Amour en miettes

publicat în revista “La mongolu'”, Anul II, nr.5, ianuarie-februarie-martie, 2021, p.19

Poet şi grafician, jurnalist şi cercetător, Rudy Roth pare a fi unul dintre tinerii luaţi în braţe de Graţii, excelând în domenii aparent divergente. Confesiunile biografice permit întrezărirea bagajului existenţial care cimentează, inerent, devenirea-i poetică: „M-am născut în 1979 în București, dar primii ani de viață m-au găsit în casa bunicilor, departe de efervescența, de perspectivele și de geometriile contradictorii ale Micului Paris. Chiar și așa, de cele mai multe ori îi port amprenta și vibrațiile tatuate pe tâmple, așa cum port unghiurile, umbrele și luminile Timișoarei sau Bruxelles-ului. Din 2012, grație unei întâmplări, am ajuns să-mi hașurez destinul și emoțiile în lumina cu particule aurii din Palma de Mallorca, Spania.ˮ 

Geometriile contradictorii ale singurătăţii (Ars Longa, Iaşi, 2019) poate fi privit ca un itinerar ascendent al devenirii fiinţiale întru eros, un jurnal afectiv care, alternând structurile catrenice clasice, cu rimă, cu jongleriile versului alb, direct confesional, ne conduc pe un tărâm gravat doar cu respiraţiile afective ale unui nou ev anistoric, complinit. Aceasta e şi sugestia lansată de prefaţatorul cărţii, D.R. Popescu, ce percepe volumul ca o nouă, contemporană, Cântare a Cântărilor, un imn vieţii/iubirii, ca posibilitate de survolare a morţii.

Dispus în cinci secţiuni, Cioburi, Antimetafore, Sandale, Delirio improvviso şi Adverbiale, tomul conjugă aria iubirii, în imnuri nostalgice, impregnate de tumultoase interogaţii retorice, ce amintesc nichitiana „viziune a sentimentelorˮ. Cultivând paradoxurile şi aritmiile unei interiorităţi flamboaiante, poetul configurează crochiul unui dublu feminin, pygmalionic: „Şi cărei linişti te închini,/ Şi în ce suflet mă trăieşti/ Când în ecouri mă înclini/ Şi vocea vocii mele eşti?ˮ (Totuşi) Autorul recrutează structuri adverbiale, în titluri sintetice, ce restricţionează, oferă alternative sau sumarizeză ipostazierile sufleteşti. Lectura tomului este una bicefală, brodurile textuale fiind secondate de reduplicările plastice, sincretice.

Albumul grafic, cu trimiteri stilistice la Salvador Dali şi René Margritte are ca temă primordială Femeia, denudată, asociată redundant cu ideea de timp. Apare recurent faimosul ceas dali-dian, iar căutarea e însoţită în alte locuri de o cheie elastică ce, in facto, nu pare a deschide/decoda ceva. Trăirea psihică a femeii e pusă în discuţie, întrucât capetele desenelor sunt în exclusivitate înlocuite cu o clepsidră, o harpă, o mască de arlechin, un glob, o ladă sau, din contră, capul e total eliminat.

Simetria simbiotică a cuplului e marcată prin construcţii gemelare ce denunţă un ev paradisiac, al unirii intimiste, sufleteşti, într-o enclavă afectivă protectoare, un glob de sticlă abstras vacarmului lumii. Rudy Roth clădeşte un tărâm androginic, în care dualitatea e abolită, iar absconsul se devoalează plenar: „De sens, de semne şi de seteˮ. Poetul încearcă să soarbă acel parti pris de choses, dilatând temporalitatea („Unde prezentul e şi nu-iˮ – Acolo) după legi erotice hegemonice. Rezonaţele romantice sunt date de combustia afectivă, de tornadele unei legături seismice, în care sentimentele glisează dinspre ardoare spre nihilism, raţionalism: „Dar un vis al împlinirii/ Să se nască nu e chip/ Dintr-un fântânar al vieţii/ Şi-o femeie de nisipˮ. (Orişicând) Prima secţiune re-compune, „visul de iubireˮ, vis când spulberat, când împlinit, iar „cioburiˮ-le, disipate, traduc această odisee anestezică a căutării timpului pierdut. 

Tonalitatea lirică se metamorfozează în Antimetafore, insul, hedonist căpătând vigoare trăiristă. Alura debarasantă nu face decât să potenţeze arderea sufletească. Antinomiile confirmă amprentarea erotică, pierderea busolei biotice: „Fără sens, de atunci, tot visez şi aştept/ Şi prin sita uitării deznădejdea-mi strecor,/ Te-aş ură de-ai veni, dar nu vii şi te iert/ Te-aş iubi, dac-aş şti, cum să fiu iubitorˮ. (Fără) Aceeaşi reia sugestia acuplării spasmodice, într-o nuntire senzorială sortită durabilităţii: „Şi-atunci mi te dai/ Şi-atunci iar te iau/ Cu mirul iertării pe tâmple mă ungi,/ Te lepezi de tine şi vrei ca să vreau,/ Nevastă să-mi fii şi mamă de prunciˮ. Ideea androginiei, a gemelităţii cuplului iradiază din numeroase texte, relevând simbioza eu-rilor. Volumul traduce, pe alocuri, destinul unui cuplu hedonist, ce-şi propagă, discret, senzualitatea distributivă: „Câteodată vin însă, mirosind a departe,/ A migdali desfrunziţi şi a doruri străine/ Şi-atunci lumea toată în cioburi se-mparte,/ A mea-n cioburi de lacrimi,/ A ta-n cioburi de mineˮ. (Câteodată)

În pofida alternanţei structurilor metrice clasicizante cu cele neomoderniste, Rudy Roth e fidel simetrii, ordonând, arhitectural, un topos beatnic, al iubirii împlinite, Timpul e abolit, iar geografia cronologică a poetului şi-l aproprie sau repudiază după legi numai de el ştiute. Reverberaţiile lexematice recompun istoria unui aproape/ departe, în care Eva gemelară se lasă adulată durativ, deesc: „Fireşte că-ţi voi sta alături,/ Când vei dori să-ţi schimbi şi sensul,/ Să-ţi las tăcerea mea pe frunte/ Şi la picioare universulˮ. (Fireşte)

Într-o perioadă în care poezia post-postmodernă rupe barierele indicibilului cu orduri concupiscente rostite grosier, Rudy Roth, fără a cultiva o poezie pudibondă, reflectă, în construcţii metaforizante, grefate pe congruenţe şi antinomii, pe glosări trăiriste şi onestităţi deconcertante, elogiul erosului. Aceasta este, de altfel, şi sugestia inculcată de prefaţator: „Asta e lumea lui. Plină de împlinirile şi întrebările mai deocheate ale dragostei. Talentul poetului se vede şi atunci când e vorba de Adam şi Eva – din ziua de aziˮ.

Rudy Roth: „Atunci când identitatea ta de român suferă acea mutație structurală și se transformă în cea de român de pretutindeni, ajungi să experimentezi un soi de amnezie selectivă. Pentru că de departe, România începe să capete, pe zi ce trece, valențe aproape mistice.” 

Articol publicat în Revista de Cultură ”Tribuna”, nr. 399/16–30 aprilie 2019, p.26-28
Preluat în ”Occidentul Românesc”, 2 mai 2019.
Preluat de Portalul cultural “Leviathan”, 3 mai 2019

Ani Bradea: Domnule Rudy Roth, ați acceptat cu multă bunăvoință să faceți parte din acest proiect, drept pentru care vă mulțumesc. Pentru început v-aș ruga să vă prezentați în câteva fraze, va fi mult mai ușor apoi să ne construim dialogul.

Rudy Roth: M-am născut în 1979, la București, dar primii ani m-au găsit în județul Dâmbovița, unde locuiau bunicii mei. Provin dintr-o familie care, conform standardelor actuale, ar putea purta numele de ”europeană”, dat fiind faptul că fiecare dintre bunicii mei avea o structură etnică distinctă. În anul 2002 am absolvit facultatea de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice din București, iar în 2006 un program de master în administrație publică electronică la Universitatea din București. În 2008 am absolvit un program de master în Relații Internaționale la University of Kent (Canterbury, UK), iar în anul 2015 programul doctoral al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București. Grație acestui traseu academic am publicat numeroase monografii și articole de cercetare în jurnale de specialitate din străinătate și din Romania, mai ales pe tema dimensiunii răsăritene a politicii externe a României din perioada 1990 – 2015. Este, de altfel, o preocupare continuă, căreia îi aloc destul de mult timp și resurse intelectuale, dacă pot spune așa.

R. R.: În Spania, mai exact în Palma de Mallorca, am ajuns în anul 2012, când soția mea, medic dermatolog, a acceptat o ofertă de angajare aici. Plecarea a fost determinată, fără doar și poate, de blocajele structurale din sistemul medical din România, care a ”hrănit”, cu o veritabilă voracitate administrativă, exodul medicilor autohtoni către vest. Degradarea societală, cu precădere în urbanul românesc, a jucat un rol determinant în proces. Am plecat din Timișoara într-o zi de mai a anului 2012, la câteva zilei după ce-mi susținusem rapoartele de cercetare pentru doctorat. Cu două valize și copilul în brațe. Am ajuns în Mallorca obosiți și extrem de speriați în fața necunoscutului. Dar, până la urmă, lucrurile s-au așezat, timpul mediteranean a avut răbdare cu noi.

A. B.: Spuneți că ați plecat în Spania la câteva zile după o sesiune de susținere a unor rapoarte de cercetare pentru doctorat. În aceste condiții mă întreb, și vă întreb, dacă ați mai apucat să lucrați în țară? (Uitându-mă și la prezentarea pe care v-ați făcut-o mai devreme, pot lesne observa că anii de dinaintea plecării sunt, în mare parte, ocupați de studii.)

R. R.: Primul meu loc de muncă a fost pe un post de ajutor de tehnoredactor la ziarul ”Universul”, coordonat la acea vreme de Aristide Buhoiu, lucru care mi-a deschis oarecum apetitul pentru jurnalism. Din anul 1996 și până în anul 2009 am lucrat ca traducător, redactor, reporter și realizator de emisiuni în cadrul mai multor departamente și canale ale Radio România, pentru ca mai apoi să mă dedic profesiei de bază, cea de economist, în mediul privat. În anul 2003, în plin proces de negocieri privind aderarea României la UE, am fost unul dintre economiștii care au contribuit la definitivarea planului economic privind costurile de implementare ale directivelor europene în domeniul protecției mediului.

R. R.: Aproape imediat ce am ajuns în Spania, am început colaborarea cu ziarul ”Occidentul Românesc”, pentru care am lucrat mai întâi ca manager de proiecte de finanțare și, mai apoi, ca redactor șef-adjunct. În anul 2015 am pus bazele unei reviste culturale online, ”Leviathan”. În paralel lucrez ca cercetător și secretar al Institutului Balear de Studii Strategice, alături de o echipă de profesori și cercetători din Anglia, Franța, Germania, Spania, Maroc și Kenya. Ocazional, desenez și schițez (am avut onoarea ca mai multe dintre schițele mele să ilustreze câteva cărți de poezie), și scriu (în acest moment am terminat un volum de poezii pe care sper să-l pot publica în următoarea perioadă).

A. B.: Din ceea ce-mi spuneți, pare că nu ați avut probleme de integrare în noua societate. Încă de la început, seamănă această schimbare din viața dvs. cu o mutare oarecare, dintr-un oraș în altul. Sigur, aici a contribuit major faptul că nu ați mers în necunoscut (contractul soției dvs. vă oferea o garanție). Totuși, ce diferențe majore ați observat față de societatea românească? Care au fost micile greutăți, dacă au fost, de adaptare la un ritm nou de viață, la noi responsabilități?

R. R.: Adevărul este că primii pași pe pământ iberic, ce-i drept cu iz insular, mallorquin, au fost extrem de apăsați din punct de vedere emoțional. Neîntâlnirea cotidiană cu România și adaptarea la normele, peisajul și cultura Spaniei n-au fost nici simple, nici ușor de gestionat. Îmi aduc aminte că în prima lună, fiecare zi venea atât cu iluzia lui mâine, dar și cu încercarea de a înțelege întâmplările lui ieri. Fiecare zi era un soi de odisee în miniatură, în care tu, erou autoasumat al migrației românești, trebuia să cauți răspunsuri și să înțelegi nerăspunsurile. Să încerci să dai un sens vortexului de arome, de gusturi, de imagini, de sunete și de tăceri altfel, care-ți inundau fiecare secundă. Mai apoi însă, pe măsură ce am început să înțeleg viul cotidianului spaniol, am început să mă afund în el, ca într-o carte bună.

R. R.: Oarecum. Purtam în mine, încă din anii de liceu, câteva dintre metaforele lui Neruda, puțin din starea de Macondo a lui Márquez și multe dintre versurile unor melodii în limba spaniolă. Nopți la rând, cu un vechi dicționar spaniol-englez în mână, încercasem să citesc, în original, ”100 de sonete de dragoste” și ”Un veac de singurătate”. Mai greu era cu versurile unor cântece tradiționale mexicane interpretate de Plácido Domingo(”100 años de mariachi”), pe care le ascultam de zeci de ori, în încercarea de a le traduce pornind, de cele mai multe ori, de la transcrierea lor fonetică. Atunci când am ajuns însă în Mallorca, spaniola asta mi-era insuficientă pentru a purta un dialog real. Așa că am început să privesc, în timpul liber și alături de fiul meu, un canal pentru preșcolari, unde erau prezentate vocal și imagistic diferite obiecte, activități, elemente simple din cotidian. În paralel, memoram elemente de pe etichetele produselor din supermarket, citind versiunile informative în engleză sau franceză și apoi asociind datele respective cu ceea ce scria în spaniolă. Sportul ăsta a făcut ca în trei luni să pot încropi dialoguri cât de cât elocvente, iar în aproximativ un an să pot citi poeziile lui Neruda, apelând doar ocazional la dicționar.

A. B.: Îmi spuneați că soția dvs., medic dermatolog, a primit o ofertă de muncă în Spania și că ”blocajele structurale din sistemul medical din România” au făcut-o să accepte această ofertă. Din ceea ce v-a povestit soția dvs., în ce măsură a corespuns noul loc de muncă așteptărilor sale? Ce diferențe există între acest loc de muncă și unul similar din țara noastră? În ce măsură sistemul medical din Spania s-ar putea constitui într-un exemplu de bune practici pentru cel din România?

R. R.: Atunci când identitatea ta de ”român” suferă acea mutație structurală și se transformă în cea de ”român de pretutindeni”, ajungi să experimentezi un soi de amnezie selectivă. Pentru că de departe, România începe să capete, pe zi ce trece, valențe aproape mistice. Din peisajul socio-uman dezolant care te-a împins să pleci de acolo, rămân doar emoțiile legate de românii frumoși, autentici, curați. Aspectele negative se preling și imaginea care-ți rămâne are conotații aproape utopice. Cu toate astea, există amintiri pe care nici măcar această neîntâlnire cotidiană cu România nu are cum să le șteargă. Amintirile legate de sistemul medical sunt unele dintre ele, pentru că acesta a atins un asemenea nivel de toxicitate, încât este imposibil să uiți ceva. Să nu fiu înțeles greșit. Există în România medici remarcabili. Există profesori fantastici. Însă sunt atât de puțini, atât de izolați în marea masă a mediocrității, a amantlâcurilor și pilelor, a șpăgilor și mercantilismului obsesiv încât, statistic vorbind, par niște erori ale sistemului. Diferențele dintre sistemul medical din România și cel din Spania sunt atât de mari, încât singura similitudine este la nivel de denumire. Dincolo de asta, totul e diferit. Aici nu există șpagă. Aici nu există șmecheri. Aici, pacientul, oricine ar fi el, este respectat și ajutat. Aici, medicul este protejat și respectat. Nu doar că te adresezi medicului cu ”domnule/doamnă doctor”. Aici nu se comentează diagnosticul sau rețeta, ci se respectă cu religiozitate ceea ce a spus și scris medicul. Aici profesorii sunt preocupați să transmită cât mai mult din cunoștințele lor medicilor rezidenți. Există mândria de a spune, vezi, doctorița aia care a luat nu știu ce premiu, mi-a fost rezidentă. Aici nu există mitul eternității șefului de departament sau al șefului de serviciu. Nu există diferențe de gen și vârstă. Nu există niciuna dintre tarele sistemice din România. Din aceste motive, a compara cele două sisteme medicale e ca și cum ai compara mandarine cu corcodușe. Pentru a schimba ceva, trebuie să existe schimbări în oameni. Iar pentru asta, ai nevoie de un sistem educațional de calitate.

R. R.: Din punct de vedere al calității învățământului de stat, la nivelul educației primare și gimnaziale, diferențele dintre România și Spania există, dar nu sunt chiar astronomice. Ele reflectă exact poziția celor două state în studiile și rapoartele din ultima vreme privind calitatea actului educațional preuniversitar: dacă România orbecăie împreună cu Bulgaria, Kosovo, Albania, Grecia sau Lituania pe la periferia clasamentelor, Spania se scaldă în apele mai călduțe ale mediocrității. Oarecum similar cu ceea ce se întâmplă în România, și în Spania există acel cult al educației naționale, grație unor copii (nu foarte mulți) care performează extraordinar la olimpiade internaționale. În ambele cazuri societatea uită că în spatele fiecărui olimpic sunt cohorte interminabile de analfabeți funcționali. Marea diferență dintre România și Spania este că aici nu există indulgență pentru elevii care nu îndeplinesc criteriile de promovabilitate. Astfel, nu e deloc anormal să vezi copii care rămân corigenți sau repetenți încă din clasa pregătitoare. O altă mare diferență derivă din faptul că produsul educațional este ”livrat”, practic exclusiv, în limba comunității autonome în care trăiești. Asta înseamnă că, excepție făcând câteva cazuri izolate, toții copiii care locuiesc în Țara Bascilor, învață în euskera, cei din Galicia în gallego (galiciană), cei din Catalunia sau Insulele Baleare în catalană, iar cei din Comunitatea Valenciană în valenciană (un dialect de catalană ridicat însă politic la rang de limbă). În aceste comunități, limba spaniolă (sau castellano – castiliană) este predată, de cele mai multe ori, ca limbă străină, situație care face ca mulți tineri spanioli să ajungă la maturitate fără a fi capabili să aibă un discurs academic în acest idiom. Mutarea dintr-o comunitate în alta echivalează, de cele mai multe ori, cu un/o repetenție auto-asumată. Datorită tuturor acestor aspecte am optat să-l înscriem pe cel mic și, mai apoi, pe fratele lui născut în Spania, la cursurile unui colegiu privat, unde educația se desfășoară în regim trilingv: engleză, spaniolă și catalană. Programul de școală începe la ora 9.00 și se termină la 17.00 și include o pauză de masă și de activități extrașcolare de aproximativ 2 ore. Spre deosebire de România, notele primite de elevi sunt confidențiale, iar obiectivele personale sunt înlocuite cu obiective ale întregii clase. Stimulentele sunt, din acest motiv, colective și duc la implicarea copiilor mai avansați pentru a-i ajuta pe colegii rămași în urmă. Temele pentru acasă există, dar sunt minimale, putând fi terminate în maximum 15 minute. În rest, fiecare elev trebuie să citească cel puțin o carte pe săptămână și să o prezinte colegilor în timpul orelor de engleză, spaniolă sau catalană. Din punct de vedere al conținutului, programul educațional este diferit de cel din România, fiind focalizat pe informație cu un anumit caracter utilitar. Spre exemplu, în clasa a III-a copii fac anatomie umană și sunt instruiți, în paralel, să învețe măsuri de prim-ajutor. Pe de altă parte, nu există materii de prima mână și de mâna a doua. Poți rămâne corigent la muzică, sport, artă sau valori civice, în egală măsură ca și la matematică, științe naturale sau literatură engleză/spaniolă. Probele de sport se dau în sistem olimpic, cu bareme pentru copii.

R. R.: Fără doar și poate. Atâta timp cât copiii își doresc să fie parte a colectivității, acea colectivitate și-i va asuma ca membri. Secretul aclimatizării și adopției sociale rapide se regăsește, cred eu, în egalitarismul structural al societății spaniole. Această stare de fapt, ce pune femeia și bărbatul într-o stare de egalitate intrinsecă, are meritul de a reprima exacerbările machiste, vulgare și violente, întâlnite la tot pasul în urbanul românesc. Aici, nu întâlnești tipicele găști de ”băieți de cartier”, ci grupuri mixte, atât din punct de vedere al genului, cât și al profilul etnic, în care vocea fiecăruia este ascultată. Până și argoul, graffitti sau alte manifestări asociate cu generația tânără sunt mult mai benigne și lipsite de vulgaritățile cu care este obișnuit un român. Sigur, indiferent de cât de evoluată este, și societatea spaniolă are derapajele ei xenofobe. Paradoxal însă este că acestor derapaje nu le cad victime doar imigranții, ci chiar și spaniolii. În comunități extrem de închise din Catalunia și chiar din Baleare, străinii sau extranjeros sunt mai ușor acceptați ca ibericii din regiunile de limbă spaniolă (castellană), gratulați de indigeni cu apelativul de ”forastero”, adică ”cei din afară”.

A. B.: Există în Palma de Mallorca o comunitate de români? Cât de uniți sunt membrii ei? Ce relații se stabilesc între românii care locuiesc acolo, ce activități socio-culturale îi reunesc?

R. R.: Statistic vorbind, există. În sensul că peste 40.000 de mii de români trăiesc, muncesc sau învață în arhipeleagul Balear. Dar, cam atât. Nu vei întâlni în Mallorca, în Menorca, în Ibiza sau în Formentera mici enclave de românitate, precum cele care împânzesc comunitățile madrilenă, valenciană sau andaluză. Aici n-ai să găsești restaurantul tradițional românesc, postul de radio românesc, sau evenimente culturale recurente ale comunității românești. Aici vei găsi doar câteva mici magazine cu produse tradiționale și un restaurant moldovenesc, în a cărui ofertă se regăsesc și câteva feluri de mâncare cu iz mioritic. Singura prezență instituțională cu adevărat solidă este cea a cultelor religioase, care reușesc să coaguleze mici grupuri de români în biserici, temple și/sau case de rugăciune. Într-un anume fel, s-ar putea presupune că lipsa de expunere la ideea de România ar putea face să încolțească în oameni sâmburii unității. În realitate însă, dacă cineva ar avea ideea de a realiza un dicționar explicativ sui-generis al emigrației românești de secol XXI, termenul „unitate” ar putea lipsi cu desăvârșire. Fără a exagera în vreun fel, cred că din punct de vedere al fragmentării, comunitatea românească este cea mai dezbinată dintre toate comunitățile de migrație din Regatul Spaniei. Este comunitatea în cadrul căreia fracționalizarea și lupta pentru control și poziții de putere ating cote paroxistice, comunitatea cu cele mai multe asociații culturale care sunt folosite ca fiefuri de autoritate economică, electorală, religioasă sau socială și prin care se urmărește exclusiv propășirea personală a unei persoane sau a unui grup de persoane. Evident asta dăunează extrem de mult demersurilor legitime ale acelor oameni care chiar vor să facă ceva, voluntar, pentru comunitate, pentru că trebuie să lupte cu mitul motivației interesate. Există însă și un revers al medaliei, ce-i drept în planul micro, cel al relațiilor interpersonale. Eterogenitatea migrației românești contemporane are meritul de a aduce împreună oameni care în România nu s-ar fi întâlnit, probabil, niciodată. Pe harta socio-culturală a diasporei românești, Palma de Mallorca și insulele Baleare sunt ”terra nullius”, un pământ al nimănui uitat de Institutul Cultural de la Madrid și de alte structuri din țară. Ciudat sau nu, singurul eveniment cultural românesc semnificativ din ultimii 5 ani a avut loc în 2018 când lui Mircea Cărtărescu i s-a decernat premiul Formentor de las Letras. La eveniment n-au participat însă foarte mulți români. Interacțiunile culturale, minimale de altfel, au loc mai ales prin intermediul rețelelor sociale sau direct, între prieteni. Mai schimbăm între noi cărți, mai scriem despre experiențele noastre pe plaiuri iberice, și cam atât…

A. B.: Excelentă analiza pe care o faceți comunității românești din Spania. Și impresionant numărul acesta: 40.000 de români care trăiesc, muncesc sau învață în arhipeleagul Balear – după cum spuneți. Care sunt domeniile în care activează cei mai mulți dintre ei?

R. R.: Nefiind o comunitate cristalizată, imaginea pe care o am este exclusiv conjuncturală și, implicit, incompletă. E aidoma unui vitraliu cognitiv, construit din cioburi de informație, pe care încerc să le așez într-o formă cât mai apropiată de ceea ce cred eu că ar fi adevărul. Ca atare, rezultatul este doar o proiecție personală, fără cine știe ce mari veleități științifice. Dar, dacă ar fi să aleg un domeniu predilect pentru imigrația românească din Baleare, cred că am întâlnit cei mai mulți dintre conaționalii noștri în industria serviciilor alimentare, intitulată destul de pompos HoReCa (Hotel/Restaurant/Cafenea).

A. B.: Din ceea ce cunoașteți dumneavoastră, statul spaniol intervine cu ajutoare în cazul persoanelor fără venit, în cazul familiilor cu copii? Imigranții pot beneficia de aceste ajutoare? Concret, românii se numără printre beneficiarii unor drepturi de asistență socială în Spania?

R. R.: Există foarte multe forme prin care statul spaniol ajută imigranții, dar – din punct de vedere economic – aceste ajutoare nu se ridică la nivelul beneficiilor oferite în paradisuri sociale precum Austria, Germania, Suedia sau Marea Britanie. Cu toate astea, Spania este un stat extrem de primitor și oferă imigranților o mulțime de subvenții și ajutoare precum, prestația pentru șomaj, subvenții directe și indirecte pentru familiile numeroase sau pentru familiile monoparentale, alocația pentru copil (timp de 3 ani de la naștere), acces gratuit la serviciul de sănătate public, concedii de maternitate/paternitate, orar de muncă redus, beneficii fiscale pentru întreținerea minorilor, persoanelor cu handicap sau a unor persoane în vârstă, burse școlare, indemnizații pentru familiile cu probleme economice, subvenții pentru alimente, subvenții pentru chirie, subvenții pentru utilități sau ajutoare sociale pentru persoanele infectate cu HIV sau hepatită C. Deci, un portofoliu destul de extins.

A. B.: Lucrați (și) la un ziar românesc, cum funcționează presa scrisă în Spania? În ce măsură este subvenționată de stat, dacă este? Cât de răspândită mai este presa pe hârtie, comparativ cu cea distribuită în online?

R. R.: Existența ”Occidentului Românesc” i se datorează exclusiv directorului editorial Kasandra Kalmann Năsăudean, cea care – alături de alți doi prieteni, Harrison și Răzvan, un american și un român – au contribuit financiar la apariția lună de lună a publicației. Ziarul în sine este realizat de jurnaliști care lucrează pro-bono și apare lunar în minimum 10.000 de exemplare distribuite gratuit în toate comunitățile românești din Spania. Eu m-am alăturat acestui demers publicistic în anul 2013, nu ca jurnalist, ci în calitate de consultant de finanțare, postură din care am reușit să ajut publicația să obțină finanțări din partea Guvernului României. Chiar dacă aceste subvenții n-au acoperit decât parțial costurile ziarului, ele au reprezentat o gură de oxigen pentru finanțatori. Gradual, am început să colaborez și pe partea editorială, iar din 2016 sunt redactor-șef adjunct al publicației. În ceea ce privește presa din Spania, există o diferență colosală față de România. Aici, presa pe hârtie este extrem de răspândită, în ciuda faptului că media online există și este extrem de accesibilă. Cu toate astea, foarte mulți dintre localnici, dar și fiecare bar, terasă, restaurant, frizerie etc. au abonamente la ziarele naționale și locale, pe care le pun la dispoziția clienților, când aceștia le calcă pragul. Cel puțin în Palma, la prima oră a dimineții, toate cafeterias sunt pline ochi de oameni care vin să-și bea cafeaua, să ia micul dejun și să citească ziarul favorit. Așa că diminețile urbane din Mallorca sunt un soi de amestec de arome în care notele de cafea, aroma de croissant proaspăt și mirosul de cerneală tipografică se împletesc într-o manieră absolut unică.

A. B.: Spuneți că ”Occidentul Românesc” se distribuie în 10.000 de exemplare, în toate comunitățile românești de pe tot cuprinsul Spaniei. Ce se publică în paginile sale? Care sunt rubricile, paginile de interes?

R. R.: Fără doar și poate, cele mai citite articole sunt cele care oferă informație utilitară, legată de aspecte care afectează direct sau indirect viața cotidiană a românilor din peninsula Iberică. Avem rubrici care abordează tot soiul de probleme legate de muncă, de contracte, de acte notariale sau alte documente administrative, rubrici care explică impactul unor acte normative asupra vieții de zi cu zi și care îi ajută pe cititori să-și îmbunătățească situația materială sau administrativă. Aceste informații sunt oferite de un soi de advisory board, sau grup de experți și consultanți (economiști, avocați, traducători, profesori etc.), consolidat în jurul echipei redacționale a ”Occidentului”. De mare interes sunt și rubricile culturale (lansate încă de la primul număr al publicației) și în cadrul cărora prezentăm personalități, locuri sau alte elemente emblematice ale culturii noastre naționale. Nu putea lipsi, evident, o rubrică prin care să-i ajutăm pe cititori să vorbească în mod corect limba română și care este bine primită de publicul cititor. În fapt, cred că una dintre cele mai mari bucurii ale noastre, cei care ne ocupăm de ”Occident”, este că reușim să facem ca acest ziar să fie citit, fără ca în vreuna dintre cele 24 de pagini să apară măcar vreo referință care să amintească, fie și conjunctural, de presa tabloidă. Și, evident, că facem asta într-un sistem de voluntariat.

A. B.: Un efort admirabil, mă refer la voluntariat, care, probabil, în țară nu ar fi posibil. De asemenea, lăudabilă ideea de a susține o rubrică prin care se militează pentru vorbirea corectă a limbii române. Din ceea ce cunoașteți dumneavoastră, mai există inițiative de acest fel? Mă refer, desigur, dincolo de spațiul privat al familiei, la asociații sau alte entități care, prin activitatea lor, să susțină păstrarea și promovarea limbii și a culturii române?

R. R.: În arhipeleagul Balear, nu. Aici, în mijloc de Mediterana, nu există nici măcar o singură asociație culturală a comunității românești. Au existat câteva încercări, dar absolut toate au eșuat datorită coliziunilor dintre percepțiile vis-à-vis de sine și vis-à-vis de ceilalți ale celor interesați. Imposibilitatea de a avea o asociație cu 10-20 de președinți și 0 membri a trimis în derizoriu orice inițiativă de coagulare comunitară. Evident, un rol important l-au jucat și identitățile celor care și-ar fi dorit o astfel de structură, pentru că motivațiile din spatele creării unei asociații erau fie pentru a o transforma într-un fief de partid, fie într-o platformă de prozelitism religios.

A. B.: În acești ani, de când locuiți la Palma de Mallorca, ați călătorit în România? Ce schimbări ați observat cu aceste ocazii? Cum vedeți țara acum, comparând-o cu momentul din 2012, când ați hotărât să emigrați?

R. R.: Am călătorit de nenumărate ori în România și, sincer să fiu, fiecare drum înapoi a adus o nouă dezamăgire. Explicația nu e deloc complicată. Atunci când ești departe, începi să experimentezi un soi de amnezie selectivă, care te face să îți percepi țara ca pe un spațiu aproape mistic, un spațiu tușat în culori utopice. Când însă ajungi înapoi și vezi că toată acea construcție emoțională din interiorul tău este redusă, în fapt, la câteva pete de frumos într-un soi de deșert cenușiu al dezolării, îți aduci pur și simplu aminte de ce ai plecat. Ce este însă dramatic, este faptul că, odată revenit în spațiul de adopție, amnezia selectivă începe să funcționeze din nou, iar tu începi la rândul tău să-ți asumi, pentru a nu știu câta oară, acel vis de aur al emigrantului român: visul în care România se schimbă într-atâta, încât exilul tău prin Occidentul Făgăduinței nu mai are sens, iar rana permanentă a dorului de casă are șansa să se închidă. Până atunci însă, rămâi doar un emigrant. Un soi de poem antropologic scris simultan în mai multe limbi, în mai multe stiluri literare, imposibil de citit și înțeles, nici măcar de tine însuți. Un poem în care valorile și normele lui ieri se amestecă incomplet cu normele și valorile lui azi, un poem deopotrivă al apartenenței și neapartenenței, al eternelor coliziuni dintre eul de aici și eul de acolo, dintre ethosul tău și identitatea spațiului de adopție. Un poem ca o rană permanentă, permanent infectată cu dorul de casa părintească.

A. B.: Am realizat un dialog antrenant, plin de informații interesante, pentru care vă mulțumesc! Voi încheia adresându-vă ultimele două întrebări, care vizează aspecte ale emigrației românești urmărite în toate interviurile de până acum. Așadar, prima întrebare ar fi: În acest moment, credeți că ar fi posibilă, pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră, o reîntoarcere în România? Mă gândesc la o mutare definitivă, desigur, nu doar la o simplă vizită.

R. R.: Dacă vorbim despre o întoarcere voluntară, cred că șansele sunt extrem de mici. În general, dincolo de euforia temporară pe care o naște ideea de repatriere în sufletul oricărui emigrant, o revenire pe meleagurile natale nu este deloc simplă. Nu în România de azi, în care timpul – vorba lui Marin Preda – nu mai are răbdare cu oamenii. Sunt român, voi fi întotdeauna român, dar cu o notă identitară aparte. Iubesc habitatul patriei-mamă, dar simt în fiecare fibră, că atât eu, dar mai ales cei mici, am fi – în cazul unei repatrieri – niște pseudo-emigranți în propria noastră țară. Niște pseudo-autohtoni care vor experimenta mereu acel sentiment de vagă neincluziune în spațiul de origine. Mi-ar fi greu să mă readaptez la normele de confort și la rutina locală și imposibil să-mi recalibrez valorile sociale astfel încât să mai tolerez, fie și indirect, starea de fapt a cotidianului urban românesc, articulată în jurul ideilor de ”șpagă”, ”pile”, ”atenție”, ”șmen”, ”manevră”, ”aroganță”, ”șmecherie” etc.

Din acest motiv, dacă m-aș întoarce, m-aș întoarce doar la bătrânețe, undeva printr-un colț rural de Ardeal, de Maramureș sau de Bucovina, acolo unde oamenii sunt încă Oameni, iar seva neamului meu pare încă vie.

A. B.: Și ultima întrebare: Vă interesează scena politică românească? Ați votat, în această perioadă de când locuiți în străinătate, la secțiile de votare organizate pentru românii din diaspora?

R. R.: Da, absolut. Având un doctorat în științe politice și o istorie în mass-media publice din România, ar fi oarecum paradoxal să nu mă intereseze modul în care evoluează spațiul politic indigen. Este însă doar o preocupare academică și nu una doctrinar-ideologică. Pentru că, ziarist fiind, m-aș auto-discredita moral și profesional, dacă vreuna dintre virgulele editorialelor mele ar ajunge să fie îmbibată în culorile vreunui partid. Atât cât voi face presă, am să-mi asum normele deontologice ale profesiei, chiar dacă acesta este un soi de atavism profesional în media românești actuale. Pe de altă parte, cu votul lucrurile sunt extrem de simple. În ultimii 21 de ani, de când îmi pot exercita acest drept, am votat de fiecare dată când am avut ocazia, indiferent de colțul de lume în care m-am aflat. Fie că eram în Belgia, în Spania, în Germania sau în România. La absolut toate scrutinele electorale sau referendumurile, indiferent dacă asta a însemnat să pierd ore în șir pe la cozile transfrontaliere ale democrației dâmbovițene sau să ascult reproșurile unuia sau altuia dintre cunoscuți. Votez pentru că, din punct de vedere academic susțin ideea votului obligatoriu precum în Grecia sau Belgia, iar din punct de vedere moral, cred că este singura formă prin care-mi pot plăti datoria față de cei 1142 de tineri care au murit într-un friguros decembrie 1989 și ale căror nume sunt așezate astăzi pe altarul mucegăit al amneziei sociale selective.

Palma de Mallorca, 25 februarie 2019

Vortexul hipnotic al ambiguității
publicat în revista “Tribuna“, serie noua, anul XX, 1-5 ianuarie 2021, p.7

Miniprefața semnată de Acad. Dumitru Radu Popescu la acest volum de debut al poetului Rudy Roth – trăitor în țara lui Don Quijote din 2012 – este ea însăși un poem eseistic, în stilul inconfundabil care l-a propulsat în marea literatură, ca romancier și dramaturg. Ni se amintește, sub tirul unor întrebări, că „s-ar putea să fie vorba în cartea lui Rudy Roth de un nou Adam, și de o nouă Evă, (…) care par sortiți unei treceri și tăceri misterioase” ? Este ea vocea-vocii adamice, sau este ecoul primului și singurului om paradisiac ?… Sau între foștii paradisiaci se încropește o altă soartă? (…) Iar soarta s-ar învălui în visele lor luminoase”. Ni se sugerează că „răspunsurile nu trebuie grăbite”, dar suntem înștiințați și că „talentul poetului se vede și atunci când e vorba de Adam și Eva – din ziua de azi”. Astfel că lectorul pornește să cunoască – sub asemenea auspicii… apriorice – lumea poetului și graficianului (cartea fiind populată de insolitele sale expresii grafice) Rudy Roth.

Chiar primul poem ne întâmpină cu trei întrebări (euharistice, poate?) care par să inducă acel sentiment acut și reverberant al originarității, care se mulează pe cuvântul ce semnifică profunditatea raportului antinomic tăcere/ rostire: Din care șoaptă te-ai născut/ Și-n ce tăcere aparții,/De totu-n jurul tău e mut/ Și totuși prin cuvânt îmi vii? Și cărei liniști te închini/ Și în ce suflet mă trăiești,/ Când în ecouri mă înclini/ Și vocea-vocii mele ești? Nu îmi răspunde, e târziu/ Și timpu-mi cere alt răspuns,/ Mai bine spune-mi, al meu viu/ E-n harta sorții tale pus?(Totuși). Este de subliniat „vocea-vocii mele”, pentru că, de-a lungul întregului volum, această sintagmă a dedublării semantice relevă o asumată sincronicitate: aceea a crezului poetic sublimat în ipostaza unei voite ambiguizări. Dar asta, în interioritatea unui timp perpetuu oscilant, suspendat, nu arareori, între ceea ce pura onticitate invederează în poem, și sugestia contrară, devoalată în paralel, din nevoia de a căuta alte întruchipări, alte forma mentis în arealul hipersensibil al incertitudinii: Acolo-n podul veșniciei,/ Printre clepsidre incomplete/ Se dezgolește infinitul/ De sens, de semne și de sete. Acolo-n bezna resemnării,/ În colbul timpului pierdut,/ Mor amintiri și se nasc clipe,/ Fără sfârșit și început. Acolo-n lagărul uitării,/ Unde prezentul e și nu-i/ Stă visul nostru de iubire,/Închis în timpul nimănui.( Acolo).

Motivul timpului revine, obsedant, obturând și perturbând aparenta infailibilitate a trăirilor (preponderent erotice, desigur) pentru că „Orișicând coboară timpul/ Prin fântânile negării”, „Stă visul nostru de iubire/ Închis în timpul nimănui”, „Doar secunda neiubirii/ Face timpului risipă”, „Când timpu-și ascunde-nchinarea-n detalii”, „Alteori pipăi timpul, ce-mi cade pe umeri”, „Deodată, timpul nostru fără nume/ Și-a dat sfârșitul într-un sens plebeu/ Ca orice timp de demi-uniune,/ În care eu nu sunt, și tu ești eu”, „Se destramă timpul în fâșii de alb”, și iată, la pagina 65, un fel de corolar nu doar temporal prin excelență, ci și arhetipal, prin geometrizarea oniricului în inclementa (dar și energizanta, ființial) temporalitate : Lângă tâmple, aceeași tăcere/ Și cearcănele timpului,/ Scrijelite adânc/ Pe cadranul scorojit/ Al ceasului moștenit de la tata. Lângă inimă, aceleași cioburi/ Înghesuite-n vechile vitralii/ Cu geometrii contradictorii,/ Lângă care, odinioară,/ Destinul îmi tatuase/ Visul tău pe pleoape … Au șubrezit până și schelele/ De care strămoșii mei ceasornicari,/ Vânzători de timp pe datorie,/ Și-au rezemat aproape dintotdeauna/ Tristețile ereditare. (Lângă).

Ei bine, a sosit… timpul, iată, să identific o inefabil-inocentă „desincronizare” a poetului Rudy Roth (temporar, cum altfel) de la acea monadă a dedublării, paradoxală doar în accepțiunea celor survolați de aripa scepticismului, înmiresmați, totuși, cu efluvii luminiscente din Cântarea Cântărilor : (…) Și doar tu ai știut să mă vindeci de mine,/ Trăgând soarta de colțuri, ca să-ți faci adăpost,/ Iar când timpul iubirii s-a închis peste tine/ Ai brodat un nou sens, peste lipsa-mi de rost. Și tot tu necuprinsul să mi-l simți ai știut,/ Chiar de teama uitării în priviri o purtam/ Și mi-ai fost mereu Evă, ca atunci la-nceput,/ Chiar de eu nu ți-am fost, niciodată, Adam. (Numai). De la această (trecătoare) stare – de autoculpabilizare irizată în evanescența iluziei – se ajunge, mai apoi, la ceea ce ne trimite cu gândul la chiar titlul acestui volum: exaltând, cu o suavă ambiguitate, înseși (in)temperanțele erosului și ale eclatantei interiorități: Probabil că nu ai de unde să știi/ Că atunci când pășești desculță/ Peste singurătățile mele,/ Visul meu ia forma pașilor tăi. Probabil că nu ai de unde să știi/ Că permanent deformat de tălpile singurătății,/ Ultimul ciob din sufletul meu/ A devenit doar o dală semi-transparentă/ În pardoseala amintirilor. (…) (Probabil). Suntem… teleportați apoi în tărâmuri cosmogonice și cu inflexiuni teleologice, unde luăm la cunoștință despre faptul că poetul – luând înfățișare adamică, desigur – ca personaj al ținuturilor paradisiace, își clamează obstinația recurențială, atunci când îi spune Jumătății sale „Că fără semnul păcatului tău,/ Sufletul meu n-ar fi avut niciodată / Vocația universului. (…) Adu-ți aminte de a unsprezecea poruncă/ Ce spune că-n rostul său/ Femeia nu trebuie să îmbătrânească / În brațele-n care s-a încărcat de singurătate”. Și-n alt loc (pag. 76) putem rezona, sau nu, cu „Acest deznodământ,/ Al antitezei singurătății, (care – n.m.) Nu e decât o autoprofeție/ Care s-a împlinit/ Înainte de termen”.(Negreșit). Dar am mai descoperit în acest volum insolit (asemeni înfățișărilor grafice) și (auto)insurgent, dar și inclement cu sinele devorat de „evități”, doar că (și) dintre cele (de după) „autopsiile cotidiene ale amintirilor”, când „Începe să mă apese/ Faptul că tălpile tale/ Degeră azi lângă tăcerile altuia”.

Ehee… și iată acum (pag.129) și un poem … obrăznicel de-a dreptul, să-i zic așa, de un curaj lingvistic și sur-realist- metaforic ce se impune atenției cu o indubitabilă pregnanță: Câteva respirații/ Și mâna hotărâtă a timpului/ (timpul și iar timpul! – n.m. A. Sf.) Chiuretându-mi visele./ Naștere năclăită-n sânge/ Și-un destin/ ce-ncearcă să mă-mpingă/ înapoi în uterul nevieții./ Doare anti- nașterea asta,/ În care până și tu/ încerci să m-agăți de trompele uterine/ ale unei iubiri căreia nu-i aparțin.(Câteva). Pentru că, într-un final deloc „paradisiac”, A fost mai mult decât o antimetaforă a iubirii, În care eu ți-am trăit prezența/ Fără ca tu să fi fost, într-adevăr,/Cu mine. Dar… totuși: Ți-oi încropi și-un dor în pripă/ Din setea ce în mine crește/ Și viața am să ți-o învălui/ Cu-n sens din sensul meu, firește. (Firește).

Rudy Roth – un remarcabil poet al iubirii, al acelui sentiment etern uman, care (poate) face din om neom, și invers (…)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În căutarea paradisului pierdut: Geometriile contradictorii ale
singurătăţii de Rudy Roth
Articol publicat în revista “Discobolul”, anul XXIII, nr. 274-275-276, p.65-67

Un profund şi sensibil dialog al artelor ne propune tânărul poet şi grafician Rudy Roth în cartea sa de debut Geometriile contradictorii ale singurătăţii (Ars Longa, 2020). Poezia şi grafica sunt oglinzile în care se reflectă creatorul lor sub obsesia unei iubiri frânte de timp, leitmotiv al poemelor şi imaginilor grafice. Le-am putea considera vocile cărţii, poetul şi anima sa, figurată în femeia fără chip din toate imaginile, obsesie şi muză creatoare.

O lectură chiar sumară a imaginii devoalează o prezenţă constantă în grafica sa: un trup de zeiţă, femeia arhetipală din visul oricărui bărbat. Fiecare imagine e un joc al graficianului cu trupul femeii, centrul temporalităţii bărbatului îndrăgostit de o himeră, într-o suită de reprezentări, cu o bogată simbolistică : timpul, visul, iubirea, Eva, ispita, cunoaşterea, profanul, Graalul,  nimfa, regina, zeiţa, Ishthar, Euridice, Ianus, Nikkal, dansatoarea, paiaţa.  Iată o reprezentare multiplă a femeii din mentalul bărbatului, dezvăluind astfel ampreta culturală a artistului.

Asemenea lui Pygmalion, Rudy Roth dă viaţă unei obsesii, propriei sale Galateea, a cărei nesfârşită reprezentare trece prin imaginarul mitologic  creştin, greco-roman, asiro-babilonian. În grafică, femeia e centrul focalizator al privirii, în poeme ea devine „vocea vocii mele“, confirmând astfel că este anima bărbatului, sufletul său împlinit prin iubire. Există astfel o perfectă corespondenţă între imagine şi text. Grafică şi poem urmează aceeaşi linie melodică a inspiraţiei, armonia liniilor se întâlneşte cu muzicalitatea prozodică a versurilor într-un tulburător cântec de iubire.

Rudy Roth reiterează mitul orfic prin două arte, fiind un Orfeu în căutarea Euridicei. Iubirea dă sens lumii sale, pierderea ei înseamnă moartea sufletului, vidul absenţei, deziluzie, „bezna resemnării“. Poemele iau forma interogativ-reflexivă a conştiinţei neliniştite care interoghează iubirea. Illo tempore al iubirii, împlinirii, întregului, îşi inversează polii într-un amar prezent al neiubirii, hic nunc al singurătăţii, rătăcirii, durerii, pierderii sensului vieţii: „Se dezgoleşte infinitul/ De sens, de semne şi de sete. “

Poetul opune două timpuri, trecutul şi prezentul, figurând în imagini atemporalitatea iubirii paradisiace  şi căderea în timp a fiinţei,  pierderea paradisului originar. Ambele sunt trăite şi resimţite paroxistic, starea paradisiacă, refacerea androginului în contopirea a două alterităţi într-un tot, Unul, şi ruperea  întregului, fragmentarea în eu şi tu, neiubirea. Într-un prezent alterat de despărţire, al singurătăţii, absenţei şi vidului, al pierderii sensului existenţial, memoria afectivă reiterează imaginea unui timp al stării de graţie când bărbatul şi femeia erau fiinţă unică, contopire  între yin şi yang prin trăire şi crez: „Parcă ieri tălpile noastre/ Împărţeau o singură umbră,/ Suprapusă aproape perfect/ Peste asimetria începutului.// Sălbăticiţi de iubire ,/ Striveam atunci timpul sub călcâi,/ Până când se crăpa de ziuă,/ Iar răsăritul haşurat peste noapte,/ Ne găsea încercănaţi şi desculţi/ Printre cioburile întâmplării.”

După extazul iubirii urmează căderea în deziluzie, polii temporali se inversează, condiţia paradisiacă se fisurează, nu se mai poate reface, prezentul bărbatului se goleşte de sens, lumina iubirii se preface în bezna neiubirii, visul se sparge în cioburi, viaţa devine exil: „Apoi, într-o zi oarecare,/ Timpul a alunecat din mine în tine,/ Dând paşilor noştri cadenţe diferite/ Şi desperechindu-ne sensul/ În două vise oloage.”

Întregul volum stă sub semnul elegiacului. Poetul e deopotrivă Orfeu în căutarea Euridicei, şi noul Adam, cu nostalgia Edenului pierdut. Visul său de recuperare a paradisului e spulberat de Eva care nu-şi poate transcende condiţia de „femeie de nisip”: „Adu-ţi aminte că eu/ Mai port tatuată pe tâmple/ Nostalgia acelui Eden/ În care mâinile lui Dumnezeu/ Ţi-au modelat resemnările/ Din coasta mea stângă.”

Amintirile revin obsesiv, exacerbând durerea, singurătatea. Absenţa iubitei „plămădită din mine”,  e resimţită ca piedere a propriului suflet, golul nu poate fi umplut de o altă femeie, în ciuda încercării de detaşare de trecut: „Şi mi-ai fost mereu Evă, ca atunci la-nceput,/ Chiar de eu nu ţi-am fost niciodată Adam”. „Şi-atunci chiar de-mi eşti Graal legitim,/ Şi-altar, şi lumină ori sens făcător,/ Îmi port risipirea într-un vis anonim, / Şi mor ciob cu ciob în acelaşi decor.”

Geometriile contradictorii ale singurătăţii sunt poeme de iubire interogativ-reflexive. Poetul îşi explorează visele şi angoasele,  iubirea şi singurătatea, interogând existenţa ce dobândeşte sens prin iubirea femeii, alfa şi omega, viaţă şi moarte, suflet şi spirit al eului efemer.

Poemele au câteva particularităţi: sunt datate, semnalând ziua şi locul inspiraţiei, au titluri adverbiale.  Oricât de ciudată pare alegerea lor (toată gama de adverbe), ea are o logică, se înscrie în registrul interogaţiei şi reflecţiei poetice. Armonia şi aparenta simplitate a versului, cu o bogată încărcătură semantică, trimit spre muzicalitatea şi profunzimea versul eminescian.

Despre artist și rolul său în societatea și cultura actuale

Articol realizat în 2013 pentru “Prăvălia culturală” și re-editat pentru rudy.ro

Ce rol joacă un artist într-un spațiu public tot mai manipulat și manipulant?

Periferic. Decorativ. Întrucâtva exotic. Și, date fiind realitățile vremii, este cumva normal să fie așa. La urma urmei, artistul a fost un icon social doar în momentele în care o societate, în ansamblul său, a acceptat ideea de artă ca pe un pilon esențial al propriului sistem de valori. Și asta pentru că, paradoxal, nu valoarea intrinsecă, ci mai ales normele și instituțiile care patronează și promovează arta îi conferă acesteia acea forță modelatoare care,  de-a lungul istoriei, a șlefuit societăți și civilizații.

În particular, în spațiul public al prezentului românesc – cele mai multe forme de exprimare ale artei par mai degrabă atavisme sociale moștenite din trecut, un soi de stări de manifestare sectară atât in expresie, cât și prin aderența socială. De ce spun asta? Ei bine, cu toate că place ideea unei societăți guvernate de trăiri spirituale revelatoare și de stări de transcendență metafizică în urma contactului cu o capodopera, realitatea este cu totul alta: cei care consumă și produc arta, fac parte – în marea lor majoritate – dintr-un grup semi-închis, izolaționist până la uzura și cu o identitate “elitistă” auto-asumată.

Ca atare, între artist – care promovează hegemonia unor valori muribunde – și arhitectura sistemului de valori dominant din prezent apar, oarecum organic, tot soiul de coliziuni normative. Din acest motiv, artistul nu fi un veritabil de catalizator social decât la nivel de in-group, adică la nivelul enclavelor cultural-sociale pe care le frecventeaza. Pentru ceilalți – marea majoritate – el ramâne un soi de element peisagistic vivant, deseori exotic, alteori util pentru recalibrarea statutului social, dar mereu inferior difuzorilor de valori dominante: manelistul, asistenta TV cu picioare lungi și cu un CV de cuceriri impresionante, fotbalistul, politicianul, etc.

Acum, evident, există și excepții: oameni cu un profil de artist și care ajung în rolul de formator de opinie. Experiența mea de aproape 13 ani în domeniul mass-media publice mă face să cred că vorbim despre un grup extrem de restrâns. Despre indivizi care, într-o mare majoritate, fie și-au ceritificat valoarea (și) în afara tarii, fie și-au construit un profil artistic grație unui lung șir de conjuncturi favorabile (ca de exemplu notorietatea și prestigiul câstigate în perioada comunistă, etc). Din păcate, în această ultimă categorie se află și anumiți promotori ai “artei mercantile de consum” (mai mult sau mai puțin estival), care s-au adaptat cerințelor unei piete mai… permisive, atunci când vine vorba de calitatea actului cultural.

Mai sunt auzite vocea lui, adevărul lui – fie el și estetic, nu neaparat etic sau civic?

În acele enclave sociale în care și prin care trăiește, creează, interacționează… da, fără doar și poate. Vocea artistului este, la urma urmei o expresie a identității comune a grupului. El, artistul, împarte cu ceilalți dacă nu valori și perspective identice, măcar aceeași “limbă”. În interiorul grupului – pe scenă, într-o galerie de artă, în paginile unei reviste, pe un site cultural, etc – vocea lui generează ecouri, arta lui modelează expresii si caractere. 

Marea problemă derivă însă din faptul că multe voci artistice românești ajung să se audă mai intâi în alte spații geografice, după ce s-au bucurat de o deplină și splendidă ignoranță în țara de baștină. Probabil, acest fapt este legat de faptul că în democrațiile mai vechi, cultura nu are un rol atât de periferic la nivelul societății, iar linia dintre ridicol și sublim este mult mai bine tușată ca pe plaiurile mioritice. Am însă speranța că, în timp, interacțiunea socială din cadrul Uniunii Europene va recalibra, măcar indirect, sistemul de valori autohton.

Există încă autoritate, în sensul competenței și a impunerii valorilor autentice? 

Există, dar este extrem de limitată. Societatea post-comunista românească este dominată în continuare de oamenii clasei muncitoare din era roșie și, oarecum mult mai grav, de parveniții perioadei șmenar-mercantile de imediat de după ’89. Cu alte cuvinte, de oamei cărora – într-o largă majoritate – educația, arta și cultura în ansamblul său nu le creeaza nici un fel de vibrație. În plus, chiar și între polii de autoritate autentică, se regăsesc mulți dintre acei oameni ai trecutului care, timp de generații, au dezvoltat un veritabil cult al permanenței și al înlăturării oricărui posibil challenger, care le-ar putea amenința hegemonia. Din fericire, timpul lucrează, iar purificarea culturală are șanse să se realizeze, chiar dacă într-un ritm biologic.

Dar publicul vi se pare mai atent, mai superficial sau mai indiferent decât în urma cu 10, 20 sau 30 de ani?

Există, din punctul meu de vedere două tipuri de consumatori de artă: un public social și publicul hard-core. Ambele categorii sunt, cred eu, neschimbate (în mare măsura) de la o generație la alta. În primul grup se afla acel public superficial, motivat să intre într-un oarecare contact cu arta din varii și neimportante motive, în timp ce în cel de-al doilea se află acel public care iubește, trăiește și vibreaza din, în și prin artă.

Există însă anumite semne îmbucurătoare. Paradoxal, de altfel, dat fiind declinul extrem de vizibil al școlii românesti și degradarea societății autohtone în ansamblul său. Dar, dincolo de toate, pare să apară un soi de mutație structurală la nivelul consumatorului de artă. Mă refer la tinerii care vin din urmă și care – nu doar că sunt extrem de informați, dar și extrem de atenți și constructivi. Pun întrebări, au remarci pertinente, se angajează în discuții și dezbateri, trăiesc arta extrem de autentic. Am vazut asta la Filarmonică, la teatru, la concerte, în galerii de artă, la lansări de carte când am fost în țară, în Timisoara, București, Iași sau Craiova. Așa că, semne bune dinspre generațiile următoare. 

Timpul si lumina impart o singură umbra – Expozitie de grafică semnată Rudy Roth

 Articol publicat în Occidentul Românesc, septembrie 2013
Preluat în Gândacul de Colorado, 9 septembrie 2013

Rudy Roth este un tânăr artist român, rezident în Palma de Mallorca, care își definește arta ca pe o invitație de a căuta inefabilul în energiile creative ale imaginației inconștiente. Grafica sa, articulată în arhitecturi și geometrii contradictorii, afirmă el, i-a fost înnodată caligrafic de degete o lumină lipsită de contururi, ale cărei umbre s-au suprapus caligrafic peste trecerea timpului.

Doctorand în Relații internaționale, absolvent a două programe masterale, unul al Universităţii Bucureşti şi un altul al University of Kent at Canterbury, Rudy Roth (pseudonimul literar al lui Eduard Rudolf Roth) a activat ca jurnalist radio (Radio România) mai bine de 13 ani, iar din anul 2005, ca si consultant pentru dezvoltare şi optimizare afaceri, manager de proiect, formator și web-designer. Însă doar prin grafica, pictura sau poezie își regăsește, vocația infinitului.

Între 30 septembrie și 19 octombrie 2013 peste 50 dintre lucrările sale vor fi expuse la Biblioteca Metropolitană București în cadrul unei expoziții intitulate “La déesse du temps perdu“ (Zeița timpului pierdut). Vernisajul va avea loc marți, 1 octombrie 2013, la ora 17.30, în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii, cu participarea extraordinară a actorului Dorel Vișan. Cei prezenți vor putea asculta un microrecital de harpă celtică al maestrei Roxana Moișanu și o prezentare critică a cunoscutului critic și om de radio Costin Tuchilă.

„Un univers distinct, original ne întâmpină în desenele lui Eduard Rudolf Roth, a cărui imaginație surprinde adesea prin combinarea neașteptată de forme, obiecte, volume, spații devenite metafore plastice. Ca într-un poem, ideile se ascund și se revelează, parcurg un metabolism uneori la limita oniricului, dar păstrând întotdeauna coerență imagistică și un echilibru compozițional încântătoare.”(Costin Tuchilă)

REPORTER : Există un timp anume , atunci când fiecare realizează că poate face altceva, în cazul dvs. Grafică. Când aţi început desenaţi, ţinând cont de formaţia dvs., de celelalte preocupări ? 

RUDY ROTH: Cred că primele urme cât de cât semnificative ale pașilor mei pe drumul plin de sinuozități al artei grafice se regăsesc cândva prin gimnaziu. Țin minte că atunci am participat la mai multe concursuri de pictură pentru copii, iar toată lumea se aștepta să dau un sens pasiunii mele pentru desen. Aveau să treacă însă mai bine de 15 ani, până când – în timpul stagiului masteral de la Bruxelles – mâinile mele să mai rupă din nou imagini din textura infinitului. Acolo, in ploioasa capitală a Regatului Belgiei și în câteva scurte interludii prin București, Timișoara și Paris s-au născut cele mai multe dintre schițele astea care parcă moștenesc ceva din conturul translucid al neliniştilor mele.

REP: Aţi debutat cu grafică de carte la volumul de poezii Pașii Profetului de Lucian Blaga, la invitaţia Editurii „Ars Longa” din Iaşi, volum prezentat la Festivalul „Lucian Blaga” de la Alba Iulia, în anul 2008. Cum aţi relaţionat cu universul blagian, cu  nebănuitele lui trepte ?

R.R.: Expresionismul lui Blaga este covârșitor. Fertil, inundat de simboluri, plin de vibrații, însă covârșitor. Fără doar și poate, nu pot spune că m-am simțit confortabil, întâlnirea cu versurile blagiene a fost extrem de puternică. Iar asta se așeza peste asimetria inerentă a începutului. Daca ar fi să primesc invitația acum, cred că aș incerca să-l tălmăcesc pe Blaga în alte umbre decât am făcut-o atunci. Aș lasa misticismul la nivelul unei simple sugestii, mai degrabă decât la nivelul unei dimensiuni dominante…

REP: A urmat volumul „Lauda Somnului”, tot de Lucian Blaga, în care  cântă exuberanţa vieţii terestre, deşi poezia lui este un mister. (Lucian Blaga a fost numit de Pompliu Constantinescu, poet al misterului.) Cum aţi dezlegat, din punct de vedere grafic, această filosofie a misterului ?

R.R. : Lauda somnului, apărut în 2010, m-a găsit într-o altă etapă a experimentelor mele grafice. Deja creionul meu începuse să sondeze tonuri mai subtile și am reușit să pun grafica în acord cu estetica expresionistă. Efectul vizibil a constat într-o trecere de la un simbolism articulat într-o manieră destul de primitivă la un imaginar tributar unei spiritualități ancestrale, de la interpretări ale misterului la geometrii contradictorii care sfidează rațiunea.

REP: O altă treaptă în timpul devenirii a fost întâlnirea cu poezia maestrului Mircea Albulescu din volumul „Ultimele noduri”. Cum aţi gândit această împletire de idei grafice cu cele poetice, ţinând cont de apelul definitiv sau definitoriu al poetului ?

R.R.: Așa cum am spus-o de fiecare dată, întâlnirea artistică cu Maestrul, cu bunul meu, Mircea Albulescu, a fost ca o duminică. Alături de acest pescar de suflete care înoadă liniște de năvoadele timpului, mi-am purtat, aidoma unui copil, nostalgia unei mirări clandestine. Despre schițele astea am spus dintotdeauna că am senzația că nu-mi aparțin. Ca și cum, ceva, cumva, undeva, ar fi făcut ca mâinile mele să le transpună pe hârtie și doar atât. Cred că răspunsul se află în seva creației din „Ultimele noduri”.

REP: La déesse du temps perdu( Zeiţa Timpului Pierdut), titlul expoziţiei de la 1 octombrie 2013, de la Bucureşti, nu ne conduce oare, spre timpul iubirii ?

R.R.: Desigur. Cineva m-a intrebat de curând dacă, în arta mea, măsor iubirea cu timpul. Am răspuns că știu să măsor femeia doar cu timpul iubirii… Un timp al iubirii, născut într-o joi când destinul, sătul să îmi tot înghesuie cioburi din suflet prin vitralii cu geometrii contradictorii, mi-a tatuat visul infinitului pe pleoape. Iar în numele acestui vis, accept ca timpul să-mi îndese sub unghii așchii de tăceri și iubire…

Occidentul Românesc

Rudy Roth: „Cred cã oamenii au vocatia universului”

Articol publicat în Observatorul de Toronto, 9 februarie 2013
Preluat de Radio3net Media, 7 septembrie 2013

Rudy Roth – pseudonimul artistic al lui Eduard Rudolf Roth – este un tânăr artist român care locuiește în Palma de Mallorca (Spania) și vorbește despre cum împarte timpul asimetric în fâșii de lumină pentru a-l decoji de sens și contururi. 

Absolvent al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti și apoi al două programe masterale – unul al Universității din București (Administrație publică și e-electronică) și altul al University of Kent at Centerbury (Relații Internaționale) – urmate, începând cu anul 2009 de un program doctoral la Școala Națională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti (Relații Internaționale). Cu anumite întreruperi, jurnalist la Radio România (1996-2000), iar din 2006 consultant dezvoltare greenfield / business@key, optimizare costuri şi management corporate pentru mai multe firme din România şi Ungaria.

Acesta este universul în care s-a format și trăiește Rudy Roth.

Pe lângă aceste preocupări, scrie şi desenează. Sigur, pasiune dar şi provocare pentru că grafica lui e un posibil răspuns al timpului pierdut, al timpului câştigat, o îmbinare de planuri reale şi imaginare. Pe data de 1 octombrie 2013 se va deschide oficial, la Biblioteca Metropolitană din București, prima expoziție cu lucrările care-i poartă semnătura.

Reporter: Spuneaţi la un moment dat, într-o însemnare de pe blogul dvs., un lucru tulburător despre vise „născute din seva unei lumi muribunde”, pentru un timp a cărui poveste se desăvârşeşte în infinit. Cum aţi redefini această sintagmă din perspectiva unui viitor apropiat, fiindcă timpul ne obligă să urcăm treaptă cu treaptă ?

Rudy Roth: Fiecare dintre noi are, fără doar și poate, vocația universului. Din această perspectivă, nu cred că rostul nostru constă doar în a face figurație pe retina timpului, în numele unei revelații a resemnării. Cred, simt că trebuie să ne trăim povestea – cu aceeași intensitate de la un capăt la altul al vieții desăvârșindu-i, prin visurile, emoțiile, tăcerile și speranțele noastre – fie și preț de o clipă – necuprinsul. Și pentru că nu cunosc un alt fel de a trăi, decât acesta care transcende timpul, nu-mi pot asuma o redefinire căreia să nu-i aparțin.

Reporter: Aţi debutat, spun eu, sub semnul marii poezii, deşi vorbim de grafică şi la invitaţia Editurii Ars Longa din Iaşi aţi ilustrat volumele „Paşii profetului” şi „Lauda somnului” de Lucian Blaga. Poezia lui Lucian Blaga cuprinde orizonturi nebănuite şi este, în ultimă instanţă, o măsură a timpului. Aţi pătruns şi cum aţi pătruns sub corola de minuni a lumii?

Rudy Roth: Cu pași extrem de nehotărâți. În versurile lui Lucian Blaga am simțit dintotdeauna că mă încarc de întelesuri. Îmi aduc aminte că imediat după ce am acceptat invitația editurii Ars Longa de a-l descifra pe Blaga în câteva schițe, m-am regăsit, recitind poeziile, într-o stare de însingurare pe care nu o mai experimentasem de prin adolescență, când am avut primele coliziuni literare cu poezia lui. Apoi totul a venit de la sine, versurile lui Blaga sunt pline de seva creației. Nu trebuie decât să vibrezi în rezonanță cu ele și restul vine de la sine.

Reporter: Şi o altă întrebare care decurge firesc din prima: aţi urmat paşii profetului?

Rudy Roth: Fiecare din noi își trăiește invariabil propria sa profeție, care dă sens pașilor săi și căreia omenirea îi spune destin. De asta, cred că fiecare dintre noi este, în esență un profet, ce merge prin mulțime “încărcat de visuri, care duc spre mare…“

Reporter: „Lauda somnului”, o altă dificilă trecere, o altă nebănuită treaptă (să folosim expresia marelui poet), o zbatere cu timpul sau o armonie nebănuită. Cum aţi gândit şi realizat aceste compoziţii grafice, menite să continue o idee poetică ?

Rudy Roth: Catalitic pentru această suită de schițe a fost expresionismul extrem de fertil al lui Blaga, care mi-a redefinit opțiunile estetice și, în bună măsură, și tehnice. Efectul vizibil a constat într-o trecere de la un simbolism articulat într-o manieră destul de primitivă la un imaginar tributar unei spiritualități ancestrale, de la interpretări ale misterului la geometrii contradictorii care sfidează rațiunea…

Reporter: O altă experienţă, o altă treaptă în timpul devenirii a fost întâlnirea cu poezia maestrului Mircea Albulescu din volumul „Ultimele noduri”. Surprinzătoare, poezia maestrului dă un verdict chiar din titlu. Dincolo de ultimele noduri este visul, dar ele, nodurile, aveau nevoie de un reper, un reper grafic sugestiv, poate grav sau poate ultimativ. Cum aţi gândit această uniune ?

Rudy Roth: Cu bunul meu, marele Mircea Albulescu, revelația creației a avut cu totul și cu totul alte dimensiuni. Mi-aduc aminte că l-am cunoscut într-o zi oarecare, într-un loc, nu în ipostaza actorului sau poetului, ci în ipostaza unui pescar de suflete care – undeva la marginea timpului – înnoda liniște de năvoadele mirării. Aveam să resimt aceeași senzație atunci când am citit pentru prima data nodurile. De asta, cred că ceva mai presus de orice, a rostuit cele câteva schițe pe care lumina mi le-a înnodat caligrafic de degete pentru a le alătura poeziilor maestrului…

Reporter: Aţi ales ca titlu al unui desen, sintagma proustiană ,,în căutarea timpului pierdut”. În opinia dvs., timpul pierdut poate fi timpul câştigat? Sunt convins că cei care vor vedea grafica dvs. îşi vor pune şi o asemenea întrebare.

Rudy Roth: Cred că timpul este rostuit după chipul și asemănarea noastră. De asta, timpul pe care l-am strivit odinioară sub călcâie, ne va hăitui mai târziu copilăria prin palme, in timp ce timpul tatuat pe tâmplele iubirii își va hașura invariabil prezența în culorile răsăritului. Timpul pierdut nu poate fi câștigat, toată acea perioadă dinaintea deșteptării conștiinței, este doar un nontimp măsluit de mințile noastre în ideea de trecut.

Reporter: Expoziţia care se va deschide pe 1 octombrie 2013, poartă de asemenea un titlu pe cât de sugestiv, pe atât de tulburător: „La déesse du temps perdu”. Femeia, zeiţă a timpului pierdut, ea, mit al fertilităţii, al iubirii, o măsuraţi cu timpul?

Rudy Roth: Măsor femeia cu timpul iubirii. Și nu orice femeie, doar acea femeie care nu și-a pierdut aderența la visele ei și care încă poartă tatuată pe tâmple nostalgia Edenului.

Reporter: Principalul reper al expoziţiei dvs. este, aşa cum se înţelege, femeia, dar fără un contur precis, fără o identitate anume. Consideraţi că  femeia este deasupra unei identităţi oarecare, este chintesenţa vieţii pe pământ?

Rudy Roth: Nu. Femeia este, în această arhitectură a absenței bărbatului, o mirare înglodată în jumătăți de vise și-n jumătăți de gânduri, înțelese doar pe jumătate. Viața există în seva roditoare a unei iubiri desprinse din textura infinitului. Iar iubirea nu poate supraviețui în singurătate…

Reporter: Grafica dvs. este, cel puţin la prima vedere, o combinare neașteptată de forme, obiecte, volume, spații. În opinia dvs este cumva o grafică- metaforă a ideii de timp?

Rudy Roth: Arta este, in general, o invitație de a căuta inefabilul în energiile creative ale imaginației inconștiente. Desigur, timpul si lumina pot împărți o singură umbră, dar alegerea este, fără doar și poate o întâmplare. Lucrările mele pot exista dincolo de timp, dar își trăiesc sensul doar atunci când cineva le tălmăcește, prin ochi și propriile gânduri, necuprinsul.

Artistul Eduard Rudolf Roth: „Credinţa este lumina care face ca un arbore să nu rămână închis în propriile rădăcini“

de Loreta Popa

Articol publicat în Jurnal Spiritual, 12 septembrie 2013

Mi-e greu să descriu în cuvinte sufletul unui om cu care providenţa mi-a oferit şansa unei prietenii apropiate. Am crezut că e uşor la început, dar răspunsurile lui mi-au dat aşa frumoase aripi încât mi-a luat ceva vreme până am revenit pe pământ.

Eduard Rudolf Roth este spiritul căruia îi vor rămâne recunoscătoare. El a deschis o uşă atunci când toate celelalte erau închise pentru mine şi ar fi peste puterile mele să nu apreciez efortul lui.

Acest tânăr artist român, ce a găsit calea spre el însuşi alegând să plece cu familia în Palma de Mallorca, Spania, a adus la lumină arhitectura sufletului său într-o expoziţie ce va avea vernisajul la 1 octombrie, la Bucureşti. Lumea nouă pe care am descoperit-o în lucrările lui a lăsat o amprentă puternică.

Grafica lui Eduard Rudolf Roth nu este una oarecare.

Sunt umbre aparte, care te îndeamnă să cauţi unde nu te aştepţi, înlăuntrul tău; sunt lacrimi înnodate între linii frânte, pe care doar un suflet trecut prin furci caudine le poate vedea; sunt bucurii nemăsurate de nimeni care te ating semnificativ, definitiv.

Nu poţi trece cu vederea grafica lui, după cum nu poţi fii indiferent la poezia care se desprinde din aceasta dăruindu-ţi o şansă nesperată, aceea ce a savura arta cu toată fiinţa ta. Doctorand în Relaţii Internaţionale, absolvent a două programe masterale, Universitatea Bucureşti şi University of Kent at Canterbury, Eduard Rudolf Roth a activat ca jurnalist radio timp de 13 ani la Radio România, o viaţa de om am putea spune.

Din 2005 este consultant pentru dezvoltare şi optimizare afaceri, manager de proiect, formator şi web-designer. Între 30 septembrie şi 19 octombrie, 50 dintre lucrările lui vor fi expuse la Biblioteca Metropolitană Bucureşti. Ele vor aparea în cadrul expoziţiei intitulate „La déesse du temps perdu – Zeiţa timpului pierdut“.

Vernisajul lui Eduard Rudolf Roth va avea loc la 1 octombrie la ora 17,30, în sala Mircea Eliade a Bibliotecii.

Evenimentul va fi cu participarea extraordinară a actorului Dorel Vişan, dar şi a Roxanei Moişanu, ce va încânta asistenţa cu harpa sa, iar printre cei care vor vorbi despre arta lui Eduard Rudolf Roth se numără Marina Roman şi cunoscutul om de radio Costin Tuchilă.

Imaginaţia tânărului artist surprinde, poemele lui aşezate cuminte pe hârtia alba se ascund uneori, dar nu pentru mult timp, căci la un moment dat ies la lumină parcă suflate de un vând bun şi generos ce nu vrea să păstreze nimic pentru sine.

Nici nu ar putea, căci Eduard Rudolf Roth, evident pseudonimul lui literar, îşi poartă generozitatea la vedere, acolo unde de obicei oamenii privesc atent. Atunci când sunt Oameni. Vă împărtăşesc bucuria interviului cu tânărul artist rugându-vă să citiţi cu atenţie, pentru că de Eduard Rudolf Roth cu siguranţă veţi mai auzi. Curând.

Eduard Rudolf Roth, de ce au trecut ani până când ai lăsat libertatea de a respira pasiunii tale pentru desen?

În esență, pentru că există drumuri și vise cărora le aparții și iluzii perceptive cărora crezi că le aparții. La început, pe la 13-14 ani – când timpul încă îmi mai încăpea în căușul palmelor – am ricoșat într-o lume nouă, o terra incognita a cărei magnetică atracție s-a dovedit irezistibilă: programarea pe computer.

Admiterea ulterioară la Tudor Vianu – una dintre prestigioasele instituţii de învăţământ liceal din Bucureşti – m-a făcut să-mi odihnesc nerăbdarea printre amețitoare secvențe de cod informatic, cu ajutorul cărora puteai crea lucruri, până atunci, de neimaginat. În umbra acestei hegemonii a noului, vechiul meu univers de cărbune, acril, acuarelă și hârtie avea să se deșire imaterial peste o firească stare de imponderabilitate…

Apoi, facultatea – suprapusă peste timpul mototolit al tranziției românești – vise de împrumut, euforii temporare, tristeți ereditare și multe, multe altele m-au făcut să mă îmbrac în propria-mi singurătate și să mă îndepărtez de lumina mea lipsită de contururi.

Într-o zi oarecare, prin 2007, am întâlnit femeia care avea să pășească alături de mine pe cărările sorții. Am făcut semn răsăritului să îmi intre în casă și cu mâna-n mâna ei, am simțit că vreau să mă întorc în mine.

Era ca un soi de excentricitate tolerabilă în timpul studiilor masterale, un soi de time-out pe care-l ceream, inconștient, destinului. Din zâmbetul ei în lumina cenușie a Bruxelles-ului, degetele mele aveau să desprindă după o lungă absență, un nou ciob de lumină sub forma unei schițe în cărbune…

„Zeiţa timpului pierdut“… mă regăsesc în titlul expoziţiei tale de la Bucureşti. Aduce puţin cu Timpul pierdut al lui Proust. De ce „Zeiţa timpului pierdut“?

Aduce cu Proust, pentru că multe din lucrările acestei expoziții își trag seva din Proust. Ele însele sunt rezultatul unei deșteptări a conștiinței, unei mutații structurale a spiritului și minții, a unei renașteri.

Cred, asemenea lui Proust, că arta este o forță care ne modelează, ne transfigurează și ne deschide drumul împlinirii. Fără ea fiecare dintre noi s-ar identifica, ca-n scrierile lui Marquez, prin ani și veacuri de singurătate. Atunci când scrii, pictezi, dansezi, cânți… nu mai ești bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, blond sau brunet, ești pur si simplu artist.

Eduard Rudolf Roth, de ce „Zeiţa timpului pierdut“?

E poate puțin mai greu de pus în cuvinte… însă am să încerc să explic. În primul rând, pentru că, în viziunea mea – puternic influențată de filozofia lui Henri Bergson – intuiţia, percepțiile sau emoțiile individuale și nu raționalismul mecanicist joacă rolul dominant în cunoașterea realității înconjurătoare.

Impulsurile și energiile creative ale imaginației inconștiente – implicit nesupuse rațiunii pure – relevă de cele mai multe ori forma completă a adevărului. În toate aceste elemente, ca și în alte stări și trăiri precum dragostea necondiționată, răbdarea, acceptarea, iertarea etc., regăsesc, simt, percep un sacru feminin, tangibil și atemporal, caligrafic ascuns în premisa că, intrinsec, natura esenței vieții transcende conceptul de gen.

Zeița timpului pierdut guvernează clipele netrăite sau insuficient trăite, speranțele abandonate. Ea însăși trăiește în femeia care nu și-a pierdut aderența la visele ei și care poartă încă tatuată pe tâmple nostalgia Edenului.

Dintre întâlnirile tale călăuzite spre tine de providenţă, ai vreuna mai aproape de suflet?

Cred cu tot sufletul că există un Sens în orice întâlnire. Nici una nu este întâmplătoare, toate ne lasă semne pe suflet, într-un fel sau altul, fiindu-ne invariabil mereu aproape.

Lucian Blaga, Mircea Albulescu… Este poezia zâmbetul creionului tău?

Cu certitudine.  Creionul este un element primordial. Cu ajutorul lui poți naviga prin volutele imaginației și din acest motiv poezia și desenele împart același zâmbet.

Aparent întâmplător, toate desenele prezente în această expozitie au fost rostuite să însoțească un volum de poezie. Este ultimul care-mi poartă semnătura urmând să vadă lumina tiparului într-un viitor destul de apropiat.

În experienţa ta de jurnalist radio au existat momente în care caligrafia sufletului tău nu s-a potrivit cu ce se întâmpla în jur?

A fost motivul primordial pentru care am renunțat, până la urmă, la acest drum. Atunci când am simțit că arhitectura lumii mele interioare începea să fie afectată de cea exterioară, am știut că trebuie să dau alt sens vieții mele.

Rămân însă indisolubil legat de mulți dintre colegii mei de la Radio România prin amintiri, sentimente și emoții pe care timpul mi le-a lasat pe tâmple și în suflet.

Palma de Mallorca… De ce?

Inițial, Palma a avut aparența unei întâmplări. Îmi aduc aminte că am simțit ajungerea aici ca pe un soi de improvizație a destinului. Ce-i drept, cochetam de ceva vreme cu idea plecării din Romania – cred că asta a devenit aproape un stereotip comportamental în multe familii tinere în care unul dintre parteneri este medic –, dar cu mintea cartografiasem cu totul și cu totul alte spații geografice.

Așa a fost să fie și mă bucur că a fost așa. Mallorquinii sunt oameni frumoși, tributari insularității lor, însă ospitalieri și primitori – cam cum sunt oamenii de prin satele noastre de munte.

Pentru că ne-am gândit la Proust, care este calitatea pe care o preferi la un bărbat?

Îmi plac oamenii autentici, capabili să-și asume propria identitate. Așa că aș putea spune sinceritatea.

Calitatea pe care o preferi la o femeie?

Exact același lucru.

Ce cuvinte descriu ceea ce faci astăzi, acum?

Azi fac același lucru ca și ieri, ca și alaltăieri… Las timpul să-mi agațe la streașina timpului jumătăți de gânduri, cojite din cine știe ce jumătăți de vise pe care, evident, le înțeleg doar pe jumătate. Îmi desăvârșesc povestea într-o jumătate de infinit, încercând să-mi asigur la bursa trăirilor cote egale de zâmbete și tăceri.

Azi, cad și mă ridic deopotrivă; iubesc și ignor echidistant tot ceea ce mă înconjoară; vând lumea și o cumpăr înapoi în numele echilibrului. Azi, pur si simplu iubesc.

La ce anume nu renunţi niciodată? Care este acel ceva pe care îl porţi mereu cu tine în suflet?

Sufletului meu îi priesc cuvintele, de asta port mereu în suflet momentul când fiul meu a întins mâinile către mine și mi-a spus, pentru prima dată “ta-ta”…

Este schimbarea importantă sau nu?

Este vitală, pentru că fără schimbare, omenirea moare câte puțin în fiecare zi. Interludiul dintre naștere și moarte, căreia îi spunem viață nu este nici static și nici calcificat într-o stare de imponderabilitate, ci reflexia unei schimbări permanente. Schimbarea este o recalibrare a fluxului de energii creatoare, nu o modificare a destinației.

Ai aşteptări de la cei cu care te întâlneşti pe drum?

Am învățat că drumurile sorții nu au întotdeauna fântâni.

Ce înseamnă pentru tine Credinţa?

Lumina care face ca un arbore să nu rămână închis în propriile rădăcini.

Ai o amintire din copilărie pe care mi-o poţi împărtăşi?

De fiecare dată când închid ochii mă apuc și cotrobăi după copilărie prin căușul palmelor; mă izbește mireasma aia inconfundabilă de pâine proaspătă, în care se înveleau câteodată diminețile în casa bunicii.

Uneori chiar mă inundă starea aia de bine de pe vremea când întreaga alchimie a lumii încăpea într-o copaie de lemn în care bunica transforma făina în cocă și când toate secretele universului puteau fi pipăite cu vârful degetelor pe crusta rumenită a unei pâini.

Ce înseamnă Prietenie pentru tine?

Ploaia în care sufletul meu se dezleagă de sete.

Ce sfat de la părinţi ti-a rămas adânc întipărit în minte şi suflet?

Mă duci din nou cu gândul la copilărie. Cred că aveam vreo 4, poate 5 ani, iar genunchii și coatele zdrelite făceau parte din cotidian. Seara, bunica mă îmbăia cu o conștiinciozitate ritualică; îndepărta orice urmă a escapadelor mele prin cele mai nebănuite cotloane ale podului, magaziilor sau grădinii.

Dezinfectarea rănilor reprezenta, invariabil, punctul culminant al procesului; singurul lucru care mă liniştea erau cuvintele bunicii. Ea imi spunea că după ce adorm, acele răni sunt locul prin care Dumnezeu lasă lumina să se pogoare peste inima mea. De atunci îmi privesc rănile, oricare ar fi ele, altfel.

Ce culoare are depărtarea?

E translucidă, pentru că este deșirată din tristețe.

Un cuvânt, sau mai multe, despre vindecare…

Dacă înveți să o cauți de semne, vindecarea este în propriile noastre mâini…

…despre îngeri…

Lumină arcuită-n Lumină…

…despre vise…

Aşchii de iubire îndesate pe sub unghiile nopții…

Şi despre iubire…

Revelația infinitului…

Plural proteic sau imposibila risipire

Articol apărut în “Urmuz”, nr.11-12, 2020, p.5-6

 Cu un titlu care predispune la meditaţie, „Geometriile contradictorii ale singurătăţii”, a cărui prefaţă, „Poeme de dragoste”, este semnată de acad. Dumitru Radu Popescu —Editura Ars Longa”, laşi, 2019 —, cartea lui Rudy Roth cuprinde cinci „capitole”, intitulate concis (cu o singură excepţie, „Delirio improvviso”), prin câte un singur cuvânt, la fel ca şi toate poeziile ce o alcătuiesc, în stare să redea chintesenţa conţinutului.

Poeziile sunt monologuri adresate, în versificaţie clasică (şi remarcabil este faptul că, în timp ce, de cele mai multe ori, mai tinerii creatori de azi nu optează pentru asemenea tip de prozodie, în creaţia lui Rudy Roth, dimpotrivă, acesta îşi dovedeşte vitalitatea, întâlnindu-se, organic, firesc, deci, cu un conţinut ideatic echilibrat, unde meditaţia asupra sinelui şi a ceea ce face parte din universul preocupărilor sale conferă textului profunzimile poeziei autentice), dar şi modernă (cu ecouri, uneori, ca în primul text, eminesciene: „Din care şoaptă te-ai născut /Şi-n ce tăcere aparţii, / De totu-n jurul tău e mut / Şi totuşi prin cuvânt îmi vii?” —, mereu aceleiaşi interlocutoare).

În privinţa temelor poeziei, acestea sunt dintre cele abordate dintotdeauna, detaşându-se însă timpul atotputernic şi iubirea ce caută să-i zădărnicească efectele (vocea lirică profeţind, de pildă, că „… întreaga lume / N-are altă izbăvire, / Decât să-nvelească timpul, / Într-o clipă de
iubire”, în timp ce, la nivel individual, pe femeie o îndeamnă: „Fii una cu timpul, fii una cu mine, / Hai Raiul să-l naştem în noi, împreună”, spre a salva din „bălciul risipirii”), deşi mijloacele ei sunt limitate ca tot ce e la îndemâna omului: „Prea-ngustă-i calea ta de patimi / Şi pasul meu, prea omenesc!” În particular însă, aici, este expusă o iubire care creşte şi descreşte asemenea fluxului şi refluxului, părând a se dezintegra pentru a se reface neobosit, de vreme ce „plămădirea” şi „risipirea” sunt cele două coordonate ale existenţei actanţilor, care fac posibilă „iubirea” şi reversul ei, „neiubirea”, ca un puzzle, construit şi împrăştiat succesiv, iar şi iar, cartea, în ansamblu, traducând în limbaj artistic proteismul trăirilor îndrăgostitului, pentru care cealaltă fiinţă este, dincolo de orice disfuncţie a cuplului, axis mundi şi, în consecinţă, factor sine qua non al lumii sale: „Acelaşi decor risipit în ruine, / Cu cioburi din noi risipite-n vitralii…” lar liantul tuturor acestor fragmente de trăire este unicitatea („Numai tu…”,„Doar visele tale”…), condiţie, în acelaşi timp, a complementarităţii („Tu, femeie de lacrimi, eu, bărbat de pământ”), care face posibilă armonia întregului.

O cauză a amintitelor potenţiale disfuncţii ar fi, totuşi, incongruenţa, fie şi episodică, a trăirilor
celor doi: „M-ai născocit din ceața sorții / Şi m-ai trăit cumva-n răstimpuri”.

În poezia lui Rudy Roth, gândul îndrăgostitului pendulează neîncetat, cu luciditate, între un „Altădată, când visele mele înnoptau în tine”, şi „Azi, când timpul mai stârneşte tâlcuri / Doar în lumea punctelor de suspensie” sau „Astăzi […)când visul tău / E doar un ornament oarecare /Pe altarul cioplit al ereziilor mele”, fiindcă instalarea temeinică în dragoste lasă, totuşi, loc unei aspirații spre încă ceva, nedefinit, care să nuanţeze clipa, spre a o fixa, altfel, „Acolo-n podul veşniciei, / Atât de fără mine-mi eşti, / Atât de fără tine-ţi sunt, / În nopţile când mă iubeşti / Şi-mi porţi tăcerea pe pământ”.

Cât priveşte propria acţiune, a îndrăgostitului care se confesează în versuri, adresându-se fiinţei dragi, acelaşi proteism o domină: „Alteori mă mai pierd în aval de iubire / Şi pe apele vieţii mai plutesc în derivă /(…) / Alteori mă găsesc risipit de tăcere /(…) / Alteori pipăi timpul ce-mi cade pe umeri” şi: „Cad aşchii de lut peste visele mele / Când sensul mi-l caut departe de tine”, pentru că „Numai tu ai ştiut să mă-nvălui în sete” şi „Doar tu ai ştiut să mă vindeci de mine”…

Cum însă tulburările ce apar în viaţa cuplului par a fi minore, neglijabile ori chiar imaginate doar, vocea lirică evaluează, mai degrabă, un fel de „cum ar fi dacă” ori „o umbră plămădită din ceaţă”, iar, indirect, propune şi antidotul: acceptarea resemnată şi a unui univers în oglindă, desemnat prin vocabule negative, între care „neiubirea”, „nerăspunsuri”, „neunirea”,„nerostiri”, „neviaţă” „nepătrunsul” („Aşază-mi nepătrunsul pe coji de întuneric / Şi timpul neiubirii striveşte-l în noroi”), forme ale increatului (cu un termen barbian), poate, răsfrângeri ale unei comunicări parţiale, incomplete („Doar cuvântul tău din mine / Duce lipsă de cuvânt”), dar care se poate desăvârşi.

Prin urmare, a vorbi despre „propria-mi singurătate, într-un context al imposibilei detaşări definitive a unuia de celălalt, este, mai degrabă, un exerciţiu de imaginaţie, cu înfăţişare estetică, rezultatul numindu-se, spre exemplu, „Arhitectura absenței tale”, având drept cauză „Şovăielile împreună / Pe drumurile sinuoase ale destinului”, unde cei doi se întâlnesc, accidental, cu „târgul vanităţilor”, adunat de pe „cearcănele timpului”, cu „tristeţi ereditare”, câştigate, fără efort, la „bursa destinului”.

Pe de altă parte, iubirea evocată, invocată, evaluată în poezie este realitate şi idee („ideea de doi”, „ideea de noi”), aceasta din urmă având, paradoxal, poate, energia unui potenţial dezechilibru prin raportare la prima („Te-am pierdut în ideea de noi / Te-ai pierdut în ideea de
mine”), fiindcă tristeţile îndrăgostitului se înfăţişează ca zigzaguri ale sufletului ce se îndepărtează şi se întoarce necontenit (conturând „jumătăţi / Ale unui plural nedefinit”) şi acutizează o stare de incertitudine („Negreşit, tu şi cu mine / N-am fost niciodată mai mult / De două incertitudini / Înnodate anemic / De un sens oarecare”), prin care se alimentează, când şi când, mai mult declarativ, de fapt, o tendinţă regresivă, capabilă, când este apoi alungată, să sublinieze coeziunea întregului, într-o aspirație tacită spre regăsirea chiar a unităţii androginice (cu trimiteri intertextuale, uneori, spre mitologie): „Trăieşte-mă”, îi cere iubitei, şi, în schimb, îi promite: „Azi am să te trăiesc altfel”.

în plan structural, volumul este traversat de o sumă de laitmotive, între care solitudinea („teama singurătăţii”, „pleoapele singurătăţii”, „singurătăţile noastre”…), tăcerea („tăceri asimetrice”, „matca tăcerilor noastre”, „tăceri ce n-au nume”…), neliniştea (temperată, care îi „adulmecă eul”…), liniştea („austeritatea angoasantă a liniştii”…), visul („visul meu însingurat”, „tărâmul viselor ploii”, „distanţa dintre visele noastre”…), absenţa („Îmi ninge absenţa ta”, „ecoul absenței tale”…), în consonanţă cu sentimentul pe care-l însoțesc.

Ultima poezie, alcătuită din trei catrene, un fel de epilog, este, în acelaşi timp, o promisiune şi o expresie a iubirii fără sfârşit, ale cărei ipostaze au fost etalate de-a lungul volumului.

Cartea lui Rudy Roth cuprinde, aşadar, creaţii lirice situate în perimetrul poeziei autentice, încărcate de sinceritate, manifestări cathartice ale dorinţei de trăire plenară întru iubire, prin atenuarea, dacă nu înlăturarea, graţie sentimentului suprem, a tuturor asperităților vieţii, trecute, în felul acesta, prin sita artei, într-un univers paralel, superior.

Mioara Bahna

Poeme de dragoste

Prefață la volumul Geometriile contradictorii ale singurătății (Ars Longa, 2019) 

S-ar putea să fie vorba în cartea lui Rudy Roth de un nou Adam, şi de o nouă Evă, aflaţi în clipele lor divine, cuprinşi de certitudinile dăruite de Tătânele Ceresc, dar şi de incertitudinile magice ale mărului! S-au născut ei dintr-o şoaptă divină? Dar atunci de ce par ei sortiţi unei treceri şi tăceri misterioase? Este Ea vocea-vocii adamice, sau este ecoul primului şi singurului om paradisiac?.. Sau este legătura dintre ei un fel de topire dintre două inimi total deosebite? Şi ce se-ntâmplă în cerul veşniciei, mor şi amintirile, în timpul nimănui? Sau între foştii paradisiaci se încropeşte o altă soartă? Ce vis se poate înfăptui din întâiul împărat al vieţii şi o femeie de nisip? Întrebări! Da, dar răspunsurile nu trebuie grăbite! Două făpturi ivite în aura nemuririi – prin iubire, culmea! – să ajungă, prin destinul de ei înşişi înclinat, nişte muritori de rând?

Să vină clipa, aproape absurdă, ca el, din viul său de lut, să-şi modeleze o nouă Evă?! E imposibil, căci paradisiacii fără de moarte, aruncaţi dincolo de pârleazul divin, nu mai pot reveni la ce-au fost, nici în vise, care ele deja au murit! Timpul Evei s-a închis peste Adam, sau totul este invers, fapt ce înseamnă acelaşi adevăr. C-au existat, ei, cândva, în paradis, dar totul pare că n-a existat niciodată. Un duh înaripat o să-i împreune pentru ce, pentru crima primului lor născut, săvârşită asupra fratelui său? Să se repete, la fel, condiţia umană, veşnic imprevizibilă? Dar chiar dacă el şi ea s-ar ruga să fie iertaţi de Tătânele Ceresc, dacă s-ar ruga, unul de altul, să se ierte, ar mai putea ei reveni în condiţia paradisiacă?.. Acum, poate fi acest acum mâine, când ei n-o să mai fie? Viaţa lor este ireversibilă! Surzi, muţi şi orbi, o să se ducă, în ziua de mâine, sub pământ! Acolo unde trestiile nu mai gândesc. Şi chiar îşi pierd şi memoria! Ies din timp, ei, paradisiacii fără de moarte. Chiar fără trufia de a muri, care nu mai rimează cu trufia de altădată, de a iubi, mâncând mere! Desigur, că întotdeauna, mai există o speranţă: zămislitorul tuturor celor văzute şi nevăzute să-l aducă pe lume pe Iisus! Şi utopica iubire să prindă o viaţă concretă, şi o nouă Cântare a Cântărilor să se mai poată ivi, iar el şi ea să se poată, din nou, regăsi, unul în inima celuilalt, nu în somnul de veci, nu, ci în puterea de a nu-şi mai putea cunoaşte, în veci, mormântul. Căci clipa cea din urmă n-ar mai exista! Soarele n-ar mai rugini. Ei, soarta lumii n-ar mai fi împăiată! Şi astfel în exilul de la Est de Eden n-ar mai exista moarte. Iar soarta s-ar învălui în visele lor luminoase.

Asta e cartea lui Rudy Roth.

Asta e lumea lui. Plină de împlinirile şi întrebările mai deocheate ale dragostei. Talentul poetului se vede şi atunci când e vorba de Adam şi Eva – din ziua de azi.

Acad. Dumitru Radu Popescu