Fiecare socket trebuie să fie asociat cu un număr de port pe 16 bit pentru gazdă unică.

Trebuie să se asocieze socketul cu o adresă de reţea unică globală (adresă de gazdă şi port)

• SO ştie că mesajele care vin adresate acestei adrese de gazdă şi port trebuiesc livrate (demultiplexate către) acest socket
• o adresa de retur pentru toate mesajele care pleacă.

Adresarea socketului: structuri de adrese predefinite

Specificarea adreselor socketului: anumite structuri de date predefinite pentru dvs.:

struct sockaddr_in { /* INET socket addr info */
short sin_family; /* set me to AF_INET */
 u_short sin_port; /* 16 bit number, nbo */
 struct in_addr sin_addr; /* 32 bit host address */
  char sin_zero[8]; /* not used */
 };
struct in_addr {
u_long s_addr; /* 32 bit host addr.,nbo */
};

Apelarea sistemului: bind()

• int bind ( int sockfd, struct sockaddr *myaddr, int addresslen)
  • sockfd dacă variabila desemnată socket() răspunde cu o valoare
  • *myaddr: structura adresei sockaddr_in care păstrează informaţii despre  adresa locală. Trebuie să ai alocat dreptul pentru a face apelul sockaddr.
  • addresslen este dimensiunea structurii de adresă.

retur eroare indică număr de port deja în uz, ieşirea din interval
#include <sys/types.h>
#include <sys/socket.h>
#include “inet.h”
int sockfd;
struct sockaddr_in myaddr;
if ( (sockfd = socket(AF_INET, SOCK_DGRAM, 0)) < 0)
{ /* handle error */ }
myaddr.sin_family = AF_INET;
myaddr.sin_port = htons(5100); /* > 5000 */
myaddr.sin_addr.s_addr = htonl(INADDR_ANY);
/* INADDR lets OS determine hostid */
if ( bind(sockfd, (struct sockaddr *)
&myaddr, sizeof(myaddr)) < 0)

{ /* handle error */ }

Exemplu: server fără conexiune

Exemplu: client fără conexiune

Exemplu: executarea comenzii trace

> cc udpserver.c; mv a.out udpserver
> cc udpclient.c; mv a.out udpclient
> udpserver &
  [1] 20837
> Server: creating socket
Server: binding my local socket
Server: starting blocking message read
  > udpclient
Client: creating socket
Client: binding my local socket
Client: creating addr structure for server
Client: initializing message and sending
 Server: return code from read is 11
Server: message is: Hello world
[1] Done udpserver

IRC

Serviciul este organizat sub forma mai multor reţele de servere, răspândite pe Internet. Cele mai renumite astfel de reţele sunt Undernet, DALnet, Efnet, prima dintre ele fiind de departe cea mai populară în România. Între serverele din interiorul unei reţele, mesajele trimise de utilizatori sunt sincronizate.

Discuţiile se desfăşoară în canale. Un canal este un grup de utilizatori care primesc aceleaşi mesaje. Canalele sunt organizate în general pe grupuri de interes, numele lor fiind prefixat cu simbolul #. Spre exemplu, un canal în care se discută despre legislaţie se poate numi #legi.

Fiecare utilizator care se conectează la un server IRC îşi alege un alias (nickname sau nick) care trebuie să fie unic în reţeaua de servere. Utilizatorii pot discuta fie în cadrul unui canal, fie în particular. Discuţiile în particular se desfăşoară la rândul lor, prin intermediul serverului sau direct folosind un protocol care se numeşte DCC (Direct de la Client la Client). Acest protocol face ca discuţiile particulare să fie extrem de greu de investigat deoarece nu există vreo urmă a lor pe server.

În ceea ce priveşte aplicaţiile client, acestea sunt foarte diverse. În general au posibilitatea de a înregistra conversaţiile şi conexiunile, însă opţiunea este implicit dezactivată. Cele mai populare astfel de aplicaţii pentru Windows sunt mIRC, Pirch şi Visual IRC, iar pentru Unix BitchX, XChat, kIRC şi ircII.

Prin natura sa eterogenăşi necontrolată de vreo autoritate, IRC este un mediu excelent de a exprima liber opiniile şi identitatea proprie. Acest lucru implică însăşi posibilitatea formării unor comunităţi ale căror preocupări nu sunt dintre cele mai ortodoxe. Persoanele interesate de piraterie software sau audio/video, pornografie sau de penetrarea neautorizată a sistemelor de calcul îşi pot uşor găsi parteneri cu preocupări similare între ceilalţi utilizatori.

Comunicarea lipsită de bariere le permite celor experimentaţi în activităţi ilegale să le transmită celorlalţi cunoştinţele lor. De multe ori, aceştia din urmă doresc să îşi demonstreze capacităţile nou dobândite pentru a obţine recunoaştere şi a fi acceptaţi de comunităţile „experimentaţilor”, fiind astfel motivaţi suplimentar în a comite infracţiuni informatice.

(Ghid MCTI)