Societatea de asigurări pe viaţă nu este doar o prestatoare de servicii în favoarea asiguraţilor, dar şi un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate, care plătesc prime eşalonate, şi persoane juridice şi fizice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

Cele arătate scot în evidenţă faptul că asigurările pe viaţă oferă persoanelor fizice nu numai o protecţie de asigurare, dar şi un instrument de economisire şi de fructificare a resurselor băneşti.

Rolul de intermediar financiar îl îndeplinesc mai cu seamă societăţile de asigurări de viaţă, deşi şi societăţile de asigurări de bunuri de răspundere civilă dispun de anumite resurse financiare temporar libere, pe care le oferă spre plasare pe piaţă.

Societatea de asigurare este totodată şi intermediar financiar între persoanele fizice asigurate ce plătesc prime şi persoane juridice şi fizice ce au nevoie de resurse financiare suplimentare.[1]

Separat de fondul asigurărilor sociale se mai constituie fondul pentru pensia suplimentară pe seama contribuţiei salariaţilor, şi fondul pentru ajutor de şomaj, pe seama contribuţiei agenţilor economici, a instituţiilor publice şi a salariaţilor.

Astfel, asigurările sociale, ca şi asigurările mijlocite de societăţile comerciale şi de organizaţiile mutuale, exprimă relaţii economice, de distribuire şi redistribuire a produsului intern brut.

Aşadar, la asigurările sociale, solidaritatea naţională tinde să înlocuiască solidaritatea dintre membrii comunităţii de risc, ce se manifestă la asigurările mutuale.

Asigurarea mărfurilor în raporturile comerciale externe are importanţă din punct de vedere economic, financiar şi valutar, pornind de la riscurile mari pe perioada transporturilor. Prin asigurări se realizează o economisire de devize (încasări în valută pentru prestarea serviciilor de asigurări, reducerea plăţilor ce ar trebuie efectuate în devize).

Prin păstrarea fondului de asigurare în conturi la bănci. Se creează posibilitatea folosirii lui şi pentru reproducţia lărgită, încât disponibilităţile băneşti ale asigurătorului sunt utilizate pentru creditarea pe termen scurt a economiei naţionale.

Asigurătorii susţin, de asemenea, prin o parte din fondurile băneşti mobilizate la dispoziţia lor, finanţarea de acţiuni pentru prevenirea şi combaterea incendiilor, a îmbolnăvirilor şi a mortalităţii animalelor.

Asigurările de persoane, pe de altă parte, reprezintă un mijloc suplimentar de prevedere şi economisire pus la îndemâna asiguraţilor pentru bătrâneţe sau pentru pierderea capacităţii de muncă.[1]

Astfel, asigurările de persoane apar ca o completare a asigurărilor sociale. 1

Asigurările au rol educativ, datorită modului în care sunt concepute şi principiilor ce stau la baza acordării despăgubirilor.

[1] Irina Sferdian: Dreptul asigurărilor, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007;

1 Văcărel, I., Bercea, F. – Asigurări de stat, ASE Bucureşti, 1985, pag. 25

Uriaşele progrese ale ştiinţei şi tehnicii înregistrate în epoca modernă s-au făcut şi nu puteau face să dispară pericolele (riscurile) la care sunt expuşi oamenii şi bunurile lor.

Ele au contribuit însă, la perfecţionarea formelor de protejare a acestora împotriva forţelor distructive ale naturii şi accidentelor. Între acestea, un loc de excepţie îl ocupă asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă.

Societăţile de asigurare şi/sau asociaţiile mutuale de asigurare nelipsite astăzi din peisajul oricărei economii naţionale preluând asupra lor riscurile care ameninţă persoanele fizice şi pe cele juridice, în schimbul unei prime, oferă acestora o anumită certitudine. aşadar, aceste societăţi specializate, care îndeplinesc rolul de asigurători, despovărează pe partenerii lor de contract, pe asiguraţi, de consecinţele materiale ale riscurilor care îi ameninţă, în eventualitatea producerii lor.

Preţul pe care asiguraţii îl plătesc asigurătorului – prima de asigurare – fiind mai mic decât pierderea pe care ar putea să o sufere în caz de producere a riscului asigurat, pledează pentru această formă de protecţie împotriva fenomenelor (evenimentelor) aleatorii care pot influenţa viaţa oamenilor şi activitatea agenţilor economici.

Reasigurările – completarea firească a asigurărilor – favorizează menţinerea stabilităţii rezultatelor financiare ale asigurătorului prin atomizarea, omogenizarea şi dispersarea riscurilor subscrise.

Ajung acasă, pe drum nu îmi puteam scoate din minte ochii ei umezi, mi se face pielea de găină și acum la 3 ani distanță când îmi amintesc, decid că nu e bine să mă opresc și să fac cum spune ea, cred în ea, cred în noi și vreau să îi fac viața un paradis atât cît pot și cît mă pricep eu, vom vedea sper până la sfârșit dacă am reușit sau nu. Noaptea aia a fost o noapte infernală, nu am reușit să dorm o secundă, creierul nu mă lăsa să mă deconectez și să intru în adormire spre uitarea clipelor nasoale pe care le trăiserăm, parcă era setat pe iubirea necontrolata ce o simteam fata de ea.

Deschide cartea din ambalaj și are lacrimi în ochi în timp ce citește declarația, mă ia în brațe și mă strânge atât de tare încât rămân fără suflare, mă sărută și simt cum lacrimile ei se preling și pe obrazii mei generoși, se uită în ochii mei și îmi spune să am grijă de mine vrând să plece.

O conduc până la usa, și ne sărutăm în mijlocul uși printre oamenii care intrau, dar nu ne păsa, putea fi ultimul sărut și trebuia să fie intens, spațial, mă uit în ochii ei, dar nu îi spun ai grijă de tine, pentru că eu trebuia să am grijă de ea, și ce nu știa ea la momentul ăla era că nu o să scape prea curând de mine.

Alături de carte îi oferisem și un pix cu care o rugasem să scrie la toate examenele și să se gândească la mine, la noi, la cît de puternici ne făcuse dragostea și să transpună acea putere în foaia de examen și să nu rateze niciun examen, pentru confortul ei psihic pentru că avea nevoie de putere și răbdare pentru a scăpa de mine.(am aflat apoi ca a renuntat la studii, in favoarea familiei…o ata poveste care participa la nefericirea si neimplinirea ei)

Era clar că vroia să îmi aducă la cunoștiință că vrea să încetăm orice relație sau ce aveam noi la momentul respectiv așa că nu am de gând să ies din viața ei cu una cu două și să devin un registru prăfuit în arhiva vieții ei și mă pun în mișcare cu gândul de a-i cumpăra o carte pe care o citisem la un moment dat, una din cele 3 cărți pe care le citisem în toată viața mea. Numele cărții sună cam așa… Și dacă e adevărat, ce titlu sugestiv, nu?

Nu prea mă gândeam că o pot găsi pentru că era o carte pe care ți-o oferea cadou la nu știu ce ziar, dar mă duc încrezător să o găsesc.

Pe scurt, în cartea aceea era conturată povestea de dragoste dintre un bărbat și fantoma unei femei ce suferise un accident auto și al cărei trup zăcea în comă profundă într-un spital, ideea era că doar protagonistul poveștii o putea vedea pe tipă, pentru restul lumii ea era invizibilă.

Deja mă vedeam protagonistul cărții, eu, un om dintre miliardele de oameni din lume, am reușit să îi remarc sufletul și calitățile umane, trebuie să lupt să le mențin neatinse, să o mențin cum am cunoscut-o, cea mai naturală și nefalsificată femeie pe care am cunoscut-o vreodată.

Mă întrebam constant dacă am murit și sunt în rai sau dacă eu chiar trăiesc fericirea la nivelul acesta, îmi este foarte greu să relatez acest moment al vieții mele pentru că îmi e în inimă, captiv, nu în minte, și parcă inima mea vrea ca momentul nostru să rămână acolo, să îl știm numai noi și nimeni altcineva, dar am să încerc ca relatarea să fie cît mai apropiată cu simțirea de atunci.

Cu riscul de a mă repeta țin să precizez a nu știu câta oară că trupul ei era perfect, parcă pictat de cel mai mare sculptor al lumii, parcă sculpat de cel mai mare sculptor al lumii, cea mai mare operă de artă a omenirii, defapt știu cine-i artistul suprem care a conturat-o, este chiar divinitatea, care a pus în ea tot ce era mai bun, probabil de-aia nouă nu ne-a mai rămas nimic și ce-i cel mai minunat e că e a mea, a mea și numai a mea și nu am de gând să o las să plece vreodată din viața mea. Pare probabil un gest egoist, dar nu-i așa deloc, probabil au mai fost bărbați în viața ei, dar simt că nu a mai fost așa fericită niciodată.

Chiar nu îmi mai  aminteam ce am făcut în ziua aia, țin minte doar că era un frig de crăpau pietrele și o gheață pe jos de mi-era frică să nu îmi sfarăm capu într-o cădere slow motion ca la Hollywood, dar cu toate astea în sufletul meu era o căldură imensă, urma să o văd… urma să dorm la ea chipurile să ne uităm la un film, un film ales de mine pe care-l văzusem de sute de ori, filmul meu preferat, The Godfather. Nu știam ce să cred, pentru o secundă parcă-mi trecea prin fața ochilor ea, în brațele mele, nud, sărutându-mă cu ardoare, șoptindu-mi că mă iubește și strângându-mă în brațe lăsându-mă fără aer însă am fost trezit de un claxon specific traficului din bucurești, se făcuse verde de ceva secunde și eu nu mai plecam,  eram actor de film deja, visam, eram în paradis, nu într-o mașină de tot rahatu încercând să mă fac nevăzut.

Ajung din nou acasă, puțin mai încrezător în forțele mele, ne conversăm prin mesaje, pe facebook, pe unde apucam și decidem să ne vedem a doua zi seara să vedem un film, desigur gândul mă trimitea la o noapte fierbinte petrecută împreună, dar parcă mi-era teamă să nu o dau în bară, parcă mi-era teamă să îi fac avansuri de genul ăsta, vroiam să o protejez totuși, vroiam să îi ofer tot ce aveam eu mai bun, nu să fac dragoste cu ea așa din pripă cu toate că eram infinit atras de ea și simțeam cum mi se face pielea de găină când mă atinge, dar cine știe ce are să se întâmple, trebuie să trăim până mâine și să vedem ce se întâmplă.

Și nu am murit, this is the day, mă trezesc parcă cu o putere mistică, simt că sunt stăpânul lumii, dar nu îmi dau seama de ce, tot același muritor sunt, indrăgostit până peste cap de o femeie în accepțiunea mea minunată.

O zi banală, nici nu mai știu ce am făcut în ziua aia până la un punctu, ajungem și acolo, defapt nu mai știu nimic din tot ce am făcut până la ora actuală, dar știu tot ce am făcut, în cel mai mic detaliu cu ea, alături de ea, alături de femeia care mă face să mă simt ca stăpânul junglei, nu-i nimic peste mine și peste starea mea, pot face orice, pot bea marea, pot îngropa munții, pot reduce taxele și impozitele, pot mări salarii, pot face orice lucru imposibil posibil, dar doar dacă asta o face pe ea fericită, un salariu mai mare sigur ar face-o fericită, dar marea nu îmi doresc să o beau pentru că vreau sa scriem nopți excelente având marea în prim plan, și nici muntele nu vreau să îl dărâm pentru că trebuie să ne dăm cu sania pe el și trebuie ca și el ca restul lumii să fie martorul iubirii noastre.