Rezistenta Urbana

Sondajul clasic, dar necesar

noreply@blogger.com (Buciuman) — Sat, 07 Nov 2009 07:06:00 PST

Cu cine ati vota la presedintiale? Exprimati-va opinia in coloana din stanga, sus.

Am inclus candidatul Niciunul, in caz ca nu va place niciun candidat si ati dori sa puteti anula alegerile prin sustinerea candidatului "Niciunul". De asemenea, daca sunteti convinsi ca nu mergeti la vot, alegeti corespunzator.

De ce le e frica nu scapa

noreply@blogger.com (Buciuman) — Thu, 05 Nov 2009 01:07:00 PST

Si aici, desigur, ma refer la toate animalele politice.

Cinci Primarii interbelice

noreply@blogger.com (Raiden) — Wed, 04 Nov 2009 08:58:00 PST

Intr-un articol mai vechi, povesteam despre evolutia impartirii administrative a Bucurestilor. M-am gandit sa elaborez partea care descrie impartirea in interbelic.

Capitala Regatului Romaniei Mari era divizata in patru sectoare de culori diferite: sectorul I Galben, sectorul II Negru, sectorul III Albastru si sectorul IV Verde. Exista si Primaria Mare. Interesante erau insa edificiile care gazduiau primariile de sector. Cate mai exista si ce s-a ales de ele? -->

Mai intai de toate, cateva elemente comune. Heraldica juca un rol foarte important. Stema Statului sau anumite elemente ale ei se regaseau, intr-o forma sau alta, reprezentate pe cladire. In speta, era vorba de stema mica a Regatului. Pentru clarificare, una din putinele steme regale in piatra ramase in Bucuresti – cea de pe Arcul de Triumf (varianta mijlocie).

Un alt element care aparea era stema Bucurestilor, in varianta de dinaintea Marii Uniri – scutul cu Sfantul Dumitru, ocrotitorul urbei, scut timbrat de o coroana murala, simbolul cetatii.

La nivelul anului 1938, de cand dateaza aceasta reconstituire a hartii administrative bucurestene, stema Capitalei fusese modificata. Scutul cu Sf. Dumitru se regasea suprapus unei acvile incoronate. Se mentinea deviza Bucurestilor – „Patria si dreptul meu”. Stema, in forma „republicana” alterata, a fost repusa in drepturi dupa 1989. Este interesant de urmarit evolutia comunelor suburbane in viitoarele cartiere „muncitoresti”.

PRIMARIA GALBENA se gasea la Piata Amzei, intr-un imobil despre care puteti citi mai multe la armyuser pe blog. Stilul modernist, liniile drepte si sobrietatea faceau din cladire un exemplu de edificiu administrativ. Deasupra arcadei de la intrare se regaseau vulturul regal si titulatura – „Primaria Sectorului I Galben”. O particularitate o constituie ornarea fatadei principale cu reconstituiri ale unor peceti medievale, pozate de Stefan si Radu pentru Bucurestii noi si vechi.

Grandoarea fostei primarii a fost stirbita odata cu sistematizarea Pietei Amzei in timpul regimului Dej, cu blocuri staliniste fara nicio valoare arhitectonica. Astfel, cladirea nu mai are perspectiva de odinioara.

Sala Studio a TNB, in anii '50.

Totodata, in timpul raioanelor, aici isi avea sediul Sfatul Popular al Raionului 30 Decembrie (Ziua Republicii). De cealalta parte a cladirii era Sala Studio a Teatrului National din Bucuresti.

Transformata in Sfatul Popular al Sectorului 1, cladirea Primariei Galbene apare in cateva cadre in filmul „Buletin de Bucuresti”, din anul 1982.

Mult mai gri si mai neingrijita, Primaria Galbena adaposteste in prezent Directia de Taxe si Impozite a Sectorului 1, inspre biserica Amzei. In partea dinspre strada Piata Amzei, se gaseste Teatrul de Copii „Ion Creanga”. Deasupra intrarii la taxe, vulturul regal acoperit dupa 1947 a fost inlocuit de cel republican.

Zona este mizera si aglomerata. Ridicarea unor constructii noi si dubioase a inrautatit situatia fostei primarii. Recent, aceste constructii au inceput sa fie desfiintate si se asteapta o reconfigurare a Pietei. Ramane de vazut cum/daca va fi pus in valoare edificiul edilitar-comunal.

PRIMARIA NEAGRA se gasea intr-un palat superb de inceput de secol 20, la Piata Sfanta Vineri. Dupa 1912, aici si-a avut o perioada sediul si Primaria Capitalei. Intr-o fotografie din anii ’30, monumentalitatea edificiului de vis-a-vis de biserica Sf. Vineri este evidenta, in contrast cu micile case din zona.

Cladirea situata intre Calea Vacaresti si strada Sf. Vineri a devenit, dupa „proclamarea” republicii, Tribunalul noului-creat Raion Tudor Vladimirescu, unde era arondata si strada Mircea-Voda. Ulterior, fosta primarie a adapostit Tribunalul Sectorului 4 si apoi Tribunalul Sectorului 3.

Din nefericire, frumoasa cupola dinspre Calea Calarasilor a disparut odata cu trecerea timpului (ori la bombardamente, ori la cutremure), acoperisul simplificandu-se. Una din ultimele poze cu Tribunalul dateaza din 1985 si apartine dlui. Cristian Popescu. Cu Calea Vacaresti deja in demolare, Tribunalul si biserica Sf. Vineri nu au mai rezistat mult. Au fost distruse pentru „sistematizarea” pietei si includerea ei in noul Centru Civic al Bucurestilor ceausisti.

O localizare aproximativa a Primariei Negre pe actuala configuratie ar situa-o pe locul unei mici parti din noua Hala a Unirii (Circul Foamei) si al terminalului multifunctional de transport in comun (careul verde).

PRIMARIA ALBASTRA se gasea pe Calea Rahovei, in apropiere de intersectia acesteia cu strada 11 Iunie. A fost dificil sa gasesc aceasta cladire. Luni la rand am crezut ca fusese pe portiunea distrusa din strada Stirbei-Voda (inspre Podul Eroilor), insa m-am inselat.

Cochetul imobil cu influente art-deco din anii ’20 continea ambele steme mentionate. Deasupra intrarii, in stanga era stema regala, iar in dreapta – stema Bucurestilor.

De-a lungul anilor, perspectiva spre imobil a fost blocata de un gard grosolan. In zilele noastre, edificiul cu tenta rozalie recenta nu mai pastreaza nimic din vechile simboluri, acestea fiind indepartate dupa 1947. In locul lor – careuri goale.

Fosta Primarie Albastra nici macar nu se mai gaseste pe Calea Rahovei, ci pe strada George Georgescu, in apropiere de Liceul „Mihai Eminescu”. Calea Rahovei a fost sectionata in 3 in urma constructiei noului Centru Civic si a bulevardului Unirii. Tronsonul intre acesta si bd. Libertatii a primit denumirea dirijorului roman. In fosta primarie isi are azi sediul un parchet militar.

PRIMARIA VERDE se gasea pe bulevardul Banu Manta. Impunatorul edificiu administrativ a fost ridicat in anii ’30, iar turla sa domina si astazi orizontul orasului. In 1939, cladirea a adapostit si Ministerul de Interne.

Un ornament deosebit este cruciatul (cavalerul) din varful turlei (campanelei). Dupa ce zeci de ani a vegheat orasul de la inaltime, strajerul a fost coborat de pe cladire in urma incendiului recent care a mistuit acoperisul, in timpul consolidarii fostei Primarii Verzi. Va reveni.

Edificiul este astazi mult mai prafuit si mai deteriorat. Neglijenta constanta a autoritatilor si-a spus cuvantul.

Ca dispunere de simboluri heraldice, Primaria Verde este cea mai bogata la acest capitol. Ceasul turlei era odinioara inconjurat de picturi, sterse de-a lungul istoriei. In arcadele de deasupra se regasesc blazoanele provinciilor istorice ale Romaniei. Doar cateva blazoane mai supravietuiesc. Probabil cele trei arcade din centru, umplute cu vopsea neagra, includeau si simboluri regale.

Restul elementelor regale – vulturii incoronati din ornamentele balcoanelor – au fost distruse cu cea mai mare nesimtire. Sfatul Popular al Raionului Grivita Rosie din capitala Romaniei comuniste nu isi permitea simboluri reactionare.

La fel s-a intamplat si cu stema orasului, „abolita” de puterea emanata de la Moscova. Am pozat cea mai „intreaga” stema dintre toate, restul sunt de nerecunoscut. Cu toate acestea, dupa 1989, nimeni nu a avut initiativa sa restaureze aceste ornamente deosebite. In zilele noastre, aici isi are sediul Primaria Sectorului 1.

Tot in anii comunismului s-au ridicat blocuri imprejurul Primariei, care nu mai are aceeasi prestanta ca atunci cand era opozabila unor cladiri de rang mai mic.

Desigur, nu puteam incheia articolul fara o referire la Primaria Generala. La 1842, in capatul dinspre Piata Mare (Unirii) al strazii Bazaca, se ridica o casa ce adaposteste Primaria Comunei Bucuresci. Focul din 1847 distruge acest sediu, astfel incat Primaria se muta pe Ulita Maghistratului, pe cealalta latura a Pietei. Revine apoi in capatul strazii Bazaca, intr-o casa cu etaj. Reconstituirea centrului orasului intre 1847-1854, de Radu Oltean, surprinde aceasta situatie.

Pe „Calauza Beldiman”, Primaria se localizeaza pe strada (ulita) Coltei. Nu este vorba de actuala strada cu acest nume, ci de sirul de bulevarde de mai tarziu: Lascar Catargiu – Take Ionescu (Magheru) – Bratianu (Balcescu), care au format marele bulevard Coltei in anii Regelui Carol I. Bulevardul Coltei pornea din Piata Victoriei si se sfarsea la Piata Bratianu (Universitatii), de unde se continua cu Ulita Coltei inspre Piata Romei (Lipscani, zona Sf. Gheorghe).

Primaria Mare se localiza cam pe locul Teatrului National de astazi, inspre Ulita Batistei. Se gasea intr-una din casele lui Ion Hagi-Moscu, cumparata de municipalitate in 1882.

A fost demolata in 1912, odata cu largirea bulevardului Coltei. Pe locul ei si al caselor vecine a aparut Maidanul Primariei, unde se avea in vedere constructia unui sediu monumental pentru municipalitatea bucuresteana. In poza de sus din a doua jumatate a secolului 19, Hotelul Kiesch (casa negustoreasca din stanga jos de la sfarsitul secolului 18) se gasea cam unde este astazi rondul de la Universitate. Ulita Coltei trecea pe langa hotel. Mai sus pe ulita, se observa Primaria, casa alba. Vis-a-vis, este vizibila si biserica Enei, demolata in 1977, despre care am vorbit si la "Dupa Bloguri".

O vreme, Primaria mare a fost relocata in sediul Primariei Negre, la Piata Sfanta Vineri. Apoi, s-a mutat apoi la Palatul Sutu, tot in zona Universitatii. A fost si un concurs de proiecte pentru Primarie. Arhitecti de vaza precum:

Petre Antonescu (o versiune extinsa si cu turla a actualului sediu),

A doua propunere a lui Antonescu - detaliata de armyuser - o combinatie intre Palatul Victoria si turnul Halelor Centrale din Ploiesti.

Ion Mincu (un palat a la Muzeul Louvre, cu puternice influente romanesti),

Giulio Magni (seamana mai mult a gara),

sau Sterian (un Rathaus/Rathuis/Hotel de Ville vestic)...

...si-au depus proiectele, care de care mai fascinante.

Comunistii au mutat Primaria in sediul Ministerului Lucrarilor Publice, pe bulevardul 6 Martie (fost si actual Elisabeta), iar pe Maidanul Primariei au ridicat Teatrul National nou si Hotelul Intercontinental. In anii comunismului, Primaria purta denumirea de Sfatul Popular al Capitalei.

Tot dupa 1948, cladirea a mai capatat un etaj. In zilele noastre, Primaria Capitalei tot aici se gaseste si nu sunt sanse sa-si mute sediul prea curand, doar pe durata consolidarii absolut necesare a cladirii istorice.

Acesta a fost turul primariilor din Capitala Regatului Romaniei, intr-un articol viitor – despre sediile sfaturilor populare ale raioanelor din timpul RPR.

Vreau sa vina vara inapoi!

noreply@blogger.com (Macabroo) — Wed, 04 Nov 2009 07:20:00 PST

Iarasi party, iarasi MonkeyBusiness, iarasi Etiquette, iarasi 40 de grade. Si da, chiar vine lumea la petrecerile aistea.

3 tehnologii mobile care sug cucul

noreply@blogger.com (Buciuman) — Wed, 04 Nov 2009 03:56:00 PST

Vizionarii tehnologici sunt OK. Tehnologia prezisa de ei de multe ori se dovedeste foarte utila - vezi usile automate din Star Trek. Insa se mai intampla sa nu vada toate punctele slabe ale unei propuneri. Sa luam cateva exemple din generatia 3G:

Apelul video - prezis inca din primele opere SF, apelul video a tot fost ridicat in slavi ca tehnologia care va revolutiona apelurile voce asa cum televizorul a revolutionat radio. In realitate, televizorul a avut momentul lui de glorie si nu a omorat "starul radio". Din contra, din ce in ce mai multi oameni asculta radio in masina, la servici, la casti pe strada sau chiar in dus.

Diferenta este ca apelul video nu a avut si nu va avea niciodata popularitate. De ce? Pai in primul rand toata lumea s-a obisnuit sa vorbeasca la telefon in timp ce face altceva - in mers, facand treaba, la volan, facand cerculete pe langa geam si gesticuland acrobatic. Nimeni nu vrea sa stea cu ochii in camera video tinand telefonul la distanta bratului in fata fetei.
->>
In al doilea rand, nimeni nu are chef sa fie vazut in imprejurarile in care in mod normal ar prelua un apel voce. E foarte OK sa ii raspunzi sefului in timp ce te relaxezi pe buda, dar nu si cand ai videophone. E foarte usor sa ii spui nevestei ca ai treaba cand esti la bere/party in oras, dar nu si cand ai videophone.

E-mailul integrat - E-mailul pe mobil este foarte util atata timp cat sta in browser. Ce-i drept, e cam greu de raspuns la mailuri daca nu ai un telefon imens cu o tastatura imensa, dar macar e informativ.

Ceea ce este insa foarte nasol este e-mailul care bazaie. Initial gandit de un om, foarte bine-intentionat de altfel, care a vrut sa inlocuiasca SMS-ul scump si limitat cu e-mailuri gratis si cuprinzatoare, bazaitul enervant al mobilul la fiecare spam infect nu fusese luat in considerare.

MMS-ul - A fost o tehnologie gandita de operatorii de telefonie pentru a face upgrade de la SMS fara a trece pe taramul e-mailului, care este esentialmente gratis. Deci MMS-ul a fost gandit sa aduca venituri.

Problema cu el este ca niciun telefon nu vine configurat pe setarile operatorului iar instructiunile de configurare difera de la telefon la telefon, operatorii oferind de multe ori instructiuni gresite. Cum am ajuns sa ne schimbam telefoanele la mai putin de 2 ani, majoritatea celor in functiune nu au fost configurate pentru primirea MMS-ului. Deci inainte de a te apuca sa compui o poezioara cu o mica poza si un ringtone MIDI, trebuie sa il suni pe destinatar sa il intrebi daca poate primi, altfel ti-ai chiombit ochii degeaba.

La asta se adauga si marimea limitata a atasamentelor si faptul ca MMS-urile se trimit incet si stau in tranzit mult.

Siguranta in trafic

noreply@blogger.com (Macabroo) — Tue, 03 Nov 2009 07:32:00 PST

si-->>

gasite pe desktop in timpul curateniei anuale, LE: primite de la Natafletz, probabil de pe mess.

Copie legalizata act dosar

noreply@blogger.com (Buciuman) — Mon, 02 Nov 2009 12:31:00 PST

In acest episod al "lumii imposibile", Rezistenta Urbana va arata doua modalitati alternative de a organiza obtinerea unei copii legalizate dupa o sentinta judecatoreasca. Oricine stie ce e o copie legalizata - un xerox cu o stampila care certifica ca e copie veridica dupa un act. O sentinta e un act de la dosar.

Cum o organizeaza statul: ->> Inainte de a obtine o copie legalizata de pe o sentinta de la o instanta, sa zicem de la Tribunalul Bucuresti, trebuie sa mergi la arhiva tribunalului si sa ceri dosarul in care se afla sentinta. Apoi scrii o cerere cum ca vrei o copie xerox dupa acel act din dosar. Astepti ca un functionar sa vina sa ia dosarul in mana si sa il duca pana in capatul holului la xerox, caci tu nu ai voie sa scoti dosarul din sala de arhiva.

Copia xerox dureaza cateva ore fiindca un singur xerox are multe acte de tras. Dar timpul nu il irosesti stand degeaba. In timpul asta, trebuie sa te pui la coada la posta, ca sa platesti taxa de xerox catre trezoreria statului - 1 RON prin mandat postal. Daca ai noroc ca tu sau clientul tau sau cine solicita sa fie din Bucuresti, ai conturile trezoreriei afisate. Daca nu, ar trebui sa platesti taxa in localitatea respectiva, sau sa aflii numarul de cont al trezoreriei.

Dupa ce ai platit taxa de 1 RON te intorci la xerox, unde platesti si copiile si inmanezi si chitanta de la taxa. Acum ai niste foi trase la xerox, pe care trebuie sa le legalizezi.

Te duci frumos la registratura si te programezi pentru legalizare. Iti da termen peste o luna, daca ai noroc - daca nu, 2 luni.

Peste 2 luni te intorci si mai platesti o taxa in trezorerie la posta, si cumperi si timbre judiciare. Te asezi frumos la o coada de la ora 9, timp in care redactezi o cerere ca vrei sa ti se legalizeze xeroxurile alea. Astepti ce astepti pana intri si ti se pune o stampila pe cerere.

Apoi functionara te trimite afara sa mai stai la o coada, la aceeasi usa, ca sa vina grefiera sa iti legalizeze foile xeroxate. Coada asta dureaza mult - 3-4 ore uneori. Asta pentru ca fiecare om, atunci cand intra la grefiera, depune cele 2-3 exemplare xerox obtinute cu luni urma, iar grefiera sta si le citeste rand cu rand alaturi de originalul din dosar, ca nu cumva sa se fi alterat copia. Asta dureaza cam 40 de minute de persoana.

Cand grefiera e satisfacuta ca nimic nu e alterat, iti da termen marti sa iti ridici copia legalizata.

Cum ar organiza-o un om normal: Dai un telefon sa programezi dosarul, grefiera il scoate intre timp din arhiva, si te duci intr-o camera unde cand depui cererea iti trage sentinta la xeorx. Eventual ii platesti ei taxele.

PS: Macabroo tot nu are net de la RDS.

România pustiită - Copiii (2)

noreply@blogger.com (Ferenczy Attila Ştefan) — Sun, 01 Nov 2009 16:30:00 PST

Publicat prima oară sub titlul "La barieră"

Traversez ţinutul secuiesc de-a curmezişul. Mi-am început ziua cu o şedinţă la Gheorgheni şi acum mă îndrept spre casă. Motorul diesel de capacitate mare ronţăie disciplinat kilometru după kilometru în timp ce eu, moleşit de soarele neaşteptat şi de drumul liber, îmi împart atenţia între peisajul impecabil şi radioul care debitează prostii. Auzi la ei, încălzire în toată ţara. Climatronicul e pus pe 24 de grade, luând în derâdere parcă termometrul din bord ce indică -21 de grade Celsius. Cea mai joasă temperatură comunicată la radio este de -10 grade.

Nici nu mă miră prea tare, ţinutul celor trei scaune este lăsat în aceeaşi, voită, uitare. Nu-şi aduce nimeni aminte să peticească drumurile care au rămas cu zece ani în urmă. La fel cum nimeni nu spune nimic de oameni. Dacă în altă parte, să zicem la Craiova sau la Piteşti, rămân pe drumuri 3000 de şomeri, e dramă intens telenovelizată naţional. Nu-mi amintesc însă să-i fi văzut menţionaţi în presa centrală pe cei peste 18.000 de şomeri din secuime. Aşa păţeşti dacă îndrăzneşti să pui pe acelaşi drapel soarele şi luna, două chestii pe care nici bunul Dumnezeu nu a binevoit să le alăture.

Trec de Tuşnad, de Bixad şi chiar înainte de Sf. Gheorghe, la Olteni, dau de barieră. Vai de crucea ei. Cred că arăta la fel de prăpădită şi acum 50 de ani. Nişte strâmbăciuni de stâlpi vopsiţi în dungi galbene stau să se prăvălească peste trecerea hurducăită. În faţa mea sunt două maşini aşa că nici nu opresc motorul. Denumirea ungurească a localităţii de dincolo de barieră se traduce ad literam “ochiul Oltului” şi nu ştiu de ce, aiurea, fac asocierea cu ochiul lui Allah.

Lângă maşina din faţa mea a apărut un câine. E un mascul destul de mare. Rebegit ca naiba şi cu coastele ce stau să iasă armonică, stă aşezat şi priveşte atent la geamul maşinii. În mod evident are o genă de câine de vânătoare, botul are un profil nobil şi urechile par cupate. "Gyuri!" îmi trece prin cap şi-mi aduc aminte că am cumpărat în Gheorgheni o pâine feliată, ţărănească, ştiţi voi, reţeta aia adevărată, cu cartofi. Pe post de-o armă, pâinea aia ar fi o bombă atomică de 10 kilotone. Este enormă!
Pâinea e în portbagajul maşinii şi gerul îmi astupă într-o clipă nările când cobor! Chiar şi aşa, îi simt mirosul. A rămas proaspătă deşi sunt de câteva ore pe drum. Precaut, arunc câinelui mai întâi o jumătate de felie. Dacă nu mănâncă?! Patrupedul nu cunoaşte moftul şi face dispărută bucăţica de pâine. La cât e de haplea, sunt convins că a raşchetat şi o bucată de zgură neagră. Îi mai arunc două felii mari, lângă roata maşinii. Aşa bătrâne secui, asta îţi va asigura autonomia, măcar pentru o perioadă.

Din cauza mirosului şi pentru că cine împarte, parte-şi face, îmi iau şi eu două felii zdravene. Am să le mânânc în maşină, probabil până trece trenul.
Cu grijă să nu pierd pâinea, trântesc portbagajul maşinii şi mă trezesc, din senin, cu ceata lui Piţigoi lângă mine. Trei puradei, o fată şi doi băieţi, la vârsta la care grădiniţa se îngână cu şcoala. Ai naibii, reuşesc să fie la fel de jigăriţi precum potaia şi cu mult mai murdari decât aceasta. Fata rămâne la distanţă, strângând de-o creangă puradelul cel mic în timp ce celălalt, curajosul de el, vine glonţ la mine. Nici nu-i ascult textul mărunţit din buzele sparte de jeg şi frig, dau din cap a nu şi deschid portiera.

Un sentiment de iritare mă cuprinde în timp ce îmi joacă între emisfere tot balastul urban încasat din mass media. Filantropica, cerşetori cu infirmităţi ciudate ce aduc două mii de euro pe lună, stăpânul care colectează banii ca să-şi înfigă hoitul într-o limuzină ciordită parcă dintr-un film de Kusturica, copii vânduţi sau doar închiriaţi cu ceasul, ziua sau săptămâna ca să meargă mai bine milogeala “la rumun”, pirande obeze prăvălite în hogeac “la oteveu” în timp ce mucoşii sunt băgaţi “la înaintare”, la furat, cât n-are legea ce le face, că-s minori... Idei, nene.

Baci, baci, nu-mi dai mie pâinea aia? Maghiara stricată, cu accent ţigănesc ajunge cu greu la mine, vătuită parcă de ger, cu o secundă înainte să trântesc portiera. Mă dau jos aproape ameţit şi-l întreb neîncrezător dacă vrea pâine. Da, da, îmi confirmă mizerabilul şi adaugă pe un ton plângăcios că n-au mai mâncat de trei zile. Rahat! Stau lângă maşină, în capul gol şi pe măsură ce mă pătrunde frigul, mă simt ca un mare rahat. Fata aia se bălăngăne, sperietoare nenorocită, pe scobitorile ce i se înfig, picioare, sub fusta zdrenţe în timp ce-mi aruncă priviri de câine bătut. Burta mea, nedată jos cu anii, îmi atârnă bolovan, de gât. Mă duc la portbagaj şi punga de pâine îşi schimbă rapid stăpânul. Înainte să trântesc portiera mai apuc să aud cum îşi dau unul altuia asigurări de împărţeală justă în timp ce dispar printre maşini.
Am să opresc în Sf. Gheorghe să iau altă pâine.

Aşa că, prietene, asta e ideea. Dacă ai păcate de spălat, doseşte o pâine, două printre bagaje. La câţiva zeci de kilometrii de hora proştilor încinsă pe Valea Prahovei de cocalari, piţipoance şi maşinile lor zburătoare, nişte copii mor de foame, la barieră.

Hai Romania!

noreply@blogger.com (Macabroo) — Sun, 01 Nov 2009 13:16:00 PST

Restul aici.

Calul lui Mihai Viteazul

noreply@blogger.com (Macabroo) — Sun, 01 Nov 2009 08:15:00 PST

Am observat ca in ultima vreme Statuia lui Mihai Viteazul de la Piata Universitatii devine tot mai realista.

Atat de realista incat...->>

Din seria RDS suge

noreply@blogger.com (Macabroo) — Sat, 31 Oct 2009 15:18:00 PDT

Din seria "RDS suge", astazi avem episodul: "RDS suge".

Vineri mi-a crapat netul, fara preaviz, fara simptome, fara nimic. M-am trezit si era mort. Semnalul TV n-avea nici pe dracu insa, semn dubios ca la mijloc nu e lucru curat.

Dupa o zi de "haide domne' ca poate oamenii lucreaza si o sa-i dea drumul" netul e in continuare mort. Mai mult, trei echipe RDS s-au oferit sa ma viziteze la domiciliu, dupa ce i-am sunat in mod repetat, ca sa rezolvam problema amiabil. Nici pana acum nu au venit, dar am auzit ca noaptea sansele sa se strecoare pe horn cresc considerabil. Am sa le las o lumanare aprinsa la geam ca sa-si gaseasca drumul.

In concluzie, netul nu merge de doua zile si cel mai probabil va continua sa nu mearga pana luni, deoarece geniile de RDS support tehnic cred ca "modemul e stricat". Intra-adevar e stricat. De aia curge televizor prin el. De aia se aprind toate becurile in afara de "data in". In niciun caz nu poate fi vorba despre o manevra din centrala prin care RDS-ul a oprit tot netul prin cablu in zona, in incercarea de a-i forta pe oameni sa-si bage fibra. In niciun caz....

Nu credeam a spun asta, dar multumesc frumos Zapp pentru E@sy-ul dat plocon. Daca nu i-ar fi cumparat Cosmote, noul lor motto ar trebui sa fie "Strangem mizeria pe care o lasa RDS in urma"

Fuck you dolpheeens! Fuck you whaleee!

noreply@blogger.com (Macabroo) — Fri, 30 Oct 2009 14:47:00 PDT

Banuiesc ca ati vazut pana acum episodul din South Park cu "Fuck you dolpheeeeens! Fuck you whale!!!". Simpatic nu?

Uite si o secventa taiata la montaj.

Happy sarbatoarea tuturor 'mniezeilor

noreply@blogger.com (Macabroo) — Fri, 30 Oct 2009 13:11:00 PDT

O parere pertinenta despre Halloween:

"Ajunşi într-un moment în care Halloween-ul este pentru copii un prilej de a se costuma în Hannah Montana şi a cerşi bomboane pe la rude, iar pentru adulţi un prilej de a se costuma în retarzi şi a cerşi atenţie şi sex prin cluburi, e greu de spus cine e mai cretin. Ei, că au inventat o scuză mizeră ca să vândă dovleci şi sugiuc, sau noi, că am făcut gura mare şi am primit dovleacul în sufletul nostru?"

de pe Futezatorii.ro

Sa nu uitam nici de asta.

Mesaj pentru tinerele gospodine

noreply@blogger.com (Buciuman) — Thu, 29 Oct 2009 12:32:00 PDT

Ultimul episod din Mythbusters ne arata ce se intampla daca stingem un foc de tigaie cu apa.

Cred ca e o intreaga noua generatie de fete care trebuie sa stea unde e locul femeii (in bucatarie). Si sa stie cum sa stinga un foc de ulei in tigaie. Watch and learn:

Contorizarea la gaz

noreply@blogger.com (Buciuman) — Wed, 28 Oct 2009 01:27:00 PDT

Cand asociatiile de locatari (chiriasi) s-au transformat in asociatiile de proprietari ai apartamentelor din blocuri comuniste, a venit ca normal dreptul oamenilor de a-si contoriza propriul consum de utilitati. De ce sa platesti tu, om economicos ceea ce consuma vecinul?

Problema cu contoare separate pentru gaz este ca mai nou ele nu pot fi montate decat ~~in exterior~~ intr-un loc cu conditii de ventilare si aerisire. Preferabil la parter, unde pot fi citite de Distrigaz. Si asa tevile comune care aveau un singur contor s-au transformat in tevi individuale, formand o creatura diforma precum cea de mai jos.

Via proddit.

Cea mai fericita zi din viata mea

noreply@blogger.com (Buciuman) — Mon, 26 Oct 2009 13:55:00 PDT

Am aflat ca am propriul cantec. Si zice numai de bine!

Nicolae Furdui Iancu - Tarina Buciumaneasca

spunesitu.ro, jocuri de cacat

noreply@blogger.com (Buciuman) — Mon, 26 Oct 2009 08:19:00 PDT

Publicul a fost mintit, crezand ca intra pe un site social-civic, dar de fapt isi spuneau durerile in gol pe un site de campanie pentru Atonescu. Acum si-a pus si moaca lui vorbind si tot. Ei bine, cineva a trebuit sa pluseze la cacat.

Basescu a furat sloganul si identitatea vizuala. Sa traiti bine!

Via ala caruia ii pusesem link gresit.

Glitch in the matrix

noreply@blogger.com (Buciuman) — Sat, 24 Oct 2009 15:52:00 PDT

Perspective 15

noreply@blogger.com (Raiden) — Fri, 23 Oct 2009 13:56:00 PDT

Palatul Parlamentului, Casa Republicii, Casa Poporului: tot atatea denumiri sub care colosul ceausist care paraziteaza centrul Bucurestilor este cunoscut. De la o rusine nationala, a ajuns cel mai vizitat obiectiv din Capitala. Sursa de mandrie nejustificata pentru unii, contoversa nesfarsita pentru altii. O cincime de Bucuresti demolata doar pentru el.

Aceasta constructie-gigant isi arata adevaratele proportii numai pusa in contrast cu imobilele "normale" din oras. Pentru aceasta, am pregatit un set de 19 vederi cu sau spre Parlament. Unele din ele se regasesc si in contul meu pe flickr, cu orasul de vazut de sus.

Care este cea mai buna perspectiva? Unde pare Casa Poporului si mai mare decat este? Care din fotografii v-a impresionat? Raspunsurile, in comentarii. -->

Dinspre Cismigiu-Brezoianu.

Dinspre Piata Palatului.

Dinspre Dorobanti.

Dinspre Parcul Carol I.

Dinspre Calea 13 Septembrie - Posta Puisor.

Dinspre Piata Kogalniceanu.

Dinspre Podul Izvor.

Dinspre Piata Leul.

Dinspre APACA.

Dinspre Calea Grivitei.

De peste Parcul Izvor.

Dinspre cartierul Gramont-Olimpului.

Dinspre Stirbei-Voda.

Dinspre Podul Eroilor.

Dinspre Centrul Istoric.

Dinspre dealul Filaret, pe inserat.

Dinspre bd. Natiunile Unite. Noul Centru Civic al lui Ceausescu.

Dinspre zona Sfintii Apostoli.

Dinspre soseaua Pantelimon, de la departare.

In principiu, pe orice cladire inalta m-as urca, in orice zona a orasului, este imposibil sa nu intre in cadru si "copilul" Ancai Petrescu. Un copil care inghite multi bani si care nu da rezultate pe masura asteptarilor. Din complexul noului Centru Civic mai fac parte bd. Unirii, Piata Alba Iulia, Ministerul Apararii din str. Izvor, Casa Academiei din Calea 13 Septembrie si Hotelul Marriott (Casa de Oaspeti), de la Piata Arsenalului.

PARAZITII SOCIETATII

noreply@blogger.com (Buciuman) — Thu, 22 Oct 2009 13:33:00 PDT

EU NU INTELEG FRATE DE CE SE VORBESTE ATAT DE MULT DESPRE LEGALIZAREA PROSTITUTIEI SI DE CE PROSTITUATELE AR TREBUI SA FIE ILEGALE, FIINDCA CICA AR PROMOVA IMORALITATEA IN SOCIETATE.

POLITICIENII AR TREBUI SA FIE ILEGALI!!

TREBUIE SA VA TREZITI LA REALITATE, EI SUNT NISTE OAMENI CARE PE MULTIPLII DE 4 SAU 5 ANI DE ZILE NU FAC ABSOLUT NIMIC, FIINDCA TOTUL SE FACE DE CATRE FUNCTIONARII DIN SUBORDINEA LOR, INCLUSIV TOATE PROIECTELE DE LEGE.

EI STAU SI 4 ANI DE ZILE SE FOLOSESC DE PUTEREA STATULUI, DE FONDURILE COLECTATE SI DE PUTEREA POLITIEI SI A JUSTITIEI PENTRU A FACE AVERI SI A ELIMINA OPOZITIA.

AZI E CAPS LOCK DAY!!!

DIN NOU, CREDITAM PE ANONIM PENTRU IDEI.

Party Hip Hop diseara in Club Fuchsia

noreply@blogger.com (Macabroo) — Thu, 22 Oct 2009 06:14:00 PDT

Avem placerea sa anuntam o noua petrecere de Hip Hop si R&B organizata de cei de la Monkey Busines, de data aceasta in Club Fuchsia (langa Cismigiu, pe Brezoianu).

Noua (mie) ne-a (mi-a) placut foarte tare si la petrecerea din Onyx, deci nu putem sa ne asteptam decat la ceva misto diseara! Come all! Come drunk! Gangstaraia e in aer.

Strada Bazaca, bazarul uitat

noreply@blogger.com (Raiden) — Mon, 19 Oct 2009 16:06:00 PDT

Zona Pietei Unirii are multe povesti uitate. Printre ele, Bazaca – o strada aproape stearsa din mentalul colectiv. Poate unii dintre cei care citesc articolul au mers la sucursala BRD de la Unirii. Este acel bloc inalt, pe colt. Nu el ma intereseaza, ci mai degraba ce era acolo cu mult inainte sa existe. O poveste lunga din vremurile de demult, despre un loc pitoresc, aglomerat si legendar. -->

Dreapta: reconstituire a centrului orasului (1847-1854) de Radu Oltean.

Dambovita, pe vechea albie, serpuia spre Piata Mare (Unirii), trecea chiar pe langa zidurile Hanului lui Manuc si in continuare, era traversata si de disparutul pod Bazaca. Acesta se regaseste intr-una din acuarelele lui Amedeo Preziosi de pe la 1870, despre care a scris Radu Oltean. Podul Bazaca este in plan secund, prim-planul fiind ocupat de podul de lemn care lega vechea Primarie din Piata de Calea Serban-Voda.

Podul Bazaca este vizibil si intr-o poza de-a lui Ludwig Angerer (1856) - sursa: Radu Oltean. Fotografia este facuta de pe ceea ce avea sa devina mai tarziu Podul Rahova.

De la Podul Bazaca pornea strada cu acelasi nume, spre Piata de Flori (Sf. Anton). Nu urmaresc sa spun povestea detaliata a strazii, ci mai degraba prefacerea zonei de-a lungul istoriei recente.

In prima parte a domniei Regelui Carol I, albia Dambovitei a fost indreptata, mutata si reamenajata. Astfel, a aparut strada Halelor pe locul vechii albii a raului.

Harta Bucurestilor la 1900 (via Alex Galmeanu), arata cursul nou al Dambovitei. Se vede si strada Bazaca. Ingusta si scurta, era raiul micilor comercianti. In dreapta, o vedere generala a strazii, mergand inspre Hala din Piata, in 1904.

Bazarul format pe locul fostului Han Bazaca a avut perioada sa de glorie in primele trei decenii ale secolului 20. Atmosfera de comert cu amanuntul aducea foarte mult cu bazarul Taica Lazar (actuala strada Baia de Fier), situat langa vechea Cale Vacaresti, inspre Sfanta Vineri, putin mai sus de Unirii.

Asa cum arata si planul cadastral al Capitalei din 1911, strada Bazaca pornea dinspre Halele Centrale (strada Halelor) si ajungea rapid in strada Carol, la Piata de Flori. De aici, pleca si Calea Mosilor.

O fotografie din 1916 surprinde atmosfera de la Bazaca si comertul cu metehne orientale, dar cu pretentii occidentale. Micul Paris nu era o urbe vest-europeana. Unghiul fotografiei este dinspre Piata Natiunii (Unirii) catre Piata Sf. Anton.

Cu ajutorul schemei de transport in comun din dreapta, am incercat in stanga o reconstituire a zonei in anii ’20 ai secolului trecut. Desi atentia se concentreaza pe Hala Mare, se vede si frontul de case de pe strada Halelor (verde). Aproape paralela merge (albastru) strada Carol, care intersecteaza Calea Mosilor (galben) la Piata de Flori. Cu rosu este figurata mica strada Bazaca, cu casele-vagon specifice si plina de pravalii. Mergand pe langa Spitalul Brancovenesc (stg. jos, demolat in anii ’80), traversand Podul Halelor (disparut la acoperirea Dambovitei pana la Natiunile Unite in anii ’30) si trecand printre Hale, cu ciclame este marcat bulevardul Maria (ulterior George Cosbuc, tronson inexistent azi).

O privire de mai aproape include reclama celebra in epoca – „MARELE BAZAR BAZACA”, cocotata pe acoperisul unei case foarte inguste, care seamana de-a dreptul cu o felie de tort – o bijuterie de imobil. Casa-felie, cum o voi numi in continuare, era foarte apropiata de o alta casa mai mare, existenta si azi – casa Bazaca. Intre ele era o curte foarte ingusta.
Erata: eticheta "Manastirea MIhai-Voda" este gresita. Acolo se afla de fapt biserica Spirea Noua din Dealul Arsenalului, distrusa in anii '80.

O vedere din strada Halelor, intre anii ’30 si prezent, contine modificari dramatice. Se vad casele distruse la trasarea actualului bulevard Bratianu si blocul ceausist inalt ridicat la sistematizarile din anii ’80.

O panorama a Pietei Sf. Anton (via Radu Oltean) infatiseaza hala din Piata de Flori. Impactul vizual este pe masura, deoarece astazi este un maidan mizerabil acolo. Strada Bazaca intra in Piata chiar in dreptul turnuletului celui mai apropiat.

In bazar se gaseau tot felul de lucruri, locul fiind un adevarat musuroi. Negustori care isi strigau marfa, cumparatori grabiti in cautare de chilipiruri si cladiri acoperite masiv cu reclame. Atmosfera deosebit de pitoreasca este surprinsa intr-o fotografie a lui Willy Pragher, din anii ’30.

Tot din deceniul 4 al secolului trecut dateaza si aceasta fotografie, cu intersectia strazilor Bazaca (dreapta, imobilul intunecat) si Carol (se continua inainte) cu Calea Mosilor (directia stanga). Pe aici trece astazi bulevardul Bratianu.

Renumit in epoca era magazinul „Vulturul de Mare”, proprietatea Theodor Atanasiu & Co. La „Vulturul de Mare cu pestele in ghiare” se gaseau de toate pentru toti. Doritorii trebuiau sa mearga pe strada Bazaca colt cu strada Carol. In fotografia din anii ’30, pe unde scrie „Panzarie” se intra pe strada Bazaca si se mergea spre strada Halelor. Poza este facuta din strada Carol.

Reclama inedita dintr-un ziar din anii '20, in care apare un desen al interiorului Galeriilor Vulturul de Mare (via Radu Oltean).

Pentru necunoscatori, "Vulturul de Mare" era semnul ca trebuie sa faca dreapta pe strada Bazaca, prin micul bazar, pentru a ajunge la Hala din Piata Mare. Foarte probabil ieseau in strada Halelor, de partea cealalta, cu ceva cumparat. (foto: Radu Oltean).

Reclame la "Vulturul de Mare" - ziarul Universul 1935-1936. Multumiri lui armyuser.

O sigla generoasa anunta magazinul „Vulturul de Mare”, sigla care avea sa se mute odata cu schimbarea sediului. Cand a devenit clar ca zona Carol-Bazaca-Mosilor urma sa fie demolata in conformitate cu planurile de sistematizare, proprietarii au ridicat o cladire noua la intersectia strazii Baratiei cu Calea Mosilor. O comparatie intre cele doua sedii este edificatoare. In prezent, respectivul imobil este sediul unei banci, in umbra noului magazin Cocor.

Pe strada Carol se schimba pavajul in anii '30, la instrarea pe strada Bazaca. Vulturul de Mare este in umbra si astfel, se vede mai clar concurenta de peste drum. In continuarea casei-felii, venea Marele Magazin "La Randunica", proprietatea Stefan Teodorescu si fiii. Langa Randunica, imediat urma "La Furnica", manufactura de incaltaminte a domnilor Teodoru si Panaitescu, pe strada Carol. In dreapta sus se vede hornul casei Bazaca, aflata de partea cealalta a cvartalului de case (foto via Radu Oltean).

De la intrarea in Bazar, Hala Mare este foarte vizibila. Fotografie de la inceputul anilor '30, trimisa de Radu Oltean.

Mult mai graitoare este o vedere a strazii Bazaca, ieri si azi. Singurul reper care permite o perspectiva reconstituita aproximativ este casa Bazaca, ultima ramasa in picioare din vechea configuratie. Aglomeratie in curtea ingusta, unde functiona si o cafenea. Strada Bazaca intr-o zi normala insemna multa forfota. Perspectiva se deschidea catre Calea Mosilor. Privind din acelasi unghi astazi, privelistea este dezolanta. Pe locul strazii Bazaca este blocul BRD, iar intersectia cu Mosilor este astazi sub blocurile ridicate in anii ’60.

Una din ultimele fotografii ale strazii Bazaca – ianuarie 1940. Deja pe fundal disparusera case si se vedea clar noul sediu al Vulturului de Mare.

Demolarile pentru noul bulevard Brancoveanu (Bratianu) au distrus legendarul bazar Bazaca. Din el ramasese doar casa-felie, fotografiata la inceputul anilor ’40, in contrast cu blocul modernist nou de vis-a-vis.

O poza a trupelor sovietice in Bucuresti (august 1944) surprinde reclama cu „Marele Bazar Bazaca” inca afisata pe acoperisul casei-felii. In continuarea ei, alta casa supravietuitoare si hala de la Piata de Flori. Bulevardul nou urca spre Universitate.

Vremurile si regimul politic s-au schimbat, iar Piata Unirii a devenit mai sobra in aspect. Reclamele de pe cladiri au disparut si blocuri staliniste au luat locul caselor de pe bulevardul 1848 (Bratianu). Inchiderea frontului la strada a implicat izolarea a ceea ce se numeste astazi Centrul Istoric.

Chiar si dupa venirea comunistilor, Piata Unirii si-a mentinut latura comerciala. O vedere dinspre Hala Unirii inspre Hanul lui Manuc, comparatie intre anii ’50 si zilele noastre. Taranii, inscrisi „benevol” in Gospodariile Agricole de Stat (GAS), vindeau marfa la tarabe. Hanul lui Manuc pastra inca aspectul interbelic, cand era cunoscut sub denumirea de Hotelul sau Sala Dacia, loc de intalnire pentru scriitori.

In continuare, veneau casa „cu ingerasi”, casa Bazaca si casa-felie. Imaginea actuala prezinta Hanul dupa renovarea din anii ’70, cand a fost adus mai aproape de aspectul initial. Cele doua case de langa el mai exista, nu si casa-felie. Frapanta este disparitia pietei de legume si fructe si inlocuirea ei cu anostul „parc”, o adunatura inutila de tufisuri.

Privind dinspre bulevardul 1848 spre Unirii in 1956, se observa, pe langa turla Baratiei din stanga, si cat de aerisita era Piata in acea epoca. Cu linie punctata am marcat fosta strada Bazaca, pe langa casa-felie. Hala de la Piata de Flori exista inca.

O fotografie a lui Pompiliu Galmeanu surprinde o perspectiva din strada Carol, rebotezata 30 Decembrie (Ziua Republicii) inspre bulevardul 1848, la inceputul anilor ’60. In stanga extrema, se poate observa casa din continuarea casei-felii, inca in picioare. Hala de la Sf. Anton fusese deja demolata. Bazarul Bazaca era doar o amintire a unor vremuri apuse.

Pe harta Bucurestilor din 1963, linia rosie arata unde s-a aflat strada Bazaca. Harta este utila pentru ca arata lungimea considerabila a fostei strazi Carol sau a strazii Halelor, pe vechea configuratie.

Tot via Alex Galmeanu vine o panorama a Pietei Unirii in 1967, care include Hala si fosta zona Bazaca, cu tot cu vestigiile inca nedemolate pe atunci (cele doua case-vagon).

„In inima orasului”, fotografia din 1975 dintr-o carte despre Bucuresti, include si blocul ridicat langa fosta intersectie Bazaca-Mosilor-Carol. Am marcat cu un chenar rosu zona.
In dreapta pozei, biserica Sfantul Ioan-Nou, astazi mutata in spatele blocului Intersport de pe coltul Bratianu cu Coposu.

Hala Unirii la inceputul anilor ’80, inainte de sistematizarea completa a Pietei. In extrema dreapta, se observa casa Bazaca si noul bloc (BRD) de pe colt, construit pe amplasamentul fostei strazi.

O comparatie a strazii Halelor (de Radu Oltean), la diferenta de nici 30 de ani, arata o zona schimbata profund. Hala demolata, Dambovita decopertata, blocuri si o piata disparuta. De remarcat si schimbarea usoara a aliniamentului strazii Halelor.

Privire spre strada Bazaca, astazi. Pentru unii, locul fostei strazi este un WC public, pentru altii, o intrare in Centrul Istoric, prin infundata strada Carol, astazi Franceza, dupa o scurta perioada in anii ’90 cand s-a numit Iuliu Maniu.

Stanga: strada Bazaca azi, mergand spre strada Halelor. Mijloc: strada Bazaca azi, de pe locul casei-vagon de dupa casa-felie. Dreapta: strada Franceza azi, vazuta de langa fosta intersectie Bazaca-Mosilor-Carol.

O suprapunere a vechii retele stradale peste actuala configuratie. Se vede cum au fost scurtate strazile Carol si Halelor. In fapt, segmentul din bd. Bratianu dintre bd. Coposu si bd. Unirii se suprapune partial peste vechiul aliniament al strazii Carol.

Intersectia Carol-Bazaca-Mosilor este sub blocul BRD, iar segmentul incipient al Caii Mosilor zace sub carosabilul bulevardului Bratianu. Bulevardul Maria (George Cosbuc) vine astazi doar pana in bd. Unirii si nu mai face legatura cu Calea Calarasilor. Intreruperea acestei axe principale a orasului s-a facut pentru a aparea fantanile de pe bd. Unirii si „parcul” din centrul pietei actuale.

Zona Bazaca, privita de sus, in prezent – paragina, uitare, mizerie, demolare. Se observa si hornul casei Bazaca, care se vedea si intr-o poza de mai sus, din vremurile bune. Foto de sus: contul meu pe flickr.

In mileniul III, nimic nu mai aminteste de vechiul bazar, de negustori si de agitatia unei zile in Piata Mare. Aglomeratia s-a mutat in trafic, dupa ce zona a fost schimonosita iremediabil. Azi, putini sunt cei care mai spun povestea strazii Bazaca. De acum ma numar si eu printre ei. Am pierdut o strada comerciala care putea rivaliza cu Lipscanii, cu Taica Lazar sau cu Mosii, dar am castigat o poveste nemuritoare.

Democratia va fi autentica cand vom putea vota cu "Niciunul"

noreply@blogger.com (Buciuman) — Mon, 19 Oct 2009 13:23:00 PDT

In 2008 la alegerile parlamentare prezenta la vot a fost de 39,26%

Prezenta la vot pentru PE 2007 - 29,12%, la referendum 26,04%

Prezenta la vot pentru PE 2009 - 28%

Prezenta la vot pentru Prezidentiale 2004 T1-58,93% T2-55,2%

Cruntul adevar este ca multi romani nu au cu cine vota. De ce sa nu existe o optiune ca cei care nu au pe cine alege sa isi exprime vointa? De ce sa votezi cel mai mic rau dintre cativa rai?

Castigarea alegerilor de catre candidatul "Niciunul" ar avea ca efect reluarea inscrierilor in cursa electorala. Poate, astfel, majoritatea isi gaseste candidatul. Optiunea pentru "Niciunul" exista pe buletinele de vot din Franta, Spania, Grecia, Columbia si Ucraina.

Democratia autentica incepe cu dreptul de a refuza lista de candidati. Mai ales cand pentru a ajunge pe acea lista ai nevoie de 200.000 de semnaturi.

O campanie marca Anonymous.

Mult mai tare ca Google Wave este reclama lui

noreply@blogger.com (Buciuman) — Fri, 16 Oct 2009 16:05:00 PDT

ROBOCOP II

noreply@blogger.com (Buciuman) — Thu, 15 Oct 2009 16:37:00 PDT