Romaniada

Scrisoare din Basarabia!... de Ziua Romaniei 1 decembrie 2011

2011-11-30T22:07:00.000-08:00

Deceni de istorie perinda in adevarata fila istorica a Romaniei care desi trecuta prin foc si para sia pastrat adevaratul suflu al romanismului inca viu prin noi urmasii urmasilor celor ce au stat la straja acestui neam!!! Nu vreau sa vin cu multe laude si tot felu de cochetari la adresa tarii care imi este cea mai draga ci vreau sa vin cu un sincer La Multi Anishori si strig foarte tare tocmai din Basarabia Hai Romania!!!! La acest strgat mai alatur si o poezie ce vine din inima Basarabiei si sufletul ei , e chiar Grigore Vieru poetul in nefiinta dar vesnic in fiecare din noi !!!

Scrisoare din Basarabia

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt.
În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.
Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost minţit!
Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Isus Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate,-am spus.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea tarziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.
Aflând că frate-mi eşti,
odată Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Inertia momentului

2011-05-19T22:08:00.000-07:00

Un zbor frint a unui vis déjà pierdut in sclipirea razelor fine de lumina ce dau prevestirea unei noi renasteri… Dimineata inourata in stil Londonez cu nori plumburii si grei care apasa puternic in timple si in priviri… priviri care nu-si gasesc rostul din simplu motiv ca ramin a fi somnoroase poate ,sau sunt obosite de atita imprevizibil care planeaza zi de zi … Ginduri, framintari, decizii, motive, factori, nuante si rosturi isi pun amprenta pe rostul unei zile si poate o amprenta mult prea dura care s e marginalizeaza la niste realitati in care traim…Traim prin trairi si a sta ne face s a mergem si sa credem in timpul care urmeaza a dica in futurologia prezentului pe care il cream si care defapt este temelia a tot ce numim viata si desigur fericirea de a trai. Trecem stingheri prin aceste moment dar trecem si asta ne marcheaza trecutul si desigur creindune viitorul .Suntem ceea ce suntem,suntem ceea ce bem ,suntem ceea ce respiram,suntem ceea ce ghindim,suntem ceea ce vrem a fi si nu in ultimul rind ne miscam asa cum vrem a ne misca aleghindune cursa sau traiectoria corecta sau mai putin corecta in viata…Inchid o fila deschid alta si creez istoria,istoria care ma marcheaza si care va marca urmasii urmasilor mei.. si ghindul imi fuge la idea de a nu otravi prezentul prin multa mizerie in care ne-am pomenit dar sa incercam a scoate in evident fiecare din noi frumusetea si simplitatea acestei lumi care a luato razna nestiind care ii sunt vectorii si desigur traind iluzia performantelor asa zise majore si grandomane…
Sting lumina in fateta filei déjà scrise prin a pune punctul pe idea de a crea din noi exemplul individului ca om care ii pasa de ceea ce se intimpla acum si ceea ce se creaza prin noi in viitor!!

Fericirea prin daruire?

2011-05-13T21:45:00.000-07:00

O clepsidra a timpului mereu in involutiune,o cale lunga,un larg camp al diversitatii, un cer senin cu stele foarte indepartate de noi muritori de rind care dispar aidoma unei naluciri in lumina razelor soarelui care-si face imparateasca aparitie. Cu o privire obosita ramin tintit la cer cautind undeva prin reflecii mintale personale rostul fericirii si la ce se rezuma acest fenomen sau sentiment sau .. sau.. sau poate este o simpla iluzie sau aluzie??? Simplitatea lucrurilor care ne inconjoara ,defapt, simple la prima vedere dar care in mare masura ne influenteaza felul de a fi ,felul de a calatori prin timp,felul de a ramine in filele istoriei in continua evolutie si insa in ciuda faptului ca avem tot , tindem a folosi termeni ,unelte,tertipuri complicate in idea ca vom fi mai impliniti si mai bine vazuti in timp.
Revin la acest termen de feicire dindu-mi intrebarea ce ne face fericiti si pina la urma de ce ajungem in permanenta a spune ca suntem personae nefericite de ce?? Oare dupa cum afirma multi dintre noi, teoria fericirii este in avutii,multi verzi sau roz,castele,masini scumpe,vile,avioane personale si sirul continua si continua…Oare asta ne face sau ne-ar face fericiti vreodata? Zic un categoric “NU” si vin cu zicala ruseasca “I bogatie toje placiut(si bogatii tot pling)”care ne demonstreaza ca traim intr-o continua iluzie daca punem accent pe forma materiala a vietii de zi cu zi… Ce facem cu propriile suflete cu inimile care zbat in unison ce facem le omorim da??Cum ramine cu acea daruire de sine fata de cei din jurul nostru cei dragi ,finite vii care au nevoie de atentia si iubire a noastra ,de zimbetul nostru,de minghierile si sustinerea noastra,de alinarea sufletului prin conexiuni divine precum cultura ,natiune,istorie,grai……Valori indeterminabile fara de care cit de ridicoli nu am fi nu putem exista ,fara de care nu putem avea o continuitate ascendenta si calitativa… Ne lipsim de acel izvor daruitor de viata de acele doze de fericire ce vin din emotii,simturi,din zimbet ,si din tot ceea cei omenesc pe lumea aceasta…Suntem niste actori a propriilor destine si ne dam bine seama ca nu e importanta scena unde jucam piesa,dar e importanta daruirea de sine fata de spectatori jucind calitativ rolul pe care-l avem si desigur cu o doza inalta de pragmatism.
Insasi fericirea trebuie cautata in lucruri marunte care se intimpla in fiece secunda in vietile noastre,dar noi piticii acestei lumi totusi continuam a fi grandomanii secolului ce se stinge in privirile din ce in ce mai triste a fiecaruia dintre noi… Nu mai vedem acea sclipire in privirile celor ce se zbat in spirit animalic in aceasta lume,nu ne mai iubim fratii si surorile,uitam bunicii,si cei mai rusinos si mai alarmant ca ne e rusine a spune Mama si Tata de cite ori avem ocazia ,ba chiar ne permitem ai injura si ai batjocori in cel mai josnic fel.. Iubitilor si dragilor paminteni nu alergati dupa falsuri incercati ca macar o secunda pe zi sa veniti cu acea daruire de sine fata de cei din jurul vostru si desigur ziua de mine va a vea schimbari calitative in folosul fiecaruia din noi in idea de a ne regasi fericiti..Mixati-va inimile cu privirile si dati simturilor cale de iesire pozitiva si veti gasi acel etalon al fericirii…

Incotro mergem..

2011-04-26T18:41:00.000-07:00

O tara fara rost. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri. Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia , pamantul si credinta.
Batranii pe care Moldova îi batjocoreste de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionarasii inculti, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca niste animale in haita, momiti cu un kil de ulei sau de cartofi de care, au fost si sunt privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt uitati si neutilizati ca fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atitea grozavii e stearsa de pe pelicula, ca sa tragem prostiile lui Pavel Turcu peste. Fara batrani nu e familie. Fara ei nu exista viitor.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia?A cui e si cine mai stringe roadele din el? Unele tari ce nu uita de locuitorii sai promoveaza bunele intentii si tehnici de economii suficiente, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, vor supravietui fara ajutoare de la tarile "amice".
Tanti Europa si nu numai Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si cioricii de la hypermarketuri frantuzesti si germane, caci doar spre asta vrem a ajunge in UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Bobik, grohaitul lui Jorik ,behaitul oilor, bardacii furati de la vecini si iazul milos cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii Occidentali nu le-au trait, nu le pot întelege si nici nu le vor intelege ca nu ii intereseaza auenticul si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare ce vor sa dispara......!
Din betivanii, lenesii si nebunii satului se trag acestia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cîita liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în ulcior ,mamaliga impaturita si vinul in burlui. Pe toti bilbiitii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care îngropat neamul la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinta ce a mai ramas o mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un haina veche, cusuta cu fir de aur, o ie veche, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturita într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuiocul si florile de camp. Pusa bine, ca poate o va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, un model nou de credinta, cu fermoar si lipici, prin care ti se vad si titele si portofelul gras la pantaloni Armani ,Calvin Klein,etc. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor neamului nostru si nu numai ,deoarece nici nu mai stim care ne sunt eroii ,care ni e patria,si care ni e graiul…. . Se opereaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.sau s a ma iertati ca ma suna Inalt Preasfintia Sa Marele si tot pre a maritorul Alexii,Valoghea etc…

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada , Italia, America caci cica acolo mila e mare……
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si siruri de piraie din lacrimi pentru ca suntem departe de casa sau ca nu suntem fericiti acasa si vrem sa plecam in EU sau in America ca cica acolo stau bani in copaci si tat ii posibil ,asa un fel de “pole ciudes”,,freedom”….aha??!!!......

De aceea e necesar sa facem tot necesarul la timp, semanind o seminta azi , ca mine sa incolteasca si peste ani si ani sa rodeasca daca nu pentru noi macar pentru urmasii urmasilor nostri…Suntem oameni vii nu niste animale de gloata..sau spre asta nii tendinta??? Nu uita de parinti ,bunici ,frate ,sora…..nu uita de ei pentru ca ei sunt trecutul , prezentul -macar ca nu sesizezi inca si desigur viitorul nostru…nu-i uita..!!!!!

P.S Inspirat si adecvat la valorile moldovenesti....

Conflictul cultural-disconfort spiritual

2011-04-26T17:26:00.000-07:00

In incercare a de a fi mai concis la tema incep cu un motto::” Daca viata este dura, tu trebuie sa fii mai dur decat ea”.
Regasirea in valori cu referire la cele culturale, ramine piciorul de temelie a crearii fiecarui individ in parte si asta ne face pe fiacare din noi sa abordam lucrurile prin substratul constientului sau inconstientului, ca mai apoi prin procese de compostare sau de memorizare creind cimpul spiritual , numit si coloana vertebrala a propriului “Eu”.
Odata ce vorbim de conflict + cultural nu putem vorbi ca termeni diferiti , ramin la idea ca cultura e o parte esentiala a conflictului si chiar, conform teoriilor conflictuale, de solutionare a conflictului. Cultura este ca un riu subteran care se executa prin vietile si relatiile noastre, dindu-ne mesaje care formeaza perceptiile noastre,atributiile, judecatile si ideilor de sine. Cultura este mai mult decit limba,felul cum ne imbracam,sau felul cum pregatim mincarea….Este o dimensiune simbolica ce se intercaleaza cu spiritualul si care defapt le putem distinge numai cind suntem in diferite grupuri sociale si culturale straine noua…
Teoriile ne spun una dar practica ni sar parea cu totul alta sau poate noi o vedem sub diferite aspecte…vreau sa revin la acel discomfort spiritual care il simtim in fiece zi si nirvana libertatii false pe care nio ofera America in fiece zi si care ne face buimatici si tristi chiar …lasind in urma siruri intregi de lacrimi si regrete care dintr-o anumita chestiune de timp ar trebui sa dispara,odata ce suntem din ce in ce mai mult timp aici, nu dispare insa de ce,de ce , de ce???
Anume din motivul ca am fost crescuti si educati intr-un alt cerc de valori , valori care ne fac sa rezistam in fata tentatiilor noului “style” de viata… simtim un discomfort pentru ca nu ne putem vedea persoanele dragi care sunt departe de noi , suntem ciudati pentru unii dar buni muncitori pu altii,noi barbatii nu mai suntem barbati din simplu motiv ca unele diacritice ale vieti americane nu ne permit, fetele noastre sunt tot mai triste pentru ca nu mai au respectful barbatilor de aici dupa cum erau respectate acasa..nu mai are cine le proteja nu mai are cine le saruta miinutele obosite de munca si nu mai are cine le stringe la piept atunci cind sunt triste si au nevoie de caldura ,,de caldura sufleteasca care le-ar incuraja si le-ar face sa zimbeasca….suntem inconjurati de niste false adevaruri care sunt foarte greu de ales daca devii din ce in ce mai slab si mai neputincios in fata provocarilor…Adevarul este ca suntem neputinciosi pentru ca ne lipsesc fratii,parintii ,bunicii,cei dragi care neau fost mereu alaturi nu din interes sau din careva responsabilitati ci din dragoste si iubire fata de aproape…ne lipseste nucul din fata casei,ciinele cu care am crescut prin ograda,pisica ce topaia pe masa , casa parinteasca care e cu mult mai mica in comparative cu grandomanele constructii de aici dar care ne oferea o libertate aproape infernala si nu mai zic de liniste si de o protectie continua….iazul unde am invatat a inota si a pescui ,padurea seculara asa neingrijita cum era ii ducem lipsa…dealul si cimpia aspecte ale mioriticului care se ascunde in fiecare din noi…..via si livada ceea ce nu o vezi aici ( e doar la market)….drumurile si” interstaiturile”care nu le dai de capat nu au farmecul cararuselor si drumurilor gaurite care aveau finalitate la : “bunica,la nana,la Vasile ,la Ileana,la scoala,la primarie,la Club etcc…….lipsa satului si conglomeratului din el atit la ora diminetii cit si la inserare: cintul cucosilor,batutul sapelor care era un semn pu tarani,un praf autentic care nu era daunator doar ca ramineai asa un pic colbait cum zicem noi….anume niste skintei care ne lipsesc ne fac deplorabili…sirul continua si continua si continua….
Suntem intr-un discomfort permanent dar nu suntem de foi de cuc aici ,am ajuns aici din batjocura unor indivizi care nu au scrupule si care distrug tot ce le cade in fata, fara jena calcind in picioare un set de valori care noi le purtam in inima si suflet si care ne sunt dragi si de nepretuit aici ,aici pe un pamint strain spiritului nostru ..suntem acei pitici cu inima mare care incercam sa rezistam prin unitate,o onitate a neamului nostru care as zice ca este un pic subreda pu ca avem si multe uscaturi prin codrii seculari care isi fac rostul distructiv zi de zi…
Solutia este in fiecare din noi ,in inimile si sufletele noastre si este anume prin o regasire permanenta a propriului “Eu” a regasirii prin unicitate si printr-o unire asidua a semenilor care la fel duc lipsa a tot ceea ce numim noi autentic si traditional neamului nostru. Sunt unul din voi cei ce veti citi acest mic ravas ,sunt cel care cint si dansez ,pling si zimbesc,urc si cobor,caut,alerg ,…iubesc si vreau sa iubesc si sunt sigur ca voi iubi numai asa cum stim noi ,in limba noastra, graiul si cultura nostra…..si acest conflict spiritual e calea spre perfectiune a fiecaruia din noi prin acceptiuni pozitiv calitative…..

P.S Scriu pentru tinIrina ca sa nu fii trista!! Pentru ca sunt oameni si mai tristi ca noi,” ai nimanui” adica cei ce ne inconjoara in fiece zi, ei nu au ce avem noi si nici nu vor avea vreodata!!!

Memoria minutului tomnatic!!

2010-11-28T19:34:00.000-08:00

Un stop , o miscare, o rotatie , un fosnet ,un colorit din ce in ce mai aprins,o raza de soare din adincul cenusiu al norului urias....o cadere lina spre bolta pamintului, o cadere care face sa observ esenta timpului unui minut ce se scurge a minutului care ne face mai romantici mai sufletisti poate chiar mai atenti la ceea ce se intimpla in jurul nostru... scriu despre lucruri frumoase , poate mai exact despre frumusetea toamnei ce ne exalta privirile prin colorit naturalist si fin......
nu am timp a zice despre tot ceea ce e toxic in jurul meu pentru ca am inteles cit de scump imi este un minut din viata mea chiar poate unicul care va ramine pentru vesnicie acolo undeva cartografiat in adincul sinelui formind un ansamblu idealistic care defapt vreau sa il avem fiecare din noi...
Ca esenta vreau prin acest minut sa dau de inteles cit de unice sunt clipele frumoase din viata care din pacate nu se mai pot repeta....

Traiti minunea secolului in ritm color a secundelor deja scurse, a unui minut asa zis tomnatic!!

Sarbatoare de suflet...

2010-09-01T19:03:00.000-07:00

O istorie un neam , o cultura autentica romaneasca care perinda in pleduaria unor generatii in robite in minciuna si fluctuati de unda politica autentica spatiului basarabean. Incercarea de a reda ceea ce simt se limiteaza la ziua de 31 august care a fost si va ramine sarbatoarea de suflet oriunde voi fi, sarbatoarea Limbii Romane.
Corpul numi mai asculta miscarile dupa o zi de munca gre a si lunga dar mintea imi e treaza si cu toata oboseala ramin descins in viltoarea scrierilor in acesta frumosa si de nepretuita valoare a nemului nostru limba romana.E un vis pe care mi-l doresc si l-am dorit totdeauna ca limba romaneasca s a fie libera in Bsarabia si ca ca noi toti romanii sa ne bucuram de scrierile acestei minuni pe care se bazeaza o natiune. Din dragostea de tot cei frumos in aceasta limba o sa postez doua poezii care mau marcat in aceasta zi scrise de marele poet basarabean Grigore Vieru... In aceasta limba plingem,ridem,traim si in aceasta limba ne facem rugaciunea ,in acesta limba sintem sortiti sa murim....

In limba Ta

In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.

Salvati-va prin limba

S-au otravit pe vai izvoare

Si mierea adunata-n floare.

S-a otravit barbar vazduhul

De ce s-a otravit si duhul,

De ce si graiul?!

Sculati-va, sculati-va, sculati-va

Din somnul cel de moarte!

Salvati-va, salvati-va, salvati-va

Prin limba si prin carte!

S-a otravit privighetoarea

Si firul ploii si ninsoarea.

S-a otravit barbar vazduhul

De ce s-a otravit si duhul,

De ce si graiul?!

Sculati-va, sculati-va, sculati-va

Din somnul cel de moarte!

Salvati-va, salvati-va, salvati-va

Prin limba si prin carte!

S-a otravit dulceata poamei

Si laptele din sanii mamei.

S-a otravit barbar vazduhul

De ce s-a otravit si duhul,

De ce si graiul?!

Sculati-va, sculati-va, sculati-va

Din somnul cel de moarte!

Salvati-va, salvati-va, salvati-va

Prin limba si prin carte!

Puncte de reper….

2010-07-26T20:14:00.000-07:00

In incercarea de a extinde orizonturile mintii incerc a intelege sensul unui cuvint atit de simplu ca expresie dar inca neinteles de multi dintre noi. E esenta unei lumi intruchipate in patru litere a cuvintului “viata” . Majoritatea dintre noi folosesc esenta acestui cuvint ca drept trecatoare si de moment dar oare chiar este asa?? Poate da poate nu dar la sigur viata nu e ste trecatoare ,trecatoare sunt lucrurile si tot ceea ce facem in acest timp cit sintem inca veridici expresiei : “a fi in viata”…..

Oare viata noastra se limiteaza la starea materiala a ficaruia din noi care tinzind spre nustiu ce averi si agonii ne injugam singur si devenim robii propriilor noastre prejudecati. Dumnezeu a dat viata pe pamint ca sa fie traita dar nu inrobita ca mai a poi sa ne dam seama pre atirziu tocmai atunci cind suntem sleiti de puteri si cind nu avm in urma nostra ani lungi de truda si nimic altceva sfint lasat in urma.

Ca esenta simplitatea unei vieti consta in impliniri de sine prin prisma utilului si placutului nimic mai mult , in care ca chintesenta se contopesc cele mai frumoase valori sufletesti formindu-se acea coroana a iubirii fata de sine, a ceea si celor ce ne inconjoara si care ne sunt ca punct de reper in ceea ce facem si in ceea ce raminem in timp. Ca punct final folosesc atributivele ca viata asta e scurta tare si e necesar ca sa fie traita frumos in aceasta vijelie si melancolie a secolului care moare si invie iarasi….

Incercarea unei zile...

2010-07-25T20:40:00.000-07:00

O raza de lumina imi bate printre jaluzele strapungindu-mi pleoapa printr-o sensibilizare a nervatiilor oculare dindu-mi de inteles ca din nou e timpul unei noi zile. E inceputul unei zile in care imprevizibilul isi face rostul dar expresia de “a trai frumos” imi suna in gind si ma face sa visez deja cu ochii deschisi in realiile acestui nou inceput.

Absenta oamenilor dragi isi face jocul si numi ramine doar sa ma limitez la limitele unei lumi spirituale ,a credintei care-si are temeliile din trecut si care ma face sa merg inainte, unde pasii sunt tot mai grei si dealul tot mai mare. Gasesc in biserica sufletului un gol care imi creaza discomfortul si care ma face sa ma indoiesc in unele lucruri care s e intimpla in acest epicentru al universului numit pamint. Simt o deschidere si o chemare catre ceva sacru dar nu reusesc sa ma descend si gindurile-mi fug iarasi undeva hat departe si iarasi incerc sa ma regasesc intr-un spatiu strain ,haotic si de neconceput ca valori in propriile simtiri si in propriile intentii….

Nu-mi ramine sa cred si cred ca “ a trai frumos” e insasi esenta unei clipe zilnice mixata cu un pic de suflet si ca aperitiv folosind o picatura de iubire. De iubire de tot ce e in jurul nostru lasind in umbra nepasarea si agonia dupa falsuri. De fiece data simt ca ceva nu-mi ajunge si nu stiu ce , saaauu poate stiu dar nu sunt sigur de ce vreau????

Se face noapte in scinteile unor fulgere in interiorul unor uriasi nori plumburii ce poarta si arata imaginea unei zile deja spulberate….

Festivalul Romanesc din Dallas

2009-11-22T20:07:00.000-08:00

CULTURA ESTE VIE , PE CAND CIVILIZATIA FARA CULTURA DUCE LA MOARTE “-Vasile Voiculescu

Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decit petrecerile cu semenii tai ,cu cintec , dans, mincare si bautura traditionala, un mister ce ne invata sa cintam si sa plingem in acelas timp in aceeasi limba , sa ne bucuram impreuna in aceeasi cultura.Poate durerea ca noi cei din Basarabia am fost sortiti ca sa uitam de asemenea placer sufletesti ma facut sa scriu aceste rinduri. Rinduri in care speranta si dragostea de neamul romanesc ma fac ca sa nu trec nepasator peste aceste clipe de neuitat ce vreau sa le impartasesc cu toti , cei ce au simt acest zvicnet si pulsatie din interiorul sufletului cind aud doinele si cintecele traditionale neamului nostru romanesc ,acea chemare vesnica la hora si dansurile populare ce nu ne sunt straine oriunde am fi.

Intr-o suburbia frumoasa de linga aeroportul international Dallas-Forth-Worth romanii si toti invitatii sai s-au simtit timp de trei zile, intre 6 si 8 noiembrie , as putea spune fenomenal de bine la "Festivalul Bucatelor Romanesti" . La acest festival m-am simtit ca acasa, creind o discrepanta in tot acest timp intre tot cei american si simtindu-ma intradevar intr-un entuziasm si o atmosfera draga sufletului meu.Acest festival a dat un nou sens zilelor nu tocmai usoare de aici din strainatate si a pus accent pe un set de valori care ne incununeaza viata, acele valori culturale fara de care nici un om si nici o natiune nu poate exista.Atunci cind suntem departe de casa parinteasca ne dam bine seama cine suntem si ce ne este mai sfint pe acest pamint,care ne sunt apartenentele culturale,lingvistice,religioase.In acest spatiu nu cred ca s-ar incumeta cineva sa zica ca sunt nascut in URSS si sunt rusofon si stiti de ce??Deaceea ca nu sunt indiferent cine sunt si nu mii rusine a spune ca sunt Roman, vorbesc romaneste,cint romaneste,pling romaneste,rugaciunea o fac tot in romaneste...Intr-un cuvint o spun cu fermitate si voce tare SUNT ROMAN!!!!

Acest festival demonstreaza ca noi romanii nu suntem acei ce de fiece data suntem pusi la zid sau aratati cu degetul dar suntem o natiune care are ce arata lumii si suntem demni de a o face.In aceste zile am fost un pic pus in situatia de a reflecta niste lucruri ciudate cu privire la romanism in Basarabia.De ce pentru unii Romanii ,sunt niste dusmani,oare de ce??? Si stiti ce mi-a trezit acest gind anume placerea pe care o vedeam pe chipul celor prezenti la festival adica a americanilor, mexicanilor,rusilor etc..ce sedeau rinduri la sarmale si mamaliguta si care dansau fiece dans popular romanesc cu cea mai mare placere si care strigau in cor de fiece data " Horaa Horaaa!!!"

In incheiere vreau sa zic ca nicioadata tot cei frumos si drag sufletului uman nu se da pieirii si clipele frumoase linga oamnenii dragi trebuiesc traite din plin oriunde am fi ,si mai ales atunci cind suntem la noi acasa ,unde susura acest necontenit izvor de cultura romaneasca!!!!!

Romanian Food Festival 2009 Dallas, TX

Link-ul unde puteti viziona si filmuletul facut de mine de la festival, vizionare placuta!!

2009-11-19T17:50:00.001-08:00

Zidesc pe grai sa-mi fac un nume,
Si se incinta multi,
La ce-mi e,ce va zice-o lume,
Cind tu nu ma asculti?..
La ce-mi e Luna,cind nu-ti pasa,
De lacrima-i de-argint,
La ce-mi e viacul,ce ma lasa,
La ce-mi e acest cint?..
La ce-mi e,ca ma are alta,
Cind nu vrei sa ma stii,
La ce abisu-mi e sau viata,
Cind esti,dar n-ai sa-mi fii?..

2009-11-17T22:57:00.000-08:00

Privesc ades în zări îndepărtate
Prin cerul azuriu străpuns de nori,
Și gîndul îmi zboara departe
Și-n sufletul-mi apar fiori.

Un suflu lent de vînt zburdalnic
Deodată-mi întretaie simtul,
Ce cu vibrari de unde jalnic
Incearca sa-mi strabata ghindul.

Sunt singur, într-un extrem de lume,
Străin, umil, docil,sublim aproape.
Cu sufletul deschis spre lume
Și infinite clipe efemere.

Încerc să cred că lumea e a mea
Prin vise-n conținut organic,
Dar diferit e Alfa si Omega
Si diferiti raminem in sens unic.

Rămîn a fi mereu același
Vulcan și foc in veșnice conflicte,
Trairi continue de adevăr și falsuri
Încoronîndu-mi viața cu veșminte sfinte.
(Maine,Ellswoth-Summer 2009)

Ce suntem si unde mergem!

2009-11-03T11:46:00.000-08:00

Un secol al imprevizibilului si a performantelor ciber-media ,al rapiditatii al diomatici de trecere de la un sistem poate vechi pentru unii dar inca confortabil pentru altii adica cei din lumea a treia care inca nu stiu ce inseamna iesirea din tranzitie si libertatea in adevaratul sens al cuvintului. Se vorbeste tot mai des de democratie si viitorul democratiei , niste termeni straini multora ce nu inteleg ce semnifica cu ce se maninca , cum arata,ce este asta, la ce duce , precum si de unde a aparut. E o era a politicului care joaca rolul central in luarea deciziilor in urma reprezentabilitatii creindu-se astfel un nou tip de abordare numita politica. Acest termen ca forma teoretica este stiinta si practica de guvernare a unui stat si prezinta sfera de acticvitate social-istorica ce insumeaza relatiile,orientarile si manifestarile ce apar intre partidele politice,intre diversele categorii de grupuri sociale, intre natiuni.
Absenteismul la urne, mentalitatea defectuoasa chiar si a majoritatii celor ce isi expun ideile mai mult sau mai putin de bun simt in diferie canale media sau in orce cerc de public larg cu ocazie sau fara ocazie doar cu scopul de a fi auzit si vazut creindu-si mitul marelui politician si marelui aparator a intereselor nationale si promovator a democratiei dar de fapt acesti satrapi cu interese personale de grup sau de “neam” ne-au adus si ne-au mentinut in aceasta nebuloasa in care ne aflam de 20 ani si din care nu vom putea scapa decit daca nu schimbam in primul rind modul nostru de a gindi si de a vedea lucrurile . Moldoveanul niciodata nu va fi multumit – nu face decit sa se dea cu parerea stind in umbra si cel mai des intr-un stil vulgar si asta din simplu motiv ca nu-si poate depasi cunostintele pe care le inmagazineaza acolo undeva, refuzind sa depaseasca sau sa-si completeze lipsurile,modul de a gindi si vedea realitatea ce-l inconjoara traind cu efemerele fantasmogonii ale trecutului(sovietic) care déjà e clasat in dosarele istoriei si numai poate fi intors:piine la 2 copeici, cirnat la 40 ,vodka la 2 ruble si 40 copeici.Un mit care e folosit de unii smecheri inpotriva tuturor regulilor si comportamentului normal de viata unde libertatea sta in capul mesei si nu teroarea si ideologiile inventate de retardatii unor timpuri de raspintie ce sunt preluate si prelucrate , adaptate de aparatcicii de partid la conditiile actuale ceea ce de fapt a si inceput cu anul 2000 in MD la ordinul si jocul unor palavragii si cozi de topor ce au avut si mai au interese meschine chiar poate capitaliste in limitele unei ideologii false comuniste.
Cit am fi de indiferenti nu ne putem abate de la idea ca politica,politicienii sunt de fapt oglinda sufletului nostru , a ceea ce suntem si ce reprezentam NOI. Cel mai des vedem scris : ala e asa ,asta e asa ,au facut asta,au dres asta,fara sa ne gindim,in primul rind,daca NOI suntem in stare sa producem o schimbare !? Dar prin iesiri infirme am facut-o,poate nu in cel mai bun fel dar am facut-o la 5 aprilie apoi la 29 iulie repetat , ceea ce inseamna ceva. Ne stiind pe cine sa votam dar am iesit decisi pe usa, poate nu toti , dar am votat.Atunci ne-am gindit chiar daca eram inveninati de pareri de tot felul care nu ne apartineau, majoritatea din noi s-a gindit la RECE chiar daca in acel moment ne dam seama ca ajungem la o idee noua si chiar poate refuzi sa o vezi cu ochi deschisi si chiar sa accepti, trebuind a depasi limita in limitele orgoliului si propriilor naivitati si interese. Apoi nu ne ramine doar decit sa asteptam si sa vedem rezultatul gindirii si a deciziilor noastre ca alegatori, din pacate, refuzam si acest lucru foarte important, sa-l vedem sa-l recunoastem. REFUZAM A NE ASUMA RESPONSABILITATEA UNEI FAPTE sau DECIZII ca INDIVID atunci cind GRESIM!Asa face si clasa politica speculeaza fiecare greseala a noastra de fapt si de drept lovindu-ne si injosindu-ne cu propria noastra arma: NEPASAREA si LIPSA de SOLIDARITATE!!!
Ar fi atitea de spus la acest subiect, prin care de fapt vreau sa trezesc o mica scintee in sufletul si mintea celui ce citeste, prin puterea in a putea lua decizii ce vi se par cele mai corecte.Fara egoism gindind de fapt la ce va veni dupa fiecare din noi : copiilor nostri, viitorului lor si al nostru tuturor. Un lucru vreau sa mai mentionez si care e necesar ,de fapt , retinut este ca nicioadata nimic nu se poate transforma peste noapte. Ceea ce am trait pina-n prezent nu reprezinta decit continuitatea mentalitatii inca indoctrinate a unui regim diabolic- prin tortura indurate de noi si jocul lor murdar care de fapt, nu a reprezentat stabilitatea pe care ne –o promiteau si schimbare a pe care o asteptam déjà de 20 de ani...
Autor: Roman Cojocaru, Nov 02 2009

Dilema Visatorilor

2009-11-02T13:38:00.000-08:00

Incercind a intelege ce inseamna viata testam un sir de acceptiuni si viziuni ideatice care intr-un fel sau altul ne fac sa credem ca ceva se misca inainte dar de cele mai dese ori nu intelegem ca timpul e in defavoarea noastra ,limitindu-ne in miscari si in spatiu . Futurologia unor evenimente ne claseaza in lista aventuristilor ce au de ales doar din vise si valori ce stau a scunse si impregnate in subconstient sub forma unor benzi fotografice unde ca rezultat a unor clik-uri nervoase ne implica in diferite stari emotionale creind acele cimpuri constante si contradictorii precum fericire-nefericire , dragoste-ura, prieteni –dusmani, alb –negru,ziua –noapte, barbat –femeie…..un sir care duce la infinit si care de fapt ne demonstreaza ca viata e un symbol al interdependentelor continue. Ar incerca oare cineva sa nege asta , eu cred ca da deoarece interdependenta si diversitatea sta la baza conflictuala a vieti. Un conflict continuu atit intra cit si interpersonal ne face a fi actorii unei piese de teatru la care fiecare isi inchide cortina atunci cind nu isi mai intelege rolul sau cind numai e in stare sa reziste cerintelor impuse de regizor.Dar cine e regizorul cu ce e mai bun el ca noi actorii, doar in aceasta lume suntem cu toti la fel ,avem aceeasi menire?
Raminem a fi visatorii cu ochii mari privind la neintelesuri, cu intrebari fara raspuns care de cele mai dese ori isi au raspunsul conceput in propriile minti dar care e lasat in umbra, inundat de vise ,de vise ce ne fac sa credem ca traim intr-o lume a regilor si reginelor .Aceasta dilema a visatorului isi cauta raspunsul la nivel de subconstient la fiacare dintre noi dar raspunsul ramine sub aproximatii ,ceea ce defapt complica intelesul si rostul fiecarui individ ia traiectorii diferite in paralele de timp si spatiu ce se transforma intr-un joc haotic al supravetuirii, o lupta ce cere multa pregatire si cutezanta pentru a intelege rostul vietii si rolul actorului in scena vietii.
Viata este o sansa unic,IA-O IN SERIOS!
Viata este o frumusete,ADMIR-O!
Viata este o fericire,GUST-O!
Viata este un vis,FA-O SA DEVINA REALITATE!
Viata este o provocare,ACCEPT-O!
Viata este o datorie,ACHIT-O!
Viata este un joc,JOACA-L!
Viata este o valoare,AI GRIJA DE EA!
Viata este o avere,FOLOSESTE-O!
Viata este IUBIRE,DARUIESTE-TE!
Viata este o taina,DEZLEAG-O!
Viata este o promisiune,INDEPLINESTE-O!
Viata are si momente de tristete,INVINGE-LE!
Viata este un cintec,CINTA-L cu PLACERE!
Viata este o lupta,FII INVINGATOR!
Viata este o aventura,SAVUREAZ-O!
Viata este un trofeu,MERITA-L!
VIATA ESTE VIATA...TRAIESTE-O DIN PLIN!!!

Cele mai fascinante castele ale lumii

2009-05-30T05:38:00.000-07:00

Foto (11)

Arhitectura moderna, sticla, materiale de constructie performante, cladiri geometrice si tehnologizate… rasar in in fiecare zi in drumul nostru si ni se pare oarecum normal ca ele sa se afle acolo. Rolul lor este de a ne aminti zilnic in ce secol ne aflam, insa prea putine reprezinta un motiv de inspiratie pentru noi. Poate ca lucrurile vor sta diferit pentru generatiile urmatoare, asa cum si noi oftam in secret cateodata dupa grandioasele constructii stravechi care reflecta atat de bine cultura si cutumele epocilor in care au fost ridicate. Ne place sa le vedem, sa le admiram, sa le fotografiem, dar mai ales sa ne aflam in interiorul lor, intr-un exercitiu de imaginatie menit sa ne poarte catre dimensiuni pierdute ale timpului. Dincolo de frumusetea de netagaduit a unor castele autohtone des vizitate, precum Bran sau Peles, va propunem o lista cu doar cateva dintre cele mai spectaculoase castele ale lumii.

Palatul Potala, Tibet

Ridicat pe dealul Marpo Ri, la 130 de metri deasupra vaii Lhasa, Palatul Potala are o inaltime proprie de 170 de metri, devenind astfel cea mai spectaculoasa cladire a Tibetului. In 637, Imparatul Songtsen Gampo a decis construirea palatului pe acest deal, iar structura a ramas neschimbata pana in secolul XVII, cand a fost incorporata in fundatia grandioasei constructii pe care o admiram in prezent.

Ridicarea actualului palat a inceput in 1645, in timpul domniei celui de-al cincelea Dalai Lama. Trei ani mai tarziu, Castelul Alb sau Potrang Karpo era deja finalizat. Intre 1690 si 1694 a fost adaugat si Castelul Rosu sau Potrang Marpo. Pentru a fi dus la bun sfarsit, acest proiect ambitios a necesitat munca a peste 7.000 de muncitori si a 1.500 de artisti si mesteri. Palatul Potala a fost usor afectat in timpul rezistentei tibetanilor impotriva ofensivei chinezesti din anul 1959. Spre deosebire de alte structuri religioase tibetane, palatul a scapat printr-o minune de politica distructiva a armatei chinezesti. Datorita acestei omisiuni sau indulgente, una dintre cele mai grandioase constructii ale omenirii troneaza inca de la inaltimea dealului Marpo Ri.

Muntele Saint-Michel, Franta

Mont Saint-Michel este, in fapt, un castel medieval construit pe o insula mica de pe coasta normanda, in apropierea Marii Britanii. Doar un dig ingust, ridicat in 1880, mai asigura legatura cu coasta. Turistii care vor sa ajunga pe insula trebuie sa se grabeasca sa traverseze drumul de legatura, intrucat nu putine au fost situatiile cand vizitatorii au fost maturati la propriu de valuri.

Spre deosebire de alte castele din Franta care au debutat in “cariera” jucand rolul unei structuri defensive sau de locatii inchinate artei, Mont St. Michel a fost construit pentru a servi in scopuri religioase, mai exact drept manastire. In prezent, castelul atrage patru milioane de vizitatori pe an, cu mult mai mult decat majoritatea castelelor Frantei.

Castelul Predjamski, Slovenia

Desi fiecare castel din lume este unic in felul si nici unul nu seamana cu celalat, pe unele dintre ele, ursitoarele (a se citi constructorii) le-au harazit la “nastere” un destin cu totul special. Acesta este si cazul castelului Predjamski din Slovenia, care si-a castigat faima datorita faptului ca este integrat intr-o pestera, mai exact, in al doilea sistem de pesteri ca marime din Slovenia. Traducerea numelui sau este mai mult decat elocventa: Castelul din fata pesterii.

A fost nevoie de aportul mai multor mesteri, muncitori si ingineri pentru ca elaborarea formei pe care castelul o are in prezent sa fie definitivata. Primele mentiuni cu privire la constructie dateaza din secolul XIII, desi se crede ca aripa stanga a fost construita candva in prima jumatate a secolului XII. Partea din mijloc a fost adaugata in perioada Renasterii, iar aripa dreapta a fost terminata in jurul anului 1570. Unele dependinte au fost adaugate ulterior sau schimbate mai tarziu, insa din 1990 a inceput un program intens de renovare care urmareste sa redea castelului imaginea pe care o avea in secolul XVI.

Castelul Neuschwanstein, Germania

Cel mai cunoscut dintre cele trei castele construite in cinstea lui Ludovic al II-lea de Bavaria, Neuschwanstein a fost ridicat in mijlocul Alpilor bavarezi de pe actualul teritoriu al Germaniei. Constructia a fost demarata in 1869, insa abandonata dupa moartea regelui din 1886. Intr-o imitatie fantastica a unui castel medieval, Neuschwanstein este mai degraba o intruchipare a romantismului de secol XIX.

In acea epoca, orice constructie grandioasa presupunea o munca colosala, prin urmare nimic nu putea fi lasat la voia intamplarii. Castelul a fost ridicat pe baza unui plan elaborat, care includea si echiparea cu diverse utlitati revolutionare pentru acele timpuri: toalete dotate cu un sistem automat de tragere al apei pentru fiecare etaj sau un sistem de incalzire cu aer cald in toata cladirea. O asemenea arhitectura deosebita nu avea cum sa nu atraga atentia generatiilor urmatoare de artisti: castelul Frumoasei din Padurea Adormita din Disneyland-ul american este inspirat chiar de Neuschwanstein.

Castelul Matsumoto, Japonia

Cunoscut pe plan local si sub denumirea de Matsumotojo, constructia care reflecta atat de bine cultura locala, este in acelasi timp si unul dintre cele mai frumoase castele ale Japoniei. Matsumotojo ilustreaza cu succes ceea ce se numeste hirajiro, o constructie ridicata pe o campie, in loc de deal sau munte.

Castelul si doua turnuri au fost ridicate intre 1592 si 1614, beneficiind de un sistem complex de aparare, mai ales ca vremurile pasnice erau inca departe in acea perioada. In 1635, cand amenintarea militara nu mai exista, a mai fost adaugat un al treilea turn, mai mic, utilizat in scopuri astronomice pentru observatiile lunare. Castelul si-a pastrat interioarele din lemn si lucrarile exterioare din piatra in forma lor originala din secolul XVI. In prezent, acesta face parte din patrimoniul tarii, fiind inclus pe lista Comorilor Nationale ale Japoniei.

Castelul Huniazilor, Romania

Prima atestare a castelului dateaza din anul 1443 si apare intr-un document semnat chiar de Iancu de Hunedoara, care a fost pastrat pana in prezent. Primul mostenitor al castelului, Iancu de Hunedoara, incepe in jurul anului 1440 lucrarile de modernizare si de extindere ale fortaretei, daruindu-i pentru prima data infatisarea unui impresionante locuinte medievale. De-a lungul istoriei sale, castelul avea sa aiba mai multi proprietari, dintre care unii au incercat sa-si puna amprenta personala asupra stilului. Castelul si-a pastrat intotdeauna numele primilor proprietari, ramanand cunoscut peste veacuri drept castelul Huniazilor sau al Corvinestilor.

Forma actuala a fost dobandita in timp, majoritatea proprietarilor intervenind, intr-un fel sau altul, asupra planului. Constructia a fost facuta in etape, fiecare dintre ele surprinzand stilurile arhitecturale ale perioadei respective. Elementele rafinate de arhitectura civila sunt foarte bine reprezentate in palatul propriu-zis, unde se remarca Sala Cavalerilor, care servea drept sala de mese in ocaziile festive sau Sala Dietei, locul in care se desfasurau festivitatile. In ceea ce priveste stilul, se resimt atat influentele de origine germanica, franceza, cat si cele de origine militara, cele mai reprezentative fiind galeria si turnul Nje Boisia ("nu te teme"), denumire cu tenta parodica impusa oarecum de mercenarii care pazeau castelul.

Castelul trece si printr-o a doua faza de constructie, care inceteaza o data cu moartea lui Iancu de Hunedoara. In perioada urmatoare nu aveau sa se mai opereze modificari semnificative, pana la principele Gabriel Bethlen, care incepe o noua serie de schimbari impuse de ratiuni militare si civile.

In aceasta perioada se adauga constructiei initiale un alt corp, denumit Palatul mare dinspre oras, format din doua niveluri. Arhitectura gotica din piatra este inlaturata din Sala Dietei, care a suferit in aceasta perioada o transformare radicala. Principele Gabriel Bethlen indeparteaza, in mare parte, elementele de arhitectura gotica, inlocuindu-le cu cele ale arhitecturii frantuzesti, aflata la mare cautare in acea perioada.
Din pure ratiuni militare, sunt construite acum inca doua anexe. Turnul alb indeplinea rolul de gardian al castelului, dar era in acelasi timp si un punct strategic de aparare. Terasa de artilerie era folosita pentru armele grele de foc. In secolul XIX, castelul trece printr-o a treia perioada de transformari, in principal, lucrari de restaurare si de imbunatatire.

Castelul Malbork, Polonia

Castelul Malbork a fost construit in Prusia de catre Ordinul Teutonilor. Numele initial dat de Ordin a fost Marienburg, mai exact, Castelul Mariei. Orasul care s-a dezvoltat in jurul constructiei a primit aceeasi denumire, insa din anul 1945, revenind in posesia Poloniei, a primit denumirea de Malbork.

Castelul este un exemplu clasic al unei fortarete medievale, fiind in acelasi timp cel mai mare castel gotic din caramida din lume. In anul 1997 a fost adaugat pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

Palacio da Pena, Portugalia

Una dintre cele mai vechi constructii inspirate de romantismul european, Palatul National Pena a fost ridicat pe varful unui deal aflat in apropierea orasului Sintra. In zilele senine poate fi vazut chiar si din Lisabona. Construit in secolul XV pentru a indeplini rolul unei resedinte, castelul a fost reconstruit mai tarziu si donat bisericii pentru a servi drept manastire.

Un cutremur puternic l-a devastat aproape total in 1755. Palatul avea sa isi redobandeasca grandoarea abia in 1838, dupa ce a intrat in posesia printului Fernando, sub a carui protectie au fost demarate lucrarile de renovare. Arhitectura este o imbinare ecletica intre un stil original si altele adiacente, cu influente ale romatismului, ale stilului bavarez, plus o gradina englezeasca.

Castelul Lowenburg, Germania

In apropierea orasului Kassel se inalta semet unul dintre cele mai frumoase castele cu aspect medieval. Cu toate acestea, Lowenburg sau Castelul Leului a fost construit din ordinul lui Landgrave Wilhelm IX (1743-1821), un soi de Walt Disney al epocii lui, care a intentionat ca noua constructie sa arate inca de la inceput ca o ruina romantica.

Pentru a reusi sa imprime praful timpului pe o constructie inca inexistenta, constructorul a trebuit sa faca un drum pana in Anglia pentru a studia ruinele englezesti in stil romantic si pentru a stabili un model al viitorei gradini. In prezent, "ruinele" castelului Lowenburg sunt privite ca una dintre primele constructii semnificative in stilul neo-Gothic din Germania.

Castelul Praga, Cehia

Unul dintre cele mai mari castele din lume ( are 570 de metri lungime si 130 de metri latime), si, conform Cartii Recordurilor, cel mai mare castel dintre cele vechi care au mai ramas in picioare, Castelul Praga adaposteste intre zidurile sale o istorie lunga de multe veacuri. Bijuteriile coroanei cehe sunt depozitate chiar in aceasta locatie si tot aici s-au tinut majoritatea ceremoniilor oficiale din istoria locului. De la imparatii romani, la regii cehi, toti au ales aceasta locatie grandioasa pentru desfasurarea evenimentelor majore.

Povestea castelului, desigur nu in forma sa actuala, a debutat undeva in secolul IX, in jurul anului 870. De-a lungul existentei sale, numerosii proprietari, dar si vremurile cu modele lor, si-au pus amprenta asupra “chipului” constructiei. Tocmao aceasta existenta indelungata a facut posibila intalnirea intr-un singur loc a mai multor stiluri arhitecturale. Mai exact, toate stilurile care au fost la moda in arhitectura in ultimul mileniu.

Castelul Praga nu reprezinta un complex in sine, ci include catedrala St. Vitus, Biserica Sf. Gheorghe, o manastire si alte cateva palate mai mici, gradini si turnuri de paza. Majoritatea castelelor din zona sunt deschise vizitelor turistice, iar multe dintre ele s-au transformat in muzee, gazduind periodic expozitii unice.

Ce este:Omul? Viata? Fericirea? Sufletul?

2009-03-20T09:49:00.000-07:00

Sînt doar cîteva din întrebarile a caror raspuns se afla dincolo de capacitatea cuvintelor de a-l exprima. Multe sînt lucrurile pe care încercam a le întelege si mai multe sînt acelea care, desi întelese, scapa unei definitii, cele care nu se lasa cuprinse de bariele limbajului.
Si totusi ce este sufletul? Cu totii stim ca el este o realitate imateriala care ne da viata si care ne tine în viata. Este, în definitiv, farîma de divinitate care ne permite sa accedem la un nivel superior de întelegere si de traire. Sufletul este nemuritor, asa cum si omul este. Desigur, la baza acestei afirmatii se afla convingerea ferma ca nimic în lume nu e impus omului, ca, într-un fel sau altul, el se poate sustrage responsabilitatilor sale si ca el este ceea ce este prin libertatea nemarginita pe care o are. Poti alege sa traiesti sau poti alege sa porti în tine un suflet mort, imun la bucuriile si tristetile vietii, ale lumii în general. Sufletul este cel care-ti permite deschiderea spre întrega umanitate, spre viata, si-ti ofera speranta nemuririi. Caci ce pret ar avea viata fara infinitul ei?? Sa învatam sa iubim lumea, sa preferam iubirea în locul urii, sa învatam sa vedem minunile lumii, minuni ale creatiei lui Dumnezeu! Sa învatam sa ne pastram un suflet viu caci sufletul e puntea de legatura dintre Dumnezeu si om si doar aceasta legatura neîncetata da sens vietii si o directioneaza pe drumul mîntuirii.
E inutil sa descriem o arta de a trai caci noi, oamenii, sîntem atît de diferiti ca structura si orientari, încît ceea ce pentru unii e sfînt, pentru altii e profan. Dar sînt lucruri care ar trebui sa-i uneasca pe oameni, dincolo de cele care îi deosebesc. În viata orice om poate ajunge sa cunoasca, la un moment dat al existentei sale, cele mai înalte culmi sau, dimpotriva, cele mai adînci abisuri. Dar un lucru fundamental este ca în toate aceste încercari omul sa-si pastreze sufletul curat si sa se arate vrednic de cuvintele Sfîntului Vasile cel Mare care spunea ca "Omul are, odata ce Duhul s-a salasluit în el, vrednicie de prooroc, de apostol, de înger, desi e pamînt si cenusa." Ce este sufletul altceva decît fereastra prin care viata transcende timpul? Trebuie sa avem mereu grija ca aceasta fereastra sa fie curata pentru ca prin ea sa se vada flacara ce arde în fiecare din noi iar lumina ei sa se reflecte în puterea de a lupta pentru un ideal si de a înfrunta cu seninatate înfrîngerile soartei, în puterea de a lupta cu tentatiile si neajunsurile unei lumi în care multe au devenit abstractii în spatele carora omul îsi manifesta setea de dominatie si spiritul pragmatic. Dar un suflet senin îndura orice si imperfectiunile acestei lumi nu vor reusi sa-si puna amprenta asupra lui.
Nimic nu e mai presus decît sa vezi ca un suflet mare se deschide în fata ta, ca tu însuti poti sa-ti deschizi sufletul în fata altora! Demnitatea omului nu consta în cunostintele acumulate în numarul de carti citite, în numarul de ore petrecute învatînd ceea ce au gîndit altii, ci în capacitatea de a vedea în prezenta altora un motiv de bucurie, în capacitatea de a ajuta dezinteresat si netinînd cont de circumstante pe cei care au nevoie de ajutor, în convingerea ca în om gasesti mai multe lucruri de pretuit decît de dispretuit. Desigur, multe lucruri în viata le poti învata din carti , din experientele altora, dar propria ta viata n-o poti trai prin altii. Sa traiesti autentic, plenar, sa înveti sa traiesti fiecare clipa astfel încît amintirea ei sa nu te faca sa rosesti!
Si daca nu putem spune ce este sufletul, formulînd o definitie universal valabila si unanim acceptata, putem spune, avînd certitudinea ca nu ne înselam, ca un suflet curat e pretul nemuririi. Perfectiunea nu-si va gasi loc în lumea aceasta dar putem accede spre ea. Sa-i pretuim pe cei din jur, sa vedem în ei o posibila icoana a dumnezeirii si sa fim convinsi de faptul ca "sufletele nu prin arme sînt învinse, ci prin iubire si generozitate"!

The 20 Best Views in the World

2009-03-18T02:06:00.000-07:00

Fortunately for us, a great view can happen at any place and at any moment: a sunset over an empty field, the morning sun on a crowded street. There are some classic views, however, that are certainly worth a trip.

1. The Grand Canyon from the South Rim
People come from all over the world to take in this vista, which at sunset resembles an impressionistic painting brought to life. Hopi Point, on the West Rim Drive, extends far out into the canyon and is an excellent vantage point among many. Try to visit during the shoulder seasons of April-May and September-October, when the weather is milder and the park is less crowded.

2. Hong Kong Island from Kowloon
Hong Kong Island is clustered with dizzying neon-lit skyscrapers, and the view from the Kowloon Peninsula across Victoria Harbour is straight out of a science-fiction film. This dense urban scene is especially impressive every evening at 8, when it promptly erupts into a laser light show!

3. Phang Nga Bay, Thailand
This remarkable bay between the island of Phuket and the Thai mainland is dotted with hundreds of tall limestone formations that rise hundreds of feet from the sea. Ten thousand years ago, you could walk among these towers; now only their tops are visible, like the skyline of a sunken city.

4. Manhattan from the top of Rockefeller Plaza
The Empire State Building has some very serious competition when it comes to sweeping views of Manhattan. I now prefer the relatively new “Top of the Rock” Observation Deck in Rockefeller Center, mostly for its incredible panorama of Central Park to the north. Look hard and you can spot Yankee Stadium in the Bronx.

5. Istanbul skyline from the Bosphorus strait, Turkey
The Bosphorus strait, which runs squarely through the middle of Istanbul, famously divides Europe and Asia. Both sides of the city slope down to the water like an urban valley. The view from Galata Bridge includes several of the city’s incredible mosques, whose graceful domes and towering minarets are the stuff of fairytales.

6. The Ngorongoro Crater from North Ngorongoro Crater Lodge, Tanzania
The Ngorongoro Crater is one of the world’s largest calderas, which are formed when volcanoes explode and collapse upon themselves. The result is an elevated plateau perfectly ringed with tall mountains. From this hotel, the caldera spreads out below like a vast natural basin, and to know that it’s teeming with elephants, lions and wildebeest is especially exciting.

7. St. Paul’s from Waterloo Bridge, London
Waterloo Bridge, which has been around in various guises since the early 19th century and has inspired all manner of songs and poems, is cannily situated on a bend of the Thames that affords one of the best views in London. Looking east toward the city, St. Paul’s Cathedral (the dome of which recalls the U.S. Capitol) sits like a graceful dowager queen in the midst of cranes and skyscrapers.

8. The Golden Gate Bridge from the Marin Headlands
Walking across the Golden Gate Bridge is vastly overrated; it’s incredibly windy, and rushing traffic is just steps away. You’re much better off heading up to the Marin Headlands (particularly Hawk Hill) and taking in the view from a calm park bench, with the Bay, the bridge, the city and the blue Pacific spread out far below.

9. Machu Picchu, Peru
Perched on a mountain ridge high above the Urumba Valley in central Peru, this remarkable Incan city is surrounded on three sides by steep valleys, giving visitors the distinct impression that they’re hovering in air. The fact that the ruins are frequently draped in a light cloud layer only adds to the thrilling vertigo of the place.

10. The Yucatan Peninsula from the top of Chichen Itza, Mexico
It’s 365 steps to the top of El Castillo, the main temple of this sprawling Mayan city, but the view from the top is well worth it. The soft green expanse of Yucatan jungle stretching out in every direction is truly mesmerizing. And with a good pair of binoculars, you can spot distant ruins rising up from the canopy.

11. Florence from the loggia of Villa San Michele, Italy
The town of Fiesole, perched on a hillside northeast of Florence, was where wealthy Florentines chose to escape the heat and humidity of the Arno River Valley in the gardens of their lavish villas. The Villa San Michele was constructed in the 15th century and is now a famous hotel. A loggia (open-sided gallery) runs along one side of the building, from which you can look out across the entire city of Florence, an expanse of terra-cotta roofs dominated by the great dome of its 14th-century cathedral. The view, which has changed little in 500 years, offers a kind of time travel back to the world of the High Renaissance.

12. Paris from the Pont des Arts, France
A pedestrian bridge across the Seine, the Pont des Arts is at the epicenter of Paris. On the right bank is the Cour Carrée of the Louvre; on the left, the Institut de France; directly upstream is the façade of Notre Dame Cathedral. Standing on the bridge, the great art historian Kenneth Clark famously remarked: “What is civilization? I do not know. … But I think I can recognize it when I see it: and I am looking at it now."

13. The medina of Fes from the Palais Jamai, Morocco
The ancient walled city of Fes is dramatically sited in a bowl of hills. From the Palais Jamai (now a hotel) you gaze down on the white and beige roofs of the medieval medina, a vast warren of alleys and courtyards in which it is all too easy to become hopelessly lost. At is center are the green-tiled roofs of the University of Al-Karaouine, founded in 859 and the oldest university in the world.

14. Annapurna from Sarankot, Nepal
The Himalayas are unlike any other mountains on earth: They are simply much bigger and grander. Arguments rage about which is the most unforgettable view: The Kangshung Face of Everest in Tibet; K2 from the snout of the Baltoro Glacier; Kanchenjunga across the tea terraces of Darjeeling. The list is endless. The first time I saw the Himalayas in all their incomparable splendor was from the village of Sarankot, 5,000 feet up in the foothills of Nepal. It is a famous panoramic view of immense peaks, dominated by the 26,000-foot Annapurna massif. And to this day, it remains my most indelible memory.

15. Sydney Harbour from Taronga Zoo, Australia
Which is the most spectacular harbor in the world: Rio, Hong Kong or Sydney? It’s hard to say, but on a sunny day, the view from Taronga Zoo across a yacht-strewn expanse of blue water to the Opera House, the Harbour Bridge and the towers of downtown Sydney certainly takes the cake.

16. The Potala Palace from across the Lhasa River, Tibet
Throughout the 19th century, Lhasa was the most mysterious city in the world, a magnet for intrepid European travelers. Today, it is a Chinese regional capital, increasingly swamped by shoddy and depressing concrete buildings. At its heart, however, the magnificent Potala Palace, the winter residence of Tibet’s Dalai Lamas, is still as extraordinary as ever. Its 13 stories are terraced 400 feet up the side of Marpo Ri (“Red Hill”), contain more than 1,000 rooms and have walls 16 feet thick. There are few more remarkable and impressive structures on earth.

17. The Parthenon from Mount Lycabettus, Athens, Greece
Athens is not a particularly beautiful city, but every time you turn a corner and catch a glimpse of the Parthenon, high on the Acropolis, your spirits are instantly lifted. The most stirring view is not from down in the city itself, however, but from the top of 900-foot Mount Lycabettus, one of the isolated limestone peaks that rise from the Plain of Attica. It is possible to walk to the summit through pine trees from Kolonaki, Athens’ chicest residential district.

18. The Lemaire Channel, Antarctica
Nicknamed “Kodak Gap,” the Lemaire Channel extends for seven miles between the Antarctic Peninsula and Booth Island. Snowcapped 3,000-foot peaks rise almost vertically from a sea littered with ice floes. For some reason, the water usually has a mirror-like surface, and the reflections, especially in December and January at the time of the midnight sun, are almost psychedelic.

19. The City Palace from the Lake Palace, Udaipur, India
The Lake Palace, apparently afloat in the middle of Lake Pichola, is an image familiar from innumerable photography books and India Tourist Board posters. But the view the other way, from the Lake Palace to the city of Udaipur, is equally, if not more, extraordinary. The colossal City Palace, a mass of golden stone rising from the sapphire waters of the lake, was a scene beloved by 18th- and 19th-century European watercolorists.

20. The temples of Bagan, Myanmar
Dotted across a plain beside the Irrawaddy River in central Myanmar, the ruins of Bagan cover 16 square miles. Dozens of immense stupas and temples rise from the red, dusty soil, all that remains of a major city sacked by the Mongol Kublai Khan. The scene at sunrise is unforgettably romantic.

"Unde ni sunt visatorii" de Alexandru Vlahuta

2009-03-17T13:13:00.000-07:00

Nu ştiu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un asfinţit de soare, Sau decepţia, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte, Răspândindu-se-n viaţă, ca o tristă moştenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric şi mâhnire, Şi împrăştie în lume o misterioasă jale, Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;

Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate, Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate, Chipuri palide de tineri osteniţi pe nemuncite, Trişti poeţi ce plâng şi cântă suferinţi închipuite, Inimi laşe, abătute, făr-a fi luptat vrodată, Şi străine de-o simţire mai înaltă, mai curată! Ce sunt braţele acestea slabe şi tremurătoare? Ce-s aceşti copii de ceară fructe istovite-n floare?...

Şi în bocetul atâtor suflete descurajate, Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate, Blestemând deşertul lumii ş-al vieţii, în neştire, Când îşi scaldă toţi în lăcrimi visul lor de nemurire, Tu, artist, stăpânitorul unei limbi aşa divine, Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine, Orizonturi largi ş-atâtea frumuseţi necunoscute, Te mai simţi atras s-aluneci pe aceleaşi căi bătute, Să-ţi adormi şi tu talentul cu-al dezgustului narcotic, Ca în propria ta ţară să te-arăţi străin, exotic?... Cum, când eşti aşa de tânăr, e o glorie a spune C-ai îmbătrânit şi sila de viaţă te răpune, Că nimic pe lumea asta să te mişte nu mai poate, Că te-ai zbuciumat zadarnic şi te-ai săturat de toate?

Ştii tu încă ce-i viaţa? Ai avut tu când pătrunde, Nu problemele ei vaste, încâlcite şi profunde, Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă, Când atâtea-ţi schimbă vremea c-o bătaie de aripă, În vertiginosul haos de privelişti, ce te-nşală, Sub imensa şi eterna armonie generală?...

Eşti de-abia în pragul lumii. Ţi-i aşa de sprinten gândul. Câte n-ar şti el să prindă în viaţă aruncându-l! Câte frumuseţi ascunse vi s-arată numai vouă, Fericiţi poeţi: natura, lumea pururea e nouă! Pe sub ochii tăi tablouri lunecă strălucitoare, Glasuri, şi colori, şi forme tu le laşi să se strecoare, Legănând a tale gânduri adormite, ca pe-o apă, Când atâtea adevăruri nerostite încă-ţi scapă! Ştiu. Am fost şi eu ca tine amăgit să cred că-n artă Pot să trec la nemurire cu revolta mea deşartă; Şi cu lacrimi stoarse-n silă nu mi-aş mai aduce-aminte Am bocit şi eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!...

Dar când m-am uitat în juru-mi ş-am văzut că e o boală, Şi că toţi începătorii, de abia scăpaţi din şcoală, Ofiliţi în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor, Îşi zădărnicesc puterea, focul tinereţii lor, Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite, Desperări de porunceală şi dureri închipuite, Când am înţeles c-aceasta e o modă care soarbe Seva tinereţii noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-şi roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată lăsând morţii în odihna lor de veci, Şi din florile vieţii să aleagă şi s-adune În nepieritorul fagur adevăr şi-nţelepciune! Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mişcătoare

Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare A torentelor vieţii! Câţi eroi, lipsiţi de slavă, Nu dispar în lupta asta nesfârşită şi grozavă! Şi, sub vijelia soartei, câte inimi asuprite, Câţi martiri pe cari vremea şi uitarea îi înghite!

Şi când lumea asta toată e o veşnică mişcare, Unde cea mai mică forţă împlineşte o chemare, Şi când vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă şi luptă În campania aceasta mare şi neîntreruptă, Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor, Să arunci celor ce-aşteaptă de la tine-un ajutor, Jalea şi descurajarea cântecului tău amar, Şi să-ţi cheltuieşti puterea celui mai de seamă dar, Ca să-i faci mai răi pe oameni, şi mai sceptici, şi mai trişti? Asta vi-i chemarea sfântă de profeţi şi de artişti?... Unde ni-s entuziaştii, visătorii, trubadurii, Să ne cânte rostul lumii şi splendorile naturii? Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte, Magii ocrotiţi de stele, mergătorii înainte, Sub credinţele sfărâmate şi sub pravilele şterse Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse Peste inimile noastre mângâiere şi iubire, Şi cuvântul lor profetic, inspirata lor privire, Valurile de-ntuneric despicându-le în două, Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă!