Schiarazula Marazula

Vid

2015-01-11T10:27:00.000-08:00

Cu ochii pierduti in alb, vad departe.

Gandesc cumva in slow motion,

poate ca le prind mai bine.

Zbor in vid

si vid respir.

Aterizez

pe’un morman de gunoi.

Sau gunoaie?

Citesc printre randuri

tot amalgamu’ asta de idei si ganduri.

Le si aud

undeva in urma mea.

INSIDE

2014-10-03T15:56:00.002-07:00

Inchis.

Singur.

Pustiu.

Vinovat.

Vinovat..

Vinovat...

S-au amestecat atat de mult intre gratiile ponosite, incat... incep sa uit restul cuvintelor. Incep sa uit care este opusul lor. O fi... Frumosul? O fi soarele brazdat de aste bare ruginite? Ori o fi acel sentiment... Cum ii spune? Ah, libertate. Da, cred ca asta este.

Mi’e greu sa’mi aduc aminte. Au trecut 15 ani. Timp in care am stat si i’am privit, le’am studiat inconstienta, le’am auzit suduielile si le’am suportat modul barbar de a se manifesta. Le’am invatat modul de a trai si m’am conformat ca un cameleon. Am devenit unul de’a lor. Singurul mod de a supravietui aici. Mi’am acceptat pedeapsa. Am invatat sa traiesc cu ea. Pentru ea. S’a infiripat in mine si in sufletul meu, imi curge in vene precum o supradoza si’mi hraneste rutina peretilor murdari, imbibati cu tot ce omenirea putea avea mai rau. A devenit o parte din mine, astfel incat nu stiu ce altceva as putea face atunci cand portile se vor inchide in spatele meu si lanturile’mi vor fi date jos. Mi’a fost dat sa traiesc asa ori a fost cel mai inconstient lucru pe care l’am putut face vreodata? Nu pot sa’mi dau seama nici macar astazi. Desi imaginile’mi trec prin minte in fiecare noapte si’mi bantuie orice vis decent, nu pot sa’mi aduc aminte ce faceam si mai ales de ce faceam.

Eram pusti, eram teribilist si mai ales eram prost. Tineam in mainile mele o putere de care nu aveam nici cel mai mic habar. Tineam moarte si suferinta si alte concepte pe care mintea mea frageda nu avea habar cu ce sa le manance. Eram total denaturat si aveam impresia ca lumea mi’era la picioare. De fapt, eram vulnerabil. Un teren foarte convenabil pentru cei care puneau totul la cale in propriul lor joc murdar. Eram un pion pe’o tabla de sah. Pierdeai,mureai. Si de obicei pierdeai. M’am afundat in droguri si’n arme, in prostitutie si’n trafic, crezand ca toti depind de mine,cand de fapt eu depindeam de ei. Si nu mi’am dat seama de asta nici in momentu’ in care glontul i’a strapuns teasta, nici atunci cand toata viata i s’a scurs odata cu acel sange. Am realizat’o doar atunci cand toate privirile m’au incriminat pe mine. Cand toti acei pretinsi camarazi mi’au aruncat mie toata vina si au disparut in neant, ingrijorati de propria soarta si afacere insangerata. Atunci m’am trezit brusc la realitate. Am constientizat in ce eram bagat pana peste cap si cat de singur puteam fi in acest domeniu atat de periculos. Cat de neinsemnat eram intr’un plan pe care aveam iluzia ca eu il conduc si cum eram exploatat in cele mai marsave moduri. Dar era prea tarziu. Catusele’mi imbracau deja incheieturile,pumnii inclestati si plini de sange mi’erau inutili,iar celula ce’mi va fi fost data sa ma insoteasca pentru urmatorii 20 de ani era deja pregatita. Relatiile,pilele si tovarasiile in care’mi pusesem baza candva disparusera de mult intr’o ceata de intrebari fara raspuns. Ramasesem doar eu si furia’mi launtrica pe care o alimentam zilnic cu alte si alte intrebari neelucidate. Refuzam sa’mi accept pedeapsa. Refuzam sa fiu privat de libertate, de’o tigara si’o bere rece, de’o femeiusca usoara si de micile mele invarteli zilnice. Dar manifestarile rebele erau in zadar. Dimpotriva, imi inrautateau situatia si’mi aduceau numai probleme. A trebuit sa indur multi pumni si multe bastoane peste spate pana sa invat sa traiesc aici. Am priceput cu greu ca aici esti un nimeni, un obiect rece, fara suflet sau sentiment, sa nu mai vorbesc de umanitate. Mi’a luat mult timp sa revin la instinctele mele primare de animal si sa ma conformez situatiei. Dar incet, incet am inceput sa ma mulez dupa standardele mediului in care eram fortat sa stau.

Acum, singurul lucru pe care mai pot sa’l fac este sa astept plimbarea zilnica prin custile imprejmuite cu sarma ghimpata, savurand cate o tigara traficata prin alti colegi de soarta si sa visez la femei usoare cumparate odinioara cu bauturi fine si ametitoare.

Nu ma gandesc la ce e dincolo.N’am niciun motiv. Nu ma asteapta nimic.Nici macar Rex, saracul. A murit de mult. Desi, poate, daca am noroc, frumoasa mea cu doua roti ma asteapta pitita sub praful anilor in acel garaj nestiut de nimeni...

21.

2014-05-20T14:40:00.000-07:00

21. Singură în vârful patului! 21 de gânduri îmi trec prin minte. Mi-am promis că vei fi acolo. Am jurat! Dar vai, cât m-am mințit... Căci întorc cele 21 de gânduri pe toate părțile. Le răsucesc și le-ndoi și le împătur, și apoi iară le desfac.
Dar tu, niciunde!
Aș vrea să le dau foc chiar acum! Să-mi transform frustrarea în flăcări fierbinți! Dar dacă te ascunzi, totuși, prin spatele vreunui gând efemer? Mai scotocesc odată.
Și iar le-ntorc, și iar le răsucesc, și-apoi le-mpăturesc...
Unde ești tu, fericire?

N'am chef de titlu.

2013-09-17T17:26:00.001-07:00

Mimez fericire. Zilnic. In fiecare clipa, in orice moment. Afisez un zambet tamp si sec de fiecare data cand simt ca ochii ma dau de gol. Nu simt vina. Nu ma doare. Nu ma mai doare de mult! M'am obisnuit cu trista veselie ce lumea mi'o cere. Au impresia ca imi pasa. Ca simt. Ca'i inteleg. Rahat! Mimez fericire. Mi'a intrat deja in sange. Mimatul, nu fericirea....

Pe alta cale...

2013-07-18T14:00:00.001-07:00

Acum! DA, acum vreau! Vreau sa ma ridic din pat, sa'mi iau tigarile si portofelu' si sa ies afara. Sa ma duc pe jos pana la gara si acolo sa ma urc in primu' tren! Vreau sa ma duca pana in ultima statie. Nu stiu care e ultima statie, dar vreau sa ma duca acolo. Sa ma dau jos, sa beau o cafea tare, iar apoi sa fac autostopu'. Sa astept sa ma ia un sofer(cat mai putin libidinos si curvar) si sa ma duca in drumu' lui. Nu stiu unde merge, dar vreau sa ajung acolo. Sa'i povestesc aventurile mele si sa'i spun la ce visez. Sa spunem bancuri stupide si sa dam muzica la maxim. Sa desfac o bere rece, sa stau in dreapta si sa'mi intind picioarele pe bord! S'adorm acolo, cu berea'n mana si sa ma opresc la destinatie. Nu stiu care e destinatia, da' stiu ca acolo trebe sa fiu. Sa ma dau jos din masina si sa vad un zambet! Sa ma trezesc din amorteala cu o alta cafea tare si apoi s'o iau la drum. Sa colind strazile, sa ma amuz de reclamele vechi si comuniste si sa'mi scald ochii in vitrine scumpe si aranjate cochet! Sa primesc o floare in coltu' strazii si sa nu stiu de la cine. S'o dau mai departe unui copil si sa'i fac o bucurie! Vreau sa ma topesc in ochii albastrii ai cretulinului ce'si asteapta pipita pe terasa aia de fite.... Sa'mi cumpar o inghetata si sa o topesc rapid. Vreau sa ma plimb pe centru si sa vad oameni zambind! Sa vad ca nu se grabesc, ca nu trebuie sa ajunga niciunde, ca se bucura de'o alta zi cu soare sau de cel pe care'l tin de mana. Sa vad ca strazile au culoare, au miscare, au energie... Sa simt parfumul suav al diminetilor boeme! Vreau sa vad femei frumoase si barbati cuceritori! Barbati, nu tentative epilate si exagerat de pensate! Vreau sa ma indragostesc de aerul ce'l respir si sa ma pierd intr'o multime de zambete! Sa'i privesc in ochi, sa le salut entuziasmul si sa merg mai departe. Sa ma ciocnesc de acel Fat-Frumos si sa'mi taie respiratia! Sa ne oprim la o alta cafea tare si sa povestim! Sa spunem vrute si nevrute, filozofii si prostii, aspiratii si fantezii. Sa'mi starneasca interesul si sa ma faca sa'i caut prezenta. Sa ma fascineze total si sa ma faca sa uit de toate.... Sa fiu acolo langa el si sa o iau de la capat. Sa cladesc ceva nou, s'o iau de la capat si sa'mi fie bine. Sa las in urma toata monotonia urbei si cenusiul strazilor natale. Sa uit ca am intalnit vreodata oameni lipsiti de viata si ochi goi. Sa le sterg din memorie si sa ma bucur de euforia fiecarui moment. Sa'mi incep drumul spre apogeu. Pe alta cale...

De fapt, stii ce mi'ar placea? Sa nu fiu singura visatoare. Sa te opresti si tu acum, sa'ti arunci ochii pe fereastra si sa te bucuri de o zi cu soare. Da, e soare afara! Picteaza'ti un zambet pe chip, trage aer adanc in piept si multumeste'ti pentru ceea ce esti. Mi'ar placea sa faci asta pentru cateva momente. In fiecare zi...

FORCE vs. STRENGHT

2013-03-08T09:25:00.002-08:00

I don't have force.

Actually, I was never forceful. Even though some might say it's possible to be a forceful woman, I say that I'm a woman and force is not in my nature.

Allthough, I'm strong. I'm strong enough to keep my head up and smile. I'm strong enough to keep you away from my life. Or him, or her, or them. Or anybody else. Despite the fact that I love every single person that changed my life one way or another, I'm strong enough to thrust aside anyone who changes my life in a bad way. And yes, I'm still strong and brave enough to put my trust into people, even if some of them betrayed me so much.

And I don't care about the bad chapters that my life's book has. Why? Because I'm strong enough to survive any disease and carry the red flag every month. :) I'm strong enough to forgive and forget anyone who treats me in the ugliest ways. And yes, I'm even strong enough to build my own future and my own happiness, ignoring the world's malice and envy.

Yes, I'm strong, I'm happy and I feel that my life is going to be on the highest points!

Why? Because I can! Because I'm a WOMAN! And today is my day!

Today I'm the strongest!!!

O pereche de aripi.

2013-01-07T11:13:00.002-08:00

Cred cu desavarsire ca oamenii au aripi! De ce? Pentru ca nicio faptura magnifica nu poate trai fara aripi.

Fiecare avem perechea noastra de aripi. In suflet, in gandire, le avem ascunse si ingropate de frivolitati si ganduri imputite. Si in loc sa le facem loc aripilor si sa zburam in voia imaginatiei noastre, ne preocupam mereu sa gasim material cu care sa le ingropam.

Idei preconcepute si iluzii false ne sufoca mereu. Ajungem prizonierii propriilor conceptii. Suntem invatati sa avem principii, norme si standarde. Impuse, nu gandite. Tocite, nu intelese. Si apoi ne miram de fiecare data cand calcam peste ele. Ne preocupam sa ne inconjuram de oameni care sa ne ofere satisfactie personala. Care sa ne umple golul singuratatii. Si suntem atat de disperati in a umple acel gol, incat de multe ori nu conteaza cine sunt acele persoane. Conteaza doar ca sunt. Conteaza doar ca avem prieteni, suntem inconjurati de o multime de oameni si nu trecem podul vietii singuri. Cantitate, nu calitate! Si punem sperante in acele persoane cu fiecare pas pe care il fac alaturi de noi. Si cu cat ne insotesc mai mult, cu atat sperantele noastre cresc. Dar uneori acele sperante ajung sa transforme ceea ce este in ceea ce vrem noi sa fie. Ajungem sa cream in ochii nostrii omul potrivit nevoilor noastre. Nefiind constienti ca e doar o iluzie. O falsa iluzie. Si cu toate ca alimentam aceste amagiri, mereu exista momente lucide ce ne demonstreaza ca de fapt plutim intr’o utopie continua. Depinde doar de noi daca alegem sa luam in considerare aceste momente sau nu.

Eu cred in aripile mele. Cred ca sunt acolo undeva, ascunse. Le vad ca o eliberare, ca o gura de aer proaspat. Stiu ca nu ar trebui sa le merit, caci pana acum le’am ingropat si eu, ca toti ceilalti. Dar voi lupta pentru ele. Cu inversunare. Caci numai ele’mi pot oferi libertatea de a trai liber. Si de va trebui sa las tot in urma, stiu ca va merita!

...iar ce nu trebuie sa las in urma ma va insoti mereu pe'acel pod lung si primejdios...

Fara rima!

2012-11-14T08:16:00.001-08:00

Nu caut rime
Doar cuvinte!
Nu dau sens gandurilor
Le inventez o logica!
Nu scriu cu norma
Le vars doar aiurea pe foaie!
Nu vreau s'arate frumos
Vreau s'atraga curiozitatea!
Eu nu scriu
Doar... scriu!
Atat!

. . .

2012-11-14T08:13:00.004-08:00

Tell me she's worth it
And I'll shoot you in the head!

Tell me he's everything
And I'll prove you he's nothing.

Tell me you don't matter
And I'll make you feel that way!

Tell yourself she's worth
And see what proves that!

Tell yourself he's everything
And search what everything means for you.

Tell yourself you don't matter
And feel how much that hurts!

And if after all this the one still shines in your eyes
That you'd better not lose that gold!

But if not....
RUN FOR YOUR LIFE!!!

Cine?

2012-11-14T08:07:00.000-08:00

Vreau sa ma imbraci in iubire
Si sa nu ma mai dezbrace decat pamantul de deasupra!
Vreau sa'mi gasesc somnul dulce
In bratele'ti ferme!
Vreau sa zbor deasupra norilor
Purtata de mii de saruturi!
Vreau sa ma pierd in ochii tai limpezi
De fiecare data cand ma certi cu drag!
Vreau sa nu stiu ce'mi rezerva maine
Dar sa nu'mi fie frica sa aflu!

Vreau tot!
Si nimic din ce'am avut pana acum...
Dar tu? Tu vrei?
De fapt...
Cine esti
TU?

Ilogic.

2012-11-06T01:39:00.003-08:00

Pe'o hartie de ziar
Mazgalea ceva.
Un gand, o idee. Ceva.
In capul ei se mazgaleau
mai multe.
Mult prea multe.
Negre si jegoase.
Imputite!
Dar se mazgaleau frumos.
Armonios!
N'are logica ce spun!
Dar are.
Ca printre mazgaliturile
din capsoru' ei
Isi bagase el pen...sula
Si mazgalea frumos.
Mai frumos ca niciodata!

Hai!

2012-09-09T15:06:00.000-07:00

00:00. Bucuresti. Sfarsitul verii…

Peretii astia… Ma tin aici, inchisa. Ferita de jungla de afara. Si nu vreau. Vreau sa fug in mijlocul junglei urbane. Sa ma plimb pe strazi cu nume ciudate si sa’mi pierd identitatea in marea de nepasare si ignoranta a trecatorilor.

Aici nu se doarme. Aici se traieste! Doar eu stau izolata intre acesti 4 pereti. Ar trebui sa zbor acum printre ei. Sa ma amestesc in multime si sa ma las dusa de val. Oricum, aici nu ma cunoaste nimeni. Aici ma pot lipsi de toate inhibitiile si frustrarile. Ma pot plimba in voie pe strazi fara sa’mi pese pe unde merg. Ma pot indragosti dintr’o singura privire si’mi pot purta imaginatia spre mari iubiri din aceeasi privire jucausa. Ma pot dezbraca de toate grijile si nervii si greutatile si hainele… Aici am libertatea pe care strazile Aradului nu mi’o va da niciodata. Sau mai bine zis privirile critice si vorbele rautacioase ale cunoscutilor ce’i zaresc la fiecare pas in urbea natala.

E bine aici… E nou si frumos. Haosul asta si toata agitatia din jur ma linisteste. Imi omoara teama monotoniei si frica obisnuintei. Necunoscutul fiecarui pas imi trezeste spiritul din amorteala acumulata déjà in exces. Multimea imi pune sangele in miscare. Desi aici esti nimeni. Esti doar un alt pieton grabit ce ignora semafoarele. Si e atat de bine sa fii nimeni. Nu e nici unu’ cu ochii pe tine, nu te observa si nu te critica nici dracu’… Poti foarte bine sa te plimbi in voie intr’un halat de baie jegos, in amiaza mare, pe centru’ fara sa se uite careva la tine ciudat. Aici n’au timp. Toti sunt grabiti, toti preocupati. Fug dupa autobuz, sa prinda un taxi din mers, sa ajunga la timp, sa faca afaceri sau sa piarda vremea prin mall’uri inalte si scumpe. Toti se refugiaza pe terase cochete, in restaurante dichisite sau in pub’uri straine…

De aia aici nu te vede nimeni. Si de aia aici tu’i poti vedea pe toti… Poti fi ochiul din umbra. Dar fara umbra. Poti fi tu criticul, iar ei creatiile. Tu invatacelul, iar ei maestrii. Poti invata atat de multe aici… Ori poti fi tu nebunul, iar ei pionii. Poti juca un alt rol decat cel real. Cate roluri vrei tu, caci strada e scena ta de improvizatie…

E Bucurestiul sfarsitului de vara. E timpul imaginatiei. Inghetat undeva pe o alee boema. Asa ca, hai, da’ti drumul!

Adio!

2011-03-30T13:16:00.001-07:00

Ne’am intalnit pe’un acoperis. Era intuneric si era frig. Cautam o evadare din zgomoteca cotidianului acolo, in bataia unui vant sinistru. Prea multe ganduri si prea putin spatiu in ultimul timp. Pana si tutunul a ajuns sa fie de prisos. Dar imi dau seama ca nici macar acolo nu’mi pot implini singuratatea. Mai e cineva. Simt o suflare straina. Imi plimb ochii imprejur si vad in stanga mea… o faptura. De la distanta asta nu’mi pot da seama de e baiat sau fata. Dar banuiesc. Apare subit o suspiciune. Sunt in siguranta sau nu? Curioasa precis sunt. Dar oare ar fi sigur? Poate ca… Si ma si indrept fara sa vreau si fara sa stiu catre partenerul meu in singuratate. Ma apropii usor, studiez, analizez si trag concluzii. Zambesc larg si, pe cum ma apropii, incerc sa’i definesc trasaturile fetei. Am banuit bine. Ma mai apropii putin si cu o voce calda cersesc putina atentie. Un par putin balai, lung, ce acopera o fata rotunda, niste ochi perfecti si’un zambet dulce imi acorda subit atentie. Cunosc privelistea asta. Si mai mult chiar, o iubesc. Dar… Mi’e atat de straina. Atat de noua, de necunoscuta si de ciudata. E ca si cum as avea un deja-vu… cu un necunoscut? Simt ca nu se leaga dar nu caut sa gasesc vreo explicatie. E prea intens momentu’ ca sa merite vreo logica. Ma incumet si ma asez langa el chiar in momentu’ in care realizez ca ne desparte’o lume intreaga, desi mi’ar fi iesit direct din suflet. Nici macar nu vorbeam aceeasi limba. Dar sa mai si cunosc ceva din necunoscutul prezentei sale … Totusi. Iubesc acest necunoscut ca si cum l’as iubi pe el de’o viata. De ce? Cine e el de fapt? Si de ce stam acum, pe’un acoperis, invaluiti in fumul de tigara, contempland… nimic, intr’o tacere surda? Ce’ar trebui sa fac? Sa plec? Sa stau? Si ce’s cu intrebarile astea puerile in capul meu? Ma pierd? Eu? Nu! Trag ultimu’ fum de tigara, multumesc pentru companie si, cu un gol in stomac, dau sa plec. Dar simt ca n’o sa ajung prea departe. Si asa se si intampla, cand in urma mea, el ma striga. Ma intorc subit si simt cum buzele lui le cauta pe’ale mele si ritmul meu devine unul si’acelasi cu al lui. Timpul ingheata si pana si vantul se opreste. Momentul prinde o alura suprema si pare ca nu se mai termina. Si nu se mai termina. SI nu se mai termina… Pana ajung sa cred ca e un vis si ma intorc sa plec. Ar vrea sa’mi stie numele, dar prefer sa mi’l ascund intr’o doza de mister, la fel ca toata persoana lui. Plec, lasandu’mi parfumul in negura si sarutarea’n vant… Adio!

LOVE

2011-03-15T09:03:00.000-07:00

Needs no description.

And I wanna play hide and seek, give you my clothes, tell you I love your shoes, sit on the steps when you take a bath, and massage your neck, and kiss your face, and hold your hand and go for a walk. Not mind when you eat my food, and meet you at Rudy's and talk about the day. Talk about your day and laugh at your paranoia. Give you tapes you don't listen to, watch great films... watch terrible films. And tell you about the TV program I saw the night before, and not laugh at your jokes. Want you in the morning, but let you sleep for awhile. Tell you how much I love your eyes, your lips, your neck. Sit on the steps smoking 'til your neighbors come home. Sit on the steps smoking 'til you come home. And worry when you're late, and be amazed when you're early. I'd give you sunflowers and go to your party and dance. Be sorry when I'm wrong and happy when you forgive me. Look at your photo's and wish I'd known you forever. Hear your voice in my ear, feel your skin on my skin. And get scared when you're angry. I tell you you're gorgeous. And hug you when you're anxious and hold you when you're hurt and want you when I smell you and offend you when I touch you and whimper when I'm next to you, and whimper when I'm not. Smother you in the night and get cold when you take the blanket and hot when you don't. Melt when you smile, dissolve when you laugh. But not understand how you think I'm rejecting you when I'm not rejecting you and wonder how you could think I'd ever reject you. And wonder who you are. But I accept you anyway. And tell you about the tree angel and enchanted forest boy who flew across the ocean because he loved you. I'd buy you presents you don't want and take them away again and ask you to marry me and you say no again but keep on asking because though you think I don't mean it but I always have from the first time I asked you. I wander the city thinking, but I'm empty without you, but I want what you want and think I'm losing myself.
But I'll tell you the worst me and try and give you the best of me because you don't deserve any less. Answer your questions when I'd rather not. And tell you the truth when I really don't want to. And try to be honest because I knew you prefer it. And think it's all over but hang on for just ten more minutes before you throw me out of your life, forget who I am. And let me try and get closer you.

... And somehow communicate some of the over-whelming, undying, overpowering, unconditional, all-encompassing, heart-enriching, mind-expanding, ongoing, never-ending LOVE I have for you.
Thank you, my dear Ioana.
(not written by me)

V.V.

2011-02-21T12:37:00.000-08:00

Sta pe scaunu' acela jegos de cateva ore bune si deja murdaria si oboseala incep sa o irite. Nu gaseste nimic confortabil in pozitia ei. Macar de si'ar putea scalda ochii'n peisajul de'afara, da' e inca noapte. Asteapta cu o nerabdare covarsitoare libertatea spre care tot acest cliseu tipic romanesc o poarta. La fel ca si ceilalti, de altfel. Au trecut si glumele si crucea, povestile deja se stiu, barfele au expirat, s'au terminat si tigarile sudate pe'ascuns in WC, bautura se pastreaza pentru prima seara si pana si ultima picatura de energie s'a scurs. Ce'i prea mult e prea mult. Inchide ochii si'ncearca sa'si imagineze ceva. Orice. Dar efortul e prea mare. Atipeste cateva secunde, dar nu apuca sa doarma, caci pe hol urla cineva. Nimic special. Certuri efemere. Telenovele made in Romania. Ar mai citi din carte, dar parca n'o lasa ochii. N'are ce face, decat sa se lase in voia somnului. Din nou. Si sa lase timpul sa treaca. Asa, vreo doua ore bune. Caci trebuie sa se mai si opreasca. Verifica bagajele, banii, actele, tot si se indreapta spre usa, unde bineinteles, toata lumea se inghesuie.
Ajunge intr'un final jos si trage aer adanc in piept. Ii lipsea marea. Ii lipsea Vama. E inca intuneric si'n vreo ora, daca se grabeste, apuca si rasaritul. Vrea rasaritul acela. Dar nu stie de ce. Se cazeaza rapid, face'un dus scurt, da pe gat o cafea tare si'a plecat spre plaja. Singura. Cu gandul era demult acolo. Paseste pe urmele lasate vara trecuta cu un sentiment familiar. Toate erau exact cum le lasase cu un vis in urma. Strazile colorate, birturile ciudate, umbrelutele de paie, amintirile ce'mbraca plaja, noptile albe si bronzul impecabil. Paseste cu talpile goale pe nisipul ce abia asteapta sa'i mangaie degetele. Senzatia aceea placuta ce'o ridica mereu deasupra realitatii. Dar de data asta mai e ceva. Vantul aduce cu el un deja-vu, un sentiment placut, un parfum cu care odinioara ea'si rasfata simturile. Atat de demult incat acea senzatie devine aproape bizara. Urmareste acel sentiment pana in partea cealalta a plajei, unde subit se opreste. Nu poate fi real. Probabil ca e inca pe tren si viseaza. Se ciupeste de mana stanga si asteapta sa'si deschida ochii. Dar nu se intampla. E inca pe plaja. Inca uimita. O fi incepand sa delireze de la prea multa oboseala. Nu. Momentul era prea intens ca sa fie doar o nascocire a creierului...
Mai sta putin si realizeaza ca el chiar sta acolo. Vantul chiar se joaca cu paru'i balai si marea chiar ii dezmiarda sufletul. Ar vrea sa fie ea marea si vantul in acest moment. Pana si din spate il recunoaste. Si cand se gandeste ca a trecut atata timp. Prea mult timp. Si'l imagina schimbat, il inchipuia o cu totul alta persoana. Dar ramasese acelasi. Acelasi Fat-Frumos din lacrima. Se intreaba daca o simte, daca stie ca e chiar in spatele lui, daca stie ca distanta acea interminabila se rezuma acum la numai un metru si'un sentiment. Paseste cu grija, parca cu frica, langa el si se pune jos. Sta cateva momente si apoi se uita in ochii lui. Atat doar. Ochii lui. Cuprinde toate gandurile si toata dragostea intr'o privire de'a lui. Stia. O simtea. Deodata, amandoi incep sa tremure de emotie. Si'ar sari unu in brate la celalalt. S'ar saruta pana la apus. Dar n'o fac. Caci momentul acesta trebuie savurat. Fara niciun cuvant. Fara niciun gest. Doar o muta apropiere. O contopire a inimilor intr'un singur suflet. O iubire ce nu trebuie sa ajunga pe intelesul celorlalti. Un sentiment mai presus de tot ce'i omenesc...

...Acum stia de ce vroia acel rasarit.

Define freedom

2011-02-03T12:08:00.000-08:00

Ai putea?

Eu am incercat. Si a iesit cam asa: O combinatie ciudata intre adrenalina, teribilism, fericire si imaginatie. O idee tampita si’n acelasi timp geniala. Aparenta. Hrana pentru suflet si stimulent pentru minte. Creatie, dar in acelasi timp copiere. Un brainstorming liric. O melodie pasnica pe’o linie melodica heavy-metal. Aiureala. Fiori. Culoare si ceata. Pasiune si tandrete. Flirt nebun si fluturi indragostiti. Dar NU iubire. Necunoscut cunoscut. Infinit. Calatorie. O adevarata filozofie. (am facut si’un vers) Mizerie si minciuna. Prea multa minciuna. Experienta si chiar si cunoastere. Cer. Mult cer. Si aripi. Mintal, nu fizic. O betie ocazionala si’un trip spontan. Poate si putin… verde. Tigara de dupa si’o criza de nervi. Probleme, cu solutii. Fara solutii. Fara probleme!? Portofelul gol si banii ce’ar trebui sa fie’n el. Un zambet trantit din neant si’un prieten mereu alaturi. Orele filozofice ce preced oricarui party cufundat in aburii betiei. Un chit’chat intr’un birt, cu cativa necunoscuti la o masa din capat. Chiar si birtul unde intotdeauna intri cu drag si cu un alt baiat. Un karaoke afon si nebun cu sprayul deodorant sau printre prieteni. Castile ce’ti tin companie seara, pe strazile pustii. Asteptari, dar nu planuri. Viata. Libertatea e viata.

Si cu toate astea, e doar o aparenta.

Nu esti niciodata liber.

Nu vei fi niciodata liber.

Pentru ca traiesti.

S.

2011-01-28T08:26:00.000-08:00

Sunt Steff. Sau la misto spus: buci. Am mereu complexe legate de greutate si niciodata nu's multumita de cum arat. Port un defect in spate si astept ziua in care bisturiul mi'l va indeparta. N'o sa ma vezi niciodata stand locului, iar cand ma vezi, ceva nu e in regula. Am un ras mult prea colorat si'un stranut isteric. Nu vrei sa ma auzi urland. Imi pasa si ma implic; poate uneori prea mult. Consider ca am un cuvant de spus si'l spun, chiar daca e cea mai mare prostie. Accept criticile de rigoare. Sunt haotica si repezita, dar totusi am o anumita ordine in viata. Tind sa intrec masura si nu stiu ce inseamna a fi echilibrat. Vreau sa le incerc pe toate. Vreau sa dau cu capu' de pereti ca sa ma lamuresc. Nu incerca sa'mi tii teorii. Gasesc in orice o provocare si nu dau inapoi de la a'mi satisface curiozitatile. Caut fericire in lucruri neinsemnate si'mi gasesc linistea pe niste scanduri. Profit de viata la maxim. Simt vibratia muzicii, mai ales a celei rock. Ma face sa ma simt puternica. Precum tocurile. Imi place sa ma aranjez, dar mai rar. Si'mi place sa ma joc. Ma joc cu focul, ma joc cu dragostea, dar mai ales ma joc cu mintea umana. Am o satisfactie imensa cand fac asta. Cersesc libertate de la fiecare secunda. Calatoresc. Descopar. Aflu. Iubesc muntele si pestera. Le respect. Vreau aventura. Vreau sa sorb cu privirea tot ce e mai frumos in lume. Sa fiu ca un burete uscat aruncat intr-un ocean de frumusete. Sa fotografiez. As putea epuiza mii de cadre doar pe'un rasarit. Un rasarit pe plaja din Vama, cu o chitara langa si'un Fat Frumos din lacrima. Astept sa urlu tare:" Am doar 18 ani, sunt nebun, iubesc si nu am bani!!!" pe'o terasa, tot in Vama. Visez cu ochii deschisi si sunt o romantica incurabila. Sunt imprevizibila si spontana. Si'mi place. Caut mereu sa simt ca traiesc si n'as schimba niciodata asta. Sunt tanara. Sunt un izvor de energie si inspiratie. De viata.

Sunt Steff.

Do you see me? :)

2011-01-03T01:02:00.001-08:00

N'am mai scris de mult.
Stiu.
Si nu'mi place.
Ma simt goala si fara aparare.
Ca si cum vremurile mele s'ar fi dus.
Apogeul.
Esenta.
Si pentru ce?
Pentru o euforie aparenta?
Ori pentru un chin ce nu'si gaseste rostul?
Nu!!!

.

2011-01-02T10:31:00.001-08:00

….O zi de septembrie, Un foc de tabara si’un cartof ars in staniol. Un efect foto si’un Olympus misto. O bere’n Taboo si’o pleata ce’ntotdeauna am spus ca’i blonda. O seara’n oras hoinarind. Si inca una. Si inca una… Un concert si’o podea… ce stie multe. Un prieten la nevoie si’o betie… mult prea extrema. Umbre, lumini, Luna, priviri, poze, negru, fiori si fluturasi. Sperante si fum. Marlboro Filter Plus. O banca si prea multe priviri curioase. O plimbare nocturna si’o ploaie de toamna. Discutii, zambete si alti fiori. Sentiment. Dezamagiri si minciuni. Si’o despartire prea subita. Lacrimi, indignare, asteptare. Asteptare. Asteptare… Tradare si suferinta. Iubire si dor. Zambete si filme neintelese. Vama Veche, Trooper, OCS, Travka. “Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.” (Al. Dumas) si varianta ta inflacarata. Perversitate si subtilitate. IT si web design. Filozofie, muzica, chitara si dedicatii online. Fotografie si perfectionism. Photoshop, Blogspot. Romania, Germania. Deutsch, Rumänien. Secrete bine tinute si lectii de viata. Incredere, sinceritate, iertare si’o prietenie nepretuita.

This is you, my dear friend.
:*

Back in the old days

2010-09-09T22:49:00.000-07:00

Nu de mult cotrobaiam prin haosul de la mine din camera si am dat peste un cadou primit iarna trecuta, de Sfantu' Stefan. Subit, mi'am adus aminte de toata iarna lui 2009 si inceputul lui 2010, de euforia zilelor si infantilitatea gandurilor mele, de toate prostiile, de noptile pierdute in Nerv, ori Flex, ori pe la careva acasa, chefuind. De cafeaua de dimineata bauta in Bronx, unde stateam toti inghesuiti, sorbind din cafea sau din energizantu' ala de cacat, rosu(nici nu'mi aduc aminte cum se cheama), postalind cate o tigara sau cate'un pachet. De orele de la care chiuliam ca sa mergem sa'i vedem pe astia exersand parkour in parc. Ori de toate flirturile, toate jocurile si jonglarile. Si de cei jonglati. De cei respinsi si de cei ce mereu ne'au respins. De toata distractia din birturi si de certurile de acasa. De problemele de la scoala si aproape-corigenta la mate. Si cate si mai cate. Si dintr'o data mi'am dat seama ca am crescut. Cresc. Si doare. Ma trezesc plutind undeva intre ce'a fost si... Si ce? De ce? Pierd acel CEVA. Esenta. Ideea. Si ma gandeam... Daca refuz? Daca, pur si simplu, spun nu? Ma agat de acel CEVA si ma duc in voia lui. Raman acolo atat cat ma mai pot tine. Daca REFUZ sa ma maturizez? Ar fi doar o negare sau o intoarcere in timp? Sau ar fi doar o prostie? Oricum, toate se termina intr'un suras nostalgic si'un oftat. Ca si acum.
Ca sa aveti si voi idee despre cadou' pe care l'am primit, am sa'l scriu mai jos, asa de... amuzament. Enjoy! :)

Balada unei onomastici pe undeva in oras

Din Vlaicu vine cu grai
Cu biletul in tramvai
Cu ochelarii pusi bine
Si cu soldurile pline,
Imbracata ca la carte
Si cu basca intr'o parte
Cu privirea anxioasa
E Stefana cea Capricioasa
Fara chef, cu gest patimas
Ea vine in oras
Cu tramvaiu' pe 5 roti
Sa dea de baut la toti.
E doar odata pe an
Cand e Sfantul Stefan,
Fata cu personalitate,
Plina de spontaneitate
Cun un set de idei constrans
Dispune de un buget restrans
Astazi e onomastica festivala
Fara muzica medievala,
Sau bloguri cu marazule
Pline de lucruri credule
Noi toti iti uram strasnic...
La multi ani si sa traiesti vesnic!!!

Thanks Sergiu! :)

Discover yourself!

2010-06-16T04:39:00.000-07:00

Hei Hei
Numai bine că s-a terminat şcoala şi ne putem ocupa cu adevărat de noi, de persoana noastră, persoană unică, irepetabilă şi mega dragă.
Am plăcerea să vă invit la primul atelier de dezvoltare personală, ediţia de vară, într-un spaţiu de vis.
Vom descoperi împreună: La ce ne foloseşte să fim prezenţi şi atenţi? şi: Cum ne putem îmbunătăţii atenţia?
În curtea interioară KF, în data de 21.06.2010, de la ora 1o până la ora 13. 15 locuri disponibile! Participare 20 lei.
Psiholog Bogdan Neagu 0723376967 pentru rezervări.

The world is mine

2010-06-07T12:32:00.000-07:00

As vrea sa’mi iau lumea’n cap. Sa ma sui intr’un tren si sa cobor atunci cand ma plictisesc de sunetul rotilor alunecand pe sine.

Sa gasesc un oras plin de lume. Plin de necunoscuti. Un oras agitat. Sa ma ascund printre privirile deloc curioase ale celorlalti. Cel mai bine te poti ascunde in plina aglomeratie. Unde nu te vede nimeni. Nu te stie nimeni.

As vrea sa colind strazile pline de colb strain. Sa’mi arunc privirile pe cladirile nou-facute. Sa observ tencuiala proasta, zidaria fuserita, geamurile puse stramb si toate celelalte nimicuri ce le gasesti si pe cladirile noastre. Ori pe cele vechi. Pe ornamentele deja deteriorate si cazute, caci rar se mai gasesc mesteri priceputiin a reconstitui astfel de lucrari. Pe liniile lor simple, dar lucrate delicat si ingrijit.

As vrea sa ma asez pe o banca, intr’un parc prafuit. Sa observ fiecare caine vagabond, infometat si eventual si schiop de’un picior. Sa studiez gesturile necunoscutilor. Sa le studiez felul in care rad, cum se asaza pe’o banca, cum isi unduiesc bazinul in timp ce merg, cum isi trec mana prin par de fiecare data cand vantu’ le’ncurca firele, cum dau de mancare porumbeilor, cum isi granesc trupul, cum razele soarelui se reflecta pe pielea lor, cum ochii lor urmaresc fiecare gest, fiecare miscare a celorlalti; la fel ca si ai mei.

As vrea sa merg pe strada fara sa’mi pese ca vreun cunoscut m’ar putea opri. Sa mananc linistita o inghetata, sa scot limba de’un cot si sa ling acea delicatesa rece fara sa’mi pese ca mi’as putea pata camasa exact in momentu’ in care tipa aia enervanta din scara B ar trece pe langa mine. Sa intru in fiece magazin, sa probez haine, sa probez pantofi, sa enervez vanzatoarele si sa ies linistita fara sa ma gandesc ca data viitoare cand as putea intra s’ar uita urat la mine si m’ar da afara. Sa ma holb, la propriu, dupa toti tipii buni ce trec pe langa mine. Sa’l prind pe unu’ de cur si sa merg mai departe, indiferenta fata de momentul anterior. Sa fac bilute si sa dau cu ele dupa toate tipele cocotate pe niste tocuri mult prea inalte pentru picioarele lor celulitice. Sa’njur fiecare baba ce ocupa locu’ degeaba in autobuz sau tramvai. Sa’mi bag castile in urechi si sa’mi inchipui ca strada e scena mea de karaoke.

Sa fac toate acele lucruri ce m’as plictisi sa le fac vreodata pe strazile astea ce’mi par a duce niciunde. Tot ce n’as indrazni sa fac aici, tot ce nu’mi permite orasu’ asta ingust la minte. Sa ma deschid fata de lume, sa ma cunosc; sa cunosc pe ceilalti. Sa aflu orice, sa stiu tot. Si nimic. Sa fiu eu. Eu insumi pe pamant strain si cald ca acasa.

Vii cu mine?

Vorbe goale

2010-05-26T11:55:00.000-07:00

Atat de multe vorbe’n jur

Si totusi

Nu se spune nimic

Nimeni nu spune nimic!
Toti tac,

De parca n’ar fi nimic de zis!

Vorbesc…

Vorbesc mult, vorbesc tare,

Vorbesc fara incetare

Dar nu spun nimic!
E gol.

Vocea lor e muta

Scopul, pierdut!

Nimeni nu stie de ce

Sau cum

Instinctul de turma

E prea bine conservat.

Stiu doar ca trebuie!

Trebuie!

TREBUIE!

De ce?
Pentru ca asa ni s’a spus?
Si cine’a spus?
Nu stim, dar trebuie.

Nu stim! Asta e problema!
Nu stim!
Nimeni nu stie!
Nimeni nu spune nimic!
Da’ toti vorbesc…

Ca asa trebuie!

Farewell

2010-05-20T11:35:00.000-07:00

Ai vrea sa’i spui ceva

Dar ti’e frica

S’ar putea sa te usture

S’asa te’a durut

Cand ai realizat ca s’a dus deja

Injuri si blestemi

Toate acele nopti

Si le astepti pe cele

Inmuiate inca

In necunoscutul intunericului

Le vrei modelate altfel

Colorate diferit

Vrei sa fie noi pentru tine

Desi ceilalti le vad second-hand

Mai stai odata si te gandesti

Contemplezi amintirea

Acelor nopti.

Ti’au placut

Ai fost tu

AI fost acolo

Ai fost chiar intunericul

Ori stralucirea lunii

Ti’e dor de ele.

Ca, pan’ la urma

Odata’n viata ai 16 ani.

Tied up.

2010-05-20T11:26:00.000-07:00

Nu mai poti face nimic.

El se duce

iar tu

il plangi cu mainile legate.

Il vrei inapoi

dar nu mai poti.

Nici macar nu se uita’n spate.

Ca si cum

nici n’ai fi trait pentru el.

Cu el.

In el.

Devii si tu

ce sunt si altii

Nimic.

Da, nimic.

Fiindca el se duce

repede si fara remuscari.

Iar tu nu mai poti face nimic.