Ce este dragostea ? Are cu siguranta sute de definitii date de om care contin toate sirop al aceleiasi esente. Dar totusi exista? Este finita ? Este infinita? Se poticneste sau nu de un punct dincolo de care nu mai poate patrunde ? Care este valoarea unui “te iubesc” ? Se poate marura, cantari, cumpara, vinde ? Sa vedem.

Doi oameni se indragostesc. Se privesc in ochi, timpul pare ca s-a oprit, se ating, se saruta, se miros, absorb totul unul din celalalt, se contopesc, incet incat incep sa miroasa la fel si sa devina o fiinta. Dispar toate apasarile sufletesti ale celor doi intrucat dragostea lor umple totul. Cam asa am defini dragostea ideala, in conditii de vid absolut.

Si dupa parerea mea, dragostea umple totul. Langa ea nu are loc nici un alt sentiment. Nu mai incap acolo invidia, egoismul, orgoliul, nevoia de dominare, gelozia. Dragostea nu este o afacere in care astepti din partea partenerului sa ti se intoarca gesturile. Il iubesti sau nu. Daca il iubesti vei suporta toate mizeriile sale si vei continua sa-i saruti buzele. Vei suferi bucurandu-te pentru ca durerea pricinuita sufletului tau vine din partea omului pe care-l iubesti. Te vei consuma ca un carbune incins daca nu-ti vor fi impartasite sentimentele, dar sub nici o forma nu-l vei dusmani, nu-i vei dori raul, nu vei simti dorinta de razbunare. Pentru ca odata cu primul mic gand de aceste fel, te asigur, ai iesit din sfera dragostei. Te-ai inselat. Nu era iubire. Era pasiune, obsesie, dorinta, nevoie, obisnuita, comoditate, orice vrei tu, dar nu era iubire. Te-ai mintit, te-ai pacalit, ti-ai batut joc de tine.

Am cunoscut cupluri care aveam senzatia ca se iubesc pentru eternitate. Aveau senzatia ca sunt rupti unul din celalalt, ca se vor mistui impreuna in timp si spatiu, strangandu-se in brate. Nu ma intreba daca s-au luptat unul pentru celalalt atunci cand valurile vietii au venit cu vant si noroi sa le rastoarne fundatia. Intreaba-ma daca era acolo vreo fundatie de rasturnat. Intreaba-ma daca acele valuri au intampinat vreo dificultate. Intreaba-ma mai bine daca au incercat macar sa se lupte sau daca au realizat ceea ce li se intampla.

Vorbim despre dragoste ? Serios ? Cumva acea dragoste in care omul de langa tine paralizeaza de la gat in jos si cu bucurie accepti sa-i fii alaturi clipa de clipa facand din povara sa povara ta ? Acea dragoste in care l-ai saruta la fel de pasional pe cel iubit, mort de 3 saptamani si cu viermi in gura si l-ai vedea la fel de frumos ? Dragostea in care ti-ai da nu viata, caci viata o poti da intr-o clipa. Viata nici nu iti apartine si a ti-o da intr-o clipa e un gest ipocrit lipsit de valoare, orice copil ar putea sa o faca din inconstienta. NU ! Dragostea in care ti-ai da timpul… timpul ireversibil care iti apartine, pe care ar trebui sa-l traiesti pentru tine… acest timp sa-l sacrifici si sa il dai omului pe care il iubesti. Sa renunti la a trai pentru tine. Sa umplii viata altuia, considerand ca viata sa e una cu viata ta. Acum …abia incepem sa vorbim despre dragoste. Ti-ai taia o mana ? Un picior ? Ti-ai da vederea ? Ca omul pe care il iubesti sa primeasca o mana in plus, un picior in plus, ochi de rezerva, din grija fata de el. Pentru ca nu cumva intr-o zi sa orbeasca si sa ramana fara ochi. Ai face-o ? Si nici macar nu ne-am apropiat de ceea ce inseamna dragoste !

Esti iubit deci ? Iubesti ? Cum e ?

Nu cumva, 3 miliarde de perechi intre 6 miliarde de oameni, s-a inchis in mincinoase globuri de cristal de cate 2 locuri si si-au construit propria iluzie ? Un ambalaj hidos, o masca poleita cu aur care ascunde viermii nimicului ? Nu cumva vei fugi atunci cand omului de langa tine ii va fi desfigurat chipul de un accident ? Sau ai inceput deja sa te rogi sa nu se intample asta… Sau daca alt ghinion va face sa nu se mai poata culca cu tine? Si nu cumva iubirea ta va disparea sau se va transforma subit in orgoliu ranit cand vei vedea omul iubit sarutand pe altcineva ? Sau deja…ti-ai inceput a doua rugaciune ? Nu cumva va temeti amandoi ca nu cumva ceva… ceva de acolo de sus sa va puna unul in fata celuilalt si sa va faca sa va rusinati aplecandu-va pana la pamant de cat de ipocriti sunteti ? Nu cumva, vietile .. povestile de amor .. sentimentele declarate atat de usor .. sunt intr-o majoritate covarsitoare o mare si mizerabila minciuna ? Nu te simti putin mai murdar acum amintindu-ti de ultimul “te iubesc !” pe care l-ai spus ?

Oamenii sunt pamant si pamantul cu greu deprinde iubirea. Simtim pasiune, simtim atractie, simtim nevoie. Sa le dam curs, de fiecare data cand le simtim. Sa nu le tratam ca si cum ar fi dragoste, sa nu le confundam, sa le implinim ca pe niste capricii ale unor copii mofturosi, sa le devoram, sa ne aruncam in ele, sa nu le pierdem. Pentru ca nu desacralizam nimic. Dar nu cumva… nu cumva vreodata.. sa desacralizam iubirea !

Va doresc de bine ! Numai de bine. Iubiti-va mult !

Bookmark It

Hide Sites

Nu am gasit cxutremurator faptul ca cinci femei (citeste si intelege) au iesit in frig cu cutiile de margarina sa hraneasca pisicile. Am gasit infricosator faptul ca asta ne arata cum oamenii au dat drumul viselor lor. S-au oprit. A murit speranta, s-a stins lupta lor, isi cauta o motivatie pentru propria existenta, alta decat 8 ore pe zi la servici, inghititul rahatului sefilor, primirea unei zi libera legala ca pe un mare premiu. Si unde gasesc ei aceasta motivatie ? Intr-o cutie cu margarina plina cu mancare pentru pisici pe care o desearta in fata blocului. In timp ce mi le imaginez in frig, le vad parca si barbatii in case. Cu un deget in cur, cu o bere in fata, libidinosi, schimband canalele de la TV in cautarea unui san ferm, care sa nu aduca cu al nevestei care s-a lasat de mult, sau cel putin al unui meci de fotbal intre oricare doua echipe. Ea intra pe usa, el ragaie, se privesc si nu se mai cunosc, poate ar vrea chiar sa fuga unul de celalaltdupa 20 de ani de rutina in care s-au instrainat, dar au blestematul ala de apartament cumparat impreuna si plodul si joburile si… pisicile !!! Si desigur, le-au murit si visele.

Am vazut oameni si prin alte parti.  Aflati poate in circumstante o idee mai bune dar asemanatoare. Oameni care au imbratisat viata, nu pasivitatea si inertia. Si daca n-au gasit bani pentru restaurant au gasit timp pentru un jogging in parc sau o plimbare cu bicicleta. Ca sa nu ajunga libidinosi. Ca sa nu isi ucida sentimentele reciproce reducandu-se la TV si la un deget infipt in cur. Ca sa continue sa se simta frumosi. Din acest motiv ma sperie imaginea fiecarei felii de Romania legata de babe si pisici. Oamenii si-au pierdut motivatia de a trai pentru ei. Pentru a nu-si pune capat zilelor isi justifica existenta fiind utili pentru orice altceva, agatandu-se cu disperare de o felina moarta de foame sau de un plod care trebuie neaparat crescut. Gasind mereu vinovati pentru starea lor vegetativa. Si realitatea este ca nu exista alti vinova in afara lor. Lipsa interesului pentru viata apare la categorii de oameni obisnuiti sa aiba lucruri “by default”, care vad viata prin prisma castigurilor. Pentru care o viata plina de nevoi si provocari este una deja irosita. Surpriza ! O intreaga planeta se lupta cu facturi, rate, ipoteci, impozite, griji, joburi de rahat.  Nu are a face cu locul ci cu educatia si cultura. Surpriza, nu suntem singurii. E o falsa si uracioasa iluzie a celor care-au renuntat sa lupte.

pentru Proiecte Speciale

Bookmark It

Hide Sites