Sabotaging the Capitalist Order

Să facem să fie bine

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 09 Aug 2010 02:22:00 +0000

E luni. 9 august 2010.

Acum două zile, visurât a scris un alt post rasist, deosebit de violent, în care instigă la violenţă (după cum recunoaşte el însuşi) şi îi îndeamnă pe români să omoare în bătaie ţigani. (http://www.visurat.ro/2010/08/07/ranga-furca-si-toporul-remedii-pentru-durerile-de-cap/)

Un comment de acolo: "Si da, mi-ar placea sa aud ca 50 de romani au linsat o satra de tigani."

Citiţi şi restul de comentarii.

N-aş fi spus nimic dacă ar fi fost un blogăraş micuţ, citit de cei trei prieteni neonazişti ai autorului. Combătând astfel de blogăraşi nu faci decât să le creşti audienţa.

Dar visurât e a-list blogger. Din asta trăieşte. Are sponsori. Firme care dau bani pentru a-şi afişa banerele pe blogul lui.

Mai ales însă e foarte citit. 1800 de abonaţi la feed şi peste 3500 de unici pe zi. Cam jumate cât academia caţavencu. Nu vreau să subliniez că îşi disipează mesajul la o audienţă mare, ci altceva: visurât este o parte importantă din blogosfera românească (prin trafic şi renume).

Iar această blogosferă românească, aceşti minunaţi oameni care scriu ca să facă să fie bine, ei nu spun nimic. N-au spus nimic nici până acum, când nu pot să dorm de indignare, şi nu vor scrie nimic nici după.

Şi de ce ar face-o? Ca şi visurât, sunt aici pentru bani. Iar audienţa lor ar putea să facă alergie la scandal, chiar şi asa, pentru o cauză nobilă (sau împotriva uneia ignobile). Ba mai rău, advertiserii s-ar putea să aibă aceeaşi alergie. Nici un mare blogger, a-list cum li se spune, nu se va dezice de visurât, nici unul nu va posta vreo condamnare, nici unul nu va refuza să-i strângă mâna. Astfel, îşi vor proteja brandul personal.

Visurât va scrie în continuare, iar advertiserii îi vor cumpăra advertoriale şi spaţiu pentru bannere.,în timp ce el îşi va propovădui ura ca un puroi pe care blogosfera refuză să-l trateze.

A ignora pe cineva ce incită la ură racială nu rezolvă nimic; mai mult, (cred că) există un imperativ moral să spui ceva în aceste condiţii, să te revolţi, să faci ceva, orice. Să taci... să taci când un om îndeamnă la măcelărirea celorlalţi e să participi la acea crimă. Cum credeţi că a pornit Holocaustul? Cum credeţi că va porni din nou....

O să mai auziţi expresia din titlu, la diverşi oameni din online; atunci să vă amintiţi şi de tăcerea lor în aceste zile. Şi să realizaţi că de fapt este să facem să ne fie bine, un motto foarte potrivit pentru marea noastră blogosferă românească.

Explorări 4: Drumul fără întoarcere

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 14 Jul 2010 14:58:00 +0000

Lucrurile devin periculoase: explorări merge pe centură. 75 de km în regim de autostradă cu două benzi, cu tiruri trecând cu 100 km/h...

Fiecare vine pe propria răspundere. Riscul de a fi lovit (mortal) de o maşină/tir este foarte mare.

Dar nu-i aşa, no one lives forever.

Aduceţi-vă mâncare. Viteza de rulare: minim 22 km/h.

RSVP aici.

Cum a fost la Explorări 3 - Drumul macului

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 27 Jun 2010 13:22:00 +0000

A treia ediţie de Explorări! Şi probabil cea mai frumoasă şi mai spectaculoasă. Poate şi cea mai numeroasă: aproximativ 12-13 oameni.

Am mers pe drumul fântâna zânelor înspre ruinele mânăstirii Chiajna şi ne-am întors pe cel tare traseu de offroad in Bucureşti: Calea Giuleşti. Care Cale Giuleşti se termină la numărul 666 cu un cimitir.

Traseul:

View Explorari 3 bis in a larger map

Bucla aceea, pe lângă mânăstire, e făcută pe vechea groapă de gunoi Giuleşti-Sârbi; e un deluşor fain.

Şi acum poze, cu comentarii:

Începeam să ne strângem. Oameni destoinici, cărora nu le e frică de 6 dimineaţa.

Într-un vechi turn de apă dezafectat.

Bam! Flavia appears!

Rampa de gunoi ecologică Foradex (Chiajna - Rudeni). Nu e deloc ecologică.

În turn, câţiva am făcuz poze.

Don't ask. Dar avea şi un viermişor.

Pe linia de tren. N-a fost cea mai bună idee. Not my idea, though.

Apa e mai neagră decât se vede. Aici se strâng scursurile de la rampa de gunoi ecologică Foradex.
E o bombă la fel de ecologică ca şi rampa.

Ce se vede în zare? Oare?

Ne apropiem.

Am ajuns la mânăstire!

În mânăstire.

Pe buza fostul depozit de gunoi Giuleşti - Sârbi. Depozit... mă rog, munte de gunoi.
Acum acoperit cu pământ şi un nou deal bucureştean.

Aceeaşi locaţie.

La cimitir, rezolvând o pană.

Şi după cimitir a urmat calea Giuleşti, în reconstrucţie, un adevărat deliciu pentru fanii offroadului.

Următoarea ediţie nu ştiu când va fi. Voi anunţa.

Dar!

Pe 11 iulie avem #letsbikeit. S-ar puteasă fie şi mai frumos decât la această ediţie de #explorări. Ne vedem acolo :)

Explorări 3 - Drumul macului se întoarce

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 21 Jun 2010 13:14:00 +0000

Mergem a doua oară pe drumul macului; prima dată a plouat.

Ne afundăm şi mai mult în aventură -- de data asta departe de civilizaţie, şi totuşi, atât de aproape.

RSVP aici. (şi tot acolo puţin mai multe informaţii)

Let's bike it -- cum a fost la a doua ediţie pe câmpii şi ogoare

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 03 Jun 2010 12:27:00 +0000

Weekendul trecut a fost Let's bike it! Ediţia a doua: Drumul Bărăganului.

Am fost în jur de 10 oameni, şi am mers undeva după Ştefăneştii de jos (în zona voluntarii), pe lângă comuna Vânători.

De acolo am mers (eu şi echipa mea, adică) pe acest frumosul traseu fuschia din harta de mai jos:

View Let's bike it!, trasee facute in a larger mapf

Trebuie să recunosc că am fost surprins, din nou, de frumuseţea peisajelor româneşti. Mai ales că, fiind în mijlocul câmpurilor, nu mă aşteptam să văd chestii frumoase. M-am înşelat.

Şi acum fotoreportajul, cu tot cu comentarii:

În parcul Plumbuita, înainte să plecăm. Tipul în galben cu spatele e chiar fratele lui Pandutzu

O pădure de la ieşirea din Voluntari

Între Ştefăneştii de Jos şi Dascălu

Popas la intrarea în Dascălu

Înspre punctul de campare

My baby la punctul de campare

Punctul de campare, înainte şi după ce am pus cortul

Căluuuuuţuuuuuuu!
(şi Geo)

Lebede pe balta de la Vânători

Pe ogoare, căutând gunoaie şi drumul spre înainte

My baby în câmpul cu flori

Drumul spre înainte... pădurea din spate e cea din poza cu ogorul

Fratele lui Pandutzu, fotografiind un fotoliu. În mijlocul câmpiei...

Ouă de ... ciocârlie? Nu ştiu. A zburat de pe ele la 1 metru de mine.

Frumoasele câmpuri...

Stepa bărăganică...

L-am cartat! :P

O fotografie artistică. Se observă: 2 ore 23' de pedalat şi reflexia tricoului meu şi a camerei de pe biclă.

În faţă se vede oaza care ne-a salvat...

Da! o fântână cu cumpănă!

Rece şi buna apa. O vom vizita din nou, poate...

Un drum judeţean; pe acolo am făcut dreapta spre Moara Vlăsiei.

Înapoi spre punctul de campare.

x

Pădurea de lângă Petrăchioaia

Înapoi spre casă, alergaţi din urmă de furtună!

Ne-am oprit să mai cartăm un pic.

Furtună, gunoaie, ogoare..

Şi, în final la Bucureşti, furtuna ne-a prins din urmă.

Collared bitches

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 01 Jun 2010 18:45:00 +0000

De ce există CNA-ul?

Probabil din aceleaşi motive pentru care consumul de droguri este interzis sau e ilegal să mergi fără cască pe motocicletă şi centură la maşină.

Deoarece Statul ne consideră handicapaţi mental, în cel mai rău caz, şi nişte copiii inocenţi fără discernământ, în cel mai bun.

Aşadar, CNA-ul este constituit ca arbitrum elegantium, păzitor de drept şi fapt al moralităţii românilor, ultima barieră împotriva anarhiei morale şi a nihilismului existenţial.

Sau ceva aşa.

În această calitate, interzice în stânga şi dreapta într-o fericire. De la chipsurile lay, clar atentatoare la demnitatea femeilor, până la spotul Unirea, de patrimoniu dărâmător sau la dezacordurile gramaticale (!), precum şi nenumărate videoclipuri, CNA-ul judecă pentru mine ce e frumos, bun sau moral.

Şi îi mulţumesc pentru asta. Mulţumesc, CNA!

Altfel ce m-aş fi făcut, incapabil să decid dacă ceva e ok pentru ochii copiiilor mei, incapabil să le explic ce e frumos, bun sau moral. Aş fi fost obligat să decid, eu, cu mintea mea, la ce să mă uit sau ce mesaj să aleg din ceea ce văd. Iar eu nu pot face asta -- mulţumesc, Cna!

Ultima victimă a poliţiei gândului este videoclipul piesei Mandala de Fly Project. De ce? Fiindcă o tipă linge un praf alb de pe masă şi alte câteva tipe au lese la gât.

Evident pentru toată lumea: praful alb este droguri (nu, nu este) iar fetele, săracele de ele, sunt puse într-o ipostază degradantă.

Ei bine, aici vroiam să ajung.

Doar fiindcă o femeie (sau un bărbat sau un transgender) este pusă într-o situaţie umilitoare sau degradantă, nu înseamnă automat că întregul neam femeiesc este sub asediu misoginistic.

Ar fi trebuit să zic: într-o situaţie aparent umilitoare. În secolul XXI a purta zgardă (lesă în videoclip) nu e un simbol al degradării -- dimpotrivă! Reprezintă, poate, cel mai bine revoluţia sexuală şi egalitatea care s-a stabilit în dormitor.

Videoclipul nu arată şi cealaltă faţetă: bărbaţi purtând zgarda, bărbaţi umiliţi... dominaţi. Şi-au ales singuri acest rol, aşa cum au făcut-o şi femeile. Nimeni, niciodată, nu i-a obligat: nici un altul, nici cutumele societăţii.

Zgarda nu e un simbol al opresiunii unui sex de către celălalt, e un simbol al egalităţii.

Înţeleg că burghezii crescuţi în comunism care activează acum în CNA nu au de unde să ştie toate acestea. Trăim o lume complexă în care n-au cum să integreze. Cultura libertăţii, de cuvânt şi de minte, le e străină. Gândesc că protejează, gândesc că apără valori, însă doar susţin o lume ce moare încet... prea încet. Deciziile lor, arbitrare şi vetuste, ne macină drepturile şi ne înjosesc demnitatea.

Noi, ceilalţi, cei tineri, cei ce poartă zgardă sau cei ce cu cravaşa, cei ce iubesc indiferent de sex, cei ce fumează, trag pe nas, îşi bagă în vene sau fac ce vor cu trupul lor, şi încă mulţi alţii, fără nume şi fără descriere, noi... noi încercăm să nu înnebunim. Să nu ajungem la închisoare. Să fim fericiţi.

Cât de fericiţi putem fi când alţii decid pentru noi...

Miscellanea

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 26 May 2010 22:52:00 +0000

* Let's do it, Romania! accelerează constant. 10 judeţe cartate şi încă 4 în weekend.

* La offline 2.0, organizat de sorin tudor şi hostat de Pizza Hut (unde poate mă voi angaja), am socializat şi am admirat vernisaj 2.0. Mâncare şi cultură, ce vreţi mai mult. Şi socializare. Şi picioare de femeie frumoase şi altele mai puţin frumoase.

* Sâmbătă am făcut iarăşi Let's bike it! Pe bicicletă şi înainte, feţii mei.

* La Explorări 3 am mers prin ploaie, trebuie să pun pozele. Vom reface traseul următorul weekend.

* La Explorări 4 vom ajunge, poate, aici:

Let's bike it, Romania! Prima ediţie!

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 25 May 2010 21:38:00 +0000

Pe 16 mai a avut loc prima ediţie din Let's bike it!

Şi a fost extraordinar.

Uităm că, în afară de munte şi mare, mai există şi alte locuri în România. Locuri la fel de frumoase ca şi locaţiile turistice populare.

Am plecat vreo 14 din Bucureşti şi am cartat 9. Unii au abandonat, alţii s-au grăbit la AC/DC.

Sub formă de fotoreportaj, iată ce s-a întâmplat:

Primul la punctul de adunare. My baby aşteaptă să înceapă aventura

A venit lumea! Vom porni curând.

În şir indian prin Bucureşti.

Intrăm în Ilfov.

Pe câmpie, spre punctul de campare

Pe dig -- în stânga curge Argeşul

Punctul de campare -- amenjat de Vlad Dulea de dimineaţă

Instructajul pentru cartare

Înainte, vajnici membri ai echipei mele! Prin noroi, da!

Un pod şubred peste un Argeş fioros.

Un şarpe!

Gunoi : (

Vaci : (

Şi mai mult gunoi!

Înspre Grădinari.

Grădinari în faţă...

....şi gunoi lângă.

Grâu, maică.

Pe potecuţa dintre Grădinari şi Buturugeni.

Înapoi (via Buturugeni) spre punctul de campre!

Acolo jos era podul acela şrubed.

Într-o pădurice din apropierea punctului de campare.

La odihnă, înaintea de marele drum înapoi spre casă.

Câţiva dintre eroii acţiunii. Can you spot my baby?

...ceilalţi eroi ai acţiunii!

Marele drum înapoi...

Alte poze şi info: letsbikeit.ro şi la vlad.dulea.

Idei româneşti versus idei americane

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 17 May 2010 18:36:00 +0000

În timp ce citeam acest articol, am realizat că americanii, când au avut nevoie să-şi impulsioneze economia, au făcut un lucru interesant: au redus taxele şi au dat banii proveniţi din aceste reduceri înapoi contribuabilor, imediat, sub formă de cec. Pentru a primi acest stimulus cec, una din condiţii era un venit minim de 3000$/an.

Wikipedia spune că impactul acestei măsuri a fost o creştere a consumului cu 3.5%.

Nu am pregătirea necesară pentru a comenta aceste două diferite strategii, însă presupun că ambele administraţii (şi cea română, şi cea americană), sunt compentente, bineînţeles, şi au ales cea mai bună soluţie pentru ţară.

Este, nu-i aşa, în lumina faptelor trecute, o presupunere corectă.

Explorari 3 - Drumul Macilor

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 13 May 2010 17:19:00 +0000

Explorările lasă Bucureştiul Vechi, cu case frumoase, şi se îndreaptă spre Bucureştiul Verde.

Ne afundăm şi mai mult în aventură -- de data asta departe de civilizaţie, şi totuşi, atât de aproape.

RSVP aici. (şi tot acolo puţin mai multe informaţii)

Explorari 02

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 05 May 2010 09:06:00 +0000

Sâmbătă ieşim de dimineaţă prin vechiul Bucureşti.

Ne întâlnim la 6:15 a.m., la Parcul Izvorul Rece, pe bulevadrul Pache Prototopescu.

Bring the bike.

RSVP here.

Let's bike it, Romania!

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 04 May 2010 18:01:00 +0000

Eşti gata de aventură?

Fiindcă aventura e gata pentru tine!

(bine, nu genul ăla de aventură)

1. Ne suim pe biciclete, duminică la 9 mai, şi pornim înspre un foarte frumos râu, râul Argeş; acolo, lângă o pădure, vom stabili o bază şi vom porni, în echipe, prin zonă, să căutăm gunoaie şi, de ce nu, să ne bucurăm de bicicletă într-o zi şi zonă frumoasă.

După ce terminăm, ne întoarcem la bază, mâncăm, bem, ne veselim, şi ne întoarcem în Bucureşti.

Şi de ce facem noi asta?

Ca să cartăm gunoaiele găsite pe drum! De aceea, dacă ai un GPS, adu-l cu tine. Îl vom folosi :)

Şi de ce vei face tu asta?

Ca să cartezi gunoaiele găsite pe drum, ca să-ţi testezi limitele fizice, ca să mai vezi o părticică din România, ca să cunoşti oameni faini.

2. Traseul

View Let's bike it, Romania! 02 in a larger map

E un traseu in general usor. E asfaltat în mare parte şi nu trece prin zona deluroasă.

Sunt păduri, e si Argeşul pe acolo; de asemenea sunt mai puţine sate decât în alte părtţ ale judeţului. Si o zona necunoscută Cine ştie ce aventură ne aşteaptă acolo :)

3. Unde şi când şi cum

La 9:30 a.m., 9 mai, ne întâlnim în Parcul Unirii, la ONGfest, la cortul Let's do it, Romania!

Plecăm şi mergem tiptil tiptil, în două ore ajungem (chiar mai repede).

Acolo ne odihnim, mâncăm, ni se face instructaj, se dau hărţi, şi de la 12:00 începem să cartăm.

Pe la 15:00 (sau înainte, după puteri), terminăm de cartat, ne mai odihnim, şi pe la 17:00 plecăm spre Bucureşti, unde ajungem la 19:00.

4. Distracţie!

Antren şi bună-dispoziţie! Petrecere!

Chiar petrecere nu o să fie, dar nici ceva extrafantastic de greu. Totul a fost gândit să fie plăcut şi accesibil pentru toate categoriile de biciclişti.

Ca să nu fie chin, va trebui să vii cu nişte suc de acasă, nişte dulciuri, nişte mâncărică :) E posibil să avem şi acolo ceva pregătit, dar nu promit nimic.

Bun. Acum avem si event pe facebook, daţi-i bătaie şi înscrieţi-vă.

Cum a fost la prima Expediţie Urbană

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 02 May 2010 13:29:00 +0000

A fost foarte fain.

...deşi au fost doar două persoane. Eu şi Mihai (şeful echipei logistică de la Let's do it, Romania!)

Am văzut Bucureştiul din spatele blocurilor, cu casele sale vechi şi frumoase, unele dărăpănate, altele restaurate, altele vopsite aiurea.

Am fost lătraţi de câini şi am mers pe contrasens, că oricum nu mai circula nimeni.

E o experienţă foarte frumoasă biciclitul într-o duminică de dimineaţă. E linişte, e lumina caldă a dimineţii, e pustiu, fără oameni, maşini...

Datorită tehnologiei moderne, chiar am înregistrat traseul:

Google maps aici.

Ce concluzii am tras:

* trebuie un pic mai de dimineaţă (pe la şi un sfert după ce răsare soarele)

* mă gândesc să limitez participanţii (maxim 15)

* în mod sigur vom face asta în fiecare weekend (cred)

* vom avea şi expediţii extraurbane -- vezi harta asta.

La locul de întâlnire, înainte să plecăm

Două castele în inima Bucureştiului

În poza de dreapta nu se vede bine, dar e un calcan imens acolo.

Şi aşa fu prima Expediţie Urbană. Următoarea nu ştiu când va fi, ori pe 8, ori pe 9, ori weekendul următor. O să anunţ şi aici, şi pe facebook.

Tot pe 8 sau 9 va fi şi o expediţie în afara Bucureştiului. Poate pe unul din traseele astea, poate nu.

Ţineţi aproape, în vara asta luăm străzile înapoi :)

Bicicleta ca ruşine, violenţa ca salvare

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 01 May 2010 18:40:00 +0000

Bikewalkul şi (mai nou) ciclopromenda au dovedit un singur lucru: autorităţile îşi bat joc de biciclişti.

De fapt, toţi îşi bat joc de biciclişti.

De la poliţie şi primărie care aprobă trasee de 500 de metri plat până la şoferi şi pietoni, biciclistul este văzut ca ceva ciudat, ce n-ar trebui să fie (the thing that should not be), şi care nu-şi are locul în Bucureşti (sau în orice alt oraş).

Iar bicicliştii, fraierii, sunt cei care îşi cer scuze. Care se fac mici şi nu zic nici pâs.

Şi, încet încet, tensiunea urcă de ambele părţi.

Poate ar trebui să recunoaştem: suntem în război.

Un război surd, dus cu înjurături în trafic, cu şicanări, cu furie printre praful rutier.

Şoferii, mulţi dintre ei ţărani, crescuţi în sărăcie, pentru care o maşină este culmea parvenirii sociale, refuză să înţeleagă că oraşul ăsta gri este prea mic, prea mic pentru frustrările lor.

Aristocraţie a străzii, şoferii nu vor să renunţe la privilegiile lor -- privilegii precum poluarea şi statul în trafic cu orele. A merge cu ratbul sau bicicleta e o umilinţă, o decădere socială ferm sancţionată de egalii lor.

Iar undeva în spate, autorităţile, reprezentanţi ai şoferilor, menţin status quo-ul.

Soluţia e simplă: violenţa.

Nu susţin incendierea maşinilor, ca în Berlin, dintr-un motiv simplu: nu avem cu cine. Încă.

Dar putem să lăsăm delicateţurile la o parte în trafic: avem cel puţin aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi participanţi. De fapt, bicicliştii au mai multe drepturi şi mai puţine obligaţii -- prin simplu fapt că nu poluăm şi contribuim pozitiv la sănătatea oraşului (şi a noastră). Iar un biciclist care o ia razna nu răneşte pe nimeni -- decât pe sine; ca să nu vorbim că diferenţele de viteză fac din biciclist un pericol relativ benign.

Să lăsăm marşurile şi întâlnirile patronate de autorităţi, ce nu susţin decât un singur lucru: că locul bicicliştilor e pe 'piste'. Şi nu e acolo. E pe stradă, pe o bandă întreagă.

Să biciclim în masă, fără autorizaţie -- dacă maşinile n-au nevoie de autorizaţie pentru a bloca străzile, n-avem nevoie nici noi. Dacă întreabă cineva: nu ştiu de organizator, i-am văzut şi m-am luat după ei. Suntem din ce în ce mai mulţi, nu ne pot opri pe toţi.

Şi, mai presus de toate, să nu mai plecăm capul! Oraşul de drept e al nostru, şi nu e decât o chestiune de timp până când va fi şi de fapt. Însă nu putem ajunge acolo decât luptând -- luptând ştiind prea bine că noi suntem cei ce avem dreptate, noi cei ce biclim prin praf, prin noxe, printre maşinile ce vor dispărea într-o bună zi.

Somnul arhitecţiilor naşte monştri

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 29 Apr 2010 16:09:00 +0000

Bicicleam şi eu ca omul normal, prin Bucureşti, fluierând şi dând la pedale cu voie bună, în pregătirea unui anumit event, când BAM! văd chestia asta:

Pentru numele bunului dumnezeu şi a tot ce e sfânt sub soare, cine sau ce a crezut că monstruozitatea de mai sus e o idee bună? Şi cine sau ce a aprobat construirea ei?!

Pur şi simplu nu mi-a venit să cred când am văzut-o. Rămăsesem cu gura cascată ca la urs, mai ales că înainte avusesem parte de un regal arhitectonic (sunt câteva giuvaeruri în Bucureştiul nostru, nu o să vă vină să credeţi).

Sper că la următorul cutremur să cadă frankesteinul ăla, şi să rămână pe veci mormanul de moloz ca o amintire şi un avertisement pentru generaţiile viitoare. Oh, şi când aflaţi care arhitect a avut ideea şi cine a aprobat-o, spuneţi-mi şi mie.

Ţin să-i cunosc personal şi să aflu exact ce demon i-a posedat (pun pariu că e stafia lui Ceauşescu care n-are odihnă şi continuă să-şi bată joc de oraşul ăsta blestemat).

Frankestein-ul se găseşte aici.

Explorări Urbane

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 28 Apr 2010 14:55:00 +0000

Later edit: sunt uşor năuc şi am uitat sa menţionez expres că e cu biciclete :)

Cine vrea să cunoască Bucureştiul mic, de după bulevarde, cu case frumoase şi vechi, poate să vină pe 2 mai 2010, de la 6:30 dimineaţa, când toată lumea doarme sau e plecată hai-hui.

Ne vom plimba pe toate străzile mici, toate aleile uitate, şi vom evita marile bulevarde.

Punctul de întâlnire e la rondul de la Biserica Greacă, de pe Bulevardul Pache Protopopescu.

Vezi harta. Celelalte trasee le vom face în următoarele weekenduri.

Protip

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 26 Apr 2010 20:58:00 +0000

Protip: Biciclistul este hibrid autovehicul-pieton. Când poate, va merge pe stradă, când nu poate, schimbă şi devine pieton (fără a se da jos de pe bicicletă).

Zi de piaţă şi reflecţii la o altfel de viaţă

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 26 Apr 2010 12:59:00 +0000

Trebuie să-mi notez ziua de luni, e foarte ieftină piaţa Crângaşi lunea.

Am luat: nişte cartofi la 1.3 roni/kg, foarte mistoux şi sănătoşi. 2 salate medii si foarte frumoase la 0.5 bucata, 1 kilogram de ciuperci, tot frumoase, la 4 roni (!!!).

Plus borş (un lot foarte gustos, la obişnuitul preţ de 2 roni litrul) şi ceva rădăcinoase, ţelină şi păstârnac.

Aşadar astăzi iar zi de yumm yumm borş de cartofi, una din cele mai bune mâncăruri făcute de mine.

Toate astea le-am luat pe bicicletă -- în ghiozdan mai precis. Şi în 30 de minute mă dusesem şi mă şi întorsesem (din giuleşti, stadionul rapid).

De ce ţin al naibii să anunţ toate astea?

Fiindcă sunt ieftine şi bune.

Fiindcă din ce am luat azi mănânc (cu pâine) cel puţin 5 zile, dacă nu mai mult. Dacă ştii unde să te uiţi, poţi să faci economii substanţiale. Şi unde să te uiţi? În general în piaţă, pentru ce se produce prin românia, şi în hypermarket pentru ce nu (în speţă citrice, pomelo, d-astea).

Gândiţi-vă, înainte de a pune ceva în coş, dacă cumpăraţi produsul sau ambalajul. De exemplu:

În imaginea de mai sus se văd nişte chestii primite de bunică-mea; toate de acolo sunt, în general, degeaba.

Dar ce mă enervează cel mai mult sunt feliile acelea de caşcaval (sau ce era), al căror ambalaj era aproximativ 25% din greutatea totală. În fundal se vede şi nişte brânza topită, ce suferă de acelaşi păcat: zeci de mii de plastice şi foii pentru trei lulele trei surcele de produs.

În loc să cumpăraţi asemenea produse (high-end, ca să zic aşa), mai bine încercaţi cu încredere câteva din low şi middle-end. Decât să luaţi de pe raft mai mult ambalaj decât produs, staţi 5-10 minute la coadă şi luaţi brânza sau caşcavalul vrac; ieşiţi în mod sigur mai ieftin. Nu vă uitaţi că unele produse ieftine au etichete şi ambalaje urâte: nu ambalajul îl mâncaţi.

Chiar dacă câştigaţi mii de euro pe lună, asta nu înseamnă că trebuie să luaţi toate chestiile strălucitoare de pe rafturi; nici că puteţi să luaţi fructe sau peşti exotici cu chilul. Încercaţi (chiar încercaţi) să trăiţi frugal... de fapt nu frugal, ci simplu. Dacă în frigider găsiţi porcăriile de mai sus, înseamnă că ceva, undeva, nu e în regulă. Înseamnă că aţi muncit zile întregi din salariu ca să plătiţi kile de ambalaje, mii de kilometri de transport, designeri grafici, marketing şi o mulţime de alţi colaterali... nu produsul pe care l-aţi mâncat. Unii ar zice că plătesc experienţa achiziţionării şi consumului de produse high-end. Dar totuşi, după 2000 de ani de civilizaţie, de cultură, de vise şi speranţe, poate ar fi şi alte experienţe, mai satisfăcătoare decât consumul ca experienţă în sine.

La urma urmei, nu e vorba de a fi verde sau de a fi antisistem. Nu. Este vorba de tine şi munca ta: în ce transformi opt ore pe zi, 20 de zile pe lună? În gunoi frumos colorat? În satisfacţii reptiliene, iluzorii şi fade?

Data viitoare când întinzi mâna să iei ceva... Nu. Pur şi simplu nu.

Va fi mai bine.

Dâmboviţa, gunoiul şi bicicleta

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 18 Apr 2010 16:15:00 +0000

După cum anunţam în postul anterior, azi am fost la Let's bike it, Romania.

Traseul a fost făcut de mine şi fost farte fain :)

Şi a fost şi obositor; eu de acasă până acasă am făcut vreo 40 de km, destul de mult pentru bătrâneţile mele. Dar a meritat; îmi plac expediţiile în necunoscut (aproximativ, cunoşteam traseul până la şoseaua de centură).

Am fost vreo 10; am făcut fotografii şi ne-am uitat şi la formularele de cartare pentru Let's do it, Romania. M-a prins soarele şi faţa-mi e roşie acum.

O să pun linkuri şi către ce au fotografiat ceilalţi, când o să gasesc. Până atunci, uitaţi-vă la ale mele; la capăt îi şi un filmuleţ.

Ne strângem

Drumul spre Glina ne e deschis

Un pic de gunoi

Încă un pic de gunoi

Cartând şi fotografiind gunoiul

Prin Vitan, aproape de Staţia de Epurare Glina

Câteva peturi

Plajă formată din asfaltul, nisipul şi oasele ce trec prin
staţia de epurare

Plaja şi evacuarea de la staţie

Plajă

Apă cu rahat bucureştean

Asfaltul depus de ape, după ce a trecut prin canalizare
şi staţia de epurare

În stânga: Dâmboviţa relativ curată
În dreapta: rahatul bucureştean

Rahat

Lângă de gura de vărsare a rahatului, mică tabără de
consfătuit şi fotografiat

My baby ;;)

Apă şi rahat

Oase

Până aici am mers (vezi traseul)

Dâmboviţa şi rahatul bucureştean, împreună spre
Argeş, Dunăre, Marea Neagră

Dinspre Bucureşti vine rahatul

Un prezervativ în rahat

Let's do it, Romania!

Următoarea expediţie va avea loc undeva prin 8 mai. Răbdare şi tutun până atunci.

Weekend de şi cu biciclete

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 16 Apr 2010 08:46:00 +0000

Sâmbătă: Bikewalk! (facebook)

Duminică: Let's bike it, Romania! (şi facebook)

Bikewalkul va fi mai social, mai causal, mai plimbare urbană; let's bike it e tot casual, dar e mai mult expediţie spre teritorii nicicând văzute de mâna omului! (posibil să exagerez puţin). Oare ce lucruri minunate, pline de taină şi mister vom descoperi? ;;)

Sper din toată inima să nu plouă şi să rezist fizic, de la o vreme sunt bătrân şi ruginit. Şi folosesc prea multe emoticon-uri, ca ultimul adolescent.

Deci pregătiţi-vă. Băgaţi vaselină (în bicicletă, bineînţeles), încălziţi-vă, şi, vorba ciubotarului, acceleraţi.

Secolul 20: Numarul 259-260-261 (1982): Goethe

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 09 Apr 2010 00:25:00 +0000

Download links:
http://www.mediafire.com/?2f4thmdt2uv
http://rapidshare.com/files/373654680/Secolul20_259-260-261_1982.rar

Word şi pdf with text under images, ~170 000 cuvinte

Al treilea număr din revista Secolul 20 digitizat; mai multe informaţii şi detaliile tehnice aici.

Numărul 259-260-261, din 1982.

Goethe sau Geniul ca om obişnuit

Din Cuprins:

* Antologie lirică

* Polaritatea personalităţii -- viaţă şi creaţie:Benedetto Croce, Paul Valéry, Eduard Spranger, Thomas Mann, Ernst Robert Cürtius, José Ortega y Gasset, Henri Focillon, Charles du Bos, Karel Capek

* Perspective româneşti asupra lui Goethe

* Ultimul om universal?:

* Goethe şi artele plastice

* Despre poezia popoarelor

* Goethe şi Hermeneutica

* Ipoteze şi opţiuni în ştiinţele naturii

* Goethe şi muzica

* Goethe şi contemporanii săi

* Faust, capodopera necesară

* Goethe ca personaj literar

* Flautul fermecat, sau constelaţia Goethe-Mozart

şi altele. Download now.

Secolul 20: Numarul 325-326-327 (1988): Limbajul

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 06 Apr 2010 01:48:00 +0000

Download links:
http://www.mediafire.com/?yljl0tzydnj
http://rapidshare.com/files/372485007/Secolul20_325-326-327_1988.rar

Word şi pdf with text under images, ~148 000 cuvinte

Al doilea număr din revista Secolul 20 digitizat; mai multe informaţii şi detaliile tehnice aici.

Numărul 325-326-327, din 1988.

Limbajul

Din Cuprins:

* Constantin Noica: Repede aruncătură de privire asupra limbii

* Laudă limbii: Paul Valéry, Victor Hugo, Arthur Rimbaud, Christian Morgenstern, Franz Werfel, Ştefan George, Rainer Maria Rilke, Gottfaied Benn, Wallace Stevens, Josef Weinheber, Hermann Hesse, Pierre Emmanuel, A. Zbigniew Bienkowski

* Limba şi arta scrisului

* Cinci direcţii cardinale: Wilhelm von Humboldt, Eduard Sapir, Ferdinand de Saussure, Martin Heidegger, Ludwig Wittgenstein

* Momente alre reflecţiei filozofice asupra limbajului

* Între neologism şi radical lingvistic

* Limbajul filozofic: pro şi contra

* O nouă ramură a lingvisticii: pragmatica

şi altele. Download now.

Secolul 20: Numarul 210-211-212 (7-8-9 din 1978) Homo Biographicus

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 04 Apr 2010 22:16:00 +0000

Download links:
http://www.mediafire.com/?khmzfj5rmeq
http://rapidshare.com/files/372112761/Secolul20_210-211-212_7-8-9_1978.rar

Word şi pdf with text under images, ~128 000 cuvinte

Primul număr din Secolul 20 digitizat; detaliile tehnice aici.

Din Cuprins:

* Homo Biographicus sau Indiscreţia fertilă

* Imprevizibilul Tolstoi

* Andre Malraux

* Eminescu

* Realul, o asimptotă a ficţiunii -- Martin Walser

* Dincolo şi înainte de ficţiune -- William H. Gass

* Rene Huyghe -- arta, vocaţie a calităţii

* Caiet omagial -- Jorge Guillen, la 85 de ani

* Documente actualizări - evocări - interferenţe - celebrarea lui tolstoi

şi altele. Download now.

Colecţia Secolul 20

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 04 Apr 2010 21:52:00 +0000

Digitizarea revistei Secolul 20 e un vis mai vechi de-al meu. Nu am toate numerele, doar vreo 30 (cred şi sper), dar e un început bun.

Pe măsură ce le digitizez le voi adăuga aici. Sper să meargă cel puţin una pe săptămână, dacă nu mai mult.

Paginile cu text le voi scana în grayscale; cele cu elemente grafice în culori vor fi scanate culour, dar retuşate în photoshop. În general aplic câteva efecte simple: levels, curves, unsharp mask, crop. Încerc să arate cât mai aproape de cartea fizică.

Planşele în culori ca şi inseturi împăturite din revistă sunt scanate şi puse separat.

În format electronic, fiecare număr va fi o arhivă rar care va conţine:

- un pdf: images (100+ dpi) over text. Practic imaginea în oglindă a revistei, cu posibilitatea selectării şi căutării de text.

- un word exact copy (cu frames, fără imagini)

- un word cu text formatted (cu flowing text, fără imagini)

- planşele şi inseturile color (300 dpi)

Din păcate, asta înseamnă că o arhivă va avea în medie 100-150 de mega. Destul de puţin în 2010, totuşi, în care un hard de 1 terabyte costă 100$.

Numărul:

1. 210-211-212 / 7-8-9 din 1978: Homo biographicus

2. 325-326-327 (1988): Limbajul

3. 259-260-261 (1982): Goethe

P.S. Nu uitaţi şi restul cărţilor digitizate.

Chef de ducă, chef de plantare

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 29 Mar 2010 19:59:00 +0000

Am chef să ies din betoane şi să mai ascult liniştea câmpului.

Linişte pe care sunt convins că mulţi dintre noi nu mai are idee cum sună (sau, de fapt, cum nu sună).

O să mă duc miercuri la o plantare maimultverde:

http://maimultverde.ro/blog/?p=686

lucru pe care de altminteri vi-l doresc şi vouă. Abia aştept să stau de dimineaţa până seara în câmp, fără lappie, fără telefon, fără nimic, eu, lopata şi puietul. Relaxare de burghez, bineînţeles, relaxare de om care nu îşi rupe spatele în fiecare zi cultivându-şi câmpul.

Deşi, ca burghez (locuitor al oraşului, adică), tot visez la o mică grădină de zarzavat, undeva departe, lângă un râu leneş de câmpie, care să-mi ude pogonu', ignorând cu bună ştiinţă munca grea necesară pentru a smulge roadele pământului. Îmi închipui, ca burghez, că voi avea timp să citesc, să scriu, să fac ce vreau eu.

E simplă viaţa la ţară -- e atât de simplă, încât fiecare zi e o luptă. o luptă dusă în sărăcie şi în mizerie. Nici n-avem idee ce fel de oameni se nasc , trăiesc şi mor pe ogoare... Nu o să înţelegem niciodată cât abrutizează un pământ roditor şi ne vom minţi cu mitul ţăranului român (înţelept şi muncitor). Din când în când, câte un scriitor (de exemplu Balzac, în Ţăranii) le povesteşte vieţile; îl citim şi uităm.

În fine.

Miercuri sunt pe ogor. Veniţi şi voi.