Revista BumBac

aproape fizic

redactiabumbac@yahoo.com — Thu, 12 Nov 2009 20:05:00 +0000

Fiecare dimineață începe cu-n sărut aproape fizic
apoi totul pică într-un amestec de nirvană
i-am zis lui Silviu
să-mi pună zahăr în cafea până ce lingurița stă la 90 de grade de pământ
și așa a stat o vreme
apoi a căzut inexplicabil

prin toate ferestrele văd același lucru
nu reușesc să disting nimic de nimic
oboseala nu poate fi tratată decât prin somn
și mă ridic din pat
totu s-atinge de tot
și-mi provoacă stări cumplite de vomă

e ca un domino
cum totul cade aerisind tunelele
și parcă lumea nu mai respiră
prin revelator

un strat gros de lumină
îmi amintește că parchetul există
odată cu toate existențele din jur

n-am nici un chef de cursuri
iî zic, încălțat, Soniei
care n-a mai ieșit din casă de-o săptămână
iar ea ma aprobă
nici trează nici adormită
apoi se scobește în nas.

Un ecou care țipă

redactiabumbac@yahoo.com — Mon, 02 Nov 2009 22:09:00 +0000

pentru mai multă liniște e nevoie de atingeri aproape complete

de un spațiu aproape clar prin care

poți simți cât de departe poate fi un „aproape”

în larvele mâinilor aș putea

să scot din buzunar țipete și le împart

& să le strig și să le numesc

cu degete precise am găsi o lume pur carnală

când din spatele tău pândește un vârf de peniță uzată

gata să-ți contureze corp

în momentele când liniștea și luciditatea se divid

lumea e mai caldă cu două grade &

în funcție de șoapte și neclarități se hotărăsc destine

prin care fugi și

lași picioarele lor să-ți dea formă

o strofa din 'Labirint'

redactiabumbac@yahoo.com — Fri, 30 Oct 2009 23:04:00 +0000

"Tot eu, in ani de liceu
Un fel de derbedeu
Fara sa fiu zmeu
Totul se raporta la ecoul meu.
Eram eroul meu
Ma credeam in stare sa-mi iau lumea-n cap
Sa nu-mi pese de nimic, sa fac numai ce vreau sa fac.
Au aparut tentatii, fete ce se credeau dragute
Ce spuneau: ...!
Bagam liniute cu bani marunti sa fac putin mai multi
Ce castigam dadeam pe casete, asa o ardeam pe atunci
Credeam ca alcoolul ma asculta si-i ziceam:
'-Auzi bai...?! te beau pana cand o sa-mi stea limba pluta.'
Vedeam in vicii delicii ce cereau sacrificii banesti
Mama imi spunea: ...!
Nopti de Bucuresti au devenit zile, si zilele nopti
Sa nu te miri
Pe-ntuneric vampir, in zori un martir
Stari de sictir, exaltari, ezitari, remuscari
Deseori am facut schimbari total pierdut in cautari
Trecut prin multe lectii de viata, multe directii
Realizari si deceptii, m-am dat cu capul de toti peretii
Cautam refugii, perfuzii spirituale sa scap
Ca si acum citeam o carte sau ascultam hip hop."
Carbon - Labirint

transparenţe

redactiabumbac@yahoo.com — Tue, 13 Oct 2009 17:17:00 +0000

forme neclare ne monitorizează luciditatea

în situaţii în care ne hrănim confuz

cu obiecte şi ambalajele lor

mai tot timpul

cautăm aderenţă şi greşeli expresive

gata să ne facă oameni

& să schimbăm nimicuri mici cu nimicuri mai mari

mai tot timpul

sunt atât de puţine

lucruri satisfăcute şi nesemnificative

în aşteptarea unor zgomote care chicotesc

mai tot timpul

gesturi calculate halucinant îţi provoacă ameţeli şi

ai zice că poţi aduna în gură toată anemia din lume

& nici n-ai fi zis că strada pe care mergi e-o seringă cu acul în sus

de pe buzele mele pe buzele tale (manifest narcotic)

redactiabumbac@yahoo.com — Mon, 21 Sep 2009 11:25:00 +0000

facem lucrurile exact aşa cum nu trebuiesc făcute
ca să scăpăm de ceea ce ne dorim să nu mai existe

chiria unei vieţi aglomerate
petrecute într-un lift
oprit între etaje

…obiecte care se întâmplă…

o etapa reprezintă scurtarea
unui întreg ciclu
de deliciu inter-cultural
dintre speranţă
satisfacţie
şi o anumită doză tipică de erotism

mii şi mii de orgasme
de copil
trec pe lângă noi
neprevazute de nimeni & nimic.

de pe buzele mele pe buzele tale
curge sudoare

şi ţi se face greaţă
de noi

cântece proletare
autism boemic
şi alte căi existenţiale de maltratare

a ego-urilor noastre spontane
ce se ascut pe marginile rămăşitelor
corpurilor voastre zgâlţâite
ne diferenţiază
pe noi
de ei

dar voi ne vedeţi
stimuli de caldură
sintetici

sîntem
ACIZI ecologici
sîntem competenţi
sîntem un ciclu de iubire
fără satisfacţie interacţională
făra gravitaţie şi inerţie
uneori fară existenţă

în paturi pe jumătate făcute
transpirăm pe jumătate
mecanic creştem
& ne bizuim pe organe

acoperişuri care vin şi pleacă
un gând şi atât.

puls [de oZAness]

redactiabumbac@yahoo.com — Sun, 20 Sep 2009 12:28:00 +0000

si uite cum stau si ma gandesc de ceva de timp ce sa scriu. ce sa povestesc. ce sa descarc. nu am ajuns la o concluzie, dar stiu sigur ca trebuie sa spun. trebuie sa spun ca...sunt om. am crescut, iar acum sunt un om mare mai exact.
nu stiu cand si cum s-a intamplat, dar m-am trezit vorbind pe strada despre responsabilitatile mele. despre ce trebuia sa fac in ziua aia. despre faptul ca efectiv trebuia. nu puteam amana. despre faptul ca nu dorm noptile pentru a le putea duce pana la capat.
e adevarat ca noaptea am cel mai bun randament, dar...Eu, eram cu "trebuie" in gura.

sunt o fire perversa. uneori o dau putin in sadism, dar "trebuie", la mine in gura, suna al dracu de sexual. poate mi-se pare, dar asta e starea care mi-o induce.
a trebuit vreodata sa simti gelozia?
dar invidia?
pentru mine amandoua sunt la fel de puternice ca intensitate.
da, am formulat bine: "A TREBUIT vreodata sa simti gelozia/invidia"
"trebuie" asta vad ca isi cam face loc in viata mea. mi-se baga singur pe gat. problema e daca eu imi incordez sau nu gatul. ca sa inghit. el oricum intra, toata treaba e daca il las sa alunece lin sau incerc sa ii pun piedica.
indiferent ce as alege, odata trecut de marul lui adam, dus e.

l-as lasa sa se duca lin. sa alunece, dar eu sunt o fire puternica. eu stiu doar sa lupt orbeste. ca o mama ce isi apara puii. ma rog, in cazul meu, eu ma apar pe mine. nu asta conteaza. conteaza doar ca...cu riscul de a suna nebuna, traiesc. am aproape viata care mi-am dorit-o cand eram mica. cand eram mica si mama incerca sa ma pregateasca pentru viata, spunandu-mi ca la mine va fi altfel. si atunci acceptasem. acum nu. am luptat de atunci ca la mine sa nu fie "altfel", ci sa fie "la fel".

abia dupa toate astea am inteles si care e povestea cu invidia. povestea pe care o auzeam de fiecare data: "nu e bine sa fii invidioasa si tu ai ce altii isi doresc".
da. am si sunt recunoscatoare. zilnic sunt recunoscatoare, dar...cand munca ta, in care investesti ani, emotii, trairii, e luata si folosita de altii, e imposibil sa controlezi sentimentul acela de "al tau".

si uite asa te trezesti stand in pat, cu ochii in tavan, intr-o pozitie in care nici un muschi sa nu depuna vreun efort...poate decat pleoapele, cand le strangi cu putere, dar neincruntandu-te, cu cainele stand la picioare, umezindu-ti probabil buzele uscate de la oftatul sec, scurt si uscat...asteptand ca el sa plece sau sa vina de la altcineva.

e greu. e greu pentru ca eu ma pot controla. dar nu si acum. nu si la cel care ma lasa sa am grija de copilul din mine. nu la cel care ma lasa sa ii fac copilaria fericita copilului din mine. da, e greu sa nu o dau in egoismul unei mame, ca sa imi apar puiul.
e greu, dar vorba aia: "trebuie".
unde si cand s-a intamplat, nu stiu.
de ce "trebuie"?
pentru ca a trecut deja de marul lui adam, iar calcaiul lui ahile imi da ca ordin:
"trebuie inaintare doamna mea!"

bLoG cIuDaT

PUNK-ROCK PARTY, BT, Club Dallas, orele 20.00

redactiabumbac@yahoo.com — Wed, 16 Sep 2009 09:04:00 +0000

PUNK-ROCK PARTY, BT, Club Dallas, orele 20.00
FIRST REAL PUNK-ROCK GIG in BT!
BE THERE!

transparenţe

redactiabumbac@yahoo.com — Tue, 15 Sep 2009 12:33:00 +0000

Doar câteva momente

toate nimicurile astea subiective devin corpuri adevărate

ne-ar trebui o sincronizare

şi asta ne ocupă tot timpul

demontăm

un plan perfect pentru decapitarea stereotipurilor

gata să dea senzaţia că totul e

aproape material

transparenţe

redactiabumbac@yahoo.com — Sat, 12 Sep 2009 22:48:00 +0000

Azi e departe şi de aici până acolo nu e mare lucru

şi toţi oamenii lenţi se grăbesc mai încet când

simt ceva mic şi cald

la mai puţin de 5 minute

cauţi un buzunar plin ochi şi s-ar spune că

nu-i nimic

deosebit

doar că distanţa dintre staţii şi gura ta

e mai dificilă ca 100 000 de jucării stricate

Obsessive–compulsive disorder (OCD)

redactiabumbac@yahoo.com — Wed, 02 Sep 2009 15:31:00 +0000

la fiecare două minute o stradă respiră
şi tu nu ştii
de-aia ţi se pare ridicol că nu ţi-au zis asta la şcoală

nu te-ai gândit că poţi simţi printre degete
glezne exacte
aruncate lent
unde măturătorii nu ajung
găseşti amintiri urâte ca nişte şlapi prăfuiţi
pe care toţi refuză să-i încalţe
iar şi iar
trăind la nesfârşit acelaşi trecut poros în care se prind tot felul de nimicuri
şi nu mai ai aer

Folkiştii

redactiabumbac@yahoo.com — Wed, 02 Sep 2009 14:21:00 +0000

sunt cel puţin 10 cărţi
pe care dacă m-aş fi născut înainte să fie scrise
le-aş fi scris eu

da’ nu s-a-ntâmplat asta
şi mă ofticam la greu
şi chiuleam la greu
când boschetarii mureau de frig prin cartoane
şi plănuiau revoluţii efervescent de involuate

mă plimbam şi mă îndrăgosteam
de orice sfat şi gest nou

de orice sfat şi gest
anemic pe care
mi-l întindeai

şi monotonia unei amiezi
petrecute în doi ne salva
chiar dacă...
chiar dacă pe moment recunoşteam
amândoi fumaţi
că plictiseala asta e naşpa
plictiseala aia ne salva
cumva

ne trezeam mahmuri
în dimineţi puţin neclare
cu libertatea-n buzunar
neamintindu-ne nimic
sperând
în schimb
la ceva

şi nopţile grele de după showuri
nereuşite pe care le pierdeam
neintenţionat vorbind inutil chestii inutile
ne rămâneau ca vocile răguşite
după aşa-zisele concerte punk
la care asistam

fiindcă nimic în ţara asta nu e pe bune
mi-ai zis într-o zi
când te-ai certat aiurea
cu ai tăi

îmi bag pula-n viaţa asta
cînd o să fiu mare
o să mă mut în UK
o să fiu un pornstar sau prostituată de lux
în fine-o să mă fut pe bani
şi-o să-mi bag pula-n matematici
vreau să mă fut cu-n necunsocut
cu barbă, poate poet sau pictor
şi mai vreau un penthouse
doar pentru mine
să umblu
goală-n el

-E unu’ la partier care zice că dacă se enervează are probleme cu inima. -Hai să-i dăm cu mingea-n geam.

redactiabumbac@yahoo.com — Wed, 26 Aug 2009 09:24:00 +0000

În nici o poezie n-am recunoscut
că te iubesc
şi nici n-am să recunosc
şi poate că toţi prietenii mei apropiaţi
pleacă pe câmpuri la sate cu nume ciudate
sau la munci grele-n Italia
de asta
de aia

când ne întoarcem de undeva
departe
şi ne dor picioarele înfiorător
şi ne purtăm urât unu’ cu celălalt
şi poate că vinovaţi
nu sîntem noi

cine e de vină
e lună plină

când vezi catastrofe
peste tot vezi catastrofe
da’ niciuna
nu se compară
cu prostia unui viceprimar

fumez un gigi
cu băieţii la mezanin
şi singura-ntrebare
care ne ţiuie-n creieri
e că de ce mezaninu’ e mezanin
şi nu etaju’ unu’

şi cea mai mare turbulenţă
care m-apasă-n creştetu’ capului
e că cum pula mea
la festivalu’ berii
să pui să cânte-o trupă punk
în deschidere la ziua cu muzică populară…

Opac

redactiabumbac@yahoo.com — Sun, 23 Aug 2009 21:26:00 +0000

un zgârie-nori nu spune niciodată minciuni
când alţii încep să deschidă gura
leneş
te vezi de departe ca un ecou rătacit când
ai ieşit singură pe străzi şi
lumea

s-a schimbat cu un punct

eşti mică şi ştii ca un punct nu valorează nimic
văzut de sus
pentru că de acolo pâna-n spatele blocului sunt

mulţi
nesiguri

pentru punctele care vin după tine

mimica [de oZAness]

redactiabumbac@yahoo.com — Sat, 22 Aug 2009 20:20:00 +0000

- stii ce? a trebuit sa spun gata.
a trebuit sa imi spun gata.
a trebuit sa spun stop.
trebuie sa se termine.
mi-e din ce in ce in ce mai greu sa ma prefac.
da. eu nu mai stiu sa joc teatru.
nu mai pot fi actrita "perfecta".
nu mai pot "juca".
nu imi mai pot juca "rolul".
da da da! nu nu nu!

[si atunci mi s-a zbatut degetul aratator.
de la mana stanga.
si se zbatea, si zvagnea...exact ca un penis in erectie.
parca sa imi arate directia. pe unde sa o iau.
cu toata forta lui se incorda si imi arata sa ma duc.
incolo. incolo!
incolo era inainte.
ma uitam la el, sa il linistesc, ca stiu deja:

"exista dragostea adevarata, dar nu pentru mine." stiu.
stiu ca:
"traim o singura data fiecare viata." da, stiu si asta.
mai stiu si ca:
"nu vreau sa fiu ca acei batranei care s-au casatorit la varsta de 80 de ani; asta dupa ce le-au murit sotii fiecaruia, desi ei s-au iubit dintodeauna."
si cu siguranta stiu ca:
acea seara, in care peste tot unde paseam era o scena, iar noi ne jucam exceptional rolul ~ acea seara a fost de fapt realitatea.
realitatea asa cum ar trebui sa fie.
m-am simtit perfect jucand rolul unei femei ce era fericita, implinita, iubita, admirata, respectata, etc.
cred ca acea seara e visul tuturor femeilor.
dar nu mai vreau sa fim actori ca sa ma simt fericita.
devine din ce in ce mai greu sa ma prefac ca nu se intampla.]

- da, intradevar, mai bine mai tarziu decat niciodata. mai bine mai tarziu si de mai multe ori, decat prea devreme si doar o data.

dar stii ca toata viata am fost in impartita in 2?
in subiectivism si obiectivism;
dar subiectivismul, desi ascuns, a fost intodeauna al meu.
doar al meu!

- ...o sa fii iar fericita?
- dar sunt.
- nu si cand toti pleaca acasa.
- alternez intre "te rog, minte-ma frumos" si "te rog din nou, zi-mi sincer".
acum fac lucruri pe care nu le faceam la 15 ani.
da. si ce?
asa e, si crezi ca sunt mai fericita? nu.
- suntem fracturati...

- inchipuie-ti ca acum ma fixezi cu privirea. fara sa iti impui sa intelegi sau sa crezi ca ai puteri supra-naturale.
pur si simplu, uite-te:
pasiunea inseamna durere; iar secretul este durerea in cur.

citez: "singuratatea creste in mine flori, iar eu sunt slaba. la propriu. iar tu la figurat."
asteapta. crede el. el crede ca asteapta.
am incheiat citatul.

si eu astept.
cand o sa cresti, si o sa te maturizezi, si o sa intelegi,
sa pui repede mana pe telefon sau pe orice mijloc de comunicare sau sa vii repede si sa-mi spui.
si sa o faci inainte sa fie prea tarziu.

poate mai ramane o farama de timp acolo; ceva...

doar atata timp comun, ar trebui sa duca si el spre o noapte in care sa nu mai albesc...
...ma prefac eu.

febrilitate

redactiabumbac@yahoo.com — Mon, 17 Aug 2009 22:21:00 +0000

înainte ca noi să ne-mpingem pe străzi
obişnuiam să stăm într-o gradină mare cât o despărţire
cu flori mici
alintate sub ploi în multe culori

plănuiam să construim un cuvânt care să nu rănească niciodată

în chiuveta din baie
simţi că s-a înţepenit acolo de la facerea lumii
un fir de păr al unei generaţii
pubiene ce
te face să trăieşti umed fiecare moment în care
ai putea aţipi sincer sub un cer blindat

în gradină

"preparare pentru evacuarea sufletului" [de oZAness]

redactiabumbac@yahoo.com — Sun, 16 Aug 2009 19:32:00 +0000

- desi imi place cum suna, cum ai putea tu sa iti evacuezi sufletul?
- de ce sa nu pot?
- pai cum ai putea, daca ai vrea?
- impingem incet, incet asa...
- am incercat zilnic ceva cu sufletul meu, dar esec peste esec.
- ce ai vrea?
- sa ii dau cea mai perfecta culoare! sa scot acel gri si sa il inlocuiesc.
- dar poate ai facut-o deja.
- am incercat, dar ce a intrat in loc de gri nu m-a prins. tu ce culaore ai?
- nu stiu. nu m-a interesat. stiu sigur ca e una, dar nu m-am omorat cu asta.
- eu ti-as da acel verde crud. stii de ce? pentru ca una chiar ca tine, rar vezi. rar. mi-ar placea chiar sa te stiu. mi-ar lua foarte mult, stiu si asta. esti complexa.
- ...sau pur si simplu nu vorbesc de mine.
- ia spune-mi, mai e acolo?
- nu.
- deci noaptea esti singura.
- oricum sunt.
- nu, atat cat este fizic acolo, e "bun".
- intelegi.
- nu.
- stii la ce ma refer!
- chiar daca o fac, nu imi dau seama. am ajuns sa simt lucrurile, dar daca nu e treaba mea, nu ma bag. toti tebuie sa “traiasca”. inclusiv tu.
- stiu, dar uneori simt nevoia sa vorbesc cu tine. doar sa vorbesc, atat.
- ca de la coarda la coarda. ca inainte. ca de la zeu singuratic si puternic, la similar. cacat! nu e bine sa fii zeu. degeaba esti zeu, mor toti de langa tine si la ce iti mai foloseste puterea? puterea e mai a dracu ca heroina. am reusit sa ma las, dar cat am suferit...nu vreau sa fiu zeu. nu mai vreau.
- si tu esti singur acolo? poti vorbi?
- da, evident, nopatea sunt singur. e drept, azi m-am vazut cu ea, cu ei, cu restu, cu toti si o sa ma vad si maine, dupa ce ma odihnesc. dar acum sunt singur, da.
- ma uitam la tine cand fumai pe scara aia. imi era asa dor de tine... si nu incepe cu teorii, doar las-o asa cum a picat.
- din multe puncte de vedere, da, si mie. cred cel putin. m-am schimbat, recunosc. e timpul sa o faci si tu acum. altfel mori. asa cum as fi murit si eu daca nu m-as fi schimbat. am facut eu primul pas, poftim! tu trebuie sa urmezi. trebuie
- m-am schimbat si eu. “dorul” nu stii ca era din vechea “eu”?
- sa vorbim pe fata. vechiul "tu" e o combinatie de “fetita vulnerabila” si o “boarfa batrana si TBC-ista”.
ca si vechiul meu.
desi, sa nu vorbim prostii.
care "vechiul", "vechea"?
doar le-am ingropat, mai adanc, sa nu vada "altii", “altele" ca fug.
ce suntem noi, putin simt, stiu, vad, aud, miros, gusta, etc.
asta e alta poveste.
dar...trebuie sa ne jucam rolurile mai bine sau ramanem singuri. facem implozie.
suntem nebuni amandoi si stii asta.
trebuie doar ca eu sa incep sa folosesc asta in avantajul meu.
ca imi place, ca nu imi place, nu stiu, dar parca ma simt mai liber.
e drept, nimeni nu e intradevar Acolo.
doar stii ca: singuratatea e in noi si vorbim despre ea doar ca sa ne putem numi “lume”.

videopoem - Octavian Groza

redactiabumbac@yahoo.com — Sun, 02 Aug 2009 12:05:00 +0000

nesigur

redactiabumbac@yahoo.com — Thu, 30 Jul 2009 20:35:00 +0000

toţi paşii ăştia pe care i-a prăfuit strada
îi găseşti acasă
adunaţi de vecini
pe la toate uşile
paşi ce miros iute a ţipăt de copil
îţi umbresc timpanele
printre dinţi
îţi crănţăne paşii pe care i-ai purtat când erai mic
pe terenul de joacă

ei râdeau de tine pentru că erai stângaci
şi-ţi căutai numele în nisip
dar tu ştiai că paşii tai sunt cei mai adevăraţi paşi din lume

Sfârşitul lumii (poem de dragoste)- rzv.

redactiabumbac@yahoo.com — Sat, 25 Jul 2009 09:36:00 +0000

pe rând
toate lucrurile de care trebuie să-ţi fie teamă
devin atât de asemănătoare
lucrurilor de care nu ar trebui să-ţi fie teamă

un drum lung de parcurs
cu atâtea obstacole

e de ajuns o privire
să poţi aţipi în zorii unei zile
despre care toţi zic că nu-i aparţii
ca să-ţi dai seama
că e a ta

şi poate că aici nu se încheie nimic
şi niciodată nu se va putea încheia ceva
dar atâtea nopţi pierdute
merită un final fericit
zic eu

Din dragoste la Acaju

redactiabumbac@yahoo.com — Tue, 21 Jul 2009 11:05:00 +0000

Caravana Internationala cu Animale si Oameni (C.I.A.O) aduce din dragoste pentru disco, sambata, la ora de seara in curtea Acaju.

Toate cuvintele astea

redactiabumbac@yahoo.com — Sun, 12 Jul 2009 19:44:00 +0000

toate cuvintele astea le-am dezgropat la mare cu lopăţica de plastic
îndragostită de tine ca de ultima poveste cu zâne
când nu aveai şapte ani
şi mergeai la şcoală pentru că erai deştept
înainte să descoperi că
toate cuvintele astea nu sunt adevarate

videopoem - Octavian Groza & rzv.

redactiabumbac@yahoo.com — Sun, 12 Jul 2009 10:22:00 +0000

e! [de oZAness]

redactiabumbac@yahoo.com — Sat, 11 Jul 2009 06:36:00 +0000

el e bun. bun pentru confesiuni si pentru chestii taioase. ca lama. pentru mine.
iar uneori...amagirea e cel mai dulce narcotic.

sigur ca "vreau" nu functioneaza mereu.
poate din cauza ca il folosim in atatea feluri: ca o arma, ca o scuza, dar cand vrem cu adevarat, cand o facem cum trebuie, cand o spunem din suflet...

cand faptele noastre exprima ceea ce vorbele nu sunt in stare...
cand vine asa cum trebuie, "vreau" e perfect.
cand vine asa cum trebuie, "vreau", e ca o binecuvantare.

si...sa stii ca in blocul acela de piatra, e ceva!

ciocan [de oZAness]

redactiabumbac@yahoo.com — Sat, 11 Jul 2009 06:32:00 +0000

am vrut sa scriu. am vrut sa intru din nou in starea aia si sa scriu. sa ma fac gropar(a) de mine insami. aici. dar nu. s-a rarit. starea vine din ce in ce mai rar, iar cand vine, de-a dracu vine intr-un moment in care nu am cum sa scriu.

acum, in mine, acea straina mi-a luat locul. fiecare are mica sa tragedie, mica drama, mica problema, mica depresie, mica...nu. marea. marea piscina! da, eu cred ca omul poate fi comparat cu o piscina.
o piscina cu o parte mai adanca si cu o parte mai putin adanca.

mai nou, incerc sa fiu lipici - sa nu ma rup.
intorc obrazul intodeauna pentru ca nu exista umbra fara soare.
sincer, am ajuns la concluzia ca "poate" si "daca" sunt mai fericiti ca noi. sau ca mine. nu stiu.
nu mai pot sa mint. nu mai vreau sa mint. pentru alti. nu mai vreau sa fiu eu "stalpul". acum vreau eu sa am parte de asta. prin vene imi curge timp, am nevoie de repere si certitudini.

rad cand ma vezi plangand. rad cu lacrimi de crocodil. rad tocmai pentru ca tu nu ma vezi niciodata plangand. vroiam sa nu mai lupt. sa lupti inseamna sa-ti pese, dar nu. razboi sa fie.
eu iubesc diferit, pot fi detasata si rece. sa-mi analizez bataile inimii. dar pot fi si eu... Eu cu adevarat.

ma sperii cand pui mana pe mine. tresar.
tresar sa nu te arzi. eu ard. sunt fierbinte. carbonizata...
tu?... poti sa urli cat vrei. doar...sa nu fugi prea devreme.
stiu ca expir un fum fals, dar acum iubesc oglinzile.
ma uit in ele sa n-am ciocolata la gura si plec.

nu stiu ce pact ai tu cu dumnezeu, dar intr-o lume perfecta, stiu ca eu nu as exista.

cand o sa vreau destul de mult, o sa-mi exprim gandurile.
apoi, o sa ma las pe spate, o sa te rog sa-mi aprinzi o tigara si o sa vizionez filmul in care tu pleci.

post scriptum: eu, in general, nu prea mananc ciocolata...

S-a stins (inca) o legenda

redactiabumbac@yahoo.com — Fri, 26 Jun 2009 09:41:00 +0000

În dimineaţa zilei 25 iunie 2009, Michael Jackson a suferit un stop cardiac la domiciliul său din Holmby Hills, Los Angeles. Paramedicii care au ajuns de urgenţă la reşedinţa artistului au spus mai târziu că acesta era fără suflare. Cu toate acestea paramedicii au făcut manevre de resuscitare cardiopulmonară la faţa locului, apoi au dus pacientul, care intrase în comă, la Centrul Medical UCLA. La ora 02.25 (ora României) legistul Fred Corral a confirmat decesul.

Michael Jackson anunţase un turneu de întoarcere pe scena pe care o părăsise de câţiva ani, turneu ce trebuia să înceapă luna viitoare, la Londra, urmând să continue până în martie 2010. În ultimele două luni, cântăreţul a făcut repetiţii în zona Los Angeles, pregătindu-se pentru seria de concerte.

"De când am aflat, nu mă pot apri din plâns. L-am admirat întotdeauna pe Michael Jackson. Lumea a pierdut pe unul dintre cei mai mari cântăreţi, dar muzica lui va trăi pentru totdeauna! Sunt alături de cei trei copii ai lui şi alături de familie. Dumnezeu să îl odihnească în pace!", Madonna

"Sunt foarte îndurerată. Mi-e inima zdrobită când mă gândesc la copiii lui. Pentru el familia şi copiii reprezentau totul. Este o pierdere imensă la toate nivelurile. Am rămas fără cuvinte", Lisa Marie Presley, fosta soţie a megastarului

Michael Jackson - Earth song
Asculta mai multe audio Diverse

Michael Jackson - Billie Jean
Asculta mai multe audio Muzica

Jackson Five - I'll be there
Asculta mai multe audio Muzica