Romania tinuturi de poveste!

Manastirea Voronet

2012-07-18T22:37:00.000+03:00

Obiective turistice Bucovina :
Manastirea Voronet

Adresa:

Sat Voroneţ, SUCEAVA.

Acces:

Pe DL Gura Humorului, spre S-V până la Voroneţ (5 km).

Cu masina:

Dinspre Bucuresti: DN 2 Bucuresti - Urziceni - Buzau -Focsani - Adjud - Bacau - Roman - Spataresti - urmand apoi DN 2E -Comu Luncii - Gura Humorului, cea. 5 ore

DinspreCluj-Napoca : DN 17Cluj Napoca-Dej-Beclean-Salva-Nasaud - Sangeorz Bai - Vatra Domei - Pojorata - Campulung Moldovenesc -Vama - Frasin - Gura Humorului, cea .6-7 ore

Cu trenul:

Exista legatura direct Bucuresti - Gura Humorului sau se poate schimba trenul in Suceava. Timpul estimat al calatoriei este de cea. 7 ore.

Cu avionul:

Exista zboruri interne spre Suceava, Aeroportul Salcea, de unde se poate face transferul cu masina sau trenul catre Gura Humorului.

Pozitionat in inima Bucovinei, de aici se poate pleca pe orice traseu catre principalele atractii ale zonei.

Informativ distantele intre Gura Humorului si principalele obiective sunt urmatoarele: Putna 70 Km (circa 2 ore mers regulamentar), Sucevita 38 Km (1 ora), Moldovita 36 km (1 ora), Arbore 32 Km (1 ora), Dragomirna 40 Km (1,3 ore) Patrauti 40 Km (1,2 ore).

Din exterior manastirea arata ca o cetate, zidurile din piatra, turnurile de aparare, si poarta masiva din lemn, intarind aceasta impresie. De altfel manastirea a fost conceputa drept un loc unde in timpuri de restriste locuitori satului veneau sa se adaposteasca de furia invadatorilor, fie ei turci sau tatari
. Detalii tehnice de constructie a bisericii:
Este o constructie din zid de piatra, gros de peste un metru, in forma de cruce, cu interiorul impartit in altar, naos, pronaos si pridvor inchis. Altarul este luminat de o fereastra mare la rasarit si cate una mica pe laterale. Catapeteasma este din lemn de tisa aurit, usile imparatesti fiind o adevarata capodopera de sculptura in lemn). Naosul, cu absidele putin pronuntate in adancime si delimitat de pronaos printr-un zid de peste un metru grosime care lasa o deschidere cat o usa obisnuita. Deasupra este o turla mare, circulara, luminata de patru ferestre. De mare pret este copia tronului Mitropolitului Grigore Rosca; se nadajduieste ca va veni odata acasa si tronul original. Pronaosul este luminat de cate o fereastra pe fiecare parte. In dreapta este mormantul schimonahului Daniil, primul staret al manastirii, praznuit in calendarul Bisericii Ortodoxe la 18 decembrie.
Pronaosul a fost pictat in 1550, prin grija Mitropolitului Teofan, asa cum arata inscriptia de deasupra usii naosului: „Acest pronaos l-a infrumusetat si aurit Teofan Arhiepiscopul Moldovenesc in 7058 (1550) luna iulie 21 - Vesnica lui Pomenire”. Tot in pronaos este traducerea pisaniei de la intrarea în tinda: „Io Stefan Voievod prin mila Lui Dumnezeu gospodar al tarii Moldovenesti, fiul lui Bogdan Voievod, a inceput acest hram la manastirea Voronet in numele sfantului, vestitului si marelui mucenic si purtatorului de biruinta Gheorghe, in anul 6996 luna mai 26 Luni dupe Pogorarea Sfantului Duh si s-a sfarsit in acelasi an luna Septembrie 14-1488". Pronaosul este separat de pridvorul inchis (tinda) printr-un zid gros de peste un metru, cu o deschidere mai inalta si mai larga decat cea de la naos. Geamurile din altar, naos, pronaos, sunt inguste, fixate in cadru metalic, prevazute cu grilaje metalice. Intre pridvor si pronaos este o usa masiva din lemn. Pridvorul este luminat de doua ferestre mari, una la sud, alta la nord. Intrarea se face prin sud pe o usa masiva din lemn. Pardoseala este din lespezi de piatra. Acoperisul este din tabla zincata pe astereala (captuseala din scanduri asezata pe un schelet din lemn, pentru a sustine invelitoarea unui acoperis) din lemn, cu streasina larga de peste 3m.

Istoric
Biserica datateza inca din 1488 si a fost construita in doar patru luni si 2 saptamani, un real record pentru vremurile trecute, pe locul unui vechi schit din lemn. Unii istorici arata ca in mai putin de 4 luni, biserica a fost ridicata (26 mai-14 septembrie). Reprezentand una din cele mai mai importante ctitorii ale domnitorului Stefan cel Mare si Sfant, aceasta il uneste pentru eternitate pe acesta de un nume important pentru biserica romaneasca: Daniil Sihastrul, primul preot al manastirii, nu doar o figura legendara ci o reala personalitate istorica. Mormantul acestuia este vegheat in permanenta de o candela ce arde neintrerupt acolo unde obstea manastirii ia lumina pentru fiecare slujba.

In cronica sa, Ion Neculce noteaza: "Iara Stefan-voda, mergand de la Cetatea Neamtului in sus, spre Moldova, au marsu pe la Voronet, unde traie un parinte sihastru, pre nume Daniil. Si batand Stefan-voda in usa sihastrului sa-i descuie, au raspunsu sihastrul sa astepte Stefan-voda afara pana ce si-au istovit sihastrul ruga. Si dupa ce si-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat in chilie pre Stefan-voda. Si s-au spovedit Stefan-voda la dansul. Si au intrebat Stefan-voda pre sihastru ce va mai face, ca nu poate sa se mai bata cu turcii: inchina-va tara la turci au ba? Iar sihastrul a dzis sa nu o inchine, ca razboiul este a lui, numai, dupa ce va izbandi, sa faca manastire acolo, in numele Sfantului Gheorghe, sa fie hramul bisericii". In pisania aflata deasupra usii din pronaos sta scris: "Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn Tarii moldovenesti, fiul lui Bogdan Voievod, a inceput a zidi acest hram in manastirea de la Voronet in numele Sfantului, slavitului mare mucenic si purtator de biruinta Gheorghe, in anul 6996, al lunii mai 26, in luna Pogorarii Duhului Sfant si a fost terminata in acelasi an al lunii septembrie 14".

Manastirea Voronet este socotita "Capela Sixtina a Orientului" pentru marea fresca de pe fatada de vest, numita "Judecata de apoi". De asemenea "albastrul de Voronet" este considerat de specialisti ca unic in lume si cunoscut ca rosul lui Rubes sau verdele lui Veronese. Pe fondul albastru este prezentat "Arborele lui Iesei" sau Genealogia Mantuitorului nostru Iisus Hristos iar pe coloane sunt pictati filozofii greco-latini. Sunt cautati cu privirea Aristotel si Platon iar pe absida laterala retine atentia "chipul ascetic al Sf. Onufirie".

Descriere
Este o biserică de dimensiuni reduse (25,5 m lungime fără pridvor, 7,7 m lungimea naosului şi pronaosului, 10,5 m în dreptul absidelor laterale).
Încă de la început mănăstirea a fost binecuvântată de călugări cu aleasă viaţă duhovnicească, în vremea Sf. Cuvios Daniil Sihastrul fiind o adevărată lavră a isihasmului românesc. Mănăstirea Voroneţ s-a bucurat de privilegii din partea ctitorului (trei sate, mori, prisăci, vii) nu însă de amploarea celor de la Neamţ, Bistriţa sau Putna. Naosul şi altarul păstrează ansamblul iconografic din vremea lui Ştefan cel Mare.

Bine adaptat spaţiului, armonios, cu personaje impunătoare, orânduire scenică mai puţin obişnuită în Moldova (Patimile lui Iisus, în naos), compoziţii neîntrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor şi formelor (Intrarea în Ierusalim, Rugăciunea de pe Muntele măslinilor, în concă), elemente ce vădesc apropierea de mediul real, patetic uman (Coborârea de pe cruce, Sfântul Teodor, Tabloul votiv). Pictura pronaosului, ulterioară, alternează ornamente şi figuri ce vor să facă parcă legătura cu exteriorul, trecând totuşi prin pridvor unde Calendarul bisericii, dar mai ales Sfântul Ilie, se bucură de o prospeţime stângace cu notă de umor anunţătoare cumva a icoanelor pe sticlă transilvănene (sec. XVIII-XIX).
Nu ezitati sa o vizitati daca sunteti in zona ,aceasta fiind un monument Unesco

Ursul

2012-01-06T21:11:00.002+02:00

Regele padurilor din Romania

Ursul Brun
Caracteristici
Brun deschis pana la brun roscat, puii pot sa aiba un guler alb care dispare dupa primul an de viata
Greutatea medie femela 100-200 kg   mascul   140-320 kg
Lungime medie: 150-165                  170-200 cm
Inaltime la umar:     90-150 cm
Inaltime in picioare:     peste 250 cm
Longevitate peste 25 de ani

In prezent ,efectivele de urs brun din Romania se ridica la circa 5600 de exemplare,reprezentand aproximativ 40% din efectivele europene,exceptand Rusia.
Acest efectiv depaseste usor efectivul considerat optim economic,social si ecologic,efectiv estimat la circa 4800 exemplare.Aceasta mare densitate a ursilor este datorata hranei abundente furnizata de padurile naturale ale arcului Carpatic si atentia deosebita acordate acestei specii in cadrul managementului cinegetic.
Populatia de urs ocupa toata zona impadurita a Carpatilor.In proportie de 93% ocupa in principal zonele muntoase,iarrestul 7% traieste in zona de dealuri..opopulatie mai mica,de 250-300 de ursi este prezenta in Muntii Apuseni
Teritoriul ocupat de urs in Romania este de aproximativ 70.000 km patrati-aproximativ 30%din suprafata tarii.

Date istorice
Foarte putine date privind situatia ursului brun in Romania sunt disponibile.In timpul si imediat dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial ursul a fost vanat fara crutare.
La inceputul anilor 50 populatia ursului din Romania atinge un nivel minim,fiind estimat la 860 de exemplare.din acest moment managementul acestei specii sa schimbat.specia devine mai intens ocrotita,recolta se micsoreaza,iar femelele cu pui sunt protejate.Locurile in care se aflau barloagele sunt evidentiate in amenajamentele silvice si se bucura de un tratament de conservare special
Recolta foarte mica din a doa parte a anilor 70 ,protectia deosebita si reducerea presiunii braconajului,ca si hrana suplimentara acordata in perioadele de primavara si toamna au permis o fertilitate crescuta si o supravietuire mai mare a puilor la iesirea din barlog.Datorita acestor masuri populatia de urs a crescut semnificativ atingand aproape 8000 de exemplare in 1988.aceasta suprapopulare a adus efecte negative de genul aparitiei ursilor gunoieri,si cresterea conflictelor cu urmatoarele domenii de activitate:zootehnie,agricultura,pomicultura si apicultura

.
Cercetare

Ursul brun este una dintre speciile cel mai mult studiate.Zeci de proiecte de cercetare si de management au fost elaborate sau sunt in desfasurare
Cercetarea de teren poate fi facuta utilizand diferite metode,in functie de aspectele care se urmaresc
Radiometria este o metoda utila in determinarea miscarilor ursilor,marimii teritoriului,ritmul activitatilor,interactiunea cu oamenii.Metoda presupune dotarea animalului cu un radio-emitator al carui semnal este urmarit cu un receptor
Analiza excrementelor este foarte utila in determinarea hranei utilizate,in corelatie cu zona unde traieste.
Observatiile directe se pot face la locurile de hranire.Acest gen de observatii este cel mai intalnit in Romania pentru estimarea populatiilor si studierea etologiei speciei
Singura metoda de determinare cu acuratete a varstei este numararea straturilor de ciment depus pe dinti.Marimea este un parametru care variaza puternic astfel ca este imposibil stabilirea varstei in functia de aceasta.

Biologia ursului
In Romania literatura furnizeaza date referitoare la biometria si anatomia ursului brun,datorita conditiilor particulare-populatii de urs cu densitati mari in habitate naturale cu potential ridicat care,pe de alta parte,sunt populate intr-un grad destul de ridicat de catre oamni-extrapopularea datelor trebuie facuta cu multa atentie.

Somnul de iarna
La sfarsitul toamneii,ursii au acumulat suficient tesut adipos pentru somnul de iarna care dureaza 3-6 luni.Barlogul este sapat sau este amenajat in cavitati naturale,sub stanci, unii ursi pot ramane activi in conditiile in care pot gasi hrana suficienta in perioada de iarna.
Durata somnului este proportionala cu cantitatea de grasime acumulata in timpul toamnei si invers proportionala cu cantitatea de hrana disponibila in timpul iernii.Somnul de iarna este o adaptare la lipsa de hrana pe timpul iernii
Reciclarea ureei,un exemplu de adaptare.
Nevoia continuua de substante nutritive(in special la nivelul creierului) precum si necesitatea de evitare a unei posibile infectii toxice datorate acumularii de uree nelimitata,este evitata de o strategie de adaptare a ursului prin mecanismul de reciclare a urinei.azotul din urina este refolosit pentru crearea de aminoacizi care sunt elementele primare ale proteinelor.

Hrana
Dieta de tip omnivor a ursului este reflecata de dentitia acestuia,ursul brun are canini puternici care sun folositi in aparare,omorarea prazii,dezmembrarea carcaselor
Ierburile si mugurii sunt consumate cu precadere primavara sau la inceputul verii,vara si la inceputul toamnei consuma ciuperci si fructe,zmeura mure prune si pere,toamna tarziu dar si iarna ursii consuma ghinda,castane sau alune cand le pot gasi.Datorita gradului ridicat de asimilaresi valorii nutritive ridicate ursul prefera carnea,obtinuta prin pradare

Reproducere

Ursul brun atinge varste ridicate,ajunge la maturitatea sexuala tarziu iar ciclurile reproductive sunt lungi.Femelele din nordul scandinaviei fata pentru prima data la varsta de 4-6 ani si un numar de 2-4 pui.Perioada efectiva de gestatie este de 6-8 saptamani,puii se nasc in barlog,in perioada somnului de iarna,in lunile ianuarie sau februarie.noi nascutii sunt foarte mici cantaresc 0,5 kg cresc foarte repede acumuleaza pana la 70 g pe zi,datorita laptelui foarte nutritiv al ursoaicei,puii parasesc barlogul in aprilie,mai
In Romania ursoaicele isi parasesc puii in al doile an din viata.fratii raman impreuna dar pan cel tarziu a doua iarna se despart.Ursoaica nu isi reia ciclul reproductiv pana ce puii nu devin independent

Conflicte intre urs si om

Va gasiti pe neasteptate aproape de un urs sau un urs vine spre dumneavoastra si nu va remarca:

Vorbiti pentru ai atragea atentia si va retrageti mentinand contactul vizual(nu va intoarceti cu spatele)Evitati miscari bruste si nu fugiti.De regulaaursul o sa fuga.
Va intalniti cu un urs si se ridica in picioare:
La distante mari nu este un comportament agresiv ci acesta este curios,stati pe loc si atragetii atentia acesta o sa plece.

Un urs va ataca:
Culcativa cu burta in jos cu mainile la cap,cand ursul isi va da seama ca nu sunteti un pericol acesta va pleca,asteptati pana ce ursul se indeparteaza pentru a va ridica,ridicarea brusca poate duce la un nou atac.
Vedeti un pui de urs:
Aceasta situatie poate deveni periculoasa,findca mama lui poate fi aproape si e dispusa sa il protejeze,retragetiva cu atentia pentru a nu ajunge intre mama si pui.
Urs ranit in lat sau in capcana:
Nu va apropiati,va retrageti usor si cu precautie pentru a nu fi victima unui atac direct..
La agresiune ete probabil ca ursul sa raspunda tot cu agresiune.

Zgaraieturi,pietre rasturnate,trunchiuri zgaraiate.

Ursii lasa urme pe arbori sub forma de zgaraieturi,usor de recunoscut dupa urma celor 3-5 ghiare de la laba animalului.Acest comportament poate fi cauzat de mai multe cauze cum ursilor le place sa isi frece blana de scoarta copacilor este posibil sa observam fire de par prinse pe rasina.Ursii pot rasturna trunchiuri cazute,in cautarea de furnici,larve sau reptile,de aceea ei pot rostogoli bolovani ce pot depasi 50 de kg

Multumiri

Relizat cu sprijinul:
Carpathian Large carnivore Project

Bibliografie:Status and Conservation of the brown bear in Romania
Micu I 1998 Ursul brun Aspecte eco_etologice

Schitul Sihla

2011-11-09T20:50:00.001+02:00

Obiectiv turistica Bucovina :Schitul Sihla
Localizare
Schitul Sihla este asezat in partea de sud-vest a Muntilor Stanisoarei, la distanta de 25 de kilometri de Targu Neamt, drumul cel mai frecventat cu mijloace de transport fiind soseaua ce leaga orasul de pe malul Ozanei de Poiana Teiului, prin Pipirig.
La intrarea in satul Leghin, numita de localnici Gura Secului, un drum se ramifica spre stanga, spre Manastirile Secu si Sihastria. Inainte de a ajunge la poarta Sihastriei, pe partea stanga, soseaua se bifurca cu un drum forestier, modernizat in ultimul timp, ce permite accesul la Sihla cu masina, dupa 6 kilometri parcursi.Pelerinii care vor sa urce pe jos, pot scurta distanta la jumatate, traversand padurea, pe o carare marcata cu triunghi albastru ce urca pana la fantana si pestera Cuvioasei Teodora, continua pe langa "biserica dintr-un brad" si coboara la Schitul Sihla.
La jumatatea drumului forestier, un indicator arata o poteca ce duce spre alt lacas sfant din inima padurii, in locul numit Rapa lui Coroi, unde se afla Schitul Daniil Sihastru, de unde se desface o carare mult mai anevoioasa ce duce la Sihla.Se mai poate ajunge la Sihla cu masina si din spatele Manastirii Agapia, parcurgand un drum forestier de 8 kilometri, iar cei care vor sa ajunga pe jos, tot de la Agapia, urca pana la Agapia din Deal, de unde continua traseul spre Sihla, pe coama muntelui.

Istoric

In vremurile de demult, cand domnitorii Moldovei ctitoreau si impodobeau manastiri si schituri, unii pustnici iubitori de liniste si singuratate au gasit acest loc izolat si greu de patruns prin hatisuri intunecoase si aglomeratie de stanci uriase, sa-si faca adaposturi-chilii, ori mici paraclise pentru rugaciune.
Singura marturie despre prima biserica din lemn de la Sihla se afla intr-un pomelnic ctitoricesc sapat in piatra, ce ne transmite ca a ctitorita de familia Cantacuzino in anul 1741, cu hramul "Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul".

Daca va doriti un loc unde sa gasiti o liniste" dumnezeeasca" nu trebuie sa ratati acesta locatie ,am ajuns aici de 2 ori de fiecare data am simtit linistea nemaintalnita nicaieri,acesta fiind unica din punctul meu de vedere.
Este un schit in varf de munte drumul pana aici parca alimentand senzatia de liniste,schitul Sihla este pe departe cel mai bun loc de reculegere.
Contrar celorlalte manastiri din Bucovina aceasta are accel ceva ce te atrage ,unde grandomania constructiilor bisericesti este data uitari ,aceeasta fiind un lacas de cult daca imi permiteti comparatia templu budist,unde la intrarea in bisericuta credincioasii se descalta respectul fata de divinitate este maxim,calugarii se roaga in prag de seara pe unde apuca pe la colt de bisericuta,in poienite,in locuri ascunse.
La propierea vizitatorilor acestia stau cu ochii plecati si ruganduse in liniste ,credetima asa ceva nu am mai vazut nicaieri

Traditia locului ne spune ca, in vremurile de odinioara, preotii schitului Sihla nu vedeau oameni la fata decat in zilele de hram ale celor doua bisericute, pe 24 iunie, de Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (biserica schitului), si pe 6 august, de Schimbarea la Fata (biserica dintr-un brad).
Schitul Sihla - Bisericuta "dintr-un brad" de sub peretele de piatra

Aici si-a petrecut viata pustniceasca si Cuvioasa Teodora, marea sfanta a Sihlei. Pe prispa ingusta a unei stanci, la adapostul primitor al unui bloc de piatra, se afla doua chilii de lemn, din secolul al XIX-lea, si o bisericuta din lemn de brad, lunga doar de cativa pasi.
Schitul Sihla - Pestera Sfintei Teodora de la Sihla

Pestera Sfintei Teodora de la Sihla este un alt loc de pelerinaj si rugaciune, ce se afla in munti, mai sus, ascunsa printre stanci. Aici si-a petrecut cativa ani din viata, in izolare totala si rugaciune, Sfanta Teodora, supranumita de Biserica Ortodoxa "floarea duhovniceasca si de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei".

Pestera este situata intr-un spatiu ingust dintre doua stanci inalte, in care a fost creat un altar de rugaciune, luminat mereu de lumanari
Drumul pana la ea este ........... cuvintele nu fac 2 bani va las sa incercati aceste trairi sper ca va veti simti ca si mine

In apropierea pesterei se afla si o stanca de o forma insolita, ce poate fi escaladata si pe o scara, unde traditia spune ca era locul in care sfanta lua masa. Bucatele pe care le manca erau firimituri aduse de pasarile cerului, de la manastirea Sihastria.

Schitul Sihla - viata Sfintei Teodora de la Sihla

Aici si-a petrecut viata pustniceasca si Cuvioasa Teodora, marea sfanta a Sihlei si a Moldovei intregi. Fiica a unui dregator pamantean, Joldea Armasul, de mica vroia sa mearga la manastire, insa la insistentele parintilor, a fost nevoita sa se casatoreasca.

Dar, dupa un an de zile, si-a adus sotul la acelasi gand cu ea, si au plecat amandoi la manastire. Dupa ce a petrecut cativa ani intr-o manastire in desavarsita ascultare, si-a gasit linistea in pustia Sihlei, salasluindu-se intr-o pestera.

Legenda

Despre puterea rugaciunii sfintei, se povesteste ca odata, cand turcii o descoperisera in padure si navalisera dupa ea in pestera, peretele din spatele pesterii s-a crapat, iar sfanta a trecut prin acea despicatura, scapand astfel din mainile lor.

Dupa 60 de ani de pustnicie, fiind instiintata de apropiatul sau sfarsit, s-a rugat mult lui Dumnezeu sa nu fie lipsita de margaritarul si arvuna vietii vesnice, adica de Sfintele si Preacuratele lui Hristos Taine.

Astfel, egumenul Sihastriei a trimis doi frati dupa niste pasari ce incepusera sa vina in chip minunat de cateva saptamani la trapeza schitului, luau paine in ciocurile lor si zburau spre Sihla.

Ajungand acolo pe inserate, fratii au ramas inmarmuriti. Au vazut o femeie ce plutea deasupra pamantului, avand mainile ridicate in sus, invaluita intr-o lumina de foc. Era Sfanta Teodora in rugaciune.

Sper ca cele descrise anterior va vor influienta sa descoperiti aceasta oaza de relaxare

Manastirea Moldovita

2011-08-22T20:06:00.046+03:00

Obiective turistice Bucovina :

Localizare:Comuna Vatra Moldoviţei, SUCEAVA

Acces: din Campulung Moldovenesc pe DN 17A, 23km, sau din Radauti pe DN 17A, prin Marginea, Sucevita, 47 km

Hram:Buna Vestire - 25 Martie.
Harta manastirea Moldovita
Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Descriere:În codrii ce acopereau odinioară clinurile celor două obcine din stânga şi din dreapta văii Moldoviţei, precum şi pe pârâul Ciumîrna în sus, vieţuiau, încă din secolul al XIV-lea, numeroşi pustnici care cu timpul şi-au întemeiat o modestă bisericuţă din lemn. Pe lângă ea s-au înălţat apoi chilii, luând astfel naştere o colectivitate duhovnicească.

Sihăstria aceasta avea să fie extinsă, iar bisericuţa din lemn avea să fie înlocuită cu una din piatră, care a avut de suferit din cauza alunecărilor de teren şi a căzut în paragină. Ruinele acestea se mai văd

şi astăzi, nu departe de actuala mănăstire, întemeiată de Petru Rareş, în anul 1532.

Sub aspect arhitectonic, biserica mănăstirii, cu hramul Bunavestire, se impune prin insolita soluţie a prelungirii navei pentru cuprinderea a încă două spaţii, dispunerea simetrică a ferestrelor pronaosului, ancadramentul uşilor de sub cornişe proeminente. Pictura murală a bisericii se integrează în complexul picturii mănăstirilor bucovinene, impunându-se ca „unul dintre cele mai importante monumente de artă românească veche”.

Frescele interioare ne reţin atenţia chiar de la tabloul votiv, de pe peretele din partea de vest, care reprezintă familia întemeiatorului: se află aici cel mai reuşit portret al lui Petru Rareş, iar fiecare membru al familiei ctitorului este distinct individualizat.

Chipul Maicii Domnului din dreapta tronului Împăratului ceresc are multe similitudini fizionomice cu cel al femeilor din partea locului.

Bolta pronaosului, măiestrit înstelată, sinaxarul şi alte două icoane ale Fecioarei dovedesc nu numai amplele posibilităţi de exprimare plastică, ci şi recunoaşterea de către zugrav a elementelor artei occidentale, ca şi a acelora folosite în Răsărit.

În acest context, Fecioara cu Pruncul, zugrăvită în luneta uşii intrării în naos, este considerată de exegeţi ca fiind cea mai sensibilă imagine plastică a maternităţii, din pictura noastră medievală. Prin valoarea estetică excepţională, imaginea răstignirii stă foarte bine alături de oricare din realizările picturii culte occidentale cu aceeaşi temă. Stilul grafic şi pe alocuri miniaturizant al zugravului Moldoviţei se desprinde şi din icoana de hram – Bunavestire – aflată deasupra uşii intrării în gropniţă.

Nou este şi faptul că în această încăpere a mormintelor se află şi o tainiţă – un spaţiu secret care putea adăposti în vremuri grele odoarele bisericii, obiectele de cult şi alte bunuri. În naos sunt reprezentate cele mai de seamă episoade din Patimile Domnului în formă de friză (povestire), ceea ce se numeşte în popor „Drumul Crucii”.

Din pictura murală exterioară, de o valoare aparte, deopotrivă estetică şi spiritual creştină, sunt Arborele lui Iesei şi Asediul Constantinopolului aşezat la baza imnului Acatist al „Buneivestiri”.

IstoricMănăstirea Moldoviţa este una dintre cele mai vechi aşezări monahale, cu un important trecut istoric. Originea sa nu este cunoscută cu precizie, însă tradiţia o aminteşte încă din perioada voievozilor Muşatini. Sub domnia lui Alexandru cel Bun a fost zidită prima biserică din piatră, atestată documentar între 1402-1410 cu întregul ansamblu de contrucţii, având hramul Buna Vestire şi fiind deja un centru cultural. Mănăstirea Moldoviţa s-a bucurat de privilegii şi din partea lui Ştefan cel Mare. Prin mai multe hrisoave voievodul a confirmat mănăstirii 11 sate, mai multe iezere, prisăci şi privilegii comerciale care o situau printre cele mai înstărite mănăstiri din Moldova.

Manastirea Moldovita ca si manastirea Sucevita are aspectul unei cetati, cu turnuri de aparare si ziduri groase de 6 m inaltime si 1,2 m latime.

Ctitoria lui Alexandru cel Bun a rezistat până la sfârşitul sec. al XV-lea, când s-a prăbuşit din cauza unor alunecări de teren. Ruinele se văd şi astăzi la 500 m distanţă de actuala construcţie. Dorind să continue existenţa aşezământului, voievodul Petru Rareş îi schimbă amplasamentul şi construieşte în 1532 noua biserică (păstrată până astăzi), închinând-o aceluiaşi hram. Tot atunci mănăstirea a fost împrejmuită cu ziduri şi turnuri de apărare, căpătând aspect de fortăreaţă. Pe ruinele fostelor chilii a fost ridicată în perioada 1610-1612 clisiarniţa (casa egumenească) de către episcopul Efrem de Rădăuţi, pentru păstrarea odoarelor bisericii şi organizarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti. Sub domnia lui Alexandru cel Bun, la Mănăstirea Moldoviţa funcţiona un important centru cultural, unde se copiau şi se împodobeau cărţi bisericeşti.

Cele mai valoroase manuscrise datează din secolul al XV-lea. Activitatea culturală desfăşurată în epoca lui Alexandru cel Bun a continuat şi în secolele al XVII-lea (se remarcă strădaniile episcopului Efrem de Rădăuţi, mare cărturar şi ctitor la Moldoviţa, care a organizat aici o şcoală de copişti şi miniaturişti) şi al XVIII-lea.

Biserica mănăstirii păstrează tradiţionalul plan triconc, cu cinci încăperi despărţite prin pereţi cu uşi pe mijloc şi cu sistem de boltire separată la fiecare încăpere. Spre deosebire de alte biserici moldoveneşti, aici apar elemente arhitectonice noi, cum sunt pridvorul deschis, cu cinci arcade mari care dau măreţie monumentului, tainiţa (încăpere situată deasupra camerei mormintelor) şi semisoclul din jurul bisericii - aceste elemente apar numai la construcţia bisericilor din epoca lui Petru Rareş. Bolţile pridvorului sunt în stil moldovenesc în formă de cruce.

Pictura exterioară datând din anul 1537, mai mult decât cea interioară, prezintă evidente asemănări cu fresca de la Mănăstirea Humor, este complexă imagistic şi bogată cromatic. În pridvor, ca peste tot, Judecata de Apoi include printre eretici pe Mohamed. Faţada sudică, avantajată, a bineconservat Imnul acatist şi un impresionant Asediu al Constantinopolului, poate cel mai bine zugrăvit; alături Rugul lui Moise completează ilustrarea învăţăturii mariologice ortodoxe. Tot la sud, într-o compoziţie generoasă, Arborele lui Iesei se înalţă străjuit de căpeteniile celor 12 seminţii ale lui Israil. Pe abside este reprezentat Cinul, ca grăitoare legătură între Biserica triumfătoare din cer şi cea luptătoare de pe pământ. Remarcabilă este împletirea şi unitatea elementelor bizantine şi locale, interpretarea românească a unor teme tradiţional bizantine.

Din punct de vedere artistic, împodobirea bisericilor cu picturi exterioare este o inovaţie. La Mănăstirea Moldoviţa pictura reprezintă un tot unitar de cultură generală - pe lângă scenele religioase. În exterior se pot vedea scene istorice (Asediul Constantinopolului) şi cu aspect cultural (Filosofii antici). Pe stâlpul de pe faţada sudică sunt redaţi sfinţii militari (Sf.Gheorghe, Sf.Dimitrie, Sf.Mercurie). În continuare, pe aceeaşi faţadă, la partea superioară este reprezentat "Imnul acatist", una dintre cele mai frumoase teme iconografice care se poate vedea la bisericile din Bucovina. Alături de "Imnul acatist" şi "Asediul Constantinopolului" apar şi "Rugul lui Moise" şi Arborele lui Iesei" (temă care ilustrează genealogia lui Iisus şi nu lipseşte de la nici o biserică cu picturi exterioare din Moldova). La baza întregii picturi interioare şi exterioare, care se desfăşoară după un program precis, stă un principiu caracteristic artei creştine - acela de a oferi prin pictură sinteza adevărurilor religiei. Spre deosebire de pictura din secolul al XV-lea, care vorbeşte mai mult prin sobrietate şi simbolism, cea de la Moldoviţa, deşi continuă tradiţia bizantină, are un caracter mult mai realist, narativ. Realismul cu care sunt tratate personajele şi felul în care sunt aşezate în cadrul respectiv, insuflă viaţă scenelor. În întreaga pictură figurile sunt judicios distribuite, urmând să pună în valoare proporţiile armonioase ale bisericii. Siluetele elegante ale personajelor sunt în acord cu suprafaţa curbă a absidelor, în perfectă concordanţă cu arhitectura monumentului.
Catapeteasma este sculptată în lemn, pictată şi aurită, adevarată operă de artă. Partea superioară, până la candele, datează din secolul al XVI-lea, iar cea inferioară din secolul al XVIII-le

Muzeu: Manastirea Moldovita

Muzeul manastirii pastreaza manuscrise din secolul al XV-lea in care se fac referiri pretioase la modul de organizare a scolii manastiresti, la activitatea culturala in general. Aici au fost caligrafiate, printre altele, Tetraevangheliarul (1613) si o psaltire (1614).

Jiltul domnesc din vremea lui Petru Rares (sec. XVI) este cea mai valoroasa opera de acest gen din Moldova, in buna vecinatate cu broderiile daruite de Voievodul Stefan cel Mare (sec.XV).

In anul 1785 Manastirea Moldovita a fost desfiintata. Pana in 1932-1934 cand si-a reluat activitatea ca manastire de maici, a suferit numeroase deteriorari. In perioada 1954-1960 Moldovita a fost restaurata si innoita. Acoperisul a fost refacut in intregime si i s-a marit sarpanta pentru protectia picturii, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidentia silueta impunatoare, fundatiile si soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile si chiliile au fost refacute.

Ştiaţi că ... la Moldoviţa se pot vizita şi ruinele primei biserici?

Aceasta a fost construită în 1410 de Alexandru cel Bun. Ruinele, destul de bine păstrate, permit stabilirea proporţiilor monumentului şi sunt situate la aproximativ 500m de actuala biserică, pe malul râului Moldoviţa, într-un loc pitoresc şi uşor accesibil.

Biserica era construita din piatra de carieră şi era de dimensiuni mici. Prin săpăturile arheologice au fost identificate fragmente ale unei decoraţii murale.

Prime ctitorii, în stare de ruină, se găsesc în apropierea mai multor monumente din Bucovina (Probota, Volovăţ, Humor), însă într-un proces accentuat de degradare.

O altfel de descriere:
http://artboom.ro/wiki/arhitectura/arhitectura-romaneasca/manastiri/manastirea-moldovita
http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/1080722-codul-manastirilor-bucovinene

Aici ese inmormantat Episcopul Efrem al Radautilor

EPISCOPUL EFREM AL RĂDĂUŢILOR
Mănăstirea Moldoviţa
(+ 1626)

Evlaviosul episcop Efrem era cu metania din Mănăstirea Moldoviţa, iar cu locul naşterii din părţile Sucevei. Deci, auzind de buna nevoinţă a monahilor de aici, s-a făcut călugăr în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, învrednicindu-se în puţină vreme de darul preoţiei. Apoi, a fost mai mulţi ani eclesiarh şi duhovnic al obştii din Moldoviţa, crescând mulţi fii duhovniceşti şi zidind sufleteşte pe toţi cu smerenia, cu blândeţea şi cu înţelepciunea lui. Căci era deprins din copilărie cu citirea şi înţelegerea Sfintei Scripturi şi cu învăţătura Sfinţilor Părinţi, pe care o deprinsese în şcoala mănăstirii de la dascăli iscusiţi.

Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, Cuviosul Efrem a fost ales egumen al Mănăstirii Moldoviţa, povăţuind duhovniceşte această obşte între anii 1595-1607 şi adunând în jurul său până la 60 de călugări. În această vreme, Mănăstirea Moldoviţa a cunoscut o epocă de aleasă înflorire duhovnicească şi culturală. Aici se formau duhovnici şi egumeni iscusiţi în povăţuirea sufletelor omeneşti, precum şi buni caligrafi care scriau cărţi de slujbă pentru biserici, printre care era şi Cuviosul Isaia pustnicul. În jurul Mănăstirii Moldoviţa se nevoiau, de asemenea, numeroşi sihaştri care se bucurau de ajutorul lui. Numele egumenului Efrem era cunoscut domnului Moldovei, Ieremia Movilă, care îi acordă unele ajutoare pentru mănăstire şi „scrie rugăminte egumenului din Moldoviţa şi întregului sobor".

Pentru înţelepciunea vieţii sale, Cuviosul Efrem a fost chemat de Dumnezeu la treapta arhieriei, fiind hirotonit episcop al Huşilor în anul 1607. După puţină vreme ajunge pe scaunul Episcopiei Rădăuţilor, bine păstorind turma lui Hristos 15 ani (1608-1614 şi 1616-1623). Prima lui grijă a fost să zidească biserici în toate satele şi să hirotonească preoţi buni şi ştiutori de carte, ca să poată povăţui poporul pe calea mântuirii. Se îngrijea, de asemenea, pentru întărirea vieţii duhovniceşti în mănăstirile şi schiturile din eparhia sa, rânduind egumeni luminaţi şi sporiţi în fapte bune.

La mănăstirea de metanie, episcopul Efrem a zidit în anul 1612 o frumoasă „clisiarniţă", care se păstrează până astăzi. A mai dat mănăstirii sale câteva cărţi de slujbă, caligrafiate cu propriile sale mâini, şi anume un Evangheliar (1613), o Psaltire (1614) şi un „Anghelis" (Octoih). Pe acest manuscris se află următoarea însemnare: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, iată eu robul Domnului Dumnezeului meu, Efrem, episcop de Rădăuţi, am binevoit şi am dorit din toată inima şi am dat din agoniseala mea dreaptă, ca să se scrie sfântul Anghelis care stă de faţă celor ce-l privesc, ca rugăciune a mea pentru mine şi părinţii mei şi l-am dat Sfintei Mănăstiri Moldoviţa...".

Aşa nevoindu-se smeritul episcop Efrem şi mult ostenindu-se pentru mântuirea turmei sale, în anul 1623 s-a retras la mănăstirea de metanie. Apoi, pregătindu-şi dinainte mormântul, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în anul 1626. Mormântul se află în gropniţa Mănăstirii Moldoviţa şi poartă următoarea inscripţie: „Acesta este mormântul presfinţitului nostru părinte Kir Efrem, episcop al Rădăuţiului (unde) este şi înmormântat, unde s-a făgăduit lui Dumnezeu şi Preacuratei Sale Maici, din tinereţe. Veşnica lui pomenire, în anul 1626".

Cetatea Neamt

2011-08-16T20:18:00.003+03:00

Obiective turistice : Bucovina
Cetatea Neamt

Localizare:
Situată în partea de nord-est a judeţului Neamţ, la o depărtare de cca. 46 de km de reşedinţa acestuia şi în imediata apropiere a oraşului Tg. Neamţ, Cetatea Neamţ (sau a Neamţului) face parte din categoria monumentelor medievale de valoare excepţională din România. Apariţia şi existenţa sa sunt strâns legate de istoria locului, a cărei vechime coboară cu mai bine de şapte milenii în negura timpului.
Din Piatra Neamt urmarim DN15C pentru a ajunge la Targu Neamt. Daca vii dinspre Parcul Natural Vanatori Neamt, urmeaza DN15B si fa stanga spre Targu Neamt atunci cand indicatoarele iti arata.

Aceasta harta va poate ajuta sa gasiti obiectivele turistice din zona

Istoric

Mareata cetate a fost ridicata in timpul Domnului Petru I al Moldovei, dar cea mai prielnica perioada unei dezvoltari este aceea din timpul domniei lui Stefan cel Mare si Sfant, cetatea fiind inclusa in sistemul de cetati fortareata, cetate cu rol in apararea Moldovei in luptele cu inamicii. Poate ca cel mai bun moment al cetatii este acela cand in 1691 a rezistat atacului polonezilor condusi de Ioan Sobieski. Aceeasi batalie a fost descrisa de Costache Negruzzi in nuvela “Sobieski si Romanii”, dar a cunoscut si o ecranizare in anii 1914, purtand acelasi nume sub regia lui Emil Garleanu.
Zidurile trecute de ani ale cetatii stau de paza pe malul Ozanei , pe Culmea Plaiesului. Cetatea sade pe partea de vest a orasului Targu Neamt, si este des comparata cu un cuib de vulturi, cuib atacat ani la rand de dusmani pentru ca multi sunt cei ce au dorit sa o cotropeasca. Constructia cetatii s-a facut in doua etape, prima in timpul Domnului Musat si a doua in timpul lui Stefan cel Mare.
In timpul domniei lui Petru I, s-a construit un fort central, aproape de forma patrata; constructia este realizata in trepte, adaptata la forma terenului pe care s-a realizat monumentul istoric. Peste trepte s-au ridicat ziduri groase de 2-3 m si inalte de 12 m, prevazute cu creneluri si cu tunuri, patru la numar, cu rol de aparare in colturi. La exterior, zidurile sunt sustinute de 15 contraforturi, puternice si impunatoare. In curtea interioara domneste o fantana care ajunge la panza freatica. Ziduri construite inca din vremurile conducatorului Musat s-au conservat excelent pana in zilele acestea.
In etapa a doua de constructie a cetatii, in timpul domniei lui Stefan cel Mare, cetatii i s-au atribuit 800 m2 de curte exterioara si s-au ridicat noi ziduri de aparare. Vechile ziduri s-au inaltat cu inca 20 de m si un nou sant de aparare adanc de 15 m si lung de 25 a fost sapat. Peste sant s-a construit un pod arcuit care asigura intrarea in cetate; podul este sprijinit pe piloni de piatra, 11 la numar care sunt refacuti cu timpul. Portiunea dintre ultimul pilon si zidul exterior al cetatii se ridica, despartind cetatea de restul podului. Intrarea in cetate se inchide cu o punte ridicata cu ajutorul lanturilor. In aceasta perioada s-au ridicat cladirile din curtea interioara, cu casele in care locuiau domnii curtii pe o latura, locuintele domnitorilor pe o alta latura, biserica, depozitele pentru hrana si munitie, locuinte si ateliere pentru mesterii ce faureau armele de lupta si nu numai.
Materialele folosite la constructie in cele doua perioade de inaltare a cetatii au fost luate din apropiere: gresie, sisturi verzi, bolovani, pietris, nisip. Mortarul folosit facea priza perfecta si, dupa peste 600 de ani s-a dovedit a fi cu mult mai util si mai rezistent decat piatra. Modul in care a fost pegatit pentru constructie nu a fost descoperit, dar se stie ca in compozitia lui se gaseste nisip, piatra sfaramata, caramida pisata si mangal.
Cetatea era condusa de un parcalab, cu mari functii administrative, militare si judecatoresti in tot tinutul.
In sase veacuri in care cetatea a stat falnica pazind Ozana, doar o data si-a deschis portile fara lupta, pentru Domnul tuturor romanilor, Mihai Viteazul (Alexandru Vlahuta). Dupa ce in anul 1395 a rezistat sub domnia Domnului Musat, atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, respinge in anii 1476, sub domnia lui Stefan cel Mare si Sfant, atacul lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, cel din urma conducant peste de 200.000 de soldati, o armata puternica. Cronicarul armatei turcesti, Angiolello, mentioneaza: “…intorcandu-se tabara pe alta cale, ne-am dus la un castel puternic, situat in munti, in care se gaseau prizonierii prinsi cu un an mai inainte, in iarna, cand a fost zdrobit pasa Soliman … Facand incercarea de a cuprinde fortareata amintita, s-au asezat sapte bombarde si in decurs de opt zile s-a facut incercarea de a o cuprinde, dar doua din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau in fortareata nu voiau sa stea de vorba si toti se aparau cu artilerie si nu le pasa de noi.” Turcii s-au retras atunci, iar cetatea a ramas plina de glorie, dar cu doliu in vesmant si in inima pentru parcalabul Arbore, cel care din 1471 condusese cetatea si tinutul.
Chiar si dupa domnia lui Stefan cel Mare, Cetata Palat a Neamtului reprezinta un important loc pe harta de aparare a Romaniei, in timpul domnitorilor Bogdan al III-lea, Stefanita si Petru Rares, din 1504 pana in 1546, timp de 42 de ani.

Programul de vizitare al Cetatii Neamtului este de luni pana duminica intre orele 09.00-17.00. Tariful de vizitare este de 5 lei pentru adulti si 3 lei pentru copii, dar daca vrei sa pleci cu fotografii de acolo mai ai nevoie de 10 lei.

Pana la cetate se urca pe un drum pietruit si putin abrupt veti intelege imediat de ce nu a fost cucerita niciodata .
Odata intrati in cetate veti simti maretiia acesteia , zidurile pastreaza urmele istoriei scrise pe aceste meleaguri .

Aici puteti gasi incaperi ce prezinta istoria locurilor, sunt refacute chipuri ale plaiesilor ce luptau pentru apararea tinuturilor .

Sala de consfatuire

Remarcabilă era noua cale de acces în cetate, reprezentată de un pod arcuit, sprijinit pe 11 piloni de piatră de formă prismatică. Elevaţia podului era, probabil, sub formă de boltă zidită tot din piatră, ca şi pilonii. Forma arcuită a podului, care este în mare parte paralel cu bastioanele, cât şi lungimea sa, îi obliga pe duşmani, atunci când atacau, să se expună mai mult timp loviturilor apărătorilor cetăţii. Se crede că orientarea podului îi obliga pe atacanţi să-şi mute scutul din mâna stângă în mâna dreaptă, ceea ce ducea la diminuarea atacului. Porţiunea de pod dintre ultimul pilon şi zidul bastionului era mobilă, putând fi ridicată printr-un sistem de scripeţi. Tot mobil era şi podul din faţa porţii principale realizată în timpul lui Ştefan cel Mare, prin turnul de nord-est. Se pare că aici au fost porţi duble, atât la intrarea cât şi la ieşirea din turn, unde se pot vedea cu uşurinţă cele două stiluri constructive: gotic şi romanic. Ca măsuri suplimentare de supraveghere au fost construite, la intrarea în curtea exterioară, două capcane cu trape, cunoscute şi sub numele de "curse de şobolani sau de şoareci".
De la capătul podului, legătura cu satele din jur se făcea pe un drum ce ocolea vârful Cerdacului, cu acces la drumul spre Baia şi Suceava, dar şi la oraşul de jos. Calea actuală de acces spre cetate a fost amenajată mult mai târziu, în timpul domniei lui Mihalache Sturza, la 1834. După cum dovedesc o serie de izvoare narative şi observaţiile arheologice, unele căi de acces erau fortificate cu "părcane", sub formă de şanţuri întărite cu palisade, pentru a împiedica accesul inamicilor. Întărită prin lucrările făcute în timpul lui Ştefan cel Mare, cu şanţul de apărare flancat cu bastioane puternice, cu ziduri supraînălţate, cu căi de acces pe care era imposibil să se transporte "maşini" de luptă pentru distrugerea zidurilor, Cetatea Neamţ a devenit una din cele mai puternice cetăţi din Ţara Moldovei.
La construcţia cetăţii au fost folosiţi meşteri pricepuţi, care au mai lucrat probabil şi la alte asemenea fortificaţii. Stilul gotic, evident la ancadramentele de porţi şi ferestre, subliniază prezenţa unor meşteri transilvăneni, probabil de la Bistriţa şi Rodna, oraşe cu care Ştefan cel Mare a avut legături strânse. Majoritatea încăperilor, cu excepţia celor din turnuri, care erau separate prin plafoane sprijinite pe grinzi groase de stejar, aveau arcade boltite realizate din cărămidă, sprijinite pe laterale şi la capete pe elevaţia rezistentă din piatră a zidurilor groase. Fragmentele de ancadramente de la uşi şi ferestre, cât şi unii piloni de susţinere, descoperiţi în molozul ruinelor, dovedesc atât competenţa meşterilor pietrari, cât şi grija de a se realiza un lucru frumos. Sub conducerea acestora, la o lucrare de aşa proporţii a participat, desigur, şi un număr însemnat de salahori, la căratul unui volum aşa de mare de piatră şi a celorlalte materiale de construcţie: lemn, cărămidă, var, nisip etc. Aceşti oameni proveneau din locuitorii satelor ocolului, care aveau, aşa cum precizează documentele vremii, obligaţia prestării "muncii la cetăţi", fie cu carele, fie cu braţele. Dar pentru că asemenea lucrări trebuiau terminate într-un timp cât mai scurt, fiind patronate de însăşi autoritatea domnească, la realizarea lor erau mobilizaţi şi târgoveţii, robii de pe moşii, oştenii şi prizonierii.

Materialul din construcţie este în cea mai mare parte piatră de râu, probabil din părţile Pipirigului, folosită atât ca elevaţie, cât şi ca umplutură a zidurilor. La construcţia arcadelor, pervazurilor, pilonilor şi a contraforţilor a fost folosită piatra de carieră de la Domesnic şi Gura Secului. O cantitate apreciabilă de rocă de gresie verzuie provine chiar din stânca de la baza Culmii Pleşului.

Analiza compoziţiei mortarului arată că acesta a fost făcut dintr-un var hidraulic în amestec cu nisip, microprundişuri, cărămidă sfărâmată şi praf de mangal, care au alcătuit un liant foarte rezistent. Pe anumite porţiuni de zid, supuse mai mult acţiunii agenţilor naturali, se poate vedea că mortarul a rezistat chiar mai bine decât piatra!

Cele mai multe încăperi erau destinate nevoilor garnizoanei militare, care poate să fi avut, în mod obişnuit, aproximativ 300 de oameni.

Fântâna din curtea interioară, cu o adâncime apreciabilă, care a fost săpată parţial cu prilejul lucrărilor de restaurare, pare a fi un adevărat depozit arheologic, nevalorificat din punct de vedere ştiinţific. Că a fost fântână şi nu un simplu bazin de apă, aşa cum ar fi tentaţi unii să creadă, interesante sunt informaţiile din aşa-zisul *Jurnal* întocmit de unul din secretarii lui I. Sobietski, care consemnează că fântâna din cetate era foarte bună, din piatră, adâncă şi cu apă sănătoasă şi frumoasă. *Cronica Anonimă a Ţării Moldovei, referindu-se la baricadarea austriecilor în Cetatea Neamţului la 1717, arată că aceştia au "deschisu puţul celu vechiu şi adâncu al cetăţii"* pentru a se aproviziona cu apă.
În curtea interioară, ca şi în cea exterioară, au fost unele construcţii uşoare, ale căror urme au dispărut în mare parte. Săpăturile arheologice au scos la iveală, de exemplu, că în curtea exterioară, lângă zidul din partea dreaptă a porţii muşatine, a existat un cuptor, care după materialul ceramic databil dovedeşte că a funcţionat spre sfârşitul veacului al XVII-lea. În legătură cu podul de acces în cetate, ale cărui dimensiuni au suferit modificări în timp, deţinem informaţia că avea lungimea de 80 picioare şi lărgimea de 12 picioare la sfârşitul secolului al XVII-lea. Când au intrat polonezii în cetate, la 1691, acesta nu mai era funcţionabil, motiv pentru care şi intrarea se făcea pe o potecă prin partea de nord-vest. "A fost pod pe stâlpi mari de piatră, care stau în picioare. În cetate se intră printr-o portiţă întunecoasă", notează cronicarul în *Jurnal*. Este posibil ca podul să fi fost distrus încă din 1674, din iniţiativa lui Dumitraşcu Cantacuzino. Recomand vizitarea acestei cetati este printre cele mai frumoase din tara

Manastirea Putna

2011-08-11T22:22:00.002+03:00

Obiective turistice Bucovina

Localizare
Putna se află în valea râului Putna, la 22 km nord-vest de Radauti, pe drumul DN 2H, . Oraşul este situat la 37 de km, în direcţia nord-vest, de Suceava, urmând drumul E85 pentru 22 km şi apoi luând-o la stânga pe DN2 H pentru alţi 15 km, pe câmpia dintre Suceava şi râul Suceviţa. În oraşul Suceava se poate ajunge pe drumurile europene E85, E58, cu trenul Bucureşti-Cernăuţi-Liov sau cu avionul. De asemenea, Suceava are un aeroport cu zboruri spre Bucureşti şi spre alte locuri din afara ţări.

Legenda mânăstirii Putna

Lacas de istorie si de legenda, Manastirea Putna se afla la 72 km de Cetatea de Scaun a Sucevei. Cronicarul Ion Neculce istoriseste astfel despre felul in care a fost ales locul pe care avea sa fie zidita manastirea: ``Stefan-voda cel Bun, cand s-au apucat sa faca manastirea Putna, au tras cu arcul dintr-un varfu de munte ce este langa manastire. Si unde au agiunsu sageata, acolo au facut prestolul in oltariul``.

Incepute la 10 iulie 1466, dupa cucerirea cetatii Chilia (1465), lucrarile de constructie a bisericii cu hramul ``Adormirea Maicii Domnului``, vor fi terminate in anul 1469, slujba de sfintire (tarnosirea) avand loc la 3 septembrie acelasi an. S-au construit apoi Casa Domneasca (1473), chiliile, zidul de aparare cu turnurile aferente si Turnul Tezaurului, lucrarile finalizandu-se in anul 1481. De-a lungul veacurilor Manastirea Putna a trecut prin numeroase incercari ca incendii, navaliri si ocupatii straine, cutremure, dar care n-au putut intrerupe desfasurarea vietii monahale si lauda neincetata adusa lui Dumnezeu.

Dupa intrarea in 1775 sub ocupatie habsburgica, manastirea va mai suferi o serie de transformari exterioare prin extinderea zonei de nord a incintei, noi constructii de chilii (1852-1856), modificari ale formei acoperisului bisericii (1859), lucrari mai ample asupra acesteia avand loc in 1902 sub conducerea arhitectului vienez K. A. Romstorfer.
Intrarea in incinta manastirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter si etaj, pe a carui fatada estica se afla stema Moldovei datata 1471. Turnul a fost zidit in anul 1757 in vremea domnitorului Constantin Racovita, despre aceasta dand marturie si stema de pe fatada de vest, in care apar reunite stemele Moldovei si ale Tarii Romanesti. Deoarece poetul Mihai Eminescu impreuna cu Ioan Slavici si cu alti participanti la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au innoptat in acele zile in sala de la etaj, aceasta constructie se numeste ``Turnul Eminescu``.
Tot pe latura de est este situat si Turnul clopotnitei construit in anul 1882.Paraclisul manastirii, asezat in partea vestica a incintei, cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, este construit de mitropolitul Iacov Putneanul in anul 1759, pe locul vechiului turn clopotnita deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat intre anii 1976-1983, cand i s-au adaugat noi spatii.

Paraclisul a fost pictat in tehnica "a fresco" in perioada 1980-1984 de artistii-frati Mihail si Gavril Morosan, staret fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac. Pe latura sudica a incintei se afla Casa Domneasca ridicata intre anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusa de habsburgi. Lucrarile de reconstructie au fost incepute si supravegheate, in mare parte, de catre Prea Fericitul Parinte Teoctist pe timpul arhipastoririi sale ca mitropolit al Moldovei.
Singura cladire ramasa din vremea Sfantului Voievod Stefan este Turnul Tezaurului a carui constructie a fost terminata in anul 1481. Aici au fost adapostite, in vremi de tulburare, odoarele acestui sfant locas. Biserica originala a suferit mari modificari in perioada 1653-1662. S-au pastrat liniile arhitectonice initiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcatuita din cinci incaperi: pridvor, pronaos, gropnita, naos si altar. Se regasesc astfel reunite elemente de arhitectura bizantine, gotice si renascentiste.
Accesul in biserica se face prin cele doua usi laterale ale pridvorului, incadrate cu portaluri de piatra. Usa masiva prin care se trece din pridvor in pronaos are la partea superioara o pisanie care aminteste de lucrarile de reconstructie ce au avut loc in timpul domniilor lui Gheorghe Stefan si Eustratie Dabija.

Din camera mormintelor (gropnita) trecerea catre naos se face printre doua coloane masive ce au inlocuit, in secolul XVII, peretele despartitor specific liniei arhitectonice stefaniene. La exterior biserica este incinsa cu un brau rasucit in torsada simbolizand Preasfanta Treime, motiv ce se regaseste si in ornamentatia interioara.

Aşa s-a zidit, conform legendei, pe un loc ales, prima ctitorie a lui Ștefan cel Mare.

Ştefan cel Mare a domnit o jumătate de veac, între 1457-1504. Şi-a câştigat porecla de „Mare” pentru numeroasele sale victorii militare împotriva turcilor infideli. De asemenea, este faimos prin construirea şi prin influenţarea construirii a numeroase biserici şi mănăstiri în toată Moldova. Se spune că a zidit câte un edificiu religios după fiecare victorie militară importantă. În mănăstirea Putna, se află mormântul domnitorului Ştefan cel Mare, precum şi a altor membri ai familiei. Mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Ondulaţia statuii şi capacul mormântului sunt dovezi ale spiritului artiştilor moldoveni din vremea lui Ştefan cel Mare.

Manastirea Putna are:

o incintă patrulateră la care se ajunge printr-un turn scund cu un gang cu bolta semicilindrică.
În interior, pe latura nordică, se ajunge la etajul superior al turnului prin casa scării
Faţada exterioară este împărţită în panouri patrulatere de cărămidă şi tencuială
În centru se află pisania originară din vremea lui Ştefan cel Mare
Pe faţada interioară se află o pisanie din 1752
În 1481 au fost înălţate zidurile de incintă, cu turnuri la colţuri şi la mijlocul laturilor. Din fortificaţiile manastirii lui Ştefan cel Mare a rămas Turnul Tezaurului pe latura vestică şi pisania turnului clopotniţei în est. Turnul tezaurului are 2 etaje, cu o terasă încinsă cu un parapet crenelat, descoperit, care a fost mai apoi acoperit cu un acoperiş ascuţit. Lumina pătrunde prin ferestre înguste, decorate cu chenare din piatră cioplită în maniera laică ce aminteşte de goticul târziu.
Turnul intrării este compus din parter străbătut de un gang şi un etaj boltit cu metereze (sec. 17-18)

Amintirile unui pelerin.

Link-urile urmatoare descriu amanuntit aceasta cetate http://www.youtube.com/watch?v=EjeoeZpPtTs si

http://www.youtube.com/watch?v=AEJhZ8_Xz6I&feature=related.

Biserica era neobişnuit de mare pentru vremea sa, dar explicaţia era că ea a fost construită pentru a fi loc de înmormântate pentru domnitor, familia acestuia şi succesori. Pereţii subţiri sunt făcuţi din blocuri masive de piatră şi 12 stâlpi sprijină pereţii. În construcţia originală, aceştia erau doar 6 şi alţi 6 au fost adăugaţi în timpul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea.
Deşi biserica actuală urmează planul edificiului unei biserici moldoveneşti tipice din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, ea are multe particularităţi arhitecturale şi decorative care sunt tipice bisericilor din secolul al XVII-lea. Pereţii exteriori nu mai au faţadele netede din timpurile anterioare, ci două rânduri de arcade nelustruite înconjoară clădirea, cele mici deasupra frânghiei întoarse din piatră, iar cele înalte dedesubtul ei. Motivul acesta – al frânghiei răsucite – a fost prima dată întâlnit la biserica Manastirii Dragomirna, în 1609.
Ferestrele înalte ale exonartexului, trei pe faţada vestică şi câte una pe cea nordică şi cea sudică, urmează forma şi mărimea arcadelor mate şi înalte. Părţile lor superioare sunt decorate cu motive decorative complexe din piatră gravată. Toate celelalte ferestre sunt mult mai mici, cu bolte ascuţite şi cu chenare pătrate din piatră sculptată. De obicei, era câte o fereastră pe fiecare absidă, dar aici sunt câte trei ferestre pentru fiecare absidă, o altă influenţă târzie.

În centrul incintei se află biserica:

în plan treflat – 37m. lungime, 15m. lăţime şi 3m. înălţime
tinda dreptunghiulară
camera mormintelor despărţită de naos prin 3 coloane
naos pătrat, prelungit lateral de absidele secundare
altarul din absida principală

Biserica actuală a manastirii Putna este cea din sec.18 cu unele modificări, dar planul este cel originar:

pridvorul a fost adăugat
decorul exterior, arcadele şi firidele, brâul torsionat, consolele firidelor
ancadramentele ferestrelor mici, dreptunghiulare cu decor de baghete încrucişate sau în arc frânt cu timpane ajurate cu motive spirale sunt de tradiţie moldovenească.

Vizitati Manastirea Putna daca sunteti prin zona este imprejmuita de liniste si peisaje frumoase!

Lacul Iezer- Varful Pietrosu

2011-08-08T23:20:00.003+03:00

Obiective turistice Maramures :Lacul Iezer Varful Pietrosu
Rezervaţia Pietrosul Mare cuprinde cel mai impresionant relief glaciar din Munţii Rodnei: circurile glaciare Buhăescu, Zănoaga Iezerului, Zănoaga Mare, Zănoaga Mică, Rebra, Gropi, având în porţiunea bazală morene şi căderi de apă pe pragurile de stâncă lustruite de gheţari. Cea mai mare parte a rezervaţiei este ocupată de roci cristaline metamorfice din Pânza de Rodna (Precambrian superior). Formaţiunea de Voşlobeni este constituită din micaşisturi cu nivele de paragnaise, cuarţite şi amfibolite, cu nivele de dolomite şi calcare cristaline (Turnu Roşu, Piatra Albă). Tipul şi subtipul de sol predominant este brun feriiluvial tipic, întâlnindu-se şi solurile brun eumezobazic şi brun acid. În rezervaţie există mai multe lacuri glaciare:

Iezerul Pietrosului, cu o suprafaţă de 3,45 ha, cu adâncimea maximă de 2,10 m;
Buhăescu I, având suprafaţa de 0,7 ha, adâncime maximă de 1,80 m;
Buhăesu II, cu suprafaţa de 0,20 ha, adâncime maximă de 5 m;
Buhăescu III, cu suprafaţa de 0,1 ha, adâncime maximă de 1 m;
Buhăescu IV, cu suprafaţa de 0,11 ha, adâncime maximă de 0,7 m;

Poveste :Lacul in forma Romaniei In Borsa, undeva pe varful Pietrosul se afla un lac ciudat: „Iezerul”. Lacul are forma Romaniei si vreo 300 de metri patrati. Dar adancimea e o enigma pentru localnici. Borsenii stiu de la batrani ca lacul n-ar avea fund. De pe straduta pe care ne-am oprit se vede bine Pietrosul. Oamenii spun ca e de mers cam 8 km pana la Iezer, pe un drum forestier, dar privelistea merita efortul. Initial, borsenii cu care am discutat s-au sfiit sa spuna ca lacul are un mister. Pentru „venetici” nu e usor de crezut ca: „Lacul n-are fund. De fapt, are legatura cu marea. Candva, oamenii au aruncat niste lemne in apa si au iesit in mare....”. Un alt localnic, in varsta de 76 de ani explica: „Se povesteste ca au vrut sa probeze si au aruncat nu stiu ce si nu stiu unde a iesit. Da, se zice ca ar avea legatura cu Marea Neagra, ca s-a aruncat un fier insemnat. Nu stiu foarte multe ca n-are nimeni curaj sa intre acolo, ca-i foarte rece apa”. Dar localnicii spun ca cel mai bine stie povestea meteorologul statiei meteo Iezer, „gheata la mal”, adica Istrate Danci. Dar Danci crede ca: „Este o aberatie ca se spune ca Lacul Iezer e fara fund. Este chiar sus, la 1800 m, la 500 m de statia meteo. Batranii spuneau mai demult ca a cazut un bou acolo si l-au gasit in Marea Neagra. Singura ciudatenie care ar fi cu Lacul Iezer este ca are forma exact ca si harta tarii. E super. La 50 m daca urci, deja se vede forma Romaniei. Noi avem apa trasa de acolo si am sondat unde-i mai adanc, dar cel mai adanc loc l-am gasit la 3 m”.

Localizare Borsa Judetul Maramures
Din centrul orasului Borsa mai exact prin stanga spitalului este un drum forestier destul de accesibil care va poate ajuta sa scutiti o portiune din drum, acesta se poate urca cu o masina cu garda la sol normala cam 25 minute dupa care se ajunge la o bifurcatie de drum: cel din dreapta duce la un schit aici existand o parcare unde se poate lasa masina si urma drumul la pas sau pentru cei cu masini de teren foarte inalte sau atv-uri drumul forestier duce pana la lac, dar ar fi pacat daca toti sunteti la munte sa nu profitati de aerul curat si sa faceti acest traseu pe jos.

Borsa Pietroasa – Statia Meteo Iezer

Marcaj: Banda albastra

Durata: 2 – 2 ½ ore

- telefon Statia Meteo Iezer 0723.625.363

- cazare la statia meteo se face doar in cazuri speciale

- exista loc de campare

Statia Meteo Iezer – Lacul Iezer (2129 m) - Varful Pietrosul (2303 m)

Marcaj: Banda albastra

Durata: 2 – 2 ½ ore

Durata totala: 4 – 5 ore

Varful Pietrosul (2303 m) – Lacul Iezer (2129 m) – Statia Meteo Iezer – Borsa Pietroasa

Marcaj: Banda albastra
Durata: 3 – 4 ore
Alte trasee :

Borsa : Borsa - poteca - Valea Pietroasei - serpentine - Curmatura Turnu Rosu - statia meteo- 3 ore
Borsa : Borsa - pe Paraul Tisa - urcus - Cabana Meteoru - Lacul Iezer- 3 ore
Moisei : Moisei - pe Izvorul lui Dragos - urcus - poteca de vanatoare - Vf. Pietrosu (panorama cu Mv. Tibles)-4 ore
Sacel : un traseu lung si interesant - Sacel (km 72 al DN17C) - sau Moisei (Manastirea Moisei) - Capu Muntelui - Izvorul Albastru al Izei - Pestera de la Izvorul Izei - Taul Muced (1370m alt) - Vf. Batrana (1710m alt) - Vf. Buhaescu Mare (2119m alt ) - Vf. Rebrei (2221m alt sau 2258m dupa alti autori) - Curmatura Pietrosului Lacul Iezer

Odata porniti la drum trebuie stiut faptul ca va asteapta o ascensiune de 2 ore si 30 de minute mers pe drum forestier pana la Lacul Iezer dupa cum indica si juniorul se urmeaza marcajul

Pe parcurs incercati sa tineti marcajul sau drumul forestier din cand in cand mai apar cateva scurtaturi.
In prima parte a drumului ce porneste de la Schit traverseaza o poienita plina de ...

afine in perioada iulie- august chiar am intalnit cateva localnice care aveau un pieptan de cules.
Dar pana la urma pofta sa fie ca le puteti culege bucata cu bucata si la final veti avea limba ca un caine chow chow .
Dupa cateva vitamine absorbite poate incepe cu adevarat traseul propus pana acolo sus in ceata.Din aceasta poenita urcati pe drumul marcat pana ajungeti la o pensiune, de aici incepand adevaratul urcus.

Pe traseu va puteti bucura si de florile crescute la aceasta altitudine.Dupa un urcus de cam 1ora si 40 de minute privim putin in urma si remarcam cat de mult am urcat,

unde se vede furnicarul de casute cam acolo suntem cazati.

Si daca tot am ajuns la jumatatea drumului sa luam si o pauza mai ales ca cei de la ocolul silvic s-au gandit sa ne amenajeze o bancuta cu masuta pentru relaxare.

Dupa mica relaxare e timpul sa mai si urcam ca drumul este abia la jumatate si pana in varf sa mai tot fie ceva,

pe parcurs gasim si niste stalpisori inscriptionati ultimul are numarul 15 ,de tinut minte ca este ca un ghidaj sa stiti cat mai este.
Dupa alta jumatate de ora dam de un izvor care in timpul verii este extraordinar de bine primit de cei ce ajung pana aici, apa este rece ca gheata si limpede precum cristalul.

Si tot urcand se intrevede si statia meteo Meteoru care ne anunta ca nu mai este mult si ne apropiem de lacul Iezer

Zona este superba plina de jnepenis , in zona se spune ca pe vremuri erau sute de capre negre dar si marmote specii rare in Europa, in zilele linistite mai apar cateva exemplare pe ici pe colo, dupa 10 minute de mers apare si lacul Iezer.

Istoric Iezerul Pietrosu Este asezata in caldarea glaciara Iezeru,dintre culmea Pietrosului si cea a Hotarului,sub varful cel mai inalt al Masivului Rodnei,Varful Pietrosu,in plina rezervatie naturala.De origine glaciara,are o suprafata de 0.50 ha si adancimea maxima de 2.5 m,forma este aproape triunghiulara,cu varful spre evacuare si este situat la altitudinea de 1825m. Are suprafaţa de 3450 mp, adâncimea maximă de 2,5 m şi lungimea de 84 m. Face parte din rezervaţia naturală ˝Pietrosu Mare˝.

Lacul este alimentat de doua izvoare ce intra dinspre culmea Pietrosului,cu un debit cuprins intre 10 si 20 1/s.
Evacuarea apei se face prin paraul Pietroasa.Lungimea nord-sud este de 70 m,iar latura mare a triunghiului insumeaza 110 m lungime. A fost populat cu pastravi curcubeu si indigeni si zglavoaca.

Este un lac glaciar foarte limpede inconjurat de munti si multa liniste este o oaza de relaxare unde va puteti petrece cateva ore linistite, celor tari de picioare le recomand sa urce pana pe varful Pietrosul este un traseu destul de dificil cam de 1 ora dar este facut in zig zag sa taie muntele mai usor, fiind foarte abrupt.

Dupa urcusul anevoios se vede in varful muntelui si refugiul de la 2303 metri ceea ce indica faptul ca suntem pe varful Pietrosul cel mai inalt varf din Muntii Rodnei

Din acest punct puteti admira nestingheriti panorama de jur imprejur nu va optureaza privelistea absolut nimic este o priveliste ce va va ramane intiparita ceva timp, la coborare pana la lac se fac cam 20 de minute si de aici cam 1 ora si 30 de minute pana la parcare.
Va doresc calatorie placuta si vreme frumoasa si nu uitati sa pastrati curatenia pe munte doar asa si generatiile urmatoare poate vor admira speciile ce apartin florei si faunei actuale.

Parcul Național Munții Rodnei este cea mai întinsă arie protejată din nordul Carpaților Orientali, având o suprafață de 46.339 ha. Importanța acestei arii protejate se datorează atât geologiei și geomorfologiei munților, cât și prezenței a numeroase specii de faună și floră, endemite și relicte glaciare.Partea centrală, înaltă a masivului Munților Rodnei, oferă peisaje variate, de un real interes. Se diferențiază astfel 5 complexe morfologice: Ineu (2279 m), Omu-Gărgălău (2134 m, 2159 m), Galat-Puzdrele (2048 m, 2189 m), Pietrosul Rodnei (2303 m), Bătrâna (1710 m).
Relieful Parcului se remarcă prin bogăția formelor glaciare și crionivale: lacuri (67), văi, circuri glaciare. O formă carstică deosebită este peștera Izvorul Albastru al Izei (2,5 km) cu galerii și cascade spectaculoase.

În Parcul Național Munții Rodnei se practică mai multe tipuri de turism, datorită evantaiului de comori peisagistice existente în perimetrul său.

Trasee turistice

	1. Creasta principală: Pasul Setref (817 m) - Vârful Muncelui Râios - Poiana Bătrânei - Tarnița la Cruce - Vârful Galatului - Șaua Gărgălău - Tarnița lui Putredu - Șaua cu Lac - Pasul Rotunda. Pasul Setref - Șaua Gărgălău, în județul Maramureș. Șaua Gărgălău - Pasul Rotunda, în județul Bistrița-Năsăud. • Acces la traseu : DN 17D, com. Șanț, sat Valea Mare, Pasul Rotunda. • Timp de mers: vara: 24 - 26 ore; iarna: nu se recomandă.
	2. Romuli - Valea Strâmba - sub Vf. Bătrâna (racord la traseul 1), în județul Bistrița-Năsăud. • Acces la traseu: DN 17C, com. Romuli, sat Dealul Ștefăniței; stația CFR Romuli, ruta Salva - Vișeu. • Timp de mers: vara: 8 - 9 ore; iarna: nu se recomandă.
	3. Telciu - Valea Telcișor - Vf. Tomnatec (1384 m) - Poiana Bătrâna (racord la traseul 1), în județul Bistrița-Năsăud. • Acces la traseu: DN 17C, com. Telciu; stația CFR Telciu, ruta Salva - Vițeu. • Timp de mers: vara: 8 - 9 ore; iarna: nu se recomandă.
	4. Rebrișoara - Rebra - Parva - Valea Guset - Tarnița la Cruce - sub Vf. Rebra (2221 m) - sub Vf. Pietrosu (2303 m) - Stația Meteo - Iezerul - Borșa (centru). Rebrișoara - Tarnița la Cruce, în județul Bistrița-Năsăud. Tarnița la Cruce - Borșa, în județul Maramureș. • Acces la traseu: DJ 17D, com. Rebrișoara; stația CFR Rebrișoara, ruta Salva - Ilva Mică. • Timp de mers: vara: 18 - 20 ore; iarna: nu se recomandă.
	5. Stațiunea Sângeorz-Băi - Vf. Craia - Vf. Țapului - Tarnița "Obârșia Rebrei". • Acces la traseu: DJ 17D, Stațiunea Sângeorz-Băi, sat Cormaia; stația CFR Sângeorz-Băi, ruta Ilva-Mică - Rodna Veche. • Timp de mers: vara: 12 ore; iarna: nu se recomandă.
	6. Sângeorz-Băi - Cormaia - Farmecul Pădurii (confluența văilor Cormaia - Vinului) - Valea Cormaia - sub Vf. Cormaia (racord la traseul 1), în județul Bistrița-Năsăud. • Acces la traseu: DJ 17 D, Stațiunea Sângeorz-Băi, sat Cormaia; stația CFR Sângeorz-Băi, ruta Ilva-Mică - Rodna Veche. • Timp de mers: vara: 12 - 13 ore; iarna: nu se recomandă.
	7. Farmecul Pădurii - Nedeia Bîrladelor - Nedeia Țăranului (1875 m) - Vf.Laptelui - Vf.Nedeia Straja (1851 m) - Vf.Repede (legătura între traseul 1 și traseul 5), în județul Bistrița-Năsăud. • Acces la traseu: DJ 17 D, Stațiunea Sângeorz-Băi, sat Cormaia; stația CFR Sângeorz-Băi, ruta Ilva-Mică - Rodna Veche. • Timp de mers: vara: 7 - 8 ore; iarna: nu se recomandă.
	8. Între Aniese - Valea Anieșului Mic - Șaua "Între Izvoare". • Acces la traseu: DJ 17D, com. Maieru, sat Anieș; stația CFR Anieș ruta Ilva Mică - Rodna Veche. • Timp de mers: vara: 3 ore; iarna: nu se recomandă. Pentru mai multe informații vizualizați pliantul.
	9. Între Aniese - Izvorul Mare - Tarnița Bârsanului. • Acces la traseu: DJ 17D, com. Maieru, sat Anieș; stația CFR Anieș ruta Ilva Mica - Rodna Veche. • Timp de mers: vara: 3 ore; iarna: nu se recomandă.
	10. Anieș - Valea Anieșului - Șaua Gărgălău - sub Vf.Știol (1611 m) - complexul turistic Borșa. Anieș - Șaua Gărgălău, în județul Bistrița - Năsăud. Șaua Gărgălaău - complexul turistic Borșa, în județul Maramureș. • Acces la traseu: DJ 17D, com. Maieru, sat Anieș; stația CFR Anieș ruta Ilva Mică - Rodna Veche. • Timp de mers: vara: 11 - 13 ore; iarna: nu se recomandă. Pentru mai multe informații vizualizați pliantul.
	11. Valea Vinului - Izvorul Roșu - sub Vf.Cisia - Tarnița lui Putredu (racord la traseul 1), în județul Bistrița-Năsăud. • Acces la traseu: DJ 17D, com. Rodna Veche, sat Valea Vinului; stația CFR Rodna, ruta Ilva Mică - Rodna Veche. • Timp de mers: vara: 5 - 6 ore; iarna: nu se recomandă.
	12. Rodna - Valea Baia - Valea Vinului - Șaua Curățel - Șaua cu Lac - sub Vf.Ineu (racord la traseul 1), în Lala, în județul Bistrița - Năsăud. • Acces la traseu:0 DJ 17D, com. Rodna; stația CFR Rodna, ruta Ilva Mică - Rodna Veche. • Timp de mers: vara: 5 - 6 ore; iarna: nu se recomandă.
	13. Rodna - Vf.Benesului (1587 m) - Șaua Curățel - Șaua cu Lac - Lacul Lala Mare - Valea Lalei - Gura Lalei. • Acces la traseu: DJ 17D, com. Rodna; stația CFR Rodna, ruta Ilva Mică - Rodna Veche. • Timp de mers: vara: 11 - 12 ore; iarna: nu se recomandă.
	14. Comuna Șant - Tabăra Valea Blaznei - Vf.Cobășel (1835 m) - Vf.Roșu (2113 m) - Vf.Ineuț (racord la traseul 1), în județul Bistrița-Năsăud. • Acces la traseu: DJ 17D, com. Șant . • Timp de mers: vara: 6 - 7 ore; iarna: nu se recomandă. Pentru mai multe informații vizualizați pliantul.
	15. Șaua cu Lac - Lacul Lala Mare - Prelucile Gajei (variantă la traseul 1), în județul Maramureș. • Acces la traseu: Din traseul de creastă sau din traseul Rodna - Lala Mare. • Timp de mers: vara: 1 - 11/2 ore; iarna: nu se recomandă.
	16. Complexul turistic Borșa - Valea Fântânii - Șaua Știol - Pasul Prislop (1416 m), în județul Maramureș. • Acces la traseu: DN 18, oraș Borșa. • Timp de mers: vara: 31/2 - 41/2 ore; iarna: 41/2 - 51/2.
	17. Complexul turistic Borșa - Șaua Buza Muntelui - Puzdrele - Șaua Paltinului (racord la traseul 1), în județul Maramureș. • Acces la traseu: DN 18, oraș Borșa. • Timp de mers: vara: 4 - 5 ore; iarna: nu se recomandă.
	18. Poiana Borșa - Valea Negoiescu - Puzdrele - Șaua Galațului (racord la traseul 1), în județul Maramureș. • Acces la traseu: DN 18, oraș Borșa. • Timp de mers: vara: 41/2 - 51/2 ore; iarna: 31/2 - 41/2.

Memorialul Durerii (Victimele Comunismului)

2011-08-05T20:06:00.004+03:00

Obiective turistice in Maramures
Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei
Memorialul Durerii

Cum puteti ajunge la Muzeul Memorial de la Sighet

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet se află în centrul istoric al municipiului Sighetu Marmaţiei.
Pentru a găsi drumul către Memorialul Sighet urmaţi marcajele roşii de pe harta oraşului Sighet

Dacă mergeti la Sighet cu trenul (G) - de la gara din Sighet, traseul este- str. Iuliu Maniu-str. Ioan Mihaly de Apsa-Bogdan Vodă-str. Corneliu Coposu- Memorialul se află pe strada Corneliu Coposu nr. 4.
Dacă intraţi în Sighet venind dinspre Baia Mare (Baia Mare-Sighet 67 km)
traseu Baia Mare-Vadu Izei-Sighet - În Sighet pe străzile Bogdan Vodă-Gheorghe Şincai-Corneliu Coposu -sau pe străzile Bogdan Vodă-1 Decembrie 1918-Traian-Piaţa Libertăţii-staţia de taxi Bogdan Vodă-Corneliu Coposu - Memorialul se află pe strada Corneliu Coposu nr. 4.
Dacă mergeti la Sighet dinspre Satu Mare (Satu Mare-Sighet 100 km)traseu Satu Mare-Livada-Negreşti Oaş-Săpânţa-Sighet - În Sighet pe străzile Avram Iancu-Ioan Mihaly de Apsa-Bogdan Vodă-Corneliu Coposu sau Avram Iancu-Gheorghe Doja-Gheorghe Şincai-Corneliu Coposu - Memorialul se află pe strada Corneliu Coposu nr. 4.
Dacă mergeti la Sighet dinspre Moldova, trecând prin pasul Prislop şi apoi prin Borşa (Borşa-Sighet 70 km)
traseu Borşa-Moisei-Vişeu de Sus-Petrova-Sighet - În Sighet pe străzile Dragoş Vodă-Traian-Piaţa Libertăţii-staţia de taxi Bogdan Vodă-Corneliu Coposu - Memorialul se află pe strada Corneliu Coposu nr. 4

Din punctul meu de vedere este un muzeu ce trebuie vizitat de toata lumea indiferent de varsta , in momentul in care pasesti pe usile acestei inchisori simti pe spate un fior ce te misca puternic , iar vocea de inceput a Anei Blandiana face ca emotiile sa duca pana la lacrimi am zarit oameni in jurul meu ce cu greu isi puteau stapani emotiile.
Este intradevar un lucru fenomenal ce s-a realizat acolo .......

Programul de vizitare al Muzeului Memorial de la Sighet

Program de vizitare

Luni-duminică 9.30-18.30 (15 aprilie –15 octombrie)
Marţi-duminică 10.00-16.00 (16 octombrie-14 aprilie), luni închis
Ultimul vizitator - cu 30 de minute înainte de închidere

Bilete

Elevi, studenţi, pensionari: 3 Lei noi (30.000 Lei vechi)
Adulţi: 6 Lei noi (60.000 lei vechi)
Taxă de fotografiere: 3 Lei noi (30.000 Lei vechi)
Taxă de filmare: 15 Lei noi (150.000 Lei vechi)
Gratuit:
- Foştii deţinuţi politici
- Persoane cu handicap
- Ziarişti

Municipiul Sighetu Marmaţiei se află în judeţul Maramureş, în zona de nord a României.
Fondatorii Memorialului sunt: Ana Blandiana si Romulus Rusan

Crearea Muzeului de la Sighet a fost precedată şi apoi suţinută de activitatea Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului. Întâi istorie orală, dar, în paralel, strângerea de documente, fotografii, obiecte şi hârtii care să poată fi folosite în crearea celor peste cincizeci de săşi în fostele celule ale închisorii.
Muzeul, care adesea este confundat el singur cu Memorialul, este produsul Centrului de Studii.
Creat în 1993 de Ana Blandiana şi Romulus Rusan, fiinţând mereu în criză de fonduri şi personal, Centrul a reuşit să producă proiectele de reabilitare şi dotare a muzeului, banca de date necesară umplerii acestuia cu un conţinut realist şi credibil. S-a structurat în câteva departamente, a căror activitate va fi descrisă în continuare. S-a preocupat de atragerea unor colaboratori valoroşi, de crearea unei promoţii de cercetători tineri, chiar dacă n-a avut posibilitatea să facă prea multe angajări iar salariilor sunt mici. A stimulat dezbaterea unor teme importante, pe terenuri neexploatate, în cadrul simpozioanelor, seminariilor, atelierelor şi meselor rotunde.

Scurt istoric al închisorii din Sighet

Închisoarea din Sighet a fost construită în 1897, de autorităţile austro-ungare, cu ocazia aniversării "primului mileniu maghiar". După 1918 a funcţionat ca închisoare de drept comun. După 1945 prin Sighet se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi foştilor deportaţi din U.R.S.S. În august 1948 a devenit loc de detenţie pentru un grup de studenţi, elevi şi ţărani maramureşeni, dintre care o parte trăiesc şi azi la Sighet. În zilele de 5-6 mai 1950 au fost aduşi la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga ţară (foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni), unii dintre ei condamnaţi la pedepse grele, alţii nici măcar judecaţi. Majoritatea aveau peste 60 de ani.

În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportaţi la Sighet şi 45-50 de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici. Penitenciarul era considerat "unitate de muncă specială", cunoscută sub numele de "colonia Dunărea ", dar era, în realitate, un loc de exterminare pentru elitele ţării şi în acelaşi timp un loc sigur, de unde nu se putea fugi, frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puţin de doi kilometri.
Deţinuţii erau ţinuţi în condiţii insalubre, hrăniţi mizerabil, opriţi de a se întinde ziua pe paturile din celulele fără încălzire. Nu aveau voie să privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiţi să stea la "neagra" şi "sura", celule de tip carceră, fără lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilinţa şi batjocura făceau parte din programul de exterminare.
În 1955, ca urmare a Convenţiei de la Geneva şi a admiterii României comuniste (RPR) în ONU, a avut loc o graţiere. Parte din deţinuţii politici din închisorile româneşti au fost eliberaţi, parte transferaţi în alte locuri, inclusiv în domiciliu obligatoriu. La Sighet din cei circa 200 de deţinuţi, 52 muriseră. Închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. Totuşi, deţinuţi politici mai apăreau şi în anii următori, mai ales "în trecere" spre spitalul psihiatric din localitate. În 1977 închisoarea a fost dezafectată, devenind fabrică de mături, depozit de sare şi, în cele din urmă, o ruină părăsită.

Scurt istoric al Muzeului Memorial

Fundaţia Academia Civică a preluat ruina fostei închisori în 1993, în vederea transformării ei în muzeu.
Pentru realizarea acestui proiect trebuia pe de o parte organizată strângerea de fonduri pentru reabilitarea clădirii, iar pe de altă parte realizarea unei bănci de date necesare creării muzeului. Centrul de studii înfiinţat şi condus de Romulus Rusan, încă din 1993, a demarat înregistrările de istorie orală şi colectarea de fotografii, acte, obiecte, scrisori, colectii de ziare, carti, manuale, albume, inregistrari de istorie orala, precum si - pe un alt plan - organizarea de ateliere, seminarii, simpozioane, intalniri intre victimele comunismului si istoricii din Romania si din strainatate, publicarea de carti cuprinzand marturii, studii, statistici si documente privind rezistenta anticomunista si reprimarea ei. Pana in prezent, centrul a realizat peste cinci mii de ore de inregistrari, 35000 de pagini de carte si a tezaurizat zeci de mii de documente (file, fotografii, casete audio si video).
În paralel, prin concurs, alcătuirea proiectului de reabilitare a clădirii fostei închisori transformate în muzeu a fost încredinţat firmei UMROL din Cluj, iar execuţia propriu-zisă firmei Stelid din Baia Mare. Lucrările au durat până în anul 2000. Pentru că edificiul, vechi de un secol, era ruinat şi plin de igrasie, a fost nevoie de refacerea fundaţiilor, izolaţiilor, acoperişului, iar pereţii interiori, care oricum fuseseră revopsiţi şi nu mai aminteau perioada anilor 50, au fost văruiţi în alb.
Rezultat al unor cercetări laborioase, fiecare celulă a devenit o sală de muzeu, în care, întâi într-o formă provizorie, mai apoi definitivă, urmând acum o ordine cronologică, sunt prezentate marile teme ale represiunii comuniste, ale distrugerii statului de drept şi înlocuirii lui printr-o construcţie de tip totalitar
Cercetarea istorică a fost realizată de angajaţii şi colaboratorii Centrului de Studii, iar realizarea muzeografică a fost înfăptuită de firmele Ozana Design - designer Ştefan Popa, firma Prima Metal - arh. Radu Canciovici şi Ciprian Ionescu, Lime Production - designer Bogdan Dumitrescu, Forum Art - arh. Dan Popovici, Ghildus Design System - designer Alexandru Ghilduş, APGA - arh. Petru Gheorghiu, MB Studio - arh. Matei Marcu şi Octavian Carabela.
Muzeul detine 87 de sali fiecare reprezentand o anumita descriere a comunismului, printre ele amintesc cateva:

Muzeul Sighet: Sala 5 - Sala hărţilor

Sala hărţilor, spaţiul de primire şi orientare a vizitatorilor, face o prezentare în spaţiu a gulagului românesc, având şi varianta temporală, adică o cronologie a celor 45 de ani din istoria României comuniste. Pe o hartă mare a ţării sunt marcate, prin cruci, locurile de detenţie, de muncă forţată şi de domiciliu obligatoriu, ca şi azilele psihiatrice cu caracter politic, locurile unde s-au dat lupte, unde au avut loc execuţii şi gropile comune. Fiecare din aceste categorii sunt prezentate amănunţit în şase hărţi mai mici. Alături de aceste hărţi sunt expuse imaginile principalelor închisori comuniste.

În România au existat, de-a lungul perioadei comuniste (1945–1989), peste 230 de locuri de detenţie, cifră în care se includ spaţiile de anchetă, de triaj, de încarcerare propriu-zisă (penitenciare), ca şi lagărele de muncă forţată şi de deportare. Dacă adăugăm sediile de Securitate orăşeneşti, raionale, regionale şi apoi judeţene, în care deţinuţii erau aduşi după arestare şi supuşi interogatoriilor, cifra creşte cu peste o sută. Azilele unde celor arestaţi li se aplicau tratamente psihiatrice de “reeducare” erau cel puţin cincisprezece. Numărul locurilor de execuţie, al locurilor unde s-au desfăşurat lupte între partizani şi Securitate şi al gropilor comune descoperite în ultimii ani trece de nouăzeci.

Muzeul Sighet: Sala 6 - România închisorilor

Numărul românilor care au fost arestaţi şi condamnaţi în perioada 1945-1989 a fost de 600.000. Vârfurile terorii au fost înregistrate în perioadele 1948-1953 şi 1958-1960, când – de altfel – pe lângă penitenciarele existente – devenite neîncăpătoare - au fost organizate numeroase lagăre de muncă forţată şi au avut loc deportări, strămutări masive ale celor socotiţi periculoşi pentru regim (în total, încă 200.000 persoane).
Această sală prezintă câteva penitenciare care au fost locuri de exterminare a elitei gânditoare din societatea românească: intelectuali, ţărani, preoţi, negustori, meseriaşi, militari, studenţi, elevi, nenumăraţi minori şi nenumărate femei.
Am încercat să prezentăm câteva mari închisori în funcţie de funcţiile şi specificul lor; am arătat cum celula a devenit de multe ori universitate; am expus obiecte din recuzita mizeră a detenţiei; am întocmit grafice privind mişcarea deţinuţilor dintr-o închisoare în alta şi, pentru a ilustra particularitatea fiecărui destin, am imaginat itinerariile tragice parcurse de un număr de personalităţi înlănţuite ale istoriei noastre (v. aplicaţia care rulează pe touch-screen).
Un amănunt important: uşa masivă din mijlocul sălii a fost adusă de la Galaţi, din închisoarea – azi demolată – în care au pătimit – între 1947 şi 1951 – marii dascăli ai democraţiei româneşti: Iuliu Maniu şi Ion Mihalache.

Sala nr 9 detine o incarcatura aparte
Aici fiind celula in care a murit Iuliu Maniu

Mueul Sighet: Sala 37 - „Neagra”

În fiecare închisoare există o celulă de pedeapsă. Deţinuţii consideraţi recalcitranţi erau izolaţi în obscuritate totală, înlănţuiţi de un inel din centrul celulei. Uneori (de exemplu la Aiud) erau ţinuţi cu picioarele pe un grătar aflat într-o pânză de apă. Deţinutul era încarcerat dezbrăcat şi desculţ. Raţia de hrană era redusă la jumătate. În întuneric, în frig, înfometat, uneori şi legat, era obligat să stea în picioare toată ziua şi toată noaptea.

Cam acestea sunt cateva dintre multele lucruri pe care le puteti gasi in acest muzeu fenomenal, in exteriorul cladirii puteti gasi o capela unde se aprind lumanari in memoria celor cazuti in suferinta aici numarul acestora este..........
Pe pereţii rampei de coborâre în spaţiul subpământean au fost gravate în andezit fumuriu numele a aproape opt mii de morţi din închisorile, lagărele şi locurile de deportare din România, cărora li s-au adăugat alte 16.000 de nume inscripţionate în plăci de andezit montate pe zidul curţii interioare şi în Cimitirul Săracilor.

Extrem de migăloasă, operaţia de strângere a numelor morţilor a necesitat zece ani de muncă în cadrul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului, iar cifra este departe de a acoperi adevărata amploare a represiunii. Cele mai multe nume au fost stabilite de dl. Cicerone Ioniţoiu şi de regretatul Eugen Sahan, ambii istorici prin vocaţie şi foşti deţinuţi politici.

In curte se mai gasesc sclupturi ce reamintesc de momentele de excutie din momentele functionarii inchisorii

Cuvinte de incheiere

Forumul Tinuturi de poveste

2011-08-01T21:00:00.000+03:00

Bun gasit tuturor ,daca ati intrat aici poate ca sunteti interesati de ceea ce inseamna un Forum
Am facut o pagina separata cu denumirea Forum este in pagina de start intre Butonul CUPRINS si PRIMA PAGINA.
Am incercat sa fac acest forum in speranta ca aici ne vom intalni si discuta despre ideiile de concediu ,parerile despre anumite locatii ,Obiective ce merita vizitate , si nu in ultimil rand pentru a posta si imagini din concediile minunate petrecute prin tara
VA ASTEPT CU NERABDARE SA DISCUTAM DESPRE MULTE ALTE LUCRURI LEGATE DE CONCEDII SI NU NUMAI

Manastirea Barsana

2011-07-28T21:05:00.002+03:00

Obiective turistice Maramures: Hramul manastirii se tine pe data de 30 iunie: „Soborii Sfintilor”, protectorii acesteia fiind cei 12 apostoli ce l-au insotit pe Iisus in calatoriile sale.

Poveste:Legenda spune ca manastirea a fost ridicata initial pe malul stang al Izei, pentru ca mai tarziu sa fie mutata pe malul drept al acestui raulet din regiune.

Biserica din Bârsana are hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică şi este inclusă în patrimoniul universal datorită picturii interioare, de o valoare inestimabilă. Legenda începe în jurul anului 1711, când Ioan Ştefanca (un preot văduv care s-a retras pe Valea Slătioarei, împreună cu fiul său, Gavril) a construit o biserică de lemn. Mai târziu, Gavril a devenit episcop şi a mutat biserica pe platoul actualei mănăstiri din Bârsana, transformând-o în schit. Însă în jurul anului 1780, călugării au părăsit schitul, îndreptându-se către o mănăstire din Neamţ, iar biserica a fost închisă. Pentru a nu fi lăsată în paragină, sătenii au mutat-o pe Dealul Jbarului, în cimitirul unde erau înmormântaţi ciumaţii.
O altă dată de referinţă este estimată la 1805-1808. Atunci, Toader Hodor, din Vişeu de Mijloc şi Ioan Plohod, din Dragomireşti (doi ţărani, pictori de biserici) au pictat interiorul bisericii. Rezultatul: cel mai coerent ansamblu decorativ din Maramureş, reprezentat de singura pictură naivă cu elemente baroc.
Mănăstirea „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli"
Locul pe care a existat vechea mănăstire din Bârsana a fost ocupat de o livadă.

După al doilea Război Mondial, locul a intrat în posesia parohiei, iar partea de lângă drum a fost dată mai multor familii, care şi-au construit acolo locuinţe. Terenul situat mai sus, pe „terasa" dealului, a rămas însă neocupat. În 1991, bârsănenii au decis să ridice o nouă mănăstire pe locul celei vechi şi au început să adune lemne pentru biserică. În 1993, Prea Sfinţitul Iustinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a sfinţit piatra de temelie a noii biserici a mănăstirii. S-a stabilit că mănăstirea va avea hramul Soborul Sfinţilor 12 Apostoli. În ziua de miercuri, 30 iunie 1993, s-a prăznuit pentru prima dată hramul noii mănăstiri. În aceeaşi zi, în cuvântul de învăţătură adresat mulţimii, Prea Sfinţitul Justinian a amintit hotărârea că la Bârsana va fi mănăstire de maici. Un an mai târziu, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului a prezentat-o pe monaha Filofteia Oltean ca viitoare stareţă a mănăstirii

Manastirea a fost cladita din ordinul voievodului Dragos, in secolul al XVI-lea, fiind situata chiar pe terenurile aflate in proprietatea domnitorului. Asa cum spunea, manastirea a reprezentat un mare punct de interes turistic pentru locuitorii din regiune. Se spune ca aici au studiat numerosi preoti ortodocsi, fiind unul dintre cele mai

importante scoli de preoti din regiune.

Localizare: Manastirea „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” din Barsana este situata la 22 de km sud-est de municipiul Sighetul Marmatiei, la iesirea din Barsana, spre podul Slatioarei, unde spatiile dumbravilor largi ale Izei se stramteaza, spre localitatea Stramtura, fiind cel mai stramt vad al Izei.

De la kilometrul 17 al Drumului Judetean 186, trecand pe sub o frumoasa poarta maramureseana,

se rasuceste in sus aleea care duce lin spre manastire;

intrarea in incinta propriu-zisa se face pe sub semetul Turn - clopotnita, dincolo de care,

pe partea dreapta, biserica tasneste mladioasa spre cer - pana nu demult, cea mai inalta biserica de lemn din lume.

De la biserica porneste aleea pietruita si strajuita de flori ce duce spre Staretie, constructie supraetajata de o cuceritoare fantezie arhitectonica, remarcabila transpunere creatoare a stilului maramuresean al bisericilor de lemn.

Pe pajistea verde din stanga aleii se afla un Altar de vara si un Aghiasmatar,

iar pe dambul din dreapta, la oarecare distanta, Casa Artistului - o fermecatoare vila destinata sa gazduiasca, pentru repaus si creatie, carturari si mesteri ai frumusetii sacre.

In spatele Staretiei si pe latura dinspre sosea se afla chilii, ateliere si o seama de anexe gospodaresti, iar in partea de sud-est a manastirii, in imediata vecinatate a Turnului - clopotnita, se afla Muzeul.

Bisericile de lemn sunt lacrimile smereniei, curse la radacina codrului, din care s-a lucrat locas Domnului, infipt adanc in glie, dar ca o sageata care strabate cerul si ajunge la Dumnezeu, de unde, tot prin turla maramureseana coboara Harul si tot darul cel bun, pe care-l primim in genunchi rugatori, pe prispa care-i identica, aici, cu cea a casei gospodarului.

Biserica este amplasata in partea estica a complexului monahal fiind destinata savarsirii cultului, ea este in acelasi timp centrul spiritual si compozitional al intregului ansamblu. Tinand seama de mai multe criterii specifice acestei manastiri, biserica a fost proiectata in urmatoarele dimensiuni: 22,57 metri lungime, 12,20 metri latime si 57 metri inaltime, numarandu-se printre cele mai inalte constructii de lemn din Europa. Constructia are doua nivele: demisol si parter.

Demisolul reprezinta biserica primara, are o singura intrare si este luminat de douasprezece ferestre mici. Demisolul adaposteste paraclisul mare al manastirii. Altarul este separat printr-o catapeteasma construita din lemn sculptat cu ornate specifice artei maramuresene. Tavanul este sustinut de patru coloane de beton. Demisolul este construit din beton armat, cu pereti grosi si placati in exterior cu piatra de rau si este imbracat in haina picturala, realizata de pictorii Ioan si Mariana Botis, in tehnica fresca, in anul 1996.

Biserica propriu - zisa se afla la parter, are un plan treflat, cu doua abside poligonale. Absidele laterale se formeaza din naos in apropierea iconostasului. Biserica concentreaza toate spatiile caracteristice unui lacas de cult ortodox: pridvor, pronaos (tinda), naos, altar. Pridvorul este construit din lemn de stejar sculptat cu ornamente specifice artei maramuresene. In pridvor, care este situat deasupra demisolului se ajunge pe doua scari laterale. Turnul este plasat deasupra pronaosului si este prevazut cu foisor si coif prelung. Acoperisul de sindrila de brad lucrata in stilul numit „coada de randunica” are streasina dubla si formeaza o adevarata dantelarie in lemn.

Arhitectura sa este de-a dreptul spectaculoasa, intreaga constructie fiind din lemn. Vei putea pasi in interiorul curtii pe o poarta maramureseana inlauntrul careia vei putea admira biserica cu o inaltime de 57 metri. Pictura este realizata pe bucati din material textil ce erau fixate pe pereti si mai apoi acoperite cu un strat de var, intreaga pictura a bisericii datand din anul 1806.

Manastirea Barsana este un dar si o binecuvantare a lui Dumnezeu nu numai pentru dreptcredinciosul popor maramuresean cu biserici stravechi si sfinti ierarhi care au pastrat unitatea poporului si a credintei sale apostolice; ci este un dar si o binecuvantare a lui Dumnezeu pentru intreg neamul romanesc si pentru Biserica Ortodoxa martira prin marturia data pentru Hristos de-a lungul veacurilor in zbuciumata sa istorie.

La Barsana, tu cel acum traitor, treci prin experienta unica a inzidirii in durata harului. Fericit cel care poate marturisi: «Si eu am fost la Barsana».

Documentar Amintirile unui pelerin:

Grota miresei

2011-07-27T18:00:00.002+03:00

Obiective turistice Prahova :
Localizare: Muntele de sare de la Slanic Prahova (patria perilor, am gasit aici peri cum nu am vazut in alta parte, cate 2-3 in fiecare curte si cu pere mari si frumoase) la poalele caruia se afla grota este pe strada Baia Baciului.
Declarata rezervatie naturala geologica si geomorfologica prin 1954, suprafata zonei protejate este de 2 ha. Complexul Baia Baciului este format din Muntele de sare, cu Grota Miresei si Baia Miresei, apoi Lacul Mare (numit si Baia Baciului, cu suprafata de 5100 mp si adancime maxima de 7 m),

Baia Porcilor (S=1460 mp si adancime sub 1 m, continand namol terapeutic).

Numele de Grota Miresei a aparut dupa anul 1920, cand, la patru zile dupa nunta, o localnica s-a sinucis, aruncandu-se din varful muntelui de sare, pentru ca părintii au fortat-o să se marite cu un mire care nu-i placea.

Muntele de sare a fost declarat rezervatie si monument al naturii. Acest munte miniatural modelat de apa ploilor in sare se extinde pe o suprafata de 2 hectare. Aici se afla si o serie de lacuri carsto-saline cu o adancime maxima de 32 m precum Lacul Porcilor, Baia Baciului si Grota Miresei. Pe solurile sarate din aceasta zona se dezvolta o serie de specii vegetale halofile dintre care mai importante sunt sararica (Salicornia herbaceea), pelinul (Artemisia salina), steluta (Aster tripolium).

Prima atestare documentara a Slanicului dateaza din 1532, iar a doua din 1685, când spatarul Mihai Cantacuzino cumpara jumatate din mosia Slanic pentru a deschide ocne. Complexul Baia Baciului este format din Muntele de sare, cu Grota Miresei si Baia Miresei, Lacul Mare (Baia Baciului) si Baia Porcilor ce contine namol terapeutic.

Formarea Muntelui de sare si a Grotei Miresei, din interiorul acestuia, are la origine actiunea omului, prin exploatarea din interiorul Muntelui de sare ce a functionat pana la 1852. Dupa acest an mina a fost inundata ducand la dizolvarea sarii,si la prabusirea tavanelor.
Astfel, s-a format un imens put in mijlocul masivului de sare, lasand sa se vada forma de clopot a fostei mine de sare. Apa a sculptat versantul, creand o mare diversitate de forme carstice: lapiezuri, ponoare, arcade si concretiuni de sare.

De-a lungul timpului muntele a suferit numeroase eroziuni, si prabusiri. Cutremurul din 1977, ploile abundente din 1993 si 1999 produc prabusiri masive ale laturilor muntelui ducand la degradarea si pierderea maretiei de altadata.Sursa:www.ghidinfoturism.ro

Dupa cum vedeti muntele de sare si Grota se deterioreaza din cauza ploilor si in legatura cu asta nu se face nimic.

In incinta veti gasi un strad amenajat si un resturant, cazare puteti gasi la pensiunile din zona.

Exista taxa de intrare, iar daca ajungeti in zona si nu gasiti pe nimeni la restaurant nu puteti intra sa vedeti Grota.

Alte obiective din zona:
Muzeul Sarii unde va recomand sa mergeti pentru a afla toate detaliile despre Slanic Prahova si obiectivele din zona, exista aici oameni extraordinari care va vor raspunde la toate intrebarile.

Nu foarte departe de salina, Muzeul Sarii, anul sau de constructie fiind 1880.

Chiar langa muzeu se afla si Biserica “Sfintii Trei Ierarhi”, monument de arta bisericeasca de la finele sec. al XVIII-lea – ctitorie a crucerului Ioan-Hagi Moscu, concesionar al minelor de sare din Slanic.

Program vizitare muzeu: luni-duminica, orele 9.00 - 17.00; taxa intrare : 3 ron adulti; 2 ron copii; taxa camera foto – 2 ron.

Muntele de sare
Muntele Verde la 3 km de salina

Mina Unirea
Baia de fier

Cascada Cailor - cea mai inalta cascada din Romania

2011-07-26T21:33:00.009+03:00

Obiective turistice Maramures :
Descriere
Apa rezultata din topirea zapezii si din ploi se aduna intr-un circ glaciar si de acolo se pravaleste in jos formand cascada in mai multe trepte cu caderi succesive de 40 de metrii apoi 20 de metrii si din nou 40 de metrii.

Localizare: Statiunea Borsa, Judetul Maramures
Din Gara de Nord avem A 1646 Bucuresti Nord-Viseu de Jos (pleaca la: 17:30, soseste la: 05:20) (clasa 1,2 si cusete 1,2)
Din autograra Viseul de Jos sint curse de autobuze BorsaTrans (in zilele impare) si MaramuresTrans (in zilele pare) cu orele de plecare-sosire spre/din Borsa:

05:10 - 06:10
09:20 - 10:20
17:20 - 18:20
20:15 - 21:15.

La intoarcere: aceleasi ore pentru autobuze, dar cu plecare din Borsa (2 autobuze pleaca la aceeasi ora, unul din Viseu-Borsa si altul in directie inversa) si trenul A 1644 Viseu de Jos-Bucuresti Nord (pleaca la: 19:30, soseste la: 07:19) (clasa 1,2 si cusete 1,2).
Recomandare personala: 0262 368160 CFR Viseul de Jos

Poveste:Conform legendei, Muntele Piatra Rea datorita pasunilor sale întinse era locul preferat al localnicilor pentru a tine din primavara pâna în toamna "stavele" (hergheliile) de cai. Insa acest rai al cailor nu era chiar asa de linistit. Din când în când ursul incerca sa îsi gaseasca o prada usoara din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însa într-un loc deschis sansele ursului erau slabe.
Asa ca ursul de obicei încerca sa incolteasca cai deasupra prapastiilor de la actuala Cascada a Cailor. Aici sarmanele animale nu aveau alta solutie decât sa se arunce în hau, astfel ursul având câstig de cauza. Într-o noapte întunecata, fara vizibilitate si cu o furtuna de proportii, ursul a venit din nou sa îsi aleaga o prada. Speriati de fulgere si de atacul neasteptat al ursului, animalele au luat-o la goana, direct spre prapastie. Unii dintre ei au scapat dar o multime de animale au cazut în prapastie, ursul alegându-se dupa spusele localnicilor cu vreo 15 cai.
De atunci localnicii marcati de eveniment au început sa foloseasca numele de Cascada Cailor. Dar nu numai cascada a primit acest nume. Muntele se numeste Muntele Cailor, circul glaciar a fost denumit Podul Cailor, iar pâraul care se pravaleste jos pe abrupturi se numeste Izvorul Cailor.

Pentru a ajunge la cascada cailor trebuie sa mergeti in centrul statiunii Borsa vis a vis de biserica de lemn Borsa, iar de aici sa luati telescaunul care duce pana aproape de cascada.
Telescaun
Program Functionare           zilnic intre 9 - 17
Lungime traseu -            2030 m
Diferenta de nivel -            496 m
Capacitate de transport      400 persoane pe ora
Durata transportului 17 minute
Anul montarii                      1982

Pret transport    8 ron dus
                                          15 ron dus intors
Copii sub 12 ani                5 ron dus
Copii sub 12 ani               10 ron dus intors
Daca urcati cu telescaunul va recomand sa luati ceva mai grosde imbracat, telescaunul fiind descoperit din cand in cand mai bate vantul sau poate incepe ploaia ,asa ca o maneca lunga nu strica.

Iata si o lista cu trasee in zona
Dupa parcurgerea celor 17 minute cu telescaunul si admirarea imprejurimilor de la inaltime calatoria se termina si de aici urmeaza un drum forestier accesibil pentru fiecare drumul spre cascada este unul in coborare ,dupa circa 20 de minute lejere incepe sa se observe cascada in toata splendoarea ei .

Odata ajunsi in zona cascadei va puteti bucura de sunetul acesteia ,se pot face poze chiar de langa aceasta dar aveti grija cu pietrele sunt cam alunecoase in preajma.
Dupa momentele frumoase surprinse langa cascada urmeaza drumul de intoarcere care este putin mai greu este normal ca doar la venire spre acesta a coborat, iar acum este reversul.
Nu uitati sa plecati de la cascada mai devreme de ora 16 pentru a prinde si telescaunul in caz ca va doriti coborarea cu acesta, drumul de intoarcere se parcurge cam in 35-40 minute depinde de fiecare.
Respectati natura doar asa ne va respecta si ea!

Incercati ca in plimbarile prin natura sa nu lasati nimic in locurile ce le-ati vizitat, haideti sa facem un minim de efort si sa pastram muntii curati.

Vreme frumoasa si calatorii placute!

Multumiri si va mai asteptam.

Obiectiv Turistic :Baile Herculane

2011-03-04T19:07:00.000+02:00

Localizare:
Băile Herculane este un oraș în județul Caraș-Severin, Banat, România. Are o populație de 6.019 locuitori.Este situat pe Valea Cernei, la 5 km de principala arteră rutieră ce leagă vestul țării de București — DN 6 (E70) și calea ferată internațională București — Timișoara — Moravița, este accesibilă și pe calea fluvială a Dunării, fie dinspre est: Sulina — Galați — Drobeta Turnu-Severin — Orșova, fie dinspre vest: Viena — Budapesta — Belgrad — Orșova. Aeroporturile cele mai apropiate se află la Caransebeș și Timișoara (aeroport internațional).Prin statiune puteti circula si cu microbuze si autobuze.

Legenda:
Hercules, în drumul său spre Caucaz, în căutarea lânei de aur, împreuna cu argonauţii săi ar fi trecut prin zonă urcând pe Dunăre în sus. Pe vremea aceea Dunărea avea un alt curs faţă de cel de astăzi, prin Iugoslavia, curgând în Adriatica, Hercules şi argonauţii săi au ajuns la cataracta de pe Dunăre - Cazanele Dunării. Aici s-a oprit pentru a încerca trecerea corăbiei deasupra cataractei.
Până la găsirea unei modalităţi de a trece corabia deasupra cataractei, Hercules ar fi plecat pe Cerna în sus şi ar fi ajuns la Herculane unde s-a întâlnit cu Corcoaia, o batrână care locuia în zona Platoului Coroninii Aceasta, väzându-l vlăguit, i-ar fi spus sa intre in apa unui izvor ce se afla in vale sa se mai indrazveneasca . I-a mai spus ca si cei doi fi ai sai intrau in apa izvoarelor dupa ce terminau munca cimpului iar dupa baia in apa calda erau mai vigurosi si ca localnicii cind erau bolnavii sau aveau animale bolnave, ranite sau muscate de serpi veninosi faceau baie in aceste izvoare, iar dupa ce ieseau afara si ei si animalele se vindecau complet..
Batrina i-a povestit lui Hercules despre un balaur care venea si se scalda aici in vale.iar cind isi lua zborul de pe pamint scuturindusi aripile stropi de apa cadeau de sus din cer ca o perdea de ploaie formind o cascada in munte numita Cascada Vinturatoarea.
      Tot aici i-a aparut si tatal sau Zeus in cale spunind-i sa nu uite niciodata ca pericolul cel mai mare vine de sus din cer de la mama sa vitega Hera, stiut fiind ca aceasta nu-l avea la inima datorita faptului ca Zeus avusese o legatura amoroasa cu o paminteaca din care se nascuse Hercules.In locul in care a aparut Zeus a ramas o stinca enorma sub forma unui deget urias care are aratatorul indreptat in sus spre cer numindu-se astazi Degetul lui Hercules.Stinca se observa foarte bine dupa masa cind soarele bate puternic in ea din Strada Zavoiului. Reluându-şi drumul, Hercules ajunse intr-un loc salbatic numit astazi Piatra Puscata.
      Tot acolo s-a întâlnit cu un localnic, acesta aflind ca este Hercules i-a cerut ajutorul pentru a omorî un balaur care îsi avea vizuina lângă Izvoarele Cernei si care le producea mari necazuri.Hercules i-a ascultat rugămintea şi a pornit în căutarea balaurului dar inainte se a parasi locul Hercules ca sa nu uite pe unde a venit a facut un semn cu coada maciucii in peretele de stinca Hercules ajunse în sat, care era fortificat şi bine apărat.
Din discuţia avută cu căpetenia satului, aceasta i-a povestit de necazul lor şi anume că de fiecare dată când ieşeau din sat şi se duceau la munca câmpului balaurul venea şi îi omora, distrugându-le şi recoltele.Pentru ca să nu mai aibă probleme cu balaurul ei trebuiau să dea în mod regulat câte o copilă din sat pe care o legau de un stâlp, care se afla chiar pe buza unei prăpastii. Balaurul venea şi o lua, astfel sătenii aveau linişte un timp
Era un adevarat ritual pentru ca oamenii nu stiau ce sa faca sa se bucure pentru ca scapau de necaz o vreme sau sa plinga dupa copila data de nevoie balaurului. Hercules se hotărăşte să omoare balaurul şi organizează o pânda folosind drept momeala o fata din sat. În momentul când balaurul veni sa ia fata de pe stâlp, Hercules îi apăru în cale şi îi dădu o lovitură puternică cu măciuca, dar aceasta sare din solzii balaurului în munte, retezând jumătate din vârful acestuia. De aici vine numele de Muntele Retezat.
Apoi balaurul naucit de lovitura o lua pe Cerna in jos si intra in Cheile Corcoaiei locul fiind strimt balaurul ramase blocat dar Hercules ocoli muntele iesindu-i in cale. Se spune ca acolo in chei in locul ala strimt Hercules se propti atit de tare sa dea lovitura de gratie incit piciorul i-a intrat in stinca, urma acestuia o vedem si astazi .
     Balaurul de durere si aproape pe moarte se zvircoli asa de tare incit reusi sa iasa din strimtoare si intra in locul unde isi avea vizuina. In locul lui au ramas urmele luptei, muntele despicat in doua ,scobiturile rotunde din peretii de stinca si despicatura verticala prin care abia se intrevede un colt de cer undeva sus de tot, e lasata de maciuca . Hercules il urmari si ii aplica ultima lovitura omorindu-l, singele tisnindu-i cu putere, formind izvoarele - Izbucul Cernei iar ultima suflare iesindu-i intr-un virf de munte, in locul stiut astazi de Grota cu Aburi si in avenele si pesterile din jur.
Legenda mai spune in continuare ca in timpul luptei cu balaurul, fata care fususe folosita ca momeala, speriata, a trecut riul Cerna in Cheile Tasnei ascuzinduse intr-o grota. dar din cauza luptei dintre balaur si Hercules si a zguduiturilor pamintului intrarea in grota a fost astupata de stincile masive pravalite de pe versanti .Hercules i-a auzit tipetele disperate si sa apucat sa elibereze intrarea grotei insa un bloc enorm de piatra era chiar pe intare. Hercules a incercat cu forta lui recunoscuta sa-l dea la o parte dar nu reusi Atunci lua maciuca si-l sparse in doua dar si o parte din grota ,apoi lua bucatile de stinca si le arunca atit de departe ca una dintre ele ajunse in mijlocul riului Cerna in locul numit astazi La Bobot. Apa a fost oprita de stinca , trecind peste ea formind casacada Bobot din Valea Cernei.
        Locul in care a fost grota si spartura de maciuca este stiut de oameni de Gaura Fetei si se poate vedea din poteca care trece pe deasupra .
Dupa lupta cu balaurul Hercules trecind pe linga izvoarele de apa miraculoasa in drumul lui spre Dunare unde il asteptau argonautii isi aduse aminte de vorbele batrinei Corcoaia . Se hotari sa intre în unul din izvoarele termale, apoi ieşind de acolo şi-a dat seama că într-adevăr batrâna a avut dreptate, forţele i-au revenit ca prin minune, iar rănile din lupta cu balaurul i s-au vindecat pe loc.
autor legenda Barbu Gheorghe

Istorie

Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele stațiunii de care este legat si numele societății noastre, vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus și al frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală.

Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap și Hygieia. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință”. În perioada civilizației romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristrocația Romei antice. Impresionați de excepționala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules.
Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare.

După 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac. Din 1736 începe reconstrucția și modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănățeni construind aici majoritatea edificiilor din stațiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Se cuvine să pomenim aici de faptul că în anul 1999, Termele Romane cuprinse în monumentala construcție a hotelului Roman au fost redate, după 2000 de ani, în circuitul turistic astfel încât vizitatorii hotelului au posibilitatea să urmeze tratamentul balnear în aceleași condiții cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman Marcus Aurelius Pius. După retragerea administrației și armatei romane, în timpul împăratului Aurelian, sub presiunea populațiilor migratoare, băile au decăzut mult comparativ cu perioada de strălucirile din vremea romană. În 1736, generalul Andreeas Hamilton, guvernator al Banatului din partea regelui Carol, reclădește băile și menționează existența termelor lui Hercules, Higeea și Esculap. Izvorul cu cel mai mare debit este Hercules, care are emergenta sub Hotelul Roman și acolo se înscrie în hartă Baia nr. 9. Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta - pasionata, îndrăgita, distincta și armonioasa Sissi - scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare. În stațiune există Muzeul Nicolae Cena, ale cărui colecții au început să fie constituite începând cu anul 1922.

Existența neîntreruptă de două milenii a stațiunii Băile Herculane a fost favorizată de eficacitatea miraculoasă a izvoarelor termale, fiind socotite un „dar al zeilor” dar și de pitoreasca așezare a stațiunii într-o vale adăpostită de munți, de o frumusețe aparte. Dotarea tehnico-edilitară de prim rang la un confort de înaltă ținută și bogata diversificare a metodelor de tratament de la cura balneară clasică la diverse metode de fizio și electroterapie, masaje, acupunctură, etc. au conferit acestei stațiuni un înalt grad de atractivitate. Multiplele mijloace de recreare și divertisment, restaurante, baruri, terase de vară, bazine de înot cu apă termală, saună, masaj, biliard, etc. - precum și posibilitățile de drumeție și excursii în stațiune și pe Valea Cernei, constituie o atracție în plus pentru vizitatorii orașului stațiune balneară Băile Herculane.

Din prima jumatate a sec. al XIX-lea statiunea de pe malul Cernei a intrat intr-o noua epoca. In anul 1817 numele statiunii a fost schimbat din Baile Mehadiei in Baile Herculane pentru a nu crea confuzii intre statiunea de pe Valea Cernei si localitatea Mehadia situata pe Culoarul Timis-Cerna, la 10 km distanta.

Atunci au fost ridicate majoritatea cladirilor din jurul Pietei Hercules, care dureaza pana astazi. Cea mai veche dintre acestea, ce poate fi vazuta astazi in forma initiala, dateaza din 1811, este vorba de (fostul) sediul S.C. Hercules S.A. In acelasi an s-a construit drumul ce leaga Piata Hercules de Hotelul Roman.

In anul 1847 arhiducele mostenitor Carol a daruit statiunii statuia Hercules amplasata in piata care-i poarta numele pe locul fântânii din marmură roşie din centrul staţiunii. Statuia a fost realizata din fier folosit la realizarea tunurilor, de catre mesterii Ramelmayer si Glantz din Viena..

În 1862 se amenajează Parcul central unde acum veti gasi unul din arborii sequoia,din Romania, iar în 1864 se construieşte podul de piatră cu coridor acoperit peste Cerna, din centrul staţiunii.

În 1869 încep construcţiile la Şcoala de înot (ştrandul central). Sub administraţia maghiară este canalizat râul Cerna în dreptul staţiunii (1875), se înfiinţează gara şi se inaugurează calea ferată Timişoara-Orşova (1886-1887) iar în 1894 se construieşte centrala electrică şi se introduce electricitatea în staţiune.

Dezvoltarea fara precedent a statiunii, aerul proaspat de munte, multiplele posibilitati de distractie si tratament au adus faima si renume statiunii Baile Herculane care in anul 1895 a fost vizitata de 10440 de turisti.

Staţiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalităţi, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I şi împărăteasa Charlotte, împăratul Franz Josef şi împărăteasa Elisabeta. În 1852, împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind ceea mai frumoasă staţiune de pe continent, iar împărăteasa Elisabeta descrie în jurnalul său Băile Herculane ca o locaţie distinsă şi încântătoare.

Stațiunea

Stațiunea este situată în partea de sud-vest a României, la o altitudine de 168 m, la 8 km distanța de granița cu județul Mehedinți și doar 25 de km de frontiera cu Serbia.
Stațiune milenară menționată sub denumirea „Ad aquas Herculis sacras ad Mediam”.
Proprietăţile terapeutice ale apelor minerale de la Băile Herculane au fost studiate începând din secolul al XVIII-lea. La 1770, medicul vienez Krantz începea aici primele cercetări, iar aproape un secol mai târziu Schneider şi Kottsdorfer efectuau o analiză aprofundată a izvoarelor minerale din staţiune. În ziua de azi, caracteristicile apelor de la Băile Herculane sunt bine cunoscute, făcând obiectul a numeroase studii de specialitate.
În împrejurimile staţiunii Băile Herculane, înşirate de-a lungul Cernei pe o lungime de aproape 4 km, sunt cunoscute 16 izvoare cu apă termominerală, clasificate în funcţie de caracteristicile fizice, compoziţia chimică şi calităţile curative în 5 grupe.
Băile Herculane oferă ape termominerale clorurosodice, bicarbonatate, bromurate, iodate şi sulfuroase cu diverse grade de mineralizare. Apa unora dintre izvoare conţine hidrogen sulfurat în concentraţie de până la 60 mg/l. Izvoarele de la Băile Herculane au o radioactivitate ridicată, fiind comparabile prin valoare cu cele de la Vichy şi Mont Dore.
Factori naturali: climat de depresiune intramontană, cu influențe submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale și hipertermale (38-60 °C), slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziții chimice:

sulfuroase, clorurate, calcice, sodice;
clorurate, sodice, calcice;
oligominerale.

Statiunea Herculane dispune de o moderna baza de tratament, avand instalatii adecvate pentru bai termale, buvete pentru cura interna, instalatii de fizioterapie (electro si hidroterapie), instalatii pentru aerosoli cu apa minerala, dotari pentru cultura fizica medicala si masaj etc. Fiecare stabiliment de bai este inzestrat cu instalatii pentru bai in cade sau in bazine. Acestea sunt construite din marmura rosie sau alba, din material plastic sau gresie antiacida. Unele au infruntat timpul si poarta pe ele patina vremii, altele sunt realizate in zilele noastre
Cateva dintre instalatiile balneare, prin valoarea lor arhitectonica si istorica, sunt declarate monumente de arhitectura balneara.

1. Baia Romană (s-a mai numit: Baia Hercule, Herculesbad, Latronum, Hotilor, Capciag, Baia lui Iorgovan, Baile de putere)
A fost construita in anul 1838, pe locul altei constructii de lemn din anul 1792.Avea la data ultimei constructii 16 cabine si 4 bazine din marmura rosie. Apa era racita si acumulata in 2 bazine. In sala de asteptare avea o fantana pentru cura interna. Pe fatada se gasea un „orologiu bătător”, asa cum era numit acum un veac. S-au mai pastrat din vechea constructie doar 4 cabine si 2 bazine. In bazinul sudic se poate admira statuia lui Hercule, sculptata direct in stanca, care se pastreaza de pe vremea romanilor.

Cu ocazia restaurarii statiunii la 1724-1737, aici s-au gasit numeroase urme de folosire a acestui izvor de catre romani, precum o cada scobita in piatra in care se faceau bai partiale la cot si la genunchi, gropi sapate in stanca pentru bai generale, numeroase monede aruncate de cei care se inbaiau etc. Odata cu Baia Romana s-a construit langa ea si fantana numita Izvorul Tămăduirii sau Carol. Astazi aceasta fantana adaposteste izvoarele Hygeea si Hercule II, apa fiind indicata in cura interna.

2. Complexul Roman este o replica a renumitelor constructii pe care civilizatia romana le-a creat aici.
Dispune de baza proprie de tratament. Balneatia se face cu doua tipuri de apa: clorurosodică, calcică, tip Hercule I, si clorurosodică, calcică, sulfuroasă, tip Neptun I+IV. Baile se efectueaza in cele 8 cabine cu cazi din material plastic sau in bazine placate cu gresie antiacida. Dintre ele 5 contin apa sarata, iar 3 apa sulfuroasa. Un bazin cu apa sulfuroasa este utilizat pentru kinetoterapie. Hotelul mai este dotat cu o piscina pentru 100 de persoane si o sauna, iar pentru efectuarea procedurilor adjunvante, cu moderne instalatii de fizioterapie, cu un cabinet de acupunctura si terase pentru aero si helioterapie.

3. Baia Apollo (Baia comună, Baia de şindrilă, Ludovic, Ludwigsbad, Ileana, Crisan) se afla in fata capelei catolice si este una din primele bai construite in statiune. Aici s-au descoperit termele romanilor si templul lui Hercule. Apa era adusa la aceste terme nu numai de la izvorul propriu, ci si de la izvorul Despicatura, de langa hotelul Roman, unde se vad si azi urmele apeductului. Numeroase antichitati romane s-au gasit aici in perioada 1724-1737.

Primele constructii balneare in acest loc, in afara celor romane, s-au ridicat in perioada dintre anii 1724-1737 si purtau pe atunci numele de Baia comună. Era folosita de grănicerii din cazarma situata in fata ei. Turcii ard statiunea Baile Herculane in anul 1737. Se reconstruieste intre 1758-1760, sub denumirea de "Baia cea mare".

In anul 1792, baia se reface si capata numele de "Baia cu şindrilă", dupa acoperisul sau. In anul 1846 se construieste la fel ca in forma actuala, iar in anul 1866 se reface si se mentine asa pana in anul 1970, cand se modernizeaza. La data constructiei avea 32 de cabine si 3 bazine comune, din marmura alba si rosie. Bazinele erau folosite astfel: unul pentru barbati, unul pentru femei si altul pentru militari. Era prevazut cu trei rezervoare pentru racire. Baia comunica cu strada si cu Pavilionul 4, iar prin aceasta se putea ajunge pana la Cazinou. Pana la ultimul razboi mondial se comunica cu Spitalul militar (Pavilionul 5) pe sub strada. Aceste bai primesc apa de la izvoarele Apollo I si II.

4. Baia Hebe (Baia de "friguri si umflatura", Baia pentru "dureri de incheieturi", Carolina, Karolinenbad, Dragalina) se gaseste in Piata Hercule.
Pana in anul 1792, asa cum apar in diferite stampe, Baia poseda doar cateva constructii din scandura. In forma actuala, baia s-a construit in anul 1826. In anul 1864 se reface odata cu podul de langa ea. Atunci se construieste si ambitul (coridorul), care face legatura cu hotelul Decebal (Pavilionul 2).
Baia Hebe dispune de 8 cabine si un bazin, construite din marmura alba si rosie. Izvorul Hebe va fi utilizat in cura interna, iar pentru bai, apa va fi adusa de la izvorul Apollo. Deasupra baii se afla o frumoasa terasa pentru helioterapie.

5. Baia Diana (Baia "articulara de asudare", Baia "pentru dureri de oase", Ferdinand, Elisabeta, Closca) este amplasata pe str. Izvorului, pe partea dreapta a Cernei.

Pe stampele de epoca, inainte de anul 1792 apare construita din lemn. Din caramida s-a zidit in anul 1810, odata cu cazarma de langa ea. In forma actuala s-a construit in anul 1859. In anul 1970 s-a modernizat. Baia are 9 cabine si un bazin comun. Apa se depoziteaza si se raceste in doua rezervoare. Instalatiile sunt construite din marmura alba si rosie, iar bazinul din gresie antiacida. Primesc apa de la izvoarele Diana I si II.

6. Baia Neptun (Szapary, Maria, Horia) se afla in centrul statiunii, pe malul drept al Cernei, in fata Parcului Central. S-a construit in anul 1883-1886, dupa planurile arhitectului Alpar. Era la data constructiei cea mai moderna instalatie balneara din Europa. Avea ascensor hidraulic si un sistem de ventilatie tot hidraulic, actionat de apa izvorului Munk, din spatele ei.
Cladirea are doua aripi: una cu bai de sulf si alta cu bai de sare. In prima aripa functioneaza 32 de cabine si 2 bazine, construite din marmura alba si rosie. Foloseste apa termala de la izvoarele Neptun I si IV. Cea de-a doua aripa are tot 32 de cabine si 2 bazine. Apa necesara bailor este adusa de la izvorul Hercule I. Intreaga baie utilizeaza 5 rezervoare pentru racirea si inmagazinarea apei termale. Ea a mai fost dotata cu un turn artezian, construit in anul 1894, care conducea apa la baie fara pompare.

Baia Neptun mai dispune si de o sectie de fizioterapie bine utilata.

7. Baia Venera (Francisca, Franzensbad, Baia de Pucioasă, Baia Francezilor, Baia de râie, Baia Femeilor, Carmen Sylva, 7 Noiembrie) face parte dintre primele bai construite in statiune, alaturi de Baia Romana si Baia Apollo. Prima baie din lemn s-a construit in perioada 1724-1736. Este arsa in timpul razboiului din 1737-1739 si refacuta in perioada 1764-1768. Din caramida se ridica abia in anul 1838, reparandu-se la diferite intervale. In forma actual s-a amenajat in anul 1930, iar in anul 1969 s-a modernizat. Are 3 cabine si 2 bazine. Apa, acumulata intr-un rezervor, provine de la izvorul cu acelasi nume. In prezent nu se utilizeaza.

8. Complexul U.G.S.R. se gaseste in Parcul Vicol si face parte din al doilea nucleu al statiunii, fiind o constructie a zilelor noastre. A fost ridicat intre anii 1971-1974 si dispune de o baza proprie de tratament, utilizand apa izvorului Traian. Are 8 cabine si 2 bazine comune. Un rezervor inmagazineaza apa pentru racire. Complexul are in dotare instalatii adecvate de hidroterapie si electroterapie.

9. Complexul Diana, unul din recentele complexe date in folosinta, se afla tot in parcul Vicol. Impresioneaza prin pozitia sa si stilul arhitectonic. Are baza proprie de tratament, utilizand apa izvorului Traian. Prin confortul si dotarile sale satisface pretentiile tuturor celor veniti la cura, atat din tara cat si din strainatate. Are instalatii moderne de electroterapie, hidroterapie, cultura fizica medicala, aerosoli, sauna si piscina. Baile se fac in 12 cabine si 1 bazin cu apa sulfuroasa. Cabinele au cazi inoxidabile. Piscina utilizeaza apa termosalina. Complexul este prevazut cu o terasa si cu balcoane la fiecare camera, pentru aero si helioterapie.

10. Complexul Afrodita, din apropierea hotelului Diana, are aceleasi dotari ca si cel dinainte.
11. Strandurile termale in aer liber.

A. Strandul central, cunoscut si sub numele de „Şcoala de inot”, a fost construit in anul 1871 si utilizeaza apa termosalina a izvorului Hercule I. Este prevazut cu 27 de cabine, cu un grup sanitar si terase pentru helioterapie. Bazinul are o parte cu apa mai mica pentru neinotatori. La data constructiei langa el exista si o baie, cunoscuta sub numele de Baia Maria, in prezent Fizioterapia I. Ea a functionat pana dupa primul razboi mondial.

B. Strandul „Crucea Ghizelei”, aflat in valea Cernei, la km 4, are dimensiuni olimpice. S-a construit in anul 1977. Apa utilizata este cea de la izvorul cu acelasi nume. Face parte din dotarile de agrement, fiind amplasat intr-un cadru natural, de o remarcabila frumusete.

Acestea sunt cele 2 izvoare din statiune care mai sunt inca "in viata"

Din statiune se pot face diverse excursii va puteti face rezervari din timp la 0747.702.480 (Costel) asta si in caz ca vreti sa va organizati cat mai bine sederea in Herculane.

TRASEE TURISTICE IN MUNTII CERNEI

1. Gara CFR Baile-Herculane - Aleea Simnicea - Culmea Seseminulu i- Poiana cu Peri - Culmea Mohornicului - Culmea mare. Marcaj banda rosie (partial) Timp: 4 ore Caracteristica traseului : drum pe creasta, acoprit de paduri pe ultima prtiune. Lipseste apa dar exista adaposturi.

2. Cartierul Zavoi-Platoul Coronini-Valea Mare-Cracul Lui Arendasu-Poiana Cu Peri.Marcaj: punct galben si punct rosu (scurtatura) Caracteristica traseului este in continua ascensiune, recomandat drumetilor antrenati . Timp 4 ore.Exista surse de apa ( Platoul Coronini) si adaposturi ( Poiana Cu Peri )

3. Cartierul Zavoi-Platoul Coronini-Foisorul Schneler-Izvorul Munk-Grota Cu Aburi-Piscul Ciorici ( Belvedere) Marcaj: punct albastru , traseul este relativ usor , exista apa . Timp: 4 ore .

4. Izvorul Diana-Izvorul Munk-Piscul Jubiliar-Culmea Schneler-Cracul Lui Arendasu Marcaj : punct galben si banda galbena . Exista apa dar nu exista adaposturi. Timp : 2 ore .

5. Izvorul Diana-Izvorul Munk-Piscul Jubiliar-Piscul Munk-Piscul Rosu Marcaj : punct galben , banda galbena si triunghi rosu . Traseul este dificil si nu exista adaposturi. Timp : 2 ore .

6. Capela Catolica-Grota Cu Aburi-Varful Ciorici-Izvorul Elisabeta-Poiana Cu Peri Marcaj : triunghi albastru. Traseu dificil cu sursa de apa la final . Timp : 3 ore jumatate.

7. Strandul termal 7 Izvoare-Cantonul Rosu-Culmea Vaii Slatina-Piatra Banitei-Poiana Culmea Mare Marcaj : triunghi galben. Trasul relativ dificil si fara apa. Timp 3 ore si jumatate.

TRASEE TURISTICE IN MUNTII MEHEDINTI

1. Poiana Padesu-Creasta Cocosului-La Ciucioare-La Marginea-Coltul Pietrii-Balta Cerbului Marcaj : banda rosie (partial) drum forestier circa 25 km . Traseul este foarte lung .Se parcurege in aproximativ 2 zile .Exista adaposturi si apa .

2. Strandul Termal 7 Izvoare-Poiana Lui Roseti-Izvorul Mosului-Balta Cerbului Marcaj : triunghi albastru . Traseul este relativ usor si se parcurge in 3 ore.

3. Strandul Termal 7 Izvoare-Poiana Lui Roseti-Cascada Cociu Marcaj: punct rosu . Traseul este relativ usor si se parcurge in 2 ore.

4. Uzina Electrica-Cheile Saua Padina-Valea Saua Padina-La Marginea Marcaj: banda galbena si punct albastru (prin Chei) A se evita Cheile!. Traseul este dificil , nu exista apa si dureaza circa 6 ore.

5. Poiana Saua Padina-Varful Suscu Marcaj : triunghi albastru. Nu exista apa si se parcurge in 2 ore.

6. Poiana Saua Padina-Coltul Pietri Marcaj : traseul nu contine marcaj turistic. Traseul este relativ usor , fara surse de apa si se parcurge in circa 1 ora.

7. Izvorul De Apa Plata-Aleea Domogled-Soseaua DN 67-Crucea Alba-Izvorul Jelarau-La Ciucioare Marcaj : cruce albastra . Traseul este ascendent si de parcurge in circa 4 ore . Exista apa si adaposturi .

8. Izvorul De Apa Plata-Aleea Domogled-Soseaua DN 67-Crucea Alba-Grota Lui Serban-Cararea Pisicii-Varful Domogledul Mare Marcaj : banda galbena . Traseul este foarte dificil cu rupturi de pante . Nu exista surse de apa , dar exista adapost. Se parcurge in circa 3-4 ore.

9. Izvorul Jelarau-Varful Suscu Marcaj : triunghi albastru . Traseul este relativ dificil , cu surse de apa si adapost si se parcurge in circa 2 ore.

10. Valea Jelarau-Cabana Silvica Musuroane Marcaj : banda albastra . Traseul este relativ usor cu adapost si sursa de apa si se parcurge in circa 2 ore.

11. La Ciucioare-Varful Sulita-Ogasul Poiana Saua Padina-Valea Saua Padina-Cantonul Silvic Marcaj : traseul nu contine marcaj turistic.Traseu usor cu sursa de apa si se parcurge in circa 2 ore .

12. Cabana Silvica Musuroane-Izvorul Comoristei Marcaj : triunghi rosu . Traseul este usor fara adaposturi si se parcurge in circa 1 ora .

13. Cabana Silvica Musuroane-Culme Obarsia Vaii Rucar-Saua Comoristei Marcaj : traseul nu contine marcaj turistic si se face pe un drum forestier. Exista sursa de apa si este relativ usor de parcurs acest traseu.

14. Cabana Silvica Musuroane-Varful Domogledul Mare( 1105 m ) Marcaj : triunghi rosu . Traseul este usor in ascensiune prin padure de foioase . Nu exista sursa de apa si adapost .

15. Cabana Silvica Musuroane-Cracul Radacinii Mari-Obarsia Vaii Rucar Marcaj : banda albastra si punct rosu . Traseul este relativ usor. Sunt surse de apa si adapost in Valea Rucar(adapostul Brozba). Se parcurge in circa 1 ora.

16. Liceul Hercules-Cheile Prolazului-Valea Feregari-Valea Rucar Marcaj : punct rosu . Traseul este dur pe prima prtiune prin Chei . Exista sursa de apa si adapost la Brozba ( Valea Rucar ) . Se parcurge in circa 3 ore.

17. Valea Feregari-Dealul Arjana-Saua Topolovei Marcaj : traseul nu contine marcaj turistic . Traseul este dificil cu surse de apa in Valea Rucar si zona Comorastei. Traseul dureaza circa 3 ore .

18. Liceul Hercules-Cheile Prolazului-Valea Feregari-Varful Cracul Radacinii Mici-Varful Domogledul Mare Marcaj : banda galbena . Traseu se efectueaza in continua ascensiune , cu sursa de apa in Valea Rucar si dureaza circa 4 ore.

19 . Liceul Hercules-Cheile Prolazului-Valea Feregari-Obarsia Vaii Rucar-Saua Ghergheritului Marcaj : punct rosu pana la Obarsia Vaii Rucar , iar in continuare cruce albastra. Exista surse de apa si adapoastul Stana Mare . Timp 3-4 ore.

20. Cartierul Pecinisca-Culmea Cracii Fasii-Poiana Padesu-Creasta Cocosului Marcaj : nu exista marcaj , iar trasul se efecueaza in ascensiune prin paduri si poieni, fara apa si adaposturi. Timp : 4-5 ore.

21. Cartierul Pecinisca-Valea Satului-Pestera Ungurului-Valea Selistei-Creasta Cocosului Marcaj : cruce galbena . Traseul este relativ usor, cu surse de apa si se efecueza in circa 4 ore .

Posibilități de tratament: aerohelioterapie, băi termale, în bazin descoperit, băi termale sulfuroase și sărate,în vane și bazine acoperite; buvete pentru cură internă cu ape minerale, instalații de hidrotermoterapie (și saună), electroterapie, chinetoterapie, hidrochinetoterapie, în bazine; inhaloterapie; cură de teren. Din stațiune se pot face excursii la ruinele băilor romane, Peștera Hoților(Grota Haiducilor), Grota cu Aburi, Crucea alba, Pietrele Banitei(Pestera Banitei)Poiana cu peri, Pestera Lui Serban si altele.

Daca vreti sa stiti cum va fi vremea, daca doriti sa ajungeti in zona, puteti intra aici:
http://amfostacolo.ro/romania-meteo/banat/herculane/vremea-si-previziuni-meteo__1225.htm

Pestera Banitei

2011-02-25T19:51:00.008+02:00

Obiective turistice Baile Herculane :

Localizare : Baile Herculane
Din centrul statiunii turistice Baile Herculane se ia microbuzul ce duce pana la Strandul termal de la 7 izvoare ,aici fiind si capatul acestuia sau daca sunteti cu masina personala din centrul statiunii se merge spre 7 izvoare pana aici fiind cam 6 km, se coboara cu maşina pe drumul betonat ce duce la Barajul Prisaca.

Traseul incepe din curtea unui camping aici veti vedea un marcaj cu sageata spre piatra Banitei, traseul incepe din spatele curtii paralele cu raul si se urmareste de aici triunghiul galben.
Este destul de usor de parcurs, pe potecile ce strabat padurea deasa de fag din loc in loc te poti odihni daca piciorusele iti sunt obosite.
Dupa circa 30 de minute de urcat lejer se ajunge in fata unor stanci pe langa acestea se face o carare la dreapta dupa circa 150 de metri se ajunge la Pestera Banitei.

Aici va recomand sa intrati doar daca aveti sursa de lumina pentru pestera, ea nefiind amenjata iar in interior este normal intuneric, dar merita sa va aventurati aveti grija ca sunt cateva trepte lipsa la unele din scari.

Dupa ce veti cobora cam 10 metri pestra se bifurca si se urmeaza tunelul din stanga care este mai ingust se poate cobora pana ce acesta se optureaza ,apoi se va reveni pe acelasi traseu pana la bifurcatie si se coboara in cel de al doilea

in pestera veti vedea acumulari de calcar dar si pereti stralucitori,
Dupa aceasta mica incursiune in adancul pamantului mai puteti face cateva catarari dupa ce iesiti din pestera sunt cateva stanci perforate de trecerea timpului

Intorcandu-va la cararea pe care ati abandonat-o pentru a veni la pestera se continua drumul catre punctul de belvedere aici veti gasi un zid din piatra de la un vechi observator. De pe vremea imperiului austriac.

Din faţa zidului vedem jos bazinul ştrandului termal. Lumina dimineţii nu e prea bună pentru fotografiile spre Valea Cernei şi versantul Munţilor Mehedinţi

Daca veti continua drumul in cateva minute o sa ajungeti intr-o poiana mare in care pe timp de toamna este inbelsugata cu mure ,eu am avut acest prilej si nu m-am lasat pana nu am devorat jumatate din productie.

Mai departe se pot urma traseele mentionate pe placute

Sper ca aceasta mica incursiune prin muntii Cernei va facut placere si va starnit interesul de a o cauta .

Respectati natura doar asa ne va respecta si ea!

Incercati ca in plimbarile prin natura sa nu lasati nimic in locurile ce le-ati vizitat, haideti sa facem un minim de efort si sa pastram muntii curati.

Vreme frumoasa si calatorii placute!

Multumiri si va mai asteptam.

Crucea Alba & Pestera de sub pietrele lui Serban

2011-01-21T20:21:00.007+02:00

Obiective turistice Baile Herculane :

Daca aveti de gand sa vizitati statiunea Baile Herculane sa stiti ca veti face o alegere perfecta pentru ca aici sunt destul de multe trasee de parcurs pentru iubitorii muntelui.
Eu recomand acest traseu pentru ca este unul educational dar si destul de usor de parcurs drumul fiind pavat cu piatra si presarat ici colo cu foisoare de relaxare .

Masivul Domogled este primul din varfurile importante ale Muntilor Mehedinti, pornind dinspre sud. El domina de la 1105m statiunea Baile Herculane, fiind situat oarecum la vest de creasta principala, mai scunda insa cu 400-450m. Astfel, privit din diferite unghiuri apare ca un urias care se ridica deasupra regiunilor joase din jur, mai ales deasupra statiunii, situata doar la 160m, altitudine medie. Situat intr-o regiune calcaroasa, cu influente climatice submediteraneene, cu o flora si fauna deosebite, Domogledul a ajuns obiectul de studiu al naturalistilor, un larg perimetru din jurul sau fiind constituit in rezervatie.

Traseul pe care il propunem azi porneste din Herculane, fiind doar una din multiplele variante pe care le putem alege in ascensiunea noastra. Accesul in statiunea milenara se poate face atat pe sosea (DN6 dinspre sudul si vestul tarii) cat si pe calea ferata. Chiar din Herculane pornesc doua trasee catre Domogled, dar noi il vom urma pe cel mai comun: Baile Herculane (zona hotelului Cerna) – Crucea Alba – Grota lui Serban.
Pornim de langa hotelul Cerna, pe strada ce urca pe langa hotel si trece apoi pe la izvorul mineral si pe langa primarie. In fata noastra se ridica, inaccesibil, abruptul Domogledului. Varful nu se zareste de aici, dar putem distinge, sus, printre frumoasele exemplare de pin banatean, Crucea Alba. In stanga acesteia se deschide saritoarea Vaii Jelarau. O poteca ne va purta pasii catre acele locuri dar pana atunci urmam strada, pavata cu piatra cubica, care devine ingusta si urca mereu pentru a ne scoate in DN67D, drumul ce ocoleste statiunea prin partea rasariteana. Am facut pana aici 10 minute. Pornim pe sosea la dreapta, in sensul invers celui in care am urcat, si ajungem treptat chiar in spatele hotelului Cerna, situat mai jos. Urmarim marginea din stanga a soselei pana gasim poteca ce poneste spre munte, cam la 600 m de locul unde am iesit la drum. O tablita indicatoare ne indruma catre Crucea Alba si Izvorul Jelarau, pe marcaj cruce albastra. Cateva trepte de beton ne inlesnesc primii pasi si apoi, urcand, intram in padure

De la aceste panouri si pana la Crucea Alba se fac cam 45 de minute dupa cum arata si placuta de aici se va urmari marcajul crucea alb-albastra.

Poteca este putin mai abrupta in prima parte pana ajungem la un mic platou unde gasim si un loc de popas sub forma unui foisor de lemn.

De aici poteca va urca ceva mai bland, tot prin padure, in serpentine largi. Nu ne putem rataci, poteca este foarte buna si marcajul asemenea. In partea finala, ajungem in imparatia calcarului, iar padurea se rareste. Stanci uriase stau suspendate deasupra haurilor, iar printre incheieturile lor se strecoara semetii copaci de care am pomenit si mai devreme: pinul banatean, cu coroana sa in forma de umbrela.
Aceast traseu este cu adevarat unul educatioanal , presarate pe copaci gasim denumirile planteleor si copacilor ce fac parte din parcul national.

Jos, in stanga noastra, se zareste statiunea din care am urcat, iar dincolo de ea, culmea impadurita a Seseminului. Poteca se strecoara in partea finala pe niste brane – “cararea pisicii” - (destul de alunecoase pe vreme umeda) si ajungem astfel, dupa circa 45 de minute , la Crucea Alba

Luam si eu ceva notite pentru blog.

Despre Crucea Alba circula mai multe legende. G. Acsenteanu, autorul lucrarii „Herculanele au rasarit din legenda”, ne vorbeşte de un ofiter din regimentul generalului Ion Dragalina care, venind calare dinspre Podeni spre Herculane, s-a prabusit in prapastie cu un podet ale carui picioare au fost taiate de dusmani. O alta, relatata, in schimbul unei pungi de bomboane, de o contesa maghiara care in anii '80 locuia intr-o vila din apropierea hotelului UGSR, ne spune ca doi tineri indragostiti de aceeasi fata se intrec calare pe potecile muntelui, primul care ajunge sus primeste mana fetei. Ajuns in punctul in care astazi se gaseste Crucea Alba, castigatorul trage cateva focuri de pistol pentru a semnaliza victoria. Calul se sperie si-l aruncă in prapastie. In memoria lui fata a ridicat Crucea Alba. Aceasta tristă istorioară i-a determinat pe multi turisti sa urce pana aici pentru a vedea locul unde s-a sfarsit o poveste de dragoste si, probabil, a inceput o alta.

O alta legenda relatează despre un tânăr foarte puternic şi curajos pe nume Iovan Iorgovan în care şi-au pus încrederea oamenii din aşezările care înconjurau munţii din această zonă.

Iovan Iorgovan a dus o luptă crâncenă cu un balaur înfiorător cu şapte capete pentru a-şi recăpăta iubita si pentru a-i salva pe oameni de grozăviile acestuia.

În rezervaţia Cheile Corcoaiei a avut loc ultima bătălie dintre eroul mitic Iovan Iorgovan şi balaur, aici fiind retezat ultimul cap al acestuia.

Cheile, conform legendei, s-au format prin spintecarea acestora cu sabia lui Iovan Iorgovan pentru a ucide balaurul care s-a ascuns între ele.

Parca de abia de aici, de la inaltimea Crucii Albe observam ce ingusta este valea Cernei incat statiunea a trebuit sa se rasuceasca pe mendrele raului, castigand cat de putin teren drept s-a putut. Distingem hotelurile si casele, vechile constructii ale bailor si parcul. In susul vaii zarim culmea ascendenta a Muntilor Cernei si trapezul aspru al Pietrei Galbene.

De la Cruce, coboram cateva zeci de metri spre valea Jelarau. La un moment dat, spre dreapta se deschide un fagas de vale pe care urca noua noastra poteca, marcata cu banda galbena.

Inainte drumul urca pe valea Jelarau, spre izvorul omonim si Poiana Musuroane. Noi urmam insa poteca la dreapta, care urca destul de abrupt, intr-o zona ceva mai instabila, cu grohotis. Urcusul este obositor dar din fericire nu e prea lung. In maxim 30 de minute de la Cruce ajungem in imediata apropiere a Grotei lui Serban, situata la 30-40 m spre stanga potecii. Pestera nu este amenajata ,se viziteaza in doar cateva minute, dar e bine sa avem o sursa de lumina.

Sper ca va facut placere aceasta incursiune in muntii Mehedinti si la urmatorul concediu o veti include in lista dumneavoastra de perecere a timpului liber.

Respectati natura doar asa ne va respecta si ea!

Incercati ca in plimbarile prin natura sa nu lasati nimic in locurile ce le-ati vizitat, haideti sa facem un minim de efort si sa pastram muntii curati.

Vreme frumoasa si calatorii placute!

Multumiri si va mai asteptam.

Sambata de sus

2011-01-16T12:38:00.004+02:00

Obiective turistice Fagaras :

Localizare:

Sambata de Jos, com. Voila, jud. Brasov, Romania.

DN1, intre Brasov si Sibiu, la 13 km vest de Fagaras.
Accesul rutier se face de pe DN1 E68 Braşov-Sibiu (Făgăraş spre Avrig 11Km) din comuna Voila, satul Sâmbăta de Jos, spre stânga pe DJ prin comuna Sâmbăta de Sus (15Km) sau din oraşul Victoria pe DF de la baza versantului nordic al Munţilor Făgăraş (10Km).

Se invecineaza cu Râul Olt la nord, cu Sambata de Sus la sud, cu Voila la est si cu satul Olteţ la vest.

Sâmbăta de Sus este o comună în Țara Făgărașului, județul Brașov, Transilvania, România, situată în depresiunea Făgăraș, la poalele nordice ale Munților Făgăraș cu 1.459 de locuitori (2005).
Satul Sâmbăta de Sus apare menționat documentar la 20 ianuarie 1437. La 3 aprilie 2003, satul Sâmbăta de Sus a devenit reședința noii comune Sâmbăta de Sus, care s-a separat de comuna Voila.

Complexul turistica Sambata de sus este unul oarecum nou in faza de dezvoltare,dar este un loc foarte linistit si care pe viitor va fi preferat de foarte multi turisti.
Daca avesti de gand sa mergeti in zona dati cateva telefoane inainte dea a ajunge pentru rezervare pentru ca aici locurile de cazare sunt oarecum limitate si destul de cautate de cei care au mai fost acolo.

Clădiri istorice:

Înainte de a ne apleca asupra studiului propus, suntem datori să facem o scurtă prezentare a lăcaşului de cult cu o incursiune rapidă prin istoria locului, marcând etapele mai importante care au determinat evoluţia acestuia în timp.

Viaţa monahală făgărăşeană, aşa cum o cunoaştem astăzi pe baza informaţiilor din secolul al XVIII-lea, s-a dezvoltat pe fundamentul unor vechi aşezări mănăstireşti ce au apărut în peisajul ecleziastic local, încă din primii ani ai pătrunderii creştinismului pe aceste meleaguri. Susţinute în permanenţă de boierimea locală, iar mai târziu de domnii Ţării Româneşti, aceste centre au avut o influenţă covârşitoare asupra întregii zone, dovedindu-se prin activitatea lor a fi importante puncte de legătură între românii de pe cele două laturi ale Carpaţilor.

Spre deosebire de ctitoriile impunătoare din ţările româneşti vecine, unde viaţa monahală s-a bucurat de atenţia constantă a păturii înstărite a populaţiei, în Ţara Făgăraşului, cu excepţia Mânăstirii Voievodului Constantin Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, mânăstirile şi schiturile au fost ridicate din evlavia şi dărnicia călugărilor, preoţilor şi a credincioşilor de aici. De aceea majoritatea au fost aşezări modeste, localizate în apropierea satelor, cu o bisericuţă şi o casă ţărănească în jur, construite în general din lemn, arareori din piatră sau cărămidă, în care vieţuiau câţiva călugări, uneori şi călugăriţe bătrâne. În apropierea unor sate existau uneori câte două sau mai multe aşa-numite impropriu mânăstiri, în realitate fiind doar simple schituri.

Fiind lipsite de domeniile considerabile, caracteristice în alte zone, ele au ocolit aproape în întregime interesul documentelor de dinaintea secolului al XVIII-lea, rămânând în conul de umbră creat de neimplicarea lor în segmentele social-economice ale vieţii provinciei .

Amintite într-un mare număr de documente în sec. al XVIII-lea, ele apar în hotarele a 27 de sate, uneori chiar mai multe în cadrul aceleiaşi aşezări.

Ctitoria brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, stă adăpostită astăzi, ca şi odinioară, sub înaltele pridvoare de piatră ale Munţilor Făgăraş, acolo unde lanţul lor se întrerupe parcă într-o uriaşă "poartă de trecere către fraţii de dincolo de munţi". Descifrând cu pasul străbunele poteci dacice, daco-romane şi apoi româneşti, pe unde înaintaşii noştri şi-au trecut turmele, durerile şi bucuriile câte vor fi fost, de o parte şi de alta a Carpaţilor, poate chiar prin această mare trecătoare vor fi venit meşterii pe care Voievodul Martir Constantin Brâncoveanu i-a chemat să înalţe cunoscuta biserică din Făgăraş odată cu vestita ctitorie de la Sâmbăta de Sus, în vecinătatea palatului unde plănuise să se retragă cu întreaga familie. Tot pe aici au trecut călugării aducând cărţi tipărite în Ţara Românească, când românii din această parte a Carpaţilor erau forţaţi să-şi părăsească legea strămoşească.
Cei dornici de plimbari prin padure nu se vor plictisi in zona

Mergand spre sambata

Prima mea lectie de levitatie
Este atat de puternic aerul aici ca te ridica de la pamant merita sa incercati .

Obiective turistice in apropiere:
Cand ajungeti in Sambata puteti vizita herghelia de cai Lipitani rasa de cai romaneasca
Manastirea Sinca Veche http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/04/sinca-veche.html
Manastirea Brancoveanu
Cheile Zarnesti http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/09/cheile-zarnesti.html
Cetatea Fagaras http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/04/cetatea-fagaras.html
Cascada Balea http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/12/cascada-balea.html
Respectati natura doar asa ne va respecta si ea!

Incercati ca in plimbarile prin natura sa nu lasati nimic in locurile ce le-ati vizitat, haideti sa facem un minim de efort si sa pastram muntii curati.

Vreme frumoasa si calatorii placute!

Multumim pentru vizita si va mai asteptam.

La Multi Ani

2011-01-02T21:48:00.001+02:00

La multi ani!

Iarta...iubeste...zambeste...exprima-te...relaxeaza-te...ajuta un batran...accepta un compliment...asculta-ti prietenii...reia un proiect abandonat...fii intelegator cu tine si cu altii...uita-te la un album cu fotografii...picteaza un tablou...asculta tacerea...aminteste-ti intotdeauna ca nu esti singur...spune-le celor dragi cat de mult ii iubesti...imagineaza-ti ca astazi nu ai nici o grija...joaca-te cu un copil...citeste o carte buna...alege-ti o stea pe cer...fii copil inca o data...da-ti voie sa mai si gresesti...lasa-i pe alti sa te ajute ...renunta la ce nu-ti place...indeplineste-ti promisiunile...inchide ochii si imajineaza-ti ca esti pe o plaja tropicala...priveste atent o floare...cumpara-ti ceva ce iti doresti de mult...spera ca ceea ce-ti doresti se va indeplini...ajuta-i pe altii...respira profund...fa-ti un cadou...iubeste
Anul acesta sa va aduca numai si numai bucurii alaturi de cei dragi !

La multi ani!!!!!!!!!! Cam asa am petrecut noi!!!

La multi ani!!!!!!!!!!

Obiectiv turistic Cascada Balea

2010-12-10T21:34:00.004+02:00

Obiectiv Turistic: Balea Cascada sau (Urlatoarea Balei)

Localizare:Muntii Fagaras la altitudinea de 1234 m.

Se poate ajunge aici cu masina urmarind harta .
Pe timp de iarna masina o puteti utiliza pana la Telecabina ce pleaca de la Balea cascada spre Balea lac,deoarece Transfagaraseanul este inchis pe perioada de iarna.1 noiembrie-1 iulie
Se mai poate ajunge aici pe perioada verii venind dinspre Pitesti

Cascada Balea este una din cele mai mari caderi de apa din tara aceasta masurand peste 60 de metri,odata ajunsi la zona de unde se ia telecabina puteti lasa masina in parcare iar de aici sa incepeti urcatul cu piciorusele ca de aceea e frumos la munte sa simtim muschii lucrand.

Drumul de la telecabina pana la cascada este unul destul de lejer aceasta fiind parcurs pe timpul iernii in maxim 45 minute

Aici se poate gasi zapada chiar si vara ,prin aceste locuri soarele lumineaza cateva ore pe zi iar stratul se aduna destul de gros si se mentine vreme indelungata.

Va recomand daca ajungeti iarna sa va echipati corespunzator pentru a evita alunecarile dar si degeraturile vremea fiind destul de schimbatoare si aveti grija la crevase

Apa ce aluneca pe cascada formeaza un mic raulet care coboara usor ,aceasta poate fi luat ca si punct de reper ce duce la cascada.

Imprejurimile sunt fascinante decorul este ca de basm

Si dupa cele 45 de minute prin zapada apare la orizont si renumita cascada

Dar din pricina avalansei din zona nu reusim sa ne apropiem cat ne-am fi dorit ,se vede oricum super si de la distanta.

Obiectiv turistic deosebit de frumos cu aer sanatos si peisaje unicate ,va recomand cu mare incredere zona.

Respectati natura doar asa ne va respecta si ea!

Incercati ca in plimbarile prin natura sa nu lasati nimic in locurile ce le-ati vizitat, haideti sa facem un minim de efort si sa pastram muntii curati.

Vreme frumoasa si calatorii placute!

Multumim pentru vizita si va mai asteptam.

Bran-Varful Omu

2010-11-25T22:17:00.007+02:00

Traseu montan - Bran Varful Omu

Intr-o dimineata de sambata plecam hotarati la Bran, aici ne cazam undeva langa castel la minunata noastra gazda de la Pensiunea A&B (recomand)http://www.turistinfo.ro/bran/cazare-bran/pensiunea_a_si_b-c56393.html

In prealabil vorbisem cu proprietarul sa ne pregateasca un traseu pentru weekend, iar acesta ne astepta cu drag sa ne puna in miscare muschii. Ajunsi aici la ora 11 o luam din loc si incepem ascensiunea.
Mergem cu masina o portiune din drum spre traseul propriu-zis, urmam traseul Valea Portii dincolo de podul Oprisului.
Valea Gaura-Varful Omu

Odata ajunsi la semn lasam masinile pe dreapta si pornim spre creasta.

Marcajul ce il intalnim este practic startul aventurii ce avea sa o traim in aceasta zi, in scurt timp peisajul ce apare in fata noastra ne garanteaza ca va fi o zi pe cinste.

Prima parte a traseului strabate padurea deasa de molid presarata cu raze de soare ce patrund printre putinile locasuri aflate printre varfurile copacilor, padurea este una racoroasa si tinand cont ca afara sunt cam 30 de grade e o relaxare mult dorita de organism.

Dupa cateva clipe de respiro ne continuam parcursul catre destinatia finala, drumul este destul de lung, iar greul inca nu a inceput, dar plini de vointa si admirand peisajele cutreieram muntii.
Dupa cateva momente se iese din padure si in fata apare o poienita foarte frumoasa plina de flori

Dupa cateva poze la nivelul ierbii ne ridicam ochii spre departare si ramanem muti de uimirea privelistii descoperite, apare adevarata imagine a muntilor Bucegi.

Vazand cea mai apropiata stanca hop si iezii in varful ei ca de, fara ei nu se poate si putina catarare nu poate lipsi din programul meu de munte.

Dupa cateva poze ne vedem de drum si la vederea uni raulet ne racorim cu totii fetele, limpezimea acestuia ne indemna sa si gustam din aceasta apa pura.

Am descoperit pe aceast traseu imagini inedite un traseu spectaculos la care sincer, nu ma asteptam presarat cu cascade, rauri, stanci , poenite si multe altele.

Cand am plecat mai departe, trecusera 4 ore de la inceputul traseului. Scurta vreme am urmat calea pe marginile paraului, trecand de pe un mal pe celalalt. Pe un copac, o sageata ne arata drumul lung de 100 m, pana la Cascada Moara Dracului si nu puteam sa ratam prilejul de a o vedea aici peste cateva sute de ani prevad o imagine ce va cuprinde niste chei avand in vedere ca aceasta cascada taie inca de acum cateva stanci.

Dupa ce terminam cu pozele la cascada pornim catre asaltul final acesta fiind unul destul de solicitant cu

catarari pe cateva lanturi prinse pe stanci

Dupa ce trecem de lanturi privim inapoi si peisajul ce se vede in departare ne incarca bateriile pentru ultima parte spre varf

Flora gasita aici este una deosebit de frumoasa si fascinanta.

Cat faceam poze florilor descoperite in aceste zone deasupra noastra se strang norii si ceata pune stapanire pe crestele muntilor spre dezamagirea noastra pentru ca dispar odata cu ceata si peisajele incantatoare.

Dar cum nimic nu ne poate deturna de la traseul prestabilit continuam sa urcam prin ceata catre punctul final.

Cum pe munte acum ploua acum ninge acum e soare iata ca si noi suntem salvati de o rafala de vant care ne face sa sarim in sus de bucurie ca peisajul fantastic a revenit



Si iata-ne ca dupa 5 ore suntem in locul unde ne doream sa ajungem , efortul nostru este recompensat cu privelisti minunate .

Daca va doriti sa ajungeti la Vf. Omu din Bran nu ezitati sa faceti acest lucru, merita fiecare durere de muschi din zilele ce vor urma acestei aventuri.
Jos in vale se zareste orasul Bran locul unde ne este locul de destinatie, finala acestei zile istovitoare, inca 4 ore si suntem la cazare.


Drumul de intoarcere a fost mai lung ca niciodata, iar ghidul nostru a contribuit la acest lucru prelungindu-ne agonia, cand intrebam cat mai este ne momea cu estimari false ce ne sporeau increderea ca vom ajunge, incepusem sa il uram, dar la final ne-am dat seama ca fara el era mult mai greu ,cand picioarele nu ne mai ascultau comenzile facea cumva si ne ridica moralul spunand ca mai avem 15 minute si din 15 in 15 am ajuns la o serie de 6X15 .
Tin sa multumesc pentru aceasta aventura minunata pe munte, gazdei noastre Domnului Mihai Clinciu (care ne-a aratat absolut tot ce era important cunoscand zona si cu ochii inchisi) de la Pensiunea A&B tel. 0744 495 033 ,http://www.turistinfo.ro/bran/cazare-bran/pensiunea_a_si_b-c56393.html
Dar nu in ultimul rand sotiei mele care m-a suportat sau nu :) la inca o aventura istovitoare in muntii Bucegi,
de colegii de munca ce sa mai zic am mers impreuna 1 saptamana vaitandu-ne de picioare .
Recomand cu incredere acest traseu celor ce s-au saturat de partea de traseu Babele-Omu, pe acest traseu descris de mine peisajele sunt mult mai spectaculoase, iar pe drum nu veti gasi aglomeratia de turisti ce urca pana la Babele cu telecabina si se invart pe langa Sfinx si cruce.
Va invit sa descoperiti multe locuri frumoase din aceasta tara Romania!
                                               Respectati natura doar asa ne va respecta si ea!

Incercati ca in plimbarile prin natura sa nu lasati nimic in locurile ce le-ati vizitat, haideti sa facem un minim de efort si sa pastram muntii curati.

Vreme frumoasa si calatorii placute!

Multumim pentru vizita si va mai asteptam.

Obiectiv turistic:Cetatea Rasnov

2010-11-17T22:41:00.003+02:00

Obiectiv turistic:Cetatea Rasnov

Localizare:Oraşul Râşnov este în Ţara Bârsei fiind foarte aproape de staţiunea Poiana Braşov, oraşul Braşov, Bran şi Predeal.Dupa ce ai intrat in orasul Rasnov, va trebui sa ajungi pe Bulevardul Unirii, pentru ca de aici, urcand in serpentine, sa poposesti dupa circa 15 minute la portile cetatii.Drumul este practiabil si cu masina, la baza cetatii existand si o parcare cu plata.

Prima mentiune documentara despre Cetatea Taraneasca a Rasnovului dateaza din anul 1335 cand, in urma unei noi navaliri a tatarilor in Tara Barsei, a fost pustiit intregul tinut, cu exceptia Cetatii Rasnovului si a cetatii de pe dealul Tampa de la Brasov.

Acestea fiind puternic fortificate, au rezistat atacurilor, salvand viata locuitorilor refugiati intre zidurile lor.
In nici un caz, construirea cetatii nu poate fi atribuita cavalerilor teutoni, cum gresit s-a afirmat de unii istorici, caci nu exista nici o mentiune documentara in acest sens.

Situata pe drumul de veche traditie Brasov-Rucar-Campulung Muscel, ce lega Transilvania de Tara Romaneasca, cetatea Rasnov a facut fata multor asedii, o singura data luptatorii ei fiind siliti sa deschida portile, in anul 1612, din cauza lipsei de apa.

Construita pe dealul ce se inalta la sud de centrul asezarii Rasnov prin efortul colectiv al locuitorilor din aceasta asezare, ajutati de cei din comunele invecinate, Cristian si Vulcan, Cetatea Rasnov s-a numit “Cetate Taraneasca” deoarece principala ocupatie a constructorilor era agricutura.

Unul din cele mai interesante monumente de arhitectura medievala, cetatea taraneasca a fost construita in secolul al XIV-lea, pe o ridicatura de teren care domina tot sesul Barsei. Intre secolele al XV-lea si al XVI-lea, cetatea a fost refacuta.

Bastionul poligonal de la est si capela dateaza din seco-lul XVII. In incinta cetatii s-a descoperit temelia unei biserici ortodoxe din secolele XI-XII. Muzeul valorifica piese de istorie locala: fotocopii de documente, arme, unelte.

În perioada feudalismului timpuriu (sec. X-XIV) pe cuprinsul Transilvaniei apar la începutul sec. al X-lea voievodatele conduse de Menumorut, Glad şi Gelu, în afară de acestea existând şi alte voievodate, puternice autonomii româneşti, printre care şi Ţara Bârsei, menţionată în anul 1211 în privilegiul acordat cavalerilor teutoni, care colonizează Ţara Bârsei, de regele Andrei al II-lea al Ungariei. La începutul sec. al XVI-lea, obştea românească de la Râşnov este pomenită într-un recensământ oficial ca fiind condusă de un cneaz.

În timpul şederii cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei (1211-1225) au fost aduşi în această regiune primii colonişti saşi, dintre care o parte au fost aşezaţi la Râşnov alături de populaţia românească băştinaşă, contribuind prin munca lor la dezvoltarea acestei vechi aşezări.Documentar, denumirea Râşnovului apare prima dată în anul 1331 sub forma româno-slavă de Rosnou, iar ulterior sub formele de Roşnow (1343), Rasnow (1337) apoi, Roşinov (1377), Rosarum (1388). Denumirea de Râşnov are la bază cuvântul „roz” care înseamnă trandafir, atât în limba latină, cât şi în limbile slavă şi germană în epoca medievală trandafirul fiind ales ca emblemă a oraşului.Importanţa economică a Râşnovului va creşte şi mai mult după anul 1427, când regele Sigismund de Luxemburg vizitând oraşul şi cetatea, i-a acordat dreptul de a ţine târg.

Nucleul principal al cetatii are accesul amenajat pe latura de est, intrarea fiind prevazuta cu un bastion circular/barbacana, pe aceeasi latura aflandu-se si un turn poligonal.In interiorul incintei se pastreaza ruinele a peste 30 de case menite sa adaposteasca pe locuitorii asezarii sau bunurile acestora:scoala, locuinta preotului,capela.Cercetarile arheologice din 1970 si cele mai recente au descoperit in cetatea exterioara o capela dreptunghiulara cu absida semicirculara si se crede ca ar putea fi vorba de capela Sf. Gheorghe pomenita in documente si databila, dupa cercetarea arheologica in sec. XIV.
Una din cladirile de locuit este datata de o inscriptie din 1562.

Cetatea Rasnov pastreaza mare parte din curtinele si tunurile care se datoreaza diferitelor etape medievale si moderne ale cetatii, fiind capabila de-a lungul multor veacuri sa faca fata numeroaselor atacuri, ocrotind timp de peste 500 de ani viata si avutul locuitorilor din Rasnov si din comunele invecinate. O singura data a fost nevoita sa capituleze, pe vremea principelui Gabriel Batory, in anul 1612, din cauza lipsei de apa, deoarece trupele vrajmase au interceptat drumul spre un izvor tainuit din afara cetatii, de unde se aprovizionau cei din cetate. Cetatea a “gazduit” in anul 1600 trupele lui Mihai Viteazu dupa infrangerea de la Miraslau.Astfel, zidurile cetatii alaturi de muzeul ce se afla in interiorul lor in prezent, oglindesc viata zbuciumata a locuitorilor pe aceste plaiuri pe parcursul a peste 500 de ani.

Cetatea Rasnov nu are un stil arhitectonic pretentios, ci unul simplu, apropiat de constructia caselor obisnuite, adaptat cerintelor de fortificare.Ca material pentru fortificatii au fost intrebuintate piatra si caramida, inaltimea zidurilor este de 5 metri, iar latimea cea mai mare o prezinta zidul sudic care in unele locuri are un metru si jumatate.Zidurile, ca si turnurile, erau acoperite cu tigla pentru a preveni incendiile provocate de asediatori.Traseul zidurilor este neregulat, din cauza terenului accidentat de la marginea culmii dealului pe care il inconjoara, fapt care imprima zidului cetatii profilul unei masive centuri zimtate.
Cetatea Rasnov se compune din:
Incinta exterioara – amplasata in fata zidului estic al cetatii, marginita de un zid fortificat si dotat cu un turn patrat
Incinta interioara – inconjurata de zidurile si turnurile cetatii

Din trei parti sud, vest si nord, zidurile sunt marginite de pante abrupte de cca. 150 m inaltime, foarte greu de urcat.Intreaga incinta superioara este aparata de turnuri exterioare grupate pe latura de nord si coltul de vest.Partea estica a cetatii era mai vulnerabila din punct de vedere al obstacolelor naturale, deoarece avea forma de sa usor de trecut. Pentru a intarii capacitatea de aparare, cetatea prezinta in acest sector cele mai puternice fortificatii.

Astfel, taranii puteau rezista unui asediu indelungat.
Insa, lipsa apei ducea la limitarea posibilitatii de rezistenta pe timp indelungat, de aceea, in 1625 s-a luat decizia saparii unei fantani in stanca pe care este ridicata cetatea.
Fantana din cetate, in mijlocul mai exact se afla o fantana, sapata in stanca intre 1623 si 1640, a carei adancime este de 146 m., in acest ultim an ridicandu-se in cetate si o bisericuta.Acestia ar fi sapat in ghizduri (peretii exteriori ai fantanii) versete din Coran.

In cetatea Rasnov, taranii dispuneau de case pentru fiecare familie, exista o capela, o scoala, depozite si un loc destinat turmelor.Laturile de vest, nord si est erau aparate de o galerie continua, doua anteforturi si sapte turnuri, pe latura de sud, mai abrupta erau numai doua turnuri.

Este o cetate care inca se mai pastreaza , merita sa o vedeti!
Respectati natura doar asa ne va respecta si ea!

Incercati ca in plimbarile prin natura sa nu lasati nimic in locurile ce le-ati vizitat, haideti sa facem un minim de efort si sa pastram ce avem.

Vreme frumoasa si calatorii placute!

Multumim pentru vizita si va mai asteptam.

Obiectiv turistic: Pestera Muierilor

2010-11-16T23:52:00.004+02:00

Localizare: Peştera se află la 1 km de localitatea comuna Baia de Fier in Județul Gorj, pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei.La jumatatea distantei dintre orasul Tg.Jiu si Ramnicu Valcea, in partea sud-vestica a Romaniei ("Tara de Sus" a Olteniei, pe cursul raului Galbenul.Din şoseaua (DN 67) care leaga Târgu Jiu de Râmnicu Vâlcea vă abateţi în localitatea Poienari pe drumul asfaltat de 7km ce duce la Baia de Fier.

Noi am ajuns aici pe drumul dintre Polovragi, unde am fost cazati si Baia de fier, urmand traseul indicat de paznicul Manastirii Polovragi.Il recomandam celor carora le place sa mearga pe munte, celorlalti le putem spune ca exista microbuze din Polovragi care duc pana la Baia de fier si apoi se va merge pe sosea, pe jos 1 km pana la pestera.

Peștera a fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, de către râul Galbenul.Cu o istorie foarte bogata, peștera în timpuri străvechi a adăpostit în timpul războaielor, când bărbații plecau la lupte, foarte mulți copii și femei, de unde i se trage și numele. Este prima peșteră electrificată din România.

Peştera Muierilor este opera râului Galbenul care a sculptat timp de milenii în calcarele mezozoice din această zonă până a desăvârşit această adevarată capodoperă în stâncă.

Ca şi dimensiuni nu este o peşteră deosebit de mare, având o lungime de doar 3600m cu o dispunere pe 4 niveluri. Rezervaţia speologică este situată pe nivelul inferior, nivel care este impărţit în doua sectoare: cel de nord (1500 m) şi cel de sud (880 m)..

La 40 de metri inălțime se afla nivelul superior se află zona amenajată pentru turişti cu o lungime de 573m, ajunge până la lungimea de 1.228 de metri o rețea de diverticule foarte greu accesibilă. Peştera Muierilor are trei intrări, una în nord, una în sud şi una în est.

Cea sudică şi estică reprezintă locurile unde râul Galbenul revenea la suprafaţă.

Odată ce vizitatorul a intrat în Peştera Muierilor prin gura de acces nordică ajunge într-o încăpere împânzită de formaţiuni calcaroase de toate tipurile şi formele.

De aici, în peretele vestic se deschide un culoar ce duce spre sectorul nordic al nivelului inferior.

Structurile şi incăperile sunt numeroase

Domul mic
Cu aspectul unui castel cu trepte formate din stalactite şi stalagmite.
Sala Altarului
Cuprinde formaţiuni precum Cupola altarului (Asemanatoare unei catedrale), Valul Altarului, Amvonul, Candelabrul mare, Stânca Însângerată (denumită astfel datorită scurgerii oxidului de fier), Poarta Altarului
Galeria electrificată
Este galeria principală a Peşterii Muierilor - aceasta devine din ce in ce mai spectaculoasă pe măsură ce vizitatorul înaintează spre sud, fiind gazda unor structuri ca Bazinele Mici şi Bazinele mari care mai ales primăvara sunt pline cu apă.

Sala Turcului
Gazduieste un "Mos Craciun" in fata caruia apare Cadâna - un fel de nud feminin care este vegheat din plafon de un urias cap de pasare de prada avand ciocul deschis.

Alte formaţiuni în Sala Turcului sunt: Dropia, Uliul rănit, Domul mare.

Sala Minunilor
Adăposteşte formaţiuni carstice precum Soacra, Japoneza, Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici sau Coloana cu meduze.

Sala Liliecilor
Adăposteşte numeroase colonii de lilieci din speciile Myotis, Miniopterus şi Rhinolophus.
Galeria Urşilor
Aici s-au găsit oseminte ale ursului de caverna dar şi schelete de lupi, capre sălbatice şi mistreţi.

Sala Musteriana
Aici s-au descoperit obiecte şi unelte datând de dinainte de era noastră.

Printre celelalte săli şi formaţiuni interesante amintim: Sala Roşie a Luminii, Vălul Muierii, Cascadele împietrite, Dantela de Piatră, Orga (Denumită astfel deorece stalactitele şi stalagmitele unite dau aspectul unei orgi), Sala cu Guano, Sala Boltilor, Cosul peşterii.

Istorie:
Peştera Muierilor a servit ca locuinţă pentru oameni încă din paleoliticul mijlociu. În ceea ce priveşte numele sunt două teorii:
1) Numele provine de la faptul că în perioada migraţiei popoarelor peştera a servit ca şi adăpost pentru femei şi copii, în vreme ce bărbaţii luptau fie cu turcii fie cu tătarii pentru apărarea ţării. Peştera a fost în aceea perioadă amenajată specific în acest scop şi locaţia peşterii era un secret bine păzit de locuitori.

2) alţii spun că denumirea de Pestera Muierilor s-ar datora faptului că în zilele uscate de secetă, femeile veneau la peşteră şi se aşezau să toarcă la gura acestei peşteri, curentul de aer ce ieşea din interiorul ei le uşura mult munca de răsucit a firului. Se spune că femeile mergeau şi înauntru în peşteră şi puneau inul şi cânepa la topit.

Primele menţiuni scrise datează din 1870 când era amintit de arheologul Al. Odobescu într-una din notele sale. Între timp peştera a fost cercetată minuţios fiind descoperite multe obiecte folosite de oamenii care au trăit în peşteră de-a lungul vremurilor dar şi o mulţime de oseminte de animale de toate felurile. Printre cele mai valoroase desigur se numără resturile de oase şi schelete ale ursului de cavernă.

Intre 1963 şi 1978 peştera a fost electrificată fiind prima peşteră iluminată electric din România.

După această amenajare devine cel mai popular obiectiv turistic speologic al României, fiind vizitată anual de zeci de mii de turişti din toate colţurile ţării.

Efecte curative
Se spune că Peştera Muierilor ar avea proprietăţi terapeutice. Astfel se zice că cei care suferă de astm bronşic, diabet, reumatism, dereglări hormonale, depresii, stress sau insomnii pot observa o ameliorare a acestor afecţiuni după o vizită la această peşteră.

În prezent este complet electrificată şi este declarată rezervaţie arheologică.
Este o pestera extraordinara care traverseaza versantul, merita din plin sa fie vizitata!!!
Calatorie placuta !

Obiectiv turistic: Pestera Ursilor

2010-11-12T02:03:00.004+02:00

Pestera Ursilor

Localizare:situata la 86 km de Oradea, pe DN 76. A fost descoperita intamplator la sfarsitul anilor 1970, in zona carierelor de marmura din muntii Chiscau, la o altitudine de 482 de metri.Se poate ajunge la peșteră cu trenul, pe linia ferată Oradea - Vașcău, până la stația Beiuș sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu mașina accesul este posibil pe DN 76 Oradea - Deva + DJ 763 Chișcău (14 km).Linia ferată Oradea - Vașcău nu este funcțională de mai mulți ani. Accesul se face numai auto. De la Oradea sunt autobuze până la Pietroasa. Se coboară la intersecția de după comuna Buntești și se urmează drumul din dreapta. Din Beiuș sunt autobuze până în Chișcau, pe drumul care porneste din DN 76 la sud de Beius, apucand inspre Bradet si Magura. Drumul e in stare buna, dar atentie la denivelari daca aveti masina cu garda joasa.

Programul de vizitare este de Marti pana Duminica intre 10-17, Lunea fiind inchis. Se formeaza grupuri de 50-100 de persoane care urmeaza un ghid, si asta pentru ca totul este organizat ceas aici. Pretul biletelor la Pestera Ursilor: 15 lei adulti, 10 lei copii.Atentie, luati-va cu voi haine mai groase, pentru ca temperatura in pestera este de 9-10 grade chiar daca afara sunt 35 la umbra!

Istoric:
Numele peșterii se datorează numeroaselor fosile de "urși de cavernă" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Peștera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La bătrânețe, ca multe alte mamaifere (ex .elefantul african) ursul de peșteră se retrăgea să moară în acelaș loc ca și predecesorii.

Mărturie stau numeroasele cimitire descopertite în peșterile din România (Peștera Bisericuța, Peștera cu Oase)sau aiurea unde scheletele au fost gasite întregi, nederanjate. Intrarea a fost intre timp colmatata.

Peștera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porțiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură).

În puțul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitatea Chișcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare.

O primă explorare a peșterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori "Speodava" din orașul Dr. Petru Groza (actualul oraș Ștei).

Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racoviță" în colaborare cu Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, s-au stabilit soluțiile de amenajare și măsurile specifice de protecție. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, peștera a fost deschisă vizitatorilor. Anual peștera este vizitată de peste 200.000 de vizitatori.

Prima galerie este "Galeria Ursilor" sau "Galeria Oaselor", galerie unde au fost descoperite foarte multe culcusuri ale ursilor de pestera, precum si 140 de cranii ale acestor ursi.

Peretii acestei galerii au urme adanci lasate de labele ursilor, despre care se presupune ca au ramas blocati in interiorul pesterii datorita prabusirii unei stanci.

In cea de-a doua galerie, respectiv in "Galeria Emil Racovita" au fost expuse fosilele unor animale disparute in urma cu zeci de mii de ani, precum si scheletul unui urs.

Stalactitele si stalagmitele care impodobesc aceasta galerie au niste siluete fantastice. Draperiile de calcar si domurile te intampina peste tot.

Ultima galerie este "Galeria Lumanarilor" unde se intalnesc stalagmitele albe ca spuma laptelui si care nu au fost atinse de mana omului. La capatul acestei galerii se afla un tunel creat artificial, cu o lungime de 16 m, tunel ce duce la suprafata.

In Pestera Ursilor temperatura este constanta de 10 grade.

La o altitudine de 482 m.si cu o lungime de peste 1.500 m, peștera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turiști, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor științifice.

Interiorul se distinge prin diversitatea formațiunilor de stalactite și stalagmite existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut acum 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră.

La capatul acestei galerii a Lumanarilor, poteca turistica îsi face cu greu loc prin desimea concretiunilor si prelungita cu un tunel articial, lung de 16m, razbate în cele din urma la suprafata, încheind astfel traseul vizitabil al pesterii.Traseul subteran este parcurs în 45 minute.

Nu va mai ramane decat sa mergeti sa o vedeti!!!

Obiectiv turistic: Grota cu Aburi

2010-11-07T00:16:00.008+02:00

Localizare Baile Herculane
Istoric:
O peşteră interesantă din mai multe puncte de vedere este Peştera sauGrota cu aburi care are doar 14 m lungime si care răsuflă aburi fierbinţi (la 52 grade C - 56 grade C), cu miros de pucioasă, printr-o crăpătură în stâncă. Bolboroseala înfundată ca de cazan uriaş în clocot, ce însoţeşte aburii, te duce cu gândul la o imagine a infernului. Emanaţiile sulfuroase fierbinţi au creat condiţii pentru dezvoltarea unui muşchi pe care îl găsim numai aici (Philonotis schliephackei), pentru protecţia căruia si-a propus chiar crearea unei rezervaţii în acest punct.

Din spatele hotelului Roman incepe traseul care duce pana la Grota haiducilor de aici apare un marcaj ce indica faptul ca mai sunt 50 de minute de parcurs pana la Grota cu aburi

De aici urmarim marcajul cu triunghi albastru ce ne conduce pana la pestera ,drumul ca de altfel toate celelalte din zona este facut foarte accesibil in spirala, dar la un moment dat cam prea exagerat avand tendinta sa tai drumul si sa urc drept, fiecare dupa cum il tin piciaorele.Pe tot parcursul drumului se merge prin padure, dupa 40 de minute am ajuns la un punct de belvedere

de aici vazandu-se o frumoasa priveliste a minunatelor paduri

de aici apare ca punct de orientare marcajul

cerc galben triunghiul albastru ne indica drumul catre Foisorul Rosu.

Nu mai stam pe ganduri si urmam semnul ce ne conduce pe o panta putin abrupta catre Grota cu aburi dupa 10 minute ajungem si la locatia stabilita ca punct final de traseu.

Misterul de la Grota cu aburi Istoria “Grotei cu aburi” este incerta. Unii spun ca asa a fost de mii de ani de pe vremea dacilor, altii spun ca ar fi de data mai recenta, de cateva sute de ani sau chiar de cateva zeci de ani numai. Cum cele mai multe marturii arata ca vechimea grotei depaseste doua milenii, tindem sa ii credem pe acestia din urma.

Barbu Mihai, profesor de istorie, pasionat de geologie si speologie, spune:
“Grota cu aburi are o istorie plina de misticism. In urma cu vreo 2.500 de ani in urma, aici se pare ca a fost locul pentru altar al diverselor zeitati pagine. La poalele muntelui era construit un templu iar aici, sus, erau altarul si statuile zeilor. Pe vremea regelui Deceneu, aici se gasea deja un altar al zeitei Bendis“
Exista insemnari in cronicile grecesti si chiar o povestire macedoneana veche in care se arata ca, venind marele rege dac Burebista la templu si cerand ajutorul zeitei, din grota a inceput sa iasa un fum gros, apoi pamantul s-a despicat si au aparut patru luptatori care au plecat cu regele dac si care aveau menirea sa-l ajute in luptele cu dusmanii. Inaintea ultimei batalii de la Tapae, cand dacii au venit sa ceara sprijinul zeitei, grota s-a cutremurat si din interior a iesit un fum negru, innecacios si urit mirositor. Cei prezenti la ritual si-au dat seama ca zeita si-a intors fata de la credinciosii sai. Apoi, dupa cucerirea Daciei de catre romani, zona si-a pierdut importanta mistica, locul zeilor daci fiind luat de pantenonul roman si in special de Hercule, erou ridicat in randul zeilor de faptele sale, iar magia fiind inlocuita cu terapia.
In primele zile din ianuarie o intamplare a venit sa scoata din monotonie micul orasel in care zilnic fanfara militara interpreteaza in fata oamenilor melodii din secolul trecut. Un grup de patru studenti la geografie, care venisera sa viziteze grotele pentru un proiect dat de profesorii de la facultate, au fost urmariti timp de o jumatate de ora de o ciudata lumina verde.
Era dupa amiaza de 4 noiembrie. Cei patru ajunsesera la grota in jurul orelor 17.00, dupa ce toata ziua “greblasera” muntii din jur in cautarea de informatii care ar fi putut sa le fie utile. Ajunsi la grota cu aburi au fost putin dezamagiti de ceea ce gasisera. De unde, in baza povestilor locale, se asteptau sa dea de o pestera imensa iar aburul sa iasa de sub marginile acesteia, au gasit o grota micuta din care aburul iesea doar printr-o crapatura mica. Pe cand faceau glume pe seama descoperirilor, ridiculizand in fel si chip locul, au auzit un zgomot ciudat.
Carmen Preda, unul dintre studenti, povesteste:
“S-a auzit deodata un harait puternic, ca si cum niste lanturi uriase ar fi fost tarite pe piatra. Apoi am auzit un fel de suierat urmat de un ras sinistru. La inceput am crezut ca e unul dintre colegii mei care faceau o gluma proasta, dar cand m-am uitat la ei, mi-am dat seama dupa fetele lor ingrozite ca nu fusesem singura care auzise zgomotele stranii.”
Cei patru au hotarit ca cel mai bine pentru ei ar fi sa plece de acolo cat mai repede. Numai ca, nu ajunsesera la baza stincii ce adaposteste grota, ca undeva deasupra lor a aparut o stranie lumina verde.
“Nu avea o forma standard si nu as putea sa spun nici cat era de mare. Ne era atat de frica incat am ratacit drumul de intoarcere de doua ori. Iar lumina aceea se tinea dupa noi. Nici dupa ce am ajuns in oras nu ne-a slabit . “
Nici unul dintre cei patru nu stiu cu siguranta ce a fost lumina. Dar oamenii din Herculane au un raspuns si pentru asta.
“Da’ cum adica ce a fost? Pai ala a fost zeul muntelui care se arata la oamenii rai si la cei care nu respecta sfintenia locurilor. Da’ nu credeti cumva ca a aparut numai o data? De cand e, orasul asta e pazit de zei, ca pe vremuri aici a fost unul din salasele lor”, afirma F.D., o localnica in varsta de 58 de ani.In seara cu pricina, lumina a mai fost vazuta si de alte persoane.
S.N., receptioner la un hotel din centru, povesteste:
“Tocmai ma intorceam de la un prieten care locuieste langa piata. Sa fi fost in jur de 21.00. In extrasezon, la ora aceea nu e mai nimeni pe strada. La un moment dat, chiar inainte sa ajung la pod, vad la vreo 30 de metri in fata mea ceva fosforescent. Am vrut sa ma apropii sa vad ce e. In prima faza am crezut ca e vreo haina pierduta. Cand am ajuns la cativa metri de locul cu pricina, lumina aceea fosforescenta s-a ridicat in aer si dupa ce a plutit cateva secunde, a inceput sa-mi dea ocol. Am crezut ca fac infarct, de teama. Am luat-o la fuga si am intrat in primul bar deschis, unde i-am chemat pe cativa amici sa vada si ei ciudatenia. Din pacate, pentru mine, afara nu mai era nimic, asa ca am cazut de fraier si de atunci isi bat joc de mine. Ma intreaba mereu daca m-a mai rapit vreun extraterestru sau alt omulet verde.”
Si totusi, in noaptea aceea o scurta pana de curent avea sa arunce in bezna, pentru cateva minute, o jumatate din Herculane. Apoi, tot fara nici o explicatie plauzibila, tot la fel cum se oprise, curentul si-a revenit. Cand ii intrebi pe localnici ce stiu despre luminile de la “Grota cu aburi”, raspunsul nu se lasa asteptat: “Pai ce sa fie? Nimenea nu stie ca la toti le este frica. Dar din cand in cand, acolo se aud zgomote ciudate si se vad tot felul de luminite care parca se joaca unele cu altele. Parintele zice ca luminile alea sunt de la Diavol, dar noua ne vine greu sa credem una ca asta, ca pana acuma nu au facut rau la nimeni. Mai stii, or fi niscaiva ingeri care-si au salasul pe muntele nostru…”

Acestea sunt sunetele care se aud de sub Grota(da-ti sonorul mai mare).

Cam asta se poate vedeade unde ies aburi in Grota.

Spre deosebire de legenda, noi am avut parte de un moment minunat nemaiintalnit de mine pana acum la munte, dupa cateva minute bune de ploaie mocaneasca a venit si desfatarea ochilor.

Drumul la intoarcere a fost o joaca coborand pana la sosea in jumatatea timpului facut la urcare.
Recomand sa vizitati aceasta Grota.

Obiectiv turistic: Grota Haiducului

2010-11-06T22:57:00.004+02:00

Localizare :Baile Herculane

Din Statiunea balneara Baile Herculane dupa ce treceti de centr-ul vechi, mai exact din spatele hotelului Roman se iveste o poteca pe partea stanga a soselei.

Acesul la pestera se face foarte usor de catre oricine fara efort fizic, este vorba de o carare prin padure pavata cu piatra, de unde incepe marcajul se parcurg cam 5 minute pana la intrarea in grota dupa cum bine se observa si pe marcaj aceasta face legatura si cu Grota cu Aburi pe care o descriu in alta postare.

Nici bine nu apucam sa face putin efort ca hop si Grota!

Grota Haiducilor (denumirea autentica - Pestera Hotilor)

Situata la aprox. 40 m intre stanci, in perioadele timpului cind omul nu a patrus atat de adanc in salbaticia naturii, dinamitind stancile si croind soseaua, pestera nu era atat de cunoscuta fiind vizitata numai de speologi si mai rar de drumeti.

A fost descoperita in timpul imperiului austro-ungar si explorata si de Emil Racovita. Pestera locuita inca din epoca focului, cunoscuta pe vremea romanilor si loc de refugiu si ascunzis al hotilor in decursul epocii moderne, a ascuns numeroase comori. Aici au fost descoperite obiecte si unelte primitive din epoca paleoliticului, obiecte, vase si monezi romane cit si adevarare tezaure.

In 1974, prima data cind am vizitat pestera, erau urme proaspete sau vechi de gropi ale cautatorilor de comori. Dupa 1980 aici s-a infiintat un santier arheologic ce a dus la descoperiri interesante de catre speologi. Apoi santierul a fost parasit, ramanand si azi gardul de fier in galeria mare din acea perioada.

In interiorul pesterii se afla 2 galerii daca aveti o lanterna va fi usor de explorat, dar cu grija sa nu deranjati micutii lilieci ce isi duc viata pe aici.

Dupa scurta prezentare sper sa va fi trezit putin interesul pentru aceasta trecere prin Gota Haiducilor.
Calatorii placute va doresc !

Obiectiv turistic: Cazanele Dunarii

2010-10-10T18:18:00.008+03:00

Cazanele Dunarii
Daca ati hotarat sa va petreceti vacanta in Baile Herculane nu trebuie sa ratati excursia pe Clisura Dunarii.

Din centrul statiunii pleaca in fiecare zi microbuze cu destinatia Orsova Cazanele Dunarii, se va merge cu masina pana in Golful Dubova langa Chipul lui Decebal, de aici plimbarea va continua cu vaporasul cu motor pe Dunare.
Obiective turistice naturale, istorice si culturale din zona

Parcul national Portile de Fier
Parcul Natural Portile de Fier poate fi sintetizat in urmatoarele afirmatii:
- Unul dintre cele mai frumoase parcuri naturale din Europa
- Un parc cu cea mai veche istorie geologica din Europa
- Arealul cu cea mai mare diversitate biologica intr-un complex de ecosisteme
- Cel mai mare si mai vechi defileu al unui fluviu din Europa
- Arealul unde Dunarea are cea mai mare adancime si ingustime a vaii ei
- Cel mai spectaculos neck vulcanic din Romania - Trescovat
- Cel mai mare si mai bine pastrat areal unde traieste Testoasa lui Hermann din Romania
- Parcul natural cu cea mai mare suprafata din Romania – 115655 ha
- Cea mai mare diversitate etnica si culturala dintr-un parc din Romania
- Cea mai mare acumulare de apa si cea mai mare hidrocentrala din Romania
O zona de o frumusete deosebita, greu de descris in cuvinte. Peisajele sunt impunatoare, iar soseaua care serpuieste pe malul Dunarii iti permite scurte clipe de ragaz si contemplare. Fiecare kilometru pe care il parcurgi iti aduce alte si alte privelisti minunate. Este o experienta deosebita si unica pentru fiecare turist care pasesete pentru prima data in aceste locuri !

DEFILEUL DUNARII
Al doilea fluviu al Europei ca dimensiuni, dupa Volga, Dunarea isi are izvoarele pe teritoriul Germaniei, in Muntii Padurea Neagra. In drumul sau spre varsare, Dunarea strabate Europa de la vest la est pe o lungime de 2860 km, adunandu-si apele de pe o suprafata de 805.300 km patrati.
Dunarea se formeaza la Donaueschingen (678 m), din unirea a doi afluenti de dimensiuni reduse – Brege si Brigach – ce-si au izvoarele sub Varful Kandel (1241 m). Bazinul Dunarii ocupa 8% din suprafata Europei, extindandu-se pe teritoriul a opt tari – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Iugoslavia, Romania, Bulgaria si Ucraina. Fluviul s-a format la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, prin drenarea unor lacuri de mari dimensiuni, din bazinele Vienei, Panonic si Pontic – resturi ale Marii Sarmatice, existente inainte de ridicare muntilor Alpi, Carpati, Dinarici si Balcani. Acolo unde Dunarea a strapuns aceste bariere montane au fost puse in evidenta vestitele porti sau defilee, dintre care se remarca Devin si Portile de Fier, care au separat cursul Dunarii in trei sectoare: superior (alpin), mijlociu (panonic) si inferior (pontic), acesta din urma identificandu-se cu sectorul romanesc.
Dunarea strabate regiuni variate sub aspect morfogenetic, munti vechi hercinici (Padurea Neagra), munti tineri, ce apartin lantului alpino – carpato – balcanic, podisuri si campii, caracterizate de climate diferite, de la cel temperat, cu influente oceanice, baltice si submediteraneene, la cel temperat continental.
Se presupune ca Defileul “Portile de Fier” provine dintr-o veche stramtoare marina, care facea legatura intre Lacul Panonic, din Vest, si Lacul Pontic, ce ocupa actualul spatiu al Campiei Romane. cu timpul, apele fluviului au sapat in sisturile cristaline, granite si calcare cel mai spectaculos defileu european. Conform unei alte ipoteze, defileul s-ar fi format prin captarea de catre un rau, ce curgea spre Lacul Pontic, a unei Dunari vechi, ce curgea spre Lacul Panonic.

Decebal - chipul sculptat in stanca al regelui dac, reprezinta cel mai cunoscut obiectiv turistic din zona Cazanelor. Este cea mai mare sculptura in piatra din Europa, inalta de 55 m si lata de 25 m. A fost sculptata dupa modelul celei din stanca Muntelui Rushmore din Statele Unite. Ideea realizarii acesteia i-a apartinut omului de afaceri roman Iosif Constantin Dragan. Lucrarea a fost executata de un grup de 12 sculptori-alpinisti, sub conducerea sculptorului roman Florin Cotarcea si a durat 10 ani, intre 1994 si 2004

Cazanele Dunarii
Localizare: reprezinta un sector al Defileului Dunarii cuprins intre localitatile Dubova si Ogradena.
Descriere: Sectorul are 9 km lungime. Valea Dunarii se ingusteaza aici pana la 180-200 m latime, peretii sunt aproape verticali, apar marmite laterale si de fund si vartejuri de apa. Denumirea de "Cazane" vine de la apele involburate ale Dunarii, care strabatand un defileu ingust par ca fierb.In zona Cazanelor Mari se gasesc pesterile Gura Ponicovei si Veterani. Aceasta regiune a fost declarata rezervatie complexa . Se remarca stancile calcaroase Ciucarul Mare si Mic, cu o vegetatie interesanta.

Odata urcati in barca aceasta ne poarta rapid pe valurile domoale ale Dunarii ,in data privirile noastre sunt atrase de stancile care parca stau sa se pravaleasca in apa ,nu poti sa nu te gandesti ce peisaje superbe sunt in aceasta tara parca prea mica pentru un asemenea cumul de frumuseti

Dupa cateva minute de mers cu vaporasul ajungem la prima oprire aici aflanduse pestera Veterani, debarcarea se face lejer urmand sa urcam cateva trepte pana la gura pesterii.

Pestera Veterani – odinioara sanctuar al lui Zamolxis

Pestera Veterani, aflata in Defileul Cazanelor Mari, la 25 kilometri de municipiul Orsova, a devenit o atractie pentru turistii occidentali, aceasta putand fi vizitata numai cu acces dinspre Dunare, unde se ajunge doar cu barca sau salupa.
De mici dimensiuni, Pestera Veterani, primul monument carstic din lume cartat (in 1692), pastreaza urmele locuirii omului de acum 400.000 de ani iar din Antichitate pana in Evul Mediu a fost utilizata ca observator strategic militar, de unde se putea controla navigatia pe Dunare sau se tragea cu tunurile impotriva intrusilor care nu plateau vama.
Presedintele Asociatiei Speo-Alpin Mehedinti, Alexandru Popa, spune ca pestera, aflata la o altitudine de 73 metri, lunga de circa 173 metri, era considerata de daci drept sanctuar al zeului Zamolxis, motiv pentru care insusi imparatul Traian a adaugat-o fortificatiilor romane amplasate pe Dunare.

"Intrarea de numai 2,7 metri, mascata de vegetatie, il conduce pe vizitator, printr-o galerie scurta, intr-o sala de proportii, lunga de 37 metri si lata de 28 metri. La o inaltime de 11 metri exista o fereastra naturala care lumineaza difuz incaperea. Aici se adapostesc multi fluturi si lilieci si exista diverse formatiuni geologice. Conform calatorului italian Criselini, acum 219 ani in pestera era un inventar bogat de stalagmite, stalactite si diverse alte concretiuni" - a aratat Popa.

Potrivit presedintelui Asociatiei Speo-Alpin Mehedinti, acestea au fost destul de afectate de cautatorii de comori, care, in baza unor legende, incearca sa descopere comorile Mariei Tereza si ale tarului sarb Obrenovici.
Cele dintai cercetari stiintifice in Pestera Veterani au fost efectuate de M. Munk in 1872 si de O. Herman in 1879. Mult timp inainte de anul 1972, cand apele Dunarii s-au ridicat in urma construirii barajului de la Portile de Fier I, la intrarea in pestera era amplasat un indicator pe care scria: "Pestera a fost folosita ca adapost de lupta in incaierarile dintre armatele turcesti si austriece, putand adaposti 700 de ostasi. Ea a fost fortificata de Veterani, de la care isi ia si numele, aghiotantul lt. col. Ianovici, comandantul ostirilor austriece din Caransebes. Gura pesterii se putea inchide cu o stanca. Lupte crancene intre trupele turcesti si austriece au avut loc in anul 1692 si apoi in 1788".
Se presupune ca aceasta pestera, locuita de romani - s-a dovedit cu ajutorul unor documente istorice - pana in secolul al XV-lea, a fost cetatea cunoscuta sub numele de Peth.
In Pestera Veterani s-au identificat resturi fosile de Ursus spelaeus si hiena de pestera, un fragment de ceramica veche si fosile ale unor specii endemice.
Iesind din frumoasa pestera ne continuam drumul pe Dunare printre frumoasele peisaje.
Unele pe malul sarbesc al Dunarii,

altele pe malul romanesc.

Nici nu s-au sters bine de pe retina imaginile din pestera Veteranii ca se iveste o noua deschizatura in stanca de care ne tot apropiem usor, usor fara sa facem valuri si stancile incet parca ne inghit in cateva zeci de secunde ne aflam in inima pesterii Ponicova, suntem inca pe vaporas accesul in grota se face pe apa aceasta fiind strabatuta mare parte de ape.

Peştera Ponicova este săpată în versantul stâng al Dunării, în Cazanele Mari, Ciucaru Mare, fiind parţial inundată după crearea lacului de baraj. Aici se poate ajunge cu şalupa, parcurgând 500 m pe sub peretele Ciucarului Mare până la gura peşterii. O altă intrare în peşteră se poate face pe pârâul Ponicova, care s-a adâncit în calcare, a format un pod natural, apoi străbate peştera formând un sistem de galerii etajate şi se varsă subacvatic în Dunăre.

Este cea mai importantă peşteră din Defileul Dunării, ea fiind cunoscută şi sub denumirile de Peştera de la Gura Apei sau Peştera Liliecilor, datorită coloniilor de lilieci care trăiesc în Galeria Liliecilor.

Dinozaur de piatra

Peştera are mai multe galerii, dinspre cheile Ponicovei (de pe uscat) se intră în Galeria Ogaşului Ponicova, sau pe o potecuţă îngustă in Galeria Liliecilor. Aceasta este o sală lungă de peste 100 m, lată de 60 m şi înaltă de peste 30 m, care are pe podea blocuri de prăbuşire, gropi, concreţiuni şi movile de guano provenit de la liliecii relativ mari.

Din Galeria Ogaşului Ponicova se desprind două ramificaţii: una ce duce spre Galeria Concreţiunilor, partea cea mai frumoasă a peşterii, cu anemolite şi Sala Coloanelor, iar cealaltă duce la Galeria Scării şi Galeria cu Argilă.

Condiţiile de vizitare sunt precare, peştera nefiind amenajată pentru turism, ea fiind declarată rezervaţie speologică datorită unor resturi fosile de Ursus spelaeus, un fragment de ceramică foarte veche şi a unor specii endemice.

Vizitarea se recomandă să se facă în grupuri conduse de un ghid, având lămpi, cizme de cauciuc, echipament adecvat, deoarece vizitarea întregii peşteri durează 2-3 ore.
Iesim muti de uimire din acesta minunata pestera si facem cale intoarsa catre microbuz cu un bagaj de amintiri greu de uitat in urmatorii zeci de ani.
Chipul lui Decebal in toata splendoarea sa.

Si de pe malul sarbesc al Dunarii.

Tabula Traiana

Placa memorială romană „Tabula Traiana”, 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, ce comemorează finalizarea drumului militar roman al lui Traian, este amplasată pe partea sârbească cu fața spre malul românesc. Pe ea este inscripționată următoarele:

IMP. CAESAR. DIVI. NERVAE. F
NERVA TRAIANVS. AVG. GERM
PONTIF MAXIMUS TRIB POT IIII
PATER PATRIAE COS III
MONTIBVUS EXCISI(s) ANCO(ni)BVS
SVBLAT(i)S VIA(m) F(ecit)

Textul în limba latină a fost tradus și interpretat de Otto Benndorf:

„Împăratul Nerva fiul divinei Nerva, Nerva Traian, Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit de patru ori ca Tribune, Tatăl Patriei, Consul pentru a treia oară, excavând roci din munți și folosind bârne de lemn a făcut acest pod”

Aceasta este dovada vie a Podului lui Traian a fost un pod construit de Apolodor din Damasc, arhitectul Columnei, între primăvara anului 103 și primăvara anului 105 ^[1] pe Dunărea de Jos, la est de Porțile de Fier, în apropiere de orașul Drobeta-Turnu Severin. Scopul construcției a fost de a facilita transportul trupelor romane conduse de Traian și a proviziilor necesare celei de-a doua campanii miltare de cucerire a Daciei regelui Decebal.

S-a estimat că podul măsura 1135 de metri lungime, el legând castrul Pontes de pe malul sudic de așezarea Drobeta de pe malul nordic. Aceasta din urmă devenise posesiune romană după primul război dacic (101-102). După Cassius Dio (LXVIII,13,1) podul avea aproximativ 46 - 50 de metri în înălțime și 12 în lățime. Cei douazeci de pilon sustinători fixați pe fundul nămolos al fluviului aveau o lățime de 17,6 metri, iar deschiderea de arc (distanța dintre două picioare succesive) era de aproximativ 50 de metri. Descrierea cea mai amănunțită a procesului de construcție ne-o lasă Procopius din Cesarea în lucrarea De aedificis (IV, 6). Conform acesteia, romanii ar fi deviat parțial cursul fluviului folosind albia unui afluent sudic, secat. Astfel primii 10-12 piloni au fost ridicați pe uscat. Pentru construcția celorlalți s-au folosit cofraje din bârne de stejar cimentate și sisteme de pompe.
Pe drumul de intoarcere poposim si la Frumoasa Manastire Sfanta Ana

unde privelistea este una ce te lasa fara cuvinte,

aici imprejurimile Manastirii sunt impanzite de flori si smochini.

Sper ca imaginile, dar si descrierile facute mai sus sa va convinga si de data aceasta ca Romania are multe de spus pe plan turistic, iar pe viitor ca si locatie de concediu, aceasta sa fie una dintre alegerile facute fara regrete.
Vizitati Romania locul unde expresia Tinuturi de Poveste se potriveste de minune peisajelor intalnite la tot pasul!