Romanian Stamp News

Piese şi preţuri

2012-03-19T21:23:00.001+02:00

Ca de obicei, aşa cum v-am obişnuit, revin cu o scurtă prezentare a pieselor mai frumuşele vândute în ultimele zile pe eBay, cu preţurile lor şi cu câteva opinii proprii.

Un frumos unicat de 40 parale Cap de bour din a doua emisiune a fost oferit pentru a nu ştiu câta oară. Dacă până acum, el a fost oferit la preţ fix, de această dată preţul de plecare a fost coborât de proprietar şi, deşi a existat o rezervă de preţ (în mecanismul celor de la eBay înseamnă că piesa nu se vinde dacă nu se obţine un preţ minim stabilit de proprietar), competiţia a făcut până la urmă ca spiritele să se încingă puţin. Marca a fost vândută cu 252 dolari după 27 de biduri.
Cei care nu sunt familiarizaţi cu caracteristicile clişeului pot face o comparaţie cu falsurile prezentate acum câteva zile.

Iată o scrisoare expediată în octombrie 1876 de la Ismail la Pesta, în Ungaria. Este o piesă la care trebuie să recunosc că m-am cam "holbat" puţin, deoarece are două elemente care m-au pus în gardă atunci când am văzut-o prima oară. Primul este francatura, care este formată dintr-o marcă de 15 bani şi două mărci de 5 bani, toate din emisiunea Paris, 1872. Ea corespunde unui total de numai 25 bani, deşi pentru scrisorile externe, tariful a fost de 30 bani (între 10/22 august 1876 şi 20 martie/1 aprilie 1879). Al doilea element este modul de aplicare a degetarului JSMAIL pe marca de 15 bani. Comparând însă datele de pe ştampile (JSMAIL 15 OCT, GALATI 16 OCT, PLOESTI 17 OCT şi BRASSO 18/10) am ajuns la concluzia că este totuşi o scrisoare francată insuficient, dar netratată ca atare. Dacă are cineva altă părere, îl rog să nu ezite.
Scrisoarea a fost vândută cu 187 dolari, nefiind decât un singur doritor (acesta a fost şi preţul de plecare cu tot cu cheltuieli de transport; fiind destul de ridicat, lipsa amatorilor fiind de înţeles).

Un lot interesant, alcătuit din patru scrisori, toate purtând francatură formată din mărci ale emisiunii Efigii, a trezit un interes mai slab decât mă aşteptam. Ilustrez numai două din cele patru piese (click pe imagini pentru mărire).

Piesele se pare că fac parte din arhiva aceeaşi întreprinderi, toate fiind datate 1910 (ceea ce contrazice data scoaterii din circulaţie vehiculată prin cataloage; Michel-ul menţionează ca dată limită a puterii de francare 22 mai 1907, dar aceste piese, corespondenţe comerciale, este clar că nu sunt făcături). Aceste piese au fost oferite cu ceva timp în urmă la o licitaţie a casei maghiare Darabanth, dacă îmi mai aduc bine aminte, dar preţul mare de plecare a cam alungat potenţialii doritori. Iată că acum au apărut pe eBay.
Lotul a fost vândut cu 202 dolari, după 13 biduri.

Această scrisoare (click pe imagini pentru mărire) este interesantă atât prin francatură, cât şi prin persoana destinatarului: feldmareşalul Mackensen în persoană! Este un plic recomandat expediat din Buzău la Bucureşti, circulat "pe bune". Probabil că persoana destinatarului este elementul care a atras doritorii, întrucât piesa s-a vândut cu 170 euro, după 5 biduri.

Situaţia a stat puţin altfel pentru o altă piesă interesantă a ocupaţiei germane (click pe imagine pentru mărire).

Plicul a fost expediat în Germania prin intermediul poştei militare de campanie, în regim de trimitere expres. Pe ştraiful de 5 mărci sunt patru amprente ale unei ştampile "Deutsche Feldpost" (poşta militară de campanie). Piesa a fost vândută cu numai 30 euro, dar după 16 biduri.

Plicul de mai sus este posibil să fie o "operă" de natură filatelică, mărcile acoperind numai suma de 17,50 lei (fără suprataxe), iar tariful pentru o scrisoare simplă externă era la data aceea 10 lei, plus alţi 10 lei pentru taxa de recomandare. Se pare că aceste "amănunte" sunt mai puţin cunoscute, iar lipsa vreunei ştampile de tranzit sau de sosire nici nu a mai fost băgată de seamă. După 14 biduri, piesa a fost vândută cu 92 dolari. Eu zic că nu merita.

Şi pentru că au fost cititori care m-au acuzat că nu vreau să prezint şi piese mai noi, iată şi două piese aparţinând republicii.

Coala mică de 8 mărci de poştă aeriană de la emisiunea ARLUS 1948 (click pentru mărire) a fost vândută după 29 biduri cu 214 dolari.

Iar pereche de coliţe nedantelate Soiuz-Apollo din 1971, ambele obliterate (probabil de complezenţă, nu ştiu prea mulţi nebuni ai perioadei în stare să le fi circulat) au întrunit 16 "sufragii", obţinând un preţ final de 112 dolari.

Până data viitoare, vă doresc o seară cât mai plăcută.

O poştă maritimă rusească interesantă

2012-03-18T19:14:00.001+02:00

Iată o piesă care, după frecvenţa de apariţie, este destul de rară. Este vorba de o poştă maritimă rusească, despre care literatura românească nu spune prea multe lucruri.

Este vorba de o carte poştală ilustratp (cel mai probabil, presupun deoarece vânzătorul nu a prezentat şi "faţa" piesei), care a fost expediată din Odesa, cu destinaţia Bucureşti. Corespondenţa a plecat cu o cursă Odesa - Batum (cele două ştampile monocerc din colţul drept superior), în aprilie 1905. Probabil că vaporul rusesc a avut o oprire într-unul din porturile din sudul Basarabiei, unde a fost obliterată cu ştampila cu vulturul bicefal vizibilă în colţul stâng. Necunoscând rutele vapoarelor ruseşti, n-aş putea preciza unde s-a petrecut acest lucru.
Cert este că ilustrata a ajuns în Bucureşti pe 29 aprilie (ştampila BUCURESCI CURSA 2), fiind dusă la destinatar de factorul care a aplicat ştampila tip "goarnă" cu numărul 38.
Din păcate, calitatea imaginii postate de vânzător este de o calitate destul de proastă (păcat de piesă, poate cu o imagine mai bună ar fi avut mai mulţi amatori - e un lucru deseori neluat în seamă de posesorii de piese). Totuşi, în ciuda acestui lucru, ilustrata a fost vândută cu 212 dolari, după 12 biduri.

Emisiunea "Oradea", un supratipar răsturnat

2012-03-18T18:39:00.001+02:00

O piesă de 6 bani porto din emisiunea "Oradea" cu supratiparul răsturnat a luat "faţa" doritorilor, recent, prin preţul de adjudecare obţinut pe eBay.

Piesa a beneficiat de două biduri, fiind vândută pentru 440 dolari. Acesta este un preţ mai puţin "întâlnit" la asemenea piese.

Expoziţia Generală 1906, serie în blocuri...

2012-03-17T20:24:00.001+02:00

Aşa ceva se vede mai rar. Trebuie să recunosc că acum mulţi ani am mai văzut doar o singură dată blocuri de 15, şi de încă vreo trei ori blocuri de patru. Asemenea multiple sunt extrem de rare, deoarece la data respectivă nominalul unei serii complete reprezenta o sumă de care nu dispunea oricine (o serie a costat la ghişeu 9 lei şi 50 de bani). Ei bine, setul de mai jos, în blocuri de câte 12 mărci, are un nominal de 114 lei!
Fiecare bloc este obliterat cu ştampila specială a expoziţiei, cu data primei zi de circulaţie (29 octombrie 1906).

Setul este de vânzare pe eBay, pentru cine are bani.

Încă un retuş dat pe nimic...

2012-03-17T19:41:00.000+02:00

Acum ceva timp semnalam o piesă Carol "cu favoriţi" din emisiunea 1867, cu un superb retuş în medalion, care a fost vândută pe un preţ de tot râsul. Iată că istoria se repetă.

Este vorba de o piesă obliterată de 20 parale din aceeaşi emisiune, care prezintă la rândul său un superb retuş în medalion, vizibil cel mai bine sub barba efigiei şi sub gât. Studiaţi cu atenţie fondul medalionului, atât în aria care înconjoară efigia, cât şi pe margine, în apropierea perlelor. Se vede foarte clar cum fondul medalionului a fost "întărit", în ciuda numeroaselor zone rămase neatinse.
Piesa a fost vândută cu numai 6,50 dolari, după 4 biduri. Păcat...

Ştampilă interesantă din perioada Spicului

2012-03-17T19:19:00.000+02:00

Am văzut o piesă interesantă, o corespondenţă oficială nefrancată expediată de către Administraţia Poştelor în străinătate:

Trimiterea are probabil statut de recomandată de serviciu, fiind expediată de oficiul Bucureşti Poşta Centrală în Germania, la Dresda, în decembrie 1905. Pe faţa plicului se află o ştampilă care are probabil rolul de antet: "OFFIC. POŞTAL CENTRAL/BIUROUL/DE RECLAMAŢIUNI" într-un dreptunghi cu colţurile rotunjite. Mai mult ca sigur, tuşul cu care a fost aplicată această ştampilă-antet este identic cu cel utilizat la ştampila rotundă de zi a oficiului (acoperită parţial de eticheta de recomandare).
Nu dispunem de ilustraţia spatelui plicului, dar în descrierea piesei se menţionează existenţa ştampilei de sosire.
Iată o piesă frumoasă, cu o ştampilă necunoscută până acum pe corespondenţa efectiv circulată.

O altfel de potecă

2012-03-17T12:24:00.001+02:00

Să aveţi o primăvară frumoasă!

Hora... caricaturilor!

2012-03-16T19:36:00.001+02:00

Vai de noi! De fapt, vai de marca românească veche!... Piaţa e plină de caricaturi, care nu fac altceva decât să afecteze atât credibilitatea mărcii româneşti, cât şi nivelul pieţei în sine pentru "clasicele" noastre. În ultimele două săptămâni, mai multe falsuri ordinare (eu le spun "caricaturi") au fost oferite pe portalurile online şi, culmea, ele chiar s-au vândut! Să le luăm pe rând.

Un Cap de bour de 108 parale a "spart" gura târgului. Un amator a aruncat pe el 103 dolari (mai bine-i dădea unui cămin de bătrâni...). Totuşi, marca de 108 parale are tiparul albastru pe hârtie roz. Asta scrie şi în Michel, şi în SCOTT, şi în Yvert... etc.

Tot un Cap de bour, de data aceasta un 5 parale "cadru întreg" din a doua emisiune. A fost vândut cu 310 euro, după 19 biduri! Halal...

Tot din a doua emisiune, o caricatură a mărcii de 40 de parale (pe deasupra şi "decupată" artistic" pe cadru, după cum se vede) a "strâns" 42 euro, după 12 biduri.

"Sora" celei de mai sus, dar "obliterată" a fost vândută, la rândul ei, cu numai 28 euro, după 14 biduri.

Nu nominalizez vânzătorii, deoarece preţurile de plecare ale celor patru "piese" au fost absolut decente. Ce vreau să vă spun este că nu veţi avea probabil niciodată ocazia să cumpăraţi mărci originale din prima emisiune cu 100 de euro sau de dolari, ce naiba... Atunci când vedeţi aşa ceva oferit pentru un euro sau un dolar, prima întrebare care ar trebui să vă vină în minte ar fi... "dar de ce aşa de puţin?"

Spic de grâu, cea mai grea francatură cunoscută

2012-03-16T18:47:00.001+02:00

Câteodată şi portalul eBay oferă câte o surpriză plăcută, totul este să fii... "pe fază". Acum câteva săptămâni a fost oferită o piesă de excepţie, în opinia mea:

Piesa, un plic de format mare, este cea mai grea francatură pe care am întâlnit-o până acum la Spic de grâu. Francatura este compusă din 16 mărci de 25 bani violet şi 2 mărci de 2 lei portocaliu cu brun (toate cu filigran PR), echivalând cu suma totală de 8 (OPT) lei!

Din păcate, ilustraţiile puse la dispoziţie de către vânzător sunt de o calitate foarte slabă, dar în ciuda acestui lucru, elementele esenţiale rămân totuşi identificabile. Plicul a fost expediat recomandat de la Brăila pe 7 octombrie 1899 către Anvers.

Din informaţiile pe care le am, piesa a fost achiziţionată de un colecţionar din ţară.

Promoţie software: Xara Xtreme 5 este gratuit pentru 24 de ore!

2012-03-15T23:44:00.000+02:00

Cine lucrează în domeniu este imposibil să nu fi auzit de acest soft. Ştie de toate: desen vectorial, manipulare de bitmapuri, se pot crea afişe, postere, flyere, calendare, coperţi pentru DVD-uri şi multe altele. Mai ştie să exporte în Flash, ei bine, este un soft comercial multivalent, care are un preţ de catalog de 79 dolari.

Colegii de la Downloadcrew lansează o promoţie pe durata a numai 24 de ore, de la ora 0,00, până la ora 23,59 (ora Europei Centrale), pe data de 16 martie. Tot ce trebuie să faci este să mergi pe pagina aceasta, unde vei găsi un contor cu timpul rămas până la terminarea promoţiei. Vei putea apoi să descarci Xara Xtreme 5, pe care va trebui să-l instalezi, apoi să-l porneşti şi imediat când îţi va apărea splash-screen-ul de start, să faci un click pe "Register immediately online". Ţi se va deschide o pagină de înregistrare şi va trebui să urmezi instrucţiunile de acolo. Vei primi pe adresa de mail validă pe care o furnizezi la înregistrare, un "unlock code". Copiază-l în ecranul de întâmpinare al programului, iar acesta va deveni pe deplin funcţional, şi licenţiat în acelaşi timp!

Succes!

Câţi bani fac de fapt scrisorile noastre?

2012-03-15T22:03:00.000+02:00

Tot lucrând la minunea aia de catalog de care am amintit de mai multe ori în articolele publicate până acum, m-am lovit de necesitatea unei corelaţii care să stea la baza acordării cotelor pieselor pe corespondenţă. Probabil că nu sunt singurul care îşi pune întrebarea: "care este preţul corect?"

Bineînţeles că preţul corect este preţul pieţei. Numai că simpla observaţie a preţurilor obţinute prin licitaţii nu ajută prea mult. Din mai multe motive: unele dintre ele nu sunt reale, sunt ori umflate, ori prea mici, sau nu există întotdeauna o concurenţă adecvată, sau preţurile de plecare sunt total nerealiste şi mulţi amatori se "pierd" pe drum chiar înainte de a începe licitaţia, sau alte şi alte motive. Chiar şi lipsa unei cotări actualizate şi, mai ales, coerente poate fi unul dintre motive (nu trebuie uitat că orice catalog are şi rolul de a educa piaţa, dacă este făcut în mod profesional).

Pentru perioada clasică, lucrurile sunt ceva mai "aşezate", dacă pot spune aşa. Există deja destulă bibliografie, iar în ultimii ani ştiu că se lucrează destul de riguros la realizarea unor inventare de piese cunoscute, aşa că simpla corelare a frecvenţei de apariţie a pieselor în colecţii şi prin licitaţii poate aduce un răspuns oarecum mai facil pentru un cunoscător. Problema mai delicată este după aceea...

Din observaţiile directe, luând în calcul o plajă de timp cuprinsă cam de pe la începutul perioadei postclasice, până târziu, la proclamarea republicii, am ajuns la concluzia că tipurile de corespondenţă "aranjate" pe o scară, de la cea mai comună la cea mai puţin comună, ar arăta astfel:
- cărţile poştale simple şi ilustrate;
- scrisorile francate;
- imprimatele;
- ziarele.

Bineînţeles că există numeroase "nuanţe" în abordarea fiecărei categorii de corespondenţă, pentru că există trimiteri interne şi externe, trimiteri simple şi recomandate, la cele interne pot fi loco sau în restul ţării ş.a.m.d. Deja, şi aici o importanţă deosebită o are frecvenţa de apariţie, numai că nu s-a ocupat nimeni de aşa ceva, toţi colecţionarii şi negustorii încearcă să vâneze ceea ce li se pare mai deosebit şi de multe ori sunt validate corespondenţe filatelice sau, pur şi simplu, făcături (cum se întâlnesc relativ frecvent pe la ocupaţii).

Totuşi, pentru realizarea unui algoritm de lucru cât de cât bazat pe ceva mai concret, am luat statisticile poştale disponibile în diverse surse (dările de seamă, Istoria poştelor a lui Minescu, Buletinele PTT mai târzii etc.) şi le-am introdus într-o foaie de calcul tabelar (Microsoft Excel). A fost ceva de muncă, dar acum cifrele pot fi manipulate în moduri diferite, utilizând funcţia de sortare şi filtrele puse la dispoziţie de program. Mai mult, mi-a dat prin cap să calculez unele rapoarte între categoriile generale de corespondenţă. Pentru perioada până la Primul Război Mondial, evoluţia acestor rapoarte este destul de interesantă:
- raportul dintre scrisorile simple interne şi externe variază cam între 2 şi 4;
- raportul dintre cărţile poştale interne şi externe (simpe şi ilustrate, însumate) variază cam între 2 şi 10;
- raportul dintre scrisorile francate şi cele oficiale (nefrancate) nu prea trece de 3, ceea ce mă duce automat la concluzia că ceea ce este oferit pe piaţă şi în licitaţii (mă refer la "oficialele" nefrancate) sunt destul de mult supraevaluate.

Mă rog, de aici urmează defalcarea pe perioade de circulaţie, pe tarife şi... tot aşa. Important este începutul până la urmă...

Altă telegramă provenită de la Mizil

2012-03-14T13:37:00.001+02:00

Făcându-mi ordine în biblioteca de imagini, dau aseară peste piesa de mai jos, oferită la licitaţia casei Heinrich Koehler din 21 septembrie 2011 (click pentru mărire):

Piesa este datată 18 septembrie 1918, fiind practic o utilizare provizorie a unui formular drept telegramă, detinată către Bucureşti. Piesa a fost însoţită de un certificat semnat Dr. Pieper şi a fost oferită pentru un preţ de strigare de "numai" 750 euro.
Pentru mine este clar că pe piaţă a ajuns o arhivă originară din Mizil. Am mai semnalat piese asemănătoare aici, dar şi aici.

Din licitaţii: prea frumoase ca să fie adevărate...

2012-03-13T19:31:00.000+02:00

Era să sar peste această licitaţie, noroc că am văzut din nou piesele şi mi-am adus aminte de ea.
Licitaţia casei Romano House din Israel, desfăşurată anul trecut în 20 septembrie a adus patru piese deosebite de interes românesc. Dar trebuie să recunosc că toate mi s-au părut prea frumoase ca să fie "adevărate" (în sensul de originale, bineînţeles, poate cu excepţia ultimei). Dar să vedem despre ce este vorba.

La perioada clasică austriacă, mi-a fost dat să văd nici mai mult, nici mai puţin, două benzi de ziare francate cu marca de 2 kreuzer negru din prima emisiune austriacă (1850), ambele obliterate la Sibiu şi ambele expediate spre Principatul Valahiei de la acea dată (click pentru mărire):

Ca tarif, s-ar potrivi. Nu ştiu cum este cu anularea mărcilor de 2 kreuzer, deoarece clecţionarii de Austria clasică ştiu probabil că pentru mărcile pentru ziare se aplicau alte reguli de manipulare a trimiterilor decât în cazul scrisorilor. Pentru prima piesă, în descriere se specifică că ar exista ştampila de sosire pe verso (din păcate, nu ştim care). Pentru a doua, se menţionează că pe verso s-ar afla o ştampilă de tranzit, Bukarest 19/11 (nevăzând-o, putem doar prin logică să ne gândim la o ştampilă a oficiului austriac din Bucureştii acelor vremuri, după ortografie).
Ambele piese ar fi fost însoţite de câte un certificat semnat "Dr Ulrich" (cine o fi domnul Ulrich, habar n-am, chit că este prenumele expertului Ferchenbauer, dar expertul austriac îşi aplică întotdeauna şi inconfundabila semnătură pe faţa pieselor, în creion).
Oricum, n-am avut cu cine să vorbesc, deoarece nimeni nu ştie de existenţa acestor piese sau a altora similare (sau, eu ştiu, poate că n-am făcut "săpături" destul de aprofundate).

O altă piesă care era cât pe-aici să mă lase cu gura căscată (dar numai la prima vedere) a fost ziarul de mai jos (click pentru mărire):

Descrierea piesei se cam bate cap în cap cu ce se vede în imagine: ziarul ar fi din 27 iulie 1868, dar pe manşeta de sus, în margine, se vede un "...IU 1867" (ceea ce mi-ar sugera mai 1867). Marca de 2 parale ar fi pe hârtie subţire, iar ştampila cu care a fost anulată este BUCURESCI DUP'AMIADI, cu data ilizibilă. Legat de dată, dacă ar fi 1868, marca nu ar mai fi avut demult putere de francare, pentru că fusese înlocuită de emisiunea 1868 (cu valorile în "bani"). Dacă este totuşi 1867 (şi luna mai, conform deducţiei mele), atunci s-ar mai potrivi. Ce se specifică însă mai departe în descrierea din catalogul licitaţiei este că originalitatea ziarului nu se poate garanta, deoarece ştampila "atinge" ziarul doar pe două segmente foarte mici, însă piesa ar fi însoţită de o "opinie" scrisă de Zoscsak, care s-a şi semnat pe banda de culoare albăstruie.
Ceaţă...

Ultima piesă este macheta unei mărci probabil uzuale, cu efigia regelui Carol I (click pentru mărire):

Macheta pare a face parte din seria celor participante la concursul de machete organizat şi desfăşurat în 1912 (pe machetă se distinge chiar anul). S-a scris despre acest concurs, pentru cei care doresc să aprofundeze problema, le recomand articolul publicat de ing. Călin Marinescu în Filatelia nr. 9/1996, dar şi articolul din Almanahul Filatelic 1989, pag. 102.

Nu am mai menţionat preţurile de strigare ale celor patru piese, nici nu mai are rost.

Câteva preţuri interesante

2012-03-12T22:01:00.000+02:00

În ultima perioadă, pe eBay au fost oferite mai multe piese care au obţinut realizări interesante. Preţurile şi numărul de biduri pot constitui un semnal interesant, mai ales dacă acestea sunt observate pe o perioadă mai lungă de timp. Dar să începem.

Scrisoare expediată în februarie 1874 de la Brăila, la Livorno, în Italia. Scrisoarea este francată cu un unicat de 50 bani "Paris", conform tarifului pre-UPU valabil pentru Italia (via Austria), până pe 18/30 iunie 1875. Este o scrisoare destul de curată, cu o amprentă foarte clară a ştampilei de plecare. Pe faţă, a fost aplicată şi ştmpila "P.D.". Piesa a fost vândută cu 104 dolari, după 7 biduri.

Acesta este un imprimat extern, expediat în septembrie 1875 pe aceeaşi rută ca şi piesa precedentă. Tariful a fost valabil o perioadă destul de scurtă (între 19 iunie/1 iulie 1875 şi 10/22 august 1876), după care el a fost redus la 5 bani. Tocmai de aceea este o piesă cheie în orice exponat de studiu sau de istorie poştală. Chiar şi aşa, piesa nu a fost vândută decât cu 80 dolari, după 8 biduri.

Această carte poştală a fost expediată în martie 1876 din Bucureşti în Statele Unite, la Philadelphia. Din păcate, nu a fost ilustrat şi spatele, pentru a vedea natura corespondenţei. Cartea poştală a beneficiat de o francatură suplimentară formată dintr-o marcă de 5 bani "Paris", pentru realizarea tarifului pentru o carte poştală simplă externă. Piesa s-a vândut după 9 biduri cu 230 dolari.

Această scrisoare de doliu este francată cu o marcă de 30 bani din emisiunea "Bucureşti I", fiind expediată de la Galaţi la Triest în 1879, dar luna este incertă din cauza ştampilelor ilizibile. Ar putea fi septembrie (se vede un "9" la ştampila de sosire de pe verso). Dacă este aşa, scrisoarea ar fi una suprafrancată cu 30 în loc de 25 bani (pe 20 martie/1 aprilie 1879, tariful pentru o scrisoare simplă externă a fost redus de la 30 la 25 bani). Piesa a fost vândută cu 85 dolari, după 6 biduri.

O altă scrisoare expediată din Bucureşti la Milano, în Italia, în iulie 1890. Partea frumoasă a piesei o constituie francatura mixtă, tariful de 25 bani corespunzător unei scrisori simple externe fiind realizat din două mărci de 10 bani "Vulturi" (probabil cu filigran stema mică) şi o marcă de 5 bani "Cifra în 4 colţuri" (după nuanţa tiparului, cel mai probabil cu acelaşi filigran). Plicul a fost vândut după 11 biduri cu 185 dolari.

Acest plic a fost expediat în septembrie 1890 de la Bucureşti la Bârlad. Tariful de 15 bani pentru o scrisoare simplă internă a fost realizat prin trei mărci de câte 5 bani "Cifra" (după nuanţă, probabil cu filigran stema mică). Mărcile au fost obliterate prin o aplicare repetată de două ori a unei ştampile tip Daguin. Plicul a fost vândut cu 60 euro, după 17 biduri.

Plicul de mai sus pare a fi o scrisoare simplă externă din treapta a doua de greutate (francatură de 50 bani, dar fără nicio ştampilă sau adnotare care să sugereze o recomandată), expediată în februarie 1893 de la Bucureşti (conform antetului de pe faţă) la Budapesta. Marca a fost anulată prin ştampila ambulanţei feroviare Bucureşti-Verciorova (la Verciorova se afla şi graniţa cu Ungaria). Este un plic destul de frumos, vândut destul de convenabil, după părerea mea: 33 dolari, după numai 3 biduri. Cumpărătorul cred că se poate considera norocos.

Aceasta este o piesă puţin mai neobişnuită prin combinaţie: ştraif de trei benzi de ziare de 1 ban "Spic", cu o francatură suplimentară de încă 2 ani (2x1 ban), tot "Spic". Este acoperit tariful de 5 bani pentru un ziar expediat în străinătate (prima treaptă de greutate). Banda a fost vândută cu 50 dolari, după 5 biduri.

Aceasta este o piesă foarte frumoasă, în opinia mea, şi destul de rară în acelaşi timp. Este un imprimat german destinat corespondenţei prizonierilor de război şi este utilizat pentru un prizonier german aflat la Şipote, în judeţul Iaşi (click pentru mărire). Piesa a fost vândută acceptabil, cu 127 euro, după 10 biduri.

O piesă interesantă este această varietate "Oradea": supratipar dublu (parţial numai), iar la "Bani" cu un spaţiu între n şi i: "Ban i". Piesa a obţinut un preţ neaşteptat: 315 dolari, după 25 biduri.

Aceasta este o altă piesă interesantă: un plic expediat în iulie 1919 în SUA. Locul expedierii nu se poate determina, dar mărcile sunt obliterate în ţara de destinaţie. Este o piesă mai rară, fără discuţie, care s-a vândut cu 56 dolari, după 9 biduri.

Ultima piesă din episodul de astăzi este plicul de mai sus, francat cu două serii complete din perioada interbelică. Plicul este o expediere loco recomandat, fiind evident de natură filatelică. Tariful (20 lei) ar putea corespunde unei scrisori din treapta a patra de greutate (timbrul aviaţiei de 1 leu fiind obligatoriu şi neintrând în calculul tarifului). Oricum, filatelică sau nu, piesa tot a fost vândută cu 105 dolari, după 12 biduri. În opinia mea, nu ar merita mai mult decât puţin peste preţul mărcilor obliterate.

Firefox 11 (versiunea finală) este gata!

2012-03-12T13:44:00.000+02:00

Puteţi descărca noua versiune a browserului pentru sistemul vostru de operare de aici. Asta dacă nu aveţi răbdare să-şi facă update-ul automat.
Succes!

Nişte fluturi cam... scumpi...

2012-03-11T19:35:00.001+02:00

La licitaţia expres, desfăşurată numai online în 20 martie a.c. de către casa elveţiană David Feldman, la loc de cinste printre piesele tematice mai recente se regăseşte un set de trei mărci în bloc de patru reprezentând fluturi, oferit la "modestul" preţ de strigare de "numai" 8.000 de euro (fără taxe şi alte alea, incluzând TVA-ul).

Mărcile au fost pregătite pentru fi puse în circulaţie în 2001, odată cu trecerea în Austria de la şiling la moneda euro. Numai că administraţia poştală s-a răzgândit, iar aceste frumoase mărci nu au mai apucat să fie niciodată puse în vânzare nici la oficiile poştale, dar nici în magazinele filatelice.
Se pare că aceste blocuri de câte patru mărci sunt singurele care au supravieţuit operaţiunii de distrugere a tirajului imprimat. Cum au ajuns pe piaţa filatelică, nu mă întrebaţi! Cică noi, românii suntem.... balcanici...

Şi câinii parcă erau altfel...

2012-03-11T16:14:00.000+02:00

Ilustrata este datată 1900 şi a fost expediată de la oficiul poştal austriac din Constantinopol. Piesa va fi oferită la licitaţia casei germane Badische Briefmarken Auktionhaus, pe 3 aprilie a.c.

Ştampilă străină pe "Principate"?

2012-03-10T19:01:00.001+02:00

Am fost întotdeauna de părere că discuţiile cele mai bune ar trebui purtate pe piese, nu la modul general.
Acum 50 de ani de exemplu, dacă îi spuneai unui expert că se poate întâlni o marcă "Principatele Unite" pe o corespondenţă externă, erau urgent luat peste picior. Între timp, s-au descoperit câteva piese întregi, expediate în Austria, care au trecut prin două "poşte": prin poşta neaoşă, până la un oficiu consular austriac, apoi prin intermediul poştei austriece, până la destinaţie. Că au fost taxate cu porto, asta este altă mâncare de peşte.
Personal, nu exclud posibilitatea existenţei unei piese care să fi avut şi altă destinaţie. Acesta a fost şi primul lucru care mi-a trecut prin minte văzând piesa aceasta:

Uitându-mă însă mai atent la ea, mi-am schimbat părerea. La prima vedere, avem de-a face cu o ştampilă cu un model utilizat în Anglia, dar şi în mai multe colonii şi posesiuni din cadrul Commonwealth-ului. Numai că ştampila indică un an în partea inferioară: este vizibil un "60", dar în acel an, marca nu apăruse încă.

Dar putem verifica, comparând piesa cu o altă marcă:

Neavând piesa, nu pot compara şi hârtia, dar după detaliile de desen, marca ştampilată pare a aparţine emisiunii 1864. Care nu prea putea să fie circulată, pentru că este neemisă. Păcat însă de varietăţile de tipar pe care le prezintă: 6 de sus spart, aripa stângă a vulturului parţial lipsă în partea superioară, cifra 6 de jos deteriorată, R din PAR de jos cu bucla spartă. Toate aceste varietăţi sunt specifice unui clişeu al emisiunii 1864, care confirmă faptul că piesa poartă o ştampilă frauduloasă.

"Oradea" - un fals grosolan

2012-03-10T17:47:00.001+02:00

Văzută acum o săptămână, cred:

Supratiparul răsturnat se cunoaşte pe această valoare. Nu este chiar o raritate. Dar piesa din imagine este un fals grosolan, fără drept de apel. Primul lucru care sare în ochi este distanţa diferită dintre cercul monogramei şi cuvântul "Bani", la cele două mărci ale perechii. Ca să nu mai vorbim de aspectul de-a dreptul grosolan atât al monogramei, cât şi al valorii.
O astfel de "piesă" nu ar putea să îl păcălească decât pe un neiniţiat, dar am considerat totuşi util să o semnalez.

Timbre de ajutor "Moscova" neemise

2012-03-10T16:50:00.000+02:00

Relativ recent au fost oferite pe un portal de licitaţii online două loturi de câte patru timbre neemise "Moscova", din 1917. Pentru cei care nu cunosc istoricul lor, amintesc că statul român a dorit, după moartea regelui Carol I, realizarea unor mărci cu efigia regelui Ferdinand. Iniţial, s-au purtat discuţii cu Rusia, pentru imprimarea în această ţară a timbrelor necesare. Emisiunea s-a şi executat, dar evenimentele ulterioare, revoluţia bolşevică şi schimbarea naturii relaţiilor României cu noile autorităţi de la Moscova nu au mai permis livrarea mărcilor la timp şi punerea lor în circulaţie.

Până în 1990, colecţionarii cunoşteau existenţa mărcilor neemise Ferdinand (8 valori, dantelat şi nedantelat), a timbrelor nedantelate de ajutor de 5 bani verde şi 10 bani roşu (ulterior a mai fost semnalată valoarea de 50 bani portocaliu, care se credea că este un eseu) şi respectiv timbrul de ajutor - taxa de plată de 10 bani roşu (dantelat şi nedantelat). După 1990, se pare că o parte din materialele care se găseau prin arhivele poştei ruse au ajuns pe piaţa filatelică. Colecţionarii de marcă rusească din perioada imperială cunosc probabil "explozia" de piese care au apărut prin licitaţii, după destrămarea fostei URSS. Printre ele s-au aflat şi destule eseuri foarte rare ale primelor emisiuni, dar şi o gamă relativ bogată de întreguri poştale.
Dar, spre fericirea colecţionarilor români, "explozia" a cuprins şi piese de care nu se ştia nimic: valori noi, necunoscute înainte, ale timbrelor de ajutor.

Un prim lot de astfel de piese a constituit o surpriză şi pentru mine, deoarece am văzut pentru prima dată timbrul porto - de ajutor de 5 bani verde. El a acompaniat alte trei piese, din care două (timbrele de ajutor de 50 bani şi 1 leu) apărute pe piaţă tot după 1990. Lotul a fost vândut cu 410 dolari, după 10 biduri.

Un alt lot, prezentat la circa trei săptămâni după primul, conţinea tot patru piese:

El a fost format din patru timbre de ajutor, din care cele două valori mari au apărut pe piaţă la fel, după 1990. Lotul a fost propus la vânzare pentru 450 dolari, dar amatorii nu s-au înghesuit şi a rămas nevândut.

Indiferent de capriciile cumpărătorilor, aceste mărci rămân, în continuare, rare. Ele lipsesc din majoritatea colecţiilor de marcă românească.

Circul continuă

2012-03-10T14:39:00.001+02:00

Cititorii mai vechi îşi aduc aminte probabil de numeroasele semnalări pe care le-am făcut în legătură cu aşa-zisele emisiuni locale sau neoficiale, oferite pe portalul eBay de un vânzător înregistrat sub ID-ul hold2112 din Eppelheim, Germania.

Ei bine, acel ID nu mai are nicio activitate de câteva luni. Dar a apărut un alt ID, înregistrat tot în Germania şi tot în Eppelheim. De această dată sub numele de hold21112 (adică cu un "1" în plus). Ca să fiu totuşi exact, nu este un ID nou, este mai vechi, dar este prima dată când îl remarc oferind astfel de piese.

Iată câteva noi producţii, "supratipare" aplicate pe mărci maghiare în circulaţie în timpul Primului Război Mondial (sau imediat după aceea).

O piesă oferită drept emisiune locală din Ada-Kaleh. Bineînţeles că nu a existat niciodată o astfel de emisiune. Sau, cel puţin nu la Ada-Kaleh. Ori "emitentul" habar nu are de istoria poştală a regiunii, ori i s-a părut probabil că numele insulei dunărene poate atrage mai mulţi doritori. Există o aşa-zisă emisiune locală "Ada", menţionată de Brainard în al său catalog, dar aceată localitate nu este nicidecum insula de pe Dunăre, ci în provincia Vievodina din Serbia (puteţi afla mai multe aici).

Pe lângă aşa-zisele "locale" oferite sub vechiul ID, de această dat apare una nouă, zisă "Vajdahunyad" (Hunedoara):

Pe mărci maghiare (mi se pare că primele două nici nu au au ajuns vreodată pe actualul teritoriu românesc) s-a "aplicat" un supratipar sub forma unei coroane. Astfel de mărci nu au fost puse niciodată oficial în circulaţie şi, ca urmare a acestui lucru, nu pot fi clasificate decât făcături (bogus, Mache!). Recomand potenţialilor cumpărători să evite achiziţionarea unor astfel de piese.

Pe lângă piesele descrise, mai apar şi "vechile" mărci "locale" aşa-zise de la Börösjenö (Ineu):

Mi-au trecut prin mână câteva exemplare ale acestei aşa-zise emisiuni locale, certificate de expertul Bodor (ca paranteză, nu ştiu cum mai e şi treaba asta, certifici ceva ce oficial nu a existat). Ei bine, dacă acea emisiune ar fi fost oficială, piesele de mai sus ar fi falsuri, deoarece "supratiparul" nu prea seamănă cu cel de pe exemplarele certificate de Bodor.

Aş mai face o paranteză, legată de această dată de catalogul Brainard. Şi această lucrare (ca şi multe altele), are şi părţi bune, dar şi părţi care pot fi considerate discutabile. Şi aici nu mă refer la cotările făcute de autor (unde - indiferent de cine va scrie un catalog - va exista întotdeauna o doză mai mică sau mai mare de subiectivism), ci la informaţiile istorice prorpiu-zise. Pe lângă emisiunile acceptate drept ofiicale de poştele din ţările care au beneficiat de teritorii din vechea monarhie, Brainard cataloghează o serie de emisiuni locale, fără a specifica însă care este statutul lor real (sau mai degrabă legal). Este cazul emisiunilor aşa-zise locale de la Ada (pag. 30), precum şi localele de la Sibiu, Ineu şi supratiparul "de ocupaţie" de la Budapesta (pag. 35-36). Brainard le-a introdus în catalogul său fără să dea absolut niciun detaliu istoric despre ele. În mod cert însă, aceste emisiuni nu au fost niciodată oficiale, chiar dacă au fost realizate la datele indicate în catalog. Simpla enumerare a lor în catalogul Brainard induce în eroare mulţi colecţionari de bună credinţă. Dar nu se întreabă nimeni de ce cataloagele oficiale maghiare nu le cataloghează, aşa cum o face pentru celelalte emisiuni (Cluj, Oradea, Debreţin, Arad, Timişoara etc.). Poate n-ar strica să vă întrebaţi de ce oare Brainard indică microsemnele supratiparelor emisiunilor oficiale, dar microsemnele celor aşa-zise locale le trece sub o tăcere absolută.

Software - Tutorial QuarkXPress: câteva noţiuni de bază

2012-03-09T09:35:00.000+02:00

Aseară s-a desfăşurat ultimul webinar organizat de către producătorii excelentului XPress, având ca subiect câteva noţiuni de bază destinate utilizatorilor mai începători: filozofia programului, modul de lucru cu box-urile de imagine şi de text, navigarea în cadrul unui document, utilizarea foilor de stil şi a paginilor machetă.
Nu mică mi-a fost mirarea când, de dimineaţă, am şi primit un scurt anunţ că înregistrarea webinarului a fost deja postată pe YouTube şi este disponibilă pentru vizionare, aşa că l-am şi preluat pentru a veni în ajutorul utilizatorilor români care ştiu că mai dau pe aici.
Clipul este prezentat în limba engleză (ştiu că mulţi l-ar vrea şi în română). Vă invit să-l vizionaţi, dar şi să-mi trimiteţi întrebări, dacă aveţi vreo problemă legată de acest pachet software.

În 1863, Capetele de bour se falsificau deja!

2012-03-08T16:46:00.001+02:00

La mai puţin de cinci ani de la punerea în circulaţie a primelor mărci poştale ale Moldovei, vestitele Capete de bour, pe piaţa filatelică (da, exista deja aşa ceva încă de atunci!) ţi-au făcut apariţia şi primele falsuri de care am cunoştinţă că s-au semnalat în literatura de specialitate.

Semnalarea lor a fost făcută în revista britanică „The Stamp-Collector’s Review” (nr. 7 din 15 iunie 1863, la pagina 70).

Redau pe scurt textul semnalării, al cărui autor este Edward Pemberton, în episodul cu numărul XIII al unuia dintre primele studii exhaustive dedicate falsurilor primelor mărci poştale din lume, „Forged Stamps: How to Detect Them”.

«We have lately received from Brussels forgeries of the oldest series of Moldavia. We are unable to give minute descriptions of them, not being able to procure genuine copies to compare them with, but the following details have been furnished by a gentleman who possesses them.

Arms.—Bull's head, over horn containing value, with words "porto scrisorei" (?) round; 54 paras, blue impression on green paper; 81 paras, blue impression on blue paper; 108 paras, blue impression on pink paper. In these forgeries the head is slightly different in each stamp, the horns in the 54 paras are curved inwards, in the 81 paras outwards, and in the 108 paras are nearly straight. The ring of the horn containing the 54 is short and thick, that of the 81 short and thin, and that of the 108 is long and thin. The forgeries are very clearly and neatly executed, whereas the genuine ones are blotchy. The 81 paras of the second set has also reached us, forged, from Brussels.

Genuine.— The bull's head does not touch the horn. 8 1 paras closely printed and leaning to the left. The first S in scrisorei is upright; all the printing is small and wide apart; the star has six points.

Forged.—The bull's head touches the horn. 81 paras widely printed and upright. The first S in scrisorei leans to the left; the printing is thick and close; the star has five points.»
Iată un episod necunoscut astăzi din istoria filateliei.

Suntem o capitală europeană, ce mama...

2012-03-08T15:35:00.000+02:00

Ieri dimineaţă, ajung la birou şi... necaz mare! Ne pomenim fără apă, pentru că domnii care se ocupă cu reţeaua s-au gândit să se apuce de reparaţii. Fără să anunţe.
Noroc cu un butic din apropiere, ne-am dus şi am cumpărat câteva bidoane de apă plată de cinci litri, ca să avem măcar pentru toaletă...

Azi, de dimineaţă, aceeaşi problemă. Sper să nu-i ţină prea mult. La telefoane - nu răspunde nimeni. Asta... cât au mers telefoanele, că au picat şi alea... Ne sună un colaborator pe mobil că încearcă să ne trimită un fax şi nu poate. Verificăm faxul - pauză! Verificăm celelalte linii - pauză! Dăm drumul la calculatoare să verificăm internetul - pauză!

Măi, voi aţi înebunit cu totul?

Văd că măcar acum internetul şi-a revenit. La apă încă se mai lucrează...

Astăzi e ziua ta...

2012-03-08T11:06:00.000+02:00

Sursa: YouTube. User: siegpanzer.