ipchains si ipfwadm
9. Folosirea impreuna a NAT-ului si a filtrarii de pachete
10. Diferente intre iptables si ipchains
11. Sfaturi asupra designului filtrului de pachete

______________________________________________________________________

1. Introducere

Bine ai venit, cititorule. (:))

Se presupune ca stii ce este aceea o adresa IP, adresa de retea, netmask,
routare si DNS. Daca nu, se recomanda sa citesti Network Concepts Howto.
Acest HOWTO loveste intre o introducere draguta (care te poate lasa
increzator pentru moment, dar neprotejat in lumea reala) si o dezvaluire
total neprelucrata (care ii vor lasa pe toti, mai putin caracterele tari,
in confuzie, paranoici si in cautarea de arme grele).

Reteaua ta nu este sigura. Problema permiterii comunicarii rapide si
comode, in acelasi timp cu restrictia acesteia numai pentru bine si nu in
mod malefic, este asemanatoare cu alte probleme opuse cum ar fi permiterea
vorbirii libere in acelasi timp cu refuzarea unui strigat de "FOC!!" intr-un
teatru aglomerat. Nu va fi rezolvata aceasta problema in spatiul acestui
HOWTO.

Asa ca doar tu poti sa decizi unde va fi compromisul. Voi incerca sa te
instruiesc in folosirea unor comenzi disponibile si a unor vulnerabilitati
de care sa fii constient, in speranta ca vei folosi aceasta in mod pozitiv
si nu in scopuri malefice. Aceasta este o alta problema asemanatoare.

(C) 2000 Paul "Rusty" Russell. Cu licenta sub GNU GPL.

2. Care este site-ul oficial? Exista vreo lista de discutii?

Sunt trei site-uri oficiale:

o Multumiri lui Filewatcher <http://netfilter.filewatcher.org/>.
o Multumiri Echipei Samba si SGI <http://netfilter.samba.org/>.
o Multumiri lui Harald Welte <http://netfilter.gnumonks.org/>.

Le poti accesa pe toate folosind round-robin DNS la:
<http://www.netfilter.org/> si <http://www.iptables.org/>

Pentru lista de discutii oficiala de la netfilter, vezi:
<http://www.netfilter.org/contact.html#list>.

3. Deci, ce inseamna filtru de pachete?

Un filtru de pachete este o bucatica de software care se uita la header-ul
pachetelor pe masura ce ele intra, si decid soarta intregului pachet. Acest
filtru poate decide sa ignore pachetul (DROP) (respinge pachetul ca si cum
nu l-ar fi primit niciodata), accepta (ACCEPT) pachetul (lasa pachetul sa
intre), sau alte decizii mai complicate.

Sub linux, filtrarea de pachete este construita in kernel (ca modul sau
construita in el), si sunt cateva lucruri complicate pe care le putem face cu
pachetele, dar principiul general de examinare al header-ului pachetului si
decidere asupra sortii pachetului este inca acolo.

3.1 De ce as vrea sa filtrez pachetele?

Control. Securitate. Vigilenta.

Control:
cand folosesti un sistem Linux pentru a-ti conecta reteaua interna
la o alta retea (sa spunem, Internet) ai posibilitatea de a permite
un anumit tip de trafic, si sa refuzi pe altele. De exemplu,
header-ul contine adresa destinatie a unui pachet, asa ca poti
preveni pachetele sa se duca spre o anumita parte a retelei
exterioare. Ca un alt exemplu, folosesc Netscape pentru accesarea
arhivelor Dilbert. Sunt reclame pe pagina de la doubleclick.net, si
Netscape imi pierde timpul incarcandu-le. Spunand filtrului de pachete
sa nu permita pachete de la sau spre nici una din adresele detinute
de catre doubleclick.net, rezolva aceasta problema (cu toate acestea
sunt modalitati mai bune pentru aceasta: vezi Junkbuster).

Securitate:
cand sistemul tau Linux este singurul intre haosul Internetului
si reteaua ta ordonata si delicata, este placut sa stii ca poti
sa restrictionezi ceea ce vine tropaind la usa. De exemplu, poti sa
permiti la tot sa iasa din retea, dar ai putea fi ingrijorat de
binecunoscutul "Ping al Mortii" venind de la persoanele din afara rau
intentionate. Ca un alt exemplu, s-ar putea sa nu doresti ca
persoanele din afara sa se telnet-uiasca pe sistemul tau Linux, chiar
daca toate conturile tale au parole. Poate doresti (ca multi oameni)
sa fii un observator al Internet-ului, si nu server (de voie, sau in
alt mod). Pur si simplu nu lasa pe nimeni sa se conecteze, punand
fitrul de pachete sa respinga pachetele folosite la initierea de
conexiuni.

Vigilenta:
uneori o masina prost configurata in reteaua locala va decide sa
arunce pachete spre lumea din afara. Este dragut sa-i spui filtrului de
pachete sa te anunte daca se intampla ceva anormal; poate poti face
ceva cu privire la acel lucru, sau poate esti doar curios.

3.2 Cum filtrez pachetele sub linux?

Kernelurile Linux au avut filtrare de pachete inca de la versiunile 1.1.
Prima generatie, bazata pe ipfw de la BSD, a fost portata de catre Alan Cox
spre sfarsitului anului 1994. Aceasta a fost dezvoltata de catre Jos Vos si
altii pentru Linux 2.0; comanda pentru utilizatori "ipfwadm" controla
regulile de filtrare ale kernelului. La mijlocului anului 1998, pentru Linux
2.2, am rescris puternic kernelul cu ajutorul lui Michael Neuling, si am
introdus comanda pentru utilizatori "ipchains". In sfarsit, a patra generatie
de comenzi, "iptables", si o noua rescriere a kernelului s-a intamplat la
mijlocul anului 1999 pentru Linux 2.4. Acest HOWTO este centrat pe iptables.

Ai nevoie de un kernel care are infrastructura netfilter in el: netfilter este
un cadru in interiorul kernelului Linux in care alte lucruri (cum ar fi
modulul de iptables) se pot introduce. Asta inseamna ca ai nevoie de kernel
versiune 2.3.15 sau peste, si sa raspunzi "Y" la CONFIG_NETFILTER in
configurarea kernelului.

Comanda iptables comunica kernelului si ii spune ce pachete sa filtreze.

3.2.1 iptables

Comanda iptables insereaza si sterge reguli din tabela de filtrare a
pachetelor din kernel. Asta inseamna ca orice vei seta, va fi pierdut dupa
rebootare; vezi "Crearea regulilor permanente" pentru cum sa fii sigur ca vor
fi restaurate data urmatoare cand va boota Linuxul.

iptables este un inlocuitor pentru ipfwadm si ipchains: vezi "Folosirea
ipchains si ipfwadm" pentru a afla cum poti evita fara probleme folosirea
iptables daca folosesti una din aceste comenzi.

3.2.2 Crearea regulilor permanente

Setarile firewall-ului tau curent sunt pastrate in kernel, si de aceea vor fi
pierdute la rebootare. Poti folosi scripturile iptables-save si
iptables-restore sa le salvezi, sau restaurezi dintr-un fisier.

O alte cale este sa pui comenzile cerute sa iti setezi regulile intr-un
script de initializare. Ai grija sa faci ceva inteligent in caz ca una din
comenzi nu ar reusi (de obicei "exec /sbin/sulogin").

4. Cine dracu esti tu, si de ce te joci cu kernelul meu?

Sunt Rusty Russel; cel ce mentine Linux IP Firewall si doar un alt
programator care s-a intamplat sa fie in locul potrivit la momentul potrivit.
Am scris ipchains (vezi mai sus "Cum filtrez pachetele sub linux?" pentru a da
credit celor care au facut de fapt munca), si am invatat suficient sa fac
cum trebuie de data asta filtrarea de pachete. Sper.

WatchGuard <http://www.watchguard.com>, o compania excelenta de firewall-uri
care vinde chiar simpaticul plug-in Firebox, s-a oferit sa ma plateasca sa nu
fac nimic, pentru a-mi petrece tot timpul meu sa scriu asta, si sa imi
mentin munca anterioara. Am preconizat 6 luni, si mi-au luat 12, dar la
sfarsit am simtit ca l-am facut cum trebuie. Multe rescrieri, o cedare a
unui hardisk, un laptop furat, doua sisteme de fisiere corupte si un
monitor spart mai tarziu, asta este.

Cat sunt aici, vreau sa indrept niste idei gresite ale unor oameni: nu sunt
un guru al kernelului. Stiu asta, pentru ca munca mea pe partea din kernel
m-a adus in contact cu unii din acestia: David S. Miller, Alexey Kuznetsov,
Andi Kleen, Alan Cox. Oricum, sunt cu totii ocupati sa faca magia din
interior, lasandu-ma sa avansez cu greu prin superficialitate unde este
sigur.

5. Ghidul intr-adevar rapid al lui Rusty pentru filtrarea de pachete

Cei mai multi oameni au o singura conexiune PPP spre Internet, si nu vor ca
cineva sa intre inapoi in reteaua lor, iata firewall-ul:

## Se insereaza modulele pentru connection-tracking (nu este necesar
## daca sunt compilate in kernel)
# insmod ip_conntrack
# insmod ip_conntrack_ftp

## Se creeaza chain-ul care blocheaza conexiunile noi, cu exceptia celor
## venite din interior.

# iptables -N block
# iptables -A block -m state --state ESTABLISHED,RELATED -j ACCEPT
# iptables -A block -m state --state NEW -i ! ppp0 -j ACCEPT
# iptables -A block -j DROP

## Se sare la acest chain din chain-urile INPUT si FORWARD
# iptables -A INPUT -j block
# iptables -A FORWARD -j block

6. Cum traverseaza pachetele filtrele?

Kernelul porneste cu trei liste de reguli in tabela de "filtrare"; aceste
liste sunt numite chain-uri ale firewall-ului sau pur si simplu chain-uri
(lanturi). Cele trei chain-uri se numesc INPUT, OUTPUT si FORWARD.

Pentru fanii ASCII, chain-urile sunt aranjate cam in felul urmator: (Nota:
acesta este un aranjament foarte diferit fata de cel din kernelurile ver.
2.0 si 2.2 !)

_____
Incoming / \ Outgoing
-->[Routing ]--->|FORWARD|------->
[Decision] \_____/ ^
| |
v ____
___ / \
/ \ |OUTPUT|
|INPUT| \____/
\___/ ^
| |
----> Local Process ----

Cele trei cercuri reprezinta cele trei chain-uri despre care am vorbit
anterior. Cand un pachet ajunge la un cerc din diagrama, acel chain este
examinat pentru a decide soarta pachetului. In cazul in care chain-ul spune sa
ignore pachetul (DROP), este taiat acolo, daca insa chain-ul spune sa accepte
pachetul (ACCEPT), atunci pachetul continua sa parcurga diagrama.

Un chain este o lista de verificare cu reguli. Fiecare regula spune "daca
headerul pachetului arata asa, atunci iata ce sa faci cu pachetul". Daca
regula nu se potriveste cu pachetul, atunci urmatoarea regula din chain
(lant) este examinata. In final, daca nu mai exista reguli de examinat,
kernelul se uita la politica acelui chain-ului pentru a decide soarta pachetului.
Intr-un sistem sigur, politica in chain-uri este de obicei sa taie pachetul
(DROP).

1. Cand un pachet vine (sa zicem, prin placa de retea) kernelul se
uita intai la destinatia pachetului: aceasta se numeste "routing"
(rutare).

2. Daca pachetul este destinat pentru aceasta masina, pachetul trece pe
diagrama in chain-ul INPUT. Daca trece de acest chain, orice proces care
asteapta acel pachet il va primi.

3. In caz contrar, daca kernelul nu are forwarding-ul pus, sau nu stie
cum sa forward-eze pachetul, acesta este ignorat. Daca este pus
forwarding-ul, si pachetul are ca destinatie o alta interfata de
retea (daca mai ai inca una), atunci pachetul se duce in diagrama
noastra direct catre chain-ul FORWARD. Daca este acceptat pachetul va
fi transmis.

4. In final, un program ce ruleaza pe sistem poate trimite pachete.
Aceste pachete trec direct in chain-ul OUTPUT: daca este acceptat
pachetul isi continua drumul fara sa conteze interfata spre care este
destinat.

7. Folosirea iptables

iptables are o pagina de manual destul de detaliata (man iptables), si daca
ai nevoie de detalii mai in amanunt. Aceia dintre voi familiarizati cu
ipchains vor dori poate sa se uite la "Diferente intre iptables si
ipchains"; sunt comenzi foarte similare.

Sunt mai multe lucruri pe care le poti face cu iptables. Pornesti la drum cu
trei chainu-ri default care nu pot fi sterse INPUT, OUTPUT si FORWARD. Sa
privim operatiile care se pot aplica pentru un intreg chain:

1. Creearea unui chain nou (-N).
2. Stergerea unui chain gol (care nu contine reguli) (-X).
3. Schimbarea politicii pentru un chain default (-P).
4. Listarea regulilor dintr-un chain (-L).
5. Stergerea tuturor regulilor dintr-un chain (-F).
6. Resetarea counter-elor de pachete si bytes pentru toate regulile
dintr-un chain (-Z).

Sunt mai multe moduri in care se pot manipula regulile intr-un chain:

1. Adaugarea in coada chain-ului a unei noi reguli (-A).
2. Insereaza o regula noua la o anumita pozitie in chain (-I). Daca
nu este precizata pozitia printr-un numar atunci regula este adaugata
la inceputul chain-ului.
3. Inlocuieste o regula la o anumita pozitie in chain (-R).
4. Sterge o regula la o anumita pozitie in chain, sau prima care se
potriveste (-D).

7.1 Ce vei vedea cand porneste calculatorul

Iptables poate fi un modul, numit ("iptable_filter.o"), care ar trebui sa fie
incarcat in mod automat cand rulezi prima oara iptables. Poate fi deasemenea
compilat in kernel in mod permament.

Inainte de rularea oricarei comenzi iptables (ai grija: unele distributii vor
rula iptables in scripturile lor de initializare), nu vor fi reguli in nici
una din chain-urile default ("INPUT", "OUTPUT" si "FORWARD"), toate
chain-urile vor avea politica de acceptare a pachetelor (ACCEPT). Poti schimba
politica default al chain-ului FORWARD prin stipularea optiunii "forward=0"
modulului iptable_filter. (n.t. sau "echo 0 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward",
depinde insa si de distributie, pe redhat default inseamna ca forward-ul
este 0)

7.2 Operatii pentru o singura regula

Aceasta este paine-si-untul, sarea si piperul, si ce mai vreti voi, a filtrarii
de pachete; manipularea regulilor. Cel mai obisnuit, vei folosi probabil
comenzile de adaugare (-A) si stergere (-D). Celelalte (-I pentru inserare
si -R pentru inlocuire) sunt doar extensii ale acestor concepte.

Fiecare regula specifica o multime de conditii pe care un pachet trebuie sa le
indeplineasca si ce sa faca daca acestea sunt indeplinite (o "tinta"
(target)). De exemplu, s-ar putea sa doresti sa ignori toate pachetele de
tip ICMP care vin de la adresa 127.0.0.1. Deci, in acest caz conditiile
noastre sunt ca protocolul sa fie ICMP si ca adresa sursa sa fie 127.0.0.1.
"tinta" noastra este DROP. 127.0.0.1 este interfata "loopback", pe care o ai
chiar daca nu ai conexiune reala de retea. Poti folosi programul "ping"
pentru a genera acest tip de pachete (pur si simplu trimite pachete ICMP de
tip 8 (echo request) la care toate host-urile ar trebui sa raspunda cu
pachete ICMP de tip 0 (echo replay)). Aceast program este foarte folositor
pentru teste.

# ping -c 1 127.0.0.1
PING 127.0.0.1 (127.0.0.1): 56 data bytes
64 bytes from 127.0.0.1: icmp_seq=0 ttl=64 time=0.2 ms

--- 127.0.0.1 ping statistics ---
1 packets transmitted, 1 packets received, 0% packet loss
round-trip min/avg/max = 0.2/0.2/0.2 ms
# iptables -A INPUT -s 127.0.0.1 -p icmp -j DROP
# ping -c 1 127.0.0.1
PING 127.0.0.1 (127.0.0.1): 56 data bytes

--- 127.0.0.1 ping statistics ---
1 packets transmitted, 0 packets received, 100% packet loss
#

Poti vedea aici ca primul ping reuseste ("-c 1" spune sa sa trimita doar un
singur pachet).

Apoi adaugam in coada (-A) chain-ului "INPUT", o regula ce spune ca
pentru pachetele de la 127.0.0.1 ("-s 127.0.0.1") de tip ICMP ("-p icmp")
trebuie sa sarim la "DROP" ("-j DROP").

Apoi testam regula noastra, folosind al doilea ping. Va fi o pauza pana cand
programul se da batut sa astepte un raspuns care nu va veni niciodata. (:)),
cat de DRAMATIC)

Am putea sa stergem regula in doua moduri. Intai, deoarece stim ca este
singura regula din chain-ul INPUT, putem folosi o stergere numarata, ca
in:

# iptables -D INPUT 1
#

Pentru a sterge regula cu numarul 1 in chain-ul de INPUT.

Al doilea mod este sa scriem comanda prin care am introdus regula -A, dar sa
inlocuim -A cu -D. Aceasta este folositor cand ai un chain complex de reguli
si nu doresti sa le numeri ca sa iti dai seama ca este a 37-a regula de
care vrei sa scapi. In aces caz, vom folosi:

# iptables -D INPUT -s 127.0.0.1 -p icmp -j DROP
#

Sintaxa comenzii -D trebuie sa aiba exact aceleasi optiuni cum are comanda -A
(sau -I, sau -R). Daca sunt reguli identice in acelasi chain, numai prima
regula va fi stearsa.

7.3 Optiuni de filtrare

Am vazut folosirea optiunii "-p" pentru a specifica protocolul, si optiunii
"-s" pentru a specifica adresa sursa, dar sunt alte optiuni pe care le putem
folosi pentru a preciza caracteristici ale pachetului. Ceea ce urmeaza este
un compedium complet.

7.3.1 Specificarea IP-ului sursa si destinatie

Adresele IP ale sursei ("-s", "--source" sau "--src") si destinatiei ("-d",
"--destination" sau "--dst") pot fi specificate in patru moduri. Cea mai
obisnuita forma este sa folosesti numele complet, cum ar fi "localhost" sau
"www.securityorg.net". Cea de-a doua cale este sa specifici adresa IP cum ar fi
"127.0.0.1".

Cea de a treia si a patra cale permite specificarea unui grup de adrese IP,
cum ar fi "199.95.207.0/24" sau "199.95.207.0/255.255.255.0". Amandoua
specifica orice adresa IP de la 199.95.207.0 pana la 199.95.207.255 inclusiv;
cifrele dupa "/" spun care parti din adresa IP sunt semnificative. "/32" sau
"/255.255.255.255" este default (se potriveste cu toata adresa IP). Pentru a
specifica oricare adresa IP "/0" poate fi folosit, astfel:

[ NOTA: "-s 0/0" este redundant aici. ]
# iptables -A INPUT -s 0/0 -j DROP
#

Aceasta este folosit in mod rar, deoarece efectul de mai sus este asemanator
cu nespecificare deloc a optiunii "-s".

7.3.2 Specificarea inversa

Multe optiuni, inclusiv optiunile "-s" (sau "--source") si "-d"
("--destination") pot avea argumentele precedate de "!" (pronuntat "nu")
pentru a corespunde adreselor care NU sunt egale cu adresele date. De exemplu,
"-s ! localhost" corespunde oricarui pachet care nu vine de la localhost.

7.3.3 Specificarea protocolului

Protocolul poate fi specificat prin optiunea "-p" (sau "--protocol").
Protocolul poate fi un numar ( daca stii valorile numerice de protocol pentru
IP) sau un nume pentru cazurile speciale de "TCP", "UDP" sau "ICMP". Nu
conteaza daca se foloseste sau nu CAPS, asa ca "tcp" merge la fel ca si
"TCP".

Numele protocolului poate fi precedat de "!", pentru a inversa, ca si "-p !
tcp" pentru a specifica pachetele care nu sunt TCP.

7.3.4 Specificarea unei interfete

Optiunea "-i" (sau "--in-interface") si "-o" (sau "--out-interface")
specifica numele interfatei cu care sa corespunda. O interfata este
dispozitivul fizic prin care intra pachetul ("-i") sau prin care iese
pachetul ("-o"). Poti folosi comanda ifconfig pentru a lista interfetele
care sunt "sus" (i.e., in stare de functionare in acel moment).

Pachetele care traverseaza chain-ul "INPUT" nu au o interfata de iesire, asa
ca orice regula care foloseste "-o" in acest chain nu se va potrivi
niciodata. In mod similar pachetele care travereseaza chain-ul OUTPUT nu au o
interfata de intrare, asa ca orice regula care foloseste "-i" in acest
chain nu se va potrivi niciodata.

Doar pachetele care travereseaza chain-ul FORWARD au o interata de intrare si
de iesire. Este perfect valabil sa specifici o interfata care nu exista;
regula nu se va potrivi cu nici un pachet pana cand interfata nu este sus.
Aceasta este extrem de folositor pentru legaturi PPP de dial-up (de obicei
interfete ppp0) si asemanatoare.

Ca un caz special, un nume de interfata terminandu-se cu "+" se va potrivi cu
toate interfetele (fie ca exista sau nu) care incep cu acel sir de caractere.
De exemplu pentru a specifica o regula care sa se potriveasca tuturor
interfetelor PPP, optiunea -i ppp+ ar fi folosita.

Numele interfetei poate fi precedata de "!" cu spatii in jur, pentru a
corespunde cu pachetul care nu se potriveste cu intefata specificata, de
exemplu: -i ! ppp+.

7.3.5 Specificarea fragmentelor

Uneori un pachet este prea mare pentru a incape cu totul pe conexiune. Cand
aceasta se intampla, pachetul este divizat in fragmente, si trimis ca pachete
multiple. Celalalt capat reansambleaza aceste fragmente pentru a construi
intregul pachet.

Problema cu fragmentele este ca primul fragment are campurile complete in
header (IP + TCP, UDP si ICMP) pentru a le examina, dar cele care urmeaza au
doar o submultime a header-elor (IP fara campurile protocolului aditional).
De aceea privirea in header-e dupa protocol in pachetelor care urmeaza (cum se
face in cazul TCP, UDP si ICMP) nu este posibila.

Daca faci connection tracking sau NAT, atunci toate fragmentele vor fi reunite
inainte de a ajunge la codul filtrului de pachete, asa ca nu trebuie sa te
ingrijorezi vreodata pentru fragmente.

Te rog sa retii de asemenea: chain-ul INPUT al tabelei de filtrare (sau a
oricarei alte tabele care depinde de NF_IP_LOCAL_IN) este traversat dupa
defragmentarea stivei principale IP.

In caz contrar, este important sa stii cum sunt tratate fragmentele de catre
regulile de filtrare. Orice regula de filtrare care cere informatii pe care
nu le avem nu se va potrivi. Aceasta inseamna ca primul fragment este tratat
ca orice alt pachet. Al doilea si urmatoarele nu vor mai fi. De aceea o
regula -p tcp --sport www (specificand un port sursa "www") nu se vor potrivi
cu un fragment (altul decat primul). Nici regula opusa nu va face acest lucru
-p tcp --sport ! www.

Oricum, poti sa specifici o regula special pentru fragmentul al doilea si
urmatoarele, folosind optiunea "-f" (sau "--fragment"). Este de asemenea
legal sa specifici ca o regula nu se aplica la al doilea si urmatoarele
fragmente, prin precedarea lui "-f" cu "!".

De obicei este considerat sigur sa lasi sa treaca al doilea si urmatoarele
fragmente, deoarece filtrarea va afecta primul fragment, si de aceea previne
reansamblarea pe calculatorul destinatie; cu toate acestea, sunt cunoscute
bug-uri care permit caderea sistemului doar prin simpla trasnmitere de
fragmente. Este decizia ta.

Nota pentru network-heads: pachetele cu malformatii (pachete TCP, UDP si
ICMP prea scurte codului de firewall ca sa citeasca tipul portului sau codul
ICMP si tipul) sunt ignorate cand asemenea examinarii sunt incercate.
Astfel sunt si fragmentele TCP care pornesc de la pozitia 8.

Ca un exemplu, urmatoarea regula va ignora fragmentele care se duc spre
192.168.1.1:

# iptables -A OUTPUT -f -d 192.168.1.1 -j DROP
#

7.3.6 Optiuni extinse la iptables: Noi potriviri

iptables este extensibil, asta inseamna ca amandoua, iptables si kernelul pot
fi extinse pentru a suporta noi optiuni.

Unele dintre aceste optiuni sunt standard, altele sunt mai exotice. Aceste
optiuni pot fi facute de catre alti oameni si distribuite.

Extensiile kernelului sunt gasite deobicei in subdirectorul de module ale
kernelului cum ar fi /lib/modules/2.4.0-test10/kernel/net/ipv4/netfilter. Ele
se incarca automat daca kernelul tau a fost compilat cu optiunea CONFIG_KMOD,
asa ca nu o sa fie necesar sa le incarci manual.

Extensiile la programul iptables sunt librarii shared care de obicei se gasesc
in /usr/local/lib/iptables/, deseamenea o distributie poate sa le puna in
directorul /lib/iptables sau /usr/lib/iptables.

Optiuniile vin in doua feluri: noi tinte si noi potriviri (vom vorbi despre
tinte ceva mai tarziu). Unele protocoale automat ofera noi teste pentru
pachete: in mod curent acestea sunt TCP, UDP si ICMP, cum sunt aratate mai jos.

Pentru acestea vei putea sa specifici noile teste in linia de comanda dupa
optiunea "-p", care va pune la dispozitie automat optiunile extinse. Pentru
a preciza teste noi, foloseste optiunea "-m" pentru a incarca extensia, dupa
care optiunile extinse vor putea fi folosite.

Pentru a vedea help-ul pentru optiunile extinse foloseste optiunea de
incarcare ("-p", "-j" sau "-m") urmat de "-h" sau "--help", de exemplu:

# iptables -p tcp --help
#

7.3.6.1 Optiuni extinse TCP

Optiunile extinse TCP sunt disponibile in mod automat daca se specifica
optiunea "-p tcp". Aceste optiuni sunt urmatoarele (nici una dintre ele nu
se vor potrivi cu fragmente):

--tcp-flags
poate fi urmat de semnul optional "!", apoi de doua siruri de
flag-uri, care permite filtrarea dupa anumite flag-uri. Primul sir de
flag reprezinta mask-ul, flag-urile pe care doresti a le examina. Al
doilea sir reprezinta care dintre acestea ar trebui sa fie prezente.
De exemplu:

# iptables -A INPUT --protocol tcp --tcp-flags ALL SYN,ACK -j DROP

Aceasta comanda spune ca toate flag-urile trebuiesc examinate ("ALL"
este sinonim cu "SYN,ACK,FIN,RST,URG,PSH"), dar doar SYN si ACK
trebuie sa fie setate. Exista de asemnea un argumente "NONE" similar
pentru nici unul dintre acestea.

--syn
In mod optional precedata de semnul "!", este o prescurtare pentru
"--tcp-flags SYN,RST,ACK SYN"

--source-port
poate fi urmat de un optional "!", si fie de un singur port, fie
de o sir de porturi. Porturile pot fi specificate fie folosind numere
fie folosind nume, asa cum sunt specificate in /etc/services.
sirurile se specifica prin doua porturi despartite de ":", sau
(pentru a specifica o sir de porturi mai mare sau egal cu un port
dat) un port urmat de ":", sau (pentru a specifica o lista de porturi
mai mica sau egala decat un port dat) un port precedat de ":".

--sport este sinonim cu --source-port

--destination-port
si
--dport
sunt similare cu modul in care se specifica portul sursa numai ca in
loc de portul sursa se face potrivirea dupa portul destinatie.

--tcp-option
urmat de un optional "!" si un numar, se potriveste pentru un
pachet cu optiunea TCP egala cu acel numar. Un pachet care nu are un
header complet TCP este ignorat automat daca este facuta incercarea
de a se examina headerele TCP.

7.3.6.1.1 O explicatie pentru flag-urile TCP

Uneori este folositor sa permiti conexiunile TCP intr-o singura directie, nu
si in cealalta. De exemplu, ai putea sa permiti conexiuni catre un server
extern WWW, dar nici o conexiune de la acel server.

Naiv ar fi sa blochezi pachetele TCP dinspre server. Din pacate, conexiunile
TCP cer pachetele sa circule in ambele directii.

Solutia ar fi sa blochezi numai pachetele folosite pentru a initia
conexiuni. Aceste pachete sunt numite pachete SYN (ok, tehnic sunt pachete cu
flag SYN pus si cu flagurile RST si ACK nepuse, dar le numim pe scurt
pachete SYN). Prin ignorarea acestor pachete, putem sa oprim aceste
conexiuni.

Optiunea "--syn" este folosita pentru aceasta; este valida numai pentru
regulile in care specificam tcp ca protocol. De exemplu, pentru a specifica
incercarile de conexiune de la 192.168.1.1:

-p TCP -s 192.168.1.1 --syn

Aceasta optiune poate fi inversat prin precedarea "--syn" cu semnul "!".

7.3.6.2 Optiuni extinse UDP

Aceste optiuni sunt automat disponibile cand se specifica "-p udp". Acestea
sunt: "--source-port", "--sport","--destination-port" si "--dport" care au
fost detaliate mai sus.

7.3.6.3 Optiuni extinse ICMP

Aceste optiuni sunt automat disponibile cand se specifica "-p icmp". Este
doar o singura optiune noua:

--icmp-type
urmat de un semnul optional "!", apoi de numele tipului icmp (ex.
"host-unreachable"), sau tipul numeric (ex. "3"), sau tipul numeric
si codul separate de "/" (ex. "3/3"). O lista a numelor de tipuri de
pachete icmp este data folosind "-p icmp --help".

7.3.6.4 Alte optiuni extinse pentru potrivire

Alte optiuni extinse in pachtetul de filtrare sunt optiuni demonstrative,
care (daca sunt instalate) pot fi invocate cu optiunea "-m".

mac

Acest modul trebuie in mod explicit specificat prin optiunea "-m mac"
sau "--match mac". Este folosit pentru a se potrivi cu pachetele ce au o
anumita adresa ethernet MAC, si de aceea este folositoare numai
pentru pachetele care traverseaza chain-urile PREROUTING si INPUT.
Este disponibila o singura optiune noua:

--mac-source
urmat de semnul optional "!", apoi de o adresa ethernet in notatie
hexa separata prin ":", ex. "--mac-source 00:60:08:91:CC:B7".

limit

Acest modul trebuie in mod explicit specificat prin optiunea "-m limit"
sau cu "--match limit". Este folosit pentru a restrange rata de
potriviri, ca de exemplu pentru reprimarea mesajelor in log-uri
(log-urile sunt fisierele in care sistemul scrie anumite date
considerate importante, in ideea de a putea fi accesate mai tarziu). Se
vor potrivi numai un numar dat de pachete pe secunda (default 3
potriviri pe ora, la un numar maxim de 5 potriviri). Sunt disponibile
doua optiuni:

--limit
urmat de un numar; specifica numarul maxim de potriviri permise pe
secunda. Numarul poate fi specificat pe unitati de timp explicite,
folosind "/second", "/minute", "/hour" or "/day", sau parti din ele
(ex. "5/second" este la fel cu "5/s").

--limit-burst
urmat de un numar, indica numarul maxim de potriviri dupa care limita
de mai sus intra in actiune.

Aceasta potrvire poate adesea fi folosita cu tinta LOG pentru a face
logare limitata dupa o rata. Pentru a intelege cum functioneaza sa ne
uitam la urmatoarea regula care logheaza cu parametri de limita default:

# iptables -A FORWARD -m limit -j LOG

Prima data cand se ajunge la aceasta regula, pachetul va fi scris in
log-uri, de fapt, deorece numarul limita este 5, primele 5 pachete vor
ajunge in log-uri. Dupa aceasta vor trece 20 de minute pana cand alt
pachet sa ajunga in log-uri datorita acestei reguli, fara sa conteze
numarul de pachete care ajung la regula. Dupa 20 de minute
limit-burst-ul, numarul de pachete care vor putea fi primite va fi unu,
dupa inca 20 de minute va mai creste cu o unitate, daca nici un pachet
nu s-a potrivit cu regula. Deasemenea, la fiecare 20 de minute care
trec fara ca pachete sa se potriveasca regulii, numarul limita va
creste cu o unitate; daca nici un pachet nu se potriveste cu regula dupa 100 de minute, numarul limita va fi din nou atins, inapoi de unde am
plecat.

Nota: nu poti crea o regula cu un timp de reincarcare mai mare de 59
de ore, asa ca daca pui o limita de 1/zi, atunci numarul maxim de
potriviri (burst-rate) trebuie sa fie mai mic decat 3.

Poti de asemenea sa folosesti acest modul pentru a te feri de
diferitele atacuri denial of service (DoS) cu o rata mai mare pentru a
creste sensibilitatea.

Protectie pentru syn-flood:

# iptables -A FORWARD -p tcp --syn -m limit 1/s -j ACCEPT

Pentru scannere de porturi clandestine:

# iptables -A FORWARD -p tcp --tcp-flags SYN,ACK,FIN,RST RST
-m limit --limit 1/s -j ACCEPT

Pingul mortii:

# iptables -A FORWARD -p icmp --icmp-type echo-request -m
-m limit --limit 1/s -j ACCEPT

Acest modul se comporta ca o "usa histeresis", ca in graficul urmator:

rata (pachete/s)
^ .---.
| / DoS \
| / \
Limita DoS -|.....:.........\.......................
= (limit * | /: \
limit-burst) | / : \ .-.
| / : \ / \
| / : \ / \
End of DoS -|/....:..............:.../.......\..../.
= limit | : :"-" "--"
-------------+-----+--------------+------------------> time (s)
LOGIC => Potrivire | Nepotrivire | Potrivire

Sa consideram ca avem o potrivire de un pachet pe secunda cu o
limita maxima de 5 pachete, dar pachetele vin cu o rata de patru pe
secunda timp de 3 secunde, apoi incep din nou sa vina peste 3 secunde.

<--Flood 1--> <---Flood 2--->

Pachete^ Line __-- YNNN
total | Rate __-- YNNN
| mum __-- YNNN
10 | Maxi __-- Y
| __-- Y
| __-- Y
| __-- YNNN
|- YNNN
5 | Y
| Y Legenda: Y -> se potriveste cu regula
| Y N -> nu se potriveste cu regula
| Y
|Y
0 +---------------------------------------------> timpul in
secunde
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Se poate vedea ca primele 5 pachete sunt permise sa depaseasca limita
de un pachet pe secunda, apoi limit intervine. Daca este o pauza de o
secunda inca un pachet in plus va fi permis sa treaca. Intodeauna
insa, nu se va permite depasirea de un pachet/secunda dupa ca
numarul limita (burst-limit) este atins.

owner

acest modul incearca sa se potriveasca trasaturilor diferite ale
creatorului pachetului, pentru pachetele generate local. Este valid
numai in chain-ul OUTPUT, si chiar si atunci unele pachete (cum ar
fi raspunsurile de tip ICMP) pot sa nu aiba creator, si de aceea sa
nu se potriveasca.

--uid-owner userid
se potriveste daca pachetul a fost creat de catre un proces cu
acelasi id de user.

--gid-owner groupid
se potriveste daca pachetul a fost creat de catre un proces cu
acelasi id de group.

--pid-owner processid
se potriveste daca pachetul a fost creat de catre un proces cu
acelasi id de proces.

--sid-owner sessionid
se potriveste daca pachetul a fost creat de catre un proces in grupul
de sesiune dat.

unclean

Acest modul experimental trebuie sa fie in mod explicit specificat cu
optiunea "-m unclean" sau "--match unclean". Realizeaza niste teste
variate de sanatate asupra pachetelor. Acest modul nu a fost testat,
si nu ar trebui sa fie folosit ca o unealta in securitate (probabil
ca inrautateste lucrurile din cauza ca el insusi s-ar putea sa aiba
buguri). Nu este disponibila nici o optiune.

7.3.6.5 Potrivirea dupa stare

Cele mai folositoare optiuni este furnizata de modulul "state", care
interpreteaza analizele detectorului de conexiuni ale modulului
"ip_conntrack". Aceasta este foarte recomandata.

Specificarea modulului "-m state" permite folosirea unei optiuni
aditionale de stare "--state". Aceste stari sunt:

NEW
un pachet care creeaza o noua conexiune.

ESTABLISHED
un pachet care apartine unei conexiuni deja stabilite (un pachet
replica (replay), sau un pachet care pleaca al unei conexiuni care a primit
replayuri).

RELATED
Un pachet care este inrudit, dar care nu este parte a unei conexiuni existente,
cum ar fi o eroare ICMP, sau (cu modulul FTP introdus), un pachet care
stabileste o conexiune FTP.

INVALID
Un pachet care nu a putut fi identificat pentru niste motive: aceasta include
ramanerea fara memorie sau erori ICMP care nu apartin nici unei conexiuni
cunoscute. In mod normal aceste pachete ar trebui ignorate.

Un exemplu pentru aceasta puternica optiune de potrivire ar fi:

# iptables -A FORWARD -i ppp0 -m state ! NEW -j DROP

7.4 Argumente asupra tintei

Acum stim ce examinare poate fi facuta asupra unui pachet, avem nevoie de o
cale pentru a preciza ce sa facem cu pachetele care se potrivesc testelor
noastre. Aceasta este numita tinta unei reguli.

Exista doua foarte simple tinte incluse: DROP si ACCEPT. Ne-am intalnit deja
cu aceastea. Daca o regula se potriveste cu un pachet si tinta regulii este
una din aceste doua, nici una din regulile urmatoare nu sunt consultate,
soarta pachetului a fost decisa.

Mai sunt doua tipuri de tinte pe langa acestea incluse: tinte extinse si
chain-urile definite de catre utilizator.

7.4.1 Chain-uri definite de utilizator

O caracteristica puternica pe care iptables o mosteneste de la ipchains este
posibilitatea utilizatorului de a crea chain-uri noi, pe langa cele incluse
default (INPUT, OUTPUT si FORWARD). Prin conventie, chain-urile definite de
catre utilizator se scriu cu litera mica pentru a le deosebi (vom descrie
mai jos cum sa cream acest tip de chain-uri in "7.5 Operatii asupra unui
intreg chain").

Cand un pachet se potriveste cu o regula a carei tinta este un chain definit
de catre utilizator, pachetul incepe sa traverseze chain-ul definit de catre
utilizator. Daca acel chain-ul nu decide soarta pachetul de indata ce
pachetul ajunge la sfarsitul chain-ului respectiv, pachetul continua
traversarea chain-ului initial.

Este timpul pentru niste arta ASCII. Considera doua chain-uri aiurea: INPUT
(chain-ul inclus default) si test (un chain definit de utilizator).

"INPUT" "test"
---------------------------- ----------------------------
| Rule1: -p ICMP -j DROP | | Rule1: -s 192.168.1.1 |
|--------------------------| |--------------------------|
| Rule2: -p TCP -j test | | Rule2: -d 192.168.1.1 |
|--------------------------| ----------------------------
| Rule3: -p UDP -j DROP |
----------------------------

Considera un pachet TCP venind de la 192.168.1.1 si ducandu-se catre 1.2.3.4.
Acesta intra in chain-ul INPUT. Rule1 nu se potriveste cu el, Rule2 se
potriveste asa ca urmatoarea regula care este examinata este prima din
chain-ul test. Rule1 se potriveste dar nu este specificata nici o tinta,
asa ca urmatoarea regula este examinata. Rule2 nu se potriveste asa ca am
ajuns la sfarsitul chain-ului. Astfel ne reintoarcem in chain-ul INPUT, unde
am examinat Rule2, asa ca examinam Rule3 care nici aceasta nu se potriveste.

Deci calea urmata de catre pachet este:

v __________________________
"INPUT" | / "test" v
------------------------|--/ -----------------------|----
| Rule1 | /| | Rule1 | |
|-----------------------|/-| |----------------------|---|
| Rule2 / | | Rule2 | |
|--------------------------| -----------------------v----
| Rule3 /--+___________________________/
------------------------|---
v

Chain-urile definite de catre utilizator pot sari la alte chain-uri definite
de catre utilizator (dar nu crea trasee in cerc, pachetele tale vor fi
ignorate daca intra in bucla).

7.4.2 Optiuni extinse la iptables: Noi tinte

Celalat tip de optiune extinsa este o tinta. O tinta extinsa este formata
dintr-un modul de kernel si o extensie optionala la iptables pentru a pune
la dispozitie noi optiuni in linia de comanda. Sunt mai multe optiuni
extinse in distributia default a netfilter-ului:

LOG

Acest modul permite log-area de catre kernel a pachetelor care se
potrivesc. Acest modul pune la dispozitie urmatoarele optiuni
aditionale:

--log-level
urmat de un numar al nivelului sau de un nume. Numele corecte sunt
(nu conteaza daca sunt scrise cu litera mare sau nu) "debug", "info",
"notice", "warning", "err", "crit" and "emerg", corespunzand numerelor
de la 7 la 0. Citeste man-ul de la syslog.conf pentru o explicatie
privind aceste niveluri de logare. Nivelul default este "warning".

--log-prefix
urmat de un sir de caractere pana la 29 de caractere, acest mesaj
este pus in fata mesajului care este logat, pentru a-i permite
identificarea unica.

Acest modul este bun dupa o limita de potrivire, pentru a nu-ti
flooda fisierele de log.

REJECT

Acest modul are acelasi efect cu "DROP", cu exceptia faptului ca
celui ce trimite pachetele ii este trimis mesaj de eroare ICMP "port
unreachable". Bagati la cap ca mesajul de eroare ICMP nu este trimis
daca (citeste RFC 1122):
- pachetul de il filtrezi a fost de la inceput o eroare ICMP
sau alt tip de pachet ICMP necunoscut.
- pachetul ce este filtrat nu este un fragment de inceput.
- am trimis recent prea multe mesaje de eroare ICMP catre acea
destinatie ( cat /proc/sys/net/ipv4/icmp_ratelimit).
REJECT pune de asemenea la dispozitie o noua optiune
"--reject-with" care modifica pachetul folosit la replay: man
iptables.

7.4.3 Tinte speciale construite default

Sunt doua tinte speciale contruite default: RETURN si QUEUE.

RETURN are acelasi efect cu trecerea direct la sfarsitul chain-ului: pentru
o regula in chain-ul inclus default politica acelui chain-ului este executata.
Pentru o regula intr-un chain definit de catre utilizator, traversarea continua in
chain-ul anterior, exact dupa regula care a determinat trecerea la acest
chain.

QUEUE este o tinta speciala, care pune in rand pachetul pentru procesare de
catre programe utilizator. Pentru ca aceasta sa fie folositor doua urmatoare
componente sunt cerute:

- un "gestionar al cozii", care se ocupa de mecanismele propriu-zise de
trecere a pachetelor intre kernel si modul utilizator; si

- un program in mod utilizator pentru a primi, posibil a manipula, si a
da verdicte in ceea ce priveste pachetele.

Gestionarul standard al cozii pentru iptables IPv4 este modulul ip_queue, care
este distribuit cu kernelul si considerat experimental.

Ceea ce urmeaza este un scurt exemplu despre cum sa folosesti iptables pentru
a pune in coada pachetele pentru procesare in mod utilizator:

# modprobe iptable_filter
# modprobe ip_queue
# iptables -A OUTPUT -p icmp -j QUEUE

Cu aceasta regula, pachetele ICMP generate local (care sunt create
, sa zicem, cu ping) sunt pasate modulului ip_queue, care apoi incearca sa
livreze pachetele unei aplicatii in mod utilizator. Daca nici o
aplicatie nu asteapta acele pachete, acestea sunt ignorate.

Pentru a scrie o aplicatie in mod utilizator, poti folosi libipq API. Acesta
este distribuit impreuna cu iptables. Cod exemplu poate fi gasit in programele
de testare (redirect.c) in CVS.

Starea lui ip_queue poate fi verificata prin:

/proc/net/ip_queue

Marimea maxima a unei cozi (i.e. numarul de pachete livrata modului utilizator
fara primirea inapoi a unei comfirmari) poate fi controlat prin:

/proc/sys/net/ipv4/ip_queue_maxlen

Marimea default pentru marimea maxima a cozii este 1024. Odata ce aceasta
limita este atinsa, noile pachete vor fi ignorate pana cand marimea cozii
scade sub nivelul limita. Protocoale bine gandite ca TCP interpreteaza
pachetele ignorate ca aglomerare, si din fericire va inceta livrarea de
pachete cand coada este plina. Cu toate acestea, va lua ceva experimente
pentru a determina valoare ideala pentru marimea cozii pentru o situatie data
daca valoarea default este prea mica.

7.5 Operatii asupra unui intreg chain

O foarte folositoare caracteristica a iptables-ului este posibilitatea de a
grupa mai multe reguli intr-un chain. Poti numi chain-urile cum doresti, dar
recomand folosirea literelor mici pentru a evita confuzia cu chain-urile
incluse default si tinte. Numele de chain-uri pot fi pana la 31 de litere in
lungime.

7.5.1 Creearea unui nou chain

Sa cream un nou chain. Pentru ca sunt un tip cu atata imaginatie o sa o
numesc test. Pentru aceasta folosim optiunea "-N" sau "--new-chain":

# iptables -N test
#

Este atat de simplu. Acum poti introduce reguli in el cum am aratat mai sus.

7.5.2 Stergerea unui chain

Si sergerea unui chain este deasemenea simpla, prin folosirea optiunilor "-X"
sau "--delete-chain". De ce "-X"? Pai toate literele bune au fost luate.

# iptables -X test
#

Sunt cateva restricitii la stergerea de chain-uri: acestea trebuie sa fie
goale (vezi "Stergerea tuturor regulilor unui chain" dedesubt) si nu trebuie
sa fie tinta nici unei reguli. Nu poti sterge nici unul dintre chain-rile
incluse default.

Daca nu specific numele chain-ului, atunci toate chain-urile definite de catre
utilizator vor fi sterse daca este posibil.

7.5.3 Stergerea tuturor regulilor unui chain

Exista un mod simplu de de sterge toate regulile dintr-un chain, folosind
optiunile "-F" (sau "--flush").

# iptables -F FORWARD
#

Daca nu este specificat chain-ul atunci toate chain-urile vor fi sterse de
reguli.

7.5.4 Listarea unui chain

Poti lista toate regulile dintr-un chain prin folosirea optiunii "-L" (sau
"--list").

"refcnt-ul"(reference count) listat pentru fiecare chain definit de catre
utilizator este numarul de reguli care au ca tinta acest chain. Acesta
trebuie sa fie zero (si chain-ul sa fie gol) inainte ca acest chain sa poata
fi sters.

Daca numele chain-ului este omis, toate chain-urile sunt listate, chiar si
cele care sunt goale.

Exista trei optiuni care pot fi adaugate la "-L". Optiunea "-n" (numeric)
este foarte folositoare deoarece previne iptables in a incerca sa rezolve
IP-urile in nume, care (daca folosesti DNS ca majoritatea oamenilor) va cauza
mari intarzieri daca DNS-ul tau nu este setat corect, sau ai filtrat cererile
catre DNS. Determina deasemenea ca porturile TCP si UDP sa fie afisate ca
numere in loc de nume.

Optiunea "-v" arata toate detaliile regulilor, cum ar fi counter-ele pentru de
pachete si bytes, comparatiile TOS, interfata. Altfel aceste detalii sunt
omise.

Observa faptul urmator: counter-ele pentru pachete si bytes sunt afisate
folosind sufixele "K", "M" sau "G" pentru 1000, 1,000,000 si respectiv
1,000,000,000. Folosirea lui optiunii "-x" (expandare a numerelor) afiseaza
numerele in formatul maxim, fara sa conteze cat sunt de mari.

7.5.5 Resetarea counter-elor

Este folositoare posibilitatea de a putea sa resetezi counter-ele. Aceasta
poate fi facuta cu optiune "-Z" (sau "--zero").

Considera urmatoarele:

# iptables -L FORWARD
# iptables -Z FORWARD
#

In exemplul de mai sus, unele pachete au putut sa vina intre cele doua
comenzi. Pentru acest motiv, poti folosi cele doua optiuni "-L" si "-Z"
impreuna, pentru a reseta counter-ele in timp ce le afisezi.

7.5.6 Setarea policy-ului

Am explicat ce se intampla cand un pachet ajunge la capatul unui chain inclus
default si am discutat mai devreme cum parcurge un pachet chain-urile. In
acest caz, policy-ul chain-ului determina soarta pachetului. Doar chain-urile
incluse default (INPUT, OUTPUT si FORWARD) au policy-uri, deoarece daca un
pachet ajunge la capatul unui chain definit de catre utilizator, traversarea
continua in chain-ul anterior.

Politica poate fi fie ACCEPT, fie DROP, de exemplu:

# iptables -P FORWARD drop
#

8. Folosirea ipchains si ipfwadm

Sunt module in distributia netfilter pe nume ipchains.o si ipfwadm.o.
Insereaza unul dintre acestea in kernelul tau ( Observatie: aceste module
sunt incompatibile cu ip_tables.o). Apoi poti folosi ipchains sau ipfwadm ca
in vremurile de alta data.

Aceasta va fi suportata pentru inca un timp. Cred ca o formula rezonabila
este 2 * [nota inlocuirii - prima versiune stabila], dupa data cand o versiune
stabila a inlocuirii este disponibila.
Asta inseamna ca suportul va fi probabil abandonat in Linux 2.6 sau 2.8.

9. Folosirea impreuna a NAT-ului si a filtrarii de pachete

Este normal sa vrei sa faci NAT (vezi NAT HOWTO) si filtrare de pachete.
Veste buna este ca se pot folosi impreuna extrem de bine.

Faci filtrarea de pachete ingorand total orice NAT ai deja. Sursa si
destinatia vazute de catre filtrul de pachete vor fi sursele si destinatiile
reale. De exemplu daca faci DNAT pentru a trimite orice conexiune pentru
1.2.3.4 portul 80 spre 10.1.1.1 portul 8080, filtrul de pachete va vedea
pachetele ducandu-se catre 10.1.1.1 portul 8080 (adresa reala), nu 1.2.3.4
port 80. In mod similar poti ignora masquerading: pachetele vor parea ca vin
de la adresa lor IP interna reala (sa zicem 10.1.1.1), si replay-urile vor
parea ca se duc inapoi acolo.

Poti folosi optiunea extinsa de potrivire "match" fara sa pui filtrul de
pachete sa faca munca in plus, deoarece NAT cere detectarea de conexiuni
oricum. Pentru a dezvolta exemplul simplu de masquerading din NAT HOWTO pentru
a nu permite noi conexiuni pe interfata ppp0, vei face urmatoarele:

# masquerading pentru ppp0
iptables -t nat -A POSTROUTING -o ppp0 -j MASQUERADE

# refuzarea de pachete NOI sau INVALIDE forwardate sau care vin prin ppp0
iptables -A INPUT -i ppp0 -m state --state NEW,INVALID -j DROP
iptables -A FORWARD -i ppp0 -m state --state NEW,INVALID -j DROP

# se da drumu la IP forwarding
echo 1 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward

10. Diferente intre iptables si ipchains

o In primul rand, numele chain-urilor predefinite si-au schimbat scrierea din
litere mici in litere mari, deoarece chain-urile INPUT si OUTPUT primesc acum
doar pachete cu destinatie locala si pachete generate local. Ele obisnuiau
sa vada toate pachetele care intrau si respectiv care ieseau.

o Optiunea "-i" acum inseamna interfata de intrare si are sens numai in
chain-urile INPUT si FORWARD. Regulile in chain-urile OUTPUT si FORWARD care
foloseau inainte "-i" vor trebuie sa fie schimbate cu "-o".

o Porturile TCP si UDP trebuie sa fie precizate folosind optiunile
--source-port sau --sport (sau --destination-port/--dport), si trebuie
puse dupa optiunile "-p tcp" sau "-p udp", deorece acestea incarca optiunile
disponibile extensiilor TCP si respectiv UDP.

o Argumentul TCP -y a devenit acum --syn si trebuie pus dupa "-p tcp".

o In cele din urma tinta DENY a deveni DROP.

o Resetarea counter-elor pentru un singur chain in timp concomitent cu
listarea acestuia este acum posibila.

o Resetara counter-elor pentru chain-urile predefinite resetezeaza desemenea
counter-ele policy-ului chain-urilor respective.

o Listarea counter-elor iti arata counter-ele instant.

o REJECT si LOG sunt acum tinte extinse, insemnand ca sunt module de kernel
separate.

o Numele pentru chain-uri pot fi pana la 31 de caractere in lungime.

o MASQ este acum MASQUERADE si foloseste o sintaza diferita. REDIRECT, desi
si-a pastrat vechiul nume, a suferit deasemenea o schimbare de sintaxa.
Citeste NAT-HOWTO pentru mai multe informatii despre cum sa le configurezi.

o Optiunea "-o" nu mai este folosita pentru a conduce pachetele in mod
utilizator (vezi -i de mai sus). Pachetele sunt trimise acum in mod utilizator
folosind tinta QUEUE.

o Probabil o gramada de alte lucruri pe care le-am uitat.

11. Sfaturi asupra designului filtrului de pachete

In domeniul securitatii cel mai bun lucru este sa blochezi totul, apoi sa
deschizi gauri acolo unde este necesar. Aceasta este deobicei spus "ceea ce nu
este in mod explicit permis este interzis". Recomand aceasta daca securitatea
este grija ta cea mai mare.

Nu rula nici un serviciu de care nu ai nevoie, chiar daca ai blocat accesul la
el.

Recomand securitatea in adancime: combina tcp-wrappers (pentru conexiuni catre
insusi filtrul de pachete), proxy-uri (pentru conexiuni ce trec peste filtrul
de pachete), verificarea routei si filtrare de pachete. Verificarea routei
este cand un pachet care vine de la o interfata de la care nu poate veni este
ignorate: de exemplu, daca reteaua ta interna are adresele 10.1.1.0/24, si
un pachet care are ca sursa o adresa apartinand acelei clase vine pe
interfata externa, acesta va fi ignorat. Aceasta verificare a routei poate
fi activate pentru o interfata (ppp0) astfel:

# echo 1 > /proc/sys/net/ipv4/conf/ppp0/rp_filter
#

Sau pentru toate interfetele existente si viitoare astfel:

# for f in /proc/sys/net/ipv4/conf/*/rp_filter; do
# echo 1 > $f
# done
#

Debian realizeaza acest lucru "by default" cand este posibil. Daca ai routare
asimetrica (te astepti sa primesti pachete din directii ciudate), vei
dori sa dezactivezi aceasta filtrare pe interfetele respective.

Logarea pachetelor este folositoare cand configurezi un firewall si ceva nu
merge, insa pe un sistem in productie, intodeauna foloseste aceasta in
combinatie cu limitare, pentru a preveni floodarea fisierelor cu log-uri.

Recomand pentru sistemele sigure depistarea conexiunilor (connection
tracking): determina o incarcare a sistemului, deoarece toate conexiunile sunt
depistate, dar este foarte folositoare pentru a controla accesul la retelele
tale. S-ar putea sa trebuiasca sa incarci modulul "ip_conntrack.o" daca
kernelul tau nu incarca in mod automat modulele si nu este compilat in
kernel. Daca vrei sa depistezi cu precizie protocoale complexe, va trebui sa
incarci modulul necesar pentru aceasta (ex. "ip_conntrack_ftp.o").

# iptables -N no-conns-from-ppp0
# iptables -A no-conns-from-ppp0 -m state --state ESTABLISHED,RELATED -j ACCEPT
# iptables -A no-conns-from-ppp0 -m state --state NEW -i ! ppp0 -j ACCEPT
# iptables -A no-conns-from-ppp0 -i ppp0 -m limit -j LOG --log-prefix "Bad packet from ppp0:"
# iptables -A no-conns-from-ppp0 -i ! ppp0 -m limit -j LOG --log-prefix "Bad packet not from ppp0:"
# iptables -A no-conns-from-ppp0 -j DROP
# iptables -A INPUT -j no-conns-from-ppp0
# iptables -A FORWARD -j no-conns-from-ppp0

Construirea unui bun firewall este peste scopul acestui HOWTO, dar sfatul meu
este ca "intodeauna sa fii minimalist". Citeste Security HOWTO pentru mai multe
informatii privind testarea si examinarea sistemului.

Ce este o retea de calculatore si cum functioneaza internetul

2011-04-11T00:50:00.000-07:00

traducere ver. 0.4 de catre Riddl

Multumiri tuturor celor care m-au ajutat, in special lui Gushterul.
Observatie f importanta: probabil ca exista unele greseli in acest document.
Am tradus si eu cum m-am priceput mai bine, daca descoperiti greseli de
traducere si pentru observatii pertinente trimiteti-mi mail pentru Riddl la
"discutzii at gmx dot net". Nu uitati sa precizati numele documentului.
Multumesc anticipat.
Aceasta versiune este putin modificata fata de original, deorece unii termeni
sunau foarte ciudat in ro.
Pentru ultima versiune a acestui document verifica
<http://www.securityorg.net/docs/>.

Lecturare placuta!

______________________________________________________________________

Linux Networking-concepts HOWTO
HOWTO privind conceptele de retea linux
Rusty Russell
$Revision: 1.3 $ $Date: 2002/06/05 13:21:56 $

Acest document descrie ce este acea o retea (cum ar fi internetul), si foarte
primar cum functioneaza acesta.

______________________________________________________________________

Cuprins

1. Introducere
2. Ce este aceea o "retea de calculatoare"?
3. Ce este "Internetul"?
3.1. Cum functioneaza Internetul?
4. Aceast lucru numit IP
4.1. Grupuri de adrese IP: Netmask-uri
5. Nume de computere si Adrese IP
6. Servici diferite: Email, Web, FTP, DNS
7. Interfete dialup: PPP
8. Cum arata pachetele
9. Sumar
10. Multumiri
11. Index
______________________________________________________________________

1. Introducere

Bine ai venit!
Am scris in trecut un numar de howto-uri in ceea ce privesc retelele, si mi-a
venit in minte ca sunt in fiecare o multime de termeni jargonici. Am avut de
ales intre trei variante: celelalte doua ignorau problema si explicau
termenii peste tot. Nici una dintre ele nu era atractiva.

Scopul software-ului liber este faptul ca ar trebui sa ai libertatea sa
explorezi si sa te joci cu software-ul sistemului pe care il folosesti. Cred
ca dandu-le posibilitatea oamenilor sa experimenteze aceasta libertate este un
scop nobil; nu numai fac pe oameni sa se simt puternici printr-o ocupatie (cum
ar fi reconstruirea unui motor de masina) dar prin natura internetului si
software-ului liber ti se pune la dispozitie posibilitatea sa partajezi
experienta ta cu milioane de oameni.

Dar trebuie sa incepi de undeva, asa ca iata-ne.

(C) 2000 Paul "Rusty" Russell. Sub licenta GNU GPL.

2. Ce este aceea o "retea de calculatoare"?

O retea de calculatoare sunt mai multe materiale folosite pentru ca nodurile sa
schimbe informatie intre ele (prin "noduri" inteleg computere, imprimante,
masini de gatit si orice alceva doresti). Nu conteaza foarte mult cum sunt
interconectate: pot sa foloseasca fibra optica sau porumbei calatori.
E clar, unele alegeri sunt mai bune decat altele, mai ales daca ai prin casa
pisici. :)

In mod normal conectarea a doua calculatoare impreuna nu se poate numi
retea, este nevoie de trei sau mai multe pentru a deveni retea. Acest lucru
seamana cu cuvantul "grup": doi oameni inseamna doar doua persoane, pe cand
trei persoane formeaza un grup. Deasemenea, retelele sunt adesea prinse
impreuna, pentru a forma retele mai mari, fiecare retea mai mica (deobicei
numita o "sub-retea") poate fi parte dintr-o retea mai mare.

De fapt conexiunea intre doua computere este adesea denumita "legatura de
retea". Daca este ceva cablu in spatele computer-ului tau catre alte
computere atunci aceea este legatura ta de retea.

Sunt patru lucruri despre care suntem interesati cand vorbim despre o retea de
calculatoare:

Marimea

Daca pur si simplu conectezi intre ele cele patru calculatoare de
acasa, ai realizat ceea ce se numeste LAN (Local Area Network - retea
locala). Daca totul este la distanta de mers pe jos, este denumit
deobicei LAN, oricate masini ar fi conectate, si din orice
infrastructura ar fi contruita reteaua.

La celalalt pol se situeaza WAN-ul (Wide Area Network - retea
intinsa). Daca ai un computer la Bucuresti, Romania, altul in New
York, SUA, si unul in Lhasa, Tibet, si reusesti sa le conectezi,
aceasta este atunci un WAN.

Topologia: Forma

Deseneaza harta unei retele: linile sunt "legaturile din retea",
si fiecare nod este un punct. Poate ca fiecare linie duce intr-un
punct central ca o stea, insemnand ca fiecare vorbeste printr-un
singur punct ( o "topologie stea"):

o o o
\_ | _/
\|/
o-----o-----o
_/|\_
/ | \
o o o

Sau poate ca fiecare comunica in linie, astfel:

o------o------o-------o--------o
| |
| |
| o
| |
o |
o

Sau poate ca ai trei subretele conectate printr-un singur nod:

o
o | o--o--o
| | |
o--o--o--o--o o
\ |
o------o
/ |
o--o--o--o--o o
| | |
o | o--o
o

Vei vedea multe topologii ca acestea in realitate si multe altele mult
mai complicate.

Fizic: Din ce este facuta reteaua.

Al treilea lucru de care trebuie sa fim interesati este din ce este
constuita reteaua noastra. Cea mai ieftina este "sneakernet-u", erau
oamenii care transportau diskete de la un computer la altul.
Sneakernet-ul este aproape intodeauna un "LAN". Disketele costa mai
putin de 1$ si o pereche de skeakers (incaltaminte care nu face
zgomot) in jur de 20$.

Cel mai obisnuit sistem folosit pentru a conecta reteaua de acasa
catre alte retele mai mari este numit "modem"
(MODulator/DEModulator), care transforma o legatura telefonica intr-o
legatura de retea. Transforma ceea ce transmite calculatorul in
sunete, si asculta sunetele venite de la celalalt capat pe care le
transforma iar in informatie pentru calculator. Dupa cum iti
imaginezi acest lucru nu este din cale afara de eficient, deoarece
liniile telefonice nu au fost facute pentru genul acesta de lucruri, dar
este un sistem raspandit deoarece liniile telefonice sunt atat de
obisnuite si ieftine: modemurile costa sub 50$ si linia telefonica
200$ pe an.

Cel mai obisnuit sistem sa conectezi computerele intr-un LAN este sa
folosesti Ethernet. Ethernetul poate fi de trei tipuri (in ordinea
in care au fost realizate): Thinwire/Coax/10base2, UTP/10baseT si
UTP/100baseT. Gigabit ethernet (1000baseT incepe sa sune ciudat)
este in curs de a fi realizat. 10baseT este deobicei un fir coaxial
negru care are din loc in loc T-uri pentru a putea fi conectate la
computere, toti sunt conectati intr-o linie, linie care are la
capete terminatori speciali. UTP este deobicei un cablu de culoare
albastru deschis, care au doua capete prevazute cu terminatori din
plastic similari celor de la telefon, care sunt conectate in
dispozitivele fizice (placa ethernet, hub, etc.). Cablul costa cativa
dolari metrul, si placile de retea 10baseT/10base2 (multe au
connectori pentru ambele tipuri) sunt greu de gasit noi de firma.
100baseT sunt de 10 ori mai rapide decat 10baseT, sunt compatibile si
cu acestea, si costa cam 30$.

Tehnologia de varf este insa fibra optica; un fir de sticla subtire
in camasa protectoare care poate fi folosita pentru a lega in retea
continente. In general costa mii de dolari.

In mod normal numim fiecare conexiune la un nod "interfata de retea"
sau pe scurt "interfata". Linux le numeste astfel "eth0" pentru
prima interfata ethernet, si "fddi0" pentru prima interfata de
fibra. Comanda "/sbin/ifconfig" ni le listeaza.

Protocol: Cum comunica.
Ultimul lucru care te intereseaza este limbajul pe care il folosesc
doua noduri interconectate. Cand doua modemuri comunica unul cu altul
printr-o linie telefonica, trebuie sa se puna de acord ce vor insemna
fiecare sunet, astfel pur si simplu nu vor comunica. Aceasta
conventie este denumita "protocol". Pe masura ce oamenii au descoperit
noi posibilitati de codare astfel incat computerele sa spuna mai
multe in sunete mai scurte, noi protocoale s-au inventat; sunt cel
putin o duzina de protocoale diferite, si fiecare modem va incerca
cateva pana cand va gasi unul care sa fie inteles si de celalalt
modem.

Un alt exemplu este reteaua 100baseT mentionata mai sus. Aceasta
foloseste aceeasi legatura fizica "UTP" ca si 10baseT, dar
comunica de 10 ori mai rapid.

Aceste doua protocoale sunt denumite protocoale de nivel de legatura
(link level); care determina cum este transportata informatia intre
doua puncte pe conexiuni de retea individuale. Cuvantul "protocol" se
refera si la alte conventii dupa cum vom vedea mai jos.

3. Ce este "Internetul"?

Internetul este o retea de tip WAN, care impanzeste intre globul: este cea
mai mare retea de calculatorea existenta. "Internetworking" inseamna
conectarea mai multor retele pentru a crea una mai mare, prin urmare
internetul este connectarea a o mare ingramadire de subretele.

Asa ca acum uitandu-ne la lista de mai sus, ne punem intrebarea: care este
marimea Internetului, din ce este formata fizic si care sunt protocoalele
folosite?

Marimea am spus-o deja. Este globala.

Structura fizica este variata, fiecare subretea este conectata intr-un mod
diferit. Incercarea de a creea o harta folositoare este sortita deci esecului.

Protocoalele folosite de fiecare legatura este deasemnea diferita: toate
protocoalele de mai sus pentru nivel de legatura sunt folosite si multe
altele.

3.1. Cum functioneaza Internetul?

Atunci aceasta intrebare se pune: cum functioneaza? Cum poate fiecare nod sa
vorbeasca altor noduri daca folosesc protocoale de nivel legatura diferite?

Raspunsul este simplu: avem nevoie de un alt protocol care sa controleze cum
circula informatia prin retea. Protocolul pentru nivel de lagatura descrie
cum sa circule informatia intre doua noduri care sunt legate direct:
protocolul pentru nivel de retea face posibila transportul informatie intre
un nod si un altul peste oricat de mult legaturi de retea.

Pentru internet, protocolul la nivel de retea este INTERNET PROTOCOL
(versiunea 4) sau "IP". Nu este singurul protocol existent (Apple"s
AppleTalk, Novell"s IPX, Digital"s DECNet and Microsoft"s NetBEUI fiind
altele), dar este cel mai adoptat. A aparut o noua versiune de protocol "IP"
numit IPv6, dar inca nu este atat de utilizat.

Asa ca pentru a transmite un mesaj dintr-un punct al globului in altul,
computerul tau foloseste protocolul IP, trimite informatia la modem, care
foloseste protocol pentru nivel de legatura pentru a trimite informatia
modemului din celalalt capat, modem care se afla probabil intr-un rack de
modemuri, care trimite informatia catre un alt nod, nod care la randul sau
trimite catre altul, si tot asa. Un nod care face lagatura intre doua sau
mai multe retele este denumit "ruter": acesta va avea cate o interfata
pentru fiecare retea.

Numim aceast sir de protocoale o "stiva de protocoale", de obicei desenata
asa:

[ Aplicatia: Primeste poze ] [ Nivelul aplicatie: transmite poze ]
| ^
v |
[ TCP: are grija de trasport ] [ TCP: are grija de trasport ]
| ^
v |
[ IP: are grija de routare ] [ IP: are grija de routare ]
| ^
v |
[ Link: doar pentru conexiune directa ] [ Link: doar pentru conexiune directa ]
| |
+------------------------------------------+

Deci, in diagrama, vedem cum netscape (aplicatia din stanga sus) acceseaza
niste poze de pe un server web (aplicatia din dreapta sus). Pentru a face
acest lucru aplicatia noastra foloseste nivelul TCP, protocol pentru controlul
transportului: peste 90% din din traficul internet foloseste TCP, deoarece
este folosit mai ales pentru serviciile web si mail.

Deci, Netscape-ul trimite o cerere pentru o conexiune TCP catre serverul
remote: aceasta cerere este preluata la nivel de protocol de transport TCP,
care trimite mai departe cererea nivelului protocolului de retea IP, care la
randul lui transmite informatia mai departe catre nivelul protocolului de
legatura.

La celalat capat nivelul protocolului de legatura inainteaza informatia catre
nivelul protocolului IP, care vede ca informatia este destinata
computer-ului respectiv (daca nu va inainta informatia nivelului de legatura
pentru ca informatia sa ajunga la urmatorul nod), care inainteaza informatia
nivelului protocolului de transport TCP, care o inainteaza server-ului,
respectiv aplicatiei.

Deci avem urmatoarele trei puncte:

1. Aplicatia (Netscape, sau serveru din capatul celalalt) decide cu cine anume
doreste sa vorbeasca si ce anume doreste sa trimita

2. Nivelul de transport trimite pachete speciale pentru a incepe conversatia
cu celalalt capat si apoi impacheteaza informatia intr-un "pachet" TCP: un
pachet este doar un termen pentru o bucata de date care trece printr-o
retea. Nivelul de transport TCP paseaza acest pachet catre nivelul de retea
IP: apoi transmite in continuare pana cand celalat capat la nivel de
transport TCP transmite receptionarea pachetului. Acest mecanism este numita
"retransmitere", si are o multime de reguli complexe care controleaza cand sa
transmita, cat sa astepte, etc. Ii da deasemenea fiecarui pachet o multime
de numere, pentru ca la celalalt capat sa fie sortate in ordinea corecta.

3. La nivel de retea IP se ia in considerare destinatia pachetului si
se decide urmatorul nod catre care sa se transmita pachetul. Aceasta operatie
este numita in mod simplu "rutare"(routing), si difera de la foarte simplu
(daca nu ai decat un singur modem si nici o alta interfata de retea,
pachetele ar trebui sa iasa numai prin acea interfata) pana la extrem de
complex (daca ai 15 retele complexe conectata direct prin tine).

4. Aceast lucru numit IP

Asadar rolul nivelului de legatura IP este sa realizeze cum sa "ruteze"
pachetele catre destinatia finala. Pentru ca acest lucru sa fie posibil,
fiecare interfata din retea trebuie sa aiba o "adresa IP". Aceast adresa
este formata din patru numere separate prin puncte, cum ar fi
"167.216.245.249". Fiecare numar trebuie sa fie cuprins intre 0 si 255.

Interfetele in aceeasi retea au tendinta sa aiba adrese Ip vecine. De
exemplu "1.1.1.19" sta chiar langa sistemul cu adresa IP "1.1.1.20". Deasemenea
nu uita ca un ruter este un nod cu interfete pentru mai mult de o retea,
asa ca ruter-ul va avea cate o adresa Ip pentru fiecare interfata.

Asa ca nivelul de retea IP al kernelului tine un tabel cu "rute" diferite,
punand la dispozitie calea pentru a ajunge la grupuri variate de adrese IP.
Cea mai simpla dintre rute este numita "ruta default": daca nici o alta ruta
nu se potriveste aceasta este calea pe care o iau pachetele. Poti vedea o
lista a acestor rute cu ajutorul comenzii "/sbin/route".

Rutele fie indica o legatura, fie un nod particular care este conectat la o
alta retea. De exemplu, cand suni la ISP, ruta default va fi catre legatura
cu modemul, deorece acolo este punctul de acces catre intreaga lume.

Modemul
Modemul lui ISP-ului ~~~~~~~~~~~~
Rusty { }
o------------------o { Internetul }
{ }
~~~~~~~~~~~~

Dar daca ai un sistem care este in permanenta conectat la lumea din afara,
este putin mai complicat. In diagrama de mai jos, sistemul meu poate sa
comunica in mod direct cu computerele lui Paul si Tridge, si cu firewall-ul,
dar este necesar ca sistemul meu sa stie ca pachetele care trebuiesc livrate
restului lumii trebuie sa se indrepte catre firewall care le va pasa mai
incolo. Aceasta inseamna ca vei avea doua rute: una care sa zica "daca
destinatia este in reteaua mea trimite informatia direct acolo" si apoi o
ruta default care sa spuna "in caz contrar, trimite-o catre firewall".

o Masina de lucru
| a lui Tridge ~~~~~~~~~~~~
Masina de lucru | { }
a lui Rusty o--------+-----------------o--{ Internetul }
| Firewall { }
| ~~~~~~~~~~~~
o Masina de lucru
a lui Paul

4.1. Grupuri de adrese IP: Netmask-uri

Mai este un ultim detaliu: exista o notatie standard pentru grupuri de adrese
IP, uneori numita "adresa de retea". La fel cum un numar de telefon poate fi
impartit in prefix si restul, la fel putem divide o adresa IP intr-un prefix
de retea si restul.

Oamenii obisnuiau sa vorbeasca despre "reteaua 1.2.3", insemnand toate cele
256 de adrese de la 1.2.3.0 la 1.2.3.255. si daca asta nu era o retea destul
de mare ar fi putut sa vorbeasca despre "reteaua 1.2" care inseamna toate
adresele de la 1.2.0.0 la 1.2.255.255.

In mod normal nu scriem "1.2.0.0-1.2.255.255". In loc scriem prescurtat
"1.2.0.0/16". Notatia ciudata "/16" (numita netmask) cere o mica explicatie.

Fiecare numar despartit prin puncte intr-o adresa IP este defapt un numar
binar format din 8 cifre (00000000 la 11111111): le scriem in format zecimal
pentru a putea fi mai usor de citit. "/16" inseamna ca primele 16 cifre
binare reprezinta adresa retelei, cu alte cuvinte partea "1.2" este reteaua.
(tine minte fiecare numar reprezinta 8 cifre binare). Aceasta inseamna ca
orice adresa care incepe cu "1.2" face parte din aceasta retea: "1.2.3.4" si
"1.2.5.22" fac parte din aceasta retea, dar "1.3.4.2" nu.

Pentru a face viata mai usoara, in mod normal folosim retele care au
netmask "/8", "/16" si "/24". De exemplu, "10.0.0.0/8" este o retea imensa
care contine orice adresa de la 10.0.0.0 la 10.255.255.255 (peste 16 milioane
de adrese!). "10.0.0.0/16" este mai mica, continand adresele doar de la
10.0.0.0 la 10.0.255.255. "10.0.0.0/24" este si mai mica detinand adresele
de la 10.0.0.0 la 10.0.0.255.

Pentru a face lucrurile si mai confuze, mai este un mod prin care putem sa
scriem netmask-urile. Putem sa le scriem ca adrese IP:

10.0.0.0/255.0.0.0

In sfarsit, nu valoreaza nimic faptul ca cea mai mare adresa dintr-o retea
este rezervat ca "adresa de broadcast", care poate fi folosita pentru a
transmite un mesaj catre toate host-urile din retea.

Mai jos este un tabel cu netmask-uri:

Forma Forma Numarul de Comentarii
scurta lunga masini maxim

/8 /255.0.0.0 16,777,215 numita in trecut retea de clasa A
/16 /255.255.0.0 65,535 numita in trecut retea de clasa B
/17 /255.255.128.0 32,767
/18 /255.255.192.0 16,383
/19 /255.255.224.0 8,191
/20 /255.255.240.0 4,095
/21 /255.255.248.0 2,047
/22 /255.255.252.0 1,023
/23 /255.255.254.0 511
/24 /255.255.255.0 255 numita in trecut retea de clasa C
/25 /255.255.255.128 127
/26 /255.255.255.192 63
/27 /255.255.255.224 31
/28 /255.255.255.240 15
/29 /255.255.255.248 7
/30 /255.255.255.252 3

5. Nume de computere si Adrese IP

In concluzie orice interfata de pe fiecare nod are o adresa IP. Foarte repede
s-a constatat ca oamenii retin destul de greu numerele, asa ca s-a hotarat
(la fel ca la numerele de telefon) sa avem un director cu nume. Dar cum
folosim computere oricum, este mai simplu sa punem computerele sa gaseasca
numele in mod automat.

Prin urmare avem DNS, sistemul de nume al domeniilor. Sunt noduri cu adrese IP
bine cunoscute pe care programele le pot interoga trimitand nume pentru a
primi adrese IP. Aproape toate programele pe care le folosesti pot realiza
aceasta interogare, de asta poti pune "www.linuxcare.com" in Netscape in loc
de "167.216.245.249".

Bineinteles, ai nevoie de adresele de retea a cel putin unuia dintre aceste
"servere de nume": in mod normal aceste adrese se gasesc in fisierul
"/etc/resolv.conf".

Cum interogarile si raspunsurile DNS sunt relativ mici (1 pachet de fiecare),
protocolul TCP nu este folosit: acesta pune la dispozitia retransmisie
automata, ordonare a pachetelor si o siguranta a conexiunii, dar cu costul
trimiterii de pachete in plus in retea. De aceea folosim foarte simplul
protocol UDP (protocol pentru datagrame utilizator), care nu ofera extra
facilitatile pe care le ofera TCP si de care nu avem nevoie.

6. Servici diferite: Email, Web, FTP, DNS

Intr-un exemplu anterior, am arata cum Netscape trimite o cerere TCP catre un
server de web care ruleaza pe un alt nod. Dar sa ne imaginam ca acel nod care
este si server de web ruleaza si server de email, un server de ftp si un
server DNS, cum stie nodul pentru ce server este conexiunea TCP?

Aici TCP si UDP au conceptul de "port". Fiecare pachet precizat in el "portul
destinatie" care spune pentru ce serviciu este destinat pachetul. De exemplu,
portul 25 TCP este pentru server-ul de mail, si portul 80 TCP este server-ul
de web (deasemenea cateodata poti sa intalnesti servere web pe porturi
diferite). O lista a porturile poate fi gasita in "/etc/services".

Deasemenea, daca doua ferestre Netscape, amandoua acceseaza parti diferite din
acelasi site web, cum face sistemul linux pe care ruleaza Netscape sa sorteze
pachetele care se intorc de la server?

Aici intervine "portul sursa": fiecarei conexiune noua TCP ii se atribuie un
nou port sursa, asa ca sunt separate, chiar daca se duc spre aceeasi
adresa destinatie IP si acelasi port destinatie. In mod normal primul port
sursa alocat va fi 1024 si creste odata cu trecerea timpului.

7. Interfete dialup: PPP

Cand suni cu modemul tau la un ISP, si se conecteaza la modemul lor, kernelul
nu incepe pur si simplu sa trimita pachete IP prin conexiune. Exista un
protocol numit PPP (point-to-point protocol), care este folosit pentru a
negocia cu celalalt capat inainte de a se permite trimiterea oricaror pachete.
Acesta este folosit de catre ISP pentru identificarea celui care a sunat: pe
sistemul tau linux, un program numit "daemon PPP" se ocupa cu partea ta de
negociere.

Pentru ca in lume sunt atatia utilizatori de dial-up, de obicei acestia nu
au propria lor adresa IP: cele mai multe ISP-uri iti vor aloca una din
adresele lor cand te vei conecta (daemonul PPP va negocia acest lucru). Aceasta
este adesea numita "adresa IP dinamica", diferita fata de "adresa IP statica"
care este cazul normal cand ai propria ta conexiune permanenta. In mod normal
aceasta adresa este determinata de modem, data urmatoare cand te conectezi,
probabil ca vei nimeri alt modem, si astfel vei avea alta adresa IP.

8. Cum arata pachetele

Pentru cei foarte curiosi iata o descriere a structurii unui pachet. Sunt mai
multe aplicatii care captureaza pachetele care intra sau care ies dintr-un
sistem linux: cel mai comun este "tcpdump" (care intelege mai multe
protocoale decat TCP), dar unul mai fain este "ethereal". Aceste aplicatii
sunt numite "snifere de pachete".

Inceputul fiecarui pachet contine informatii cum ar fi destinatia, sursa,
tipul pachetului, si alte detalii administrative. Aceasta parte a unui pachet
este numita "header". Restul pachetului, ce contine datele propriu-zise, este
in mod uzual numit "corpul pachetului".

Asa ca orice pachet IP incepe cu un "header IP": in marime de cel putin 20
bytes. Arata cam asa (aceasta diagrama fu furata cu nerusinare din RFC 791
(nu de catre traducator:))):

.-------+-------+---------------+-------------------------------.
|Version| IHL |Type of Service| Total Length |
|-------+-------+---------------+-------------------------------|
| Identification |Flags| Fragment Offset |
|---------------+---------------+-------------------------------|
| Time to Live | Protocol | Header Checksum |
|---------------+---------------+-------------------------------|
| Source Address |
|---------------------------------------------------------------|
| Destination Address |
"---------------------------------------------------------------"

Campurile importante sunt Protocol, care indica daca pachetul este de tip TCP
(numarul 6), un pachet UDP (numar 17) sau alceva, adresa IP sursa, si adresa
IP destinatie.

Acum, daca acel camp referitor protocolului spune ca pachetul este TCP, atunci
imediat un header TCP va urma imediat header-ului IP: header-ul TCP este
deasemenea de cel putin 20 bytes marime:

.-------------------------------+-------------------------------.
| Source Port | Destination Port |
|-------------------------------+-------------------------------|
| Sequence Number |
|---------------------------------------------------------------|
| Acknowledgment Number |
|-------------------+-+-+-+-+-+-+-------------------------------|
| Data | |U|A|P|R|S|F| |
| Offset| Reserved |R|C|S|S|Y|I| Window |
| | |G|K|H|T|N|N| |
|-------+-----------+-+-+-+-+-+-+-------------------------------|
| Checksum | Urgent Pointer |
"---------------------------------------------------------------"

Cele mai importante campuri sunt aici campurile reprezentand portul sursa si
portul destinatie care determina catre ce serviciu este destinat pachetul
(sau, in cazul pachetelor replica, de la care serviciu provine). Numerele
"sequence" si "acknowledgment" sunt folosite pentru a tine o ordine in
pachete si pentru a spune celuilalt capat ce pachete au fost primite.
Flag-urile ACK, SYN, RST si FIN (scrise pe verticala) sunt biti unici
folositi pentru negocierea deschiderii (SYN) sau inchiderii (RST sau FIN)
conexiunilor.

Dupa acest header urmeaza mesajul real pe care il trimite aplicatia (corpul
pachetului). Un pachet normal are pana la 1500 bytes: aceasta inseamna ca cel
mai mare spatiu pe care il poate ocupa datele este de 1460 bytes (20 bytes
header-ul IP, 20 bytes header-ul TCP): peste 97%.

9. Sumar

In concluzie internetul modern foloseste pachete IP pentru a comunica, si
cele mai multe dintre aceste pachete folosesc TCP pentru controlul conexiunii.
Noduri speciale denumite "rutere" conecteaza micile retele in retele mai
mari, si paseaza pachetele catre destinatia lor finala. Marea majoritatea a
computerelor sunt parte doar dintr-o retea (au doar o singura interfata),
spre deosebire de rutere.

Fiecare interfata are o adresa IP unica, care seamana cu "1.2.3.4":
interfetele in aceeasi retea vor avea adrese IP inrudite, cu acelasi
inceput, la fel cum telefoanele dintr-o anumita zona au acelasi prefix.
Adresele de retea sunt asemanatoare adreselor IP, urmate insa de semnul "/"
si un numar pentru a se specifica portiunea din acea adresa care reprezinta
prefixul, de exemplu "1.12.0.0/24" inseamna ca primele 3 grupuri de cifre
reprezinta adresa de retea, fiecare cifra reprezinta 8 biti.

Masinile au asignate nume de catre serviciul de nume pe domenii: programele
interogheaza serverele de nume adrese IP, furnizand acestora nume de genul:
"www.lug.ro". Aceasta adresa IP este apoi folosita ca adresa IP
destinatie pentru a vorbi cu acel nod.

Rusty este destul de nepriceput pentru a scrie documente, in special pentru
incepatori.

Enjoy!

Rusty.

10. Multumiri

Multumiri lui Alison, pentru ca mi-a spus in cel mai frumos mod posibil ce
tampenii am scris in versiunile de inceput.

11. Index

o "100baseT"

o "10base2"

o "10baseT"

o "Broadcast address" - adresa de broadcast

o "Coax, Coaxial cable"

o "Computer network" - retea de computere

o "Default route" - ruta default

o "Destination port" - port destinatie

o "DNS, Domain Name Service" - serviciu de nume pe domenii DNS

o "Dynamic IP address"- adresa IP dinamica

o "Ethernet"

o "Fiber" - fibra

o "Gigabit Ethernet"

o "Hop"

o "Hub"

o "Internet"

o "IP, Internet Protocol"

o "IP address" - adresa ip

o "IP header" - header IP

o "IPv4, IP version 4"

o "IPv6, IP version 6"

o "LAN, Local Area Network" - retea locala

o "Link-level protocol" - protocol de nivel de legatura

o "Modem"

o "Name server" - server de nume

o "Netmask" - netmask

o "Network address, network mask" - adresa de retea, mask de retea

o "Network interface, interface" - interfata de retea, interfata

o "Network link" - legatura de retea

o "Network protocol, protocol" - protocol de retea, protocol

o "Node" - nod

o "Packet body" - corp al pachetului

o "Packet header" - header al pachetului

o "Packet sniffer" - snifer de pachete

o "Packet" - pachet

o "Port, TCP port, UDP port" - port, port TCP, port UDP

o "PPP, Point-to-Point Protocol"

o "PPP daemon" - daemon PPP

o "Protocol stack" - stiva de protocoale

o "Retransmission" - retransmitere

o "Route" - ruta

o "Router" - ruter

o "Routing" - rutare

o "Sneakernet"

o "Source port" - port sursa

o "Star-topology" - topologie in stea

o "Static IP address" - adresa IP statica

o "Sub-network" - sub-retea

o "TCP, Transmission Control Protocol" TCP, protocol cu controlul
transportului

o "TCP header" - header TCP

o "Terminator" - terminator

o "Topology" - topologie

o "UDP, User Datagram Protocol" - UDP, protocol pentru datagrame
utilizator

o "UTP, Unshielded Twisted Pair"

o "WAN, Wide Area Network" - retea intinsa

Configurarea modemului si a pppd-ului pentru a folosi linii inchiriate pe 2 fire

2011-04-11T00:47:00.000-07:00

Linii inchiriate Mini-HOWTO
Rob van der Putten, rob@sput.nl
v2.1, 3 August 2000
Traducerea: Victor Plugaru(vuk@go.ro). Cu scuzele de rigoare
pentru eventualele greseli si/sau inadvertente.

Configurarea modemului dumneavoastra si a pppd-ului pentru a
folosi linii inchiriate pe 2 fire.
_________________________________________________________________________

Table of Contents

1. Introducere

1.1 Ce este o linie inchiriata
1.2 Presupuneri

2. Modemul

2.1 Configuratia modemului
2.2 Test
2.3 Exemple
2.3.1 Hi-Tech
2.3.2 Tornado FM 228 E
2.3.3 Tron DF
2.3.4 US Robotics Courier V-Everything

3. PPPD

3.1 Configurarea
3.2 Script-uri
3.2.1 Pornirea lui pppd si mentinerea lui in functiune
3.2.2 Configurarea rutelor
3.3 Test

______________________________________________________________________

Cea mai recenta versiune a acestui document poate fi gasita la:
http://www.sput.nl/software/leased-line/

1. Introducere

1.1. Ce este o linie inchiriata.

Orice legatura de date punct la punct pentru comunicatie, care este
permanenta, fixa, inchiriata de la un operator de telefonie sau organizatie
similara, consituie o linie inchiriata. Linia inchiriata implica cabluri,
ca perechi torsadate , coaxiale sau fibre optice
si poate implica tot soiul de alte echipamente, bobine, transformatoare,
amplificatoare si regeneratoare.

Acest document se ocupa de :
Configurarea modemului si daemonului pppd pentru a utiliza linii
inchiriate pe 2 fire torsadate.

Acest document nu se ocupa de:
SLIP, obtinerea si instalarea lui pppd, comunicatii sincrone de date,
modemuri in banda de baza, xDSL.

1.2. Presupuneri.

Va trebui sa aveti deja daemonul pppd capabil de a functiona in
sistemul dvs. De asemenea, trebuie sa aveti Minicom sau un program similar
pentru a va configura modemul.

2. Modemul

O linie inchiriata nu este conectata la centrala telefonica, nu
transporta curent continuu, ton de apel, ton de ocupat sau semnal de apel.
Asta inseamna ca modemurile dvs. sunt pe cont propriu si vor trebui sa fie
capabile sa functioneze in atare situatie.

Ar trebui sa aveti doua modemuri identice (inclusiv versiunea firmware),
externe, care sa suporte modurile de lucru pentru linie inchiriata
si mod "orb". Asigurati-va ca modemurile dvs. pot functiona astfel. De
asemenea, asigurati-va ca modemurile sunt bine
documentate. Mai aveti nevoie de:

- 2 cabluri RS232 ecranate si cablate complet. Ecranul ar trebui
sa fie conectat la carcasa conectorului la ambele capete (nu la pinul 1 si
nu doar la un capat).

- Un conector RS232 de test poate fi avantajos daca il aveti.

- 2 cabluri cu mufe RJ11, unul la fiecare capat al liniei inchiriate.

- Cunostinte fundamentale privind comenzile AT.

2.1. Configurarea modemului.

O observatie privind configuratia modemului si sirurile de initializare
in general: Configurati-va software-ul de modem (Minicom) sau (m)getty,
pentru a putea folosi cea mai mare viteza posibila: 57600 bps pentru modem
de 14.4 k si 115200 bps pentru modem de 28.8 k sau mai
rapid. Multi utilizatori folosesc siruri de initializare lungi
si complicate, adesea incepand cu sirul AT&F si continand o multime de
siruri specifice anumitor modemuri. Oricum, acestea sunt inutil de
complicate. Majoritatea programelor se descurca bine cu cateva configurari
simple, asa ca de ce sa nu scriem aceste configurari in memoria
non-volatila pentru toate modemurile dvs. si sa folositi doar comanda ATZ
ca sir de initializare in programe. Astfel puteti interschimba sau
imbunatati modemurile fara sa faceti reconfigurari in programe.

Multe programe necesita sa folositi urmatoarele setari:

- Baud-rate fix.

- Contol de flux (flow control) RTS-CTS hardware bidirectional (nu xon-xoff)

- 8 biti, fara paritate, 1 bit de stop

- Modemul va trebui sa genereze starea REALA a semnalului DCD (&C1)

- Modemul va trebui sa NU ignore starea semnalului DTR (&D2 sau &D3)

Verificati acestea cu AT&V sau AT&Ix (consultati documentatia modemului)

Aceste setari nu sunt neaparat implicite din fabrica (&F), asa incat initierea
modemului cu un sir de initializare cu AT&F nu este intotdeauna o
idee buna. Un lucru inteligent este probabil folosirea stringului AT&F
atunci cand avem motive sa credem ca sirul de initializare stocat
in memoria nevolatila a modemului nu este bun. Daca veti crede
ca ati gasit sirul potrivit de initializare a modemului, stocati-l
in memoria nevolatila cu comanda AT&W si testati-l amanuntit cu protocolul
de transfer Z-modem pentru ambele tipuri de fisiere, atat ASCII cat si
binar. Daca toate acestea merg perfect, configurati-va astfel modemurile
pentru linia inchiriata.

Aflati cum sa treceti modemul in modul "dumb" (orb, brut) si, si mai
important, cum sa scoateti modemul din acest mod. Modemul poate fi
reconfigurat doar cand nu este in modul "dumb". Asigurati-va
ca ati configurat modemul pentru cea mai mare viteza posibila. Odata
intrat in modul "dumb", modemul va ignora toate comenzile AT, si nu isi va
ajusta viteza dupa cea a portului serial, dar va utiliza viteza pentru
care a fost configurat (aceasta configurare de viteza este stocata intr-un
registru S, datorita sirului stabilit si stocat in memoria nevolatila).

Acum configurati modemul dupa cum urmeaza:

- Resetati DTR-ul (&D3, uneori e vorba de un registru S). Aceasta
setare este ceruta uneori de unele ISP-uri.

- Modul linie inchiriata (&L1 sau &L2, consultati documentatia modemului)

- Modemul corespondent pe auto-raspuns (S0=1), modemul local
pe initiere (S0=0)

- Dezactivati codurile de rezultat (Q1, uneori modul
"dumb" inlocuieste aceasta)

- Modul "dumb" (\D1 sau %D1, uneori e vorba de un jumper).
In modul "dumb", modemul va ignora comenzile AT (uneori va
trebui chiar sa dezactivati caracterul ESC)

Scrieti configuratia in memoria nevolatila (AT&W)

2.2. Test

Conectati modemurile la doua computere folosind 2 cabluri RS232 si
conectati modemurile intre ele folosind un cablu RJ11. Folositi un program
pentru modem, cum ar fi Minicom-ul din Linux, Procomm sau Telix (DOS) pe
ambele calculatoare, pentru a testa modemurile. Ar trebui sa puteti tasta
si afisa text de pe un calculator pe celalalt si vice-versa. Daca pe
ecrane apar caractere ciudate, verificati viteza portului serial si alte
asemenea configurari. Apoi deconectati si reconectati cablul RJ11. Asteptati
sa se restabileasca conexiunea. Deconectati si reconectati cablurile
RS232, inchideti si deschideti modemurile, opriti si porniti Minicom-ul.
Modemurile vor trebui sa se reconecteze intotdeauna la cea mai mare viteza
posibila (unele modemuri au LED-uri indicatoare a vitezei). Verificati
daca modemurile ignora intr-adevar caracterul ESC (+++). Daca e necesar,
dezactivati caracterul ESC.

Daca toate acestea functioneaza, veti dori poate sa reconfigurati modemurile.
Dezactivati sunetul pentru modemul de la distanta (M0) si setati volumul
la minim pentru modemul local (L1).

2.3. Exemple

2.3.1. Hi-Tech

Acesta este un modem aproximativ "no name". Sirul de initializare este
tipic si ar trebui sa functioneze pentru majoritatea modemurilor.

Initiator (local):
ATL1&C1&D3&L2%D1&W&W1

Raspuns (la distanta):
ATM0L1&C1&D3&L2%D1S0=1&W&W1

2.3.2. Tornado FM 228 E

Asta ar trebui sa mearga:

Originate (local):
ATB15L1Q1&C1&D3&L2&W&W1

Answer (remote):
ATM0B15M0Q1&C1&D3&L2S0=1&W&W1

Mutati jumperul pentru modul "dumb" de la 2-3 la 1-2.

Datorita unui bug in firmware, modemurile se vor conecta abia dupa
un reset hard (alimentare curent oprit si pornit) cand DTR este high.
Am pus la punct un circuit care reseteaza hard modemul la trecerea lui DTR
de pe low pe high. Daemonul pppd din BSD nu e prea "incantat" de
aceasta. Combinand setarea &D0 cu un circuit care reseteaza la
trecerea din starea high in low, problema poate fi evitata.

2.3.3. Tron DF

Caracterul ESC ar trebui dezactivat, setand S2 > 127 ;

Initiator:
ATL1&L1Q1&C1&D3S2=171\D1&W

Raspuns:
ATM0&L2Q1&C1&D3S0=1S2=171\D1&W

2.3.4. US Robotics Courier V-Everything

USR Sportster si USR Courier-I nu suporta linii inchiriate. Va
trebuie versiunea Courier V-everything pentru aceasta. Exista o pagina WEB
pe site-ul USR care "explica" cum se configureaza Courier-ul
pentru linie inchiriata. Daca veti urma aceastei instructiuni veti
sfarsi prin a aduce modemul in "moarte cerebrala" , care nu poate fi
controlata sau monitorizata de pppd.

USR Courier poate fi configurat din DIP-switch-uri
(comutatoare). Oricum, trebuie sa ii furnizati sir de initializare
intai. Asigurati-va ca folositi setarea de fabrica potrivita.
Spre deosebire de alte modemuri, acesta are trei setari de fabrica: &F0, &F1
si &F2. Daca ii dati comanda AT&F va incarca setarea &F0. Pentru a
reseta comutarea DTR, trebuie sa setati bitul 0 in registrul
S13. Aceasta inseamna ca trebuie sa setati S13=1. Mai departe, trebuie sa
il setati pentru lucrul pe linie inchiriata cu &L1: ATS13=1&L1&W .
Microcomutatoarele sunt in starea implicita, cu urmatoarele exceptii:

3 OFF Dezactiveaza codurile de rezultat

4 ON Dezactiveaza comenzile off-line

5 ON pentru initiere, OFF pentru raspuns

8 OFF Dumb mode

3. PPPD

Aveti nevoie de daemonul pppd (Point to Point Protocol) si de oarece
cunostinte despre cum lucreaza. Consultati RFC-urile potrivite sau PPP-HOWTO
din Linux daca este necesar. Cum nu veti folosi vreo procedura de login,
nu folositi (m)getty nu veti furniza vreun utilizator fals
pentru autentificare pppd. Nu veti forma numar de telefon, asa ca nu aveti
nevoie nici de script chat. De fapt, configuratia si circuitul de modem pe
care tocmai l-ati pus la punct seamana cu o legatura seriala null-modem.

Pentru o legatura fiabila, ar trebui sa indepliniti urmatoarele criterii:

- Imediat dupa boot-area sistemului de operare, pppd ar trebui
sa "ridice" semnalul DTR in portul RS232, sa astepte semnalul
DCD, sa intre in starea "sus", si sa negocieze legatura.

- Daca sistemul de la distanta este oprit, pppd ar trebui sa
astepte pana este pornit din nou.

- Daca legatura functioneaza si intamplator se opreste, pppd
ar trebui sa reseteze modemul (prin "coborarea" si "ridicarea"
semnalului DTR) dupa care sa incerce sa se reconecteze.

- Daca calitatea legaturii se deterioreaza prea mult, pppd ar
trebui sa reseteze modemul si sa restabileasca legatura.

- Daca pppd "crapa", un program watchdog ("caine de paza") ar
trebui sa il reporneasca.

3.1. Configurarea.

Sa presupunem ca modemul este conectat la COM2, adresa iP locala
este "Loc_Ip" si adresa IP distanta este "Rem_Ip". Vrem sa folosim MTU
(Maximum Transmit Unit) cu valoarea 576. Fisierul /etc/ppp/options.ttyS1
ar arata cam asa:

crtscts
mru 576
mtu 576
passive
Loc_Ip:Rem_Ip
-chap
modem
#noauth
-pap
persist

Parametri ca "Asyncmap 0", "Lock", "Modem" and "-detach" sunt probabil
deja specificati in fisierul /etc/ppp/options. Daca nu sunt , adaugati-i
in fisierul /etc/ppp/options.ttyS1. Asa ca, daca sistemul local este
192.168.1.1 si sistemul de la distanta este 10.1.1.1, fisierul
/etc/ppp/options.ttyS1 este:

crtscts
mru 576
mtu 576
passive
192.168.1.1:10.1.1.1
-chap
modem
#noauth
-pap
persist

Fisierul options.ttyS1 de pe sistemul de la distanta este:

crtscts
mru 576
mtu 576
passive
10.1.1.1:192.168.1.1
-chap
modem
#noauth
-pap
persist

Optiunea "passive" limiteaza numarul de incercari de reconectare. Optiunea
"persist" va mentine pppd in stare de functionare in caz de deconectare sau
cand nu se poate conecta de prima data. Daca folositi intens telnet in
timp ce faceti transfer de fisiere (FTP sau web), va trebui sa
folositi valori mai mici pentru MTU si MRU, cum ar fi 296. Aceasta va face
sistemul de la distanta sa raspunda mai rapid. Daca nu va pasa
de telnet, puteti folosi valori de 1500 pentru MTU si MRU. Aveti in vedere
oricum ca pachetele UDP nu pot fi fragmentate. Programul Speakfreely
foloseste de pilda pachete UDP de 512 bytes. Deci MTU minim pentru
Speakfreely este 552 bytes. Optiunea "noauth" poate fi necesara in
distributiile noi.

3.2. Script-uri

3.2.1 Pornirea lui pppd si mentinerea lui in functiune

Ati putea porni pppd dintr-un script (rc) de boot. Oricum, daca faceti
asta, si pppd moare, ramaneti fara legatura. O solutie mult mai stabila
este aceea de a porni pppd din fisierul /etc/inittab:

s1:23:respawn:/usr/sbin/pppd /dev/ttyS1 115200

Astfel, pppd va fi restartat daca "moare". Asigurati-va ca aveti optiunea
"-detach" ("nodetach" in distributiile mai noi), altfel inittab
va porni mai multe pppd-uri, "plangandu-se" cu mesaje de genul "respawning
too fast".

NOTA: unele sisteme mai vechi nu accepta viteza de 115200.
In acest caz folositi 38400 si parametrul "spd_vhi" pentru comanda
"setserial". Unele sisteme se asteapta sa folositi dispozitivul /dev/cua
in loc de /dev/ttySx.

3.3.2. Configurarea rutelor.

Ruta implicita poate fi configurata cu optiunea "defaultroute" sau cu
scriptul /etc/ppp/ip-up;

#!/bin/bash
case $2 in
/dev/ttyS1)
/sbin/route add -net 0.0.0.0 gw Rem_Ip netmask 0.0.0.0
;;
esac

ip-up poate fi folosit de asemeni pentru a va sincroniza ceasul calculatorului
cu comanda "netdate".

Bineinteles, ruta setata cu ip-up nu este in mod necesar ruta implicita.
Ip-up seteaza ruta catre reteaua de la distanta in timp ce scriptul ip-up
de la distanta seteaza ruta catre reteaua locala. Daca reteaua dvs
locala este 192.168.1.0 si interfata dvs ppp este 192.168.1.1,
scriptul ip-up de pe masina de la distanta arata cam asa:

#!/bin/bash
case $2 in
/dev/ttyS1)
/sbin/route add -net 192.168.1.0 gw 192.168.1.1 netmask 255.255.255.0
;;
esac

Bitii "case $2" si "/dev/ttyS1)" apar in caz ca folositi mai multe conexiuni
ppp. Ip-up va rula ori de cate ori apare o conexiune, dar doar partea
dintre "/dev/ttySx)" si ";;" va fi executata, stabilind ruta potrivita
pentru fiecare dispozitiv ttySx potrivit. Puteti afla mai multe despre
rutare in documentul Linux Networking HOWTO la sectiunea rutare.

3.3. Test

Testati toata configuratia exact ca in cazul modemurlor.
Daca functioneaza, luati bicicleta si porniti sistemul de la distanta.
Daca nu functioneaza, verificati viteza portului COM. De obicei o greseala
frecventa este de a configura legatura cu Minicom cu o viteza si
apoi configurarea pppd cu alta viteza . Asa NU va functiona.
Folositi aceiasi viteza permanent.

Cum sa obtii, instalezi si configurezi software-ul ipchains pentru realizarea de firewall sub Linux, precum si cateva posibilitati de folosire al acestuia

2011-04-11T00:34:00.000-07:00

traducere ver. 0.2 de catre Riddl

Documentul a fost tradus intr-un ritm foarte alert.
Nu este o traducere profesionala. Deasemenea nu este o traducere mot-a-mot.
Am incercat sa respect versiunea originala.
Multumiri lui Gushterul. Daca gasiti greseli sau aveti obervatii dati-mi
un mail pentru Riddl la "discutii at gmx dot net". Nu uitati sa precizati
numele documentului.
Multumesc anticipat.
Pentru ultima versiune a acestei traduceri verifica
<http://www.securityorg.net/docs/>.

Lecturare placuta!

______________________________________________________________________
Rusty Russell
v1.0.8, Tue Jul 4 14:20:53 EST 2000

Acest document descrie cum sa obtii, instalezi si configurezi software-ul
ipchains pentru realizarea de firewall sub Linux, precum si cateva
posibilitati de folosire al acestuia.
______________________________________________________________________

Cuprins

1. Introducere
1.1. La ce foloseste?
1.2. De ce?
1.3. Cum?
1.4. De unde?
2. Bazele teoretice ale filtrarii de pachete
2.1. La ce foloseste?
2.2. De ce?
2.3. Cum?
2.3.1. Un kernel ce are compilat suport pentru filtrare de
pachete
2.3.2. ipchains
2.3.3. Crearea regulilor permanente
3. Sunt derutat! Rutare, masqueradare, forwardare de pachete, ipautofw....
3.1. Ghidul de trei linii al lui Rusty privind masqueradarea
3.2. Promovare gratuita: regulile WatchGuard
3.3. Firewall-uri obisnuite
3.3.1. Retea privata: Proxy-uri traditionale
3.3.2. Retea privata: Proxy-uri transparente
3.3.3. Retea privata: Masquerading
3.3.4. Retea publica
3.3.5. Servicii interne limitate
3.4. Mai multe informatii despre masquerading

4. Filtrul de pachete
4.1. Cum travereseaza pachetele filtrele
4.1.1. Folosirea ipchains
4.1.2. Ce vei vedea cand porneste computerul
4.1.3. Operatii pentru o singura regula
4.1.4. Optiuni de filtrare
4.1.4.1. Specificarea adreselor IP sursa si destinatie
4.1.4.2. Specificarea inversa
4.1.4.3. Specificarea protocolului
4.1.4.3.1. Specificarea porturilor TCP si UDP
4.1.4.3.2. Specificarea tipului si codului
ICMP
4.1.4.4. Specificarea interfetei
4.1.4.5. Specificarea doar a pachetelor TCP SYN
4.1.4.6. Despre fragmente
4.1.5. Efectele filtrarii de pachete
4.1.5.1. Specificarea unei tinte
4.1.5.2. Logarea pachetelor
4.1.5.3. Schimbarea tos (type of service)
4.1.5.4. Marcarea unui pachet
4.1.5.5. Operatii pentru un chain
4.1.5.6. Crearea unui chain nou
4.1.5.7. Stergerea unui chain
4.1.5.8. Stergerea tuturor regulilor unui chain
4.1.5.9. Listarea regulilor unui chain
4.1.5.10. Resetarea (aducerea la 0) a counter-elor
4.1.5.11. Setarea policy-ului
4.1.6. Operatii pentru masquerading
4.1.7. Verificarea unui pachet
4.1.8. Mai multe reguli dintr-o data si ceea ce se intampla
atunci
4.2. Exemple folositoare
4.2.1. Folosirea ipchains-save
4.2.2. Folosirea ipchains-restore
5. Diverse
5.1. Cum sa iti organizezi regulile firewall-ului
5.2. Ce anume sa nu filtrezi spre afara
5.2.1. Pachete icmp
5.2.2. Conexiunile TCP catre servere DNS (servere de nume)
5.2.3. FTP
5.3. Filtrarea Pingului Mortii
5.4. Filtrarea pentru Teardrop si Bonk
5.5. Filtrarea fragmentelor in masa
5.6. Schimbarea regulilor din firewall
5.7. Cum realizez protectia impotriva spoofarii IP
5.8. Proiecte mai avansate
5.8.1. SPF: filtrare dupa starea pachetului (stateful packet
filtering)
5.8.2. "Hack-ul" ftp-data al lui Michael Hasenstein
5.9. Planuri de viitor
6. Probleme des intalnite
6.1. ipchains -L ingheata!
6.2. Specificarea inversa nu poate fi realizata!
6.3. Masqueradarea/Forwardarea nu se realizeaza!
6.4. Tinta -j REDIR nu merge!
6.5. Specificare mai multor interfete (ex "-i ppp+") nu merge!
6.6. TOS nu merge!
6.7. ipautofw si ipportfw nu merg!
6.8. xosview este stricat!
6.9. Segmentation Fault din cauza tintei "-j REDIRECT"!
6.10. Nu pot preciza valori de timeout pentru masquerading!
6.11. Vreau sa filtrez IPX!
7. Un exemplu serios
7.1. Topologia retelei
7.2. Scopurile
7.3. Inainte de realizarea filtrarii de pachete
7.4. Filtrarea de pachete pentru pachetele directe
7.4.1. Trecerea spre alte chain-uri din chain-ul forward
7.4.2. Definirea chain-ului icmp-acc
7.4.3. Reguli pentru conexiuni reteaua interna ==> DMZ
(servere)
7.4.4. Reguli pentru conexiuni din reteaua externa ==> DMZ
(servere)
7.4.5. Reguli pentru conexiuni din reteaua interna ==> reteaua
externa
7.4.6. Reguli pentru conexiuni din DMZ ==> reteaua interna
7.4.7. Reguli pentru conexiuni din DMZ ==> reteaua externa
7.4.8. Reguli pentru conexiuni din reteaua externa ==> reteaua
interna
7.4.9. Filtrul de pachete pentru insusi sistemul care este
ruter
7.4.9.1. Interfata catre reteaua externa
7.4.9.2. Interfata catre reteaua de servere (DMZ)
7.4.9.3. Interfata catre reteaua interna
7.5. In final
8. Anexa: Diferente intre ipchains si ipfwadm
8.1. Tabel pentru informare rapida
8.2. Exemple de comenzi ipfwadm translatate in ipchains
9. Anexa: Folosirea scriptului ipfwadm-wrapper
10. Anexa: Multumiri.
10.1. Traduceri

______________________________________________________________________

1. Introducere

Aceste este IPCHAINS-HOWTO pentru Linux; citeste capitolul "De unde?"
pentru site-ul principal care contine ultima veriune. Ar trebui sa citesti
deasemenea NET-3-HOWTO. IP-Masquerading HOWTO, PPP-HOWTO, Ethernet-HOWTO si
Firewall HOWTO ar fi deasemenea interesante de citit (la fel ar putea sa fie
intesante si FAQ-ul alt.fan.bigfoot).

Daca filtrarea de pachete este ok pentru tine, citeste sectiunea "De ce?",
sectiunea "Cum?", si citeste printre randuri sectiunea "Reguli pentru
firewall".

Daca faci trecerea de la ipfwadm, citeste sectiunea "Introducere","Cum?",
anexa "Diferente intre ipchains si ipfwadm" si sectiunea "Folosirea
scriptului ipfwadm-wrapper".

1.1. La ce foloseste?

Ipchains pentru linux este o rescriere a codului pentru firewall IPv4 pentru
Linux (care a fost in mare preluat de la BSD) si o rescriere a ipfwadm, care
este o rescriere a ipfw apartinand BSD-ului. Ipchains este cerut pentru
administrarea filtrelor de pachete in kernelurile Linux versiunea 2.1.102 si
mai avansate.

1.2. De ce?

Deoarece: codul mai vechi pentru firewall nu intelegea fragmentele, avea
counter-e pe 32 biti (cel putin pe Intel), nu suporta alte protocoale in afara
TCP, UDP si ICMP, nu putea sa realizeze schimbari mari rapid, nu stia sa
specifice reguli inverse, are cateva inflorituri, si poate fi greu de manevrat
(facandu-l predispus la erori din partea utilizatorului).

1.3. Cum?

In mod curent codul pentru filtrarea de pachete este inclus in kernelurile de
la versiunea 2.1.102.. Pentru versiunile 2.0 va trebui sa aplici un patch
pe care il downloadezi de pe pagina web. Daca kernelul 2.0 este mai recent
decat patch-ul respectiv, ar trebui sa mearga; aceasta parte de cod din kernel
este destul de stabila (ex. patch pentru kernel 2.0.34 este bun si pentru
kernel 2.0.35). Deoarece patch-ul pentru ver. 2.0 este incompatibil cu
patch-urile pentru ipportfw si ipautofw, nu recomand aplicarea acestuia decat
in cazul in care ai mare nevoie de functionalitatea oferita de ipchains.

1.4. De unde?

Pagina oficiala poate fi gasita in trei locuri:
Multumiri lui Penguin Computing <http://netfilter.filewatcher.org/ipchains>
Multumiri echipei SAMBA <http://www.samba.org/netfilter/ipchains>
Multumiri lui Jim Pick <http://netfilter.kernelnotes.org/ipchains>.

Exista o lista de discutii pentru rapoarte privind bug-uri, discutii,
dezvoltare si folosire. Subscrie-te pe aceasta lista trimitand la subscribe at
east.balius.com un mesaj avand in corpul mesajului "subscribe ipchains-list".
Pentru a trimite mail la toti cei care sunt subscrisi pe lista foloseste
adresa ipchains-list at east.balius.com.

2. Bazele teoretice ale filtrarii de pachete

2.1. La ce foloseste?

Intreg traficul dintr-o retea este transmis sub forma de pachete. De exemplu,
downloadarea unui fisier (sa zicem, in marime de 50K) va cauza primirea a in
jur de 36 de pachete cu o marime de 1460 bytes fiecare.

Partea de inceput a oricarui pachet spune unde se duce, de unde a venit, tipul
pachetului, si alte asemenea detalii. Aceasta parte de inceput a pachetului se
numeste header. Restul pachetului care contine informatia propriu-zisa este
numita body (corp).

Unele protcoale, cum ar fi TCP, care este folosit pentru trafic web, mail, si
conectarea de la distanta pe alte sisteme, folosesc termenul de "conexiune" --
inainte de transmiterea oricaror informatii cu date propriu-zise, pachete
diferite (cu headere speciale) sunt schimbate, spunand "Vreau sa ma
conectez", "OK", si "Mersi". Apoi pachete normale sunt schimbate.

Un filtru de pachete este o portiune de cod care se uita la headerul
pachetelor pe masura ce acestea trec, si decid soarta intregului pachet. Poate
sa decida sa ignore pachetul (ignora pachetul ca si cum nu ar fi fost
primit), accepta pachetul (lasa pachetul sa intre), sau sa respinga pachetul
(asemanator cu ignorarea pachetul cu deosebira ca spune sistemului care l-a
trimis acest lucru).

Sub linux, filtrarea de pachete este compilata in kernel, si sunt cateva
smecherii pe care le putem face cu pachetele, dar ramane valabil principiul
general al examinarii headerelor si determinarea sortii pachetului.

2.2. De ce?

Control. Securitate. Vigilenta.

Control:
cand folosesti un sistem Linux pentru a-ti conecta reteaua interna
la o alta retea (sa spunem, Internet) ai posibilitatea de a permite
un anumit tip de trafic, si sa refuzi pe altele. De exemplu,
header-ul contine adresa destinatie a unui pachet, asa ca poti
preveni pachetele sa se duca spre o anumita parte a retelei
exterioare. Ca un alt exemplu, folosesc Netscape pentru accesarea
arhivelor Dilbert. Sunt reclame pe pagina de la doubleclick.net, si
Netscape imi pierde timpul incarcandu-le. Spunand filtrului de pachete
sa nu permita pachete de la sau spre nici una din adresele detinute
de catre doubleclick.net rezolva aceasta problema (cu toate acestea
sunt modalitati mai bune pentru aceasta: vezi Junkbuster).

Securitate:
cand sistemul tau Linux este singurul intre haosul Internetului
si reteaua ta ordonata si delicata, este placut sa stii ca poti
sa restrictionezi ceea ce vine tropaind la usa. De exemplu, poti sa
permiti la tot sa iasa din retea, dar ai putea fi ingrijorat de
binecunoscutul "Ping al Mortii" venind de la persoanele din afara rau
intentionate. Ca un alt exemplu, s-ar putea sa nu doresti ca
persoanele din afara sa se telnet-uiasca pe sistemul tau Linux, chiar
daca toate conturile tale au parole. Poate doresti (ca multi oameni)
sa fii un observator al Internet-ului, si nu server (de voie, sau in
alt mod). Pur si simplu nu lasa pe nimeni sa se conecteze, punand
fitrul de pachete sa respinga pachetele folosite la initierea de
conexiuni.

Vigilenta:
uneori o masina prost configurata in reteaua locala va decide sa
arunce pachete spre lumea din afara. Este dragut sa spui filtrului de
pachete sa te anunte daca se intampla ceva anormal; poate poti face
ceva cu privire la acel lucru, sau poate esti doar curios.

2.3. Cum?

2.3.1. Un kernel ce are compilat suport pentru filtrare de pachete

Ai nevoie de un kernel care sa aiba suport compilat pentru IP firewall chains.
Poti sa iti dai seama daca ai kernelul care iti trebuie verificand existenta
fisierului "/proc/net/ip_fwchains". Daca acesta exista, este ok.

Daca nu, trebuie sa compilezi un kernel cu suport pentru IP firewall chains.
Intai downloadeaza sursele kernelului pe care il doresti. Daca ai sursele
pentru kernel peste versiunea 2.1.102, inclusiv, nu va fi necesar sa ii aplici
patch. In caz contrar, aplica un patch de pe pagina web listata mai sus, si
realizeaza configuratia cum este detaliat mai jos. Daca nu stii cum sa faci
asta nu intra in panica -- citeste Kernel-HOWTO.

Optiunile de configurarea ce trebuie facute pentru kernel ver 2.0 sunt:

______________________________________________________________________
CONFIG_EXPERIMENTAL=y
CONFIG_FIREWALL=y
CONFIG_IP_FIREWALL=y
CONFIG_IP_FIREWALL_CHAINS=y
______________________________________________________________________

Pentru kernelurile ver. 2.1 sau 2.2:

______________________________________________________________________
CONFIG_FIREWALL=y
CONFIG_IP_FIREWALL=y
______________________________________________________________________

Comanda ipchains cumunica kernelului si ii spune ce pachete sa filtreze. Mai
jos este prezentat cum vei realiza filtrarea de pachete.

2.3.2. ipchains

Comanda ipchains introduce si sterge reguli din portiunea din kernel
referitoare la filtrarea de pachete. Aceasta inseamna ca orice vei realiza va
fi pierdut dupa rebootare, citeste "Crearea regulilor permanente" pentru a
vedea cum sa faci regulile permanente.

ipchains inlocuieste ipfwadm, care a fost folosit pentru vechiul cod de
firewall IP. Exista o multime de scripturi folositoare de pe site-ul ftp al
ipchains-ului:

http://netfilter.filewatcher.org/ipchains/ipchains-scripts-1.1.2.tar.gz

Aceasta arhiva contine un script numit ipfwadm-wrapper care iti permite sa
realizezi filtrarea de pachete exact cum era inainte. Probabil ca nu ar trebui
sa folosesti acest scipt in afara de cazul cand doresti o cale rapida de a
upgrada un sistem ce foloseste ipfwadm (este mai incet, nu verifica
argumentele, etc.). In acest caz nu ai nevoie nici de acest HOWTO.

Vezi anexa "Diferente intre ipchains si ipfwadm" si anexa "Folosirea scriptului
ipfwadm-wrapper" pentru mai multe detalii privind ipfwadm.

2.3.3. Crearea regulilor permanente

Regulile curente ale firewall-ului se afla in kernel, si de aceea vor fi
pierdute la rebootare. Recomand folosirea scripturile "ipchains-save" si
"ipchains-restore" pentru a face regulile permanente. Pentru a realiza
aceasta, seteazati regulile, apoi ruleaza (ca root):

# ipchains-save > /etc/ipchains.rules
#

Creaza un script astfel:

#! /bin/sh
# Script to control packet filtering.

# If no rules, do nothing.
[ -f /etc/ipchains.rules ] || exit 0

case "$1" in
start)
echo -n "Turning on packet filtering:"
/sbin/ipchains-restore < /etc/ipchains.rules || exit 1
echo 1 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward
echo "."
;;
stop)
echo -n "Turning off packet filtering:"
echo 0 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward
/sbin/ipchains -F
/sbin/ipchains -X
/sbin/ipchains -P input ACCEPT
/sbin/ipchains -P output ACCEPT
/sbin/ipchains -P forward ACCEPT
echo "."
;;
*)

echo "Usage: /etc/init.d/packetfilter {start|stop}"
exit 1
;;
esac

exit 0

Asigura-te ca acest script este rulat devreme in procesul de incarcare al
sistemului. In cazul meu (Debian 2.1), am facut o legatura simbolica numita
"S39packetfilter" in directorul "/etc/rcS.d" (acesta va fi rulat inainte de
S40network).

3. Sunt derutat! Rutare, masqueradare, forwardare de pachete, ipautofw....

Acest HOWTO este dedicat filtrarii de pachete. Aceasta inseamna a decide ce
pachete sa lasi sa treaca sau nu. Cu toate acestea, Linux-ul fiind terenul de
joaca al hackerilor probabil ca doresti sa realizezi mai multe de atat.

O problema este faptul ca aceeasi comanda "ipchains" este folosita sa
controlezi masqueradingul cat si realizarea de proxy transparent, deasemenea
aceastea sunt diferite fata de filtrarea de pachete (implementarea Linux
curenta le pune una langa celelalte, lasand impresia ca sunt strans
inrudite).

Realizarea de masquerading si proxy transparent sunt detaliate in HOWTO-uri
separate, si auto forwardarea si fowardarea de porturi sunt controlate de
comenzi diferite, dar cum multa lume ma intreaba despre acestea, voi include o
multime de scenarii posibile si voi indica momentul cand trebuie aplicat
fiecare. Meritele de securitate ale fiecarei configuratii nu va fi discutat
aici.

3.1. Ghidul de trei linii al lui Rusty privind masqueradarea

Se presupune ca interfata ta externa este "ppp0". Foloseste comanda "ifconfig"
pentru a afla interfata, si modifica dupa caz:

# ipchains -P forward DENY
# ipchains -A forward -i ppp0 -j MASQ
# echo 1 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward

3.2. Promovare gratuita: regulile WatchGuard

Poti sa cumperi firewall-uri gata facute. Unul excelent este FireBox de la
WatchGuard. Este excelent pentru ca imi place, este sigur, este bazat pe
Linux, si pentru ca au finantat suportul pentru ipchains cat si pentru noul
cod de firewall (pentru 2.4). Pe scurt, WatchGuard ma platesc pe mine pentru a
avea ce manca in timp ce muncesc pentru voi. Asa ca ia in considere produsul
lor.

http://www.watchguard.com <http://www.watchguard.com>

3.3. Firewall-uri obisnuite

Te ocupi de littlecorp.com. Ai o retea interna, si o conexiune PPP catre
internet (de pe ruterul firewall.littlecorp.com care are adresa 1.2.3.4).
Folosesti ethernet pentru reteaua locala, si sistemul tau se numeste "myhost".
Sectiunea care urmeaza va ilustra diferite scenarii care sunt obisnuite.
Cititi cu atentie, pentru ca sunt fiecare usor diferite.

3.3.1. Retea privata: Proxy-uri traditionale

In acest scenariu, pachetele din reteaua privata nu vor ajunge pe Internet si
viceversa. Adresele IP pentru reteaua privata ar trebui sa fie asignate din
clasa de IP-uri pentru retele private conform cu RFC1918 (ex: 10.*.*.*,
172.16.*.*-172.31.*.* or 192.168.*.*).

Singurul mod prin care te conecteazi la Internet este prin conectare la
firewall, care este singurul sistem comun celor doua retele, pe care le
conecteaza. Pentru a realiza acest lucru folosesti (pe firewall) o aplicatie
numita proxy (exista proxy-uri pentru FTP, www, telnet, RealAudio, Usenet News
si alte servicii). Citeste Firewall HOWTO.

Orice servicii pe care le doresti accesibile de pe Internet trebuie sa fie pe
firewall. (insa vezi "Servicii interne limitate").

Exemplu: Permiterea acesului web din reteaua privata catre Internet

1. Reteaua privata are asignate adresele 192.168.1.*, myhost fiind sistemul cu
adresa 192.168.1.100, iar interfata ethernet a firewall-ului avand asignata
adresa 192.168.1.1.

2. Un proxy pentru web (ex. squid) este instalat si configurat pe firewall, sa
spunem ca asculta pe portul 8080.

3. Netscape-ul din reteaua privata este configurat sa foloseasca drept proxy
portul 8080 de pe firewall.

4. DNS nu trebuie sa fie configurat in reteaua privata.

5. DNS trebuie sa fie configurat pe firewall.

6. Nici o ruta default (gateway) nu trebuie sa fie configurata in reteaua
privata.

Netscape de pe myhost citeste http://slashdot.org

1. Netscape se conecteaza la portul 8080 de pe firewall, folosind portul 1050
de pe myhost. Intreaba de pagina web a adresei "http://slashdot.org".

2. Proxy-ul se uita dupa numele "slashdot.org", si gaseste 207.218.152.131.
Apoi deschide o conexiune catre acea adresa IP (folosind portul 1025 de pe
interfata externa a firewall-ului), si intreaba serverul web (portul 80) de
pagina web.

3. Pe masura ce primeste pagina web prin conexiunea cu serverul de web,
firewall-ul copiaza informatia catre conexiunea cu Netscape.

4. Netscape afiseaza pagina

Din punctul de vede al slashdot.org, conexiunea este facuta de la 1.2.3.4,
portul 1025 catre 207.218.152.131 (slashdot.org), portul 80. Din punctul de
vedere al myhost conexiunea este realizata de la 192.168.1.100 (myhost),
portul 1050, catre 192.168.1.1 (interfata ethernet a firewall-ului), portul
8080.

3.3.2. Retea privata: Proxy-uri transparente

In acest scenariu, pachetele din reteaua privata nu vor ajunge pe Internet si
viceversa. Adresele IP pentru reteaua privata ar trebui sa fie asignate din
clasa de IP-uri pentru retele private conform cu RFC1918 (ex: 10.*.*.*,
172.16.*.*-172.31.*.* or 192.168.*.*).

Singurul mod prin care te conectezi la Internet este prin conectare la
firewall, care este singurul sistem comun celor doua retele, pe care le
conecteaza. In acest scop rulezi o aplicatie (pe firewall) numita proxy
transparent; kernelul schimba destinatia pachetele din reteaua privata care ar
fi trebuit sa fie trimise spre Internet catre proxy-ul transparent. (modifica
rutarea).

Proxy transparent insemna ca hosturile din reteaua privata nu au nevoie sa
shtie ca este implicat un proxy.

Orice servicii pe care le doresti accesibile de pe Internet trebuie sa fie pe
firewall. (insa vezi "Servicii interne limitate").

Exemplu: Permiterea acesului web din reteaua privata catre Internet

1. Reteaua privata are asignate adresele 192.168.1.*, myhost fiind sistemul cu
adresa 192.168.1.100, iar interfata ethernet a firewall-ului avand asignata
adresa 192.168.1.1.

2. Un proxy de web transparent (cred ca sunt patch-uri pentru squid, pentru ai
permite sa lucreze in acest mod, sau incerca "transproxy") este instalat si
configurat pe firewall, sa spunem ca asculta pe portul 8080.

3. Kernelului ii este spus, folosind ipchains, sa redirecteze conexiunile
catre portul 80 spre proxy.

4. Netscape din reteaua privata este configurat sa se conecteze direct.

5. DNS trebuie sa fie configurat in reteaua privata (trebuie sa rulezi un
server DNS pentru reteaua locala, ca un proxy, pe firewall).

6. Ruta default (gateway) trebuie sa fie configurata in reteaua privata,
pentru a trimite pachetele catre firewall.

Netscape de pe myhost citeste http://slashdot.org.

1. Netscape rezolva numele "slashdot.org" in adresa 207.218.152.131. Apoi
deschide o conexiune catre aceea adresa folosind portul local 1050, si
cere serverului de web (portul 80) pagina web.

2. Pe masura ce pachetele de la myhost (portul 1050) catre slashdot.org
(portul 80, trec prin firewall, ele sunt redirectate catre proxy-ul
transparent ce asculta pe portul 8080. Proxy-ul transparent deschide o
conexiune (folosind portul local 1025) catre 207.218.152.131, portul 80 (care
este adresa reala catre care se indreptau pachetele originale).

3. Pe masura ce primeste pagina web prin conexiunea cu serverul de web,
firewall-ul copiaza informatia catre conexiunea cu Netscape.

4. Netscape afiseaza pagina.

Din punctul de vedere al slashdot.org, conexiunea este facuta de la 1.2.3.4
(interfata PPP a firewall-ului), portul 1025 catre 207.218.152.131
(slashdot.org), portul 80. Din punctul de vedere al myhost conexiunea este
realizata de la 192.168.1.100 (myhost), portul 1050, catre 207.218.152.131
(slashdot.org) portul 80, dar defapt vorbeste cu proxy-ul transparent.

3.3.3. Retea privata: Masquerading

In acest scenariu, pachetele din reteaua privata nu vor ajunge pe Internet
fara o modificare in prealabil si viceversa. Adresele IP pentru reteaua
privata ar trebui sa fie asignate din clasa de IP-uri pentru retele private
conform cu RFC1918 (ex: 10.*.*.*, 172.16.*.*-172.31.*.* sau 192.168.*.*).

In loc sa folosim un proxy, folosim o facilitate speciala a kernelului numita
"masquerading". Masqueradarea recreeaza pachetele pe masura ce acestea trec
prin firewall, in asa fel incat intodeauna par ca vin de la insusi firewall-ul.
Apoi rescrie raspunsurile in asa fel incat apar ca si cum ar veni de la insasi
destinatia originala.

Masquerading are module speciale pentru unele protocoale mai speciale, cum ar
fi FTP, RealAudio, Quake, etc. Pentru protocoale pentru care nu se poate
realiza acest lucru, facilitatea "forwardare automata" care poate manipula
unele dintre aceste protocoale prin realizarea automata de forwardare pentru
porturile necesare. Vezi "ipportfw" (kernelurile 2.0) sau "ipmasqadm"
(kernelurile 2.1).

Orice servicii pe care le doresti accesibile de pe Internet trebuie sa fie pe
firewall. (insa vezi "Servicii interne limitate").

Exemplu: Permiterea accesului la web din reteaua privata catre Internet.

1. Adresa privata are asignate adresele 192.168.1.*, myhost fiind sistemul cu
adresa 192.168.1.100, iar interfata ethernet a firewall-ului avand asignata
adresa 192.168.1.1.

2. Firewall-ul este configurat sa realizeze masquerading pentru pachetele care
pleaca din reteaua privata spre Internet, portul 80.

3. Netscape este configurat sa se conecteze direct.

4. DNS trebuie configurat corect in reteaua privata.

5. Firewall-ul ar trebui sa fie ruta default (gateway) pentru reteaua privata.

Netscape de pe myhost citeste http://slashdot.org

1. Netscape rezolva numele "slashdot.org" in adresa IP 207.218.152.131. Apoi
deschide o conexiune catre acea adresa IP, folosind portul local 1050, si cere
serverului de web (portul 80) pagina web.

2. Pe masura ce pachetele de la myhost (portul 1050) catre slashdot.org
(portul 80) trec prin firewall, acestea sunt rescrie pentru a parea ca vin de
pe interfata PPP a firewall-ului, portul 65000. Firewall-ul are o adresa
internet valida (1.2.3.4) asa ca pachetele replica de la slashdot.org sunt
rutate inapoi corect.

3. Pe masura ce pachetele de la slashdot.org (portul 80) sunt rutate inapoi
catre firewall.littlecorp.com (portul 65000), acestea sunt rescrise pentru a
se inapoia catre myhost, portul 1050. Aceasta este reala magie a
masqueradingului: tine minte cand rescrie pachetele ce ies pentru ca sa poata
rescrie pachetele replica pe masura ce acestea vin.

4. Netscape afiseaza pagina.

Din punctul de vedere al slashdot.org, conexiunea este realizata de la adresa
IP 1.2.3.4 (interfata PPP a firewall-ului) portul 65000, catre
207.218.152.131 (slashdot.org) portul 80.

3.3.4. Retea publica

In acest scenariu, reteaua ta personala este parte din Internet: pachetele
pot sa circule fara nici o modificare intre ambele retele. Adresele IP ale
retelei interne trebuie sa fie asignate printr-o cerere pentru un bloc de
adrese IP, astfel incat restul Internetului sa stie cum sa ruteze pachetele
catre aceasta. Aceasta implica o conexiune permanenta.

In acest caz, filtrul de pachete este folosit pentru a decide ce pachete sa fie
forwardate intre reteaua ta si restul Internetului, de exemplu sa permiti
restului Internetului accesul numai la serverele interne de web.

Exemplu: Permiterea accesului web din reteaua personala catre Internet

1. Reteaua interna are adresele IP asignate conform cu blocul de adrese IP pe
care le-ai inregistrat. (sa zicem 1.2.3.*)

2. Firewall-ul este configurat sa permita traficul.

3. Netscape este configurat sa se conecteze direct.

4. DNS trebuie sa fie corect configurat in reteaua ta.

5. Firewall-ul trebuie sa fie ruta default (gateway) pentru reteaua ta.

Netscape de pe myhost citeste http://slashdot.org

1. Netscape rezolva numele "slashdot.org" in adresa IP 207.218.152.131.
Deschide apoi o conexiune catre aceea adresa IP, folosind portul local 1050,
si cere serverului de web (portul 80) pagina web.

2. Pachetele trec prin firewall-ul tau la fel cum trec prin multe alte rutere
intre tine si slashdot.org.

3. Netscape afiseaza pagina.

Exista doar o singura conexiune: de la 1.2.3.4 (myhost) portul 1050, la
207.218.152.131 (slashdot.org) portul 80.

3.3.5. Servicii interne limitate

Sunt cateva lucruri pe care le poti intreprinde pentru a permite accesul din
afara Internetului catre servicile interne, decat sa rulezi acele servici pe
firewall. Aceast lucru este posibil printr-o solutie pentru conexiunile
externe in gen proxy sau masquerading.

Cea mai simpla abordare este sa rulezi aplicatia "redirector", care este un
proxy care asteapta o conexiune pe un port dat, si apoi deschide o conexiune
interna catre un host intern, pe un anumit port, si copiaza datele intre cele
doua conexiuni. Din punctul de vedere al Internetului, conexiunea este facuta
pe firewall. Din punctul de vedere al serverului intern, conexiunea este
facuta intre interfata interna a firewall-ului si serverul intern.

O alta cale (care, pentru kernel ver. 2.0 este necesar un patch pentru
ipportwf, sau un kernel versiunea 2.1 sau peste) este sa folosesti forwardarea
de porturi din kernel. Aceasta realizeaza acelasi lucru ca "redirector"
intr-un mod diferit: kernelul rescrie pachetele pe masura ce ele trec,
schimbandu-le adresa si portul destinatie catre un host si port anumit din
reteaua interna. Din punctul de vedere al Internetului conexiunea este facuta
cu firewall-ul. Din punctul de vedere al serverului intern, conexiunea este
una directa intre serverul intern si hostul din Internet.

3.4. Mai multe informatii despre masquerading

David Ranch a scris un excelent nou HOWTO despre masquerading, care se
suprapune mult peste acest HOWTO. Poti sa gasesti acest HOWTO la

http://www.linuxdoc.org/HOWTO/IP-Masquerade-HOWTO.html

Pagina oficiala pentru Masquerading este la:

http://ipmasq.cjb.net <http://ipmasq.cjb.net>

4. Filtrul de pachete

Aceasta sectiune descrie tot ceea ce trebuie sa stii cu adevarat pentru a
realiza un filtru de pachete ca sa iti indeplineasca cerintele.

4.1. Cum travereseaza pachetele filtrele

Kernelul porneste cu trei liste de reguli; aceste liste se numesc chain-uri.
Aceste trei chain-uri incluse default sunt: input, output si forward. Cand un
pachet soseste (sa zicem, prin placa Ethernet) kernelul foloseste chain-ul
input pentru a decide soarta pachetului. Daca trece de acest chain, kernelul
decide unde sa trimita pachetul (aceasta este numita rutare). Daca este
destinat pentru o alta masina, pachetul trece prin chain-ul forward. In final,
chiar inainte ca un pachet sa plece, kernelul verifica chain-ul output.

Un chain este o lista cu reguli ce trebuie verificate. Fiecare regula spune
"daca headerul pachetului arata asa, atunci iata ce sa faci cu pachetul". Daca
regula nu se potriveste cu pachetul, atunci urmatoarea regula din chain este
examinata. In final, daca nu mai exista reguli de verificat, atunci kernelul
verifica politica (policy-ul) pe care o are chain-ul. Intr-un sistem in care
se pune baza pe securitate, de obicei politica este sa ignore pachetul sa sa
ii dea reject.

Pentru fanii ASCII, aceasta este calea pe care o parcurge un pachet:

----------------------------------------------------------------
| ACCEPT/ interfata lo |
v REDIRECT _______ |
--> C --> S --> ______ --> D --> ~~~~~~~~ -->|Chain-ul|---> _________-->
h a |Chain-ul| e {Decizie } |forward | |Chain-ul |ACCEPT
e n |input | m {de rutare} |________|--->|output |
c i |________| a ~~~~~~~~ | | ->|_________|
k t | s | | | | |
s y | q | v | | |
u | v e v DENY/ | | v
m | DENY/ r Proces Local REJECT | | DENY/
| v REJECT a | | | REJECT
| DENY d --------------------- |
v e -----------------------------
DENY

Iata o descriere a fiecarui pas:

Checksum: Acesta este un test pentru a vedea daca pachetul a fost corupt in
vreun fel. Daca da, atunci este ignorat.

Normalitate (sanity): Acest test defapt exista inainte fiecarui chain, dar
acela care se face inainte chain-ului input este cel mai important. Pachetele
malformate ar putea sa incurce codul de verificare al regulilor, aceastea sunt
ignorate aici (daca acest lucru se intampla, un mesaj este trimis catre
syslog).

Chain-ul input: Acesta este primul chain din firewall unde pachetul va fi
verificat. Daca decizia chain-ului nu este DENY (ignora) sau REJECT, pachetul
isi continua drumul.

Demasquerade:Daca pachetul este o replica la un pachet asupra caruia a fost
realizata masquerading, se realizeaza asupra acestuia demasquradare, iar apoi
se indreapta direct catre chain-ul output. Daca nu folosesti Masquerading IP,
poti sa stergi mental aceasta din diagrama.

Decizie de rutare: Campul privind destinatia este examinat de catre codul ce
realizeaza rutarea, pentru a decide daca pachetul trebuie sa se indrepte catre
un proces local (vezi "Procesul local" de mai jos) sau forwardat catre o
masina la distanta (vezi "Chain-ul forward" de mai jos).

Procesul local: Un proces ruland pe masina poate primi pachete dupa pasul
deciziei privind rutarea pachetelor, si poate trimite pachete (care trec prin
pasul deciziei rutarii, apoi travereseaza chain-ul output)

Interfata lo: Daca pachetele unui proces local, sunt destinate pentru un
proces local, acestea vor iesi prin chain-ul output cu interfata setata "lo",
apoi se vor intoarce prin chain-ul input cu interfata deasemenea "lo".
Interfata "lo" este numita interfata loopback.

local: daca pachetul nu a fost creat de un proces local, atunci chain-ul
forward este verificat, in caz contrar pachetul se duce catre chain-ul output.

Chain-ul forward: Acest chain este traversat de orice pachet care incearca sa
treaca prin aceasta masina catre alta.

Chain-ul output: Acest chain este traversat de toate pachetele chiar inainte
de a iesi.

4.1.1. Folosirea ipchains

In primul rand, asigurate ca ai versiunea de ipchains la care se refera acest
document.

$ ipchains --version
ipchains 1.3.9, 17-Mar-1999

Observatie: recomand 1.3.4 (care nu are optiuni in format lung, cum ar fi
"--sport"), 1.3.8 sau mai avansate; acestea fiind foarte stabile.

ipchains are o destul de detaliata pagina de manual (man ipchains), si daca
ai nevoie de mai multe detalii in particular, poti sa verifici interfata
pentru programare (man 4 ipfw), sau fisierul net/ipv4/ip_fw.c in sursele
kernelului 2.1.x, care este (bineinteles) o sursa de incredere.

Mai exista deasemenea o fisa de referinta rapida creata de catre Scott Bronson
in arhiva surselor, in format US Letter PostScript(TM) si A4.

Sunt mai multe lucruri diferite pe care le poti face cu ipchains. In primul
rand comenzi prin care poti administra un chain intreg. Incepi cu trei
chain-uri compilate default pe care nu le poti sterge: input, output si
forward.

1. Creaza un chain nou (-N).
2. Sterge un chain gol (-X).
3. Schimba policy-ul (politica) pentru unul din chain-urile default (-P).
4. Listeaza regulile dintr-un chain (-L).
5. Sterge regulile dintr-un chain (-F)
6. Reseteaza counter-ele pentru pachete si bytes pentru toate regulile
dintr-un chain (-Z).

Sunt mai multe moduri de a manipula regulile dintr-un chain:

1. Adauga o noua regula intr-un chain (-A).
2. Introduce o noua regula la o pozitia anumita intr-un chain (-I) (default
adauga la inceput).
3. Inlocuieste o regula la o anumita pozitie din chain (-R).
4. Sterge o regula la o anumita pozitie din chain (-D).
5. Sterge prima regula care se potriveste din chain (-D).

Sunt cateva operatii si pentru masquerading:

1. Listeaza conexiunile pentru care se fac in mod curent masquerading
(-M -L).
2. Stabileste valori de timeout pentru masquerading (-M -S). (Dar citeste si
"Nu pot preciza valori de timeout pentru masquerading!")

Ultima (si poate cea mai folositoare) functie iti permite sa verifici ce s-ar
intampla cu un pachet dat daca ar traversa un chain dat.

4.1.2. Ce vei vedea cand porneste computerul

Inainte de rularea oricarei comenzi ipchains (fii atent, unele distributii
ruleaza ipchains in scripturile de initializare), nu vor exista nici un fel de
reguli in nici unul dintre chain-urile incluse default ("input", "output" si
"forward"), si fiecare din aceste chain-uri va avea un policy de ACCEPT.
Aceasta inseamna ca nu exista filtrare de pachete.

4.1.3. Operatii pentru o singura regula

Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri; manipularea regulilor.
Cel mai obisnuit, vei folosi probabil comenzile de adaugare (-A) si de
stergere (-D). Celelalte (-I pentru introducere si -R pentru inlocuire) sunt
doar prelungiri ale comenzilor precedente.

Fiecare regula specifica o multime de conditii pe care un pachet trebuie sa le
indeplineasca, si ce sa faca daca regulile sunt indeplinite (o "tinta"). De
exemplu, s-ar putea sa doresti sa ignori toate pachetele ICMP venind de la
adresa 127.0.0.1. Deci, in acest caz conditiile sunt ca protocolul sa fie
ICMP si adresa sursa sa fie 127.0.0.1. Tinta noastra este "DENY".

127.0.0.1 este interfata "loopback", care exista chiar daca nu ai legatura
reala la o retea. Poti folosi programul "ping" pentru a genera acest tip de
pachete (pur si simplu trimite pachete ICMP de tip 8 (echo request) la care
toate host-urile ar trebui sa raspunda cu pachete ICMP de tip 0 (echo replay)). Aceast program este foarte folositor pentru teste.

# ping -c 1 127.0.0.1
PING 127.0.0.1 (127.0.0.1): 56 data bytes
64 bytes from 127.0.0.1: icmp_seq=0 ttl=64 time=0.2 ms

--- 127.0.0.1 ping statistics ---
1 packets transmitted, 1 packets received, 0% packet loss
round-trip min/avg/max = 0.2/0.2/0.2 ms
# iptables -A input -s 127.0.0.1 -p icmp -j DENY
# ping -c 1 127.0.0.1
PING 127.0.0.1 (127.0.0.1): 56 data bytes

--- 127.0.0.1 ping statistics ---
1 packets transmitted, 0 packets received, 100% packet loss
#

Poti vedea aici ca primul ping reuseste ("-c 1" spune sa sa trimita doar un
singur pachet).

Apoi adaugam in coada (-A) chain-ului "input", o regula ce spune ca
pentru pachetele de la 127.0.0.1 ("-s 127.0.0.1") de tip ICMP ("-p icmp")
trebuie sa sarim la "DENY" ("-j DENY").

Apoi testam regula noastra, folosind al doilea ping. Va fi o pauza pana cand
programul se da batut sa astepte un raspuns care nu va veni niciodata.

Am putea sa stergem regula in doua moduri. Intai, deoarece stim ca este
singura regula din chain-ul input, putem folosi o stergere numarata, ca
in:

# iptables -D input 1
#

Pentru a sterge regula cu numarul 1 din chain-ul input.

Al doilea mod este sa scriem comanda prin care am introdus regula -A, dar sa
inlocuim -A cu -D. Aceasta este folositor cand ai un chain complex de reguli
si nu doresti sa le numeri ca sa iti dai seama ca este a 37-a regula de
care vrei sa scapi. In aces caz, vom folosi:

# ipchains -D input -s 127.0.0.1 -p icmp -j DENY
#

Sintaxa comenzii -D trebuie sa aiba exact aceleasi optiuni cum are comanda -A
(sau -I, sau -R). Daca sunt reguli identice in acelasi chain, numai prima
regula va fi stearsa.

4.1.4. Optiuni de filtrare

Am vazut folosirea optiunii "-p" pentru a specifica protocolul, si optiunii
"-s" pentru a specifica adresa sursa, dar sunt alte optiuni pe care le putem
folosi pentru a preciza caracteristici ale pachetului. Ceea ce urmeaza este
un compedium complet.

4.1.4.1. Specificarea adreselor IP sursa si destinatie

Adresele IP ale sursei ("-s") si destinatiei ("-d") pot fi specificate in
patru moduri. Cea mai obisnuita forma este sa folosesti numele complet, cum
ar fi "localhost" sau "www.securityorg.net". Cea de-a doua cale este sa
specifici adresa IP cum ar fi "127.0.0.1".

Cea de a treia si a patra cale permite specificarea unui grup de adrese IP,
cum ar fi "199.95.207.0/24" sau "199.95.207.0/255.255.255.0". Amandoua
specifica orice adresa IP de la 199.95.207.0 pana la 199.95.207.255 inclusiv;
cifrele dupa "/" spun care parti din adresa IP sunt semnificative. "/32" sau
"/255.255.255.255" este default (se potriveste cu toata adresa IP). Pentru a
specifica oricare adresa IP "/0" poate fi folosit, astfel:

# ipchains -A input -s 0/0 -j DENY
#

Aceasta este folosit in mod rar, deoarece efectul de mai sus este asemanator
cu nespecificare deloc a optiunii "-s".

4.1.4.2. Specificarea inversa

Multe optiuni, inclusiv optiunile "-s" si "-d" pot avea argumentele precedate
de "!" (pronuntat "nu") pentru a corespunde adreselor care NU sunt egale cu
adresele date. De exemplu, "-s ! localhost" corespunde oricarui pachet care
nu vine de la localhost.

4.1.4.3. Specificarea protocolului

Protocolul poate fi specificat prin optiunea "-p". Protocolul poate fi un
numar ( daca stii valorile numerice de protocol pentru IP) sau un nume pentru
cazurile speciale de "TCP", "UDP" sau "ICMP". Nu conteaza daca se foloseste
sau nu CAPS, asa ca "tcp" merge la fel ca si "TCP".

Numele protocolului poate fi precedat de "!", pentru a inversa, ca si "-p !
tcp" pentru a specifica pachetele care nu sunt TCP.

4.1.4.3.1. Specificarea porturilor TCP si UDP

Pentru cazul special cand este specificat un protocol TCP si UDP, poate fi
precizat un argument in plus insemnand portul TCP sau UDP, sau un sir
(inclusiv capetele sirului) de porturi (citeste insa mai jos "Despre
fragmente"). Un sir este reprezentat prin caracterul ":", cum ar fi
"6000:6010" care acopera 11 numere de porturi, de la 6000 la 6010 inclusiv.
Daca limita de jos este omisa, atunci este considerata 0. Daca limita de sus
este omisa, atunci este considerata 65535. Deci, pentru a specifica
conexiunile TCP venind de la porturile sub 1024, sintaxa ar fi urmatoarea
"-p TCP -s 0.0.0.0/0 :1023". Numerele de porturi pot fi specificate si prin
nume, exemplu "www".

Observatie: sensul regulii poate fi inversat si in cazul porturilor daca se
pune in fata acestui argument semnul "!". Deci, pentru a specifica orice
pachet care este pachet TCP dar nu este WWW, ai scrie astfel:

-p TCP -d 0.0.0.0/0 ! www

Este important sa realizezi ca

-p TCP -d ! 192.168.1.1 www

este foarte diferit de

-p TCP -d 192.168.1.1 ! www

Prima regula se potriveste cu toate pachetele care sunt de tip TCP, spre
portul 80 si care nu au ca destinatie adresa 192.168.1.1. Iar, cea de a doua
regula se potriveste cu toate pachetele de tip TCP care au ca destinatie
192.168.1.1, fara sa fie spre portul 80.

In sfarsit, pentru regula urmatoare se potrivesc pachetele care nu au ca
destinatie adresa 192.168.1.1 si nici portul 80.

-p TCP -d ! 192.168.1.1 ! www

4.1.4.3.2. Specificarea tipului si codului ICMP

Cand este precizat tipul de protocol ICMP, exista deasemenea argumente ce pot
fi precizate in plus. ICMP nu are porturi. ICMP are un tip si un cod.

Poti sa le specifici folosind nume ICMP (vezi ipchains -h icmp pentru a lista
aceste nume) dupa optiunea "-s", sau ca numere insemnand tipul ICMP si codul,
unde tipul urmeaza dupa optiunea "-s", iar codul dupa optiunea "-d".

Numele ICMP sunt destul de lungi: trebuie sa folosesti doar destul de multe
litere astfel incat sa se deosebeasca unele de altele.

Iata o mica tabela pentru cele mai intalnite tipuri de pachete ICMP:

Numar Nume Cerut de catre

0 echo-reply ping
3 destination-unreachable Any TCP/UDP traffic.
5 redirect routing if not running routing daemon
8 echo-request ping
11 time-exceeded traceroute

Observatie: numele ICMP nu pot fi precedate deocamdata de semnul "!".

Sub nici o forma sa nu blochezi toate pachetele ICMP de tip 3! Citeste mai jos
"Pachete icmp".

4.1.4.4. Specificarea interfetei

Optiunea "-i" specifica numele interfatei cu care sa corespunda. O interfata
este dispozitivul fizic prin care intra pachetul sau prin care iese pachetul.
Poti folosi comanda ifconfig pentru a lista interfetele care sunt "sus".
(in stare de functionare in acel moment).

Interfata pentru pentru pachete ce sosesc (pachetele ce traverseaza chain-ul
input) este considerata interfata prin care au intrat. In mod logic, interfata
pentru pachetele care pleaca (pachetele ce traverseaza chain-ul output) este
interfata prin care vor iesi. Interfata pentru pachetele ce traverseaza
chain-ul forward este deasemenea interfata prin care vor iesi pachetele.

Este perfect valabil sa specifici o interfata care nu exista;
regula nu se va potrivi cu nici un pachet pana cand interfata nu este sus.
Aceasta este extrem de folositor pentru legaturi PPP de dial-up (de obicei
interfete ppp0) si asemanatoare.

Ca un caz special, un nume de interfata terminandu-se cu "+" se va potrivi cu
toate interfetele (fie ca exista sau nu) care incep cu acel sir de caractere.
De exemplu pentru a specifica o regula care sa se potriveasca tuturor
interfetelor PPP, optiunea -i ppp+ ar fi folosita.

Numele interfetei poate fi precedata de "!", pentru a corespunde cu pachetul
care nu se potriveste cu intefata specificata.

4.1.4.5. Specificarea doar a pachetelor TCP SYN

Uneori este folositor sa permiti conexiunile TCP intr-o singura directie, nu
si in cealalta. De exemplu, ai putea sa permiti conexiuni catre un server
extern WWW, dar nici o conexiune de la acel server.

Naiv ar fi sa blochezi pachetele TCP dinspre server. Din pacate, conexiunile
TCP cer ca pachetele sa circule in ambele directii.

Solutia ar fi sa blochezi numai pachetele folosite pentru a initia
conexiuni. Aceste pachete sunt numite pachete SYN (ok, tehnic sunt pachete cu
flag SYN pus si cu flagurile RST si ACK nepuse, dar le numim pe scurt
pachete SYN). Prin ignorarea acestor pachete, putem sa oprim aceste
conexiuni.

Optiunea "-y" este folosita pentru aceasta; este valida numai pentru
regulile in care specificam tcp ca protocol. De exemplu, pentru a specifica
incercarile de conexiune de la 192.168.1.1:

-p TCP -s 192.168.1.1 -y

Aceasta optiune poate fi inversat prin precedarea "-y" cu semnul "!", care se
potriveste pentru toate pachetele care nu initiaza conexiuni.

4.1.4.6. Despre fragmente

Uneori un pachet este prea mare pentru a incape cu totul pe conexiune. Cand
aceasta se intampla, pachetul este divizat in fragmente, si trimis ca pachete
multiple. Celalalt capat reansambleaza aceste fragmente pentru a construi
intregul pachet.

Problema cu fragmentele este ca unele dintre argumentele descrise mai sus (in
particular portul sursa, portul destinatie, tipul ICMP, codul ICMP, flagul syn
TCP) cere kernelului sa verifice inceputul pachetului, care exista numai in
primul pachet.

Daca sistemul tau este singura conexiune catre o retea externa, atunci poti
spune kernelului Linux sa reansambleze toate pachetele care trec prin el, prin
compilarea kernelului cu optiunea "IP: always defragment set" egala cu "Y".

In caz contrar, este important sa stii cum sunt tratate fragmentele de catre
regulile de filtrare. Orice regula de filtrare care cere informatii pe care
nu le avem nu se va potrivi. Aceasta inseamna ca primul fragment este tratat
ca orice alt pachet. Al doilea si urmatoarele nu vor mai fi. De aceea o
regula -p tcp -s 192.168.1.1 www (specificand un port sursa "www") nu se vor
potrivi cu un fragment (altul decat primul). Nici regula opusa nu va face
acest lucru -p TCP -s 192.168.1.1 ! www.

Oricum, poti sa specifici o regula special pentru fragmentul al doilea si
urmatoarele, folosind optiunea "-f". Evident, nu este corect sa specifici
porturi TCP sau UDP, tip ICMP, cod ICMP, sau flag syn TCP, intr-o asemenea
regula cu referire la fragmente.

Este de asemenea legal sa specifici ca o regula nu se aplica la al doilea si
urmatoarele fragmente, prin precedarea lui "-f" cu "!".

De obicei este considerat sigur sa lasi sa treaca al doilea si urmatoarele
fragmente, deoarece filtrarea va afecta primul fragment, si de aceea previne
reansamblarea pe calculatorul destinatie; cu toate acestea, sunt cunoscute
bug-uri care permit caderea sistemului doar prin simpla trasnmitere de
fragmente. Este decizia ta.

Nota pentru network-heads: pachetele cu malformatii (pachete TCP, UDP si
ICMP prea scurte codului de firewall ca sa citeasca tipul portului sau codul
ICMP si tipul) sunt tratate ca fragmente de asemenea. Doar fragmentele TCP
care incep de la pozitia 8 sunt ignorate de catre kernel (un mesaj este trimis
catre syslog, daca acest lucru se intampla). De exemplu, urmatoarea regula va
ignora toate fragmentele ce au ca destinatie 192.168.1.1:

# ipchains -A output -f -d 192.168.1.1 -j DENY
#

4.1.5. Efectele filtrarii de pachete

Acum stim toate modurile in care putem sa folosim o regula pentru a se potrivi
anumitor pachete. Daca un pachet se potriveste cu o regula, urmatoarele
lucruri se intampla:

1. Counter-ul de byte pentru acea regula creste cu o valoare egala cu
marimea pachetului (header si restul pachetului)
2. Counter-ul de pachete pentru acea regula este incrementat.
3. Daca regula o cere, informatii despre pachet sunt scrise in fisierele de
log.
4. Daca regula o cere, TOS al pachetului este schimbat.
5. Daca regula o cere, pachetul este marcat (acest lucru nu este posibil in
kernelurile ver. 2.0).
6. Tinta regulii este examinata pentru a decide soarta acelui pachet.

Pentru varietate le voi examina in ordinea importantei.

4.1.5.1. Specificarea unei tinte

O tinta spune kernelului ce sa faca pachetului care se potriveste unei
reguli. ipchains foloseste "-j" (in sensul "sare la") pentru argumentul
tintei. Numele tintei trebuie sa fie mai mic decat 8 caractere, si conteaza
daca este scris cu litere mici sau mari: "RETURN" sau "return" sunt lucruri
diferite.

Cel mai simplu caz este atunci cand nu este nici o tinta specificata. Acest
tip de regula (numita uneori "accounting rule") este folositoare cand dorim
sa avem o evidenta a numarului de pachete care indeplinesc anumite conditii.
Chiar daca se potriveste sau nu kernelul examineaza urmatoarea regula din
chain. De exemplu, pentru a numara pachetele care vin de la 192.168.1.1:

# ipchains -A input -s 192.168.1.1
#

(Folosind "ipchains -L -v" putem vedea counter-ele de pachete si bytes
asociate fiecarei reguli.)

Exista sase tinte speciale. Primele trei sunt destul de simple: ACCEPT,
REJECT si DENY. ACCEPT lasa pachetul sa treaca. DENY ignora pachetul ca si
cand nu ar fi fost primit. REJECT ignora pachetul, insa (daca nu a fost un
pachet ICMP) trimite un pachet replica ICMP catre sursa care spune ca
destinatia nu poate fi atinsa (destination unreachable).

Urmatoarea regula, MASQ spune kernelului sa masqueradeze pachetul. Pentru ca
aceasta tinta sa poate fi folosita trebuie sa fie compilat kernelul cu suport
pentru "IP Masquerading". Pentru detalii privind masquerading citeste
Masquerading-HOWTO si anexa "Diferente intre ipchains si ipfwadm". Aceasta
tinta este corecta numai pentru pachetele ce traverseaza chain-ul forward.

O alta tinta importnta este REDIRECT care comunica kernelului sa trimita un
pachet catre un port local in loc de destinatia spre care se indrepta.
Aceasta poate fi specificata doar pentru regulile in care se specifica
protocolul TCP sau UDP. Optional, poate fi specificat un port, sub forma de
nume sau numar, in continuare la "-j REDIRECT" care va determina ca pachetul
sa fie redirectat catre un anumit port, nu spre portul spre care se indrepta.
Aceasta tinta este valabila doar pentru pachetele ce traverseaza chain-ul
input.

Ultima tinta este RETURN, care este similar cu ajungerea pachetului direct la
sfarsitul chain-ului (citeste "Setarea policy-ului" de mai jos).

Orice alta tinta indica un chain definit de catre utilizator (cum este descris
in "Operatii pentru un chain" de mai jos). Pachetul va incepe traversarea
regulilor in acel chain. Daca acel chain nu decide soarta pachetului, odata
traversarea terminata in acel chain, traversarea este continuata de la
urmatoarea regula din chain-ul anterior.

Considera doua chain-uri: input (chain-ul predefinit) si test (un chain
definit de catre utitlizator).

`input' `Test'
---------------------------- ----------------------------
| Rule1: -p ICMP -j REJECT | | Rule1: -s 192.168.1.1 |
|--------------------------| |--------------------------|
| Rule2: -p TCP -j Test | | Rule2: -d 192.168.1.1 |
|--------------------------| ----------------------------
| Rule3: -p UDP -j DENY |
----------------------------

Considera un pachet TCP venind de la 192.168.1.1 si ducandu-se catre 1.2.3.4.
Acesta intra in chain-ul INPUT. Rule1 nu se potriveste cu el, Rule2 se
potriveste asa ca urmatoarea regula care este examinata este prima din
chain-ul test. Rule1 se potriveste dar nu este specificata nici o tinta,
asa ca urmatoarea regula este examinata. Rule2 nu se potriveste asa ca am
ajuns la sfarsitul chain-ului. Astfel ne reintoarcem in chain-ul INPUT, unde
am examinat Rule2, asa ca examinam Rule3 care nici aceasta nu se potriveste.

Deci calea urmata de catre pachet este:

v __________________________
`input' | / `Test' v
------------------------|--/ -----------------------|----
| Rule1 | /| | Rule1 | |
|-----------------------|/-| |----------------------|---|
| Rule2 / | | Rule2 | |
|--------------------------| -----------------------v----
| Rule3 /--+___________________________/
------------------------|---
v

Citeste sectiunea "Cum sa iti organizezi regulile firewall-ului" pentru
modalitati efective de a folosi chain-uri definite de catre utilizator.

4.1.5.2. Logarea pachetelor
(nt. log= jurnal,logare=scriere in fisiere de log)

Aceasta este un efect secundare pe care il poate avea faptul ca un pachet sa
se potriveasca cu o regula, poti sa decizi ca informatii despre pachetul
respectiv sa fie scris in fisierele de log prin folosirea optiunii "-l". In
mod normal nu vei dori acest lucru pentru pachetele normale, dar aceasta este
o optiune folositoare in cazul unor anumite pachete.

Kernelul scrie aceste informatii astfel:

Packet log: input DENY eth0 PROTO=17 192.168.2.1:53 192.168.1.1:1025
L=34 S=0x00 I=18 F=0x0000 T=254

Mesajul din loguri este special conceput concis, continand informatii
folositoare. Contine urmatoarele:

1. "input" este chain-ul care a continut regula care s-a potrivit cu pachetul,
cauzand mesajul din loguri.

2. "DENY" este ceea ce a decis regula privind soarta pachetului. Daca aceasta
este "-" atunci regula nu a afectat deloc pachetul (o regula de
contabilizare).

3. "eth0" este numele interfetei. Cum pachetul a fost logat in chain-ul input,
inseamna ca "eth0" este numele interfetei de intrare.

4. "PROTO=17" insemna ca pachetul apartine protocolului 17. O lista cu
numerele de protocoale este data in fisierul "/etc/protocols". Cele mai
intalnite sunt 1 (ICMP), 6 (TCP) si 17 (UDP).

5. "192.168.2.1" este sursa IP al pachetului.

6. ":53" reprezinta portul sursa al pachetului. Uitandu-ne in fisierul
"/etc/services" vedem ca acest numar corespunde portului "domain" (probabil ca
este un pachet replica de la serverul DNS). Pentru TCP si UDP, acest numar
reprezinta portul sursa. Pentru ICMP, este tipul ICMP. Pentru alte protocoale
va fi 65535.

7. "192.168.1.1" este adresa IP destinatie.

8. ":1025" inseamna ca portul destinatie este 1025. Pentru UDP si TCP acesta
reprezinta portul destinatie. Pentru ICMP reprezinta codul. Pentru altele va
fi 65535.

9. "L=34" inseamna ca pachetul este in marime totala de 34 bytes.

10. "S=0x00" reprezinta tos (type of service). Imparte la 4 aceasta valoare
pentru a avea tos in formatul folosit de catre ipchains.

11. "I=18" reprezinta IP ID.

12. "F=0x0000" reprezinta offset-ul de fragment pe 16 biti plus flaguri. O
valoare ce incepe cu "0x4" sau "0x5" inseamna ca bit-ul "Don't Fragment"
este pus. "0x2" sau "0x3" inseamna ca bitul "More Fragments" este pus;
asteapta-te sa urmeze fragmente dupa acesta. Restul numarului reprezinta
offsetul pentru acest fragment, impartit la 8.

13. "T=254" reprezinta Time To Live (ttl, timpul de existenta) al pachetului.
Aceasta valoare este decrementata la fiecare link pe care il trece, si incepe
deobicei la 15 sau 255.

14. "(#5)" in kernelurile mai recente (versiunile peste 2.2.9, inclusiv)
reprezinta numarul reguli care a determinat mesajul.

Pe sisteme standard Linux, mesajul kernelului este preluat de klogd (daemonul
de logare al kernelului) care paseaza mai departe mesajul catre syslogd
(deamonul pentru logare al sistemului). Fisierul "/etc/syslog.conf"
controleaza comportamentul deamonului syslogd, specificand unde sa afiseze
mesajele primite de la un anumit proces si nivelul de loggare al mesajului
respectiv.

De exemplu, pe sistemul meu, "/etc/syslog.conf" contine doua linii care
specifica afisare mesajelor care se potrivesc cu "kern.info".

kern.* -/var/log/kern.log
*.=info;*.=notice;*.=warn;\
auth,authpriv.none;\
cron,daemon.none;\
mail,news.none -/var/log/messages

Aceasta inseamna ca mesajele sunt duplicate in "/var/log/kern.log" si in
"/var/log/messages". Pentru mai multe detalii, vezi "man syslogd.conf".

4.1.5.3. Schimbarea tos (type of service)

Exista patru biti rar folositi in headerul IP, numiti biti tipul serviciului
(TOS). Valorea acestor biti determina modul in care vor fi tratate pachetele;
cei patru biti sunt "intarziere minima", "transmitere maxima", "maxima
siguranta" si "cost minim". Doar unul dintre acesti biti este permis sa fie
setat. Rob van Nieuwkerk, autorul codul de modificare al TOS, exemplifica:

In special "intarziere minima" este important pentru mine. L-am setat
pentru pachetele "interactive" de pe ruterul linux. Sunt in spatele
unei legaturi de 33.6K. Linux da prioritate pachetelor in trei cozi de
asteptare. In acest mod am o performanta pentru traficul interactiv in
timp ce fac download-uri (ar fi putut merge mai repede, daca nu ar fi
fost o asa coada de asteptare in driver-ul pentru portul serial,
dar intarziere este acum de numai 1.5 secunde).

Nota: evident, nu ai nici un control asupra pachetelor care vin; poti controla
numai prioritatea pachetelor care pleaca. Pentru a negocia prioritatile cu
celalalt capat este necesar un protocol ca RSVP (nu ma intrebati, nu cunosc
nimic despre el).

Cea mai intalnita folosire este setarea conexiunilor ftp si telnet "intarziere
minima" si datelor FTP "transmitere maxima". Aceasta ar putea fi realizata
dupa cum urmeaza:

ipchains -A output -p tcp -d 0.0.0.0/0 telnet -t 0x01 0x10
ipchains -A output -p tcp -d 0.0.0.0/0 ftp -t 0x01 0x10
ipchains -A output -p tcp -s 0.0.0.0/0 ftp-data -t 0x01 0x08

Optiunea "-t" are doi parametri, amandoi in format hexazecimal. Aceaste
argumete permite modificarea compleza a bitilor TOS: prima valoare si
valoarea curenta a TOS-ului sunt adunate pe biti, apoi a doua valoare este
XOR-uita cu aceasta. Daca aceasta este prea confuz, foloseste urmatoarea
tabela:

TOS Name Value Typical Uses

Minimum Delay - intarziere minima 0x01 0x10 ftp, telnet
Maximum Throughput - transmitere maxima 0x01 0x08 ftp-data
Maximum Reliability - maxima siguranta 0x01 0x04 snmp
Minimum Cost - cost minim 0x01 0x02 nntp

Andi Kleen precizeaza urmatoarele:

Poate ar fi folositor sa facem legatura cu parametrul txqueue-len al ifconfig
in discutia despre biti TOS. Lungimea default a cozii de asteptare pentru
interfata este optimizata pentru placile ethernet, pentru modemuri aceasta
este prea lunga rezultand un randament scazut al planificarii in 3 benzi (in
care punerea in lista de asteptare este realizata de catre TOS). Este o idee
buna sa o setezi cu o valoare optima intre 4-10 pentru modem sau legaturi
simple ISDN; pentru mai multe interfete o coada de asteptare mai lunga este
necesara. Aceasta este o problema pentru kernelurile 2.0 si 2.1, dar in 2.1
este disponibila o optiune pentru ifconfig (cu o versiune recenta de
nettools), pe cand in 2.0 sunt necesare patch-uri pentru codul sursa al
driverelor.

Deci, pentru a avea beneficii maxime din manipularea TOS pentru conexiuni PPP,
da comanda "ifconfig $1 txqueuelen" in scriptul /etc/ppp/ip-up. Numarul care
trebuie folosit depinde de viteza modemului si marimea bufferului; dupa cum
spune si Andi:

Cea mai optima valoare pentru o configuratie data trebuie experimentata. Daca
listele de asteptare sunt prea scurte pe un ruter, atunci pachetele vor fi
ignorate. Deasemenea exista beneficii chiar fara rescrierea TOS, rescriere TOS
este folositoare pentru programele necooperante (dar toate programele standard
ce folosesc Linux sunt cooperante).

4.1.5.4. Marcarea unui pachet

Acest lucru permite interctiuni puternice si complexe cu noua implemetare
Quality of Service apartinand lui Alex Kuznetsov, la fel ca si forwardarea
bazata pe marcarea pachetelor in kernelurile versiunea 2.1 si mai avansate.
Aceasta optiune este ignorata in ver. 2.0.

4.1.5.5. Operatii pentru un chain

O foarte folositoare caracteristica a ipchains-ului este posibilitatea
gruparii regulilor in chain-uri. Poti sa denumesti chain-urile cum doresti,
atata timp cat nu intra in conflict cu chain-urile predefinite (input,
output, forward) sau cu tintele (MASQ, REDIRECT, ACCEPT, DENY, REJECT sau
RETURN). Recomand sa folosesti numirea chain-urile cu litere mari, deoarece
voi folosi numele mari pentru viitoare extensii. Numele unui chain poate fi in
lungime de pana la 8 caractere.

4.1.5.6. Crearea unui chain nou

Sa creeam un chain nou cu numele de test.

# ipchains -N test
#

Este simplu. Acum poti sa pui reguli in el in felul in care este prezentat mai
sus.

4.1.5.7. Stergerea unui chain

Stergerea unui chain este simpla de asemenea.

# ipchains -X test
#

De ce "-X", pentru ca toate literele bune au fost folosite.

Exista doua restrictii in ceea ce priveste stergerea de chain-uri: chain-ul
trebuie sa fie gol (vezi "Stergerea tuturor regulilor unui chain" de mai jos)
si nu trebuie sa fie tinta nici unei reguli. Nu poti sterge nici unul dintre
chain-urile predefinite.

4.1.5.8. Stergerea tuturor regulilor unui chain

Si acest lucru este simplu de realizat prin optiunea "-F", de exemplu:

# ipchains -F forward
#

Daca nu specifici un chain atunci toate regulile vor fi sterse.

4.1.5.9. Listarea regulilor unui chain

Poti lista toate regulile dintr-un chain folosind comanda "-L":

# ipchains -L input
Chain input (refcnt = 0): (policy ACCEPT)
target prot opt source destination ports
ACCEPT icmp ----- anywhere anywhere any
# ipchains -L test
Chain test (refcnt = 1):
target prot opt source destination ports
DENY icmp ----- localnet/24 anywhere any
#

"Refcnt-ul" afisat la listarea regulilor din chain-ul test, indica numarul de
reguli care au ca tinta chain-ul test. Valoarea acesteia trebuie sa fie 0 (si
chain-ul sa fie gol) inainte ca acest chain sa poata fi sters.

Daca numele chain-ului este omis atunci toate chain-urile sunt listate chiar
si cele goale.

Sunt trei optiuni care pot fi folosite impreuna cu "-L". Optiunea "-n"
(numeric) este foarte folositoare deorece impiedica ipchains sa incerce
rezolvarea IP-lor in nume, care (daca folosesti ca majoritatea oamenilor DNS)
va cauza mari intarzieri daca DNS-ul tau nu este configurat corect, sau ai
filtrat cererile catre serverele DNS. Cauzeaza deasemenea afisarea porturilor
sub forma de numere, mai degraba decat nume.

Optiunea "-v" iti arata toate detaliile regulii, cum ar fii counter-ele de
pachete si bytes, mask-urile TOS, interfetele si marcajul pachetelor. In caz
contrar aceste optiuni sunt omise. De exemplu:

# ipchains -v -L input
Chain input (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
pkts bytes target prot opt tosa tosx ifname mark source destination ports
10 840 ACCEPT icmp ----- 0xFF 0x00 lo anywhere anywhere any

Observati ca valoarea countere-lor pentru pachete si bytes sunt afisate cu
ajutorul sufixelor "K", "M" sau "G" pentru 1000, 1.000.000 si respectiv
1.000.000.000. Folosirea optiunii "-x" (expandeaza numerele) afiseaza numerele
in format lung in ca bytes.

4.1.5.10. Resetarea (aducerea la 0) a counter-elor

Este folositor sa ai posibilitatea de a reseta counter-ele. Aceasta se
realizeaza cu ajutorul optiunii "-Z". De exemplu:

# ipchains -v -L input
Chain input (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
pkts bytes target prot opt tosa tosx ifname mark source destination ports
10 840 ACCEPT icmp ----- 0xFF 0x00 lo anywhere anywhere any
# ipchains -Z input
# ipchains -v -L input
Chain input (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
pkts bytes target prot opt tosa tosx ifname mark source destination ports
0 0 ACCEPT icmp ----- 0xFF 0x00 lo anywhere anywhere any
#

Problema cand abordezi lucrurile in acest mod este ca uneori doresti sa vezi
valorile counter-elor chiar inainte de a le reseta. In exemplul de mai sus,
este posibil ca unele pachete sa fii trecut intre comenzile "-L" si "-Z". Din
acest motiv este posibila folosirea impreuna a acestor comenzi, sa resetezi
valoarea counter-elor chiar in momentul afisarii acestora. Din nefericire,
daca faci asta, nu poti sa actionezi doar asupra unui singur chain, trebuie sa
listezi si resetezi counter-ele pentru toate chain-urile.

# ipchains -L -v -Z
Chain input (policy ACCEPT):
pkts bytes target prot opt tosa tosx ifname mark source destination ports
10 840 ACCEPT icmp ----- 0xFF 0x00 lo anywhere anywhere any
Chain forward (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
Chain output (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
Chain test (refcnt = 0):
0 0 DENY icmp ----- 0xFF 0x00 ppp0 localnet/24 anywhere any
# ipchains -L -v
Chain input (policy ACCEPT):
pkts bytes target prot opt tosa tosx ifname mark source destination ports
10 840 ACCEPT icmp ----- 0xFF 0x00 lo anywhere anywhere any
Chain forward (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
Chain output (refcnt = 1): (policy ACCEPT)
Chain test (refcnt = 0):
0 0 DENY icmp ----- 0xFF 0x00 ppp0 localnet/24 anywhere any
#

4.1.5.11. Setarea policy-ului

Am atins in treacat ce se intampla cand un pachet ajunge la capatul unuia
dintre chain-urile predefinite, cand am discutat modul in care pachetele
circula prin chain-uri, in capitolul de mai sus "Specificarea unei tinte".
In acest caz, politica (policy-ul) chain-ului determina soarta pachetului.
Doar chain-urile predefinite (input, output si forward) au policy, deoarece
in chain-urile definite de catre utilizator cand se ajunge la capatul
acestora, traversarea continua din chain-ul anterior.

Policy-ul poate fi unul din primele patru tinte speciale: ACCEPT, DENY,
REJECT sau MASQ. MASQ este valid doar pentru chain-ul "forward".

Este deasemenea important sa observi ca tinta RETURN intr-o regula intr-unul
din chain-urile predefinite este folositoare pentru a se folosi in mod special
policy-ul chain-ului, cand un pachet se potriveste cu regula.

4.1.6. Operatii pentru masquerading

Sunt cativa parametri pe care ii poti modifica in cazul masquerading-ului.
Sunt legate de ipchains, pentru ca nu se merita scrierea unei noi comenzi
pentru aceasta.

Comanda pentru masqueradare este "-M", si poate fi combinata cu "-L" pentru a
lista conexiunile care sunt in mod curent masqueradate, sau cu "-S" pentru a
seta parametrii pentru masquerading.

Comanda "-L" poate fi insotita de "-n" (afisarea de numere in loc de nume
pentru adrese IP si porturi) sau "-v" (afiseaza deltas in numere succesive
pentru conexiunile masquradate, doar in caz daca te intereseaza).

Comanda "-S" ar trebui urmata de trei valori pentru timeout, fiecare valoare
in secunde: pentru sesiunile TCP, pentru sesiunile TCP dupa un pachet FIN, si
pentru pachete UDP. Daca nu doresti una din aceste valori, pur si simplu pune
valoarea 0.

Valorile default sunt listate in "/usr/src/linux/include/net/ip_masq.h" si
sunt 15 minute, 2 minute si respectiv 5 minute.

Cea mai intalnita valoare ce trebuie schimbata este prima, pentru FTP (vezi
mai jos "FTP").

Observa problemele legate de setarea valorile pentru timeout in "Nu pot
preciza timeout-uri pentru masquerading".

4.1.7. Verificarea unui pachet

Uneori doresti sa vezi ce se intampla cand intra un anumit pachet, cum ar fi
pentru testarea regulilor firewall-ului. ipchains are comanda "-C", ce
permite acest lucru, folosind exact aceleasi rutine pe care le foloseste
kernelul pentru diagnosticarea pachetelor reale.

Poti stipula care chain sa testeze pachetul cu optiunea "-C" urmat de
numele pachetului. In timp ce kernelul incepe intodeauna traversarea in
chain-urile input, output sau forward, ai puterea sa incepi traversarea in
orice chain in scopul testarii.

Detaliile in ceea ce priveste "pachetul" sunt specificate folosind aceeasi
sintaxa din specificarea regulilor. In special, protocolul "-p", adresa sursa
"-s", adresa destinatie "-d", si interfata "-i" sunt obligatorii. Daca
protocolul este TCP sau UDP, atunci un singur port destinatie si un singur
port sursa trebuie specificat, daca protocolul este ICMP atunci trebuie
specificat tipul si codul (doar daca nu este specificata optiunea "-f" pentru
a preciza un fragment, caz in care aceste optiuni sunt ilegale).

Daca protocolul este TCP (si optiunea "-f" nu este specificata), optiunea "-y"
poate fi specificata, pentru a indica faptul ca pachetul de test are bitul SYN
pus.

Dam mai jos un exemplu de testare a unui pachet ce vine de la 192.168.1.1,
portul 60000 catre 192.168.1.2, portul www, intrand prin interfata eth0, in
chain-ul "input". Acesta este un caz clasic de initiere a unei conexiuni www:

# ipchains -C input -p tcp -y -i eth0 -s 192.168.1.1 60000 -d 192.168.1.2 www
packet accepted
#

4.1.8. Mai multe reguli dintr-o data si ceea ce se intampla atunci

Uneori o singura linie de comanda poate produce mai multe efecte. Aceasta se
realizeaza in doua moduri. Intai, poti sa specifici un hostname care este
rezolvat (folosind DNS) in mai multe adrese IP, ipchains se va comporta ca si
cum ai fi dat mai multe comenzi pentru fiecare adresa IP in parte.

De exemplu, daca hostname-ul "www.foo.com" este rezolvat in trei adrese IP,
si hostname-ul "www.bar.com" in doua adrese IP, atunci comanda
"ipchains -A input -j reject -s www.bar.com -d www.foo.com" ar fi echivalenta
cu introducerea a sase reguli diferite in chain-ul input, daca s-ar folosi
adrese IP.

Un alt mod prin care sa determini ipchains sa realizeze mai multe actiuni este
prin folosirea optiunii bidirectionale "-b". Aceasta optiune determina
ipchains sa se comporte ca si cum ai fi dat comanda de doua ori, insa a doua
oara cu parametrii de la sursa si destinatie inversati. De exemplu, pentru a
evita forwardarea catre sau de la 192.168.1.1:

# ipchains -b -A forward -j reject -s 192.168.1.1
#

Personal, nu imi place prea mult aceasta optiune "-b"; daca doresti utilitate
citeste "Folosirea ipchains-save" de mai jos.

Optiunea "-b" poate fi folosita langa comenzile de introducere de reguli
("-I"), stergere ("-D") (dar nu varianta care accepta un numar al unei
reguli), adaugare ("-A") si verificare ("-C").

O alta optiune folositoare este "-v" care iti afiseaza exact ceea ce ipchains
realizeaza prin comenzile date. Acest lucru este folositor daca folosesti
comenzi ce pot avea efectul a mai multor reguli. De exemplu, aici verificam
comportamentul fragmentelor intre 192.168.1.1 si 192.168.1.2.

# ipchains -v -b -C input -p tcp -f -s 192.168.1.1 -d 192.168.1.2 -i lo
tcp opt ---f- tos 0xFF 0x00 via lo 192.168.1.1 -> 192.168.1.2
* -> *
packet accepted
tcp opt ---f- tos 0xFF 0x00 via lo 192.168.1.2 -> 192.168.1.1
* -> *
packet accepted
#

4.2. Exemple folositoare

Am o conexiune dialup PPP (-i ppp0). Citesc stirile (-p TCP -s
news.virtual.net.au nntp) si mail-ul (-p TCP -s mail.virtual.net.au pop-3) de
fiecare data cand ma conectez. Folosesc metoda de FTP a Debianului pentru a-mi
updata sistemul regulat (-p TCP -y -s ftp.debian.org.au ftp-data). Navighez pe
web cu ajutorul proxy-ului ISP-ului atata timp cat acesta merge (-p TCP -d
proxy.virtual.net.au 8080), dar nu suport bannerele de la doubleclick.net in
arhivele Dilbert (-p TCP -y -d 199.95.207.0/24 and -p TCP -y -d
199.95.208.0/24).

Nu ma deranjeaza ca oameni sa incerce sa faca ftp pe masina mea cat timp sunt
online (-p TCP -d $LOCALIP ftp), dar nu vreau ca nimeni din exterior sa
pretinda ca are una din adresele retelei mele interne (-s 192.168.1.0/24).
Acest lucru este numit spoofare IP, si exista o modalitate mai buna de a te
proteja impotriva acesteia in kernelurile 2.1.x si mai avansate: citeste "Cum
realizez protectia impotriva spoofarii IP".

Aceasta configurare este destul de simpla, pentru ca nu sunt in mod curent
alte hosturi in reteaua mea interna.

Doresc ca nici un proces local (ex. lynx, netscape) sa se conecteze la
doubleclick.net:

# ipchains -A output -d 199.95.207.0/24 -j REJECT
# ipchains -A output -d 199.95.208.0/24 -j REJECT
#

Acum doresc sa realizez prioritati asupra a pachete variate ce pleaca (nu prea
are sens sa fac acest lucru pentru pachetele ce intra). Cum am un numar mai
mare de acest tip de reguli, are sens sa le pun pe toate intr-un singur chain,
numit ppp-out.

# ipchains -N ppp-out
# ipchains -A output -i ppp0 -j ppp-out
#

Intarziere minima pentru traficul www si telnet.

# ipchains -A ppp-out -p TCP -d proxy.virtual.net.au 8080 -t 0x01 0x10
# ipchains -A ppp-out -p TCP -d 0.0.0.0/0 telnet -t 0x01 0x10
#

Cost minim pentru canalul de date ftp, nntp, si pop3:

# ipchains -A ppp-out -p TCP -d 0.0.0.0/0 ftp-data -t 0x01 0x02
# ipchains -A ppp-out -p TCP -d 0.0.0.0/0 nntp -t 0x01 0x02
# ipchains -A ppp-out -p TCP -d 0.0.0.0/0 pop-3 -t 0x01 0x02
#

Sunt cateva restrictii pentru pachetele ce vin prin interfata ppp0: se cream
atunci un chain numit "ppp-in":

# ipchains -N ppp-in
# ipchains -A input -i ppp0 -j ppp-in
#

Acum, nici un pachet care vine prin interfata ppp0, nu are voie sa pretinda ca
are adresa sursa 192.168.1.*, asa ca le igoram si le logam:

# ipchains -A ppp-in -s 192.168.1.0/24 -l -j DENY
#

Permit pachetele catre DNS (rulez un server de nume care inainteaza toate
cererile catre 203.29.16.1, asa ca ma astept la pachete replica DNS doar de
acolo, pachete catre portul ftp, si doar canalul de date pentru conexiunile
ftp in exterior (care ar trebui sa fie doar pe un port peste 1023, si pe
porturile pentru X11 in jur de 6000).

# ipchains -A ppp-in -p UDP -s 203.29.16.1 -d $LOCALIP dns -j ACCEPT
# ipchains -A ppp-in -p TCP -s 0.0.0.0/0 ftp-data -d $LOCALIP 1024:5999 -j ACCEPT
# ipchains -A ppp-in -p TCP -s 0.0.0.0/0 ftp-data -d $LOCALIP 6010: -j ACCEPT
# ipchains -A ppp-in -p TCP -d $LOCALIP ftp -j ACCEPT
#

Accept replay-urile la pachetele TCP:

# ipchains -A ppp-in -p TCP ! -y -j ACCEPT
#

In sfarsit conexiunile locale sunt ok:

# ipchains -A input -i lo -j ACCEPT
#

Acum, politica default in chain-ul input este DENY, astfel incat orice altceva
este ignorat:

# ipchains -P input DENY
#

Observatie: Nu mi-as configura chain-urile in aceasta ordine, deoarece
pachetele ar putea sa treaca in timp ce introduc regulile. Cel mai sigur este
sa setezi politica DENY intai, apoi sa introduci regulile. Bineinteles, daca
regulile tale au nevoie de cereri DNS pentru a rezolva numele, s-ar putea sa
fi in necaz.

4.2.1. Folosirea ipchains-save

Configurarea regulilor pentru firewall in modul in care doresti, si apoi sa
incerci sa memorezi comenzile pe care le-ai folosit ca sa faci acelasi lucru
din nou este chinuitor.

Asa ca, ipchains-save este un script care citeste configuratia curenta a
chain-urilor si le salveaza intr-un fisier. Deocamdata te tin in suspans cu
privire la ce realizeaza ipchains-retore.

ipchains-save poate salva un singur chain, sau toate chain-urile (daca nici un
nume de chain, nu este specificat). Singura optiune permisa este "-v" care
afiseaza regulile pe masura ce acestea sunt salvate. Politica acestor chain-uri
este deasemenea salvata pentru chain-urile input, output si forward.

# ipchains-save > my_firewall
Saving `input'.
Saving `output'.
Saving `forward'.
Saving `ppp-in'.
Saving `ppp-out'.
#

4.2.2. Folosirea ipchains-restore

ipchains-restore restaureaza chain-urile salvate cu ipchains-save. Poate avea
doua optiuni: "-v" care afiseaza fiecare regula pe masura ce este adaugata, si
"-f" care obliga stergerea chain-urile definite de catre utilizator daca
exista, in modul descris mai jos.

Daca este gasit un chain definit de utilizator este gasit in fisierul din care
se restaureaza regulile, ipchains verifica daca nu exista deja acel chain.
Daca exista, atunci vei fi intrebat daca fie chain-ul respectiv sa fie golit
de reguli, fie sa fie sarit. Daca specifici "-f" in linia de comanda, nu vei
mai fi intrebat, chain-ul va fi golit de reguli.

De exemplu:

# ipchains-restore < my_firewall
Restoring `input'.
Restoring `output'.
Restoring `forward'.
Restoring `ppp-in'.
Chain `ppp-in' already exists. Skip or flush? [S/f]? s
Skipping `ppp-in'.
Restoring `ppp-out'.
Chain `ppp-out' already exists. Skip or flush? [S/f]? f
Flushing `ppp-out'.
#

5. Diverse

Aceasta parte contine toate informatiile si FAQ-urile pe care nu am putut sa
le introduc in structura de mai sus.

5.1. Cum sa iti organizezi regulile firewall-ului

Aceasta intrebare cere putina gandire. Poti incerca sa le organizezi pentru a
optimiza viteza (minimizezi numarul de reguli pentru cele mai comune pachete)
sau sa cresti manevrabilitatea.

Daca ai o legatura care se intrerupe, sa spunem o conexiune PPP, ai putea dori
ca prima regula in chain-ul input sa fie "-i ppp0 -j DENY" in timpul bootarii,
apoi sa ai ceva de genul acesta in scriptul ip-up:

# Re-create the `ppp-in' chain.
ipchains-restore -f < ppp-in.firewall

# Replace DENY rule with jump to ppp-handling chain.
ipchains -R input 1 -i ppp0 -j ppp-in

Scriptul ip-down ar arata astfel:

ipchains -R input 1 -i ppp0 -j DENY

5.2. Ce anume sa nu filtrezi spre afara

Sunt cateva lucruri de care trebuie sa fi constient inainte de a incepe
filtrarea pachetelor pe care nu le doresti.

5.2.1. Pachete icmp

ICMP este folosit (printre alte lucruri) pentru a indica esecul alte
protocoale (cum ar fi TCP si UDP). Pachetele "destination-unreachable" in
special. Blocarea acestor pachete inseamna ca niciodata nu vei avea erori de
genul "Host unreachable" sau "No route to host"; orice conexiune doar va
astepta o replica (replay) care nu va veni niciodata. Aceasta este iritabil,
dar rar fatal.

O problema mai grava este rolul ICMP in descoperirea MTU-ului. Toate
implementarile bune TCP (Linux este inclus) folosesc descoperirea MTU pentru a
incerca sa isi dea seama care este marimea maxima a unui pachet care poate
ajunge la destinatie fara sa fie fragmentat (fragmentarea incetineste
performanta, in special cand fragmente ocazionale sunt pierdute). Descoperirea
MTU functioneaza prin transmiterea de pachete cu bit "nu fragmenta" pus, si
apoi transmiterea de pachete mai mici daca primeste replica ICMP indicand ca
este necesarea fragmentarea. Acesta este un tip de pachet
"destination-unreachable", si daca nu este primit, sistemul nu isi va reduce
MTU-ul, si performantele nu vor exista.

Observa faptul ca este comun sa blochezi toate pachetele ICMP de redirectare
(de tip 5); aceastea pot fi folosite pentru a manvevra rutarea (deasemenea
stive bune IP au masuri de protectie), asa ca sunt vazute ca risc minim.

5.2.2. Conexiunile TCP catre servere DNS (servere de nume)

Daca incerci sa blochezi conexiunile TCP catre exterior, tine minte ca DNS nu
foloseste intodeauna UDP; daca raspunsul de la server depaseste 512 bytes,
clientul foloseste o conexiune TCP (tot spre portul 53) pentru date.

Aceasta poate fi o capcana deoarece DNS va merge in mare parte. Daca nu
permiti asemenea transferuri TCP; este posibil sa experimentezi intarzieri
mari si alte probleme ocazionale DNS.

Daca aceste cereri DNS sunt intodeauna catre aceeasi sursa externa (fie direct
prin folosirea liniei de nameserver din /etc/resolv.conf, fie folosind un
nameserver pentru cache in mod forward), atunci ai nevoie doar sa permiti
conexiunile TCP catre portul 53 pe acel nameserver de la portul local 53 (in
caz in care folosesti nameserver pentru cache) sau de la un port local (>1023)
daca folosesti /etc/resolv.conf.

5.2.3. FTP

Problema clasica a filtrului de pachete este FTP. FTP are doua moduri; cel
traditional care este numit mod activ, si cel mai recent care este numit ftp
pasiv. Browsere-le web folosesc de obicei default modul pasiv, pe cand
ftp-urile din linia de comanda modul activ.

In mod activ, cand celalalt capat doreste sa trimita un fisier (sau chiar ca
rezultat a unei comenzi ls sau dir) incerca sa deschida o conexiune TCP catre
masina locala. Asta inseamna ca nu poti sa filtrezi aceste conexiuni TCP fara sa
impiedici conexiunile ftp active.

Daca ai posibilitatea sa folosesti ftp pasiv, atunci este bine; modul pasiv
creaza conexiuni TCP de la client la server, chiar si pentru datele care vin.
In caz contrar, este recomandat sa lasi conexiunile TCP pe porturile locale
mai mari de 1024 si nu intre 6000 si 6010 (6000 este folosit de X).

5.3. Filtrarea Pingului Mortii

Sistemele Linux sunt acum imune la celebrul Ping al Mortii, care presupune
trimiterea de pachetele ICMP anormal de mari care umple bufferele in stiva TCP
de pe sistem cauzand blocarea acestuia.

Daca protejezi sisteme care ar putea fi vulnerabile, poti in mod simplu sa
ignori fragmentele ICMP. In mod normal pachetele ICMP nu sunt atat de mari
pentru a fi nevoie de fragmentarea acestora, asa ca nu va influenta nimic in
rau, exceptand ping-urile cu pachete de marime mare. Am auzit (neconfimat)
rapoarte cum ca pentru unele sisteme ar fi suficient numai ultimul fragment al
unui asemenea pachet ICMP, pentru a bloca sistemul, deci blocarea numai a
primului fragment nu este recomandata.

In timp ce exploiturile pe care le-am vazut foloseau numai protocolul ICMP
pentru aceste atacuri, nu exista nici un motiv pentru care TCP si UDP sa nu
fie folosit in acelasi mod, asa ca blocarea fragmentelor ICMP este doar o
solutie temporara.

5.4. Filtrarea pentru Teardrop si Bonk

Teardrop si Bonk sunt doua tipuri de atacuri (in principal asupra masinilor ce
ruleaza Windows NT) care se bazeaza pe fragmente ce se suprapun partial.
Acestea pot fi oprite prin configurarea sistemului Linux sa realizeze
defragmentare sau sa nu permita fragmente catre sistemele vulnerabile.

5.5. Filtrarea fragmentelor in masa

Cateva stive TCP mai putin sigure se spune ca au probleme in ceea ce priveste
numarul mare de fragmente de pachete, atunci cand nu primesc toate
fragmentele. Linux nu are aceasta problema. Poti filtra aceste fragmente (care
pot sa impiedice folosirea lor legitima) sau sa compilezi kernelul cu optiunea
"IP: always defragment" setata "Y" (doar daca sistemul tau linux este singura
ruta pentru aceste pachete).

5.6. Schimbarea regulilor din firewall

Sunt cateva probleme legate de viteza cu care pot fi schimbate regulile din
firewall. Daca nu esti atent, poti sa lasi pachete sa intre cand esti la
jumatatea acestor modificari. O rezolvare simpla ar fi:

# ipchains -I input 1 -j DENY
# ipchains -I output 1 -j DENY
# ipchains -I forward 1 -j DENY

... realizeaza modificari ...

# ipchains -D input 1
# ipchains -D output 1
# ipchains -D forward 1
#

Se ignora astfel toate pachetele pe durata modificarilor.

Daca schimbarile tale sunt doar intr-un singur chain, ai putea crea un nou
chain cu noile reguli, si apoi sa inlocuiesti ("-R") regula care facea
referire la vechiul chain cu o noua regula catre noul chain: apoi poti sa
stergi vechiul chain. Aceasta inlocuire va fi automata.

5.7. Cum realizez protectia impotriva spoofarii IP

Spoofarea IP este o tehnica in care un host trimite pachete care pretind ca
sunt de la un alt host. Cum filtrarea de pachete ia decizii bazandu-se pe
adresa sursa, spoofarea IP este folosita pentru a pacali filtrele de pachete.
Este folosita deasemenea pentru a ascunde identitatea atacatorilor care
folosesc atacuri SYN, Teardrop, Ping of Death si similare (nu iti face griji
daca nu stii ce inseamna).

Cea mai buna cale de a te proteja contra spoofarii este Verificarea adresei
sursa, si este realizata de catre codul de rutare, si deloc de catre cel al
firewall-ului. Verifica existenta fisierului
/proc/sys/net/ipv4/conf/all/rp_filter. Daca exista, atunci pornirea
Verificarii adresei sursa este solutia potrivita pentru tine. Pentru a realiza
acest lucru, introduce urmatoarele linii undeva in scripturile de pornire,
inainte de initializarea oricarei interfete de retea:

# Aceastea este cea mai buna metoda:
# da drumu la Verificarea adresei sursa si ai protectie anti-spoof
# pentru toate interfetele curente si viitoare.
if [ -e /proc/sys/net/ipv4/conf/all/rp_filter ]; then
echo -n "Setting up IP spoofing protection..."
for f in /proc/sys/net/ipv4/conf/*/rp_filter; do
echo 1 > $f
done
echo "done."
else
echo PROBLEMS SETTING UP IP SPOOFING PROTECTION. BE WORRIED.
echo "CONTROL-D will exit from this shell and continue system startup."
echo
# Start a single user shell on the console
/sbin/sulogin $CONSOLE
fi

(nt. sau in fisierul sysctl.conf adauga:
# Controls source route verification
net.ipv4.conf.default.rp_filter = 1
)

Daca nu poti realiza acest lucru, atunci poti in mod manual sa introduci
reguli pentru a proteja fiecare interfata. Aceasta cere insa cunoasterea
fiecarei interfete. Kernelurile 2.1 rejecteaza automat pachetele care pretind
a veni de la adresele 127.* (rezervate pentru interfata loopback, lo).

De exemplu, sa presupunem ca avem trei interfete, eth0, eth1 si ppp0. Folosim
ifconfig pentru a vedea adresele interfetelor si netmaskul acestora. Sa zicem
ca eth0 este atasata unei retele 192.168.1.0 cu netmask-ul 255.255.255.0, eth1
apartine unei retele 10.0.0.0 cu netmask 255.0.0.0, si ppp0 este conectata la
Internet (unde orice adrese, exceptand cele din clasele private, sunt
permise). Introducem regulile:

# ipchains -A input -i eth0 -s ! 192.168.1.0/255.255.255.0 -j DENY
# ipchains -A input -i ! eth0 -s 192.168.1.0/255.255.255.0 -j DENY
# ipchains -A input -i eth1 -s ! 10.0.0.0/255.0.0.0 -j DENY
# ipchains -A input -i ! eth1 -s 10.0.0.0/255.0.0.0 -j DENY
#

Aceasta rezolvare a problemei nu este atat de buna cum este Verificarea
adresei sursa, deoarece daca reteaua se schimba, trebuie sa iti modifici
regulile din firewall.

Daca ai un kernel ver 2.0, ai dori sa iti protejezi chiar si interfata
loopback:

# ipchains -A input -i ! lo -s 127.0.0.0/255.0.0.0 -j DENY
#

5.8. Proiecte mai avansate

Exista o biblioteca pe care am scris-o, inclusa in distributia surselor numita
"libfw". Aceasta foloseste posibilitatea din IP Chains ver 1.3 si peste, de
a copia un pachet pentru a putea fi folosit in mediul utilizator (folosind
optiunea IP_FIREWALL_NETLINK).

Valorea cu care este marcat pachetul poate fi folosita pentru a specifica
parametrii de Calitate a serviciului pentru pachete, sau pentru a specifica
cum ar trebui sa fie facuta forwardarea de porturi pentru pachete. Nu am
folosit nici una dintre acestea, dar daca ai vreo observatie contacteaza-ma.

Lucuri cum ar fi verificarea dupa stare (prefer termenul de firewall dinamic)
pot fi implementate in mediul utilizator prin folosirea acestei biblioteci.
Alta idee mai interesanta ar fi controlarea pachetelor intr-un mediu
utilizator cu ajutorul unui daemon, destul de usor de realizat.

5.8.1. SPF: filtrare dupa starea pachetului (stateful packet filtering)

ftp://ftp.interlinx.bc.ca/pub/spf <ftp://ftp.interlinx.bc.ca/pub/spf> este
site-ul proiectului SPF, apartinand lui Brian Murrell, care realizeaza
urmarirea conexiunile in mediu utilizator. Se adauga astfel securitate
simnificativa pentru site-uri cu banda limitata.

In prezent nu este disponibila multa documentatie, dar iata postari pe o lista
de discutii in care Brian raspunde la niste intrebari:

> cred ca se realizeaza exact ce doresc. Intra in functiune o regula
> temporara pentru a permite intrarea pachetele ce vin ca raspuns la o
> cerere anterioara
Da, exact asta se realizeaza. Cu cat este mai compatibil cu mai multe
protocoale, cu atat regula temporara este corecta. Pentru moment
suporta (din cate imi amintesc, scuzati eventualele erori sau
omisiuni) FTP (atat activ, cat si pasiv, inautru sau spre exterior),
RealAudio, traceroute, ICMP si ICQ simplu (conexiuni dinspre servere
ICQ, si conexiuni TCP directe, dar conexiuni secundare directe TCP
pentru lucruri ca transferul de fisiere, nu sunt inca realizate)

> este un inlocuitor pentru ipchains sau un lucru suplimentar?
Este un lucru suplimentar. Gandeste-te la ipchains ca la un engine
care permite sau interzice pachetelor traversarea printr-un sistem
linux. SPF este driver-ul, care monitorizeaza constant traficul si
comunica ipchains-ului ce anume sa schimbe in reguli pentru a permite
un anumit tip de trafic.

5.8.2. "Hack-ul" ftp-data al lui Michael Hasenstein

Michael Hasenstein, de la SuSE, a scris un patch de kernel care adauga
urmarirea conexiunilor ftp pentru ipchains. Poate fi gasit la
http://www.suse.de/~mha/patch.ftp-data-2.gz
<http://www.suse.de/~mha/patch.ftp-data-2.gz>.

5.9. Planuri de viitor

Realizarea de firewall si NAT-ul au fost rescrise pentru 2.4. Planuri si
discutii sunt disponibile pe lista de discutii de la netfilter (vezi
http://lists.samba.org <http://lists.samba.org>). Aceste versiuni noi ar
trebui sa rezolve multe dintre problemele actuale de utilizare (realizarea de
masquerading si firewall nu ar trebui sa fie asa de grea) si sa permite
dezvoltarea de firewall-uri mai flexibile.

6. Probleme des intalnite

6.1. ipchains -L ingheata!

Probabil ca ai blocate cererile catre DNS; eventual va da timeout. Incearca sa
folosesti optiunea "-n" (numeric), care previne ipchains sa rezolve numele.

6.2. Specificarea inversa nu poate fi realizata!

Trebuie sa pui semnul "!" singur, cu spatii de o parte si de alta. O greseala
clasica este:

# ipchains -A input -i !eth0 -j DENY
#

Nu va exista niciodata o interfata numita "!eth0", dar ipchains nu isi da
seama de acest lucru.

6.3. Masqueradarea/Forwardarea nu se realizeaza!

Verifica daca forwardarea pentru pachete este setata (in kernelurile recente
default este scos, insemnand ca pachetele nici macar nu vor incerca sa
traverseze chain-ul "forward"). Poti sa ii pornesti aceasta facilitate prin:

# echo 1 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward
#

Daca aceasta comanda functioneaza, o poti pune intr-unul din scripturile ce
ruleaza la bootare, pentru a avea tot timpul aceasta facilitate; desi vei dori
sa iti configurezi firewall-ul, in caz contrar exista posibilitatea ca unele
pachete sa treaca.

6.4. Tinta -j REDIR nu merge!

Trebuie sa permiti forwardarea de pachete (citeste mai sus) pentru ca
redirectarea sa fie posibila; altfel codul de rutare ignora pachetul. Asa ca
daca folosesti doar redirect, si nu ai forwarding-ul setat, ar trebui sa iti
dai seama ca este de la asta.

Observa ca REDIR (fiind in chain-ul input) nu afecteaza conexiunile catre
procesele locale.

6.5. Specificare mai multor interfete (ex "-i ppp+") nu merge!

Exista un defect de programare in kernelurile ver. 2.1.102 si 2.1.103 (si
in unele patch-uri mai vechi pe care le-am relizat) care determina
comanda ipchains de specificare a mai multor interfete (ex "-i ppp+") sa nu
mearga.

Acest lucru a fost indreptat in kernelurile recente si in patch-ul 2.0.34 de
pe site-ul web. Poti deasemenea sa il indrepti manual, in sursele kernelului
modificand linia 63 din fisierul include/linux/ip_fw.h:

#define IP_FW_F_MASK 0x002F /* All possible flag bits mask */

In loc de 0x002F ar trebui sa fie "0x003F". Modifica si recompileaza kernelul.

6.6. TOS nu merge!

Aceasta este greseala mea: setarea campului TOS nu a setat in realitate TOS
in kernelurile ver. 2.1.102 pana la 2.1.111. Aceasta problema a fost rezolvata
in 2.1.112.

6.7. ipautofw si ipportfw nu merg!

Pentru 2.0.x, aceasta este adevarat; nu am avut timp pentru a crea si mentine
un patch pentru ipchains si ipautofw/ipportfw.

Pentru 2.1.x, downloadeaza ipmasqadm al lui Juan Ciarlante de la:
<url url="http://juanjox.linuxhq.com/"
name="http://juanjox.linuxhq.com/">

si foloseste-l la fel ca si cum ai fi folosit ipautofw si ipportfw, cu
exceptia faptului ca in loc de ipportfw tastezi ipmasqadm portfw, si in loc de
ipautofw tastezi ipmasqadm autofw.

6.8. xosview este stricat!

Fa upgrade la versiunea 1.6.0 sau mai avansata, unde nu este necesar nici un
fel de reguli in firewall pentru kernelurile 2.1.x. Se pare ca iar nu
functioneaza in ver. 1.6.1.; te rog contacteaza autorul (nu este greseala
mea!).

6.9. Segmentation Fault din cauza tintei "-j REDIRECT"!

Acesta este o eroare de programare in ipchains, ver. 1.3.3. Upgrade.

6.10. Nu pot preciza valori de timeout pentru masquerading!

Este adevarat (pentru kernelurile 2.1.x) pana la ver. 2.1.123. In 2.1.124,
incercarea de a seta valori pentru timeout-ul din masqueradig cauza o blocare
a kernelului (schimba return cu ret la linia 1328 din fisierul
net/ipv4/ip_fw.c). In 2.1.125, functioneaza cum trebuie.

6.11. Vreau sa filtrez IPX!

Asta se pare ca vor si altii. Din pacate codul meu acopera doar IP. Insa,
exista posibilitatea pentru a filtra IPX! Trebuie doar sa scrii codul, te voi
ajuta unde este posibil.

7. Un exemplu serios

Acest exemplu a fost luat de la Michael Neuling si tutorialul meu din
LinuxWorld din Martie 1999; acesta nu este singura cale pentru a rezova
problema data, dar este probabil cea mai simpla. Sper ca o sa o gasesti
interesanta.

7.1. Topologia retelei

- O retea interna masqueradata (sisteme de operare variate), pe care o numim
"GOOD".

- Servere expuse intr-o retea separata (numita "DMZ" de la zona
demilitarizata).

- Conexiunea PPP catre Internet (numita "BAD").

Retea externa (BAD)
|
|
ppp0|
---------------
| 192.84.219.1| Reteaua de servere (DMZ)
| |eth0
| |----------------------------------------------
| |192.84.219.250 | | |
| | | | |
|192.168.1.250| | | |
--------------- -------- ------- -------
| eth1 | SMTP | | DNS | | WWW |
| -------- ------- -------
| 192.84.219.128 192.84.219.129 192.84.218.130
|
Retea interna (GOOD)

7.2. Scopurile

Filtrul de pachete de pe ruter:

PING orice retea
Aceasta este folositor pentru a verifica daca un sistem este oprit.

TRACEROUTE orice retea
Inca odata, folositor pentru analize.

Acces DNS
Pentru a face ping-ul si DNS-ul mai folositor

In cadrul DMZ:
Serverul de mail (SMTP):

- SMTP catre exterior
- Permiterea accesului SMTP din interior si exterior
- Permiterea accesului POP3 din interior.

Serverul de nume (DNS):

- Trimitere de pachete DNS catre exterior
- Permiterea accesului DNS din reteaua interna, externa si de pe ruter.

Serverul WWW:

- Permiterea accesului http din exterior si interior
- Permiterea accesului rsync din interior

Reteaua interna:

Permiterea accesului www, ftp, ssh si traceroute
Aceastea sunt lucruri permise destul de standard, in unele
locuri sistemele au voie sa faca orice, dar aici vom fi mai
restrictivi.

Permiterea accesului SMTP catre serverul de mail
Evident, dorim ca sa aiba posibilitatea sa trimita mailuri.

Permiterea accesului POP3 catre serverul de mail
In acest mod isi pot citi mail-ul.

Permiterea accesului DNS catre nameserver
Au nevoie de posibilitatea de a rezolva numele externe pentru
www, ssh, ftp, si traceroute.

Permiterea accesului rsync catre serverul de web
Acesta este modul prin care vor sincroniza serverul extern de
web cu cel intern.

Permiterea accesului WWW catre serverul de WEB
Evident, trebuie sa poata fi accesat serverul nostru extern
de web.

Permiterea ping-ului catre ruter
Pentru a realiza daca este jos ruterul, ca sa nu dea vina pe
noi daca un server extern este jos.

7.3. Inainte de realizarea filtrarii de pachete

- Anti-spoofing
Cum nu avem de a face cu rutare asimetrica, putem in mod simplu sa dam
drumul la anti-spoofing pentru toate interfetele.

# for f in /proc/sys/net/ipv4/conf/*/rp_filter; do echo 1 > $f; done
#

- Configurarea filtrului de pachete sa interzica (DENY) toate pachetele
Permitem insa traficul pentru interfata loopback, dar nu permiterm
nimic alceva.

# ipchains -A input -i ! lo -j DENY
# ipchains -A output -i ! lo -j DENY
# ipchains -A forward -j DENY
#

- Configurarea interfetelor
Aceasta este de obicei realizata in scripturile de initializare. Fii
sigur ca pasii de mai sus sunt realizati inainte de configurarea
interfetelor, pentru a preveni scaparea eventualelor pachete.

- Introduce modulele de masquerading specifice protocolului
Este necesar sa introducem modulul de masquerading pentru FTP, astfel
incat ftp activ si pasiv sa fie disponibile din reteaua interna.

# insmod ip_masq_ftp
#

7.4. Filtrarea de pachete pentru pachetele directe

Deorece se realizeaza masquerading, cel mai bine este sa le filtrezi in
chain-ul forward.

Imparte chain-ul forward in diferite chain-uri definite de catre utilizator in
functie de interfata sursa/destinatie; aceasta abordare imparte problema in
bucati.

ipchains -N good-dmz
ipchains -N bad-dmz
ipchains -N good-bad
ipchains -N dmz-good
ipchains -N dmz-bad
ipchains -N bad-good

Acceptarea erorile standard ICMP este un lucru obisnuit, asa ca specificam un
chain pentru acestea.

ipchains -N icmp-acc

7.4.1. Trecerea spre alte chain-uri din chain-ul forward

Din nefericire, in chain-ul forward cunoastem doar interfata de iesire. De
aceea, pentru a realiza interfata pe unde a intrat pachetul, ne folosim de
adresa sursa (facilitatea anti-spoofing previne adresele sursa false).

Observa ca logam toate pachetele cu adresa sursa falsa (evident, aceasta nu ar
trebui sa se intample niciodata).

ipchains -A forward -s 192.168.1.0/24 -i eth0 -j good-dmz
ipchains -A forward -s 192.168.1.0/24 -i ppp0 -j good-bad
ipchains -A forward -s 192.84.219.0/24 -i ppp0 -j dmz-bad
ipchains -A forward -s 192.84.219.0/24 -i eth1 -j dmz-good
ipchains -A forward -i eth0 -j bad-dmz
ipchains -A forward -i eth1 -j bad-good
ipchains -A forward -j DENY -l

7.4.2. Definirea chain-ului icmp-acc

Pachetele care sunt erori ICMP sunt acceptate, in caz contrar, traversarea va
continua din chain-ul anterior.

ipchains -A icmp-acc -p icmp --icmp-type destination-unreachable -j ACCEPT
ipchains -A icmp-acc -p icmp --icmp-type source-quench -j ACCEPT
ipchains -A icmp-acc -p icmp --icmp-type time-exceeded -j ACCEPT
ipchains -A icmp-acc -p icmp --icmp-type parameter-problem -j ACCEPT

7.4.3. Reguli pentru conexiuni reteaua interna ==> DMZ

Restrictii interne:

- Este permis accesul WWW, ftp, traceroute, ssh catre exterior
- Este permis accesul accesul SMTP catre serverul de mail
- Este permis accesul pop3 catre serverul de mail
- Este permis accesul DNS la namerserver
- Este permis rsync catre serverul de Web
- Este permis accesul WWW catre serverul de Web
- Este permis ping catre ruter

Am putea sa realizam masquerading din reteaua interna catre DMZ, dar nu facem
acest lucru. Cum nimeni din reteaua interna nu ar trebui sa incerce sa faca
lucruri rele, logam toate pachetele ce sunt interzise.

Observati ca in versiunile mai vechi de Debian numesc "pop3" "pop-3" care nu
respecta RFC1700.

ipchains -A good-dmz -p tcp -d 192.84.219.128 smtp -j ACCEPT
ipchains -A good-dmz -p tcp -d 192.84.219.128 pop3 -j ACCEPT
ipchains -A good-dmz -p udp -d 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A good-dmz -p tcp -d 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A good-dmz -p tcp -d 192.84.218.130 www -j ACCEPT
ipchains -A good-dmz -p tcp -d 192.84.218.130 rsync -j ACCEPT
ipchains -A good-dmz -p icmp -j icmp-acc
ipchains -A good-dmz -j DENY -l

7.4.5. Reguli pentru conexiuni din reteaua interna ==> reteaua externa

Restrictionare in reteaua DMZ numai la:
- serverul de mail:
- SMTP catre exterior
- acceptare acces SMTP din interior si exterior
- acceptare acces pop3 din interior

- serverul de nume:
- trimitere cereri DNS catre exterior
- acceptarea acces DNS din reteaua interna, externa si ruter

- serverul de web:
- acceptare acces HTTP din exterior si interior
- acceptare acces rsync din interior

Lucruri pe care le permitem din Internet catre DMZ

- nu logam violarile, deoarece se pot intampla.

ipchains -A bad-dmz -p tcp -d 192.84.219.128 smtp -j ACCEPT
ipchains -A bad-dmz -p udp -d 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A bad-dmz -p tcp -d 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A bad-dmz -p tcp -d 192.84.218.130 www -j ACCEPT
ipchains -A bad-dmz -p icmp -j icmp-acc
ipchains -A bad-dmz -j DENY

7.4.5. Reguli pentru conexiuni din reteaua interna ==> reteaua externa

Restrictionare in reteaua interna numai la:
- permiterea in exterior traficului WWW, ftp, traceroute, ssh
- acceptare acces SMTP catre serverul de mail
- acceptare acces POP-3 catre serverul de mail
- acceptare acces DNS catre nameserver
- acceptare acces rsync catre nameserver
- acceptare acces WWW catre serverul de web
- acceptare ping catre ruter
- logare a violarilor
- porturile UDP destinatie 33434 sunt permise si folosite de
traceroute

Multi oameni permit totul din reteaua locala, noi nu.
Ftp pasiv este utilizat cu ajutorul modulului de masquerading.

ipchains -A good-bad -p tcp --dport www -j MASQ
ipchains -A good-bad -p tcp --dport ssh -j MASQ
ipchains -A good-bad -p udp --dport 33434:33500 -j MASQ
ipchains -A good-bad -p tcp --dport ftp -j MASQ
ipchains -A good-bad -p icmp --icmp-type ping -j MASQ
ipchains -A good-bad -j REJECT -l

7.4.6. Reguli pentru conexiuni din DMZ ==> reteaua interna

Restrictionare in reteaua interna numai la:
- permiterea in exterior traficului WWW, ftp, traceroute, ssh
- acceptare acces SMTP catre serverul de mail
- acceptare acces POP-3 catre serverul de mail
- acceptare acces DNS catre nameserver
- acceptare acces rsync catre nameserver
- acceptare acces WWW catre serverul de web
- acceptare ping catre ruter

Daca realizam masquerading din reteaua interna catre DMZ, pur si si
simplu refuzam pachetele ce vin din cealalta parte. Astfel, permitem
pachetele care nu pot fi decat parte a unei conexiuni stabilite.

ipchains -A dmz-good -p tcp ! -y -s 192.84.219.128 smtp -j ACCEPT
ipchains -A dmz-good -p udp -s 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A dmz-good -p tcp ! -y -s 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A dmz-good -p tcp ! -y -s 192.84.218.130 www -j ACCEPT
ipchains -A dmz-good -p tcp ! -y -s 192.84.218.130 rsync -j ACCEPT
ipchains -A dmz-good -p icmp -j icmp-acc
ipchains -A dmz-good -j DENY -l

7.4.7. Reguli pentru conexiuni din DMZ ==> reteaua externa

Restrictionare in reteaua DMZ numai la:
- serverul de mail:
- SMTP catre exterior
- acceptare acces SMTP din interior si exterior
- acceptare acces pop3 din interior

- serverul de nume:
- trimitere cereri DNS catre exterior
- acceptarea acces DNS din reteaua interna, externa si ruter

- serverul de web:
- acceptare acces HTTP din exterior si interior
- acceptare acces rsync din interior

ipchains -A dmz-bad -p tcp -s 192.84.219.128 smtp -j ACCEPT
ipchains -A dmz-bad -p udp -s 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A dmz-bad -p tcp -s 192.84.219.129 domain -j ACCEPT
ipchains -A dmz-bad -p tcp ! -y -s 192.84.218.130 www -j ACCEPT
ipchains -A dmz-bad -p icmp -j icmp-acc
ipchains -A dmz-bad -j DENY -l

7.4.8. Reguli pentru conexiuni din reteaua externa ==> reteaua interna

- Nu permitem nici o conexiune nemasqueradata din reteaua externa catre
reteaua interna

ipchains -A bad-good -j REJECT

7.4.9. Filtrul de pachete pentru insusi sistemul care este ruter

- Daca doresti sa filtrezi pachetele ce au ca destinatie insusi ruterul,
aceasta sa realizeaza in chain-ul input. Cream cate un chain pentru fiecare
interfata destinatie.

ipchains -N bad-if
ipchains -N dmz-if
ipchains -N good-if

- Cream reguli pentru a sari la aceste chain-uri

ipchains -A input -d 192.84.219.1 -j bad-if
ipchains -A input -d 192.84.219.250 -j dmz-if
ipchains -A input -d 192.168.1.250 -j good-if

7.4.9.1. Interfata catre reteaua externa

Restrictionarea ruterului numai la:
- PING catre orice retea
- TRACEROUTE catre orice retea
- acces catre DNS
- Interfata externa primeste deasemenea replay-uri la pachetele
masqueradate (masquerading foloseste porturile sursa 61000 si
65095), erorile ICMP pentru acestea si replay-urile la PING.

ipchains -A bad-if -i ! ppp0 -j DENY -l
ipchains -A bad-if -p TCP --dport 61000:65095 -j ACCEPT
ipchains -A bad-if -p UDP --dport 61000:65095 -j ACCEPT
ipchains -A bad-if -p ICMP --icmp-type pong -j ACCEPT
ipchains -A bad-if -j icmp-acc
ipchains -A bad-if -j DENY

7.4.9.2. Interfata catre reteaua de servere (DMZ)

Restrictionarea ruterului numai la:
- PING catre orice retea
- TRACEROUTE catre orice retea
- acces catre DNS
- interfata catre DMZ primeste replay-uri DNS, ping si erori ICMP

ipchains -A dmz-if -i ! eth0 -j DENY
ipchains -A dmz-if -p TCP ! -y -s 192.84.219.129 53 -j ACCEPT
ipchains -A dmz-if -p UDP -s 192.84.219.129 53 -j ACCEPT
ipchains -A dmz-if -p ICMP --icmp-type pong -j ACCEPT
ipchains -A dmz-if -j icmp-acc
ipchains -A dmz-if -j DENY -l

7.4.9.3. Interfata catre reteaua interna

Restrictionarea ruterului numai la:
- PING catre orice retea
- TRACEROUTE catre orice retea
- acces catre DNS

Restrictionarea retelei interne numai la:
- permiterea in exterior traficului WWW, ftp, traceroute, ssh
- acceptare acces SMTP catre serverul de mail
- acceptare acces POP-3 catre serverul de mail
- acceptare acces DNS catre nameserver
- acceptare acces rsync catre nameserver
- acceptare acces WWW catre serverul de web
- acceptare ping catre ruter
- interfata interna primeste ping-uri, replay-uri la ping si erori ICMP

ipchains -A good-if -i ! eth1 -j DENY
ipchains -A good-if -p ICMP --icmp-type ping -j ACCEPT
ipchains -A good-if -p ICMP --icmp-type pong -j ACCEPT
ipchains -A good-if -j icmp-acc
ipchains -A good-if -j DENY -l

7.5. In final

- Stergerea regulilor ce blocheaza pachetele:

ipchains -D input 1
ipchains -D forward 1
ipchains -D output 1

8. Anexa: Diferente intre ipchains si ipfwadm

Unele dintre aceste modificari sunt un rezultat al schimbarilor din kernel, si
unele al faptului ca ipchains este diferit de ipfwadm

1. Multe argumente au fost schimbate: literele mari indica o comanda, literele
mici indica o optiune.

2. Chain-uri arbitrare sunt posibile, deci chiar si chain-urile predefinite
au nume intregi in loc de argumente (ex. "input" in loc de "-I").

3. Optiunea "-k" a disparut: foloseste "! -y".

4. Optiunea "-b" defapt introduce/sterge/adauga doua reguli, ma degraba decat
o singura regula bidirectionala.

5. Optiunea "-b" poate fi folosita impreauna cu "-C" pentru a realiza doua
verificari (cate una in fiecare directie).

6. Optiunea "-x" in folosire cu "-l" a fost inlocuit cu "-v".

7. Porturi multiple sursa si destinatie nu mai sunt suportate. Din fericire
faptul ca se pot nega siruri de porturi a indreptat pe undeva acest lucru.

8. Interfetele pot fi specificate numai prin nume (nu si prin adrese). Vechea
sintaxa s-a schimbat in liniste oricum pentru kernelurile versiunea 2.1.

9. Fragmentele sunt examinate, nu mai sunt permise automat.

10. Accounting chain-urile explicite au fost inlaturate

11. Protocoale diferite peste IP pot fi testate.

12. Comportamentul vechi pentru potrivirea SYN si ACK (care inainte a fost
ignorat pentru pachetele non-TCP) s-a schimbat; optiunea SYN nu este valida
pentru reguli care nu sunt specifice TCP.

13. Counterele sunt acum pe 64 de biti pentru masini pe 32 de bit, nu pe 32 de
biti.

14. Inversarea optiunilor este posibila.

15. Codurile ICMP sunt suportate acum.

16. Definirea mai multe interfete odata este suportata.

17. Manipularea TOS este acum verificata: inainte kernelul te oprea in
liniste, acum ipchains returneaza o eroare pentru cazurile invalide.

8.1. Tabel pentru informare rapida

[ In principal, argumentele pentru comenzi sunt cu litere mari, si argumentele
pentru optiuni sunt cu litere mici ]

Inca un lucru de observat, masquerading este specificat prin "-j MASQ", este
complet diferit fata de "-j ACCEPT", si nu tratat doar ca un efect secundar,
cum face ipfwadm.

================================================================
| ipfwadm | ipchains | Note
----------------------------------------------------------------
| -A [both] | -N acct | Creeaza un chain "acct"
| |& -I 1 input -j acct | si determina pachetele din
| |& -I 1 output -j acct | chain-ul input si output
| |& acct | sa il traverseze
----------------------------------------------------------------
| -A in | input | O regula fara nici o tinta
----------------------------------------------------------------
| -A out | output | O regula fara nici o tinta
----------------------------------------------------------------
| -F | forward | Foloseste acesta ca [chain].
----------------------------------------------------------------
| -I | input | Foloseste acesta ca [chain].
----------------------------------------------------------------
| -O | output | Foloseste acesta ca [chain].
----------------------------------------------------------------
| -M -l | -M -L |
----------------------------------------------------------------
| -M -s | -M -S |
----------------------------------------------------------------
| -a policy | -A [chain] -j POLICY | (dar vezi -r si -m).
----------------------------------------------------------------
| -d policy | -D [chain] -j POLICY | (dar vezi -r si -m).
----------------------------------------------------------------
| -i policy | -I 1 [chain] -j POLICY| (dar vezi -r si -m).
----------------------------------------------------------------
| -l | -L |
----------------------------------------------------------------
| -z | -Z |
----------------------------------------------------------------
| -f | -F |
----------------------------------------------------------------
| -p | -P |
----------------------------------------------------------------
| -c | -C |
----------------------------------------------------------------
| -P | -p |
----------------------------------------------------------------
| -S | -s | Accepta un port sau un sir
| | | nu valori multiple.
----------------------------------------------------------------
| -D | -d | Accepta un port sau un sir
| | | nu valori multiple.
----------------------------------------------------------------
| -V | <none> | Foloseste -i [nume].
----------------------------------------------------------------
| -W | -i |
----------------------------------------------------------------
| -b | -b | Acum sunt defapt 2 reguli.
----------------------------------------------------------------
| -e | -v |
----------------------------------------------------------------
| -k | ! -y | Nu functioneaza daca nu
| | | este specificat -p tcp.
----------------------------------------------------------------
| -m | -j MASQ |
----------------------------------------------------------------
| -n | -n |
----------------------------------------------------------------
| -o | -l |
----------------------------------------------------------------
| -r [redirpt] | -j REDIRECT [redirpt] |
----------------------------------------------------------------
| -t | -t |
----------------------------------------------------------------
| -v | -v |
----------------------------------------------------------------
| -x | -x |
----------------------------------------------------------------
| -y | -y | Nu functioneaza daca nu
| | | este specificat -p tcp.
----------------------------------------------------------------

8.2. Exemple de comenzi ipfwadm translatate in ipchains

Comanda veche: ipfwadm -F -p deny

Comanda noua: ipchains -P forward DENY

Comanda veche: ipfwadm -F -a m -S 192.168.0.0/24 -D 0.0.0.0/0

Comanda noua: ipchains -A forward -j MASQ -s 192.168.0.0/24 -d
0.0.0.0/0

Comanda veche: ipfwadm -I -a accept -V 10.1.2.1 -S 10.0.0.0/8 -D
0.0.0.0/0

Comanda noua: ipchains -A input -j ACCEPT -i eth0 -s 10.0.0.0/8 -d
0.0.0.0/0

(Observa ca nu exista nici un echivalent pentru a specifica interfata prin
adresa: foloseste numele interfetei. Pe aceasta masina, 10.1.2.1 corespunde cu
eth0).

9. Anexa: Folosirea scriptului ipfwadm-wrapper

Scriptul ipfwadm-wrapper ar trebui sa fie un inlocuitor pentru ipfwadm pentru
compatibilitate cu ipfwadm 2.3a.

Singura optiune pe care nu o poate folosi este "-V". Cand aceasta este
folosita un avertisment este afisat. Daca optiunea "-W" este deasemenea
folosita, optiunea "-V" este ignorata. In caz contrar, scriptul incearca sa
gaseasca numele interfetei asociata cu aceea adresa folosind ifconfig. Daca
acest lucru nu reuseste (cum ar fi din cauza ca interfata nu este activata)
atunci scriptul se opreste cu un mesaj de eroare.

Acest avertizment poate fi ascuns daca se inlocuieste "-V" cu "-W", sau
redirectand output-ul scriptului catre /dev/null.

Daca gasesti greseli in acest script, sau lucruri care sunt diferite intre
realul ipfwadm si acest script, te rog sa imi trimiti bug-ul: trimite un
e-mail la rusty@linuxcare.com cu "BUG-REPORT" in campul subiectului. Te rog sa
listezi versiunea ta de ipfwadm (ipfwadm -h), versiunea de ipchains (ipchains
--version) si versiunea scriptului ipfwadm wrapper (ipfwadm-wrapper
--version). Trimite de asemenea output-ul pentru ipchains-save. Multumiri
anticipate.

Folosirea impreuna a acestui script si ipchains este riscul tau.

10. Anexa: Multumiri.

Multe multumiri pentru Michael Neuling, care a realizat prima versiune de cod
pentru IP chains in timp ce lucra pentru mine. Imi cer scuze in mod public
pentru ca nu am luat in considerare ideea sa de result-caching, pe care a
propus-o mai tarziu Alan Cox, si pe care in final am inceput sa o implementez,
observand greselile mele.

Multumiri lui Alan Cox, pentru tech suport de 24 de ore prin e-mail, si pentru
incurajari.

Multumiri tuturor autorilor codului ipfwadm si ipfw, in special lui Jos Vos.

Multumiri pentru beta-testeri si vanatorii de bug-uri in special lui: Jordan
Mendelson, Shaw Carruthers, Kevin Moule, Dr. Liviu Daia, Helmut Adams,
Franck Sicard, Kevin Littlejohn, Matt Kemner, John D. Hardin, Alexey
Kuznetsov, Leos Bitto, Jim Kunzman, Gerard Gerritsen, Serge Sivkov,
Andrew Burgess, Steve Schmidtke, Richard Offer, Bernhard Weisshuhn,
Larry Auton, Ambrose Li, Pavel Krauz, Steve Chadsey, Francesco
Potorti`, Alain Knaff, Casper Boden-Cummins and Henry Hollenberg.

10.1. Traduceri

Oamenii care realizeaza traduceri ar trebui sa se puna la inceputul paginii de
Multumiri, astfel:"Multe multumiri lui XXX, pentru traducerea exacta din
engleza. Apoi spune-mi despre traducere ta, pentru a putea sa te includ aici.

Arnaud Launay, asl@launay.org:
http://www.freenix.fr/unix/linux/HOWTO/IPCHAINS-HOWTO.html
<http://www.freenix.fr/unix/linux/HOWTO/IPCHAINS-HOWTO.html>

Giovanni Bortolozzo, borto@pluto.linux.it:
http://www.pluto.linux.it/ildp/HOWTO/IPCHAINS-HOWTO.html
<http://www.pluto.linux.it/ildp/HOWTO/IPCHAINS-HOWTO.html>

Herman Rodrнguez, herman@maristas.dhis.org:
http://netfilter.kernelnotes.org/ipchains/spanish/HOWTO.html
<http://netfilter.kernelnotes.org/ipchains/spanish/HOWTO.html>

Unit-uri în Pascal

2011-02-01T23:49:00.001-08:00

Construirea şi gestiunea bibliotecilor utilizator şi gestiunea bibliotecilor standard se realizează cu programul utilitar tpumover.exe care lansează printr-o linie de comandă de forma:

tpumover.exe fişier-1 [[optiune]fişier-2]] ...

Prin fişier-1 este desemnată o bibliotecă, iar prin fişier-2 o unitate compilată (extensiile implicite ale celor două fişiere sunt .tpl, respectiv .tpu). În absenţa informaţiilor pentru al doilea parametru, se listează conţinutul bibliotecii specificate. De exemplu, pentru listarea bibliotecii standard, considerînd că aceasta se află în directorul D:\TP\BIN, iar tpumover.exe la fel se află în directorul D:\TP\BIN, se va folosi comanda:

D:\TP\BIN> tpumover.exe \TP\BIN\TURBO

şi se va obţine o listă de forma:

Unit	Code	Data	Uses
System	22757	702
Overlay	1859	26	System
Crt	1567	20	System
Dos	1591	6	System
printer	54	256	System

Lista conţine unităţile din biblioteca standard, dimensiunea parţii de cod si de date asociate lor, precum şi uniturile pe care le utulizează. Se remarcă faptul că toate unităţile standard se referă la unitatea System. Pentru construirea bibliotecilor proprii, utilizatorul va lansa programul cu precizarea unui nume pentru fişierul bibliotecă, urmat de numele fişierelor .tpu precedate de opţiunea "+" (adăugare). De exemplu, directorul BIN conţine toate fişierele .tpu ale unităţilor create de utilizator, în acest caz pentru crearea bibliotecii personale My_bibl se va scrie:

D:\TP\BIN>tpumover.exe My_bibl +sisteme.tpu +matrix.tpu +Interpol.tpu

D:\TP\BIN>tpumover.exe My_bibl +ecuatii.tpu +functie.tpu +integr.tpu

După realizarea acestor comenzi ân directoriul BIN se va crea un fişier cu numele My_bibl.tpl.

Pentru ştergerea unit-ului ecuatii.tpu din biblioteca My_bibl, se scrie comanda:

D:\TP\BIN> tpumover.exe My_bibl –ecuatii.tpu

La o comandă de forma:

D:\TP\BIN> tpumover.exe \TP\BIN\My_bibl

se vor afişa informaţii despre conţinutul bibliotecii :

http://resurse-educationale.uv.ro

Tipul de date string în Pascal

2011-02-01T03:11:00.000-08:00

Elaborarea cursurilor multimedia instructive prin aplicarea tehnologiilor multimedia nu necesită abilităţi şi cunoştinţe de specialitate în informatică şi sunt accesibile tuturor ce deţin o cultură informaţională adecvată. Dat fiind faptul că sistemele şi tehnologiile multimedia sunt în continuă dezvoltare, cresc şi performanţele fiecărui tip de programe, fiind mai interesante şi mai captivante.

Un modul este un element simplu şi autonom, care însă poate intra în calitate de componentă într-un ansamblu mai complex.

Se numeşte curs multimedia instructiv (CMI) o reţea de module, create pe baza tehnologiilor multimedia, reprezentînd informaţii multimedia, pentru acumularea cunoştinţelor în orice domeniu disciplinar.

La elaborarea unui curs instructiv asistat de calculator trebuie de pacurs următoarele etape:

După cum s-a meţionat mai sus una din priorităţile instruirii asistate de calculator este aplicarea elementelor multimedia: imagini grafice, imagini 3D, elemente de sunet (voce, mizică), clipuri-video, filme, animaţie. Ele oferă posibilitatea explicării proceselor complexe prin adăugarea efectelor ilustrative multimedia.

Obietivul de bază al implementării lecţiilor electronice, incluse în cursurile multimedia instructive este asistarea şi înlocuirea patţială a materiei studiate în mod tradiţional. Deaceea la crearea cursurilor de instruire electronice autorul trebuie să selecteze minuţios temele ce vor fi incluse în curs. Cursul creat trebuie să fie consecutiv şi integru.

Utlizarea tehnologiilor informaţionale asigură instruirea computerizată cu acomodarea la viteza de asimilare a informaţiei pentru fiecare utilizator în parte.

Modulele cursului multimedia elaborat trebuie să conţină un număr suficient de obiecte de navigare, hottascuri (combinaţii de taste), pauze, posibilităţi de anulare (ESC) a unor acţiuni etc. Modumele informaţionale şi paginile cursului pot fi legate prin cuvinte-cheie, legături definite de autor.

E necesar să oferim posibilitatea alegerii de către utilizator a oricărei teme pentru strudiere. Trebuie să asigurăm ieşirea către începutul programului (meniul de bază), cît şi către pagina primară a oricărui modul...

Sugestii şi recomadări de creare a cursului:

Este bine de folosit nu mai mult de trei culori pe o pagină. Alte efecte pot fi obţinute prin schimbarea temporară a culorii fragmentului, care apoi revine la culoarea iniţială.

Documentele grafice sunt informaţii în formă de imagini fixe reprezentînd grafice, schiţe tehnice, desene, imagini foto. Utilizarea imaginilor la crearea unui curs multimedia insctructiv îl face mai explicit, mai interesant, mai captivant

Secvenţele video sunt informaţii în formă de imagini în mişcare – filme etc. Pregătirea benzilor animate este un proces mai complicat, dar în unele cazuri poate fi necesar. O deosebire clară între video-clipuri şi animaţie nu este reliefată. Cu filme sunt reflectate imagini din lumea reală, iar cu animaţii şi vedeo-clipuri – imagini din lumea virtuală.

Există mai multe forme de proiectare a unui dialog. Din cele mai cunoscute tipuri de dialog sunt:

- selectarea cu ajutorul mause-lui a opţiunii necesare din meniu;

- înscrierea opţiunii necesare, sau a abrevierii acesteia;

- activarea unei taste corespunzătoare funcţiei date.

Cea mai eficientă este selectarea cu ajutorul mouse-lui.

Secvenţele audio sunt informaţii în formă acustică: voce, muzică,sunet, etc. În cadrul creării unui curs multimedia instructiv sunetul reprezintă un mijloc eficient de influenţare. Cu ajutorul sunetului putem contribui la focalizarea atenţiei către un obiect de pe ecran. Secvenţele audio ocupă un volum mare, deaceea se vor utiliza doar în caz de strictă necesitate.

O valoare psihologică înaltă o are maniera sau tonul de expunere a informaţiei de studiu. Pentru ca expunerea informaţiei să fie mai accesibilă este necesar să fie ales un ton agreabil. O abordare aproblemei de-o manieră autoritară va avea o expunere severă şi neatractivă, deaceea poate duce la plictiseală şi la scăderea interesului faţă de studiu, pînă la abandonarea cursului. Folosirea binevoinţei, nuanţelor de umor contribuie la stabilirea unui feedback (conexiune inversă)sănătos între utilizator şi CMI

Download Tipul de date string

Tipuri de date Array (Tablou) în Pascal.

2011-02-01T03:08:00.000-08:00

Un array (masiv) este un bloc continuu de celule din memoria calculatorului, reunit sub un nume comun. Array-ul descrie o structură de entităţi (componente) care, geometric, sunt atît de regulate încît oricare dintre ele pot fi specificate în mod unic prin precizarea coordonatelor. Aceste coordonate sunt numite indici. În limbajul Pascal indicii sunt listaţi în paranteze drepte care urmeaza numelui array-ului ca în a[3] (se citeşte a de 3) şi b[i,j] (se citeşte b de i şi j!). Deşi [3] şi [i,j] nu pot apărea ca indici, ei sunt versiuni liniarizate ale indicilor folosiţi în notaţii ca a₃ şi b_i,j. Din moment ce array-urile sunt stocate în memorie, orice componente ale acestora pot fi accesate (regăsite) foarte repede, timpul de acces fiind independent de locaţia componentei (array-ului).

Array-urile ale căror componente pot fi identificate folosind un singur indice sunt numite array-uri unidimensionale, array-urile ca b[i,j] cu doi indici sunt numite bidimensionale, iar cele cu mai mult de doi indici sunt numite multidimensionale.

Matematicienii şi oamenii de ştiinţă folosesc frecvent array-uri bidimensionale pe care le numesc matrici. Toate array-urile ilustrate mai jos respectă definitia unui array, dar ele nu sunt în egală masură acceptate de Pascal

Array-urile sunt folositoare, dar nu necesare pentru însumarea numerelor. Consideram urmatorul program pentru adunarea a cinci valori întregi:

PROGRAM suma5;

var

a,b,c,d,e,suma:integer;

begin

writeln('Introduceti a,b,c,d,e ');

readln(a,b,c,d,e);

suma:=a+b+c+d+e;

writeln('Suma este: ',suma)

end {suma5}.

Acum, presupunem ca în loc de cinci valori de intrare avem 50, 500 sau 5000! Evident, tehnica utilizată în programul suma5 nu "prea ţine"; cine este dispus să inventeze 5000 de nume diferite de variabile? Altfel stau lucrurile dacă vom folosi un array, ca în programul nouasuma5.

PROGRAM nouasuma5;

const

n=5000;

var

a:array[1..n] of integer;

i,suma:integer;

begin

suma:=0; { initializare suma }

for i:=1 to n do

begin

read(a[i]);

suma:=suma+a[i];

end;

write(suma);

end {nouasuma5}.

Se pune următoarea întrebare: a fost necesară definirea unui array? Raspunsul este: nu. Argumentul este simplu - nu a fost exploatată proprietatea de acces direct a array-ului. Pentru această problemă, soluţia preferată este cea ilustrată în programul prezentat mai jos, care foloseşte o singură variabilă de intrare a:

PROGRAM suma;

var

s,a:integer;

begin

s:=0;

while NOT eof do

begin

read(a);

s:=s+a;

end;

write(s);

end {suma}.

§3. Managementul indicilor

Presupunem că a este de tip array [0..n] of integer; unde n este o constantă, iar i un înteger. Pentru a atribui fiecărui element a[i] valoarea indicelui este usor.

for i:=0 to n do

a[i]:=i;

Pentru a atribui fiecărui element a[i] valoarea n-i procedam ca în exemplul urmator:

Exemplu:

for i:=0 to n do

a[i]:=n-i;

for i:=0 to n do

a[n-i]:=i;

În fiecare caz a trebuit să descoperim cîte o relaţie între a[i], a[n-i] şi i şi între a[i] şi n-i.

Iata un exemplu mai interesant.

Presupunem că procedura exchange este corespunzător definită ca un array ce conţine cîteva valori şi că dorim să inversăm ordinea acelor valori.

a[0]<->a[n]

a[1]<->a[n-1]

a[2]<->a[n-2]

Relaţia dintre indicii succesivi este uşor de stabilit:

a[i]<->a[n-i]

Dar ce limită superioară ar trebui să fie folosită de ciclul for astfel încît să minimalizăm numărul de schimbări necesare ?

Exprimarea din exemplul urmator, dupa cum se poate constata uşor, nu face mai nimic!

Exemplu:

for i:=0 to n do

exchange(a[i],a[n-i]);

Ceea ce ne trebuie este soluţia următoare, care lucrează atît pentru o valoare para a lui n, cît şi pentru o valoare impară.

Exemplu:

for i:=0 to (n-1) div 2 do

exchange(a[i],a[n-i]);

Exemplele prezentate sunt tipice utilizării array-ului cu o dimensiune. Cheia succesului constă în managementul indicilor.

Tipuri de date array

Programare dinamică. Programe rezolvate.

2011-02-01T03:04:00.000-08:00

Datorită faptului că este una din cele mai complexe tehnici de programare, vom acorda o atenţie mărită acestei modalităţi de tratare a programelor, atenţie însoţită de un număr mare de exemple. Ele sunt în majoritate de facturi diferite, şi constituie un bun punct de pornire în formarea unei gândiri dinamice.

Datorită frecvenţei folosirii aceluiaşi termen, vom nota noţiunea de programare dinamică prin iniţialele PD.

PD este o tehnică de programare de nivel înalt în sens că necesită o îmbinare între intuiţie şi rigurozitate matematică. Expunem, într-un mod intuitiv, ideile acestei tehnici.

În general, termenul de "principiul optimalităţii" semnifică următoarele: atunci când vrem să obţinem o situaţie favorabilă dintr-un anumit punct de vedere, este bine ca ea să rezulte tot din spaţii favorabile. Un exemplu intuitiv este acel al distanţelor:

Într-un cartier sînt mai multe case, pe care le vom nota cu litere: A,….,Z. Dacă există un drum minim de la A la Z şi acest drum trece de exemplu prin D, atunci porţiunile din acest drum situate între A şi D, respectiv D şi Z sunt minime.

Pentru a justifica aceasta, să presupunem prin absurd că drumul A-α-D nu ar fi minim. Înseamnă că există alt traseu A-β-D mai scurt decât acesta; dacă luăm atunci drumul A- β - D - Z, el va fi evident mai scurt decât drumul A - α - D - Z, care este considerat ca fiind drum minim, contradicţie.

Deci, dacă traseul A-Z este optim, atunci orice subtraseu al său este optim.

Principiul optimalităţii are 3 variante:

s1, s2, …, si să fie optim.

De precizat că reciproca nu este adevărată totdeauna: din îmbinarea a două optime nu rezultă neapărat un optim; doar dacă avem un optim, putem fi siguri că el este compus din două optime. Deci trebuie să facem toate combinaţiile di soluţii parţiale optime pentru a găsi acea pereche de optime care alăturate conduc la un optim. Am folosit mai sus termenul de optim, dar nu am precizat în ce sens. Criteriul ales nu este valabil pentru orice problemă, ci va fi un criteriu specific problemei pe care o tratăm. În exemplu anterior criteriul era distanţa dintre două puncte (de exemplu A şi Z). Deci noţiunea abstractă cu care se lucra în problemă era ceia de distanţă, iar optim înseamnă lungimea ei, măsurată în anumite unităţi.

Dacă - spre exemplu - vom aborda o problemă care necesită să evaluăm ce preţ trebuie plătit pentru a duce un sistem dintr-o stare în alta, noţiunea cu care se va lucra este banul, iar optim va însemna cît mai puţini. După cum se poate intui, întotdeauna se va găsi o cuantificare a realităţii astfel în cît optimalitatea să se refere la numere.

Rezolvările folosind PD sunt în general bazate pe realizarea unei optimizări, de aflare a unui şir optim de transformări conform criteriului care ne intersectează.

Deficienţa acestei metode este că depinde de experienţa personală şi de capacitatea de a intui. Şi încă un lucru: să nu vă speriaţi; de obicei programele de PD sunt extrem de scurte şi neaşteptat de simple.

Programare dinamica

Programarea numerelor mari în Pascal

2011-02-01T03:00:00.000-08:00

Reprezentarea zecimală codificată binar se realizează prin exprimarea fiecărei cifre zecimale într-o tetradă binară conform unui anumit cod numeric. Cel mai utilizat este codul zecimal codificat binar, BCD (Binary Coded Decimal). Cifrele de la 0 la 9 sunt reprezentate prin valori binare echivalente, pe cîte 4 poziţii binare: 0 – 0000, 1 – 0001, ..., 9 – 1001. Se observă că din cele 16 valori distincte ce se pot reprezenta pe 4 poziţii binare, doar primele 10 sunt utilizate. Avantajul aceste codificări este corespondenţa directă între cifra zecimală şi valoarea sa. Reprezentarea numerelor zecimale se realizează în grupuri de cîte 8 cifre binare în două forme: Drept exemplu, în figura 10 sunt redate reprezentările numărului 3278 în forma împachetată şi despachetată. Numerele negative pot fi reprezentate prin cod direct (mărime şi semn) sau prin coduri mai sofisticate: cod zecimal invers sau cod zecimal complementar. Semnul pentru astfel de numere se reprezintă printr-o combinaţie de 4 biţi, care nu se utilizează pentru reprezentarea cifrelor zecimale, de „+” prin 1100, iar „-” prin 1111. Reprezentarea zecimală codificată binar se utilizează pentru aplicaţiile în care se prelucrează, cu operaţii simple, un număr foarte mare de numere: calcule electronice, calculatoare încorporate în aparate de măsură ş.a. Deoarece în aceste cazuri timpul de prelucrare ar fi mai mic decît timpul necesar conversiei din zecimal în binar şi invers (dacă prelucrarea s-ar face în binar), se preferă efectuarea calculelor, folosind reprezentarea zecimală codificată binar. Astfel, nu mai este necesară conversia datelor la introducerea şi extragerea acestora în şi din calculator. §2. Tipuri de date O caracteristică importantă a datelor este tipul acestora. Prin tip se înţelege o mulţime de valori căreia i se poate ataşa un nume, valorile reprezintă constante de acest tip. Tipul stabileşte atît semnificaţia datelor cît şi restricţiile impuse în folosirea lor. Principalele tipuri de date ale limbajului Pascal sunt: În plus programatorul are posibilitatea definirii unor noi tipuri. Una dintre caracteristicile limbajelor de nivel înalt este aceea că, în cazul lor, compilatorul realizează o verificare a tipului astfel încît să existe certitudinea că tipurile de date implicate în calcul sunt compatibile cu operaţiile ce trebuie realizate. În afara calculatorului, valorile de orice tip se reprezintă ca texte, adică printr-o secvenţă de caractere. De exemplu, numerele întregi se pot reprezenta prin secvenţe de cifre zecimale, numerele reale prin cifre şi punct zecimal, iar caracterele prin ele însele. În interiorul calculatorului, însă, lucrurile stau cu totul altfel. Hard-ware-ul unui calculator electronic este format din dispozitive ce se pot afla în două stări fizice distincte. De exemplu, un tranzistor poate conduce sau nu curent electric. Se spune că un dispozitiv cu două stări memorizează o cifră binară sau un bit. Unui grup de N astfel de dispozitive îi corespund 2^N stări diferite şi el memorizează n biţi. O astfel de entitate se va numi cuvînt de N biţi. Un cuvînt de 8 biţi poate avea 26 stări diferite, suficiente pentru a putea asocia cîte o stare fiecărui caracter dintr-un set de caractere uzual. Vom spune în acest caz că, fiecare stare codifică un caracter. Un cuvînt de 16 biţi poate avea 65536 stări diferite, adică suficient pentru a putea codifica toate numerele întregi cuprinse între –32768 şi +32767. Celelalte date pot fi codificate în mod asemănător. 3.1.Tipuri de date întregi În Pascal tipurile întregi permit reprezentarea, memorarea şi prelucrarea numerelor întregi. Teoretic, acestea pot avea valori absolute oricît de mari, dar reprezentarea datelor în cadrul calculatorului nu permite existenţa seturilor de numere infinite. Limbajul Pascal implementează această restricţie furnizînd în mod automat un identificator de constantă, MaxInt, a cărui valoare reprezintă cel mai mare număr ce poate fi conţinut de o variabilă de tip integer. MaxLongInt=2147483647 Operaţiile aritmetice efectuate asupra valorilor de tip întreg vor fi executate corect de către calculator numai dacă toţi operanzii şi toate rezultatele intermediare sunt cuprinse în intervalul –MaxInt şi MaxInt. Dacă aceste valori sunt depăşite, rezultatul devine impredictibil, caz în care se spune că a apărut o „depăşire” (overflow) şi programul eşuează. Anumite calculatoare semnalizează o asemenea situaţie generînd mesaje de eroare şi determinînd oprirea imediată a execuţiei programului. Există însă şi sisteme de calcul în care depăşirile nu sunt detectate, iar programul poate furniza rezultate eronate, fără ca utilizatorul uman să fie atenţionat. Din acest motiv se consideră că eliminarea posibilităţii apariţiei depăşirilor reprezintă o foarte serioasă problemă a programării. În limbajul de programare Pascal sunt cinci tipuri de date întregi: Shortint, INTEGER, LongInt, BYTE, WORD.

Download Numere mari

Formule matematice în probleme informatice

2011-02-01T02:55:00.000-08:00

§1. Noţiune de model şi modelare

Orice om pe parcursul vieţii este nevoit sa rezolve mai multe probleme. Problemele pot fi simple şi complicate. În multe cazuri procesul de rezolvare a problemelor este oral, iar pentru altele sunt necesare calcule care se pot efectua manual (cu ajutorul stiloului, hîrtiei) sau cu ajutorul calculatorului. Oricît de variate nu ar fi problemele, procesul de rezolvare a lor presupune citeva etape obligatorii. Acestea sunt:

Aşadar procesul de rezolvare a problemei se reduce la realizarea sirului de transformari consecutive:

Vom analiza o problemă elementară: se cere de determinat aria suprafeţei unei mese de formă dreptunghiulară. Pentru a rezolva problema este suficient să măsurăm lungimea si lăţimea mesei, iar numerele să le inmulţim.

Această procedură simplă inseamnă de fapt urmatoarele: obiectul real - suprafaţa mesei este inlocuită cu un obiect abstract – dreptunghiul. Considerăm că acest dreptunghi are aceleaşi dimensiuni ca şi suprafaţa mesei. După ce aflăm aria dreptunghiului, considerăm că aria lui este egală aproximativ cu aria suprafeţei mesei.

În asemenea situaţie, vom spune că dreptunghiul reprezintă un model al suprafeţei mesei, iar procesul descris a capatat denumirea de modelare.

Omul aplică modelele din cele mai vechi timpuri la cercetarea proceselor complexe, la înalţarea unor edificii noi etc.

Modelul construit e mai accesibil pentru cercetare decît obiectul real. Unele obiecte în general nu pot fi cercetate direct: nu pot fi, de exemplu, efectuate expe-rienţe cu economia unei ţări.

Dacă obiectul supus cercetării posedă caracteristici dinamice, adică caracteristici ce depind de timp, atunci o importanţă mare o capătă problema pronosticării stării obiectului, sub influienţa diferitor factori, peste un interval de timp. Şi această problemă se rezolvă cu ajutorul modelelor.

Definiţie: Modelul reprezintă un sistem teoretic sau material, construit sau selectat de subiect, cu ajutorul căruia pot fi studiate indirect proprietăţile şi transformările altui sistem (original) mai complex, cu care primul sistem prezintă o analogie. Procesul de construire a modelului se numeşte modelare.

Modelele pot fi materiale şi ideale. Machetul unei clădiri este un model material, iar schema sistemului circulaţiei sangvine pe o planşă este un model ideal).

Modelele ideale pot fi calitative şi cantitative. Modelul calitativ este, de fapt, o descriere verbală. Ele ne dau o imagine generală despre original. Cu toate acestea, după aceste modele originalul nu poate fi construit.

Modelele cantitative reprezintă niste scheme, tabele, formule ce ne permit, în principiu, să construim după ele originalul. Modelul matematic este unul din modelele cantitative.

§2. Noţiune de model matematic

În general, orice problemă tehnică, indiferent de natura sa, parcurge pînă la materializarea soluţiei sale, următoarele etape, reprezentate în figura 1:

Procesul de rezolvare reprezentat în această figură nu este unul liniar: iteraţiile şi revenirile îi sunt specifice. Astfel, din orice etapă se poate reveni la oricare dintre etapele precedente, oricînd putîndu-se constata o disfuncţionalitate sau lipsa unor elemente produse în faze anterioare etapei curente, neplăceri rezovabile numai prin reluarea unor etape deja parcurse.

Nu de puţine ori, chiar în ultima etapă, cea de implementare, se poate constata o eroare majoră în proiectare sau chiar în formularea detaliată a problemei, eroare ce face imposibilă sau nesatisfăcătoare aplicarea soluţiei finale. Particularizând elementele de mai sus pentru activitatea de elaborare a programilor, se constată regăsirea tuturor fazelor din desenul iniţial. În continuare se insistă numai asupra unor particularităţi strict necesare în cazul unor aplicaţii mici sau mijlocii

Download Formule matematice in probleme informatice

Principii didactice la Informatică

2011-02-01T02:50:00.000-08:00

Principiile didactice sunt teze fundamentale, norme generale care stau la baza proiectării, organizării şi desfăşurării activităţilor de predare - învăţare, în vederea realizării optime a obiectivelor educaţionale. Principiile didactice au caracter general-normativ, sistematic şi dinamic-deschis.

Caracterul general rezultă din faptul că principiile didactice vizează toate componentele procesului de învăţământ, sunt aplicabile permanent în procesul de predare - învăţare la informatică. Principiile didactice au caracter normativ prin funcţia lor, orientativă şi reglatoare, în stabilirea obiectivelor, în structurarea conţinutului, în alegerea formelor de realizare a procesului de predare - învăţare, în alegerea strategiilor didactice prin îmbinarea metodelor, a mijloacelor de instruire şi realizarea evaluării.

Caracterul sistematic rezultă din faptul că principiile didactice sunt sisteme de norme care trebuie aplicate în fiecare forma de activitate didactică. Nerespectarea unui principiu didactic poate conduce la anularea sau atenuarea celorlalte.

Caracterul dinamic deschis al principiilor didactice rezulta din faptul că acestea nu sunt rigide. Numărul principiilor nu este limitat, ele pot multiplica sau integra în principii cu o sfera mai larga. Principiile didactice permit manifestarea creativităţii în proiectarea şi realizarea activităţii instructiv-educative.

Principiul intuiţiei sau unităţii dintre senzorial şi raţional

Principiul intuiţiei exprimă necesitatea obiectelor, fenomenelor şi proceselor prin intermediul simţurilor , care realizează cunoaşterea senzoriala a realităţii, ca punct de plecare şi de uşurare a înregistrării esenţialului realităţii spre cunoaşterea logica, raţională, contribuind la înfăptuirea unităţii dintre senzorial şi raţional.

Principiul intuiţiei a apărut ca un demers legic împotriva învăţării scolastice, învăţării mecanice, pe de rost, împotriva buchiselii. Principiul intuiţiei a corespuns necesităţii psiho-pedagocice a realizării unui învăţământ bazat pe înţelegere, legat de viaţă, realist.

Realizând unitatea dintre cunoaşterea senzoriala şi cea raţională, principiul intuiţiei nu înseamnă deci rămânerea la treapta cunoaşterii senzoriale. El realizează treapta cunoaşterii senzoriale, pentru uşurarea înţelegerii, pentru a ajunge la treapta dificilă, dar de mare importanţă pentru cunoaştere, treapta învăţării logice (a cunoaşterii raţionale), bazată pe studierea elementelor şi conexiunilor abstracte, esenţiale şi generale exprimate, prin noţiuni, concepte, idei, teorii, principii etc. Numai astfel se poate ajunge prin învăţare la însuşirea ştiinţei. Principiul intuiţiei face ca învăţarea să fie mai întâi ca o reflectare în mintea elevilor sub formă de percepţii şi reprezentări. Percepţiile şi reprezentările nu sunt simple imagini (fotografii) globale ale realităţii, ci ele sunt acte psihice de cunoaştere activă, de reflectare cognitivă, care stau la baza realizării proceselor psihice ideatice sub forma noţiunilor, ideilor, teoriilor etc., deci de cunoaştere (învăţare) raţională. În acest context, a intui înseamnă a observa şi a gândi în acelaşi timp.

Principiul intuiţiei se realizează prin îmbinarea materialului didactic intuitiv-natural la scara lor reala, şi de substitute (machete, modele, reprezentări grafice, mijloace audio-vizuale, mijloace logico-matematice etc.).

Pedagogul elveţian Robert Dottrens spunea: „Nu exista obiectul, nu trebuie sa aiba loc predarea”.

Download Principiile didacticii.doc

Lucrul extracuricular la informatică

2011-02-01T02:48:00.000-08:00

Ca urmare a transformărilor din societatea noastră, rolul şcolii constă în dezvoltarea liberă, armonioasă a elevului şi formarea personalităţii creative, care se poate adapta la condiţiile de continuă schimbare ale vieţii - una din principalele probleme ale pedagogiei şi didacticii în ridicarea interesului elevului faţă de învăţătură. Această problemă se rezolvă cu succes datorită interacţiunii orelor de curs cu activităţile extraşcolare.

Principala formă organizaţională a procesului de învăţământ la informatică în şcoala medie este lecţia. În cadrul lecţiei se realizează funcţiile esenţiale ale învăţământului:

- didactice,

- educative,

- dezvoltative.

Însă informatica este un obiect atât de vast, încât nu se predă în numărul de ore prevăzute. În orele de curs elevii studiază un număr mic de teme, date ca model de programă, spre a le forma deprinderile necesare de lucru. Lecţia nu asigură pe deplin necesităţile individuale ale fiecărui elev. La dezvoltarea pe larg a capacităţilor la informatică individuale contribuie lucrul extraşcolar dirijate de către profesor.

Rolul activităţilor extraşcolare în procesul didactic continuă să crească, deoarece contribuie la legătura cunoştinţelor teoretice cu viaţa, asigură dezvoltarea capacităţilor, aptitudinilor spirituale şi fizice la nivelul potenţialului maxim, constituie „o punte între cunoştinţele acumulate în cadrul lecţiei şi informaţiile acumulate informal”. Lucrul extraşcolar este un act de creaţie, ce se creează prin flexibilitate şi prin mobilitatea structurii, cu scopul de a dezvolta gândirea creatoare a elevilor şi a utiliza o gamă largă de forţe de muncă independentă.

Scopul activităţilor la informatică în afara orelor de curs constă în pregătirea psihologică şi practică a elevilor pentru adaptarea şi activitatea lor într-o societate informaţională în continuă schimbare şi formarea gândirii algoritmice, accentul fiind pus pe individualizare şi învăţare permanentă.

Studiul activităţii extraşcolare prevede:

- pregătirea psihologică şi practică a elevului pentru utilizarea calculatorului în activităţi specifice vârstei;

- formarea deprinderilor practice de lucrul cu calculatorul;

- studierea informaticii ca ştiinţă care include elemente de algoritmizare, programare, logică, noţiuni de acumulare, păstrare şi prelucrare a informaţiei;

- studierea sistemului de calcul ca instrument (editoare de text, editoare grafice şi de sunet, tabele de calcul etc.);

- studierea   sistemului   de   calcul   ca   obiect   (structura   şi   funcţionarea calculatorului, a reţelelor de calculatoare);

-   formarea gândirii algoritmice.

Activităţile extraşcolare se bazează pe materialul adăugător şi se sprijină pe lucrul individual al elevului. Ele îi ajută pe elevi să înţeleagă mai bine cunoştinţele predate în clasă, să le aprofundeze, să ajungă prin munca independentă la scopul pus în faţa sa, să realizeze obiectivele specifice şi generale prevăzute de programă.

Activităţile extraşcolare la informatică contribuie la descoperirea şi stimularea talentelor şi aptitudinilor elevilor, la cultivarea interesului pentru informatică, la dezvoltarea deprinderilor de a elabora creaţii originale. Elevul explorează, reconstruieşte, redescoperă, ajunge la generalizarea şi asimilarea adevărurilor prin eforturi proprii. El se transformă treptat într-un "gândito creativ", se îndreaptă spre căutări, explorări şi muncă personală independentă sau în grup, spre dobândirea tezaurului cunoaşterii umane, şi chir obţinerea unor idei sau soluţii noi, realizarea unor inovaţii şi invenţii, care să propulseze creaţia, noutatea într-un anumit domeniu de specialitate.

Funcţia de baza a activităţilor extraşcolare în procesul de educaţie a personalităţii, poate fi considerată — dezvoltarea individualităţii creatoare. Ele au pentru aceasta posibilităţile materiale şi cadrele necesare, la aceasta contribuie şi principiul de formare a colectivului activităţilor extraşcolare şi metodele de organizare şi conţinutul activităţii lui vitale.

Curriculumul la informatică propune un conţinut care contribuie la realizarea obiectivelor curriculare, care consemnează aşteptările societăţii, vizând atât parcursul şcolar al elevilor în ansamblu sau, cât şi performanţele cele mai generale care ar trebui atinse de el la finele şcolarizării. Obiectivele sunt "modele" care reies din structura personalităţii şi din cea a experienţei, sociale în sens larg, vizând sintetic cunoştinţele ("a şti"), capacităţile (" a şti să faci") şi atitudinile ("a ştii să fii") pe care elevii ar trebui să le interiorizeze în cadrul întregului parcurs şcolar. Ele sunt clasificate pe categorii:

- de cunoaştere (cunoaşterea şi utilizarea conceptelor fundamentale specifice informaticii):

- cunoaşterea principiului de construcţie şi funcţionare a calculatorului;

- cunoaşterea metodelor de acumulare, reprezentare, păstrare şi prelucrare a informaţiei cu ajutorul calculatorului;

- cunoaşterea specificului de comunicare a omului cu calculatorul;

- cunoaşterea etapelor de rezolvare a problemelor la calculator;

- cunoaşterea evoluţiei tehnicii de calcul;

- cunoaşterea tipurilor de date, a operaţiilor posibile asupra lor şi realizarea lor la calculator;

- cunoaşterea instrucţiunilor unui limbaj de programare de nivel înalt;

- cunoaşterea specificului soluţiei analitice şi de simulare în rezolvarea problemelor la calculator;

- cunoaşterea unităţilor de măsură a informaţiei reprezentate în calculator;

- cunoaşterea posibilităţilor şi domeniilor de aplicare a editoarelor grafice, muzicale, de text, a sistemelor informatice, a bazelor de date, a tabelelor electronice;

- cunoaşterea conceptului sistemelor informaticii, a principilor după care ele se clasifică.

- de capacităţi (de rezolvare a problemelor, de investigare / explorare, de comunicare, utilizând limbajul adecvat informaticii):

- înţelegerea la nivel cotidian a noţiunilor de informaţie, suport de informaţie şi rolul informaţiei în societate;

- aprecierea volumului de informaţie de pe suportul concret de informaţie;

- înţelegerea principiului de lucru al computerului, al utilajului periferic;

- selectarea utilajului şi a soft - ului necesar atingerii scopului pus, rezolvării problemei date;

- însuşirea principalelor caracteristici ale bazelor de date, a tabelelor de calcul;

- redactarea şi stocarea informaţiei stocate în baza de date, tabele de calcul,

- editoare de texte, grafice, muzicale;

- însuşirea metodelor de cercetare şi cunoaştere cu ajutorul calculatorului;

- însuşirea unor metode standard de rezolvare a problemelor şi utilizarea lor în situaţii nestandard;

- înţelegerea noţiunii de constantă şi variabilă;

- utilizarea corectă a instrucţiunilor unui limbaj de programare la rezolvarea problemelor conform algoritmului dat;

- formularea corectă a problemei ce va fi rezolvată la computer;

- construirea modelului, elaborarea algoritmului şi a programului pentru modelul dat;

- analiza rezultatelor obţinute în urma rezolvării problemei la computer;

- înţelegerea esenţei algoritmului principal şi al subalgoritmului, al modului de executare a lor;

- partajarea problemei şi utilizarea algoritmilor deja alcătuiţi ca subalgoritm;

- înţelegerea dependenţei rezolvării problemei de repertoriul de instrucţiuni al executantului;

- detectarea erorilor în algoritmul de rezolvare a problemei concrete;

- selectarea şi corectarea algoritmilor existenţi pentru situaţii noi.

- de atitudini (tactici compartimentale adecvate, capacităţi de acomodare la specificul   echipamentelor şi programelor de calculator):

- perceperea rolului, locului calculatorului şi influenţa lui asupra dezvoltării societăţii;

- perceperea adecvată a influenţei revoluţiei informaţionale asupra omului elaborarea tacticii comportamentale adecvate;

- perceperea adecvată a mesajelor transmise de calculator şi utilizarea adecvată a limbajelor speciale în procesul de comunicare cu ele;

- utilizarea soft - ului educaţional şi utilitar la rezolvarea problemelor apărute;

- acomodarea la dinamica soft - ului şi al tehnicii informaţionale;

- manifestarea conştiinţei faţă de acţiunile proprii în lucrul cu soft - ul de destinaţie comună;

- asumarea responsabilităţii utilizării calculatorului, a sistemelor informatice, a reţelelor de calculatoare.

Reieşind din obiectivele informaticii, activităţile extraşcolare la informatică cuprind doua direcţii principale:

1. Aprofundarea fundamentală a cunoştinţelor căpătate de elevi la lecţii, care au o mare importantă   instructiv — educativă.

2. Formarea capacităţilor şi atitudinilor de cercetare ştiinţifică în lucrul cu literatura suplimentară.

Download Lucru-extracuricular-info.doc

Istoria apariţiei calculatorului

2011-02-01T02:38:00.000-08:00

V-aţi întrebat vreodatã cine a contribuit la inventarea şi dezvoltarea calculatoarelor ? Acum aveţi posibilitatea sã aflaţi. De aceea vã propun sã facem o scurtã întoarcere în timp şi sã vedem cum ar fi putut fi si cum a fost istoria calculatoarelor.

Cum ar fi putut fi ...

La începutul secolului al XVII-lea Wilhelm Schickard, un profesor de astronomie, matematicã a creat la Tubingern în Germania o maşină ingenioasã care putea sã adune, sã scadã, şi într-o anumitã mãsurã sã înmulţească, şi sã dividã numere în sute. Din pãcate înainte ca dispozitivul sã fie pe jumãtate realizat fabrica unde era adãpostit a ars. Wilhelm Schickard şi întreaga sa familie au murit de ciumã înainte ca el sã construiascã alt model. Mult mai târziu un mecanic a recreat instrumentul având ca ghid vechile scrisori ale lui Schickard. Dacã aceastã invenţie ar fi fost disponibilă inventatorilor din acea vreme, aceasta ar fi putut schimba în totalitate istoria calculatoarelor.

Cum a fost ...

Evoluţia calculatoarelor a decurs încet fără invenţia lui Schickard ca prototip. Mai întâi s-a întâmplat un lucru ciudat cu numerele. În 1600 John Napier, un scoţian, a descoperit un mod de a manipula numerele astfel încât înmulţirea şi împărţirea sã fie reduse la adunarea şi scãderea altor numere. Seriile de numere şi relaţiile dintre ele au fost numite logaritmi. Punând numerele pe cilindri de fildeş (numiti oasele lui Napier) soluţiile la problemele dificile puteau fi gãsite prin potrivirea logaritmilor şi apoi prin adunarea sau scãderea numerelor corespunzãtoare.

Invenţia riglei de calcul a lui Robert Bissaker din 1650 a înlocuit cilindrii de fildeş a lui Napier. Blaise Pascal, matematician francez şi filosof a inventat primul calculator mecanic digital ( Pascalina ) care putea face adunãri şi scãderi cu numerele întregi. Aceastã maşină nu era la fel de avansatã ca maşina creată de Schickard.

Pascalina creatã în 1642 a fost un eşec. În primul rând Pascal era sigurul care o putea repara. În al doilea rând în acea vreme era mai ieftin sã ai oameni care sã facã calculele decât sã cumperi o asemenea maşinărie şi în al treilea rând lucrãtorii se temeau cã vor fi înlocuiţi de Pascalina pierzându-şi astfel slujbele. Totuşi Pascalina a fost folositã pânã când a apãrut calculatorul electronic care a fãcut-o nefolositoare. Pentru contribuţia adusã numele lui Pascal a fost dat unui limbaj de programare.

Mai târziu Gottfried Wilhelm Von Leibniz, matematician german, împreunã cu Sir Issac Newton au inventat calculele şi au creat calculatorul acţionat de roatã cu pedalã. Acest dispozitiv creat în 1673 putea face adunãri, scãderi, înmulţiri şi împărţiri. Roata lui Leibniz era o îmbunătăţire a Pascalinei, totuşi nu era posibil sã se aibã încredere în ea (mai putea greşi), astfel cã nu a fost folositã de prea multã lume. Oricum calculatorul lui Leibniz l-a impresionat pe Peter Cel Mare care a trimis un exemplar împãratului Chinei pentru ca sã îl convingã de tehnologia germanã şi pentru a creşte relaţiile comerciale dintre Est si Vest.

Francezul Joseph Marie Jacquard în anul 1804 a construit o maşină automatã cu cartele perforate care era folositã pentru a ţese cu modele. Invenţia lui Jacquard a arãtat cã datele pot fi stocate pe cartele; cartelele la rândul lor pot fi folosite pentru a crea serii de instrucţiuni. Programarea instrucţiunilor s-a dovedit a fi un lucru foarte important pentru calculatoarele moderne.

În 1822 inventatorul si matematicianul Charles P. Babbage, a conceput o maşină care putea fi folositã în rezolvarea de probleme diferite, maşină care avea o memorie mecanicã în care putea pãstra rezultatele. Royal Astronomical Society l-a încurajat pe Babbage cu garanţii guvernamentale şi astfel calculatorul creat de el devenea mai mare şi mai complex pe mãsurã ce îl revizuia. Garanţiile nu i-au mai fost acordate din anul 1834, dar cu toate acestea Babbage a propus o maşină mult mai complexã. Cu toate cã puterea a şase motoare cu abur care erau necesare sã punã în funcţiune motorul analitic ar fi ocupat lungimea unui teren de fotbal, calculatorul lui Babbage putea calcula logaritmi automat. Datele erau introduse folosind cartele perforate şi maşinăria putea fi programatã sã-şi schimbe metodele de operare. Din pãcate motorul analitic nu a fost construit, dar oricum acest concept a fost predecesorul calculatorului din zilele noastre. Pentru contribuţia sa Babbage a fost numit parintele calculatorului. Babbage avea un partener şi un om de încredere, Augusta Ada, contesa de Lovelace şi fiica poetului Lord Byron.

Doamna Lovelace a înţeles ideile lui Babbage, a recunoscut valoarea ideilor, şi în anul 1840, a scris lucrãri cu caracter ştiinţific care explicau ideile lui Babbage celorlalţi. Ea a fost cea care a sugerat folosirea sistemului binar, în locul celui zecimal, pentru stocarea datelor. Doamna Lovelace este consideratã prima programatoare pentru cã ea a modelat desenul motorului analitic incluzând o repetare automatã a unei serii de calcule. Această procedurã în cerc este foarte importantã pentru programatorii de astãzi. Zece ani mai târziu în anul 1850, George Boole, matematician englez a realizat cã problemele matematice complexe puteau fi rezolvate reducându-le la o serie de rãspunsuri afirmative sau negative.

Sistemul binar cu 1 ca rãspuns pozitiv şi 0 ca rãspuns negativ era o soluţie. Aceastã teorie avea sã stea la baza circuitelor calculatorului.

Doctorul Herman Hollerith a construit prima maşină electromecanicã cu cartele gãurite în 1880. Socrul lui Hollerith care se ocupa de recensãminte, a propus ca maşina sã fie folositã pentru a sorta rezultatele recensãmântului folosind cartele gãurite cu 80 de coloane pe care tot Herman le-a inventat. Folosind această maşinărie Hollerith a obţinut la recensãmântul din 1890 un rezultat de 63.056.000 de oameni într-o treime din timpul care a fost necesar în 1880 pentru a numãra 50.262.000 de oameni. Dupã descoperirea lui Hollerith a fost o pauzã în descoperirile din domeniul calculatoarelor.

Progresul exista, dar nimic spectaculos nu a fost raportat - nimic nu a fost raportat pânã când în anul 1927 la Massachusetts Institute of Tehnology (MIT) Vannevar Bush împreunã cu colaboratorii sãi au creat maşina care putea rezolva ecuaţii simple. Pânã în anul 1931 maşina a fost modificatã şi perfecţionată pentru a rezolva ecuaţii mai complexe. Maşina afişa rezultatele prin rotirea unor săgeţi.

În anul 1940 George Stibitz împreunã cu colegul sãu Samuel Williams au demonstrat cum sã se folosească dispozitivul creat de ei în anul 1937 şi numit Complex Number Calculator pentru a transmite calcule la distanţe de pânã la 250 mile.

La Iowa, în anul 1939, John Atanasoff şi Clifford Berry au colaborat şi au construit calculatorul Atanasoff-Berry. ABC-ul a fost primul calculator electronic, digital care putea fi folosit pentru mai multe scopuri. Deşi putea rezolva simultan ecuaţii algebrice, comunitatea ştiinţifică nu a fost foarte interesatã. Când Atanasoff a contactat compania IBM ( International Business Machines ) pentru a le prezenta maşina, compania a rãspuns cã nu va fi niciodatã interesatã de o maşină electronicã de calcul.

Download Istoria-aparitiei-PC

Totul despre discurile optice CD-R/RW, DVD-R/RW

2011-02-01T02:16:00.000-08:00

Istoria cd rom ului

Istoria cd-rom-urilor începe în anul 1980 cind marile companii PHILIPS şi SONY au anunţat specificaţii in plus pentru folosirea tehnologiei CD pentru datele de calculator. În 1982 cele doua companii , au anunţat un standard pentru aceste unităţi, care includea formatul de 4.72 inci care a evoluat ctre unităţile de cd rom utilizate în prezent, şi care folosesc aceeaşi tehnologie şi format ca şi cd-urile, care sînt identice ca aspect, dar diferă din punct de vedere al conţinutului informaţional şi al unităţiilor de hard pentru inregistrare şi redare.

În anii 1990 Phillips a colaborat Coorporaţia japoneză Sony pentru a crea un disc digital versatile (Digital Versatile Disk) care să aibă o capacitatea mai mare de stocare a informaţie decat CD-ul. Alte firme nu au acceptat standardul propus de inginerii de la Phillips şi Sony. Producători DVD-ului au optat totuşi pentru un alt standard şi alianţa Phillips-Sony a acceptat să licenţieze rezultatele cercetărilor consorţiului global.

Ce este CD-ROM-ul

Este un suport de stocare optică numai pentru citire (Compact Disc Read Only Memory) şi face parte din categoria memorilor externe, cu o capacitate de stocare între 650 şi 900 de mb pentru discul de 120mm, şi o capacitate între 158 şi 200 de mb pentru discurile de 80mm.

Cel mai popular este discul de 120mm, folosind aceeaşi tehnologie şi format cu cele mai multe aparaturi elecronice şi calculatoare personale ce folsesc tehnologia cd-rom. Discul de 8mm este mai puţin popular, dar mulţumită dimensiunilor sale reduse, a cîştigat popularitate în rîndul aparaturiilor care folosec tehnologia digitală audio comprimată, camere de fotografiat digitale sau produse de stocare de date, cum ar fi un reportofon miniatură.

Tehnologia cd-rom ului

Discul este fabricat dintr o foaie de policarbonat, şi are un diametru de 120mm, grosime 1.2mm şi un orificiu în centru de 15mm. Această foaie de policarbonat este acoperită cu un film metalic, de obicei din aliaj de aluminiu sau care mai poate fi şi din argint sau aur. Acest film metalic este porţiunea de disc pe a cărei suprafaţă datele sînt inscripţionate sub formă de adîncituri microsopice de-a lungul unei piste care se desfăşoară în spirală, de pe care unitatea cd rom citeşte datele. Filmul metalic este apoi acoperit cu un înveliş de plastic care protejează datele de sub suprafaţa sa. Unele discuri mai pot avea înveliţuri adiţionale care le măresc rezistenţa la zgîrieturii, manevrare şi o suprafaţă optimă pentru imprimare (suprafaţă superioară). Pe partea superioară este de obicei o etichetă, şi toate citirile se vor efectua dinspre faţa inferioară. Cd-rom-urile au o singură faţă activă. Citirea informaţiei se face cu ajutorul unui receptor sau senzor de lumină care sesizează cind lumina reflectată de filmul metalic este puternică, şi cînd este absentă sau difuza. Lumina absentă sau difuză este cauzată de adinciturile (pits) gravate pe filmul metalic, iar reflectarea puternică a luminii indică lipsa gropii, şi se numeşte un cîmp(land). Iar în cazul discurilor cu proprietăţi de scriere şi citire (RW), filmul metalic este înlocuit cu un subsrat de sticlă sau metalic acoperit cu un picment organic fotosensibil, format dintr-un aliaj de argint, indium, antimoniu şi teluriu care au aceleaşi proprietăţi reflective ca şi cd-ul obişnuit. Cînd laserul de inregistrare îcepe să pirograveze datele pe disc încinge substratul acoperit cu pigmentul organic, şi ca urmare a încălziri acestor zone ele reflectă lumina în acelaşi mod ca şi o groapă de pe un disc cu film metalic, chiar dacă acolo nu există nici o groapă, ci numai un punct nereflectorizant de pe disc. Această procedură de folosire a călduri pentru a crea acele puncte nereflectorizante din disc, se numeşte adesea înregistrare prin ardere a cd-ului.

Tipuri de cd-uri

CD-I, este un compact disc conceput de Philips, destinat aplicaţiilor multimedia interactive să ruleze pe o consolă(player) ataşat la un televizor.

CD-PHOTO, este un compact disc conceput de Philips, destinat stocării fotografiilor digitale de înaltă rezoluţie pe cd.

CD-R (recordable) sau ”write-once disc”, fabricat începînd cu anul 1992, este un compact disc ce oferă posibilitatea de scriere o singură dată, şi de mai multe ori citirea datelor de pe cd.

CD-RW (rewritable), fabricat începînd cu anul 1996, este un compact disc al cărei date pot fi şterse şi rescrise de mai multe ori, numai într-o unitate de disc CD-RW.

DVD (digital versatile disc) sînt de fapt tot nişte CD-uri însă cu o densitate mai mare de stocare a datelor, datorită unei zone mai mare de date pe disc prin îngustarea şi creşterea lungimii spiralei ce conţine adinciturile. DVD-ul oferă capacităţi mai mari de stocare , adică 4.7 gb la discul de 120mm cu o singură faţă, şi sa născut datorită nevoii de spaţii de stocare mai mari.

DVD-R (recordable), fabricat începînd cu anul 1997. Oferă aceleaşi posibilităţi de scriere şi citire a datelor de pe disc ca şi cd-r, doar că scrierea şi citirea datelor în cazul dvd-r se fac la viteze mai mici.

DWD-RW fabricat începînd cu anul 1998, deasemenea oferă aceleaşi posibilităţi de ştergere şi rescriere a datelor ca şi discurile CD-RW, la care deasemenea vitezele de ştergere-rescriere a datelor diferă.

Download Istoria_CD

Metode de organizare a efectelor de animaţie în Pascal

2011-01-31T00:44:00.000-08:00

§1. Principiul intuiţiei sau unităţii dintre senzorial şi raţional

Principiul intuiţiei exprimă necesitatea obiectelor, fenomenelor şi proceselor prin intermediul simţurilor, care realizează cunoaşterea senzoriala a realităţii, ca punct de plecare şi de uşurare a înregistrării esenţialului realităţii spre cunoaşterea logica, raţională, contribuind la înfăptuirea unităţii dintre senzorial şi raţional.

Principiul intuiţiei a apărut ca un demers legic împotriva învăţării scolastice, învăţării mecanice, pe de rost, împotriva buchiselii. Principiul intuiţiei a corespuns necesităţii psiho-pedagocice a realizării unui învăţământ bazat pe înţelegere, legat de viaţă, realist.

Realizând unitatea dintre cunoaşterea senzoriala şi cea raţională, principiul intuiţiei nu înseamnă deci rămânerea la treapta cunoaşterii senzoriale. El realizează treapta cunoaşterii senzoriale, pentru uşurarea înţelegerii, pentru a ajunge la treapta dificilă, dar de mare importanţă pentru cunoaştere, treapta învăţării logice (a cunoaşterii raţionale), bazată pe studierea elementelor şi conexiunilor abstracte, esenţiale şi generale exprimate, prin noţiuni, concepte, idei, teorii, principii etc. Numai astfel se poate ajunge prin învăţare la însuşirea ştiinţei. Principiul intuiţiei face ca învăţarea să fie mai întâi ca o reflectare în mintea elevilor sub formă de percepţii şi reprezentări. Percepţiile şi reprezentările nu sunt simple imagini (fotografii) globale ale realităţii, ci ele sunt acte psihice de cunoaştere activă, de reflectare cognitivă, care stau la baza realizării proceselor psihice ideatice sub forma noţiunilor, ideilor, teoriilor etc., deci de cunoaştere (învăţare) raţională. În acest context, a intui înseamnă a observa şi a gândi în acelaşi timp.

Principiul intuiţiei se realizează prin îmbinarea materialului didactic intuitiv-natural la scara lor reala, şi de substitute (machete, modele, reprezentări grafice, mijloace audio-vizuale, mijloace logico-matematice etc.).

Pedagogul elveţian Robert Dottrens spunea: „Nu există obiectul, nu trebuie să aibă loc predarea”.

Îmbinarea echilibrată a celor trei componente: imaginea, cuvântul şi elementele logico-matematice reprezintă esenţa intuiţiei pentru o învăţare eficientă.

Prezentarea materialului intuitiv este un mijloc de învăţare eficientă, organizată, dirijată, sistematică, activă, corelată cu interesele şi trebuinţele elevului, elevii nu ştiu să observe, ei trebuie învăţaţi să vadă şi să desprindă din obiecte şi fenomene esenţialul, dar şi specificul particularul. Nu este suficient să priveşti, să mânuieşti, să pipăi, să cântăreşti obiectele pentru a obţine o cunoştinţă ştiinţifică despre realitate, ci este necesar să sesizezi esenţialul prin problematizare. Obiectele nu-l instruiesc singure pe elev, ci profesorul instruieşte cu ajutorul acestora prin orientarea gândirii şi interpretării, prin problematizare, prin emitere de ipoteze. Dacă profesorul nu îndrumă intuiţia elevilor, ei reţin caracterele particulare ale obiectelor (culoare, formă, mărime, mişcare) care le atrag atenţia şi nu sesizează esenţialul, de aceia este necesară intuirea polimodata, dirijată prin cuvânt, sistematizată după un plan, într-o ordine logică. Instruirea nu se reduce la furnizarea imaginilor sau reprezentărilor unor obiecte, evenimente, la înlocuirea „verbalismului cuvântului” cu „verbalismul imaginii”. Nu modelul în sine şi simpla intuire duce la învăţarea cu sens şi are efecte formative, ci acţiunea cu modelul, prin care elevul însuşi descoperă relaţii, principii, legităţi.

Download Grafica

Tipul de date fişier în Pascal

2011-01-31T00:38:00.000-08:00

O temă destul de dificilă din cursul liceal de informatică este tema „Tipuri structurate de date. Tipul fişier (file)”.

Despre necesitatea cunoaşterii şi aplicabilitatea tipului de date fişier ne conving culegerile de probleme la informatică.

Practica arată că elevul trebuie să revină periodic la rezolvarea diferitor probleme cu aplicarea tipului de date fişier. Acest fapt contribuie la dezvoltarea gîndirii analitice, a intuiţiei şi a creativităţii, calităţii necesare pentru studierea ulterioară a informaticii atît la treapta liceală, cît şi în învăţămîntul universitar.

Unii elevi învaţă mai eficient rezolvînd probleme rezolvate. Nu este vorba de memorarea rezolvării (deşi şi acest lucru este util la o anumită etapă de învăţare, nu oricine poate rezolva orice, dar oricine poate învăţa o rezolvare), ci de reluarea rezolvării pe altă cale. În acest scop profesorul poate propune elevilor rezolvarea unor exemple mai dificile, urmate ulterior de discuţii asupra metodelor de rezolvare.

Să nu uităm de sfatul lui G.Polya: „Dacă vreţi să învăţaţi să rezolvaţi probleme, trebuie... să rezolvaţi probleme”.

Teza are drept scop studierea detaliată a temei şi formularea unor metode şi strategii didactice pebtru predarea – învăţarea – evaluarea temei „Tipul de date fişier”.

Lucrarea constă din două capitole:

Capitolul I constă din 9 paragrafe, unde sunt expuse noţiunile teoretice generale despre tipul de date fişier şi anume: clasificarea fişierelor, fişiere cu tip, fişire fără tip, fişiere text, proceduri şi funcţii definite asupra tipului de date fişier.

Capitolul II constă din 5 paragrafe. Acest capitol conţine informaţii referitoare la: curriculum liceal la tema „Tipul de date fişier (file)”, unde sunt prezente numărul de ore (opţional) şi aranjarea lor pentru predare-învăţare; tratarea temei „Tipul de date fişier (file)” în manualul Informatica. Limbajul de programare Pascal. Manual pentru clasele IX-XI de Anatol Gremalschi, Iurie Mocanu şi Ion Spinei; necesitatea utilizării problematizării la lecţiile de informatică. La fel se conţine un şir de probleme de dificultate diferită ce pot fi propuse elevilor pentru antrenament şi consolidarea cunoştinţelor la tema „Tipul de date fişier (file)”. Ultimul paragraf al acestui capitol, şi anume „Sugestii privind evaluarea” aduce cititorului un set de teste de evaluare formativă şi sumativă ce au ca scop determinarea nivelului de cunoştinţe a elevilor, a abilităţilor lor, determinarea erorilor şi posibilitatea lichidării lor.

Prezenta lucrarea are drept scop familiarizarea cititorului cu noţiuni de predare – învăţare – evaluare a temei tipul fişier în liceu. Această lucrare poate fi utilă studenţilor şi profesorilor.

§1. Clasificarea fişierelor

Fişierul este o colecţie organizată de informaţii (date, rezultate, programe sursă, programe direct executabile etc.), dispuse pe unul sau mai multe suporturi externe.

Componentele unui fişier se numesc înregistrări (articole) şi pot avea dimensiune fixă sau variabilă. Numărul de componente dintr-un fişier este variabil, fiind limitat doar de capacitatea de memorare a suportului utilizat. Sfîrşitul unui fişier este uneori marcat printr-o componentă specială (end of file - caracterul ^Z).

Fişierul, în contextul limbajului Pascal, este o structură de date omogenă, formată din componente de acelaşi tip, exceptînd tipul fişier.

Înregistrarea este constituită dintr-o mulţime de valori ale unor caracteristici asociate unui obiect, proces etc., din domeniul aplicaţiei.

Componentele înregistrării asociate diverselor caracteristici sunt denumite cîmpuri de date.

Limbajul Pascall permite utilizarea fişierelor cu înregistrări de lungime fixă (stabilită la momentul prelucrării) şi variabilă (două înregistrări alăturate sunt separate prin marcaje speciale, de exemplu prin caracterele CR/LF - sfîrşit de linie).

Din punct de vedere fizic (al suportului extern), fişierul este o succesiune de octeţi.

Accesul la componentele unui fişier are la bază următorul mecanism: fiecare fişier are un indicator (pointer) al componentei curente, cea accesibilă în acel moment. Pentru fiecare acces la fişier (adică, pentru fiecare operaţie de citire sau scriere), indicatorul avansează de la componenta curentă la următoarea componentă, care devine astfel componenta curentă.

Modul de acces la componente poate fi: secvenţial (accesul la componenta n din fişier trebuie precedat de inspectarea componentelor 0, 1, 2, , n-1) şi direct sau aleator (poziţionarea se face direct pe componenta respectivă).

Cînd se lucrează cu un fişier, acestuia i se asociază o variabilă tampon avînd tipul de bază al componentelor fişierului. Variabila tampon realizează interfaţa între fişier şi program.

Variabilelor fişier (utilizate în programe, atunci cînd lucram cu fişiere) li se asociază, de obicei, fişiere fizice, aflate pe suport extern şi gestionate de către sistemul de operare. În conţinuare, vom nota cu f variabila fişier utilizată la un moment dat.

Din punct de vedere al limbajului Pascal şi al conţinutului lor, fişierele se împart în două mari categorii:

fişiere text, în care toate datele sunt sub formă de caractere ASCII (un caracter/octet). Practic, fişierele text conţin caractere organizate în linii de lungime variabilă, liniile consecutive fiind separate printr-un marcaj de sfîrşit de linie (end of line) reprezentat prin perechea de caractere de control Carriage Return şi Line Feed - CR/LF.

fişiere binare, în care toate datele sunt memorate în formă identică cu cea din memoria principală. Practic, fişierele binare sunt fişiere cu componente de tipuri definite de programator.

Fişierele binare se împart, la rîndul lor, în două clase:

fişiere cu tip (în care înregistrările au structura şi lungimea fixe, precizate la momentul fiecărei prelucrări);

fişiere fără tip (în care înregistrările sunt blocuri binare de lungime fixă, precizată ca parametru în procedura de deschidere a fişierului; nu se face nici o ipoteză referitoare la structura blocurilor; un bloc este o succesiune de octeţi)

Download Fisiere

Auto Draft

2011-01-31T00:35:00.000-08:00

Alocarea memoriei în Turbo Pascal

2011-01-31T00:33:00.000-08:00

Orice algoritm lucrează cu date (numere întregi, reale, şiruri de caractere etc.). Referitor la acestea, în informatică, s-au cristalizat anumite concepte fundamentale, pe care le voi prezenta în continuare. Definiţie: Printr-un tip de dată înţelegem o mulţime cu elemente numite valori. De sxemplu:{-32768, -32767,...0,1, ...32767} este omulţime de numere întregi. Atunci cînd nu există posibilatea de confuzie, putem nota mulţimea de mai sus astfel: [-32768,32767]. În Turbo Pascal un astfel de tip se numeşte integer şi este predefinit. Pe mulţimea valorilor unui tip se definesc operaţiile asociate tipului. De exemplu, pentru tipul integer se definesc operaţiile de adunare, scădere, înmulţire etc. Pentru fiecare tip se defineşte modul în care se memorează valorile sale. De exemplu, pentru tipul integer valorile se memorizează utilizînd codul complementar şi se folosesc 2 octeţi consecutivi. Pentru a lucra cu date de un anumit tip se folosesc variabile. O variabilă se caracterizează prin: tip (natura datelor şi modul de memorare), nume (prin care aceasta se adresează) şi adresă (număr de ordine al primului octet în care se reţin datele, memoria internă fiind privită ca o succesiune de octeţi numerotaţi). Tipurile de date pot fi simple şi structurate. Limbajele de programare evoluate utilizează din plin tipurile de date. Mai mult, unele din ele permit programului, folosind tipurile existente, să definească noi tipuri de date. Noţiunea de tip de date este strînsă legată de un anumit limbaj de programare. În situaţia în care se renunţă la această legătură, se ajunge la o altă noţiune mult utilizată şi anume cea de structură de date. De exemplu, mulţimea este o structură de date. În limbajul Turbo Pascal există tipul mulţime (set). Alte limbaje (de exemplu C) nu cunosc acest tip. Aceasta nu înseamnă că în C nu vom putea lucra cu mulţimi. Variabilele declarate în secţiunea var a unui program sau subprogram se numesc variabile statice. Numărul variabilelor statice se satabileşte în momentul scrierii programului şi nu poate fi schimbat în timpul execuţiei. Există însă situaţii în care numărul necesar de variabile nu este cunoscut din timp. De exemplu, presupunem că este necesară prelucrarea datelor referitoare la persoanele care formează o listă de aşteptare (o coadă) la o casă de bilete. Lungimea cozii este nedefinită. De fiecare dată cînd apare o persoană nouă, trebuie să se creeze o variabilă de tipul respectiv. După ce persoana pleacă – variabile evine inutilă. Variabilele care sunt create şi eventual distruse în timpul execuţiei programului se numesc variabile dinamice O structură de date este formată din datele propriu-zise şi relaţiile dintre ele. În funcţie de modul de organizare, o structură de date poate fi implicită sau explicită. Tablourile, şirurile de caractere, articolele, fişierele şi mulţimile sunt structuri implicite de date. Relaţiile dintre componentele acestor structuri sînt predefinite şi nemodificabile. De exemplu, toate componentele unui şir de caractere au un nume comun, iar caracterul s[i+1] este succesorul caracterului s[i] în virtutea poziţiei ocupate. Structurile de date se clasifică în două mari categorii: statice şi dinamice. Criteriul de clasificare este dat de modul de alocare a memoriei interne. Întrucît structura tablourilor, şirurilor de caractere, articolelor, mulţimilor, fişierelor nu se modifică în timpul execuţiei oricărul program sau subprogram, structurile respective reprezintă structuri statice de date.

§1. Tabloul

Fie Ani={1,2,….ni} mulţimea primelor ni numere naturale. Fie M=An1 x An2 x…..x Ank produsul cartezian a k astfel de mulţimi. Definiţie: Se numeşte tablou o funcţie f:M→T, unde T este o mulţime oarecare. Numărul k este dimensiunea tabloului. Dacă k=1 tabloul se mai numeşte şi vector. Vectorul are n1 componente. Dacă k=2 tabloul se mai numeşte şi matrice. Matricea are n1xn2 elemente. Majoritatea limbajelor de programare evoluate au implementat tipul tablou (array în Turbo Pascal). Pentru a identifica elementele unui tablou se folosesc indicii. Exemplul 1: Distanţa dintre două mulţimi în plan se consideră distanţa dintre două puncte ale acestor mulţimi, situate cel mai aproape unul de altul. Aflaţi distanţa dintre două mulţimi de puncte date. (pr.38, §5, [1])

Download Alocarea-memoriei

Modulul Graph în Turbo Pascal

2011-01-31T00:30:00.000-08:00

1. Iniţializarea regimului grafic

Placa grafică sau adaptorul de ecran este componenta hard a calculatorului care asigură gestiunea memoriei şi controlul monitorului video. Driver-ul grafic este componenta soft-ului care comandă placa grafică. Placa grafică tratează ecranul în două moduri:

În regimul text fiecare caracter ce apare la ecran este păstrat în memoria calculatorului în doi octeţi, unul cuprinde codul ASCII al caracterului, iar al doilea culorile, iluminarea, culoarea fonului şi clipirea. În regimul grafic memoria ecranului are un cod pentru fiecare pixel prin care se determină culoarea pixelui.

Zona de memorie ecran pentru memorarea unui ecran se numeşte pagină video. Pagina video care apare la un moment dat pe ecran se numeşte pagină vizibilă. Prelucrarea informaţiei grafice în Pascal este susţinută de modulul Graph.

Modulul Graph pune la dispoziţie circa 90 de proceduri şi funcţii păstrate în fişierul graph.tpu. Utilizarea procedurilor şi funcţiilor grafice este posibilă dacă în partea declarativă uses vom declara modulul graph. Fiecare regim grafic are driver-ul său specific. Tabelul următor conţine lista regimurilor grafice posibile pentru diferite adaptoare grafice. În prima coloniţă sunt indicare tipurile de drivere, în a doua – numărul de pixeli de pe ecran, în coloniţa a treia este indicată palitra de culori a regimului dat, în ultima coloniţă sunt indicate numărul de pagini video care se pot încărca simultan în memoria videoadaptorului.

Orice program Turbo Pascal ce conţine prelucrarea informaţiei grafice trebuie să cuprindă:

[like url=http://resurse-educationale.uv.ro/]Iniţializarea regimului grafic se relizează prin procedura InitGraph cu formatul:

InitGraph(var GraphDriver:integer; {tipul adaptorului}

var GraphMode:integer; {regimul grafic}

var DriverPath:string); {calea spre driver}

De exemplu:

procedure ini;

var gd, gm:integer;

begin

gd:=detect;

initgraph(gd,gm,'c:\tp\bgi');

if graphresult<>grok then halt(1);

end;

Download Modulul Graph

Biblioteci în Turbo Pascal

2011-01-31T00:24:00.000-08:00

Modulul UNIT - este o unitate de program, textul căruia se compilează de sinestătător (autonom). Această unitate de program include descrierea constantelor, variabilelor, tipurilor de date utilizate, a procedurilor şi funcţiilor ce vor fi create şi care mai apoi vor putea fi chemate în programul de bază. Însă structura internă a modulului personal este ascunsă (în programul unde se apelează unit-ul) de utilizator.

Structura generală a unui UNIT

Un modul poate fi despărţit în cîteva compartimente: antetul unit-ului, secţiunea de interfaţă, secţiunea de implementare, secţiunea de iniţializare (ea poate să lipsească).

Antetul unit-ului

Antetul modulului puţin se deosebeşte de antetul programului. În modul în locul cuvîntului rezervat Program se utilizează cuvîntul rezervat Unit. Tot aici pot fi indicate directivele compilatorului.

La alegerea numelui modulului este necesar de luat în consideraţie următoarea latură specifică: vom ţine cont ca numele unit-ului să nu coincidă cu numele căreiva funcţii sau proceduri standarde, cuvînt rezervar sau numele alttui obiect de programare din interiorul programului. La această cerinţă se mai adaugă încă una: numele unit-ului trebuie să corespundă cu numele fişierului în care se păstrează acest unit. Deaceea numele unit-ului nu trebuie să conţină mai mult de opt simboluri.

Secţiunea de interfaţă

Nou spre deosebire de structura unui program este secţiunea de interfaţă. În acest compartiment se descriu toate constantele, tipurile de date şi variabilele, procedurile şi funcţiile accesibile în acest modul pentru a putea fi utilizate în cadrul altor programe externe. Secţiunea de interfaţă conţine toată informaţia, necesară pentru a putea fi accesată de altă programe, descrisă în modulul dat. Orice altă informaţie despre modul pentru a putea fi utilizat nu este necesară.

În secţiunea de interfaţă este posibil de a face accesibili pentru utilizare module deja create indicînd numele lor în compartimentul uses. După operatorul uses se declară tipurile de date, vatiabilele ce vor fi utilizate la descrierea procedurilor şi funcţiilor descries în acest modul.

Toate procedurile şi funcţiile ce vor putea fi utilizate mai apoi în alte programe sunt descries în secţiunea de interfaţă indicîndu-se numele lor şi parametrii. Textul ca atare al procedurilor şi funcţiilor va fi mai apoi descries în secţiunea de implementare unde se va mai indica încă o dată numele procedurii sau funcţiei.

În practică este posibil şi cazul cînd secţiunea de interfaţă lipseşte aşa cum este indicat în exemplul leer.pas, ce conţine modulul Leer. Acest modul este foarte simplu şi este pur demonstrative.

unit Leer;

INTERFACE

{Acest compartiment este gol}

IMPLEMENTATION

uses crt;

begin

clrscr;

writeln(‘Salut!’)

end.

Secţiunea de implementare

Secţiunea de implementare este compartimentul modulului în care se scrie textul propriu zis al procedurilor şi funcţiilor descries în secţiunea de interfaţă. Procedurile şi funcţiile se descriu exact aşa cum ne-am obişnuit să o facem în programele obişnuite. Tipurile de date şi structura lor sunt inaccesibile pentru cealaltă pasrte a unit-ului şi sunt utilizate numai în secţiunea de implementare. La fel ca şi secţiunea de interfaţă secţiunea de implementare poate să fie vidă.

Secţiunea de iniţializare

Secţiunea de iniţializare reprezintă blocul principal al modulului. Instrucţiunile Indicate în acest bloc se îndeplinesc primele, adică mai întîi se îndeplinesc instrucţiunile din secţiunea de iniţializare a modulului, apoi instrucţiunile ce se conţin între begin şi end al programului Pascal ce utilizează modulul în cauză. De exemplu programul de mai jos exemplu.pas va fi realizat în felul următor: unit-ul Leer.tpu în secţiunea de implementare conţine instrucţiunile clrscr – curăţirea ecranului, apoi writeln(‘Salut!’) – afişează la ecran cuvîntul Salut după care se va realiza instrucţiunea writeln(‘Program demonstrativ’).

program exemplu;

uses Leer;

begin

writeln(‘Program demonstrativ’)

end.

Pentru a putea utiliza acest unit în alte programe Pascal este necesar de a salva acest unit cu nume_unit.pas, apoi se va compila unit-ul tastînd [F9] (Compile) iar pentru opţiunea Destination se va instala valoarea Disk. În urma acestei operaţii pe disc se va forma fişierul nume_unit.tpu. dacă ve-ţi tasta [Ctrl+F9] atunci după compilare va apărea informaţia Can not run a unit care ne informează că unit-ul nou creat nu se poate realiza desinestătător.

Download Biblioteci in Pascal

Paralab. Описание параллельных методов решения сложных вычислительных задач

2011-01-30T23:55:00.000-08:00

1.1. Сортировка данных

Общая схема параллельных вычислений при сортировке данных (см. раздел 3 пособия) состоит в разделении исходного упорядочиваемого набора на блоки и их распределения между процессорами, в ходе сортировки блоки пересылаются между процессорами и содержащиеся в них данные сравниваются между собой для упорядочения. Результирующий (отсортированный) набор, как правило, также разделен между процессорами; при этом для систематизации такого разделения для процессоров вводится та или иная система последовательной нумерации и обычно требуется, чтобы при завершении сортировки значения, располагаемые на процессорах с меньшими номерами, не превышали значений процессоров с большими номерами.

В системе ПараЛаб в качестве методов упорядочения данных представлены пузырьковая сортировка, сортировка Шелла, быстрая сортировка.

1.1.1. Алгоритм пузырьковой сортировки

Напомним кратко общую схему данного метода упорядочения данных [1]. Алгоритм основан на применении базовой операции "сравнить и переставить" (compare-exchange), состоящей в сравнении той или иной пары значений из сортируемого набора данных и перестановки этих значений, если их порядок не соответствует условиям сортировки:

// операция "сравнить и переставить"

if ( a[i] > a[j] ) {

temp = a[i];

a[i] = a[j];

a[j] = temp;

}

На первой итерации алгоритма осуществляется последовательное сравнение всех соседних элементов; в результате прохода по упорядочиваемому набору данных в последнем (верхнем) элементе оказывается максимальное значение ("всплывание пузырька"); далее для продолжения сортировки этот уже упорядоченный элемент не рассматривается и действия алгоритма повторяются:

// пузырьковая сортировка

for ( i=1; i<n; i++ ){

for ( j=0; j<n-i; j++ )

<сравнить и переставить элементы (a[j],a[j+1])>

}

Алгоритм пузырьковой сортировки в прямом виде достаточно сложен для распараллеливания: сравнение пар соседних элементов происходит строго последовательно. Для организации параллельных вычислений обычно используется модификация алгоритма пузырьковой сортировки – метод чет-нечетной перестановки [23]. Суть модификации состоит в том, что в алгоритм сортировки вводятся два разных правила выполнения итераций метода – в зависимости от четности или нечетности номера итерации сортировки для обработки выбираются элементы с четными или нечетными индексами соответственно, сравнение выделяемых значений всегда осуществляется с их правыми соседними элементами, т.е. на всех нечетных итерациях сравниваются пары:

(a₁, a₂), (a₃, a₄),…, (a_n-1, a_n) (при четном n),

на четных итерациях обрабатываются элементы

(a₂, a₃), (a₄, a₅),…, (a_n-2, a_n-1) (при нечетном n).

После n-кратного повторения подобных итераций сортировки исходный набор данных оказывается упорядоченным.

Параллельное обобщение этого алгоритма не вызывает затруднений, так как сравнение элементов в парах происходит независимо и может выполняться одновременно. Сначала рассмотрим схему вычислений, когда на каждый процессор приходится один элемент исходного массива. Предположим, что процессоры соединены в кольцо и элементы a_iрасположены на процессорах p_i(i=1, 2,..., n). Тогда сравнение пары значений a_i и a_i₊₁1≤ i <n, располагаемых на процессорах P_i и P_i+₁соответственно, можно организовать следующим образом:

- выполнить взаимообмен имеющихся на процессорах P_i и P_i+₁значений (с сохранением на этих процессорах исходных элементов);

- сравнить на каждом процессоре P_i и P_i+₁получившиеся одинаковые пары значений ai и a_i+₁; результаты сравнения используются для разделения данных между процессорами – на одном процессоре (например, Pi) остается меньший элемент, другой процессор (т.е P_i+₁) запоминает для дальней обработки большее значение пары

a_i =min(a_i , a_i+₁), a_i+₁=max(a_i , a_i+₁).

Рассмотренная параллельная схема может быть надлежащим образом адаптирована и для случая p<n, когда количество процессоров является меньшим числа упорядочиваемых значений. В данной ситуации каждый процессор будет содержать уже не единственное значение, а часть (блок размера n/p) сортируемого набора данных. Эти блоки обычно упорядочиваются в самом начале сортировки на каждом процессоре в отдельности при помощи какого-либо быстрого алгоритма (предварительная стадия параллельной сортировки). Далее, следуя схеме одноэлементного сравнения, взаимодействие пары процессоров P_i и P_i+1для совместного упорядочения содержимого блоков A_i и A_i+1и может быть осуществлено следующим образом:

- выполнить взаимообмен блоков между процессорами P_i и P_i+1;

- объединить блоки A_i и A_i+1на каждом процессоре в один отсортированный блок двойного размера (при исходной упорядоченности блоков и процедура их объединения сводится к быстрой операции слияния упорядоченных наборов данных);

- разделить полученный двойной блок на две равные части и оставить одну из этих частей (например, с меньшими значениями данных) на процессоре P_i, а другую часть (с большими значениями соответственно) – на процессоре P_i+1.

Следует отметить, что сформированные в результате такой процедуры блоки на процессорах P_i и P_i+1 совпадают по размеру с исходными блоками A_i и A_i+1и все значения, расположенные на процессоре P_i, являются меньшими значений на процессоре P_i+1.

Рассмотренная процедура обычно именуется в литературе как операция "сравнить и разделить" (compare-split). Для пояснения такого параллельного способа сортировки на рис. 1 приведен пример упорядочения данных при n=8, p=4 (т.е. блок значений на каждом процессоре содержит n/p =2 элементов). В первом столбце таблицы приводится номер и тип итерации метода, перечисляются пары процессоров, для которых параллельно выполняется операция "сравнить и разделить"; взаимодействующие пары процессоров выделены в таблице двойной рамкой. Для каждого шага сортировки показано состояние упорядочиваемого набора данных до и после выполнения итерации.

Вычислительная трудоемкость алгоритма определяется выражением:

Tp =6 (n/p)² +2n

Первая часть выражения определяет сложность начальной сортировки блоков с использованием алгоритма пузырьковой сортировки. Вторая часть отражает суммарную сложность всех итераций алгоритма чет-нечетной перестановки блоков (для слияния двух упорядоченных блоков размера n/p необходимо 2(n/p) операций).

Download Lab_3

Paralab. Постановка вычислительной задачи и выбор параллельного метода решения

2011-01-30T23:37:00.000-08:00

Для параллельного решения тех или иных вычислительных задач процесс вычислений должен быть представлен в виде набора независимых вычислительных процедур, допускающих выполнение на независимых процессорах.

Общая схема организации таких вычислений может быть представлена следующим образом:

разделение процесса вычислений на части, которые могут быть выполнены одновременно;

распределение вычислений по процессорам;

обеспечение взаимодействия параллельно выполняемых вычислений.

Возможные способы получения методов параллельных вычислений:

разработка новых параллельных алгоритмов;

распараллеливание последовательных алгоритмов.

Условия эффективности параллельных алгоритмов:

равномерная загрузка процессоров (отсутствие простоев);

низкая интенсивность взаимодействия процессоров (независимость).

В системе ПараЛаб реализованы широко применяемые параллельные алгоритмы для решения ряда сложных вычислительных задач из разных областей научно-технических приложений: алгоритмы сортировки данных, матричного умножения и обработки графов.

Выбор задачи.

Для выбора задачи из числа реализованных в системе выберите пункт меню Задача и выделите левой клавишей мыши одну из строк: Сортировка, Матричное умножение, Обработка графов. Выбранная задача станет текущей в активном окне.

Download Lab_2

ПАРАЛАБ ПРОГРАММНАЯ СИСТЕМА ДЛЯ ИЗУЧЕНИЯ И ИССЛЕДОВАНИЯ МЕТОДОВ ПАРАЛЛЕЛЬНЫХ ВЫЧИСЛЕНИЙПАРАЛАБ ПРОГРАММНАЯ СИСТЕМА ДЛЯ ИЗУЧЕНИЯ И ИССЛЕДОВАНИЯ МЕТОДОВ ПАРАЛЛЕЛЬНЫХ ВЫЧИСЛЕНИЙ

2011-01-30T23:34:00.000-08:00

Программная система Параллельная Лаборатория (сокращенное наименование ПараЛаб) обеспечивает возможность проведения вычислительных экспериментов с целью изучения и исследования параллельных алгоритмов решения сложных вычислительных задач. Система может быть использована для организации лабораторного практикума по различным учебным курсам в области параллельного программирования, в рамках которого обеспечивается возможность

• моделирования многопроцессорных вычислительных систем с различной топологией сети передачи данных;

• получения визуального представления о вычислительных процессах и операциях передачи данных, происходящих при параллельном решении разных вычислительных задач;

• построения оценок эффективности изучаемых методов параллельных вычислений.

Проведение такого практикума может быть организовано на "обычных" однопроцессорных компьютерах, работающих под управлением операционных систем MS Windows 2000 или MS Windows XP (режим многозадачной имитации параллельных вычислений). Кроме режима имитации, в системе ПараЛаб обеспечивается удаленный доступ к имеющейся многопроцессорной вычислительной системе для выполнения экспериментов в режиме "настоящих" параллельных вычислений для сопоставления результатов имитации и реальных расчетов.

В целом система ПараЛаб представляет собой интегрированную среду для изучения и исследования параллельных алгоритмов решения сложных вычислительных задач. Широкий набор имеющихся средств визуализации процесса выполнения эксперимента и анализа полученных результатов позволяет изучить эффективность использования тех или иных алгоритмов на разных вычислительных системах, сделать выводы о масштабируемости алгоритмов и определить возможное ускорение процесса параллельных вычислений.

Реализуемые системой ПараЛаб процессы изучения и исследований ориентированы на активное освоение основных теоретических положений и способствуют формированию у пользователей своих собственных представлений о моделях и методах параллельных вычислений путем наблюдения, сравнения и сопоставления широкого набора различных визуальных графических форм, демонстрируемых в ходе выполнения вычислительного эксперимента.

Возможности системы. ПараЛаб - программный комплекс, который позволяет проводить как реальные параллельные вычисления на многопроцессорной вычислительной системе, так и имитировать такие эксперименты на одном последовательном компьютере с визуализацией процесса решения сложной вычислительной задачи.

При проведении имитационных экспериментов ПараЛаб предоставляет возможность для пользователя:

• определить топологию параллельной вычислительной системы для проведения экспериментов, задать число процессоров в этой топологии, установить производительность процессоров, выбрать характеристики коммуникационной среды и способ коммуникации;

• осуществить постановку вычислительной задачи, для которой в составе системы ПараЛаб имеются реализованные параллельные алгоритмы решения, выполнить задание параметров задачи;

• выбрать параллельный метод для решения выбранной задачи;

• установить параметры визуализации для выбора желаемого темпа демонстрации, способа отображения пересылаемых между процессорами данных, степени детальности визуализации выполняемых параллельных вычислений;

• выполнить эксперимент для параллельного решения выбранной задачи; при этом в системе ПараЛаб может быть сформировано несколько различных заданий для проведения экспериментов с отличающимися типами многопроцессорных систем, задач или методов параллельных вычислений, для которых выполнение эксперимента может происходить одновременно (в режиме разделения времени); одновременное выполнение эксперимента для нескольких заданий позволяет наглядно сравнивать динамику решения задачи различными методами, на разных топологиях, с разными параметрами исходной задачи. При выполнении серии экспериментов, требующих длительных вычислений, в системе имеется возможность их проведения в автоматическом режиме с запоминанием результатов в журнале вычислений [1-3].

Для реальных экспериментов на многопроцессорных вычислительных системах зависимости строятся по набору результатов проведенных вычислительных экспериментов. Любой из проведенных ранее экспериментов может быть восстановлен для повторного проведения. Кроме того, обеспечена возможность ведения журнала экспериментов с записью туда постановки задачи, параметров вычислительной системы и полученных результатов.

Реализованные таким образом процессы изучения и исследований позволят освоить теоретические положения и помогут формированию представлений о методах построения параллельных алгоритмов, ориентированных на решение конкретных прикладных задач.

Downlaod Lab_1