m-am trezit acum cu blogul asta deschis si mancand seminte. cu fiecare samanta ce o sparg si o inghit vad cate o imagine…

…vad masini multe si pe vecinul de la 7 cum mestereste la a sa masina, asa cum face el in fiecare zi…

…vad niste copii de vreo 10 ani cum alearga, calcand cu putere pe asfaltul inmuiat din cauza caldurii si plin de urme de la zeama de gunoi ce s-a scurs din masina ce a ridicat gunoiul de dimineata…

…vad cum mai trece cate un gealat, arunca o privire aroganta si isi vede de drum…

…vad cum alti copii, cu un an, doi mai mici decat mine alearga dupa un altul. unul dintre ei tine o minge de footbal ieftina si ovalizata, caci a inceput sa faca galme…

…vad cum tipul din fata mea incearca sa faca tractiuni la o bara de batut covoare…

…vad ca incearca, dar nu reuseste…

…vad un baiat cu 3 ani mai mare decat mine ce-mi vorbeste de componentele ce vrea sa si le ia la calculator ca sa-i mearga nu mai stiu ce joc bine…

…vad cum o tipa nu face altceva decat sa stea si sa rada in timp ce isi pierde timpul cu niste ratati care au iesit din casa(caci a picat netul) si habar nu au ce sa mai faca…

Ma uit pe jos, vad ca e plin de seminte. Ma ustura pielea de sub unghii, caci obisnuiam sa desfac semintele cu unghiile dupa ce incepeau sa ma usture buzele. Aud un strigat luuung. Ma uit in sus si…

…il vad pe tata cum ma striga si ma cheama in casa la masa…

…vad cum in 5 ani de zile, totul s-a schimbat in jurul meu si-mi amintesc de nenumaratele zile pierdute in spatele blocului unde locuiam candva, stand cu curul pe bordura, vorbind nimicuri si spargand seminte.

Si mai zici ca semintele nu sunt bune. Uite unde m-au adus in 5 ani de zile…

In primul rand, n-am nimic cu oamenii ce lucreaza in salopeta, sunt oamenii ce probabil lucreaza de zor, dar in acest context o sa folosesc salopeta ca un reprezentant al unui anumit tip de oameni.

Sunt scarbit de tot ce se intampla in online, facebook, twitter si bloguri. Am avut tendinte de a fi un social freak, sau ceva de genul dar mi-am dat seama ca e o porcarie si nu fac altceva decat sa dau de oameni falsi. Asa, ca ma rezum doar la promovarea Teen Press.

Eu unul m-am saturat de oamenii ce poarta costum in mediul online, si apoi, dupa ce inchid PC-ul se imbraca in salopeta si ies in societate. Mai exact am o problema cu toata ipocrizia asta din online, in care toata lumea este prietena cu toata lumea. Inteleg ca multi indeplnesc functii de PR prin diferite asociatii, grupari, whatever, dar e sinistru rau de tot sa ne pupam in cur unii pe altii. Intram pe Facebook, pe twitter, spunem lucruri de genul “vai ce frumos e ce fac x”, apoi inchidem pc-ul iesim la o bere cu adevaratii prieteni si si zicem “ce ma enerveaza x, uite ce cacat fac”.

Modul de manifestare continua. Oamenii astia de care vorbesc, in online isi exprima anumite idei, principii, si un anume stil de viata, iar in realitate ei fac opusul. Cum frate sa te declari in online optimist convins, iar in realitate sa te comporti ca un deprimat sinistru. Ceva e in neregula, iar asta este doar un exemplu.

Si stiti care-i partea cea mai trista? Pe multi nu-i cunosti personal asa ca nu ai de unde sa stii ca defapt sunt niste ipocriti. Eu aici pe blog ma arat impotriva celor d emai sus, dar de fapt daca nu m-ai cunoscut de unde stii ca nu sunt exact opusul a ceea ce exprim?

Nu stii.  :)

Am disparut, am aparut, de fapt am fost mereu si intodeauna acolo unde mi-e locul. Nu am fost aici, am fost acolo, in alta parte, unde stiu eu si e bine. Nimic nu s-a mai intamplat pentru voi, dar multe s-au mai intamplat pentru mine.

Mi-au scos astia apendicele, ei ziceau ca e apendice dar defapt stiu ca SRI-ul si forte diplomatice americane erau la mijloc, caci eu nu aveam apendice ci un vierme extraterestru ce ma folosea drept gazda. De atunci se face ca Robert are telefonul ascultat si astia inca cred ca mai am legaturi cu vreo mare organizatie interplanetara. Sa moara ei!

Cu Alexandra totu-i fain, frumos, nu-i treaba voastra. Pe 2 Martie facem 3 ani, avem floricele mergem la film si ne ingrasam de la atata crema de branza si nachos.

Nu am incetat sa respir pacura, zilnic fac asta cu exceptia zilelor de Duminica, ma gasiti in preajma vreunei centrale ce emite miros de pacura, mai precis, la Redactie, Ecran Club, Grozavesti 84. Traiasca pacura, partidul si Redactia Centrala “Teen Press”.

Si gata am terminat ca-mi taie astia curentul ca zic ca fac propaganda impotriva statului.

Hai pa!

PS: Trust no one.

Oricum, a trecut pastele si a fost interesant. Daca anul trecut am stat acasa din cauza convingerilor mele, anul asta am zis sa ies din casa cu Alexandra si sa mergem cu Gabi si Gabita la Catedrala Catolica Sf. Iosif. Eu cu Alexandra am ajuns pe la 11 si un pic si toti oamenii deja luasera lumina. Am intrat inauntru si am stat nitel. Gabi era prea in fata, ca sa ajungem la el. Am aflat ca slujba tine de la 11:00 la 1:00, si ca lumina s-a dat de la 11, cu o ora mai devreme fata de ortodocsi. La un moment dat preotul a zis sa se stinga luminile. Da, interesant, dar am fugit repede de acolo si m-am retras cu Alexandra pe strazile Bucurestiului, pana la ora 00:30 cand ne-am intors la catedrala.

Am gasit-o pe Fen disperata ca statea de la 11 in picioare in catedrala. Am mai intrat inauntru ca sa ne incalzim. Mi s-a parut foarte tare un obicei sau ritual sa-i zic. La un moment dat preotul a zis: “Dati-va pace”. Fiecare se intorcea spre cei din jurul lui, zambea, dadea noroc(ca sa zic asa) si zicea “Pace”. Mi s-a parut un moment foarte dragut.

O data ce s-a terminat slujba, am fugit pe Lipscani ca sa bem. Nu prea am gasit unde sa mergem si am ajuns intr-un fel de restaurant “La Historia” din reteaua “El Comandante”. Foarte scumpa berea acolo frate. Aveau Ciuc la halba la 5 ron si Heineken la halba la 8 ron. Ciucul mi s-a parut acceptabil la pret, dar normal ca nu aveau, asa ca mi-au bagat pe gat Heinekenul. Cum frate, sa dau 16 ron pe 800 ml de bere din dozator?

Oricum, de acolo ne-am dus in Oktoberfest unde m-am bucurat de o halba de 1 litru, la 9 ron. Am descoperit niste jocuri de concentrare tare nasoale, adica grele. Unul e inventat de Gabi si Gabita.

Duminica de paste am petrecut-o dragut cu Alexandra si cu ai mei, la mine acasa. Ne-am indopat cu mancare ca niste porci.

A fost dragut pastele asta. Parca a semanat cu revelionul

”Care sunt meseriile pentru care aproape că n-ai pune pleoapă pe pleoapă nopţile, de nerăbdare s-ajungi iar la slujbă?”

Orice pentru Teen Press, cand este de munca E parte din viata mea si orice as face as face-o din dragoste si din placere. Cum pentru iubita mea n-as pune pleoapa pe pleoapa noptile ca ea sa fie bine, atunci cand are nevoie de mine, la fel as face si cu tot ce reprezinta Teen Press.

Dupa mine, meseria perfecta estea cea in care faci totul cu placere. Nu conteaza daca o poti face de oriunde, sau doar dintr-un loc, atat timp cat o faci cu placere.

Povestea noastra, scrisa de Axel
Imi iubesc iubita

Unii doctori le recomanda anumitor cupluri sa nu faca copii pentru ca s-ar naste cu un picior in frunte sau cu unghii in loc de dinti. Multi doctori stiu ca aceasta este doar o probabilitate, dar ei fac in asa fel incat sa dispara probabilitatea. Le spun respectivelor cupluri sa nu faca copii pentru ca vor iesi cu diferite malformatii. Astfel totul este simplu si sigur. Se poate considera ca respectivul doctor a dat un sfat foarte bun, caci altfel cine stie ce copii ar fi iesit.

Dar ghiciti ce? Am cunoscut astfel de cazuri in care doctorul spunea unei femei gravide sa renunte la sarcina, dar aceasta nu a vrut sub niciun chip. Ce credeti ca s-a intamplat? Femeia a nascut o fata frumoasa si isteata. Acum, se ridica o alta problema. Daca totusi, fata respectiva s-ar fi nascut retardata sau ar fi murit la nastere? Multi ar zice ca femeia nu s-ar fi iertat niciodata ca nu a ascultat sfatul medicului. Dar de fapt, despre ce e vorba pana la urma ? E vorba de probabilitate. E vorba de o forta,o putere ce nu o putem controla, dar putem face in asa fel incat sa ne ajute sau sa actioneze in favoarea noastra. Totul tine de minte si de dorinte. Femeia respectiva a crezut cu tarie ca o sa nasca o fata frumoasa si sanatoasa si asa s-a si intamplat.

Si acum, ma intreb…de ce sa adopti un copil, pentru ca doctorul iti spune ca tu nu poti face unul. De ce sa-l omori inca dinainte de a se naste, pentru ca doctorul vorbeste despre probabilitati si lucruri incerte? Ma intristez, pentru ca vad cum oamenii schimba lucruri in viata lor din cauza ca ajung sa constientizeze existenta probabilitatii. E vorba de probabilitatea aceea, ce a existat de cand a inceput sa se dezvolte viata pe pamant. E vorba de probabilitatea ce a influentat viatape pamant din todeauna. Pana laurma, este vorba de un fapt firesc al lumii

PS: Revenind la adoptie, unii zic ca tot despre un copil este vorba, dar nu cred in faptul ca un copil adoptat o sa fie tratat de catre mama la fel ca un copil nascut. In plus, altfel se simte copilul adoptat fata de cel nascut. Alte sentimente, alte ganduri, alta siguranta, alta incredere pana la urma… Problema este mult mai mare, si nu vreau sa o dezbat aici.

pe 28 ianuarie lansăm iubirea e pe 14 februarie, o antologie de poezie care cuprinde 55 de texte de dragoste ale unora dintre cei mai buni scriitori apăruți în ultimii ani, dar și poeți consacrați cu generații în urmă.

evenimentul va avea loc la ora 19:00, în cadrul Poeticilor Cotidianului, organizate și moderate de Răzvan Țupa (de altfel și redactorul cărții), în Club OtherSide. invitați vor fi majoritatea autorilor din București, care ne vor citi din textele lor, vor vorbi despre antologie și vor răspunde la întrebările voastre. de asemenea va fi prezent și inițiatorul și coordonatorul proiectului, Andrei Ruse, și directorul editurii Vinea, Nicolae Tzone.

parteneri: FDL.ro, Amdoar18ani.ro, Belleza Publicis, Teen Press

Morala: Prea multa mancare si bautura gratuita face rau la ficat.