Blog de om sanatos la cap (?)

Infiorator! N-o sa mai bei limonada in viata ta cand vei afla ce a patit o lamaie care a fost vaccinata impotriva guturaiului!

2016-03-10T20:36:00.000+02:00

Ceea ce vedeti in aceasta imagine cutremuratoare si deloc placuta vederii nu este o lucrare diavoleasca, nu este un trucaj si nici o gluma proasta, ci este o realitate dureroasa, inca o dovada vie a raului pe care il pot face vaccinurile, nu numai pentru copilasii nostri nevinovati, dar si pentru o banala fructa citrica de origine mediteraneana.

Aceasta monstruozitate a lumii vegetale, ca altfel n-ai cum sa-i spui, a fost pana nu cu mult timp in urma o lamaie obisnuita galbena de sanatoasa si mustind de seva bogata in vitamina C. Ca oricare lamaie, visa sa devina limonada atunci cand va fi mare sau sa stea taiata in felii pe marginea unui bar dintr-un club select si s-o molfaie ghertoii dupa ce dau pe gat un shot de tequila.

Visele sale s-au curmat brusc si existenta ei a luat o turnura tragica in momentul in care niste botanisti malefici care au depus un juramant spre a-si pune stiinta in slujba raului au decis sa o vaccineze impotriva guturailului, folosind un ser pe baza de extract de gutui, fructe in al caror puf se dezvolta virusul care provoaca guturaiul (de aici si numele bolii: gutuie - guturai)

La cateva zile dupa ce a fost vaccinata, lamaia a inceput sa se transfigureze, sa se umfle si sa i se tuguie capul asa cum se vede in imagine, in timp ce coaja sa fina si galbena a capatat aspectul unui cur de grasa cu celulita de gradul 10.

Mutatiile suferite sunt ireversibile, astfel ca acum nu mai vorbim de o lamaie plina de sanatate ci de o GUMÂIE, un monstru vegetal, jumatate lamaie, jumatate gutuie, din care nu poti sa faci nici limonada, dar nici dulceata.

Iata, asadar, oameni buni, unde s-a ajuns, de nici fructele din gradina nu mai sunt scutite de acest blestem al epocii moderne, numit vaccin, de parca nu era de ajuns ca masonii si dusmanii credintei strabune le umplu de pesticide si se pisa noaptea pe pomi cand vin beti de la intalnirile lor oculte, unde se bea, se fumeaza, se vorbeste porcos si se pune la cale distrugerea omenirii pentru a inlesni o invazie extraterestra,

Scuipa-ti si tu in san de trei ori, apoi uite-te in oglinda si scuip-o si pe ea din rarunchii plamanilor, daca ai fost indeajuns de tampit si ai rezonat la aceasta istorie trista, ai simtit ca ti se urca sangele la cap, te-ai si umplut de indignare si ai urlat ca prostul in casa „Stiam eu !!!!!!”.

Adevaruri nespuse despre taierea de penis de la Vaslui

2016-03-08T19:29:00.000+02:00

O stire bomba a inceput astazi la pranz sa se propage cu viteza luminii pe wall-urile de Facebook, amestecandu-se si pangarind totodata postarile de pana atunci care abundau in flori, ciocolatele si urari mai mult sa mai putin sincere adresate „sufletelor noastre pereche”(a propos: La multi ani doamnelor, domisoarelor si fetelor!).

Brusc, in loc de postarile adecvate evenimentului, a inceput sa se distribuie un draci un articol din Adevarul despre femeia care a vrut sa-i taie cucul barbatului, pentru ca nefericitul omisese sa treaca pe la florarie in drum spre casa, sau macar sa ciordeasca trei fire de garoafe din cimitir, sa i le ofere in semn de adanca pretuire. Titlul - „Caz halucinant la Vaslui. O femeie a încercat să-i taie penisul soţului ei, de supărare că nu a primit flori de 8 Martie”- contine toate ingredientele necesare pentru ca un astfel de cacat sa devina viral, mai exact Vaslui, taiere de penis si o intriga in ton cu evenimentul de azi, insa totodata, coroborat cu continutul articolului, dovedeste cat sunt de prosti aia care s-au scremut sa il conceapa.

Se pare ca si-au atins totusi scopul, pentru ca lumea s-a multumit doar sa citeasca titlul si sa dea mai departe, fara a mai fi interesata de continut, pentru ca n-am mai auzit pe nimeni sa faca observatia pe care o s-o fac eu mai jos. La o simpla lectura, orice om cu un minim de logica ar fi constatat o contradictie de termeni anatomici care denota ca ori aia sunt asa de prosti incat sa nu deosebeasca un coi de o pula sau fac deosebirea, dar totusi sunt prosti pentru ca nu si-au dat seama ca niste informatii se bat cap in cap.

In caz ca n-ati avut curiozitatea sa ctiti articolul, am facut-o eu pentru voi, nu pentru ca mi-ar fi suscitat in mod deosebit interesul, ci pentru ca am auzit intamplator declaratia unei doctorite la tv, care vorbea despre cazul asta si spunea ca nefericitul ar fi avut probleme doar cu fudulia, nu cu barbatia.

Am dat atunci un click pe unul din zecile de link-uri sharuite pe FB si am citit cele cateva paragrafe ale stirii zilei.

In primul paragraf, suntem informasti ca amaratul a fost transportat la spital dupa ce nevasta-sa a incercat sa-i taie paunul din izmene, din motivul enuntat mai sus, anume ca ala venise cu palma in cur acasa, tocmai de 8 Martie.

Urmeaza insa, citata, declaratia doctoritei care l-a luat in primire si care spune ca ala avea niste taieturi in zona scrotului iar problema lui era ca ii iesisera fuduliile pe afara, nu ca s-ar fi dus cu cariciul facut felii. „Testiculele au fost smulse, urmează a fi supus unei intervenţii chirurgicale” a ma explicat in final doctorita, nepomenind in continuare nimic de penisul barbatului, care in cazul in care nu era ascuns in scrot, ca un melc speriat in cochilie, e bine merci, intreg, si rasufla usurat, rugandu-se impreuna cu stapanul sau ca medicii sa ii anexeze la loc fuduliile care au fost smulse din habitaclu.

Nu inteleg de ce aia care au pus titlul asta asa de incitant (pentru ca sunt sigur ca a fost un colectiv de redactori care a gandit mult pana sa fete asa ceva) au tinut neaprat sa se refere la taierea penisului si nu au folosit termenul de castrare, care era la fel de spectaculos si respecta totodata si adevarul istoric, scutindu-i de postura de cretini jalnici care confuda fudulia cu barbatia.

Avand in vedere ca articolul este scris de o doamna sau o domnisoara si fiind 8 Martie azi, o sa-i acord prezumtia de nevinovatie si o sa presupun ca stirea scrisa de ea respecta intrutotul adevarul istoric privind scrotul si testiculele domnului agresat, iar penisul ar fi fost introdus ulterior in articolul si munca ei de niste sefuti luminati la minte, experti in titluri indelung concepute, astfel incat sa atraga atentia cititorului avid de informatie. Se intampla frecvent si de multe ori aceste minti luminate trantesc titluri care li se par lor misto, fara sa mai citeasca si continutul articolului si se ajunge la astfel de situati penibile in care cel care se face de cacat este cel care semneaza articolul, chiar daca el habar n-avea ca niste ingusti la minte i-au trantit un titlu asa cu le place lor si i-au mai modificat stirea prin partile esentiale, facand-o varza.

A, si un alt amanunt la fel de lipsit de importanta ar fi ca nevasta ranita in orgoliul propriu nu a incercat sa taie nimic din dotarea sotului ci doar s-a repezit le el ca o tampita, cu un cutit in mana si l-a lovit in zona in care face pipi, afectandu-i saculetul in care isi pastra bijuteriile de familie.

Urari ce cancer care si-au gresit destinatarul

2016-02-07T12:37:00.000+02:00

Trebuie sa precizez din capul locului ca nu am absolut niciun fel de simpatie pentru coana Ghorghiu si nici pentru partidul ei, pentru care simt exect aceeasi scarba pe care o simt pentru absolut orice partid si politician, indiferent ca e parlamentar, ministru, presedinte, lingau de serviciu sau simplu lipitor de afise si ipartitor de gumari si sepci in campanie. A trebuit sa fac aceasta precizare pentru ca acele japite despre care am de gand sa vorbesc in continare sa nu poata veni cu argumentul ala de doi lei ca as fi eu vreo sluga de partid sau indragostit in taina de marea doamna a dreptei romanesti , („dreapta” fiind mana cu care se fac niste treburi rusinoase atunci cand iti place de o femeie, dar n-ai parte de ea).

Am vazut ca de doua zile fierbe netul, iar sute de galeti cu cacat zboara prin aer, toate cu aceeasi directie, inspre capul Alinei Gorghiu. De la injuraturi si flegme virtuale, la acuzatii de crima cu premeditare si chiar urari de cancer avansat, femeia a avut parte de un week-end incarcat de mui cu strigaturi, multe venite chiar si din partea unor oameni care sufera sau au suferit de cancer. Desigur, n-o compatimesc deloc pentru ca probabil atunci cand a ales sa intre in politica a reflectat si la proverbul care spune ca „daca de bagi in cacat de mananca porcii”, insa m-a enervat faptul ca aceste galeti cu cacat au fost deturnate subtil, prin manipulare, catre capaul blond al Alinei Gorghiu, cand adresantii ar fi trebuit sa fie altii, care au avut marsavia se se foloseasca de cei care sufera de boli grave sau au rude in aceasta situatie, pentru un nou episod jenant de cotonogeala politica.

Concret, liberalilor, in mod general si lui Gorghiu, in mod special li s-a pus in carca un proiect de lege prin care, vor sa „bage mana in buzunarul bolnavilor de cancer” si sa-i oblige sa plateasca daca au boala in stadiu avansat. Adica astia vor sa dea o lege prin care sa te oblige sa iti platesti jumate de tratament daca te duci la doctor si ala te gaseste cu cancer in stagiul III, pentru ca nu te-ai dus mai devreme ca sa ti-l gaseasca in stagiul I. Cam asta e ideea aruncata pe bursa zvonurilor, iar din cronologia stirilor aparute pe subiectul asta, am constatat ca robinetul cu cacat a fost deschis la Antena 3, motivele fiind evidente, cunoscand pe cine ling astia in cur si pe cine scuipa la comanda.

Subiectul a fost tratat in aceeasi maniera si de alte site-uri mai mult sau mai putin obscure si s-a raspandit pe Facebook, unde oamenii simpli si-au varsat obida si au transmis initiatoarei legii urarile de cancer de care vorbeam mai devreme, asociate cu o paleta extrem de variata de alte vorbe de bine pentru ea si toate neamurile ei, atat pe linie falmiliala cat si politica, pana la Bratieni.

Subiectul mi-a atras si mie atentia, atat din punct de vedere profesional, eu scriind pentru un site care se ocupa de domeniul Sanatatii, cat si ca o curiozitate personala, fiind convins ca niciun imbecil din lume nu ar putea sa propuna asa ceva. Pentru ca, din experienta, stiu ca nu trebuie sa ai incredere in toate cacaturile care apar scrise pe net, in ziare sau in stirile de la tv, m-am dus direct la sursa si asa am dat peste proiectul ala de lege care a indignat pe toata lumea.

Sincer, am simtit o umbra de regret cand banuielile mele s-au confirmat, pentru ca mi-am dat seama cum sute sau mii de oameni s-au lasat iar dusi de nas de niste sobolani sinistri. Daca pana acum ma distram pe seama prostiei alora care dibiteaza fel si fel de chestii si a celor care pun botul si le amplifica, de data asta nu mi-a mai venit sa rad pentru ca printre cei dusi de nas am vazut ca erau oameni bolnavi care spuneau ca sufera de cancer sau ca au suferit si s-au luptat cu boala ani in sir, oameni care erau de buna credinta insa facusera greseala sa se uite in gura cui nu trebuie.

Am cunoscut cativa oameni care acum nu mai sunt din cauza acestei boli, am vazut cum te schimba boala asta in doar cateva luni si s-a incretit pielea pe mine cand am vazut cum arata o coada in policlinica la un cabinet de oncologie. Regretul pe care l-am simtit cand am vazut cum arata de fapt proictul de lege s-a transformat in draci si asa mi-a venit sa ma apuc sa scriu chestia asta, sa ma mai descarc si, poate, sa deschid niste ochi si sa-i fac pe unii sa inteleaga despre ce-i vorba de fapt si ca niste jeguri de oameni se folosesc de ei dezinformandu-i si manipulandu-i impotriva unui adversar politic.

La o simpla citire a proiectului, orice om cu un minim de inteligenta poate sa isi dea seama ca lucrurile nu stau chiar asa cum le-au facut altii sa para si ca nimeni n-o sa te jupoaie de bani daca te duci la doctor si ala te gaseste cu o boala grava, doar asa ca esti mai bolnav decat prevede legea.

E vorba, de fapt, de niste programe de preventie pe care astia vor sa le asigure gratuit, iar cei care platesc asigurari de sanatate sa beneficieze de ele, facandu-si controale medicale periodice. Deci asta, gratuit: te duci periodic, te cauti, esti sanatos - pleci acasa si mai vii data viitoare, esti bolnav, incepi sa te tratezi. Nimeni nu ar fi obligat sa se duca sa se caute, e optiunea fiecaruia daca merge la controale sau nu, iar aia care refuza, dau in scris ca nu vor. Iar daca dintre astia, cineva ajunge la doctor cu o boala in stadiu avansat, ar putea fi pus sa plateasca o parte din tratament, pe principiul ca „bă, plm, eu Statul, te-am asigurat, ti-am pus la dispozitie posibilitatea sa te controlezi periodic pe moca, in contul asigurarii pe care mi-o platesti, tu n-ai vrut, ai stat acasa si te-ai imbolnavit mai nasol, iar acum vii sa imi pretinzi un tratament de nu stiu cate sute de milioane, cand era mai simplu si pentru mine si pentru tine sa vii sa iti faci controlul periodic, care m-ar fi costat si pe mine mai putin iar tu n-ai mai fi ajuns in stadiul asta de boala, cand e posibil sa nu mai scapi ”. Repet, ma pis cu cea mai mare placere pe toata clasa politica, si pe stanga si pe dreapta, nu sustin ca proiectul e bun sau rau, dar rationamentul asta mi se pare corect. Evident, doar la nivel teorertic, pentru ca practic ramane de vazut cum o sa aiba astia capacitatea sa asigure accesul la programele astea pentru absolut toata lumea. Vorbim doar de o propunere, care mai are mult pana la a fi pusa in practica - daca va fi pusa vreodata - iar ideea de baza este una corecta, total diferita de ce sustin imbecilii care au denaturat-o. Cand se va ajunge la momentul implementarii o sa putem sa vorbim si de modul in care o sa fie pusa in paractica, insa deocamdata e vorba doar de ideea in sine.

Peste tot se spune ca „e mai usor sa previi decat sa combati”, iar rationamentul astora pe asta se bazeaza: nu te oblig sa vii sa iti faci controale, desi iti creez posibilitatea asta, dar daca tu nu dai pe la doctor cu anii si incerci sa te vindeci cu retete minune luate de pe blogul lui Oreste sau din invataturile Oliviei Steer, atunci da-mi voie sa am si eu o pretentie atunci cand vii la mine sa te vindec cand deja esti cu un picior in groapa.

Am vazut multe persoane care spun ca isi faceau controale periodice, la ultimul control erau ok, iar la urmatorul deja aveau cancer in nu stiu ce stadiu, sau alta boala care avansasase rapid si o ii injurau copios pe asta, pentru ca intelesesera ca in cazul lor o sa-i puna cineva la plata. Eroare toala, pentru ca astia spun clar ca platesc doar cei care refuza in scris sa mearga la controale. Din moment ce tu te duci la control si te imbolnavesti intre timp, nu iti cere nimeni bani, pentru ca exista acte, o sa scrie pe cardul tau de sanatate ca ai mers sa te cauti, nu exista nicaieri refuzul tau scris ca nu vrei.

Astia care au facut proiectul au dat si un exemplu cam nefericit in expunerea de motive, iar asta a fost exploata de javrele care au lansat pe piata marea bomba cu cacat in capul lui Gorghiu & Co. „De exemplu, o pacientă cu cancer mamar depistat în stadiul 3, care a refuzat participarea la programele de depistare prin mamografie poate fi obligată să suporte o contribuție la costurile curative în cuantum de 10% sau 20%, dar fără a depăși anumite limite care se stabilesc prin contractul-cadru, sau un pacient cu hipertensiune arterială care a refuzat să se prezinte la controlul medical, solicitat de medic, poate fi obligat să suporte nu doar 50% din costul tratamentului, ci 50% din toate costurile de diagnostic și tratament, inclusiv concediile de boală determinate”, asta e textul original din proiect, de unde reiese clar ca astia n-o sa te puna sa platesti decat daca refuzi sa iti faci controalele pe care ti le recomanda medicul, insa imbecilii aia au scos din context si au indus ideea ca „daca te duci la doctor si te depisteaza ca ai cancer cu grad avansat, platesti”. Ceea ce, evident ca e aberant si revoltator, insa de data asta nu e cazul.

Stiti ce mai e interesant? Daca nu ma inseala pe mine memoria. si in prezent e in vigoare o chestie asemanatoare, legata de analize. Adica tu, ca asigurat, poti sa te duci o data pe an sa iti faci analize gratuit, fara sa platesti nici macar un leu si fara sa fii obligat. Vrei - te duci, nu vrei - nu te duci, dar daca in anul ala in care puteai sa iti faci analizele si nu ti le-ai facut, te imbolnavesti si ajungi in spital, iar boala ar fi putut depistata la analize, te pun astia sa platesit nu stiu cat spitalizarea. Legea e in vigoare de mai multi ani, functioneaza si nimeni n-a facut scandal, desi e o chestia asemanatoate cu ce au propus astia acum. Problema e ca atunci nu a existat o Gorghiu care sa trebuieasc a fa fie fututa in gura de niste sobolani de partid si n-a existat subiectul sensibil al bolnavilor de cancer, pentru ca in mod sigur s-ar fi mancat niste cacat si atunci.

Daca ce am scris eu aici ar deschide ochii macar la 15-20 de persoane care acum sunt indignate ca vor sa le ia astia banii cu japca, si ar intelege cat de jegoasa e manipularea careia i-au cazut victime, eu sunt multumit, iar daca nu, imi cer scuze ca v-am rapit din timp. Poate ar fi bine sa aruncati un ochi aici unde e textul original, iar ca sa sariti peste detalii inutile si plictisotoare, treceti direct la articolul 26, iar dupa aia urarile de cancer, muile si flegmele ar trebui sa le redirectionati spre toti care promoveaza la greu varianta deformata, pentru ca astia le merita din plin!

Cineva face misto de mine de cate ori imi doresc un an mai bun

2015-12-31T14:15:00.001+02:00

Asta e al treilea an an in care, pe final, se intampla chestii nasoale care ma afecteaza in mod direct sau indirect asa ca de data asta tind sa nu mai apelez la texte de genul „anul viitor sa fie mai bine”. Am senzatia ca cineva face misto de mine ori de cate ori doar imi trece prin minte asa ceva, asa ca anul asta o sa spun cel mult „duca-se si vedem ce-o mai fi dupa aia!”.

Toate chestiile la care fac referire s-au intamplat fie la inceput, fie la sfarsit de noiembrie, asa ca mai degraba as propune in toastul pe care o sa-l tin beat inainte ca orologiul sa bata miezul noptii (da, ma imbat devreme) sa se scoata luna asta din calendar, ca oricum e naspa, frig ploaie, zile scurte etc.

A inceput sa mi se intample de la sfarsitul lui 2013, cand mi-am pierdut job-ul pe care il aveam de 12 ani, pentru ca un scamator pe mana caruia incapuse ziarul la care lucram, a considerat ca sunt suficienti trei oameni intr-o redactie dintre care unul director si altul redactor sef, pentru o publicatie pe care avea de gand s-o transforme in pres la usa partidului in care lupta pentru instaurarea democratiei, bunastarea romanilor si alte cacaturi de genul.

Moment nasol, sfarsit de an, dracu te mai angaja in perioada aia, noroc ca mi-am gasit in mai putin de o saptamana altceva de facut. Sfarsitul de an a stat insa tot sub semnul nesigurantei, nu stiam daca si cat va merge, daca trebuie sa-mi mai caut altceva, asa ca la sampania de la 12 noaptea mi-am zis ca a fost un an de cacat si sper ca urmatorul sa fie mai bun.

Am trecut in 2014 si se parea ca am avut gura aurita, treaba la noul job a inceput sa mearga brici, mi-am mai gasit si altceva de facut, tot in domeniu, asa ca m-am trezit la un moment dat castigand dublu fata de cat castigasem pana atunci. Neobisnuit cu asa sume, nu ma aruncam in cheltuieli foarte mari, asa ca spre finalul anului m-am pomenit ca incepuse sa stea salteaua ridicata de la cati bani adunasem sub ea. Asta tot in noiembrie se intampla, la un an dupa ce pierdusem job-ul, asa ca n-aveam cum sa fiu altfel decat super incantat ca a functionat proverbul cu sutul in cur si pasul inainte.

Instantaneu la aterizare

Chiar cand ma intrebam ce as putea sa fac cu banii aia adunati sub saltea, destinul mi-a tras un nou sut in cur si mi-a oferit raspunsul la dilema mea financiara. Pe 23 noiembrie anul trecut, m-am rasturnat cu masina dupa un frumos arc acrobatic executat in aer in urma unui derapaj pe noroi si a unui bot proptit intr-un gard de beton, care m-a propulsat pe o parte si dupa aia cu rotile in sus.

Nu stiu cum am scapat intreg, doar cu o belitura mica la mana - banuiesc pentru ca purtam centura si nu aveam viteza foarte mare - dar stiu ca primul gand cand am iesit din masina a fost ca imi trebuie alta, pentru ca asta era cam zob.

Astea au fost si primele cuvinte pe care i le-am adresat maica-mii cand am sunat-o sa-i povestesc, anuntand-o in prima faza ca imi trebuie alta masina, iar cand m-a intrebat de ce, i-am raspuns ca m-am rasturnat cu asta si nu mai pot sa ies in lume cu ea in halul ala.

Vazusem si alte Loganuri rasturnate in aceeasi pozitie, cu soferi sau pasageri intinsi pe jos si acoperiti cu cearsaful, dar n-am avut timp sa ma gandesc ca am avut noroc ca am iesit intreg de acolo. Eram ofticat si plin de draci ca masina e zob, o sa-mi trebuiasca alta, alti bani - alta distractie.

A urmat luna aia cea mai stresanta de care vorbeam, in care a trebuit sa scap rapid de Loganul facut zob si sa caut altceva in loc. Discutii la telefon cu tot felul de tigani samsari, cautari pe net, comparatii, sfaturi care se bateau cap in cap de la fel de fel de specialisti, drumuri la Bucuresti fara niciun rezultat, pe ploaie si frig, in fine, stresul draclui. In final, spre sfarsitul anului am gasit ceva convenabil si din nou am adus in discutie sutul in cur si pasul inainte pentru ca abia asa am facut trecerea de la Logan la Skoda.

Doar ca, sutul in cur m-a costat absolut toti banii de sub saltea, plus inca vreo 150 de milioane imprumutati ca sa platesc masina, asa ca de Revelion n-am avut nici macar bani sa le dau la aia care au venit cu sorcova. Lefter si bagat in datorii, dar consolat cu ideea ca am scapat intreg si am rezolvat problema cu masina, am ridicat iar sampania la 12 noaptea si am zis ca anul care vine sa fie mai misto decat acel 2014 de cacat.

A venit 2015, cand, din fericire, nu m-a mai pus nimeni pe liber de pe nicaieri, nu m-am mai rasturnat cu nimic si mi-am vazut linistit de existenta mea banala de fiinta insignifianta a universului.

Pana in noiembrie, cand am aflat in prima zi, la prima ora ce s-a intamplat cu o seara inainte. Nu insist, pentru ca ce am scris pana acum este intr-o nota neadecvata unei discutii pe tema asta. Stie toata lumea despre ce-i vorba, iar de data asta, chiar daca n-am fost afectat direct pentru ca n-am fost acolo, am fost si eu serios marcat, ca orice om sanatos la cap, de altfel. La cat de neagra a fost luna noiembrie si zilele care au urmat dupa, sunt pe deplin justificate toate injuraturile si tinichelele agatate de coada cu care pleaca dupa el si 2015.

De asta zic, imi e si frica sa reiau discursul ala plat de anii trecuti, pentru ca cine stie ce se mai intampla pana la anul pe vremea asta? Vad ca orice as zice eu de bine se intampla pe dos, dar nici nu am cum sa ma apuc acum sa „urez tuturor un 2016 plin de nenorociri, cutremurele sa va legene, inundatiile sa va scalde s.a.m.d.”, in ideea ca o sa se intample invers. Asa ca tac, iar la noapte voi privi ganditor focurile de artificii, voi sorbi sampania direct din sticla si imi voi spune doar mie, in gand atat: „Bă, pizda ma-sii, ce-o fi o fi!!”. Sa fie bine !!!!

Ce am facut anul asta de Top T

2015-12-30T13:43:00.003+02:00

Personal, dupa cum decursesera lucrurile dupa 30 octombrie, aveam mari dubii ca editia din acest an a Top T-ului, desi mult asteptata, va fi in cele din urma o revenire din coma - asa cum spuneam acum cateva luni - a celui mai batran festival de rock de pe la noi. Entuziasmul de la inceput, atunci cand organizatorii au anuntat subit, dupa o pauza de trei ani, ca se apuca din nou de treaba, iar de la anul vor sa faca schimbari majore in ceea ce priveste organizarea festivalului, s-a stins pe parcurs, dupa nenorocirea de la Colectiv.

Pentru ca festivalul urma sa aiba loc la o saptamana dupa, a venit firesc anuntul referitor la anularea evenimentului, motivele fiind multiple, generate de ce s-a intamplat aclo. Aici, dupa parerea mea, s-a facut o greseala de comunicare, care a generat ulterior confuzie in randul celor care erau hotarati sa participe iar in cele din urma si-au bagat picioarele. S-a folosit termenul de „anulat” vorbindu-se insa de posibilitatea unei reprogramari ulterioare pana la sfarsitul anului, caz in care ar fi fost mult mai indicat sa se anunte ca este vorba de o amanare, insa organizatorii s-au ferit de acest termen pe motiv ca afisul evenimentului ce ar fi urmat sa se desfasoare ulterior, ar fi putut suferi schimbari majore in privinta trupelor invitate.

Nu au trecut decat cateva zile, iar anuntul privind anularea a fost urmat de altul care facea referire la reprogramarea evenimentului pe 18-19 decembrie, cu mici modificari in privinta line-up-ului. Intre timp se inchisese si Cafeneaua pe motiv de renovare, ca sa corespunda suta la suta normelor de siguranta. Lucrarile s-au intins mai mult decat era prevazut, asa ca inainte de 18 decembrie a venit un nou anunt, cum ca festivalul nu se poate tine nici atunci si ca e posibil sa se mai faca ceva pana la afrsitul anului.

A fost momentul cand am devenit convins ca s-a pus cruce definitiv, asa ca am mers sa-mi recuperez banii pe abonament, al doilea pe care il cumparasem, dupa ce imi recuperasem initial banii si pe primul. Ajuns acasa, in timp ce rasfoiam Facebook-ul, aflu ca pana la urma va fi o editie restransa a Top T, o singura seara, pe 28 decembrie, pentru ca intre timp se deschisese Cafeneaua. Ma uit in calendar, vad ca pica lunea, prima zi de munca dupa Craciun, a doua zi era tot zi lucratoare iar dupa aia urma Revelionul, cand lumea mai pleaca de acasa si mai sparge niste bani, pe care nu obisnuieste sa ii mai risipeasca intre Craciun si Anul Nou.

Avand experienta altor concerte de gen in Cafenea, desfasurate in perioade mult mai propice si la care a cam batut vantul, am avut convingerea ca asa se va intampla si de data asta, fiind intrunite toate conditiile pentru ca rockerul buzoian sa nu-si miste curul. Ca sa nu mai vorbesc de aia din restul tarii, care, oricum au cam uitat de mult pe unde vine Buzaul pe harta ...Mi-am luat din nou bilet, al treilea, si am ramas cu aceeasi convingere pana luni seara cand am ajuns in Cafenea.

Cu cateva ore inainte se anuntase ca se epuizasera biletele, iar in fata Cafenelei se stransese deja ceva lume iar unii chiar se interesau daca n-are cineva un bilet in plus. Pentru o un moment am avut senzatia ca m-am intors in timp, pe vremea cand in locul Cafenelei era cinematograful Tineretului, iar pe trotuarul pe care ne stransesem noi se vindeau la greu bilete cand rulau filme indiene si nu puteai sa treci pe acolo fara se te intrebe vreun cinefil disperat daca n-ai cumva un bilet in plus sau un bisnitar, daca nu vrei unul la pret de cinci.

M-am bucurat ca ma inselasem in privinta capacitatii rockerului plin de carnati si caltabosi si mahmur dupa Craciun, de a se deplasa luni seara la un concert. Din pacate, multi dintre cei pentru care Top T era un eveniment notat cu rosu in calendar si care aveau in palmares cam toate editiile de dupa '90 incoace au lipsit, unii plecati din oras si in imposibilitatea de a veni acasa din cauza job-urilor, altii veniti de Craciun, dar plecati inainte de 28 si lista poate continua.

Lipsa lor a fost suplinita „astia mici”, aflati in vacanta si liberi de obligatii iar in completare s-au mai adaugat si cativa dinozauri care si-au gasit timp pentru asa ceva.

Atmosfera a fost asa cum trebuie sa fie la un concert de genul asta, lumea a facut pogo, s-a dat din cap, s-a cantat si s-a evitat situatia penibila in care trupele sa fie nevoite sa cante pentru o mana de spectatori apatici.

Ura de dupa usa, Negura Bunget, Luna amara, Altar si Kumm au fost trupele care au urcat pe scena, si nu voi insista asupra prestatiei lor pentru ca as fi subiectiv, avand preferintele mele, si nici nu sunt foarte in masura, tinand cont de faptul ca nu m-am urcat in viata mea pe o scena iar d.p.d.v muzical sunt un antitalent si un afon desavarsit. Pot doar sa spun ca s-au ridicat la nivelul asteptarilor si de aici poate sa intelega fiecare ce vrea.

Nu pot totusi sa ma abtin de la putin subiectivism si sa subliniez ca Ura de dupa usa a surprins placut publicul mai tanar, asa cum au facut-o si in 1993 cand au debutat la Top T. Multi dintre cei din sala au auzit pentru prima data piesele mai vechi, consacrate, ale trupei avand sa marturiseasca ulterior ca le-au mers la suflet si ramanand cu gura cascata cand au aflat ca unele sunt chiar mai batrane decat ei. Mi-am adus aminte ca exact asa s-a intamplat si cu noi in 1993, cand toata lumea se intreba cine-s aia si ce dracu e cu numele ala de trupa, iar in momentul in care s-au urcat pe scena si au inceput sa cante, am innebunit cu totii.

Trebuie apreciat si efortul pe care cei de la Nagura Bunget l-au facut pentru a ajunge la festival, pentru ca am inteles ca pe drum au avut o problema nasoala la masina iar de pe la Fagaras pana la Buzau a cam trebuit sa mearga cu 20 la ora, situatie in care multi ar fi turbat de nervi. Cu toate astea, oamenii erau destul de destinsi si zambitori cand au ajuns in Cafenea, iar in timpul recitalului nu s-a resimtit deloc stresul la care au fost supusi pe drum, ore in sir.

Ultimul festival al anului s-a intins mult dupa miezul noptii si, tragand linie, se poate spune ca in cele din urma a iesit foarte bine, tinand cont toate situatiile neprevazute aparute in ultimele doua luni. Ar fi fost si pacat sa se intample altfel, pentru ca editia din acest an, a 29-a, a reprezentat totodata „sfarsitul erei prezente”, asa cum i-au spus organizatorii.

Intrucat Casaul, locatia consacrata a festivalului, este pe cale de a deveni un modern centru de nunti, botezuri, taieri de mot si circumcizii, sunt sanse aproape nule ca Top T-ul sa se mai intoarca vreodata aici si nici n-ar mai fi indicat, avand in vedere ca ultimele editii desfasurate in sala de aici au beneficiat de o prezenta tot redusa si o participare tot mai apatica a publicului.

De la anul e vorba ca festivalul sa se mute outdoors si sa sufere unele schimbari importante, in incercarea de a repune Buzaul pe harta evenimentelor rock importante, asa cum se intampla in urma cu niste ani, asa ca ramane de vazut ce se va intampla. Deja vad ca se pune problema sa fie undeva prin septembrie si s-a facut un event pe FB, pe peretele caruia, oamenii care au ceva de spus in sensul asta, sunt asteptati sa scrie idei, sugestii, reclamatii si alte chestii legate de festival.

Later edit: Nu s-a fumat in sala si a fost chiar misto, in special pentru ca lumea a inteles si chiar n-a fumat in sala. S-a injurat putin la primele 2-3 tigari dar in final toti s-au obisnuit, iar in holul pt fumat toata lumea era relaxata, se glumea. Cel mai misto a fost cand am stat cu Preda vreo jumate de ora sa-si termine un trabuc de vreo juma' de metru si gros cat un pumn de copil mic.

Seara in care l-am impresionat prin injurare pe Dan Tanasa, eroul de la Marasesti-halta

2015-12-04T19:14:00.000+02:00

Motto: „Daca Dan Tanasă n-ar exista, ar trebui inventat!”

Cine dracu e Dan Tanasa, veti intreba pe buna dreptate, cum la fel am intrebat si eu azi-dimineata, cand un prieten mi-a trimis un mesaj ca l-as fi suparat rau de tot. „Pe cine, ma ?” , am intrebat eu total debusolat; „pe Dan Tanasa, ma”, a venit raspunsul, insotit de un link catre un site care apartine cui altcuiva decat lui Dan Tanasa. Linkul era insotit de emoticoni care sugerau sughitaturi de ras, asa ca am dat repede click sa vad despre ce-i vorba. Asa am dat de o postare care ma avea pe mine ca personaj principal, autorul (ati ghicit, Dan Tanasa) folosind niste clisee invechite, specifice cocalarilor nouazecisti, ca sa faca misto de mine. N-o sa dau link-ul pentru ca nu vreau sa-i fac trafic, dar o sa citez mai incolo integral ce i-a debitat mintea, iar daca vreti neaparat sa vedeti la fata locului cred ca se rezolva cu un search pe Google.

Dar sa revenim la intrebarea care cred ca va framanta, respectiv „cine e, ba asta, pana la urma ?!!”. Pai e un soi de patriot de balci care se lauda ca sta cu coltii in gatul ungurilor de vreo 7 ani incoace, ca a luat nu stiu ce premiu oferit de insasi fundatia lui Voiculescu (ala de-i zice Varanul, e la puscarie si il pupa non stop in cur astia de la antena 3) si, ma rog, alte chestii care il califica drept mare luptator pentru neamul si pamantul romanesc. N-as fi avut nimic cu el si probabil nici n-as fi aflat de existenta lui si de luptele lui cu ungurii si cu dusmanii neamului, daca n-ar fi iesit penibil din anonimat zilele trecute cu o elucubratie care i-a atras multa muie pe Facebook, inclusiv multe accesari pe site-ul „documentat si incisiv din 2008”.

Dan Tanasa aratand cat de bine se asorteaza papionul cu puloverul de lana cu fermoar si geaca de fas (sursa facebook.com/dantanasa.ro)

Ca sa nu mai lungesc vorba si suspansul, e ala care s-a suparat pe RATB ca a schimbat numele statiei de autobuz si de tramvai din „Marasesti” in „Colectiv”. Revolta lui personala nu m-ar fi deranjat nici pe mine si probabil nici pe altii care aveau treburi mai bune decat sa asculte la elucubratiile lui, insa maimutoiul s-a intins mai mult decat era cazul spunand ca la Marasesti, soldatii au murit pentru patrie, iar in Colectiv s-a murit pentru bere. Daca s-ar fi rezumat doar la razboiul lui cu statia de autobuz, nu l-ar fi bagat in seama decat aia care-i aproba orice cacat pe care il debiteaza, iar pentru restul lumii ar fi fost unul dintre sutele de bagatori in seama care si-au dat cu parerea si au venit cu teorii in ultima luna. Asta a simtit totusi nevoia sa bage batul prin gard si sa faca remarca aia cu berea, care nu-si avea rostul in toata peroratia lui tembela iar de aici si-a atras in egala masura multe mui care au venit la pachet cu o gramade de share-uri si implicit cu mai mult trafic pe pagina lui de care nu prea auzise pana atunci cam niciun om sanatos la cap.

E, acum cred ca va aduceti aminte de acest personaj, pentru ca am vazut zeci de share-uri cu postarea lui tembela si am citit zeci de comentarii care ii adresau urari de muie si multe altele asemenea. Asa a ajuns si la mine basina intelectuala debitata de marele patriot, n-am avut ce face si am citit si ce debitau aia care-i comentau pe pagina, asa ca au inceput sa se acumuleze in mine dracii pe care sigur ca i-ati simtit si multi dintre voi. N-am dat share, n-am comentat nimic tocmai ca sa nu perpetuez mizeria dar deja era FB-ul plin, asa ca am decis sa-i transmit personal autorului sentimentele pe care mi le-a generat trezindu-se vorbind ca prostul si facand remarca aia idioata care nu-si avea rostul. Mai precis, i-am transmis ca-l fut in gura si la Marasesti si la Oituz si la Podul Inalt si pe unde dracu mai vrea el si ca-mi bag ce e de de bagat, in patriotismul lui. I-am urat fara perdea, sigur ca o sa ajunga mesajul direct la el, m-am racorit si a doua zi uitasem total de el.

Asta pana azi dimineata, cand am avut surpriza sa constat ca din tot noianul de mui, si alte urari neaose, romanesti, asa cum ii plac lui, injurarura mea i-a atras atentia in mod deosebit si a decis sa imi dedice o postare speciala pe acea pagina de cacat.

A facut un printscreen cu mesajul, mi-a ales de pe Facebook o poza in care imi dadusem silinta sa arat naspa si o postasem tocmai ca sa arat ca am si eu zile mai proaste :P si a scris un articolas demn de um mare jurnalist premiat de Voiculescu, asa cum e el. Ca sa va scutesc sa mai cautati, redau integral opera eroului de la Marasesti (vorbesc de statia de autobuz) care, sincer, mi-a facut ziua mai buna, pentru ca am citit-o de dimineata si am ras de era sa imi inghit proteza. Deci luceafarul national contemporan cu papion si flanel de lana zice asa :

Asta e poza de bulibasa satul pe care marele ganditor mi-a cules-o de pe fb ca sa-si fac lumea o imagine despre cat de naspa e ala care i-a adus afrontul

„Chestia din imagine e un bărbat (sau cel puțin așa cred, deși nu sunt sigur). Din motive pe care le bănuiesc dar de care nu sunt sigur, chestia asta mi-a trimis un mesaj pe pagina mea de Facebook. Pentu că producția lui intelectuală e excepțională am decis să fac public mesajul lui. Chestia asta, care are și un nume, Cătălin Țînțăreanu, este de profesie jurnalist și un mare fan al muzicii rock. M-am uitat pe profilul lui de Facebook, un profil public, și l-am putut admira în diferite ipostaze în care rockerul se manifestă. Atât de împătimit de muzica rock este chestia încă a decis că eu merit atenția lui. Și nu oricum, ci printr-un mesaj de rocker. Motivul pentru care am primit acest mesaj este, probabil, legat de faptul că am îndrăznit să critic decizia RATB de a înlocui denumirea stației Mărăsești din București cu denumirea clubului Colectiv, în amintirea victimelor tragediei.

Opinia mea a iritat chestia care, de la nivelul foarte elevat al culturii sale de rocker, m-a pus la punct.

Limbajul acestei chestii este reprezentantiv pentru rockerii din România? Cred că nu! Aștept însă să văd un rocker zdravăn la minte care reacționează la mizeria asta”.

Cativa fani cu creierele netede comenteaza apoi cu remarci clasice de genul „e pasiv sau activ?”, „sa-si faca dus”, un tembel il aduce in discutie si pe Basescu, plus alte glumite care in mod sigur au facut sa le iasa fum pe urechi de la cat s-au strofocat sa le debiteze. Bonus, trei patrioti cu icoane si steaguri la pozele de profil imi transmit si ei personal pe FB ce i-am transmis eu idolului lor, unul care pretinde ca l-a botezat ma-sa Eliberatorul Natiunii, storcandu-si mintea si debitand chiar o tentativa de poezie care se termina cam asa : „Catalin, mai corcitura, nici doctorii nu stiu ce sa spuna: ce esti tu om sau o muma??? Pan la urma-i dau de capat si vad ca-i un gay ce sta capra. Si-i penetreaza negru brihanu, asta-i adevaratu Cata Tintareanu”. Normal ca nu poti sa te superi, ca-s oameni cu probleme, pentru ca, la fel ca si delirul mistic, vorbim si in cazul lor tot de o forma de delir care tine de patologia psihiatrica.

Sunt de acord ca gestul de a ma cobori la nivelul lui si de a-i ura futaiuri in gura nu este departe de comportamentul cimpanzeilor care il pupa in cur, dar a fost singura modalitate de a ma descarca de toti dracii pe care mi-i crease acest agarici virtual si sunt linistit in privinta asta, pentru ca vad ca a primit en-gros si de la multi altii, deci nu-s singurul care a ales metoda asta pentru detensionare. Totusi de ce m-o fi ales pe mine sa imi dedice noua lui diaree intelectuala? Oare oi fi avut eu cea mai naspa poza dintre toti care i-au urat de bine si a zis ca pe mine trebuie sas ma faca de ras sau a fost fascinat de complexitatea injuraturii, ca vad ca a tinut s-o reproduca integral.

N-ar fi meritat efortul sa il bag pentru a doua oara in seama, dar am zis ca trebuie sa-i intorc serviciul si sa-i dedic si eu cateva randuri si totodata sa lamuresc lumea ce se intampla in caz ca o sa dea vreodata peste postarea in care ala ma face „chestie”.

Inchei cu acelasi citat al Olgutei Lia Vasilescu, primareasa din Craiova, pe care tribunul cu papion l-a postat la vedere pe blogul pe care se lupta cu ungurii : „Daca Dan Tanasă n-ar exista, ar trebui inventat!” Si injurat, as completa eu...

Later Edit: Am inteles ca acest suport de papion a fost amenintat cu moartea de unguri, atat de patriot si de erou national e el. O sursa de incredere din Organizatia Iredentista a Maghiarilor Asasini de Maimutoi, mi-a dezvaluit ca pusesera deja la cale un atentat importiva lui, care a esuat in ultimul moment. Un asasin platit cu un kil de rosii si 10 oua de tara s-a ascuns in sifonierul patriotului asteptand sosirea acestuia acasa, urmand sa se napusteasca asupra lui si sa-l snopeasca in bataie cu o bata de basse-ball gomflabila. Atentatul a esuat in ultimul moment, intrucat asasinul iredentist ascuns in sifonier nu s-a putut abtine si a izbucnit in ras in momentul in care victima a aprut in camera imbracata asa cum se vede in fotografie, cu papion, puloveras de lana cu fermoar si geaca de fas. La auzul hohotelor din sifonier, victima s-a catarat pe lustra si a inceput sa strige dupa ajutor, asasinul din dulap fiind imobilizat de vecini, care i-au si desumflat bata gonflabila, pentru a-l anihila complet. Asta ar fi una dintre glume...

Later Later Edit: Pentru cine nu s-a prins, acest material este un pamflet si trebuie tratat ca atare, personajul central fiind el insusi o gluma proasta.

Apocalipsa vine cu trenul, sau conspiratia tampitilor (n-am putut sa ma decid ! )

2015-03-14T18:19:00.000+02:00

NOTA: Pentru a intelege mai bine textul urmator, ar fi recomandat sa cititi mai intai ce scrie in link-ul de mai jos, iar daca sunteti cu capul pe umeri sa ne indignam impreuna de cati cretini zburda liberi prin gari si peste tot : http://www.stiripesurse.ro/romania-se-pregate-te-de-razboi-imaginile-care-starnesc-spaima_949787.html

Ce nu-mi place mie la internetul asta e ca le da la toti tampitii posibilitatea sa se exprime public, iar ideile si conspiratiile cacate de mintile lor ruginite ajung la altii de teapa lor, si asa, dintr-o simpla basina, se ajunge la o explozie nucleara. Acum vad ca e moda ca de fiecare data cand vede unu' un tanc, un elicopter zburand sau un colonel alergand pe strada, sa dea alarma ca incepe razboiul si sa se gandeasca la conspirati intre sefii omenirii si trimisii masonilor de pe inelul lui Saturn.

Cretinul zilei de azi, (de fapt de ieri, dar eu abia acum 5 minute am vazut jegul asta), este Cristi Selaru, nimeni altul decat cel care a fatat elucubratiile din articolul pe care sper ca l-ati citit inainte, cum v-am spus eu. Asta cica ar fi redactor, la stiripesurse.ro dar eu nu l-as lasa sa scrie nici macar texte pe cruci, iar in aceasta calitate a scris un ceva (nu pot sa incadrez intr-un gen jurnalistic aceasta flegma literara) care se intituleaza „România se pregătește de război? Imaginile care stârnesc spaimă”, pornind de la un tren care a trecut prin gara.

In timp ce se plimba prin gara, aceasta specie de molusca scriitoare, a vazut un tren cu niste tunuri si nist masini de razboi adevarate, la fel ca alea cu care se juca el cand era mic, numai ca astea erau mai mari si aveau oameni adevarati in ele.

In mintea lui de limax biped, care nu poate gandi prea mult pentru ca i se umfla capul, s-a clocit pe loc ideea ca gata, a inceput razboiul si nimeni nu ne anunta si pe noi ca urmeaza sa murim ca vitele duse la taiere fara sa stim macar de ce. Totul se lega perfect, mai ales ca era si vineri 13... Că unui bou ii vine o idee, nu e mare paguba - si creierul lor trebuie sa faca niste conexiuni ca sa nu se atrofieze - dar marea drama incepe cand boul incepe sa-si tranteasca copitele pe tastatura si sa debiteze voma asta intelectuala cu pretentie de stire.

Intr-o redactie cat de cat normala, daca cineva ar fi debitat o asemenea aberatie bazandu-se doar pe flerul sau de tufa de Venetia pișata de maidanezi, ar fi primit in secunda doi un sut in cur si interdictie pe viata sa mai puna mana pe pix sau pe tastatura. Insa, cum spuneam, internetul le-a dat ocazia si acestor specimene sa se exprime, asa ca prostul nostru si-a asternut opera pe monitor si a postat-o in eternitate.

N-ar fi mare paguba ca un prost a demonstrat public ca intr-adevar este prost, insa marea drama e ca astia castiga adepti, pentru ca sunt multi care nu se gandesc de doua ori si inghit pe nemestecate aceasta lingura de cacat, scuipand-o apoi mai departe si amplificand isteria plecata de la un tembel a carui singura scuza ar putea fi doar faptul ca nu e sanatos la cap.

De ce sa se gandeasca boul nostru si altii care ii canta in struna ca armata, ca sa fie armata si sa poata sa ne apare curul in caz de ceva, trebuie sa se pregateasca, sa invete sa traga cu tunul, sa mearga cu tancul, sa se dea cu avionul sau sa sara cu parasuta. Iar astea nu poti sa le faci in oras, acolo unde sunt unitatile astea in care se tin tunurile si alte scule, pentru ca atat ar mai lipsi, sa inceapa sa bubuie astia in mijlocul targului, ca sa inceapa un alt val de isterici sa se agite. In consecinta, se duc sa traga cu tunul si sa se alerge cu tancul in poligoane, pe camp, la mama dracului, unde sa nu-i vada foarte multi cretini de teapa autorului imbecilitatilor de mai sus si sa se sperie si unde sa poata sa traga cu ce vor ei fara sa existe riscul sa-l impuste pe vreunul de-adevaratelea.

Iar pentru ca tunurile astea n-au picioare sa mearga singure si nici motor sa mearga ca masina, cineva s-a gandit sa le care cu trenul. La fel si pe tancuri, care, chiar daca au motor, nu pot sa mearga sute de kilometri pe sosea pentru ca ar fute de tot circulatia, asfaltul, plus niste tone de benzina, asa ca le urca si pe ele in tren si le duc acolo unde trebuie sa faca BUM, pentru ca asta e cel mai eficient transport.

Transporturi de genul asta se fac de ani de zile pe calea ferata, nu e nimic deosebit ca tanchistii din Faurei se duc sa se antreneze cu artileristii din Clondiru pe un camp de la Cotu-Ciorii si ca isi cara sculele cu trenul. Ce pizda ma-tii voiai , ba boule, sa faca ?? Sa le desfaca pe piese si sa le care cu ranita, ca sa nu devina suspicios un prost ca tine care sta in gara ca sa-i arate calatorii curul din tren?

Si daca tot de dai jurnalist, redactor, investigator sau ce dracu mai crezi tu ca esti, puteai sa te interesezi macar la un ceferist ce e cu sculele alea, sa il tragi de halat pe ala care da cu ciocanul in roti sau puteai sa cauti pe net (ti-as sugera site-ul M.Ap.N-ului), unde ai fi aflat ca ai nostri fac un exercitiu de pregatire cu ai lor, adica se joaca romanii cu americanii de-a razboiul, ca sa stie ce au de facut in cazul in care ar incepe pe bune un scandal. Acolo se duc sculele alea, boule, iar altadata cand mai vezi un tren din asta cu soldati, mitraliere, tunuri si bombe, roaga-l pe unul sa te impuste si plateste-i inainte 10 lei pe glont, sa n-aiba probleme dupa aia, sa-i opreasca bani din salariu !!

Eu, lautarul din fumul de mici si nunta pierduta

2014-10-04T19:12:00.001+03:00

Azi am primit cea mai mare jignire din viata mea, care o sa ma faca sa reflectez profund la felul in care arat si la ce trebuie sa fac de acum inainte cu viata mea. Eram la o petrecere campeneasca traditionala, cu muzica populara, fum de gratare, mici, mustar, carnati, bere, must, tarani imbracati in hainele de discoteca si betivii satului la golden circle, in fata scenei cu taraf care canta sarbe live dupa partitura. Ce cautam eu acolo ? Pai ma dusesem dupa niste vin original la pret de bun simt si dupa niste sacose cu carnati si pastrama, direct de la ciobani.

Ca sa intram in atmosfera, am luat niste mici pe carton, pe care i-am mancat cu scobitoarea, tavaliti in mustar, am stat la o masa plina de muste si mustar sleit si ne-am afumat ca jamboanele uitandu-ne dupa cururile tarancilor cu tenisi cu toc, care mancau vata de zahar roz (taranicile mancau, nu tenisii cu toc), si intrebandu-ne daca vata de zahar roz face curul atat de rotund.

La un moment dat, din motive de pisare sau de o bere noua, am ramas singur la masa si ma scarpinam ganditor dupa o ureche, intrebandu-ma daca un kil de carnati, o juma'de metru patrat de pastrama si un bidon de vin limpede ca un pisat de om sanatos (vin alb, deci ) merita sa imi petrec o jumatate de sambata intr-un asemenea anturaj.

Tocmai imi fixasem privirea pe un tigan cu alura de acordeonist de nunti, care se plimba mandru prin fumul de mici, cand il vad ca se apropie de mine si ma abordeaza cu un ton prietenos-colegial :

-N-ai cantare azi ?

-Nu, raspund eu naucit si incercand sa-mi deau seama ce dracu se intampla.

-N-ai prins nunta, asa-i?, continua tiganul pe un ton compatimitor-cunoscator, de data asta.

-Nu, raspund eu privind absent spre paharul de bere aproape gol, nevenindu-mi sa cred ce se intampla...

-Mai stai putin ca le vine la astia chefu' si poate pica ceva, mai spuse tiganul inainte de se se pierde intr-un alt nor de fum de mici.

Pizda ma-sii, la viata mea am fost invitat la dans ca femeie, am fost considerat pe rand poponar, satanist, artist, cantaret, turist strain („ai trasaturi de hispanic”) si de fiecare data m-am amuzat copios. Totusi, sa ma ia ala drept lautar... mai da-o-n mortii ma-sii !!

Acum stau si ma interb daca am ajuns chiar atat de naspa si ar trebui sa ma apuc sa iau lectii de acordeon si sa invat versurie de la „Ia-ti mireasa ziua buna” sau daca e un nou trend printre acordeonisti sa isi lase pleata si sa poate geaca de motor... Vali Craciunescu iese din discutie :))).
Băi, ziceți sincer, chiar asa nasol am ajuns ? Chair am o fața de va vine sa imi dati un milion si o jumate de tuica, sa jucati hora in jurul meu in fata blocului in timp ce eu cant la acordeon ????

Patimile de sub plapuma ale Sfintilor Mamaie si Tataie

2014-09-09T19:05:00.002+03:00

Desi nu tineam neaparat, n-am avut cum sa nu aflu ca azi e ziua sfintilor bunici ai lui cristos si ca aia au facut-o pe fi-sa - pe maica domnului pururea fecioara - tot intr-un mod dubios, la fel cum l-a nascut ea pe mantuitorul.

Mai precis,dupa 50 de ani de casnicie, timp in care sfintii bunici au facut toate demersurile pe sub plapuma sa aiba copii, dar degeaba, s-au gandit ei ca nu asa se procedeaza, asa ca s-au trecut pe post si rugaciune (oricum, treaba cealalta nu mai puteau sa o faca pentru ca erau cam trecuti).

Dumnezeu ar fi pus botul imediat, le-a dat o perioada de proba, iar dupa ce a vazut ca astia nu mai pacatuiau noaptea in asternuturi, a insarcinat-o intr-o buna zi pe sfanta bunica, trimitandu-i un inger cu o cutie cu spermatozoizi pe care-i binecuvantase personal scuipand de trei ori peste ei.

Pentru ca dintr-o baba ramasa gravida pe cale supranaturala nu putea sa se nasca un copil normal, a venit pe lume preacurata si pururea nepatata, care la cativa ani l-a fabricat pe cristos tot intr-um mod inexplicabil, ceva la modul „nici usturoi n-am mancat, nici gura nu-mi miroase”.

Am tinut sa fac aceasta scurta disertatie pentru ca pana acum habar n-aveam ca se merge la biserica si de sfintii tataie si mamaie, iar odata ce am aflat, sunt fascinat de aceasta noua tampenie si ma intreb daca in familia asta s-a nascut vreunul normal, pe cale naturala.

Si as vrea sa va mai intreb ceva : bă, voua nu vi se pare ca aurele alea impreunate care le lumineaza astora din poza capatanile, seamana cu un cur ? Nu de alta, dar ma gandesc la aia care pupa icoana...

Eu nu injur de obicei, dar astazi e o zi mai speciala...

2014-06-04T22:04:00.000+03:00

De felul meu nu prea injur, dar astazi este o zi mai speciala, asa ca o sa-mi permit sa o fac din toata inima, mai spre final , dupa ce o sa va explic ce si cum, ca sa nu ma judecati gresit ca as fi vreun mitocan.

Deci, plec hotarat azi pe la 5 jumate dupa-amiaza, pus pe alergat, dupa ce ieri si alaltaieri galopasem cate 10 kilometri si ma miram cum dracu de nu mi se rostogolesc rotulele pe zgura ca zarurile in cutia de table. Frumos, imbracat de scandal, cu sticluta de apa cu lamaie dupa mine, ajung la stadion, si de data asta reusesc sa bag 7 kilometri si sa transpir cat sa umpli o galeata de 10 litri. Semn bun, inseamna ca se topeste untura, asa ca o iau usor spre casa, dupa ce imi schimb tricoul care era deja fleasca, si dau pe gat toata apa cu lamaie, ca cica ar fi mai buna decat apa chioara.

Drumul spre casa trece printr-un parc (pentru astia din Buzau, e vorba de Crang), iar odata ajuns aici am un prim soc vazand un mos descalecand de pe bicicleta langa o tasnitoare din aia care abia pisa 10 stropi de apa, si indreptandu-se spre ea cu 3 sau patru bidoane de 5 litri. Goale. Si unde nu incepe mosul meu sa se chinuie sa umple bidoanele alea cu apa de la tasnitoare, de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el si sa razi sa-ti crape falcile. Ma gandesc „ba, chiar asa calic sa fii, sa te chinui in halul asta si sa te mai faci si de cacat - ca era parcul plin de lume - pentru 15 litri de apa?”. In fine, imi fac o cruce imaginara si merg mai departe. Pana la urmatoarea tasnitoare.

Aici, o familie, probabil fosti ingineri, cu doua bidoane ascunse intr-o geanta de rafie, isi faceau si ei plinul, numai ca astia erau mai ingeniosi. Adica venisera si cu un furtun pe care il atasasera de tasnitoare, el tinea furtunul si doamna, potrivea capatul celalalt in bidoane. De asta am zis adineauri ca poate fusesera ingineri la viata lor, ca se cam pricepeau. Deja era prea mult.O singura data in viata mea vazusem asa ceva, dar atunci era vorba de o tiganca si de la asta n-aveai de la ce sa te astepti. Iar acum, in 5 minute doua cazuri, iar astia din urma, cu furtunul, pareau chiar oameni seriosi, el domn cu palarie, ea cu poseta... Din nou ma gandesc „ba, cum pizda ma-sii?!”, si merg mai departe.

Ajung acasa, imi scot tricoul care intre timp devenise si el fleasca, dau drumul la apa in cada, si o las doua minute sa se mai incalzeasca. Cand m-am intors in baie, primul gand a fost ca cineva s-a cacat in cada in lipsa mea. Totusi, eram singur acasa iar eu nu fac d-astea, asa ca apa maro-caramizie din cada trebuia sa aiba alta explicatie. Si avea. Explicatia era simpla: asa venea de pe teava, maro de ziceai umblase unu' si inversase teava de apa calda cu conducta aia groasa care pleaca din spatele veceului. Zic, „o fi umblat vreunu la vreo teava, i-a dat doua ciocane si s-a scuturat un pic de rugina. Las' ca trece repede”.

A trecut pe pizda ma-sii, ca nci acum, cand imi vars frustrarile aici, nu s-a limpezit bine. In schimb mi s-a limpezit mie mintea: deci de aia venisera aia, saracii, sa ciordeasca apa din Crang, ca se uscau de sete si n-aveau apa nici macar sa puna in paharul in care-si lasa protezele peste noapte...

Pe urma am continuat cu rationamentul „daca aia au ajuns sa isi faca plinul de la tasnitoare, inseamna ca jegul curge de cel putin juma de ora”.

Asa ca pune-te si stai in cur pe marginea cazii, si asteapta, poate, cine stie...

Ba, futu-i in barba, am stat pana s-a cristalizat transpiratia pe mine si s-a transformat in sare, de ziceai ca-s aluna. Sau pufulete, sau statuia lu' Tepes sapata in sare la Slanic Prahova. ...Sau unde dracu e ocna aia in care se coboara cu liftu si se umbla prin camere de sare!!

Pentru ca eram prea demn sa iau si eu 5 bidoane si-un furtun si sa plec dupa apa in parc, am stat asa mai bine de jumate de ora, pana cand am zis ca a venit momentul sa ma umilesc putin, ca nu mai suportam. Asa ca am pandit un moment cand apa era ceva mai bej, m-am aruncat in cada si mi-am facut dus cu jegul ala, gandindu-ma tot timpul la aia care sunt scafandri la salubritate si la aia din India care se scalda in Gange printre hoiturile care vin din amonte. Doar asa am avut si eu senzatia de „mai curat”.

Ce-as fi vrut eu....

Iar acum revin de unde am plecat, ca spuneam ca eu nu injur de obicei, dar azi e o zi mai speciala, asa ca o sa-mi permit. Asadar, futu-va-n gura pe toti, incepand de la primul gospodar al orasului pana la ultimul cacanar care invarte de robinete la Compania de Apa sau cum pizda mamii voastre se mai cheama cacatul ala de companie care trebuie sa aiba grija ca atunci cind te speli, sa iti dai jegul jos de pe tine, nu sa il schimbi cu altul. Si, pentru ca aia care culegeau apa din parc nu sunt pe receptie, o sa va fut in gura si din partea lor, iar daca mai voteaza aceiasi labari pe care i-au votat pana acum sa se ocupe de orasul asta de cacat, si nu s-au saturat cata muie si-au luat prin toate orificiile anatomice posibile, ii fut si pe ei in gura, cu tot respectul cuvenit, ca-s oameni batrani!!!

Gata, acum ma duc sa ma dau cu smirghel, sa curat stratul de jeg de pe mine, ca apa tot nu s-a albit. Cristosii si dumnezeii mortilor mamelor voastre!!
Daca, din intamplare, ati ajuns sa cititi asta si ati fost si voi intr-o situatie similara, puteti s-o depanati aici si eventual, dupa aia sa facem un cor de injuratori !!

Pe bune sau legenda, eu am ras de m-am rupt

2014-04-10T18:16:00.000+03:00

Am auzit azi o poveste care m-a zguduit de ras si care ma impiedica si la ora asta sa-mi las in jos colturile gurii, chiar daca asta imi confera o expresie de tampit, sau, in cel mai bun caz, de drogat incuiat in magazia cu cocaina.

Povestea ar fi fost relatata de protagonistul principal iar la urechile mele a ajuns, cum s-ar zice, la mana a doua, repovestita cu ocazia evocarii personajului, care din pacate, nu mai este printre noi de ieri.

N-am reusit sa inteleg daca e o legenda sau daca chestia asta s-a intamplat pe bune dar un oarecare sadism latent din sufletul meu pur ma face sa imi placa sa cred ca a fost for real.

Personajul, medic urolog, obisnuia sa povesteasca cum statea intr-o zi in cabinet, ceva mai prost dispus iar la un moment dat aude o bataie in usa, dupa care unu' intra timid si-i da buna ziua. Dialogul infiripat ar fi cam urmatorul, vorba vine, dialog, ca ala, saracu', n-a apucat sa spuna prea multe :

-Buna ziua, ma scuzati ca va deranjez, ma puteti primi doua minute?

-Hai dom'le, treci incoace, nu te mai codi si pune mana si da-ti pantalonii jos!!!

-Ce sa fac?

-Da-ti dom'le pantalonii aia jos; Ce, vrei sa ti-i dau eu ??

-Pai...

-Lasa dom'le rusinea si da-ti pantalonii jos ca esti la doctor aici. Hai mai repede ca mai am si alte treburi azi!

Asta, timid si bulversat, asculta de sfatul medicului si se lasa in curu gol si-n camasa. Pana sa-si dea seama ce urmeaza sa se intample, doctorul deja il aplecase peste birou isi trasese o manusa pe mana si ii infipsese un deget in cur ca sa-i verifice prostata. Bietul om a suportat cu stoicism sa fie cautat in cur timp de cateva minute, iar in cele din urma doctorul si-a extras degetul din interiorul sau si i-a zis ca poate sa se imbrace.

-Eu nu inteleg de ce-ai venit la mine, ca ai prostata sanatoasa si poti s-o mai duci asa 20 de ani de acum incolo...

-Pai, stiti, i-ar fi raspuns asta in timp ce isi strangea cureaua, eu am venit sa ma interesez ce face tata, ca l-ati operat ieri...

-Pi de ce dracu n-ai spus dom' le asa de la inceput? Ma faci sa-mi pierd timpul cu matale.

-Eu am incercat, da'm-ati luat prea repede...

-E, lasa. Te-ai ales si mata cu o consultatie gratis din partea mea. Acum macar stii ca esti sanatos.

Ma opresc aici ca deja iar m-a apucat o criza de ras. Deci daca mai mergeti sa va interesati de vreo ruda internata in spital (doamne fereste!!), aveti grija cum puneti problema!

Ce cautam eu in balcon la Ceausescu ???

2014-04-06T13:09:00.001+03:00

În dimineața asta am avut si eu vreo doua minute momentul meu de glorie și m-am simtit cam ca Ceaușescu in vremurile lui bune sau cel putin ca-n bancul ala cu „buna dimineata, Soare!”(pentru cine nu-l știe, il spun la final, că acum sunt prea concentrat pe ce am de zis). Prim urmare ma trezesc pe la zece, vad scarba asta de vreme pe geam, injur niste dumnezei care se ocupa cu asta si ma dau jos din pat, inca buhait de somn.

Ma duc dupa aia spre geam cu intentia sa-l deschid, fut in deget mic de la piciorul stang in coltul de la birou, ma iau din nou de dumnezei, ca ma auzisera cand ii injurasem mai devreme si acum faceau misto de mine, ii urez lui cristos sa-i rugineasca piroanele in palma si sa faca tetanos, dupa care ajung la geam si il deschid, sa intre primavara si sa iasa mirosul de jigodie.

Nu pot sa va exprim in cuvinte ce am simtit in momentul in care, imediat ce am tras prima portie de aer in piept, a inceput sa cante imnul. Bă, deci cum am deschis geamul si am aparut in fereastra ca mușcata a inceput sa cante fanfara Deșteapta-te, romane! Norocul lor ca eu ma desteptasem deja si nu ma desteptasera ei (vorbind de trezitul din somn , nu despre desteptat la minte), asa ca n-a fost nevoie sa ma iau iar de dumnezei.

Asadar, eram in pijamale la geam, fanfara canta imnul (live, nu ca ar fi ascultat vreun cretin pe telefon sau la radio) si ma simteam in centrul atentiei, asa ca am salutat publicul, constituit dintr-un caine care se pisa pe o roata de masina si vreo trei pensionari iesiti sa faca aerosoli si chiar cred ca am salutat cu dreapta la tampla si am ramas drepti vreo doua minute.

Urmand indemnul mobilizator din titlul si versurile imnului, pe care incercam sa le intonez pe pervaz, m-am trezit de tot din somn si am inceput sa-mi pun intrebari de genul „de ce pizda ma-sii sa-mi cante mie imnul cand deschid geamul?”. Plus de asta, daca era pentru mine, fanfara trebuie sa fie sub fereastra si nu la dracu, dupa bloc, sa nu pot s-o vad. Atunci s-a dus dracu tot momentul de glorie si m-am trezit de tot, asa ca m-am carat de la geam si m-am dus la baie sa ma alea, lasand totusi usa deschisa ca sa aud imnul in timp ce mă... E un sentiment unic, sa stiti...

Camd m-am intors de la baie se canta dej marsul ala de intampinat presedintii, asa ca iar m-am simtit ca ceausescu cand se dadea jos din avion si chiar am batut vreo doi pasi de defilare in labele goale, gata-gata sa mai fut un deget mic in mobila.

In final, m-am lamurit ce era cu tot scandalul, afland ca in centru era nu stiu ce manifestare solemna iar aia nu se putea fara fanfara si fara imn. Deci, ca de obicei, pe intreaga suflare a orasului o durea in cur ca m-am trezit eu si ca mi-am deschis geamul, aceleasi simtaminte nutrindu-le si eu pentru ea. Pentru suflare, adica...

Si acum bancul cu „buna dimineata, Soare!” pentru cine nu-l stie, ca sa inteleaga mai bine ce am vrut sa zic:

Intr-o dimineata, se trezeste Ceasusescu, se duce la geam in camasa de naopte, deschide fereastra (la fel ce mine) si cand ii bate soarele in ochi, se intinde si urla :

-Buna dimineata, Soare!!!!

-Sa traiti tovarasu comandnt, i se raspunde imediat.

Ăsta se pisa pe el de bucurie, o cheama si pe nevasta-sa mai urla o data, acelasi raspuns, asta si ea uda toata, ca ce mare scula a ajuns ceasusescu de îi raspunde si soarele, bucurie mare.

Dupa aia , in fiecare zi, ceausescu dadea buna ziua la soare si ăsta ii raspundea, pana intr-o zi.

Ca de obicei, iese mosu la geam, trage o basina, se scarpina la ceafa si urla:

-Buna dimineata, Soare!!

Atunci apare sub geam soldatul din ghereta, ii da onorul si ii spune:

-Permiteti sa raportez, sunt sergentul Gigi si il inlocuiesc pe sergentul Soare care va pazea, ca a plecat doua saptamani in concediu!

Țeapa vieții lui nea Ilie

2014-03-05T22:14:00.000+02:00

Pe nea Ilie îl durea burta. Da' nu așa, ca după prune cu bere sau după pepene cu iaurt, îl durea de se zvârcolea în pat ca șarpele pe plită. A stat așa o saptamână și ceva, și-a făcut frecție cu țuică și pe dinafară, dar mai mult pe dinauntru, parcă îl mai lăsa, dar îl apuca din nou brusc și iar începea să se tavălească pe jos mai ceva ca nepo-su' care făcea breack-dance la căminul cultural. Sătulă să se tot împiedice de el prin curte și să se trezească noaptea când nea Ilie începea să urle de durere ca lupul, acompaniat după aia de toți câinii din vecini, nevasta-sa s-a pus competent cu gura pe el și a reușit să-l convingă să se ducă la doctor să se caute. Era și cazul, pentru că slăbise până își terminase gaurile la curea și fusese nevoit să apeleze și la bretele, dar nici așa nu mai avea stabilitate la pantaloni, care săltau pe curul lui în sus și în jos când mergea pe stradă de ziceai ca-s yo-yo.

Așadar, și-a luat inima în dinți, și-a făcut o baie generală la lighean, și-a luat pe el chiloți noi și maieu chinezesc de un alb impecabil și într-o zi a luat-o spre dispensar, cocoșat de durere și cu pantalonii bălăngănindu-i-se pe talie. Ajuns aici și-a așteptat rândul și a intrat în cabinet cu o față spașită, de parcă făcuse ceva rău și aștepta să îl ia ăla la bătaie.

-Ia zi bre, ce-i cu matale? Stai jos aci și zi-mi ce te supără, îl întâmpina jovial doctorul cu halat de un alb murdar, la fel ca perdelele de la cârcima de peste drum.

-Pi ce să fie, dom' doctor, mă doare burta de nu mai pot. Am încercat eu cu leacuri de-ale mele, m-a mai lăsat dar pă urmă m-a luat și mai tare. Îmi mai trecea cu țuică, da nici cu aia nu mai merge.

-Așaaaa, futu-i mama mă-sii!!! Băgați în voi toate căcaturile iar la mine veniți numai când crapă ficatu-n voi sau vă scuipați plămânii, și pe urmă să îmi urle pe prag nevestele voastre când vă ia dracu, că n-am fost în stare să vă fac bine.

-Eeee, nici chiar așa, încearcă nea Ilie să mai dreagă busuiocul, știind că dom' doctor era iute la mânie și unii plecaseră de la el din dispensar cu șuturi în cur.

-Ba chiar așa e. Scoate-ți cămașa și întinde-te pe patul ăla să vad ce dracu ai, replică doctorul fără chef.

După aia l-a luat pe nea Ilie la verificat, l-a întors pe toate părțile, l-a pus să tușească, sa zica 33, l-a pipăit pe toate organele interne, iar în final i-a scris o rețetă și l-a trimis la farmacie.

-Îi zici să îti dea ce ți-am scris eu aici, și vezi că aici ți-am scris cum să le iei.

-Am înțeles, dar care-i problema? Ați găsit ceva?, întrebă nea Ilie, sfios și temător totodată, de verdictul ce ar fi urmat să-l audă.

-Ai gastrită, cine știe ce dracu ai mâncat sau ce porcării ai băut pe stomacul gol. De-asta vă zic, bă, mai lăsați dracului băutura aia, sau dacă beți, beti ceva ca lumea, nu mai luați toate otravurile de la nenoriciții aștia, spuse medicul arătând cu mâna spre fereastra prin care se zarea cârciuma La Titi, unde se bea vodcă cu „un leu suta”.

-Păi, eu nu...

-Hai du-te dracului, că numai eu știu de câte ori te-am văzut că te țineai de garduri. Vezi că până termini medicamentele n-ai voie să mai bei.

Pentru că tocmai terminase cu îmbrăcatul, nea Ilie mulțumi și își văzu de drum, rezistând cu greu tentației de a nu intra puțin pe La Titi, măcar să dea bună ziua.

Deși se ținea cu sfințenie de tratament, tot mai avea reprize când simțea că o să-i iasă un extraterestru prin burtă, ca-n filmul ăla de-l văzuse el prima dată după ce își luaseră televizor color. La vreo câteva săptămâni, iar și-a luat țoalele alea bune și a dat o tură pe la dispensar să se plângă că tot avea crize. De data asta medicul l-a luat la puricat mai cu simț de răspundere, chiar se uita prin niște cărți de-ale lui în timp ce îi frământa stomacul , ficatul și tot ce mai avea nea Ilie prin carcasă, iar pe măsură ce se uita se schimba la față și părea tot mai îngrijorat.

După ce l-a consultat, l-a lăsat să se îmbrace și l-a poftit să stea jos că are să-i spună ceva important.

-Bre nea Ilie, n-am vești bune pentru matale. Am observat ceva de la început dar am zis că poate nu e ce credeam eu, da' acum, după ce n-a răspuns la tratament e sigur, își începu medicul discursul grav, frâmântându-și mustățile stufoase ca de husar.

-Păi ce am, că doar n-o fi dracu așa de negru?

- Cancer, bre! De pancreas, și asta e nenorocit tare. Partea bună e că n-o să te chinui mult, că deja e în faza avansată. N-ai ce dracu sa-i mai faci. Eu zic să te duci acasă, să vorbești cu nevasta, cu copiii și să te pregătești, că nu cred că mai apuci să vezi artificiile de revelion.

Nea Ilie se simțea de parcă tocmai îl pocnise Nicu fieraru' cu barosul între felinare, nu mai putea să proceseze nimic, s-a ridicat de pe scaun și a pornit către ieșire mergând ca Robocop. A luat-o pe drum la întâmplare și parcă îl auzea pe popa Trandafir cum îi cântă Stîlpii la căpâtâi, în timp ce el stă întins, echipat cu costumul nou și pardesiul de scânduri croit special pe masura lui. Pancreas... Habar n-avea că are inclus așa ceva în pachetul de bază... „Ce dracu o fi făcând pancreasu ăsta că n-am mai auzit pe nimeni să se plângă de el. Si tocmai de la el să mi se tragă blelaua. Futu-i cristoșii mamii ei de viață, cum să mă duc eu așa tânăr? Crucea, candela și închinarea...” gândea nea Ilie în timp ce mergea pe drum dar își puse repede frână la gânduri pentru că își dăduse seama că e cazul să o lase mai moale cu înjuraturile eclesiastice fiindcă urma să plece dincolo și n-ar fi vrut să-i bată Sfântu Petru obrazul când s-o trezi cu el la poarta raiului.

Acasă, vestea a picat ca un trăznet pe toți ai lui, dar și-au revenit repede iar chiar de a doua zi au început preparativele pentru călătoria spre stele în care avea să pornească nea Ilie. Fi-su s-a dus cu o damigeană de două deca de țuică și trei curcani la popa Trandafir și s-a țigănit cu el cam o oră până l-a convins să îi dea un loc de groapă pentru ta-su mai pe lângă biserică și nu în bălării lângă gard, să i se pișe câinii pe cruce, noră-sa a făcut comandă pe net la o firmă specializata și a găsit la preț avantajos un pachet atractiv cu trei parastase platite și 30 de batisate din partea casei, iar nevastă-sa a mers să-i comande coșciug.

Cât despre nea Ilie, s-a consolat cu ideea că va ajunge marfă rece, așa că s-a pus competent pe băut, să-i fie așteptarea mai ușoară. Tot auzindu-l pe popa Trandafir cum se interesa aproape zilnic de sănătatea lui, simțindu-l pe Gicu tâmplarul cum il măsura profesional cu privirea când se întâlneau pe stradă, futut la cap de fi-su să-i lase lui tarlaua aia din capul satului și nu lui nevastă-sa care o să își găsească altul după ce l-o îngropa pe el, și tot turnând în el hectolitri be băutură, nea Ilie s-a simțti într-o bună zi ca un intrus în propria casă, convins fiind că toți așteptau să îl ia dracu mai repede ca să poată să își împartă ce mai rămâne de pe urma lui și să își vadă în continuare de viața lor.

Chinuit de furie amestecată cu frustrare și neputință s-a hotărât într-o zi să își facă singur felul, să termine dracului odată cu viața asta nenorocită. A doua zi s-a trezit de dimineață, s-a îmbrăcat ca de duminică și a plecat prin sat. S-a oprit pe la Mitică frizerul și l-a pus pe asta să-l bărbierească, să-l tundă și să îi taie părul din nas și din urechi, a dat apoi pe la cârciumă unde a făcut cinste la toată lumea, iar în drum spre casă a trecut pe la magazin și a cumpărat un ghem de sfoară din aia mai groasă.

Seara, l-au găsit în grădină legănându-se agățat în nuc, cu limba scoasă și umflată și pantalonii pișați. Deja era țeapăn ca o statuie, așa că n-au mai avut ce face decât să-l anunțe pe seful de post, care, la aflarea veștii a exclamat „baga-mi-aș pula!!! altă zi nu găsea și asta să se spânzure? lăsați-l acolo, să nu-l dați jos până vin eu”. Așa că nea Ilie s-a mai legănat vreo 45 de minute în bătaia vântului ca o pastramă pusă la uscat sub streașină, în timp ce în jurul lui se făcea cerc, pentru că se dusese vestea prin sat și toată suflarea venise să-l vadă cum îi stă cu cravata de funie.

L-au pozat din toate părțile, iar când i-au tăiat funia a căzut din nuc ca un sac, după aia l-au pus într-o pătură și l-au urcat în „papucul” lui Stelu, care a fost de acord să-l ducă până la morgă, cu condiția să i se deconteze benzina și să i dea dea două kile din țuica pregătită pentru pomană, că lui i-e frică de morți și trebuie să bea ca să prindă curaj.

După o noapte petrecută în frigider la morgă, lui nea Ilie i-a venit rândul la autopsie, așa că l-au dezbracat la pielea goală și l-au întins pe masa de ciment.

-Ce avem? întrebă legistul plictisit, în timp privind spre nea Ilie și trăgând adânc din țigară.

-Unu spânzurat. Era mâncat de cancer, nu mai avea multe zile și a zis să termine când o vrea el.

-Bine, dă-i drumu și deschide-l să vedem ce dracu are-n el.

În scurt timp, nea Ilie semăna cu desenele din cărțile alea pe care le răsfoia medicul când îl consulta, spintecat pe burtă ca un pește curățat de mațe, cu conținutul carcasei împrăștiat pe lângă el.

-Ce cancer avea, mă, ăsta?, întrebă legistul cu o umbră de nedumerire, în timp ce scormonea prim măruntaiele lui nea Ilie.

-La pancreas, așa zice în fișă.

-Avea pe dracu! exclamă îndrăcit legistul, smulgându-i pancreasul din balamale lui nea Ilie. Ia uite aici!! Pula cancer!!! Nici o urmă.

Îl luara apoi la scotocit mai pe îndelete pe răposatul, i-au deschis chiar și țeasta cu flexul și i-au făcut creierul felii, dar tot n-au găsit nimic.

-Bă, ăsta era mai bine ca noi toți; bea, fuma, da uite, ficatul arată bine, plămânii le fel... Cine dracu i-a zis de cancer???

În cele din urmă, i-au găsit o gaură microscopică în stomac, care era de fapt sursa chinurilor lui nea Ilie.

-Început de ulcer. Asta e. Nenorocitul s-o fi dus la doctor și idiotul ăla l-a diagnosticat gresit. Asta se rezolva ușor, nici nu cred că avea nevoie de operație. S-a spânzurat ca bou', degeaba! Așa pățești când te încrezi în toți proștii. Ghiță, închide-l, spală-l, aranjează-l și bagă-l la cutie că după masă o să vină după el.

Și așa și-a luat săracul nea Ilie țeapa vieții lui. Cel mai supărat a fost popa Trandafir, că Ilie se cheamă că se omorâse el cu mâna lui, iar în cazul ăsta nu a mai avut voie să-i facă slujbă ca la alți morți și așa și-a mai piedut din comision, dar a recuperat la pomană când a băgat în el până i-a crăpat sutana și s-a îmbătat ca un porc de a fost nevoie să-l cheme iar pe Stelu să-l ducă cu papucul acasă, cu o pătură în cap, să nu se facă de căcat în tot satul.

Din ciclul „Amice, ești idiot!”

2014-02-14T17:11:00.000+02:00

Discuție avuta acum 5 minute, în ușă (tocmai mă așezazem la masă, luasem prima lingură de fasole fierbinte și mă opărisem pe omuleț).

Întâi sună soneria, pe urmă ciocanituri în ușă. Deschid, cu aburul ieșind încă din gură (de la fasolea fierbinte). În ușă, vecinul care se agită cel mai tare din bloc să se păstreze curațenia pe scară, să nu stea lumina aprinsă degeaba, să îl prindă pe ăla care scrie „FUT” în lift, să scrie la avizier de câte ori bețivul blocului se pișă la subsol și alte treburi gospodărești fără de care s-ar duce dracului toată armonia din bloc. În trening, cu papuci decupați la vârf, cu ochelarii pe vârful nasului, stă pe preșul de la ușă și mă privește grav. Îl salut scurt cu o înclinare imprevizibilă a capului pentru că vad că el nu are de gând să îmi spună ce caută. Și de aici începe dialogul care a sunat cam așa:

-Doamna (maică-mea, adică) este?

-Este, da doarme...

-A, poate am trezit-o când am sunat.

-Nu cred, că ar fi deschis usa.

-A murit domnu Pulescu de la 3. (Nu-l chema chiar Pulescu, dar n-are rost să intimăm memoria omului. Și murise dimineață, iar acum era aproape 5 după-masa).

-Da. (Îmi cobor puțin colțurile gurii, în semn de doliu).

-Și voiam să vorbesc cu dânsa de coroană. ...Că trebuie. Da revin mai târziu. Nu pleacă la servici, nu?

-Ba da. De aia doarme.

-Atunci să ma caute dânsa neapărat înainte să plece. Nu uiți să-i spui?

-Nu, îi spun.

-Eu o să fiu prin bloc, că trebuie să mai vorbim cu toată asociația. Mă găsește dânsa.

-Da. (Mă gândesc că fasolea s-a mai răcit, mi-e foame și am impresia ca ăsta are de gând să mă țină de vorbă până se trezește maică-mea).

-Că așa-i frumos. Așa se face, stii, când moare cineva trebuie să te duci cu o coroană. A fost vecinul nostru.

(Îmi aduc aminte de coroana de la înmormântarea Marioarei Murărescu cu „Odihnească-se în pace și pe o parte și pe alta” și mi se întinde un rânjet involuntar pe toată față).

-Știi cum e, trebuie coroană. Poate le întâlnesc pe țigăncile alea de pe Bâsca să le dau comandă, mai scutim un drum.

-Păi da... (Da, pleacă în pizda mă-tii odata!!!!!)

-Păi atunci să-i spui tu lu doamna.

-Sigur.

Până să închid ușa, ăsta sunase deja la ușa de vis-a-vis și mai apuc să îl aud:

-Știți că a murit domnul Pulescu... e nevoie de coroană...

Din ciclul "Noi jelim, nu gândim"

2013-09-26T17:04:00.003+03:00

Ok,vad că toată lumea a pişat ochii la "mesajul emoţionant postat de familia Anghel pe o reţea de socializare", dar n-am auzit pe nimeni sa se intrebe ce au vrut ăia sa spuna cu "Se pare că sacrificiul lui Ionuţ nu a fost în zadar" ... Din cate stiu eu, sacrificiul presupune o acţiune benevola a sacrificatului, sau o acţiune intenţionata a altcuiva care il sacrifică pe ala pentru ceva. Deci poate mă lamureşte şi pe mine cineva daca ăla mic s-a aruncat de bună voie în haita de maidanezi, sacrificându-se, sau dacă mă-sa mare l-a lăsat singur intenţionat ca să-l sacrifice în scopul exterminării rasei maidaneze...
"De sus, din Împărăţia Cerurilor, ne-a luminat şi ne-a dat gândul cel bun, pentru ca alţi «Ionuţi» să nu mai păţească ce a păţit el" ; într-adevar, e regretabil ce a păţit, cum la fel de regretabil cred că e să îşi vadă "din impărăţia cerurilor" familia vedetă la emisiuni de căcat şi să aibă şanse reale ca parastasul de 6 săptămâni să i se transmită în direct

Cum să manipulezi presa cu moşi cu dicţie şi copii împachetaţi în hârtie

2013-09-20T10:15:00.002+03:00

Am tot auzit in ultima vreme că presa manipulează sau e manipulată, iar eu n-o sa fiu ipocrit să spun că nu-i aşa fiindcă pentru orice om cu un IQ de bun simţ e evident cum merg lucrurile în domeniul ăsta. Aşa-i, fiecare îşi prezintă ştirile într-un anume fel, omiţând sau scoţând în evidenţă anumite chestii pentru rating sau în funcţie de interesele fiecarui Pulică ajuns mogul după ce a auzit el că cine deţine informaţia are puterea. Eficienţa acestui gen de manipulare ţine totuşi de gradul de imbecilitate al publicului, pentru că un om inteligent îşi dă seama repede cum se manânca căcat la postul la care se uită sau în ziarul pe care îl citeşte, iar dacă nu îi place să fie aburit , schimbă canalul pe desene animate sau se sterge le cur cu ziarul respectiv. Cazurile de genul ăsta sunt mai rare, marea masă de telespectatori şi cititori înghiţind pe nemestecate ce li se toarnă pe gât şi de aia încă ţine treaba cu manipularea.

Am găsit ieri pe Facebook pagina unui
grup de dog hateri care, am inteles ca vor s-o pună de un miting azi şi au postat convocarea de mai jos pe pagină:

"Acum trebuie sa ne mobilizam pentru Mitingul "FARA MAIDANEZI".
- Scopul nostru este sa ii determinam sa aplice legea AZI!
- Avem nevoie de:
1- Publicitate: dati sfoara in tara! anuntati pe toata lumea!
2- Printuri DC cu mult contrast, si fonturi mari, sa se vada bine scrisul in poze si la TV. Un contrast bun ajuta aparatele foto sa focalizeze bine si astfel pozele cu ele sunt mai bune si ajung in multe locuri!
3- STUDENTI, TATICI si BUNICI - VOCI!!
Ne trebuie voci care sa poata scanda puternic, pe silabe si care sa nu oboseasca.
4- COPIII
Luati copiii si puneti un print A4 - Nu vreau sa urmez eu! de tricou. (cu litere majuscule trebuie facut si cu un contrast negru rosu, ceva5- FOTOGRAFI
Ne trebuie macar doi oameni cu DSLR uri, ne trebuie poze de mare calitate sa putem sa trimitem si noi catre presa si mai ales si international."

ASA ARATA O MOBILIZARE LA MITING FACUTA DE NISTE GOSPODARI CU SIMT DE ORGANIZARE SI MAI PUTIN SIMT AL PENIBILULUI...

După mine, şi asta e o încercare de manipulare a presei, gospodarii respectivi închipuindu-şi că dacă ştirile şi emisiunile sunt atît de idioate, la fel sunt şi aia care le fac şi poţi să îi păcălaşti cu nişte boşorogi urlatori şi nişte copii împachetaţi în hârtie, să îţi prezinte ţie adunătura ca pe revoluţia din 89.

Problema e ca azi se discută intens la TV despre filmările alea cu copiii şi despre mă-sa mare care cica ar fi băut bere în parc, aşa că s-ar putea să chinuiţi boşorogii şi copiii degeaba! :P

DECI DATI SI VOI SFOARA IN TARA ( 500 DE METRI DE FUNIE; DE FAPT, FORMULAREA CORECTA ESTE SFARA IN TARA, NU SFOARA) SI CHEMATI BUNICI CARE SA POATA SCANDA PUTERNIC, FARA SA OBOSEASCA SI SA ISI DEA OCHII PESTE CAP. VEDETI CA SE SI FILMEAZA, DECI IMBRACATI-VA FRUMOS, IN AFISE SCRISE CLAR, CU LITERE MARI SI POZE CU JAVRE CU DINTII RANJITI SI SPUME LA BOT. AVETI GRIJA CUM SCRIETI PE AFISE, SA FIE CORECT GRAMATICAL SI FARA SA MANCATI LITERE, CA NE FACEM DE CACAT SI NE RADE EUROPA, CA TRIMITEM POZE SI INTERNATIONAL.
CARE AVETI COPII, IMPACHETATI-I IN COLI A4 CU MESAJE D-ALEA SA-TI RUPA INIMA. EVENTUAL MUSCATI-I DE OBRSAJI SAU DATI-LE UN PUMN IN MECLA SA PARA CA SUNT VICTIME SI CA ASA NU SE MAI POATE.

Hemoroizii face bine, dar să nu-i înghiţi

2013-08-27T11:32:00.004+03:00

Acum o jumate de oră era să ma fac de căcat în farmacia inimii, după ce am asistat la o fază care mi-a stârnit râsul instant, reuşind în ultimul moment să salvez situaţia, prefăcându-mă că strănut (asta pentru că eram în farmacie, iar un om care strănută aici nu stârneşte suspiciuni; dacă eram la cârciumă, mă prefăceam că m-am înecat). După aia, întâmplarea m-a făcut să reflectez profund la cât de bine face hemoroizii, ajungând la concluzia că nu toată lumea se bucură de beneficiile lor şi să important nu e CE iei pentru o astfel de maladie ci PE UNDE iei. În cele ce urmează, o sa vă prezint faptele şi apoi aştept comentariile voastre pe marginea acestui subiect, să vedem dacă hemoroizii face intr-adevăr bine sau nu.
Prin urmare, acum mai puţin de o oră eram la farmacia inimii,ascultam melodia aia tâmpită din reclamă, care era pusă undeva pe repeat, şi aşteptam să-mi completeze alea o reţetă kilometrică ( nu era pentru mine, deci don't worry sau don't be happy, după caz). În timpul ăsta, la ghişeul de alături vine un moşuleţ încărcat de bagaje, scoate şi el o reţetă şi se pune pe aşteptat, ca şi mine. După ce îi aduc alea medicamentele necesare, moşul găseşte de cuviinţă să facă o întrebare. De aici a urmat conversaţia care era să mă facă să-mi sară mucii din nas, apoi m-a pus pe gânduri, conversaţie care a sunat cam aşa:

Moşul: Aveţi cumva şi medicamentul ăla de la televizor, Hemoroiaşii sau Hemoroieşii, nu ştiu cum îi spune exact?

Farmacista: A, de HemoroEasy (a se citi "hemoroizii" n.r) spuneţi. Da, avem. (Se întoarce spre raft, şi ia o cutie în care tineau hemoroizii). Ăsta, da?

Moşul ia cutia, o studiază cu atenţie şi apoi certifică faptul că asta căuta: Da, ăsta e ăla din reclama de la televizor. Sunt tot supozitoare?

Farmacista: Nu sunt tablete.

Moşul: Aha... Deci se iau pe gură ?

Farmacista: Da, sunt cu administrare orală. Doriţi?

Moşul: Nu.

A fost momentul în care am început să "strănut" cu convulsii, în timp ce Stela Popescu şi Arşinel continuau să cânte " cântecul lor preferat, cîntecul lor neuitat, şi anii ce s-au scurs ieeeieeee" (Cargo-Povestiri din Gară, pentru cine nu ştie). Abia acum m-am potolit din râs, după ce am rânjit ca un cretin pe tot drumul spre casă şi încep să mă gândesc că hemoroizii ăia nu face bine la toată lumea. Omului ăsta, de exemplu, am avut impresia că i-a provocat repulsie. Cum să iei în gură aşa ceva, şi să mai şi înghiţi?Păi dacă ai o problemă în cur, tot acolo trebuie să îţi bagi si leacurile. Producătorul medicamentului respectiv ar trebui să ţină seama şi de acest segment de consumatori şi să scoată pe piaţă şi varianta pentru băgat în cur. Că doar HemoroEasy e pentru hemoroizi, nu pentru amigdale, ce dracu!!!
Parcă şi vad reclama la noul produs:
"-Hemoroizii se înghite?
-Nu, hemoroizii se bagă în cur! Avem toate mărimile!
-Dati-mi de calibrul 20 de milimetri. Cu tot cu cutie, o bag şi p-aia că face bine!
HEMOROEASY, UN MEDICAMENT SĂ ŢI-L BAGI ÎN CUR

dacă apar reacţii adverse, adresaţi-vă medicului, să vi-l scoată cu forcepsul sau să vi-l tragă cu aspiratorul"

Bă, deci am dreptate sau am înebunit de-a binelea???!!

Concertul Maiden văzut pe Facebook

2013-07-24T23:01:00.003+03:00

Asta e, din anumite motive nu am ajuns la Maiden şi cred că nici n-as fi avut ce căuta acolo, din moment ce eu nu am decât un jaf de Nokia C2 şi m-aş fi făcut de tot căcatul dacă l-aş fi scos să fac poze cu el pe acolo. Plus că le făceam de pomană, că n-aveam cum să le urc imediat pe FB, şi atunci nu ar fi avut niciun farmec. Aşa că am stat acasă, am mai intrat un pic pe FB şi am constatat că se transmitea show-ul în direct, ca la "Fotbal minut cu minut". Chiar a fost ca la meci, numai că nimeni nu şi-a pus pe wall Muie Anthrax sau Muie Maiden, dar a punctat fiecare moment important, ca atunci cand se bate 11 metri sau când se dă gol.

Am văzut poze făcute din toate poziţiile şi cu tot felul de scule, în multe din ele nu se vedea decât o ceaţă verde-roşie-albastră-portocalie acolo unde bănuiam că ar fi fost scena. Pozele din golden circle au fost cele mai mişto, mai ales că aia care stau în faţă au şi telefoane mai deştepte , nu ca toată pulimea care stă la un kilometru de scenă şi a venit mai mult pentru bere. Cum spuneam, a fost ceva în gen live text cu poze şi respect foarte mult pasiunea pentru fotografie a celor care au dat nişte bani pe bilet şi s-au sacrificat umblând cu telefoanele prin aer şi luându-şi înjurături de la aia din spatele lor, pentru ca noi, ăştia care am stat acasă să vedem ce mişto e la concert şi să ne ofticăm.
Când a intrat maiden pe scenă, eu chiar m-am ridicat în picioare de pe scaun, pentru că feed-ul s-a umplut instant de poze şi de exclamaţii ale celor care au aşteptat ani în şir să prindă momentul în care să-si dea check in de la picioarele zeilor heavy metalului.
La fel de interesante au fost şi comment-urile făcute la poze. De exemplu, unul urcă o poză în care se văd patru puncte negre într-un nor de fum verde, cu explicaţia I love this guys. Imediat, alta comentează "Me Tooo ! Yeeeeeeeee!!" apoi completează "noi suntem în partea cealaltă"
La altă poză, alt comentariu, " si eu sunt aici şi e bestial!!" cu vreo 10 like-uri. ...Şi tot aşa până când s-a terminat. Nu ştiu câtă lume a fost dar sunt sigur că pe puţin 500-600 de cretini s-au ocupat tot timpul show-ului cu treburi din astea şi abia dacă au văzut jumate din ce s-a întâmplat pe scenă, arătând, în schimb lumii întregi cît sunt de idioţi. Pentru restul, sper că v-aţi distrat cum
trebuie!! \m/

Despre pisica din plic şi fluturele mort din stomac

2013-07-24T18:26:00.001+03:00

Am găsit mai devreme într-o carte pe care n-o mai deschisesem de mult şi o uitasem aruncată într-un geamantan cu vechituri de care nu mă lasa inima sa mă despart, o felicitare cu pisici, primită în ultimii ani din secolul trecut de la penultima dintre marile mele iubiri. "Păstrează-ma în suflet până când raţiunea îţi va dicta UITAREA!!" scrisese gagica extrem de calgrafic cu pixul, iar la momentul ăla mi-a plăcut mult chestia asta, gândindu-mă că dacă nu a gândit-o ea, măcar a citit-o pe undeva, dat fiind că nu aparuse facebook-ul şi nu avea scum s-o fure de pe vreun wall tapetat su shăruieli de citate celebre.
O iubeam pe bune iar după ce am citit atunci mesajul, am albit-o de sărutări pătimaşe şi am strâns-o în braţe până mi-a făcut semne că nu mai are aer, aş fi mers şi mai departe dar nu era locul şi momentul şi de atunci am simţit că nu mai am nevoie de nimic în viaţă decât de EA.
După un timp, am rămas numai cu felicitarea cu pisici şi cu mesajul ăla care ma obseda, pentru că ea a considerat că ar fi cazul să exploreze şi alţi masculi şi să-i dea şi pe ei pe spate cu cărţi poştale cu iepuri, arici, dihori sau alte animale, plus texte de genul celui de mai sus.
La momentul ăla, raţiunea şi-a cam bătut joc de mine dictându-mi fel şi fel de căcaturi, numai UITAREA, nu. M-am încăpăţânat să ţin cont de prima parte a mesajului, aia cu păstratul în suflet, iar asta îmi dirija şi raţiunea care a făcut mişto de mine în cel mai teribil mod mai bine de un an, de aş fi fost în stare să mă duc şi cu o trupă de mexicani să îi cânte ăleia serenade sub balcon.
În cele din urmă a dispărut din peisaj iar raţiunea mea a binevoit să uite, mai ales că între timp apăruse şi următoarea mare iubire. De aia îmi mai aminteam doar numele şi ultima dată am mai auzit de ea acum câţiva ani, când mi-a povestit nu ştiu cine că ar fi plecat de mult nu ştiu unde, s-a făcut femeie de casă şi creşte o cireadă de copii.
Deci raţiunea mea i-a dat complet DELETE, aproape uitasem cum arăta, până azi, când am dat din întâmplare peste felicitarea cu pisici. Încă mai purta o umbră din parfumul ei, ăla care mă înebunea acum vreo 16 ani şi am simţit cum mi se ridică părul pe spate în timp ce prin minte mi-au străfulgerat câteva flashback-uri. Uitasem complet de felicitarea cu pisici şi de mesajul ăla pe care îl găsisem atât de profund şi apoi atât de dureros, îmi mai aminteam doar parfumul ăla care îmi persista în păr până a doua zi când ne întâlneam. Am scos felicitarea din plic, mi-am aruncat o secundă ochii pe pisicile tolănite în coşuleţ, şi am deschis-o curios. După 16 ani am citit din nou , dintr-o privire"Păstrează-mă în suflet până când raţiunea îţi va dicta UITAREA!!", într-o secundă mi-am amintit tot, iar primul cuvânt pe care raţiunea mi l-a aruncat în minte a fost CĂCAT!! Pe cuvânt!! Ca atunci când îl asculţi pe unu' vorbind tâmpenii10 minute în continuu, iar la final îţi sintetizezi opiniile despre discursul lui într-un singur cuvânt!
...Ca să vezi, a dracu, raţiunea asta cum e :D

S-a născut plodul regal! Urmează nepo-su' lui Basescu

2013-07-23T18:39:00.000+03:00

În caz că n-aţi aflat, prinţesa Kate a binevoit în cele din urmă să fete după un travaliu mondial la care au participat câteva milioane de fani, care s-au zbătut în durerile facerii mai ceva " fericita mămică", ori şi-au frânt mâinile cât 1000 de taţi care aşteaptă la cârciuma de vis-a vis de maternitate să li se nască plodul. Că toată lumea a stat cu ochii pe stabilimentul în care a fost moşită prinţesa, e de înţeles, având în vedere că după naşterea lui isus cristos, asta e a doua mare naştere din istoria omenirii, dar ce nu reuşesc să înţeleg sunt reacţiile ciudate ale sutelor de mii de exaltaţi care au sărbătorit în toată lumea , ca şi cum ar fi fost revelionul. S-a ajuns la aşa un grad ridicat de exaltare , încât una , adunată de pe stradă de o echipă de la nu ştiu care televiziune, a urlat de parcă o atinsese cu microfonul in punctul G "this is the best monday of my life!!"... Sa mori tu ?!
Atît timp cât nu ai un cult pentru monarhia britanică, n-ai văzut Londra decât în poze, nu eşti rudă şi nu ai vreo bănuială că ar fi copilul tău, de ce dracu să ai orgasmele astea când auzi că s-a născut un plod, fie el şi unul regal? Urmează acum să se anunţe şi prima căcare din viaţa bebeluşului regal, prima alăptare în public sau primul pişat tras pe majordomul însărcinat cu schimbarea pampersului.
Pentru că nu există căcat fără muscă, şi românii a trebuit să îşi exprime entuziasmul pentru venirea pe lume a moştenitorului tronului, o dobitoacă anunţându-ne la televizor că e posibil ca prinţul, care e verişor din flori de-al lui Vlat Ţepeş, să viziteze cândva şi România, dat fiind faptul că tac-su mare o arde prin Transilvania, unde şi-a cumpărat şi nişte case, şi cumpără miere şi palincă de la localnici.
Cu ocazia asta îmi aduc aminte cu îngrijorare că auzisem mai de mult că şi fi-sa aia mică a lui Băsescu s-ar fi grăbit să se achite de obligaţiile conjugale şi ar fi rămas borţoasă, purtând în pântece nepotul prezidenţial. Nu sunt la curent cu evoluţia sarcinii dumneaei, dar, dacă situaţia este în continuare gravidă, ne aşteaptă zile grele. Vă daţi seama ce mâncătorie de căcat urmează, cum o să comenteze Mircea Badea că aia mică a lu Băsescu nu e mama copilului ei, cum o să remarce Gâdea că beleluşu e chelios ca ta-su mare sau cum o sa se numere invers la B1, ca în noaptea de revelion??

Tigaia Dry cooker, pământul de flori şi sfinţii din sinaxar

2013-07-21T17:52:00.001+03:00

Tocmai s-a ales praful de după-amiaza mea de duminică pe care îmi propusesem să mi-o peterec zacând în pat ca o ploşniţă sătulă, asta după ce m-am gândit acum două ore să bag ceva pe sub nas.
Prin urmare, am luat nişte hălci de carne late cât nişte tălpi mărimea 46, şi le-am trântit în tigaia Dry Cooker, le-am învelit cu buruieni din alea de le zice condimente şi pe urmă le-am turnat nişte vin peste, ca să aibă porcul ce bea în timp ce se prăjeşte. Am pus tigaia pe aragazul făcut lună de maică-mea şi pe urmă m-am retras din bucătărie sa nu miros a chifele în pat. Îm timp ce mă antrenam pentru zăcutul care avea sa urmeze după masă, am simţit un miros uşor de ars dar am zis că poate e de afară, de la vreun ţăran care făcea grătar în faţa blocului. N-a mai durat mult şi am constatat că pe hol s-a lăsat ceaţa din senin şi că din bucătărie se aud nişte sfârâituri suspecte, aşa că m-am dus sa vad ce se întâmplă. Am avut noroc cu flăcările care cuprinseseră tigaia, că altfel nu vedeam aragazul prin fum şi m-am apropiat punându-mi întrebarea ce pizda mă-

sii se întâmplă. Am constatat astfel că tigaia Dry Cooker se defectase, altfel nu-mi explic cum dracu de se scursese din ea tot vinul, amestecat şi cu grăsimea din hălci. am înţeles după aia că exagerasem cu vinul iar ăsta a dat în clocot şi s-a scurs prin găurile alea din mijloc. Tălpile alea de carne se transformaseră în nişte biscuiţi cu 50 la sută cenuşă, pe care i-am mâncat în fum, direct din mână că nu se mai înfigea furculiţa.
Am trecut după aia la spălatul aragazului, pentru că n-aveam chef să îmi facă maică-mea seara mai plăcută când ar fi venit acasă şi l-ar fi găsit plin de zoaie. A fost prima dată în viaţa mea când am spălat un aragaz şi pot să zic că am trăit aceeaşi senzaţie ca atunci când îmi luasem maşină şi o spălam de trei ori pe săptămână, de cîte ori ce căca vreo vrăbiuţă pe ea. Frecam gu buretele cu spuma pâna la coate şi simţeam o plăcere aproape orgasmică atunci când vedeam cum se iveşte de sub clăbuci emailul alb în care se reflectau razele soarelui. Mi-a luat mai mult de 20 de minute să înlătur toată spuma şi zoaiele de pe aragaz, si alte 10 minute să ma prind care e şmecheria cu ochiurile care nu voiau să intre aşa cum pe puneam eu. Tocmai când voiam să văd dacă mi se oglindeşte faţa în aragazul proaspăt spălat, nu ştiu cum dracu am dat din coate şi am acroşat un ghiveci aflat prin zonă, care a sărit cu tot cu muşcata din el, s-a dat cu curul de gresie şi şi-a împrăştiat noroiul din el prin juma de bucătărie. Când am simţit senzaţia aia de pâmânt de flori între degetele de la picioare, deja mi-au venit dracii. Acum apucă-te şi adună muşcata, suportă-i mirosul ala scârbos, pune-o în ghiveci şi adună pâmântul de pe jos ca s-a îngropi la loc. Maică-mea tocmai udase florile, aşa că ăla deja era noroi, nu pâmânt, iar când am pum mătura pe el, fiind ca o pastă, s-a întins ca untul pe pâine. Era, deci , nevoie de mop, gălleată cu apă, detergent, şi ala a fost momentul ân care mi-am amintit de divinitate şi am început să înjur toţi sfinţii de care mi-am adus aminte că îi văzusem pictaţi prin biserici.
Până am terminat de spălat pe jos, terminasem deja de înşirat tot sinaxarul şi aşteptam să ma trăznească din cer.
Am ţinut-o aşa de la 3 până la 5 fără un sfert, şi singura modalitate de a mă descărca de energiile negative a fost să povestesc aici. Partea bună e că acum a ieşit tot fumul din casă iar în vreo 3 ore cred că dispare şi mirosul de om ars la crematoriu...

Reacție în lanț

2013-01-30T18:31:00.003+02:00

Scandalul copiilor din pătuțurile cu zăbrele a generat o criză de calmante și supozitoare cu ardei

Ecourile scandalului de la creșa la care părinții au descoperit că micuții lor erau puși să doarma în pătuțuri cu zăbrele, sunt departe a a se stinge, ba chiar au generat un val de proteste și noi dezvăluiri cutremurătoare din partea altor părinți și autorități care au sesizat alte atrocități ale căror victime sunt copiii și chiar adulții bețivi, dați abuziv afară din cârciumi după ce s-au facut muci și s-au pișat sub masă, fără a deranja pe nimeni, cu excepția tovarășilor de pahar cărora le-au udat pantofii și manșetele pantalonilor. De la o oră la alta, scandalul capătă proporții precum un bulgăre de zăpadă pe care un copil tâmpit l-a lăsat să se rostogolească la vale, privind apoi tâmp, cu mucii curgându-i spre buza superioară, cum acesta strivește în cale cotețul cu tot cu porc, magazia în care tac-su a încuiat-o pe soacră-sa și toate acareturile.

Ororile petrecute la grădinița groazei au fost pe larg transmise și dezbătute pe principalele canale de știri, beneficiind de un larg spațiu de emisie, în situația în care Băsescu nu a mai botezat pe nimeni și nici nu s-a încumetat să-și mai rupă curul pe cărări de munte , dându-se cu sania cu șenile și girofar. La Antena 3, Gâdea și tovarășii lui pupincuriști au realizat emisiunea într-un decor special, transmițând în direct dintr-un pătuț cu zăbrele și îmbrăcați în pamperși, în semn de solidaritate cu bebelușii greu încercați. Gâdea nu s-a jenat deloc să apară pe post în această postură, ba chiar a declarat că astfel se simte mult mai matur. În același timp, la Realitatea Tv, paharele cu apă oferite invitaților și realizatorilor au fost înlocuite cu biberoane. Acestea au fost însă retrase pe la jumătatea emisiunii, atunci când un prezentator al cărui nume îmi scapă, dar care aduce foarte bine cu porcușorul isteric, a fost pe punctul de a se îneca cu o tetină pe care începuse să o molfăie de draci, după ce zbeirase ca o curva la poștă, la un interlocutor despre care nu înțelesese prea bine cine e, și ce rol are în tot circul.

Noi imagini cu copii maltratați, primite de la cititorii noștrii cretini: Copiii sunt plimbați în lesă, precum javrele, fără ca macar a fi lăsați să se miroasă unii pe alții sau să ridice piciorușele la copaci. RUȘINE!!!!

Din toate studiourile s-a cerut să cadă capete, să curgă sînge de director, sau , dacă nu se poate, macar să fie scoasă în față o femeie de servici pentru a fi glazurată cu flegme și linșată în prime time. Dezbaterile au fost deosebit de încinse, la un moment dat Gâdea chiar și-a umplut pampersul cu ceva dar a refuzat să fie schimbat în pauza publicitară, invocând faptul că trebuie să mai aibă ce mânca până la finalul emisiunii. S-a leșinat, s-au învinețit fețele de furie și indignare, s-au umflat vene la tâmple și s-a dovedit că și bărbații e muieri câteodată, atunci când moderatorii au smiorcăit discret și și-au tras cu delicatețe mucii care le obturau căile respiratorii. Personalul medical a fost solicitat la maxim și a rămas permanent pe poziții, administrând în pauzele publicitare doze triple de distonocalm și diazepam participanșilor la talk show ajunși în pragul apoplexiei, precum și supozitoare cu ardei iute invitaților care nu erau suficient de combativi și vehemenți ori aveau tendința de a se pișa contra vântului și a-i contrazice pe istericii care cereau să se lase cu moarte de om.

Pe fondul acestei adevărate isterii naționale autoritățile au început să fie mult mai scrupuloase în depistarea altor cazuri precum cel de la grădinița ororilor. Astfel, trei bărbați care aveau nesimțirea și tupeul să se pretindă tați au fost arestați ieri în Parcul Central, după ce au fost depistați că își legaseră copiii cu niște hamuri de care îi țineau precum pe câini în lesă, sub pretextul că îi învață să meargă, iar o mamă denaturată a fost violată în public de un grup de militanți pentru libertatea sugarului, pentru că i-a smuls din mână copilului pe care îl plimba cu trotineta, un chips cu aromă de șorici de cal, pe care acesta îl găsise pe jos (pe chips, nu pe cal).

Inuman și șocant de nasol

2013-01-29T19:15:00.001+02:00

Zeci de copii obligați să doarmă la creșă în pătuțuri cu zăbrele

Câțiva părinți care s-au întors ieri după amiază de la servici, deșelați de muncă, futuți de șefi și cu ultimii bani dați pe 50 de vodcă, au suferit o traumă psihică severă după ce și-au adus aminte că trebuie să treacă și pe la creșă pentru a-și lua copiii acasă. Odată ajunși aici, după ce au rătăcit drumul de câteva ori din cauza beției, bieții oameni au suferit un adevărat șoc, trezindu-se brusc în fața unui tablou înfiorator, dar ce zic eu înfiorător, terifiant, grotesc, lugubru și revoltător. Într-o cameră cu Mickey Mauși pictați pe pereți, copiii lor erau supuși unui tratament inuman, fiind ținuți în niște pătuțuri asemenea unor țarcuri, cu zăbrele din lemn care aproape depășeau înalțimea micuților. Copiii care avuseseră norocul să se acomodeze condițiilor în care nici măcar urșii de la grădin zoologică nu ar fi fost ținuți, dormeau ca porcii, durându-i în cur de părinții care se opriseră în ușă și se holbau la ei ca niște idioți, încercând să înțeleagă ce se întâmplă sau ciupindu-se unii pe alții pentru a se convinge că nu visează urât. Ceilalți copii, pe care nu îi luase somnul, se învârteau în patru labe în pătuțurile zăbrelite, ulterior, educatoarele spunându-le părinților că unii dintre ei erau la a cincea sau chiar a șasea labă. Alții, cărora le ieșiseră 2-3 dinți, rodeau zăbrelele pătuțurilor, încercând parcă să scape din acea închisoare de lemn de stejar și pal melaminat și sa cadă în cap pe podeaua de ciment care, pentru ei, însemna libertatea.

Costeluluș, unul dintre copiii maltratați, încercând să evedeze din temnița de lemn

Cu inimile frânte la vederea copiilor ținuti astfel prizonieri în pătuțuri, oamenii au pus-o imediat de o revoltă și s-au hotărât pe loc să dea foc creșei. Noroc că unul dintre ei și-a dat seama că astfel își vor pune în pericol și propriile odrasle, așa că cineva a strigat „Să mergem să-i dăm în gât la Măruță!!”. Imediat respectivul a fost aclamat și aruncat de câteva ori în sus, până când a rămas agățat cu bretelele de candelabrul de cristal, fiind lăsat să atârne acolo pentru a-i distra pe copiii atât de stresați în urma torturii la care fuseseră supuși. Altcineva a strigat ”Hai sa-i facem și mai de căcat și să mergem la Capatos!”, în cele din urmă împărțindu-se în mai multe echipe și mergând să reclame abuzul, fiecare pe unde a apucat.

” Mi l-au nenorocit pe Costeluș. Nici n-a împlinit un an și deja nu mai scot om din el. L-au chinuit teribil, l-au inchis în pătuțul ala cu zăbrele și l-am găsit, săracu, pișat și căcat pe el. Deci nici la veceu nu a putut sa meargă, domnu Dan”, a declarat prin webcam, pentru OTV, Grigore Alscroafei, părintele unuia dintre copiii maltratați.

La cererea părinților, creșa ororilor va fi închisă și transformată în muzeu al holocaustului bebelușilor.

Interviu Cornel Constantinescu

2011-01-25T17:58:00.002+02:00

Pentru ca ziarul in caare a aparut are un site de doi lei si nu pot sa ma bazez pe faprul ca o sa intre cineva acolo,pentru ca imi place cum a iesit si pentru ca ma gindesc ca s-ar putea sa fiti curiosi si sa aruncati un ochi, am zis ca ar fi bine sa postez si pe blog interviul pe care l-am facut zilele trecute ca sarcina de servici. Asa ca l-am postat. Na!!

Cornel Constantinescu, directorul care păstreaza viu spiritul anilor ’60 şi atmosfera concertelor de la “Căsău”

Puţini sunt buzoienii iubitori ai rock-ului, folk-ului, jazz-ului sau blues-ului care să nu fi auzit sau să nu fi stat măcar o dată de vorbă cu Cornel Constantinescu, directorul de la “Casău”, care, deşi se declară un adept consacrat al “vechiturilor”, şi-a păstrat spiritul tineresc şi rebel de pe vremea când se întâlnea cu prietenii pe terasa de la “Gârboveaţă” sau făcea nopţi albe împreună cu Florian Pittiş, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, cei de la Iris şi mulţi alţii, reuniţi în Clubul Z.
A fondat prima trupă de folk din Buzău şi a cântat cu alte câteva trupe de rock, dar consacrarea şi-a cunoscut-o ca organizator al Festivalului TOP T, pe care, împreună cu oamenii din echipa de organizatori, l-a făcut să devină cel mai vechi festival de acest gen din ţară.

Reporter(adica eu :P ): Printre admiratorii genului eşti cunoscut de majoritatea drept unul dintre veteranii rock-ului buzoian, unul care a făcut parte din primele găşti de rockeri din oraş şi din primele trupe buzoiene. Cum şi când ai prins “microbul”?
Cornel Constantinescu: In liceu, când eram la Eminescu, până în clasa a XI-a jucam fotbal la juniori, la fosta METALUL, iar un coleg de-al meu cânta în liceu cu încă patru (Dorin Costache îl cheamă, acum a plecat în Olanda) şi m-a auzit cântând odată, aşa că mi-a zis “hai mă, să cânţi cu noi”. Aşa m-am împrietenit cu ei, au dat un spectacol acolo în Eminescu şi, poate nu-ţi vine să crezi, era lume cum vezi la concertele alea mari de pe vremuri , cu Elvis, cu nu ştiu ce..., deci, se călcau în picioare, ţipau. Eh, aşa era atunci, în perioada aceea, prin anii ’69-’70. Am cântat cam un an şi jumătate în trupă, pe urmă, cam prin ’73, m-am apucat să cânt la chitară - am fost autodidact – şi am înfiinţat prima trupă de folk din Buzău, Civitas, împreună cu un flautist, Traian Muşat. Cântam la manifestări din astea literare, concerte înaintea unor trupe... Apoi, în perioada ’74-’76, cam aşa ceva, am fost într-un nucleu, să zic eu, “elevat” de muzicieni, am făcut parte din Clubul Z, care s-a numit mai târziu “Clubul de la ora 7” al lui Relu Gherghel. Acolo i-am cunoscut pe marii folk-işti şi am văzut chiar şi primele trupe; de exemplu, am văzut Iris-ul la primul concert în România, fără Minculescu, era cu Nuţu Olteanu, Emil Lechiţeanu şi cu “Pralea” Nelu Dumitrescu, la tobe. Nuţu a plecat pe urmă în Suedia, Emil a plecat în State... Deci, am văzut primele concerte ale trupelor mari care sunt acum la noi, am văzut ultimul concert a lui Phoenix înainte de a pleca din ţară; la două săptămâni după concert au fugit în Germania. Şi Harap Alb în prima formulă, cu Cristi Minculescu, ce să mai... a fost o perioadă mişto.
Rep.: Concertele astea bănuiesc că nu erau în Buzău.
C.C.: Nu, asta în Bucureşti, în fosta Casă de Cultură de pe strada Eminescu. Am fost la concerte şi ca organizator la Gala “Săptămâna”, şi aşa i-am cunoscut pe toţi. I-am cunoscut bine pe “Moţu” Pittiş, pe Nicu Covaci, pe Mircea Vintilă, Baniciu.
Venind în Buzău, am cântat prin mai multe trupe de rock, Manuscris, OK, Probă de microfon; chiar am luat premii la început la festivalul TOP T. La primele trei ediţii, am participat ca interpret. Cam asta ar fi... am cântat cam până în ’89, după care devenisem organizator la TOP T şi mă lăsasem de chitară.
Rep.: De ce? Nu voiai să intri în conflict de interese?
C.C.: Nu, nu era niciun conflict de interese, pentru că din ’86 eu n-am mai cântat pe scenă aici (Casa de Cultură a Tineretului – n.r.). Adică am cântat, dar în alte trupe, trupele Casei de Cultură a Tineretului. Ziceam că m-am lăsat de chitară dar mai pun mâna pe ea, aşa, din când în când.

Am făcut ce am vrut, NOI ne-am făcut viaţa frumoasă

Rep.: Ai trăit perioada anilor de glorie ai rock-ului şi erai şi la vârsta la care puteai trăi din plin acele vremuri. Care era atmosfera prin Buzău în perioada respectivă? La ce intensitate se trăiau acele vremuri?
C.C.: Da... în primul rând, aveam părul mai lung decit al tau, doi ani am stat netuns. Bineînţeles că am avut conflicte cu ăştia care erau activişti, comunişti, dar nu prea i-am băgat în seamă şi mi-am văzut de ale mele. Asta voiam să zic. NOI ne-am făcut viaţa frumoasă, chiar dacă nu aveai voie să cânţi aia, nu aveai voie să... nu ştiu ce. Am făcut ce am vrut noi şi atmosfera era frumoasă, pentru că eram un cerc restrâns de prieteni. Nu prea ne duceam noi prin cârciumi sau mai ştiu eu pe unde; erau locurile noastre – vestita Gârboveaţă, cofetăria – pe urmă în cercuri de prieteni, în cluburi literare. Cam ăsta era Buzăul, fiind oraş mic, cercul era foarte restrâns, în Bucureşti era cu totul altceva.
Rep.: Cu activiştii am înţeles că nu aveai cum să te împaci pe vremea aia, dar acasă, cu părinţii, ai avut aceleaşi discuţii?
C.C.: Nu, n-am avut probleme. Maică-mea chiar făcea o soluţie cu coji de nucă verzi şi-mi îngrijea părul ca să aibă un luciu deosebit. M-am tuns târziu, pe mine revoluţia – de fapt involuţia, că după 12 ianuarie a fost lovitură de stat – m-a prins cu părul lung. Aveam şi părul lung şi barbă. Am umblat cu părul strâns în coadă până prin ’94. Ştiu că în ’94, când am făcut TOP T-ul în Sala Sporturilor, aveam părul lung.
Rep.: Dacă tot am revenit la TOP T, ce te-a determinat să intri în rândul organizatorilor festivalului?
C.C.: Cum îţi spuneam mai devreme, la primele ediţii din ’83 până în ’86 am participat ca interpret, compozitor, vocalist chitarist, am luat şi premii cu Civitas la folk, cu Proba de Microfon şi Manuscris la rock. n ’86 am fost angajat aici, la Casa Tineretului, şi am participat ca organizator alături de o echipă foarte bună. Era Călin Gheţu director, eram eu adjunct – funcţia era alta, instructor principal mi se pare – Radu Gabriel, actorul, şi Nicuşor Tănase, care e profesor la Şcoala Normală. Eram o echipă bună şi cam toţi “eram cu rock-ul”, aşa că am făcut festivalul, cu toate problemele care erau atunci.
Rep.: De exemplu?
C.C.: Se cereau textele de la toate trupele, trebuia să le trimitem înainte, să le permită, să le dea aprobare de la Consiliul Judeţean... Dar semnam noi sau Gheţu punea ştampila, şi se cânta. Ştii ce cântau Timpuri Noi sau alte trupe atunci...

Cei care ascultă muzica asta nu sunt din ăia care nu-şi termină şcoala

Rep.: Vă gândeaţi că TOP T-ul o să ajungă cel mai bătrân festival de rock din ţară?
C.C.: Rock-ul este un mod de viaţă. Eu întotdeauna l-am considerat aşa, pentru că-ţi dă libertatea de a gândi şi de a gândi altfel. n general, cei care ascultă genul ăsta de muzică nu sunt din ăştia care nu termină şcoala, adică sunt în general băieţi deştepţi... copii deştepţi. Mă uit şi la generaţiile astea care vin; majoritatea rockerilor sunt de la Hasdeu, Eminescu, Liceul de Artă. n rest, se ascultă cu totul altceva, despre care nu vreau să pomenesc.
Revenind la TOP T, a fost greu la început. L-am făcut în ’91 şi apoi, un an, nu am mai putut să-l facem. Nu era Legea sponsorizării, era un vid, un gol. Abia în ’93 l-am făcut mai “moale” şi din ’94 a început să meargă şi a mers în continuu. O problemă a fost că pierdusem echipa aia – a plecat Radu Gabriel, a plecat Gheţu, a plecat Nicuşor Tănase. Dar au venit alţii, a venit Florin Artene, a venit Tolea Poştovei; nu i-am găsit eu, au venit ei alături de mine. Din ’94 am colaborat şi cu Florin, care era angajat aici, şi cu Tolea şi o perioadă cu Adi Vişteanu, care răspundea la DJTS de partea de tineret. Am mers înainte şi eu vreau să apuc ediţia 30. Şi aşa, acum tot greul îl duce Tolea, că el se ocupă aproape de tot, eu mai mult semnez. Am rămas, vorba lui “Moţu” Pittiş, cu vechiturile; aveam o emisiune cu Florin Artene la radio, îi zicea “Magazinul de Vechituri”, şi “Moţu” ne-a zis: “Voi, când v-aţi gândit la vechituri, v-aţi gândit la mine!.”
Rep.: Ştiu că şi el era o prezenţă obişnuită la Buzău şi la TOP T.
C.C.: A participat la câteva ediţii. Pe cel din ’94 l-a prezentat în întregime. Intr-un fel, ne-a şi impulsionat în perioada aia grea. Ca o chestie inedită, nostimă pentru alţii, dar pentru mine nu, în ’94, din cauza lipsei de bani – am plătit Holograful la vreo 10 ani după aia – am ajuns la spital. Am făcut criză de anxietate şi am ajuns la spital... Ce să-i faci, cere sacrificii şi rockul ăsta.
Rep.: Inevitabil, în toată perioada asta ai luat contact şi te-ai împrietenit cu o serie de personalităţi din mediul ăsta, nu neapărat artişti...
C.C.: Pentru mine, perioada prolifică a fost perioada de la Clubul Z, în Bucureşti, când i-am cunoscut pe majoritatea. De asta spun că pe urmă a fost uşor de făcut TOP T-ul, având relaţia deja creată cu ei. Mai ales cu Moţu, că m-ai întrebat mai devreme de el, care a avut în ’89 52 de şedinţe – aşa le zicea el – de Istoria muzicii rock. n anul ăla el a lipsit doar două săptămâni de la Buzău, în rest, în fiecare luni la ora 6.00 îl luam din gară, îl aduceam aici şi făcea două şedinţe cu sala arhiplină.
Relaţia era, m-am împrietenit cu mulţi... Cu cei de la Celelalte Cuvinte, cu cei de la Phoenix. Cu ei eram de mult în relaţii bune, din ’76, dinainte să plece. TOP T-ul s-a făcut foarte lejer, având relaţii bune cu ei... Plus că era foamea aia de cântat, erau trupe care nu aveau unde să cânte că nu erau atâtea cluburi câte sunt acum.

Holograful nu a plecat o săptămână din hotel, iar pe Călin Pop l-au urcat cu scaunul în autocar

Rep.: n atâţia ani, cu atâţia prieteni aţi avut în mod sigur şi nişte întâmplări de pomină. Poţi să ne împărtăşeşti câteva?
C.C.: Astea sunt multe; cei de la Holograf, de exemplu, nu au mai plecat o săptămână din hotel. Din varii situaţii, mă rog... De fapt nu toţi, Mugurel Vrabete şi Tino Furtună. Le plăceau fetele, au găsit ei ceva şi au rămas cam mult aici. Sau cu Călin Pop, de la Celelalte Cuvinte... Când au avut concert aici, afară, ei au cântat spre dimineaţă. Am stat cu ei la interviuri după concert până la 6.00 dimineaţa, pe urmă am rămas cu Călin Pop la o bere lungă şi, când colegii lui au vrut să plece, că aveau mult de mers până la Oradea, nu au mai putut să-l ridice de pe scaun, aşa că l-au luat cu tot cu scaun şi l-au urcat în autocar.
Rep.: La un moment dat, ţin minte că îţi lansaseşi şi un volum de versuri... De atunci ai mai scris ceva? Mai ai vreo lansare în proiect?
C.C.: Da, acum cinci ani, în 2006. Eu nu m-am considerat niciodată poet; volumul ăsta l-am scos la insistenţa fetei mele, care era atunci studentă la Universitatea de Artă din Bucureşti, şi tot ea a realizat grafica. Poeziile sunt scrise în perioada ’72-’77, multe dintre ele texte ale unor piese pe care le cântam atunci. Cum am spus, nu mă consider poet, cartea este fără preţ, este o carte pentru prieteni, doar am dăruit-o.
Rep.: mi aduc aminte că a avut parte de o lansare originală.
C.C.: n perioada aia era şi Hronicul Buzoian, era Călin Gheţu director la Cultură şi m-au chemat la teatru, unde se făceau lansări de carte. Avem cărţile aici la birou, dar m-am dus fără carte. Au zis unii “păi, cum dom’le, vii fără carte?”, dar eu îl luasem cu mine pe Florin Silviu Ursulescu, aşa că le-am spus “dom’le, eu l-am adus pe Florin Silviu Ursulescu, care o să-mi prezinte cartea deseară la TOP T” – chiar în ziua aia era şi TOP T-ul. Am lansat cartea de pe scenă, seara, zicând “uite aşa se lansează o carte”, iar Tolea a aruncat cărţile în public. Adică le-a lansat.
Rep.: Când nu eşti la birou şi nu eşti ocupat cu organizarea vreunui eveniment sau altceva legat de serviciu, cum îţi petreci timpul liber?
C.C.: De câţiva ani am avut două proiecte PHARE pe resurse umane, iar începând de anul ăsta avem un alt proiect pe doi ani de zile pe o sumă impresionantă pentru noi – 250.000 de euro – tot pe resurse umane. Prin urmare, acum e cam mult de muncă dar când vreau să mă liniştesc – eu de trei ani stau la Nenciuleşti; n-am casa terminată că muncesc la ea de opt ani de zile, dar am o căbănuţă în care stau – deci, când vreau să mă liniştesc, mă duc acolo, că e foarte bine. Mi-am aranjat curtea cum am vrut eu, pentru că acolo e multă piatră, iar acum am început să cresc găini... Din astea mai de rasă; pintenate, moţate.
Rep.: Pui la cale vreo fermă sau vreo afacere?
C.C.: Nu, eu ies mai mult în pierdere. Doar că e altceva când mănânci o ciorbă de cocoş, din ăsta, şi în plus îţi ocupi timpul. Am pus aproape 80 de pomi altoiţi, chiar şi smochini, o mică grădină... Mai am acolo şi doi câini, un ciobănesc bucovinean şi un ciobănesc carpatin. Carpatinul e căţea, o nebună, are şase luni şi aproape 40 de kilograme şi roade tot pe acolo. Acum o dresez. Mai am un cocker, vestitul Ness, pe care îl ştie toată lumea. Pe ăsta îl ţin la Buzău. n oraş stă şi fiica mea, stă şi nevastă-mea şi, normal, eu vin în fiecare zi acasă, dar seara dorm acolo, la ţară. E altceva, e o plăcere, mai ales vara, să dormi în aer curat.

Cătălin Tz

Mos Craciun si prietenii sai (continuare)

2010-12-24T09:38:00.013+02:00

Mda... s-a facut o luna si ceva de cind n-am mai scris nimic p-aici pentru ca , trebuie sa recunosc, mi-a cam fost lene si plus de asta am mai incercat si niste jocuri noi pe PC , asa ca nici nu aveam cum sa imi fac timp. Acum, daca tot se sta acasa zilele astea, m-a pocnit brusc inspiratia si cheful si am zis sa mai bag ceva.
Faza asta din clip cu mosu ala surd e veche si sigur ati vazut-o , numai ca eu am aprofundat-o mai bine zilele trecute am ris singur toata saptamina si am zis sa dau eu o continuare la poveste ca sa-l mai scot pe om din kkt. Plus ca subiectul se asorteaza cu perioada asta...

I-auziti aici:

Mos Craciun si prietenii sai

Intr-o zona muntoasa, impodobita cu paduri de braji (acum urmeaza continuarea) se afla un mic sat de cimpie populat de oameni harnici care trudeau toata ziua la butoiul cu tuica ,iesind doar uneori din beci ca sa-si bata nevestele sau sa-si violeze vecinele pe care le confundau cu mamele lor. Ar fi trait asa, in pace si liniste, fara sa-i deranjeze nimeni, daca intr-o buna zi dumnezeu n-ar fi aflat despre dezmatul din satul lor si dracu stie de ce s-a suparat asa tare pe ei. S-a intimplat pur si simplu intimplator, cind dumnezeu se relexa in jacuzzi cu lapte si miere si se bucura de masajul pe care i-l faceau 3 ingeroaice abia intoarse de la facultate din Thailanda, zarind la un moment dat pe monitorul din baie niste imagini care l-au umplut de draci si i-au stricat dupa-amiaza. Camerele de supraveghere cu care scana Pamintul razbisera prin padurea de braji si surprinsesera imaginile dezmatului de care dumnezeu habar n-avea si care l-au enervat atit de tare incit chiar le-a injurat de mama pe ingeroaicele care il masau cu icre de sturion albastru. Imediat a vrut sa-i pedepseasca la fel ca pe aia din Sodoma si Gomora dar intre timp mai imbatrinise si nu il mai ajutau puterile. A incercat 3 zile si trei nopti sa-i stirpeasca, dar aia o tineau lant cu betiile si orgiile, asa ca s-a lasat pagubas. Isi aminti atunci ca avea un prieten pe la Polul Nord care parca tinea o crescatorie de reni si era cam pedofil asa ca se uita in agenda si gasi numarul lui Mos Craciun, singurul care putea sa-l ajute.

Cind i-a sunat telefonul, mosul tocmai se certa cu spiridusii care nu mai voiau sa lucreze cu el daca nu le da si bonuri de masa si tocmai intrasera in greva, refuzind sa mai curete de balega grajdurile renilor si sa impacheteze vibratoare pentru clientii VIP. Dumnezeu i-a povestit despre dezmatul din padurea de braji si i-a cerut sfatul, mosul cerindu-i doua secunde , ragaz de gindire. Pina la urma a avut nevoie de 5 secunde pentru ca ii mergea si lui mintea mai greu din cauza virstei insa in final a venit cu o solutie. I-a zis lui dumnezeu ca tocmai avea nevoie de o echipa noua de spiridusi ,ca aia vechi se smecherisera, si i-a cerut permisiuneasa-l lase sa-i transforme pe aia in spiridusi, drept pedeapsa . Dumnezeu a fost imediat de acord, au batut palma prin telefon si i-a promis ca ii da o bere (fara alcool) cu prima ocazie cinde se intilnesc, asa ca Mos Craciun s-a pus imediat pe treaba si a tulit-o in padurea de braji sa-si faca rost de spiridusi.
A ajuns greu in satul de cimpie pentru ca a trebuit sa urce pe jos pina in virful muntelui ,dar a profitat de ocazie si a taiat si vreo 10 metri cubi de braji ca sa aiba ce imparti cind o fi momentul.
Ajuns in sat nici nu a mai apucat sa se deghizeze intr-in calator ostenit, asa cum avea de gind, ca s-a intilnit cu o ceata de sateni beti care l-au recunoscut si au sarit sa-l ia la bataie crezind ca e un impostor care s-a deghizat in mos craciun doar ca sa-si bata joc de ei si sa-i puna sa recite poezii timpite. Mos Craciun a luat-o pe coaja rau de tot, betivii i-au jumulit barba si pletele dalbe pe care au incercat sa i le smulga crezind ca sint false dar pina la urma s-a impacat cu betivii dovedind cu buletinul ca el chiar era Mos Craciun. Chiar s-a imprietenit cu ei, au mai venit si alti betivi din sat , in frunte cu primarul care avea si un bordel la Caminul Cultural, iar mosului a inceput sa-i placa dezmatul din sat, mai ales ca primarul i-a facut cinste si cu 3 curve de 5 stele, sa le faca ce-o vrea el. I-au dat si ceva de baut iar mosul s-a facut repede la mustati pentru ca pina atunci nu mai pusese botu pe alcool , asa ca s-a hotarit sa ramina acolo, in padurea de braji, cu noii sai prieteni.
Chiar si acum cind oamenii isi atirna ca idiotii ciorapii la semineu , copiii repeta obsesiv poezii cretine iar tiganii te fac la buzunare pe strada imbracati in ursi si capre, Mos Craciun si prietenii sai beau de le sar capacele impreuna cu spiridusii care intre timp li s-au alaturat si ei, si pe toti ii doare in cur de cadourile tale. Dumnezeu, normal ca turbeaza de draci susu in Ceruri , a luat-o un pic razna si cu mintea si de aia a uitat sa inchida robinetul su soare si sa dea drumul la ala cu zapada, asa cun facea in perioada asta.
Asa ca miine dimineata nu va asteptati sa gasiti nimic sub brad sau in ciorapii imputiti atirnati la semineu; iar daca tu, copile, totusi vei gasi ceva, sa stii ca a avut grija ma-ta sau tac-tu sa-ti cumpere ceva si sa te pacaleasca si anu asta, doar ca sa nu aflii ca Mos Craciun e un bosorog alcoolic care sta tot timpul anului calare pe butoi si i se rupe in paispe daca tu ai fost sau nu cuminte si daca iti doresti masinute, trenulete, femei gonflabile sau ce draq iti mai bubuie tie mintea.

Si-am incalecat pe-o sa...

Cam asta cred eu ca scria in cartea pe care voia sa o citeasca surdul ala. Si mai cred ca mosu ala era un spiridus sau un betiv de acolo din sat, trimis de Mos Craciun sa ne spuna cum sta treaba cu el si sa ne sugereze sa-l lasam draq in pace...
Anyway CRACIT FERICIUN la toata lumea!!!!!