Soldatul Adevarului

2009-05-04T14:17:00.000-07:00

La data de 16 mai 1980 scriitorul Marin Preda a fost gasit mort, in camera lui de creatie de la Palatul Mogosoaia, datorita "asfixiei mecanice", conform rezultatului anchetei oficiale. Adica inecat in propria voma. Certificatul de deces eliberat de Institutul Medico-Legal mentioneaza insa ca moartea lui a fost violenta si s-a datorat asfixiei mecanice cu un articol de lenjerie, probabil un cearsaf, nefacandu-se absolut nicio referire la faptul ca asfixia s-ar fi datorat continutului esofagian sau al resturilor alimentare regurgitate in trahee.

Se pune intrebarea, cum de a murit atunci "inecat in propria voma " daca s-a sufocat cu un articol de lenjerie care i-a intrat, sau i-a fost introdus fortat in gura? Si cum se explica echimozele de pe fata pe care nu le avea inaintea mortii, dupa cum au declarat cativa dintre cei care l-au vazut in ziua precedenta decesului ? Marea majoritate a biografilor prozatorului au considerat moartea lui "ciudata", "suspecta", "nefireasca", "inconjurata de mister", "neelucidata ", petrecuta in conditii "neclare", "stranii", "obscure", etc, insa putini au fost aceia care s-au incumetat sa patrunda in labrintul ipotezelor si al scenariilor puse in circulatie pentru a investiga si dezlega misterul mortii autorului romanelor "Delirul" si " Cel mai iubit dintre pamanteni", care aveau sa-i pecetluiasca destinul.

Daca inaintea evenimentelor din decembrie ’89 nici nu se putea discuta macar despre o cercetare competenta in cazul mortii suspecte a unei personalitati, dupa inlaturarea regimului comunist, cand s-a incercat obtinerea unor informatii dela Institutul Medico-Legal sau dela cei abilitati cu ancheta mortii lui Marin Preda, dorinta ziaristilor de elucidare a cazului a fost intampinata cu raceala si indiferenta, sau cu lansarea unor versiuni neconforme cu realitatea. Motivul ? Asupra mortii lui pluteste umbra sinistrei institutii care nu este straina de acel "accident", asa cum nu este straina de moartea multor altor dizidenti din tara sau de peste hotare care devenisera incomozi sau indezirabili pentru regimul comunist. Distinsul doctor Serban Milcoveanu care a analizat din punct de vedere strict medical aspectele mortii clinice a prozatorului, bazandu-se pe acel "facies cadaveric" al lui Marin Preda, demonstreaza netemeinicia zvonurilor lansate de cei interesati sa deruteze opinia publica si sa-i denigreze memoria. El a pus diagnosticul de asasinat, intr-un articol publicat in revista "Lumea Magazin" din septembrie 2002. Si realizatoarea de programe TV Mariana Sipos, care a cercetat cu minutiozitate dosarul de ancheta al procuraturii, cat si cel de urmarire penala a scriitorului de catre organele de filaj ale securitatii si a publicat cartea intitulata "Dosarul Marin Preda", considera ca zvonul lansat in legatura cu asa zisa lui moarte prin "inecare in propria voma" este o infamie. In legatura cu certificatul de deces eliberat de IML, in care se mentioneaza "asfixia mecanica cu un corp moale", Mariana Sipos concluzioneaza ca este posibil sa fi fost asfixiat cu o perna, datorita urmelor vinete pe care le avea pe buza de sus.

Marin Preda ar fi implinit anul acesta la 5 August varsta de 86 de ani daca nu ar fi fost luat in vizorul securitatii dupa aparitia romanului "Delirul", roman care readuce in actualitate profilul moral al maresalului Antonescu. Prezentarea conducatorului Romaniei din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial intr-o lumina pozitiva a fost considerata la timpul respectiv o incercare de reabilitare a celui care a ordonat Armatei Romane sa treaca Prutul pentru eliberarea Basarabiei strabune. Marin Preda avea in pregatire un alt roman in care intentiona sa arate cum au fost lichidate valorile neamului nostru in obsedantul deceniu. In romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni" eroul principal pomeneste la un moment dat despre "era ticalosilor". Notitele volumului al doilea din "Delirul", impreuna cu o valiza plina cu documente care se aflau in fisetul lui personal au disparut imediat dupa moartea scriitorului. Dupa unii investigatori ai acestui caz, Marin Preda devenise deosebit de incomod atat pentru rusi, care nu puteau uita infrangerile suferite in fata armatei romane conduse de Antonescu dincolo de Nistru, cat si pentru cuplul dictatorial din Romania, deoarece in acest volum el face o subtila aluzie la pretentiile sotiei dictatorului de a se afirma in viata politica a tarii. De remarcat similitudinea mortii lui Marin Preda cu cea a actorului Amza Pelea care a spus intr-unul din monologurile lui care ne descreteau fruntile, in contextul unei intamplari din orasul Bailesti: "Leana lui Zapacitu din capul satului". "Zapacitu" era porecla concetateanului sau pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea sa o plateasca cu viata deoarece a fost dat pe mana lui "Radu", adica iradiat, cum obisnuia dictatorul sa ceara securitatii lichidarea adversarilor regimului, ai indezirabililor sau ai asa zisilor tradatori. Ne amintim de asasinarea fotbalistului Dan Coe, a lui Cornel Chiriac, a istoricului Vlad Georgescu care a primit urmatorul mesaj de amenintare:"daca il dai pe Pacepa (Orizonturi rosii), vei muri", precum si a altor catorva din conducerea postului de radio "Europa Libera", a inginerului Gh.Ursu, a lui Virgil Trofin, a lui Vasile Patilinet la Ankara, ca sa dam numai cateva nume ale celor lichidati de organele de represiune aflate in slujba dictatorului.

Cel care avea sa plateasca cu viata faptul de a-si fi permis sa faca cativa pasi in afara liniei frontului in care erau inregimentati scriitorii care acceptasera tezele proletcultiste ale realismului socialist, slugoii si poetii de curte care elogiau "realizarilii epocii de aur" si-l tamaiau pe dictator dedicandu-i osanale si omagii, s-a nascut la data de 5 august 1922 intr-o comuna din judetul Teleorman, Silistea-Gumesti, pe care o descrie in capodopera lui epica "Morometii". Aceasta ampla fresca a vietii unui sat romanesc din Campia Dunarii, in care este conturat cu linii viguroase taranul Ilie Moromete i-a adus autorului premiul de Stat in anul 1956. Se poate afirma cu certitudine ca ascensiunea si celebritatea lui Marin Preda s-au datorat in cea mai mare masura aparitiei acestei carti care l-a situat ca prozator epic imediat dupa Liviu Rebreanu in istoria literaturii romane, celebritate care i-a dat constiinta deplina a valorii sale. In anul 1968 este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor Romani, doi ani mai tarziu este numit director al Editurii Cartea Romaneasca nou infiintata, in anul 1971 primeste premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul "Marele Singuratic" iar in anul 1974 este ales membru corespondent al Academiei Romane. In anul 1975 publica volumul "Delirul", in 1977 "Viata ca o Prada" in care descrie drumul sinuos parcurs, la capatul caruia il astepta consacrarea, iar in anul 1980 apare ultimul sau roman de mare succes intitulat "Cel mai iubit dintre pamanteni", dupa care, la data de 16 mai este gasit mort in camera lui de creatie de la Palatul Mogosoaia, "dupa o noapte de betie", asa cum s-a zvonit in cercurile literare si in masmedia controlata de partid imediat dupa acel tragic eveniment.

A fost un scenariu initiat si pus in circulatie de cei care au avut misiunea de a-l elimina intrucat se indepartase de la "linia partidului", devenise prea independent si, datorita popularitatii de care se bucura, isi luase anumite libertati permitandu-si sa scrie lucruri care nu puteau fi pe placul nici al Moscovei si nici al tiranilor care tineau tara sub teroare cu ajutorul unui aparat de opresiune alcatuit din elemente aduse de la periferia societatii.

Marele succes la public al lui Marin Preda nu putea sa nu trezeasca sentimente de invidie si in randul unora dintre confratii sai, atat inainte cat si dupa evenimentele din decembrie ‘89. Detractorii lui au incercat sa minimalizeze valoarea literara a operelor sale declarand ca a fost un produs al regimului comunist si faptul ca a colaborat cu acest regim este impardonabil.

Sa vedem insa cum s-a desfasurat "colaborarea" lui cu regimul comunist si care au fost relatiile sale cu securitatea care primea note informative despre el chiar si de la bunii lui prieteni sau de la unii colegi de breasla, care figurau cu nume conspirative de informatori in documentele securitatii. In Dosarul de Urmarire Informativa (DUI) a lui Marin Preda, Dosar care cuprindea 4 volume si era intitulat "Editorul" , exista o nota a secu

ritatii datata 16 noiembrie 1972 in care se mentioneaza ca "Marin Preda este lucrat de organele noastre prin DUI pentru faptul ca este cunoscut cu manifestari negative cu privire la politica partidului si Statului nostru". Dupa "Tezele din aprilie" prin care Nicolae Ceausescu anunta inceputul asa zisei "revolutii culturale" dupa model chinezesc, securitatea a inceput urmarirea tuturor plecarilor peste hotare ale scriitorilor, considerati potentiali dusmani ai "revolutiei culturale".

Se cunoaste faptul ca Marin Preda era in evidenta securitatii inca din anul 1966. Toate deplasarile si intalnirile lui erau urmarite de o armata de agenti care il supravegheau in permanenta. In notele informative cu privire la convingerile lui personale despre regimul de la putere, se mentiona: "declaratii dusmanase la adresa oranduirii", "refuzul lui de a colabora la organul CC al PCR Scanteia", precum si unele afirmatii cu privire la lipsa de libertate a presei in Romania. Intr-una din aceste note se preciza ca in anul 1965 Marin Preda fusese la Paris unde se intalnise cu "transfugii fata de care a criticat regimul comunist din Romania". In luna ianuarie 1972 un alt informator al securitatii care semna "Artur", scria ca Marin Preda se intalnise la Paris cu Monica Lovinescu si cu alti colaboratori ai postului de radio "Europa Libera". In baza acestor note, cat si a unui referat al securitatii in legatura cu "activitatea lui dusmanoasa", convorbirile telefonice i-au fost interceptate prin montarea la domiciliu a unui dispozitiv de ascultare, iar la sediul Editurii "Cartea Romaneasca" s-au facut dese perchezitii noaptea. Cat priveste "colaborarea" lui cu regimul comunist, aceasta se poate stabili cu usurinta citind declaratia criticului literar Marin Mincu caruia nu i se publicau lucrarile fiind acuzat ca in scrierile lui este prea de "dreapta". Marin Preda, directorul Editurii l-a aparat insa punand la punct pe un denigrator al acestuia printr-o injuratura neaose, publicandu-i apoi toate lucrarile. Iata cum il caracterizeaza Marin Mincu pe acest asa zis "produs al proletcultismului":

"Marin Preda era un om de o elevata noblete, comportandu-se in orice imprejurare ca un adevarat aristocrat; el avea rabdarea nobila sa-i asculte pe toti cei care i se adresau si sa le raspunda cu franchete si naturalete. De asemeni el apreciaza "onestitatea intelectuala a lui Preda si incapacitatea lui organica de a tolera minciuna si injustitia, de orice fel ar fi fost acestea."

La randul lui, Nicolae Breban declara ca Marin Preda i-a publicat romanul "Ingerul de gips", desi era ostracizat in tara intrucat participase peste hotare la manifestari anticomuniste.

Despre organele de represiune care tineau tara sub teroare, eroul romanului "Cel mai iubit dintre pamanteni" foloseste la adresa lor epitete precum "duri", "cretini", "primitiv" (un colonel de securitate), "demagog rudimentar" (un general), "analfabet periculos" (un gardian pe care pana la urma l-a omorat de teama de a nu fi el ucis de acesta), etc.

Puteau fi trecute cu vederea aceste pareri infamante ale lui Marin Preda la adresa baietilor cu petlite albastre la veston? Conjunctura le era extrem de favorabila. Aveau acordul cabinetului 2, deoarece

sotia dictatorului fusese vizata direct in aluzia referitoare la dorinta ei de implicare in viata politica, precum si sprijinul logistic al rusilor care se simtisera ofuscati la aparitia volumului "Delirul". Cu cateva zile inaintea mortii lui, dupa cum declara fratele sau, scriitorul a primit cateva amenintari cu moartea si i-a marturisit, "sunt un om terminat", exact ca in cazul lui Vlad Georgescu. Si baietii s-au tinut de cuvant, exact ca in cazul lui Vlad Georgescu care a dat pe post "Orizonturile Rosii", carte care a dezvaluit occidentului adevarata fata a dictatorului roman. Pentru a demonstra ca nu sunt primitivi, i-au varat un cearsaf in gura, sau i-au pus o perna pe fata, "astupandu-i orificiile respiratorii", dupa cum reiese din raportul intocmit de IML. Cea mai autorizata parere asupra mortii lui Marin Preda ramane insa cea a medicului Serban Milcoveanu, care, bazandu-se pe declaratiile unor martori care l-au vazut pe Marin Preda imediat dupa moarte, este convins ca a fost otravit cu cianura de potasiu, deoarece cadavrul lui nu avea culoarea livida specifica tuturor cadavrelor, ci era de culoar

e "rubinie, de un rosu deschis", culoare specifica a celor morti in urma inhalarii cianurei. De aceiasi parere este si fosta sotie a scriitorului, Elena Preda, care este convinsa ca sotul ei a fost otravit. Si Aurora Cornu, prima lui sotie, a declarat intr-un interviu acordat la Paris Lucretiei Barladeanu "Dupa ce am vazut fotografiile date de politie cu cadavrul lui Marin nu poti sa nu te intrebi daca nu este vorba de un asasinat".

Moartea scriitorului Marin Preda ramane, deocamdata, un caz nerezolvat. Daca Justitia va fi pana la urma epurata de magistratii obedienti pana la sevilism fata de puterea "emanata" in convulsiun

ile din decembrie ‘89, se va afla cine sunt autorii acestui asasinat politic, cat si al multor alte asasinate executate la comanda politica. Sa speram insa ca intrara Romaniei in structurile europene, precum si dorinta de purificare a societatii vor declansa operatia de purificare a tuturor Institutiilor Statului si eliminarea tuturor colborationistior unui regim recunoscut a fi fost cel mai inuman din Europa, regim care, raportat la numarul de locuitori ai tarii noastre, a dat cel mai mare numar de victime si de tortionari.

multumiri Top Secret

Diabolic Plan Comunist

2009-04-09T02:03:00.000-07:00

Moldova Lupta

2009-04-08T01:57:00.000-07:00

Tinerii nostri lupta...M-am saturat de cuvinte, ma doare sa le repet, asa ca am sa va arat unele din cele mai sugestive filmulete. HAI DISEARA LA 8 IN PIATA DIN NOU!

http://www.youtube.com/watch?v=lSLMM4UuHPs&feature=channel_page

http://www.youtube.com/watch?v=mLU0Wp80OM0&feature=channel_page

http://www.youtube.com/watch?v=NZsxFlQTYYI&feature=channel_page

Romania Mare

2009-04-05T01:30:00.000-07:00

Dimineaţa asta pe internet am început-o cu verificarea unor statistici -www.alegeri.md Procentul de participare era de 6,09 la ora 9-30, ceea ce este foarte bine. Trebuie sa voteze minim 2,6 mln de oameni, şi să sperăm că o vor face, şi de data aceasta nu pentru aceeaşi elită vetustă şi inutil arţăgoasă a Republicii Moldova.

De ce vorbesc despre asta? Nu era necesar şi nimeni nu mi-o ceruse, dar sunt născut acolo şi modul în care a evoluat (involuat) societatea moldovenească m-a afectat direct până când am ştiut să mă ancorez perfect aici.

De multe ori incercam sa justificam starea dezastruoasa in care se afla Moldova astazi aducand tot felul de banalitati de argumente care de mult au incetat sa convinga pe cei care privesc treaz lucrurile. Nu este de vina istoria, nu este de vina nici mostenirea lasata de sistemul si ideologia comunista, sau reverberatiile pozitiei geostrategice a tarii noastre si impactul tendintelor expansioniste ale imperiilor de altadata si ale celor de astazi.

Sa privim lucrurile in fata : de vina suntem noi - ceea ce suntem sau ceea ce n-am fost niciodata.

Pragmatismul. (atitudine a celui care se adapteaza la orice situatie,care ia in calcul doar utilitatea practica)

Cea mai notabila absenta din totalitatea valorilor care alcatuiesc caracterul tipic al unui om - pentru omul moldovean este pragmatismul, in opinia mea desigur. Fie ca e din indolenta, ignoranta, indiferenta sau apatie - dar multi dintre noi refuzam in cel mai stupid mod si de cele mai multe ori sa depunem un efort mental sau fizic pentru a gasi cai mai eficiente de a ne solutiona problemele personale si a celor din jur. Refuzam sa luam un ragaz si sa analizam metode care ar eficientiza lucrul nostru, relatiile noastre, care ar rationaliza cheltuielile noastre; care ne-ar face mai productivi, mai aclimatizati in lumea in care traim - care ne-ar pune pe acea banda rulanta a evolutiei alaturi de alte natiuni si ne-ar evita sa alergam cu viteza melcului din urma ei, gafaind si adancind tot mai mult distanta care ne separa.

Observ asta oriunde. Sunt sigur ca fiecare din noi poate aduce numeroase exemple, sau chiar de maine vom putea sa notam cateva. Si asta pentru ca tara asta ruleaza cu iuteala troleibuzului accidentat absolut impotent alaturi de TGV-ul societatilor constiente. Productivitatea noastra, evaluata statistic, este dramatic de redusa pe orice segment al economiei nationale, dar in primul rand in agricultura.

Si problema de baza este ca o tara care nu avanseaza cand toate celelalte o fac, nu doar stagneaza, dar mai si reculeaza; pentru ca in mod constant pierde pozitii importante si ajunge sa fie un balon spart care nu va mai putea urca vreodata.

Desigur ca e foarte usor sa critici instalat comod in fotoliu in fata pc-ului. Si totusi, oare n-avem dreptul sa incriminam responsabilii, managerii, administratorii nostri, de atitudinea si rigoarea carora depinde celula economica pe care o gestioneaza, iar de eficienta regrupata a acestor celule - caracterul evolutiei sau involutiei unui stat? De ce nu inteleg unii ca odata intrati in jocul asta, nu trebuie sa fie o bariera in fata fluxului ascendent, dar o forta care sa contribuie la accelerarea lui. Nu trebuie sa fii o piatra de moara antrenand prin laxismul economic al intreprinderii tale stagnare in ramura in care te afli. Recesiunea economica pe care o cunoaste planeta in aceasta perioada este cel mai bun indicator al randamentului intreprinderilor si al capacitatii lor de adaptare, de inovare si relansare, atat pentru gestionari cat si pentru echipele pe care le guverneaza. Este examenul pe care trebuie sa-l treci. Sau pleci.

Cat de greu acceptam noi sa ne asezam in jurul unei mese rotunde, sa luam un creion si o foaie si sa incepem sa schitam prin concertare un plan strategic, insotit de previziunile financiare si anticiparile estimative ale activitatii economice? Cat de greu ne decidem sa ne rezervam timp si sa renuntam la ideea limitativa despre noi ca specialisti desavarsiti si sa mergem la biblioteca sau oricare alt spatiu dotat cu literatura tehnica si sa incepem nu doar a trece cu privirea, dar a studia/restudia minutios in scopul identificarii ideilor vechi-dar-mereu-noi.

de la Macolaus

Unde este spiritul naţional, am să vă întreb eu? Pe plan cultural internaţional, românii de pe teritoriul României sunt concepuţi ca ţigani, acum nu că aş fi eu rasist, dar această specie ne furnizează cele mai urâte exemple, - această specie ne face să ne gândim cât de tare avem pumnul atunci când ţinând la braţ fiinţa dragă observi o turmă de inşi auto-încâlciţi în sensul propriei lor existenţe, - iar românii dintre Prut şi Nistru sunt concepuţi ca fiind ruşi tocmai de cei care ar trebui să le ia apărarea. De ce se întâmplă aceste lucruri?

Se pare că 60 de ani de comunism românesc + aproape 200 de ani de ocupaţie ţaristă au furnizat un efect odios - dispreţul şi miştocăreala dintre fraţi. Oamenii simpli şi cei care alcătuiesc "bazinul electoral", aşa cum zicea maestrul Dan Puric, nu au forţă să despartă disimilarea de adevăr, iluzia caleidoscopică de realitatea ochelarilor. Ei sunt lipsiţi de luciditatea cruntă pe care o posedau cu toţii atunci când la rostirea cuvintelor "Neam", "Ţară" le săreau inimile din piept, aruncându-le noduri în gât. Astăzi, toată lumea trăieşte comod, toţi au nevoie de un colţişor destul de spaţios încât să aibă unde reverbera efectele secundare ale pilulelor hipnotice servite zilnic în faţa cutiei digitale.

Noi nu vrem să gândim şi nu vrem să luptăm!

Ca să-l mai citez odată pe Omul Frumos - Poporul român se suprapune din ce în ce mai mult cu populaţia vegetativă şi apetitivă.

Aş fi vrut să închei acest articol cu o frază care ar fi sunat cam aşa - "Să sperăm că alegerile din Republica Moldova vor arăta o renaştere a unui mare popor", dar m-am răzgândit.

Soarta acestui popor nu va fi nicidecum hotărâtă de nişte alegeri nenorocite, care de altfel, sunt mai mult ca sigur, trucate. Soarta acestui popor este modul în care fiecare simte durerea celuilalat, modul în care fiecare zămbeşte la bucuria celuilalt.

Destinul poporului român trebuie să lege mii de poduri emoţionale peste Prut, iar Unirea să se facă în fiecare ventricul şi atriu al celor care s-a născut cu acele cuvinte româneşti pentru care au luptat ocrotitorii neamului nostru...

MASS-MEDIA - PROSTITUATA MASONILOR

2009-03-21T10:57:00.000-07:00

“Presa are funcţia de a dezlănţui şi de a înflăcăra pasiunile unui popor; marea masă nu are nici cea mai mică idee cui îi serveşte presa într-adevăr. Printre ziare există şi unele care ne vor ataca. Pe acestea tot noi le fondăm, iar punctele în care ne atacă, tot noi le alegem. Nici o ştire nu va ajunge în public fără permisiunea noastră. Acest lucru este posibil deoarece toate ştirile din lume se centralizează la câteva agenţii de ştiri, iar aceste agenţii sunt controlate de noi. Ziarele noastre vor fi de toate nuanţele politice: aristocratice, socialiste, republicane, chiar anarhiste, bineînţeles atât timp cât există constituţie.” din Protocoalele înţelepţilor Sionului

Omul obişnuit nu are acces direct la evenimentele vieţii sociale, politice şi economice, cu alte cuvinte la ceea ce se petrece în societatea în care trăieşte. În cel mai bun caz, o persoană care nu îşi petrece zece ore pe zi la locul de muncă, alte opt ore dormind şi restul în vreun local de distracţii, poate avea şansa de a asista personal la unul sau două evenimente importante din oraşul său. Totul se opreşte însă aici. Pentru a se informa despre ce se petrece în jurul lui, omul modern are la dispoziţie o unică sursă: mass-media. La început au fost doar ziarele, apoi a apărut radioul, în ultimii treizeci de ani li s-au alăturat televizorul şi internetul, dând oamenilor iluzia unei bogăţii informaţionale şi a diversităţii de opinie.

„Majoritatea oamenilor sunt preocupaţi în mod obsesiv de necazurile lor personale, într-o societate terorizată de o violenţă explozivă, alimentată de mass-media şi sprijinită de o legislaţie incorectă. Ei nu au timp şi interes pentru viaţa politică şi, ceea ce este cel mai tragic, au fost şi sunt permanent condiţionaţi de francmasoni să creadă tot ce scrie în ziare” afirmă istoricul american Ralph Epperson.

“Ziarele mint. Ziariştii americani sunt practic nişte prostituaţi în meseria lor, fiind plătiţi extrem de bine; ei nu îşi riscă aproape niciodată viitorul financiar pentru echitate socială, dreptate şi adevăr, ci ascultă slugarnic de poruncile celor care ţin hăţurile. Iar cei care ţin hăţurile sunt cei care fac parte din conducerea internaţională a băncilor, care au decis crearea Fondului Monetar Internaţional şi a Naţiunilor Unite, şi care împing lucrurile spre un guvern mondial, ce va pune capăt libertăţilor individuale. În momentul în care acest coşmar se va împlini, omenirea va intra în cea mai neagră epocă din care, dacă va fi în stare să iasă, o va face cu sacrificii omeneşti şi materiale imense. Trăim apogeul unei conspiraţii francmasonice diavoleşti, care a început cu secole în urmă” scrie acelaşi Ralph Epperson în cartea sa: “Noua Ordine Mondială”.

În 1953, în timpul unui banchet de la New York Press Club lui John Swinton, decanul ziariştilor din America, i s-a cerut să ţină un toast în cinstea presei independente. Iată răspunsul lui: “Nu există în istoria Americii o presă independentă. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu. Nici unul dintre voi nu îndrăzneşte să îşi exprime cinstit părerile în ziarul la care scrie. Sunt plătit tocmai pentru a nu-mi exprima opiniile cinstite în ziarul pentru care scriu. Voi, ceilalţi, sunteţi plătiţi ca să faceţi la fel, şi oricare dintre voi ar face nebunia de a-şi scrie părerile în mod cinstit ar fi imediat expediat pe stradă, căutând de lucru. Dacă mi-aş permite o părere cinstită într-unul din numerele ziarului meu, slujba mea ar dispărea în 24 de ore. Treaba jurnalistului este să distrugă adevărul, să mintă sfruntat, să pervertească, să denigreze, să lingă cizmele lui Mamon, să îşi vândă ţara şi neamul pentru pâinea cea de toate zilele. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu, şi atunci de ce să închinăm pentru presa independentă? Suntem uneltele supuse şi slugile bogătaşilor din culise. Suntem Hopa-Mitică, ei trag sforile şi noi dansăm. Talentele, posibilităţile şi vieţile noastre aparţin altor oameni. Suntem doar nişte prostituaţi intelectuali.”

Nu este singura afirmaţie de acest gen, există multe altele.

„Suntem recunoscători Washington Post, New York Times, Time Magazine şi altor mari publicaţii ai căror directori au asistat la reuniunile noastre şi şi-au respectat promisiunile de a păstra discreţia timp de 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil să ne dezvoltăm planul mondial, dacă am fi fost expuşi public pe parcursul derulării misiunii noastre. Dar acum lumea este mai sofisticată şi mai pregătită să accepte un guvern mondial. Suveranitatea supra-naţională a unei elite intelectuale şi bancare mondiale este în mod sigur preferabilă autodeterminării naţionale practicate în secolele trecute”
(David Rockefeller, preşedinte şi fondator al gupului Bilderberg şi Comisiei trilaterale, preşedinte CRE - Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on Foreign Relations - CFR). Extras din discursul ţinut în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg la Baden Baden în 1991.)

“Măiestria noastră şi marea noastră misiune va fi deci aceasta: să împiedicăm ca din numeroasele vorbe rostite să fie auzite tocmai cele despre ţelurile noastre tainice. Căci dacă mulţi ar auzi vocea adevărului împotriva puterii noastre, atunci toată apărarea noastră s-ar dovedi inutilă şi ne-ar paşte pericolul ca toate popoarele să îşi scuture de pe ele jugul nostru. Fiţi vigilenţi, fraţi ai noştri, şi acţionaţi peste tot, ameţiţi-i pe duşmani, aiuriţi-le gândurile, astupaţi-le urechile şi orbiţi-le ochii, ca nicicând să nu vină ziua în care imperiul nostru mondial să se prăbuşească, căci noi l-am ridicat spre mărire şi el trebuie să se înalţe spre victorii viitoare, şi în sfârşit spre răzbunare împotriva popoarelor subjugate de pe întreg Pământul.”
(“Dear Telegraf”, Viena, noiembrie 1920, articol semnat cu pseudonimul Arthur Trebisch)

“Marea forţă a ordinului nostru constă în caracterul său tainic; de aceea faceţi astfel încât să nu apară nicicând în public sub numele său adevărat, ci întotdeauna mascat de un alt nume, şi să sugereze cu totul alte îndeletniciri decât cele reale… Ca pas următor, cred că forma unei societăţi de cărturari ar putea fi un instrument adecvat scopurilor noastre… Prin introducerea unor societăţi de lectură şi a unor biblioteci, precum şi prin preluarea controlului asupra acestora, vom putea modela după bunul nostru plac opinia publică, şi anume implantând în cercurile respective ideile (principiile noastre) şi lăsându-le să îşi exercite influenţa la care oamenii vor fi receptivi…”
(Adam Weishsupt, fondatorul grupării francmasonice “Iluminaţii din Bavaria”)

“Pentru a fi stăpâni pe opinia publică trebuie să o aducem într-o stare de zăpăceală. Noi vom folosi presa ca să prezinte oamenilor ştiri diverse, încât ei să se piardă în labirintul acestor informaţii. Oamenii vor ajunge la concluzia că este mai bine să nu aibă nici o părere…”
(Protocoalele maeştrilor francmasoni)

“Întrucât noi suntem stăpânii presei şi noi avem puterea de decizie asupra succesului ei, nouă ne revine sarcina de extremă importanţă de a veghea ca acei oameni pe care noi îi considerăm periculoşi să nu poată răzbate în acele puncte de unde să poată vorbi maselor prin cuvinte răsunătoare sau prin literă tipărită. Astfel, trebuie să instaurăm o muţenie absolută şi o grijă permanentă de îndată ce se profilează un om periculos în rândul duşmanilor noştri.”
(“Der Telegraf”, Viena , noiembrie 1920, articol semnat cu pseudonimul Arthur Trebisch)

“Treaba noastră este nu să îi dăm publicului ceea ce el doreşte, ci ceea ce noi hotărâm ca el să primească.”
(Richard Salant, fost preşedinte al CBS)

“Ziarele sunt pline în zilele noastre de ştiri despre creşterea explozivă a numărului de divorţuri, despre maltratarea crescândă a copiilor de către unii părinţi, despre numărul tot mai mare de violuri, despre creşterea continuă a numărului celor care citesc materiale pornografice, despre creşterea continuă a tâlhăriei, despre cereri care solicită să se instituie un guvern mondial, despre insistenţa tot mai mare de a se urmări să se dărâme graniţele naţionale, despre tot mai multe biserici creştine închise pentru că nu vor să se supună cenzurii guvernului. Dar oare de unde vin toate acestea? De ce toate moştenirile trecutului, graniţele naţionale, dreptul de a avea o religie liber aleasă, dreptul la avere personală şi alte drepturi sunt acerb atacate? Oare există persoane şi organizaţii secrete care doresc să schimbe ordinea de bază a lucrurilor?”
(Ralph Epperson, “The New World Order” – Noua ordine Mondială)

ROLUL PRESEI:

Concentrează interesul publicului asupra evenimentelor sportive, relaţiilor sexuale mai mult sau mai puţin perverse, senzaţionalului şi faptului divers, astfel încât acesta să nu observe acţiunile guvernului;

Împarte publicul în grupări ostile, exacerbând controverse minore (deviza francmasonilor este „Dezbină şi stăpâneşte”);
Vorbeşte în cuvinte mari şi umflate despre democraţie;
Arată risipa care se face în guvern (orchestrată anume) pentru a discredita guvernul şi a produce teama de inflaţie şi creşterea preţurilor;
Încurajează greve şi răzmeriţe, încurajează dezordinea şi criminalitatea, dar şi atitudinea îngăduitoare faţă de criminalitatea guvernului.”

www.mdn.md

O mica solutie pentru criza

2009-03-17T07:31:00.000-07:00

Ca sa nu va mai sacai la cap cu atitea postari despre nu stiu ce metode de facut bani online...Am adaugat recent niste postari despre metode foarte bune de facut niste banuti (vreo 100$/lunar). Succes, caut noi metode zilnic!

http://castiga_online.ablog.ro

O noua oportunitate

2009-03-15T12:25:00.000-07:00

Pana cand mai public un articol nou, va invit sa va inegistrati aici - GreenHorse E un programel dragut care iti da bani cat esti online :) Succes :)

MLM REAL!

2009-03-10T06:52:00.001-07:00

Exista asa ceva in Romania. Click aici Va pot asigura ca platesc

Succes cu afiliatii

Barack Obama - Noul Hitler

2009-01-04T06:03:00.000-08:00

Într-un spectacol cu marionete este esențial să nu-ți tremure mâinile, pentru că asta ar însemna ca marioneta ta să execute niște mișcări ciudate, dezamăgitoare. Dar dacă poți învăța păpușa să facă mișcările de una singură? Tu doar îi dictezi direcțiile, iar ea se ocupă de rafinitatea spectacolului.

OBAMA ȘI SPERANȚA SA CONTRAFĂCUTĂ

Fie că vrem noi sau nu, S.U.A are o enormă importanță pentru situația mondială. Dovada indubitabilă este această pseudo-criză prin care trecem (nu există măcar un interviu sau raport cu niște cauze cât de cât plauzibile, pentru că lumea nu vrea să creadă că totul a fost hotărât de o gașcă de maniaci bancheri). Așa că orice nu s-ar întâmpla în țara yankeilor, efectele se resimt la scară planetară. Alegerile electorale care s-au desfășurat au cuprins, fără să ne dăm seama, întreaga planetă, iar cuvinte mărețe au fost rostite.

Majoritatea din cei pe care-i interesează soarta planetei și din cei care sunt atenți la orice știre, au fost păcăliți superb de genialul joc al minții pus la cale de Obama & Co. Chiar și oamenii cu o oarecare comprehensie a conspirației (nu a teoriei, a practicii) au spus lucruri ca : ”Păi, cel puțin nu este ca Bush”, sau ”Păi, măcar e grozav să vezi o nouă speranță”. Nu este Bush, este mult mai periculos decât el. Ce fel de speranță, când aceasta își are pilonii înfipți adânc în carnea minciunii? De fapt, ce rost are această ”speranță”? Soția lui Barack, Michelle spunea că ”totul începe și se termină cu speranță”. Un adevărat non-sens. Speranța e forța care te împinge spre linia de finiș, e cea care te aduce acolo. Conform teoriei obamieme, ea te așteaptă și la final, îți rânjește și-ți spune – ”ha, nu aici trebuia să ajungi, hai, încă puțin, că mai poți” Iar la următorul final scenariul se repetă, din nou și din nou…Până când o să vrei să ieși din competiție și să trimiți speranța la mama ei, înapoi în Cutia Pandorei. Speranța de care vorbesc ei e o plantă a cărei fructe le poți culege doar în viitor, niciodată ACUM! E ca un căluț de la carusel – nu contează cât de repede se mișcă, niciodată nu-l vei ajunge pe cel din fața ta, dar mereu îl vei vedea, ca un loc pentru proiecție a speranței. Acesta este rolul celor ca Obama – să te convingă să stai pe căluț, în pofida dezamăgirii evidente, ”sperând” că lucrurile se vor schimba. Dar ele nu se schimb, pentru că așa este făcut sistemul. Să le prevină.

Speranța ne este băgată mișelește pe gât de niște ticăloși – ”Lucrurile vor fi mai bune dacă o să consumați zilnic câteva guri de speranță (de rah…)”. Barack Obama este vânzătorul cel mai dulce dintre toți, care îndeplinește poruncile stăpinilor săi și vinde înghețată la toată lumea. Toată lumea, păpați înghețata-minune a lui Obama și veți slăbi, păpați îngețata-minune și vi se va mări salariul…O să tot înghițiți până când o să vi se facă rău, iar Canaanul promis de negroteiul pacifist va fi primul WC găsit unde veți merge să eliminați pe toate căile posibile efectele înghețatei-minune. Asta îi înspăimântă pe patronii lui – abandonarea speranței. Noi nu trebuie să cerem dreptate și libertate acum…Nu, astea vor veni de la sine, în VIITOR! Noi trebuie să sperăm, să sperăm… Ca să împiedice asta, trebuie să mențină vie aspirația și nu însăși starea de a dobândi ceea ce vrei (”eu sper să mă întâlnesc cu dumitale, nu să mă întâlnesc, de fapt”).

Așa că, marioneta lor cea mai lustruită (de data asta au aplicat vopseaua întunecată) vinde speranța evitând rebeliunea. Închipuiți-vă că pe stradă iese un tip supărat pe viață, supărat că nu are ce mânca, nu are cu ce-și hrăni familia. Și hopa, de la colț îi face cu mânuța lui ciocolatie Obama The S(l)aver. Înghețata-minune își face efectul, și problemele dispar toate ca țânțarii de la Raid, toate fiind înlocuite de senzația efemeră a speranței. E ciudat că înghețata asta își face efectul mereu a doua zi, așa cum am mai zis, dar niciodată nu știi care este cea a doua zi.

- ”Mami, mai vreau niște speranță!”
- ”Nu se poate dragul meu, azi păpăm înghețata-minune, speranța e mâine.”
- ”Atunci, voi mânca mâine, mami?”
- ”Nu știu, tătuca Obama ne-a spus că putem spera, dar când ajungem mâine, putem sper doar că e ziua următoare.”

Cam așa funcționează rețeta minune a speranței. Campanie electorală care a spart orice record, care a doborât principii rasiste, a fost bazată pe un singur cuvânt – schimbare. Această tehnică a fost dezvoltată cu măiestrie de Bill (S)Clinton și alții din cotineața lor comună. Este foarte eficientă, deoarece susține sus și tare – ”Nu vă este bine așa cum este acum!” Toată lumea behăie în acord comun – ”Daaaaaaaaaaaaa”. Atunci când nu le place starea actuală a lucrurilor, le este propusă o schimbare magică. Chiar dacă, la fel ca și Obama, nu spui în ce constă. Tu doar continui să repeți, un vechi truc manipulator – schimbare, schimbare, schimbare. Iar ca lucrurile să nu fie monotone, cânți melodia pe două note – schimbare, speranță, schimbare, speranță.

Este foarte important pentru Obama să nu menționeze ce înseamnă această speranță, ce înseamnă această schimbare, în termeni politici, economici și sociali. Speranța în ce? Schimbare unde? Credință în ce? Răspunsuri exacte la aceste întrebări ar fi fost capătul campaniei electorale obam(u)ieme. Planul secret a fost ca toată lumea să-și focalizeze atenția pe Obama, toate lucrurile pe care le vrei, pe care le speri, trebuiau să fie condensate în ideile acestui om. De asta era și este crucial pentru el să nu specifice în detaliu ce înseamnă ”speranță”, ”schimbare”, ”încredere”.

Scopul este să creeze o matrice universală, pe care fiecare ar putea să o aplice. Speranța devine astfel, ceea ce vrei tu să devină, tu și numai tu. Îți dă senzația că schimbarea care se va produce va fi o schimbare pentru tine! Fățuca lui Obama trebuie să fie ecranul unde fiecare proiectează propriile idealuri, Obama trebuie să fie simbolul central al concepției tale despre lume. Precizările ar distruge asta. Ție îți place înghețata de la colț, iar speranța care ți se injectează odată cu dulcele gust al lichidului te face doar să speri la o înghețată mai bună. Dar dacă ți-ar spune nenea Barack mâine că nu mai are de gând să vândă înghețată, ci Coca-Cola, vei fi de acord? Tu poate da, dar vecinul nu. Așa că, el încă stă acolo, la colț, și servește pe toată lumea cu un zâmbet mai larg decât al rechinului.

Ei nu vor ca Obama să fie văzut doar ca Mesia, ci și ca Abraham Lincoln, John Fitzgerald Kennedy sau Buddha – pe oricine vrei tu să proiectezi, pentru că Obama este o pagină albă, un ecran gol sau o scenă găurită. Obama este liderul fă-ți-l tu, desfășurarea minții tale. Nu există cale mai puternică de a manipula oamenii decât de a le spune ceea ce vor să audă și să menții tăcerea asupra lucrurilor pe care nu le-ar agrea, dar care le agasează pe toți. Oricărui vânzător i se spune că fiecare produs are o clientelă specială, și că trebuie să-și focalizeze atenția doar pe o anumită categorie. Obama este același tip de vânzător, doar că la o scară mult mai mare, cu o uriașă rețea de consilieri și experți în artele manipulării.

Discursurile lui Obama nu sunt din inimă, ci de pe ecran. Expresiile sale pline de emoție nu sunt decât rezultatul unui antrenament foarte bine pus la punct. Dacă îi analizezi toate acțiunile fără pic de pasiune și total obiectiv, atunci se văd clar tehnicile pe care le folosesc. Tony Blair face unele dintre cele mai evidente ”fraude” psihologice – începe o frază, se oprește la jumătatea acesteia, evidențiază cu o expresie emoțională falsă și privește jos pentru a mări efectul. Obama este mult mai fățarnic și mai îndemânatic. Dar nu încât să nu poată fi ”citit”. Și cum nu văd oamenii ochii aceia reci deasupra zâmbetului mișelește pictat?

Poți să-i vezi mintea lucrând, privind pe ecrane imaginare în stânga și dreapta sa, pentru mesajele sale cheie. Oratorii din-inimă nu fac așa ceva, ei sunt prea adânciți în ceea ce simt și ceea ce spun pentru a sta câteva secunde să se gândească la cum se uită sau cum este rostită fraza. Avalanșe noi de idei îi mână din urmă, și ei continuă discursul, chiar cu posibile greșeli. De câte ori a greșit Obama? Mișcările corpului și mimica lui Obama se aseamănă mai mult cu cele a unui prezentator de știri economice, decât cu cele a unui orator adevărat, candidat la postul de președinte a celei mai prospere țări din lume.

HITLER ȘI OBAMA – RITUALURI COMUNE

Națiunea americană se află deja într-o anumită transă, iar toate astea ne duc înapoi cu gândul la naziști. Obama nu seamănă cu Hitler, nu se poartă ca și acesta, dar efectele sunt identice. Orice istoric s-a întrebat de unde a avut Germania resursele financiare pentru a se angaja într-un nou război. Toată reconstrucția acesteia a fost dirijată de familiile banchere Rothschild, care au stabilit și prevederile Conferinței de ”Pace” de la Versailles din 1919. Hitler a promis ”speranță”, ”schimbare” și ”ceva în care să credem”. El vorbea în fața unor mulțimi dornice de un etern, nou mâine. Mult mai târziu, spre marea lor spaimă, și-au dat seama ce au făcut și pentru ce și-au dat acordul.

Obama este mult mai periculos decât Bush deoarece el poate vinde speranțe gloatei aflate în transă prin câteva simple cuvinte, iar Băiețelul Bush nu era nici pe departe în stare de așa ceva. De fapt, acesta era un idiot transparent fără nicio cunoștință în tehnicile persuasiunii, și de aceea a fost necesară o enormă fraudă în campania sa electorală pentru ca să fie ales.

Ca și Hitler, Obama țintește tinerii. Proaspătul președinte S.U.A anunțase pe situl său oficial www.change.gov (până și aici nu s-au putut abține) că toți elevii, de la gimnaziu până la universitate vor trebui să participe la servicii comunitare. Ar părea ceva inofensiv, dar o analiză puțin mai detaliată ne demonstrează că scopurile sunt mult mai cuprinzătoare. Având numele de ”America Serves”, acest program presupune crearea unor grupări adiționale pentru a ajuta profesorii – HealthCorps, CleanEnergyCorps, VeteransCorps. "Obama va chema cetățenii de toate vârstele să servească America, elaborând un plan care prevede 50 de ore în folosul comunității pentru cei de la gimnaziu și 100 pentru cei de la universitate, în fiecare an.” Nu pare nimic grav, este ceva chiar benefic, nu? La câteva zile după asta, într-o vizită în Colorado Springs, afirmă oficial că vrea să vadă o ”forță civilă a securității naționale” care să fie la fel de puternică precum sunt Armata, Forțele Marine și Aviatice. Joseph Farah, WorldNetDaily : ”Dacă avem de gând să facem o astfel de poliție civilă, la fel de puternică și finanțată ca și Forțele militare ale S.U.A, atunci națiunea asta chiar doarme un somn profund. Credeam că democrații erau de părerea că S.U.A cheltuie prea mulți bani în domeniul militar. Cum este posibil ca însăși candidatul lor să încerce crearea unei forțe militare în masă? Iar dacă aceasta va angaja în mrejele ei civilii, atunci s-ar putea să depășească numărul tutoror celor din Armată, Aviație și Marine. Oare Obama chiar vorbește serios despre această forță națională?”

Printre toate cuvintele frumoase pe care le-a zis Obama, adevărul s-a strecurat. El nu este și nu a fost niciodată de partea păcii sau a libertății. Este un demagog fruntaș, la fel cum au fost Băiețelul Bush, Clinton, Tătuca Bush, Reagan, Carter și mulți alții din teatrul demonic. Diferența între el și precedenții săi este că Obama o să-și încălzească mult timp fesele pe scaunul de la Casa Albă. Sedarea în masă este de lungă durată.

STĂPÂNII LUI OBAMA

Bush și guvernarea sa a fost una de fațadă, probabil bine plănuită de tăticul său schizofrenic. Era nevoie de un incompetent și un băiețel de la țară, care să nu poată conjuga corect verbele limbii sale materne, pentru a crea imaginea de Dl.Prostie sau Dl.Incompetență, așadar, soluția proastă. Aripa neoconservativă (pentru a înțelege cum funcționează teoria NeoConului, verificați articolul) a Republicanilor Iluminați l-a controlat pe Bush timp de 8 ani și a condus țara în războaie externe și haos financiar (tipul prost/soluția greșită); acum, aripa Democrată (tot Iluminată), condusă de ticălosul Zbigniew Brzezinski, unul dintre cei mai mari arhitecți ai Noii Ordini Mondiale, l-a adus pe ”Salvator”, Barack Obama, pentru a ne conduce spre ”speranță” și ”schimbare” (tipul deștept și bun/soluția corectă). Așa că toată lumea a spus - ”Măcar nu e Bush”. Dar nimeni nu prea știe în ce va consta adevărata politică a lui Obămel.

Imaginea că Obama este împotriva războiului este pe cât se poate de falsă. El afirmă că e împotriva invaziei din Irak, dar o să vedem ce va face în legătură cu asta. Cum poate un om, care cheamă mai multe trupe, inclusiv trupe europene (știm că soldații români vor rămâne și în 2009), să fie trimise în Afghanistan, să fie împotriva războiului? De asemenea, Dl.Față Zâmbitoare a mai menționat că este gata să bombardeze Pakistanul și să folosească forța militară pentru a opri contrucțiile nucleare iraniene. Și ghici cine este Secretar de Stat din ianuarie? Hillary Clinton. De asemenea, a renumit în funcție pe ministrul Apărării – Robert Gates (ambii Council on Foreign Relations – grupare masonică). Obama nu este deloc împotriva războiului, iar stăpânii lui au propriile moduri pentru război. Din ce în ce mai multe trupe vor fi trimise la moarte sigură de masca neagră pe care o poartă această marionetă.

Obama pretinde că este un ”unificator”, vorbește des de ”aducerea oamenilor împreună” într-o comunitate mondială (dictatură mondială). Mentorii lui Obama sunt aceeași care au trasat liniile politicii mondiale și mai înainte. Zbigniew Brzezinski este figura centrală (din câte se cunosc) a agendei secrete de stabilire a unei Noi Ordini Mondiale. Împreună cu David Rockefeller, a fond Comisia Trilaterală. Brzezinski a recunoscut public faptul că a finanțat și antrenat ceea ce noi putem numi astăzi ”teroriști”; în Afghanistan, pentru a opune rezistență guvernului sovietic de la conducere. Ideea era, după spusele lui Brzezinski, să momească Uniunea Sovietică să atace Afghanistanul pentru a-și proteja guvernul comunist de la Kabul, și astfel să le creeze rivalilor sovietici propriul Vietnam. Planul polonezului a ieșit ”de minune”, cu peste un milion de soldați afgani morți în timpul ocupației sovietice din 1979-1989. Iar asta se pare că nu-l afectează pe Brzezinski niciun pic.

Acești soldați antrenați de banii lui Brzezinski și ai asociaților săi vor deveni cunoscuți ca ”Mujahideen”, apoi ramificații din aceștia se vor fi transformat în talibani și Al-Qaeda. Așa că terorismul a fost inventat de însăși forțele de la conducerea Americii pentru a egala balanța URSS, creându-le acestora probleme. Dar, folosul terorismului, adevăratul sens al acestuia a fost descoperit după destrămarea URSS, iar lupta oficială împotriva acestuia (cum să lupți cu ceva ce tot tu ai creat?) a fost declarată după uriașa păcăleală sângeroasă de la 11 septembrie.

Aceștia sunt oamenii din spatele lui Obama, aceasta este adevărata conducere. Și atunci, e doar o ironie faptul că Obama vrea să trimită din ce în ce mai multe trupe acolo unde adversarul e alimentat de aceeași bani care înarmează și soldații americani? E un calcul rece, total lipsit de scrupule umane, făcut de niște maniaci, plini de ură (Brzezinski are o ură înnăscută pentru ruși și chinezi). Rusia și China sunt țintele lui Zbigniew, atunci Rusia și China sunt țintele lui Obama. Un război care ar implica Rusia și China este scopul guvernării lui Obama. Dar acesta este doar o parte dintr-un mare plan, iar Brzezinski este doar o altă marionetă pe scena altcuiva… Ura acestuia (a lui Z.B) e folosită pentru a manipula o națiune întreagă, dar scopul final este un Guvern Mondial, o Bancă Centrală, o unică monedă și armată și o populație chipată, conectată la un sistem de satelite. Simplul fapt că ceea ce spun eu aici nu vi se pare străin înseamnă că suntem aproape.

Fiul lui Brzezinski – Mark, a fost unul dintre consilierii personali a lui Obama, iar celălalt fiu al său – Ian, a fost consilier personal pentru campania lui McCain…Iar ca totul să fie complet, fiica sa – Mika, a fost legătura taberei obamieme cu televiziunea MSNBC. Obama a fost ales cu mult timp în urmă, lucru știut doar de cei din vârful piramidei, iar relațiile sale cu Brzezinski sunt de aproape 30 de ani, atunci când Obama a absolvit Universitatea Columbia, unde Brzezinski era șeful Relațiilor Comuniste. Atunci când este întrebat de această perioadă, Obama pur și simplu refuză să vorbească. Chiar de atunci, Obama fost susținut de organizațiile masonice și discrete din spate (una dintre ele era Fundația Ford, unde lucra maică-sa). Totul este foarte simplu, chiar și mintea unui țăran deștept o poate enunța – Voi chiar credeți că un ”om al poporului” apare așa, din senin, de nicăieri, pentru a conduce cea mai șireată campanie electorală din istoria S.U.A? A fost ales cu mult timp în urmă de cei care vor să facă sclavi aceeași oameni pe care Obama vrea să-i ”elibereze”. Cei care-l finanțează pe Obama sunt tot cei care au creat pseudo-criza financiară – Goldman Sachs, UBS, Citigroup, Credit Suisse, Deutsche Bank, J.P Morgan Chase, Morgan Stanley și așa mai departe. Conform regulilor constituționale, finanțarea publică a unei campanii electorale are anmumite limite. Bineînțeles, Obama a ales alternativa finanțării private, care este nelimitată…Și cei care-l finanțează, o fac oare degeaba?

Apare încă o figură multibilionară în anturajul lui Obama, de data asta, un vecin de-al nostru – George Soros, asociatul lui Brzezinski (un ungur și un polonez, a naibii duet). Soros, de asemenea, ocupă funcții în Consiliul Relațiilor Externe (Council on Foreign Relations) și finanțează Consiliul European pentru Relații Externe. Mai pe scurt, este unul dintre cei mari.

Soros a finanțat multe alte mișcări care au apărut în Ukraina, Georgia și în alte părți; a transmis cu măiestrie ucenicilor săi arta prostestelor și a loviturilor de stat. Soros și Brezinski sunt tăticii, iar Obama nu este decât o altă molie care se prostituează pentru faimă și putere. Obama s-a autonumit șef al Consiliului de Refacere Economică, care este condus de cei din interior, bineînțeles.
• Austan Goolsbee este un alt asociat apropiat al lui Obama, un inițiat al Skull&Bones (Băiețelul și Tăticul Bush, Kerry, printre membri).
• Timothy Geithner a fost numite de Obama șeful Trezoreriei, acesta este membru, din nou, al Grupului Bilderbergm Comisia Trilaterală și Council on Foreign Relations.
• Robert Rubin este directorul de la Citigroup, vicepreședinte al CFR, consilierul economic al lui Obama.
• Larry Sumers este un alt membru al echipei lui Obama, succesorul lui Rubin în postura de șef al Trezoreriei pe vremea lui (S)Clinton. Acesta a afirmat în 1991 că Banca Mondială ar trebui să permită aruncarea de deșeuri toxice în țările sărace pentru că asigurarea pentru viață va scădea în țările de unde provin aceste deșeuri. Ce alienare incredibilă și logică rece, dar perfect calculată. O gândire reducționistă, și absolut incredibilă…Iar acum acesta este șeful Consiliul Național pentru Economie, desemnat de Dl.Schimbare.

Păi, cum așa, tot oamenii care au cauzat criza financiară sunt acum puși de Obama să o demonteze? www.bloomberg.com ne informează că CAP – Center for American Progress, la distanță de doar trei blocuri față de Casa Albă, a devenit o sursă majoră de inițiative politice. Și cine finanțează CAP? George Soros. CAP nu este decât Proiectul Neocon pentru Noul Secol American sub un alt nume. Aceste două organizații (Proiectul Neocon și Noul Secol American) au dezvoltat și susținut politica lui Bush de război și suprimare a libertății. Iar acum se anunță că tot ei îl vor susține și sfătui și pe Dl.Înghețata-minune. CAP o să facă rahatul, iar Obama o să-l mănânce-n fața tuturor. De fapt, dacă am elimina retorica și gesturile teatrale, politicile celor doi (Bush și Obama) sunt identice.

La fel ca și toți președinții S.U.A, Obama este înconjurat de susținători ai intereselor evreiești. Și pe cine a ales Obama în super-echipa sa de vânzători de cârnați?
• Joe Biden (Bilderberg, CFR), un politician care îi susține mereu pe israeliți, sub orice circumstanță, așa cum a și afirmat.
• Rahm Emanuel a fost numit șeful staffului obamiam, membru al fostei organizații teroriste israelite – Irgun.
• Dennis Ross a fost numit consilier pentru probleme Orientului Mijlociu. Acesta i-a slujit pe Clinton și Bush, sau, mai bine zis, aceștia l-au slujit pe el.
• David Axelrod a fost șeful uriașei campanii electorale a lui Obama. Este un prieten apropiat a lui Rahm Emanuel. A făcut parte din primăria orașului Chicago, unul dintre cele mai corupte sisteme cunoscute vreodată.

Așa că, schimbare pe naiba, Dl.Zâmbărilă. Dar cele mai bizare, ciudate și înfricoșătoare legături pe care le are Obama cu mentorii săi vin din vremea tinereții acestuia. William Ayers și Bernardine Dohrn au fost cei care au fondat în ani 60 organizația teroristă ”Weather Underground” și au lansat o adevărată luptă împotriva oamenilor bogați. De asemenea, aceștia plănuiau să bombardeze Pentagonul și Clădirea Pentagonului. Dosarele penale împotriva lor au fost închise din cauza lipselor de probe (!), iar Ayers este și acum profesor la Universitatea Illinois din Chicago. Ayers a fost primul mentor al lui Obama până la lansarea oficială a acestuia în politică, în 1995.

Este aproape amuzant faptul că nu se știe sigur dacă Obama este sau nu cetățean plenipotențial al S.U.A (memorabil momentul în care refuză să țină mâna la inimă în timp ce se cântă imnul). El evită să demonstreze că este născut în S.U.A, și se califică astfel pentru postul de Președinte. El afirmă că este născut în Hawaii, dar bunica acestuia, fratele vitreg și sora vitregă din Kenya insistă că acesta s-ar fi născut acolo. Trecutul lui Obama este murdar, dar vor trece ani buni până când gloata va începe să gândească prin indivizi. Ar fi culmea să fie făcute publice multe din aceste lucruri care sunt sintetizate aici (adevăratele eforturi le-a depus David Icke), și Obama să spun – ”Hey, that was in the past, I can change!”
Pentru prima oară, populația de culoare neagră a Americii a avut pe cine să voteze cu adevărat, dar de fapt, ei nu au votat primul președinte negru, dar prima mască neagră, care reprezintă interesele tot ale acelor fețe albe, familiile și legăturile cărora mențineau comerțul cu sclavi.

Omul acesta este un escroc controlat de niște super-escroci. Pentru aceștia, Obama este doar un alt mod de a atinge un sfârșit, iar dacă asasinarea acestuia ar cauza un război civil, atunci nu vor sta prea mult pe gânduri. Poate vor trece doi ani, trei sau patru, până când această marionetă va începe să putrezească și îi vom vedea adevăratele mișcări – bete și oarbe. Dar până atunci, spectacolul Schimbarea este în plină desfășurare, iar îngețatele-minune își fac efectul sedativ. Ce păcat că ne place așa de mult să fim îndulciți…

Am vrut un vis, dar vom obține un coșmar.

p.s – mulțumesc pentru răbdarea de care ați dat dovadă, sunt convins că a meritat. O mică parte din adevărat v-a pătruns prin ochii curioși care au alergat printre rânduri.

2008-12-24T12:10:00.000-08:00

Stilul nou și aspectele sale neortodoxe

„...cînd va fi nevoie – şi sîngele vostru să-l vărsaţi pentru păzirea credinţei şi mărturisirii strămoşeşti”

Nu este un secret că adepţii trecerii la stilul nou sînt foarte departe de adevărata trăire creştinească, de Sfînta Biserică şi de canoanele ei. Cuceriţi de pretinsele valori europene, ei refuză să le vadă reversul, dorind cu orice preţ să ajungă în Europa. Chiar şi cu preţul trădării propriului neam şi a propriei credinţe. În Postul Crăciunului, care este o perioadă de pregătire pentru întîmpinarea marii sărbători creştineşti – Naşterea Mîntuitorului lumii, a Domnului nostru Iisus Hristos (7 ianuarie), aceştia, într-o euforie artificială susţinută de mass-media, trîmbiţează că doresc să sărbătorească Crăciunul pe nou, adică pe 25 decembrie, ca apoi să întîlnească, fără impedimente, şi Anul Nou. Dar sărbătorirea Naşterii Domnului cu două săptămîni înainte de eveniment este un nonsens, aflîndu-se în contradicţie cu canoanele şi pravilele sfinţilor părinţi ai Bisericii. Cine oare dintre noi îşi serbează ziua de naştere cu două săptămîni înainte de evenimentul propriu-zis?

Cu această ocazie, consideră oportun să amintesc faptul că schimbarea stilului din 1923 a fost înfăptuită de odiosul patriarh ecumenic al Constantinopolului, ales nelegitim – Meletie Metaxakis, un aventurier, eretic şi mason, adică anticreştin şi satanist. (Este grăitor faptul că trupul lui Meletie Metaxakis, a acestui lup în piele de oaie, după moarte s-a înnegrit ca tăciunele şi elimina un lichid puturos). Stăpînirea lui nu a fost de durată, însă deosebit de dăunătoare, semănînd dezbinare în Biserică. Introducerea, la insistenţa masonilor, într-un şir de biserici ortodoxe a calendarului nou, a pus începutul unei activităţi nocive în interiorul Ortodoxiei.

Se ştie foarte bine că introducerea stilului nou în Romînia a întîmpinat o opunere înverşunată din partea poporului binecredincios. Schimbarea calendarului s-a făcut cu forţa! Oamenii erau impuşi cu brutalitate să sărbătorească pe 25 decembrie: jandarmii umblau din casă în casă, urmărind îndeplinirea ordinului. Chiar şi astăzi unii teologi romîni susţin că trecerea la stilul nou a fost o greşeală gravă.

Renumitul stareţ, părintele Cleopa Ilie, întrebat fiind de călugării noştri de la Noul Neamţ despre stil, le-a spus: „Ţineţi aşa cum aţi ţinut (adică stilul iulian, vechi) şi nu schimbaţi nimic”. Este cunoscut faptul că părintele Cleopa sărbătorea şi pe stilul vechi.
Mai larg privind, schimbarea stilului nu semnifică doar schimbarea calendarului, ci şi schimbarea stilului şi a concepţiilor de viaţă. Acest lucru ni-l demonstrează cu prisosinţă Europa care, încălcînd poruncile lui Dumnezeu şi canoanele Sfintei Biserici, s-a postat pe calea autonimicirii moral-spirituale. Care este idealul Europei azi? Muncă pentru bani şi bani pentru satisfacerea plăcerilor trupeşti. Aceasta-i tot. Şi aici este începutul sfîrşitului.

Trebuie să înţelegem că lipsa de discernămînt în problema stilului este deosebit de periculoasă pentru mîntuirea noastră. Un suflet avem şi trebuie să facem dreapta alegere. Cu cine sîntem – cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii, cu tot neamul nostru ortodox, care veacuri în şir a ţinut sărbătorile după datina străbună sau cu duşmanii ce luptă împotriva lui Dumnezeu şi sapă la temelia Bisericii noastre pentru a o distruge?

Unii susţin că vor să fie în pas cu Europa, cu toată lumea civilizată. Însă cu care Europă? Cu cea care este împotriva lui Hristos? Cu Europa care de mult şi-a călcat în picioare credinţa strămoşească, alungîndu-L pe Hristos de peste tot: din şcoli, din instituţii, din presă, din Constituţie, din viaţă? Cu Europa, pe care Hristos a luminat-o cu lumina adevărului credinţei şi care acum nu mai are nevoie de El: în Italia sînt scoase crucile din şcoli, în Franţa şi în Anglia este interzis portul cruciuliţei la gît, în Germania, copiii, chestionaţi cu ocazia unui sondaj, nu ştiau cine s-a născut de Crăciun. Şi dacă Europa nu mai are nimic în comun cu Hristos, atunci oare nouă ni-i în drum cu Europa?

Acelaşi lucru se întîmplă şi în America: cele zece porunci afişate mai mult de două sute de ani în instituţiile de stat, astăzi sînt lichidate, iar la ordinul lui Bush ilustratele cu felicitările de Crăciun „Merry Christmas!” („Crăciun fericit!”) brusc au fost schimbate cu „Sărbători vesele!”. Chiar şi amintirea despre Hristos îi deranjează.

Aşa-zisa lume civilizată astăzi, lipsită de adevărata credinţă în Dumnezeu, de morala creştină, înoată într-un ocean de păcate şi perversiuni, sfîrşitul cărora e iadul. Păcate, despre care auzind buneii şi părinţii noştri, roşeau de ruşine. Astăzi însă perversiunilor li se dă undă verde, adoptîndu-se legi cu privire la homosexuali, astfel viciile şi bolile societăţii fiind ridicate la rang de virtuţi.

Vreţi să sărbătoriţi Crăciunul împreună cu Europă anticreştină şi perversă pentru care această sărbătoare nici nu mai există? Sau să ascultăm de sfinţii părinţi ai Bisericii, care erau rugători fierbinţi, postitori, nevoitori ai adevăratei vieţi creştineşti? Ei, fiind luminaţi de harul Duhului Sfînt, au rînduit canoanele şi pravilele Sfintei Biserici, care stau la temelia Bisericii şi nu pot fi nici schimbate, nici revizuite.

Acceptînd schimbarea stilului, îi considerăm pe sfinţii părinţi mincinoşi. Să nu admitem sacrilegiul acesta! Sau sîntem fii adevăraţi şi credincioşi ai Sfintei Biserici Ortodoxe sau – fii ai rătăcirii şi pieirii veşnice! Altă cale nu-i!

Creştinul adevărat, care se străduieşte să-şi trăiască viaţa conform poruncilor dumnezeieşti şi canoanelor bisericeşti, înţelege că păcatul este păcat şi nicidecum nu poate fi virtute. La fel este şi în problema stilului: aici nu pot fi dubii – cine schimbă stilul rînduit de soboarele universale ale Bisericii, singur pe sine se dă blestemelor straşnice ale acestor soboare.

Chiar de la apariţia stilului gregorian (stilul nou), Biserica Ortodoxă l-a negat cu vehemenţă, întărindu-l pe cel ortodox. Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea (Tranos) (†1595) a mustrat aspru calendarul gregorian (stilul nou) ca fiind o operă a papalităţii, – ostilă Răsăritului Ortodox – şi vedea acest calendar ca o inovaţie caracteristică unui sistem de inovaţii papale opuse tradiţiei Răsăritului Ortodox, considerîndu-l o armă a politicii papiste de cotropire a Bisericilor ortodoxe.

Soborul Bisericesc din Constantinopol (1583) convocat de patriarhul ecumenic Ieremia al II-lea, în decretul său trimis tuturor Bisericilor din Răsărit a declarat: „Cine nu urmează obiceiurilor Bisericii şi hotărîrii poruncite nouă de cele Şapte Sfinte Soboare Ecumenice cu privire la Sfîntul Paşte şi a sărbătorilor de peste an instituite prin buna lege ce trebuie să o urmăm, dar doreşte să urmeze pascalia gregoriană (stilul nou) cu sărbătorile de peste an, acela cu astronomii cei fără de Dumnezeu se opune tuturor hotărîrilor Sfintelor Soboare şi vrea să le schimbe şi să le slăbească – să fie anatema, lepădat de Biserica lui Hristos şi adunarea credincioşilor. Voi, însă, binecredincioşilor creştini ortodocşi, rămîneţi în aceea cum aţi fost învăţaţi, născuţi şi educaţi, – cînd va fi nevoie – şi sîngele vostru să-l vărsaţi pentru păzirea credinţei şi mărturisirii strămoşeşti”.

Iar patriarhul ecumenic Chiril al V-lea în adresarea sa din 1756 aplică tuturor creştinilor care au primit stilul nou blesteme grozave ce vizează atît viaţa vremelnică, cît şi cea veşnică: „Iereu sau mirean, să fie lepădat de Dumnezeu, blestemat şi după moarte să nu putrezească şi să se afle în muncile veşnice... Aceştia să moştenească lepra lui Ghiezie şi sugrumarea lui Iuda, pe pămînt să fie precum Cain, gemînd şi tremurînd şi mînia lui Dumnezeu să fie pe capetele lor şi moştenirea lor să fie cu Iuda-trădătorul şi cu iudeii urîtori de Dumnezeu. Îngerul lui Dumnezeu cu sabia să meargă pe urmele lor în toate zilele vieţii lor şi să fie sub toate blestemele Patriarhilor şi Soboarelor, sub veşnica lepădare şi în muncile focului veşnic. Amin. Aşa să fie!”.

Aceste blesteme nimeni nu le-a anulat.
Iubiţi fraţi şi surori! Să ne ferim de neascultare!
Bisericile Ortodoxe care au rămas fidele calendarului ortodox (stilului vechi) sînt cea Rusă, Sîrbă, a Ierusalimului, a Georgiei şi a Sfîntului Munte Athos.

În fiecare an în Sîmbăta Mare, înainte de Paşti, la Mormîntul Domnului din Ierusalim, doar pe stilul vechi şi numai în prezenţa ierarhilor ortodocşi, are loc Pogorîrea Focului Sfînt. Această minune este o dovadă uluitoare a adevărului şi măreţiei Bisericii Ortodoxe.
Cu noi este Dumnezeu!

p.s. Crăciunul pe stil vechi este pe 7 ianuarie.

mulțumiri www.mdn.md

Ganduri ravasite sau De ce Noi?

2008-12-18T15:07:00.000-08:00

Salut, sunt inceputul primului articol/post de pe acest blog/jurnal care nu prea are legatura cu restul articolelor de pana acum. Sper sa nu te superi pe mine si pe fratii mei care vin din urma, dar degetele care ma imprima acum au fost ghidate de un impuls neuronic extrem de vesel...

Va multumesc pentru ca ati citit pana acum articolele de pe site, desi multe dintre ele apartin altor autori. Pe celalat blog al meu, unde platforma este una de ultimul nivel - http://top-secret.ablog.ro sunt mai multe articole. Toata lumea se axeaza pe anumite subiecte, eu m-am orientat pe ceea ce ma fascina pe mine - conspiratia. Acum simt ca este momentul sa ma destram putin pe hartie. Inainte de a incepe sa scriu aveam mii de idei, acum am milioane.

Incepem cu prezentul. 19 decembrie 2008, afara a ploua iar la mine pe buze este uscat. Tuborgul nu-mi mai place, si astept Craciunul sa-mi ademenesc stomacul cu dulci gustari. Asa ar fi inceput un artist sau un blogger, de ce sa nu incep si eu tot asa? Pentru ca blogul meu este despre conspiratii? Pentru ca este un public select? :) Esenta acestui post (ca fiecare trebuie sa aiba o esenta) este Romania. In toata plenitudinea ei. Acum, eu nu sunt un blogger, ci doar un tip care-si lasa notitele intr-un spatiu electronic. Nu am pretentii ca alti blogger si nici nu am standarde de bloggerizare (sa scrii putin si la subiect, sa iti bati capul cu nu stiu ce reclame, sa incerci sa creezi impresia de ahtiat al netului si nici macar sa nu fii...). Vreau doar sa incep sa comunic. Da, asta vreau sa fac, caci asta a miscat omenirea. Asta ne-a adus aici unde suntem - 19 decembrie 2008 sau oricare alta zi este atunci cand voi citi asta (daca o mai citeste cineva in afara de serverele blogspotului). Numele zilelor din saptamana sunt doar moduri diferite in care timpul isi rasfata copilul. Nu trec 7 zile intr-o saptamana niciodata, ci o saptamana trece de 7 ori ca o zi.

Ma obsedeaza ideea ca nimic nu se schimba. Aceeasi oameni, aceleasi dureri si offuri. Am zis ca esenta este Romania. Ei bine, am niste intrebari pentru toti noi.

- De ce au nevoie romanii de o trupa rap care sa le inchege ideile?
- De ce au nevoie romanii nevoie de cantareti care sa altereze sunetele in asa un hal incat sa para ca sunt grohaituri de porc castrat?
- De ce au nevoie romanii de amabilitatea lor falsa, cand ca atare injuraturile lor se inmultesc in gand dupa primul multumesc spus?
- De ce au nevoie romanii de gunoieri, cand multi dintre ei se deosebesc de acestia doar ca nu au podoabele verzi?

Religia si Politica incearca sa-si stranga copiii, dandu-le fiecaruia oportunitati in viata. Esenta acestora este Puterea, fara indoiala. Iar calea sigura, imediata, logica si normala ar fi prin impletirea celor doua cu succes. Aceasta codita capatata ne-ar servi drept scara pentru a ne urca in primul pom pe care-l gasim in Edenul nostru imaginar.

(Oare Adam si Eva n-au urcat in pomii Raiului? La ce bun, v-ati intreba voi? Ca sa vad locul pe care au pasit, ca sa se simt mai sus decat erau. Si poate, aceasta a fost cauza pacatului, faptul ca ei au inceput sa stea mai mult prin copaci, si nu pe pamant. Dumnezeu le-a dat Tot, dar pentru ei nu era deajuns. Asa ca, intr-o zi, Eva, care se urca mereu pe cea mai inalta creanga, a hotarat sa escaladez cel mai mare pisc local - Pomul Cunoasterii. Nivelul primar de tasare a solului edenic a fost depasit, ei traind mai mult in copaci, nesuportand ideea ca ar putea cobora vreodata pe pamant, decat pentru a-si sterge urmele. Asa ca, nu aveau cum sa coboare, trebuia doar sa urce. Din pom in pom, din fruct in fruct, au ajuns la acel maret Pom al Cunoasterii, iar varful acestuia le promitea mari contracte onirice. Asa ca au inceput sa se catare spasmodic amandoi. Dupa cateva sute de ani au ajuns in varful acestuia, iar acolo au vazut o alta livada...)

Oamenii sunt ahtiati de putere. Fie ca este un care dureaza cateva secunde, exact timpul care este consumat de modul in care "mistocarii" din tara asta isi cresc glumele si "basinile" infecte si cataratoare; sau fie ca e vorba de o ora intreaga in care ei urla, pretinzand ca ar canta, si transmit sindromul mai departe, iar in cateva clipe acesta isi incepe deja actiune, toata lumea repetand gesturile maimutoiului de pe scena (este un sindrom enclavic, nu a parasit niciodata tara asta). Romania este ahtiata dupa acest fel de putere. Puterea pe care o capeti atunci cand vezi o tanara pe strada (care are fund si sani, ca oricare alta fata care este om de pe Terra) si ii adresezi cuvinte izvorate din cocktailul hormonilor si al sucului greu de elaborat de organism - analfabetina. De fapt, cred ca acesta a devenit produsul de baza al Romaniei, un adevarat brand. Oriunde in lume nu gasesti asa ceva, este powered by Romania...

Nu vreau sa dezvolt mai departe dezgustologia care-mi macina mintea...Sper sa nu va fi creat senzatia ca ati vazut inca un lucru powered by Romania. Pot sa revin la conspiratiile mele, dar sper ca aceasta interventie dintre vraful de hartii n-a suparat pe nimeni.

"Toti cei care stiu putine lucruri au tendinte de a se lauda cu acestea peste tot" powered by Romania

Bush primeste ce i se cuvine

2008-12-17T16:47:00.000-08:00

Cam asta ar fi trebuit sa facem noi demult...Acest jurnalist a exprimat prin gestul sau ceea ce trebuia sa fie facut cu mult inainte ca acesta sa ajung macar presedinte. M-a impresionat expresia fetei lui Bush; cei care ii cunosc cat de cat mimica si gesturile vor observa ca acel aparent zambet este ca atare o exprimare a fricii. Oare in 7 ani irakienii au gasit drept unealta de protest extrem de directa - un pantof? Oricum, filmuletul este la fel de memorabil ca cel cu betia tovaraseasca intre Sarkozy si Putin.
Mie-mi pare rau ca nu l-a nimerit, atita tot. Informatii mai desfasurate inghititi de aici. Ah, da, si filmuletu :D

Cauzele adevarate ale crizei financiare mondiale

2008-11-03T07:16:00.000-08:00

Conducătorii lumii încearcă să convingă întreaga umanitate că singura soluţie în stabilirea şi menţinerea "păcii mondiale" este crearea Noii Ordini Mondiale, prin unificarea tuturor superputerilor lumii. În realitate, Noua Ordine Mondială înseamnă planuri masive de reducere a populaţiei, sfârşitul democraţiei şi distrugerea suveranităţii naţiunilor.Dacă aceste schimbări ar fi anunţate deschis, ar genera aproape sigur proteste masive şi violenţe la scară mondială. De aceea, planurile conducătorilor din umbră sunt păstrate secrete şi implementate gradat. Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media.Utilizarea puternicelor grupuri de presiune şi a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei reţele de activişti poziţionaţi strategic şi utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru muşamalizarea adevărului şi răspândirea propagandei, dovedesc că pregătirile pentru întreaga operaţiune au necesitat mult timp şi planificare.Lipsa opoziţiei substanţiale în interiorul sistemului dovedeşte prezenţa unei reţele de colaboratori benevoli care au infiltrat sistemul şi prestează "munca murdară" pentru aşa-zisa Elită mondială. Deseori este greu de crezut că elitele au reuşit să-şi extindă puterea peste atât de multe posturi de control, peste spectrul combinat al economicului, politicului şi vieţii sociale.Aici îşi au originile scepticismul şi sintagma "teoria" conspiraţiei. Din nefericire, faptul că toate schimbările se îndreaptă într-o singură direcţie exclude posibilitatea unei coincidenţe. Oportunismul şi conformismul sunt larg răspândite într-o societate care continuă să se elibereze de orice restricţie, inclusiv de valorile morale.

Noua Ordine Mondială nu mai este astăzi un concept vag formulat. În plină criză economică, Noua Ordine Mondială devine sub ochii noştri o realitate care, treptat, prinde contur.Criza financiară vine din marile centre comerciale - New York, Londra, Paris, Tokyo, Hong KongPotrivit studiului "Global Cities Index", realizat de cercetătorii de la compania americană de consultanţă în management A.T. Kearney împreună cu Foreign Policy şi The Chicago Council of Global Affairs, în cele cinci orase puternic globalizate s-a înregistrat cea mai mare perturbare a indicilor bursieri."În prezent, succesele şi eşecurile globalizării sunt percepute cel mai acut la nivelul marilor metropole", se arată în studiul A.T. Kearney.Oraşele care figurează în topul globalizării sunt şi cele mai afectate din punct de vedere al falimentelor şi al şomajului din industria financiară.În marile centre urbane se află epicentrul crizei actuale.

În faza a doua a crizei, pe măsură ce aceasta se extinde către industrii, criza va atinge şi marile centre industriale.Fondul Monetar: "Vreţi bani? Vom tipări mai mulţi bani!"În curând, Fondul Monetar Internaţional ar putea ajunge la fundul sacului de bani, în condiţiile în care numarul ţărilor care solicită fonduri de ajutor este tot mai mare.Astfel de cereri vin din toate colţurile lumii, de la Europa de Est până la America Latina, Africa şi Asia.Brad Setser, expert la faimoasa organizaţie francmasonică Council for Foreign Relations (CFR) declara că nevoia de finanţare externă a tuturor ţărilor vizate de FMI ajunge la 500-600 de miliarde de dolari, şi atenţionează că "suma ar scufunda complet Fondul Monetar".Pentru a obţine lichidităţi, Fondul poate emite obligaţiuni în nume propriu, pe pieţele financiare. Institutia nu a apelat însă, niciodată la această opţiune. A preferat să solicite depozite din partea celor 185 de state membre.Opţiunea de forţă majoră este de a tipări bani, prin emisiuni tip Special Drawing Rights, instrument financiar preferat şi deja folosit de FMI şi de Banca Mondială. Asta nu e altceva decât o invitaţie "fără perdea" pentru ca inflaţia să crească şi mai mult. În curând, nicio monedă financiară nu va mai valora nimic, fie ca se numeste dolar, euro sau yen.

Dictatura financiară, soluţia-miracol a grupului Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale"Crizele economice au fost şi vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage (pentru noi - n. red.) bani din circulaţie". Acesta este un citat din al XX-lea protocol secret francmasonic.Primul-ministru al Marii Britanii, preşedintele Frantei şi înalţi oficiali internaţionali cer instaurarea unei dictaturi financiare pentru a rezolva actuala criză economică. De data aceasta, şi cei mai sceptici vor trebui să recunoască evidenţa: actuala criză financiară este folosită de cei care urmaresc să conduca această planetă, pentru a instaura Noua Ordine Mondială.Soluţia de creare a unei autorităţi financiar-bancare unice, la care s-a ajuns chipurile după mai multe întâlniri ale liderilor mondiali, a fost de fapt decisă la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008.Scenariul prin care s-a ajuns aici nu este nici pe departe unul nou: el a mai fost utilizat în 1815, în 1907, în 1929, în 1944 şi în 1971 sub acelaşi pretext: asigurarea stabilităţii şi creşterii economice. De fiecare dată a urmat însă o nouă criza, şi mai amplă, şi mai gravă, care a mărit tot mai mult puterea guvernului financiar din umbră.9 iunie 2008 – Preşedintele Băncii Federale din New York, cere implementarea unui organism unic de control al băncilor de pe întreaga planetăLa întâlnirea Bilderberg de anul acesta au participat foarte multe persoane cheie din sistemul bancar şi financiar: Timothy Geithner (preşedintele Băncii Federale din New York), Ben Bernanke (preşedintele Federal Reserve), Henry Paulson (Secretarul Trezoreriei SUA), Jean-Claude Trichet (preşedintele Băncii Centrale Europene), Robert Zoellick (preşedintele Băncii Mondiale).Unii autori care au avut curajul să facă dezvăluiri despre conspiraţia mondială au avertizat atunci (în iunie 2008) că scopul întâlnirii Bilderberg de anul acesta este discutarea modalităţii de implementare a guvernului unic mondial utilizând o criză financiară.Nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg (desfăşurată la Washington între 5 şi 8 iunie 2008) ca Timothy Geithner se plângea în Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul sistem. "Vina o poartă existenţa băncilor centrale, iar problema se va rezolva doar prin instaurarea unui unic organism, care să controleze întregul sistem bancar."

Sistemul băncilor centrale sau nationale a fost însă creat tot de cei care acum vor (numai aparent) să îl distrugă (dar în realitate, vor sa îl extindă). Prima din aceasta serie a fost Federal Reserve din SUA.Orice bancă centrală are puterea de a emite bani pentru o întreagă naţiune şi, prin acest mecanism, controlează rata dobânzilor, rezervele de monedă şi stabileşte, retragând sau lansând bani lichizi pe piaţă, valoarea monedei nationale. O bancă centrală poate da bani cu împrumut guvernului, însă evident că face aceasta în schimbul unei dobânzi.Atunci când dă cu împrumut dolarii produşi astfel, Federal Reserve cere o dobândă, care intră buzunarul celor care o conduc, şi determină o creştere a cantităţii de bani pe care aceştia o pot apoi din nou împrumuta. E un cerc vicios fără sfârşit, iar la ora actuală nu există niciun alt mecanism mai ingenios şi mai diabolic de îmbogăţire.

În lăcomia şi inconştienţa lor, cei care l-au creat îşi doresc acum sa îl extindă la nivel planetar.

25 septembrie – Jeffrey Garten, membru CFR, cere crearea Autorităţii Monetare Globale (Global Monetary Authority, GMA)Jeffrey Garten, membru CFR (Council of Foreign Relations) a participat şi el la întâlnirea Bilderberg şi îşi aduce aportul la punerea în aplicare a celor decise de acest guvern mondial din umbră. Într-un articol din Financial Times având ca titlu "Avem nevoie de o nouă Autoritate Monetară Globală" (We need a new Global Monetary Authority) anunţă că omenirea se confruntă cu o criză globală, care cere soluţii globale.Iată ce scrie el în Financial Times: "Chiar dacă operaţiunea de pompare masivă de fonduri din partea statului are succes, ea va trebui să fie urmată de o soluţie pe termen lung: instaurarea unei Autorităţi Globale Monetare. Washingtonul recunoaşte că această criză a devenit globală.Băncile centrale au început deja să realizeze acţiuni sincronizate de injectare de fonduri în pieţele de capital. Aceasta ar trebui să ducă la un răspuns internaţional coerent (adică toată lumea să faca la fel), menit nu doar să stingă focarele create, ci şi să reconstruiască şi să menţină pieţele de capital pe termen lung.Propusa Autoritate Monetară Globală (GMA) va superviza la sânge activităţile autorităţilor naţionale, mai acerb decât FMI-ul, şi va controla implementarea unor reglementări globale.

Va acţiona ca o Curte de judecată a falimentelor pentru companiile globale de o anumita mărime. Cele mai mari companii financiare globale vor trebui să se înregistreze la GMA şi vor fi obligate să se supună monitorizării acestuia.Comitetul de conducere al GMA va include bancheri din SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, China, Arabia Saudită şi Brazilia. Va fi finanţat prin contribuţii obligatorii de fiecare ţara care se va angaja la aceasta şi de prime de tip asigurare plătite de companiile financiare globale, publice sau private."Ceea ce Jeffrey Garten descrie în articolul său este de fapt o dictatură financiară globală. Şi nu este doar o teorie, ci un plan care începe să fie pus în aplicare.

13 octombrie – Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere "o nouă arhitectură financiară mondială pentru o eră globală""Uneori este nevoie de o criză, pentru ca oamenii să accepte, că ceea ce era de mult evident şi ar fi trebuit făcut încă de mulţi ani, nu mai poate fi amânat acum," spune Gordon Brown într-un discurs. "Trebuie să creăm o nouă arhitectură financiară internaţionala pentru o eră globală. Trebuie să avem un nou sistem Bretton Woods, să construim o nouă arhitectură financiară internaţională pentru anii ce vor urma."Acordul Bretton Woods a fost adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaţional după al Doilea Război Mondial. El stabilea un cadru de administrare monetară, dictând regulile pentru schimburile comerciale şi financiare între ţările industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ca organisme menite "să garanteze stabilitatea financiară şi creşterea economică la nivel internaţional" (adică exact acelaşi pretext care este servit şi astazi - şi iată unde am ajuns).

15 octombrie – Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei cere un "guvern financiar mondial".Nicolas Sarkozy este un alt personaj cheie în acest joc. Instaurat în fruntea Franţei cu sprijinul masoneriei şi al CIA-ului (în spatele său se află Alain Bauer, fost Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei şi agent CIA), Sarkozy conduce acum grupul liderilor europeni. Deloc întâmplator, Franţa se află acum la preşedenţia Comisiei Europene, exact în perioada deznodământului actualei crize financiare. Nici nu se putea om mai potrivit pentru a aduce ţările Europei la linia trasată de grupul Bilderberg.La ultima întâlnire care a avut loc pe 15 octombrie la Bruxelles cu liderii ţărilor membre UE, Nicolas Sarkozy a vorbit de un guvern financiar mondial: "propun ca, la finalul acestui Consiliu, să venim cu un mesaj unitar. În acest spirit am propus un summit internaţional până la finalul acestui an, de preferinţă la New York, acolo unde a început totul, pentru refondarea sistemului financiar internaţional. Doresc ca, în ceea ce priveşte acest subiect, noi, europenii, să fim deplin uniţi. Criza actuală este criza prea-multului. Trebuie să refondam sistemul, iar această refundamentare trebuie să fie globală. Nicio institutie financiară nu trebuie să scape reglementarii şi supravegherii."Principalul consilier economic al preşedintelui Sarkozy, François Perol, a explicat presei că "pentru a răspunde crizei financiare trebuie să lucrăm în trei direcţii. Acest nou acord va implica în primul rând un sistem de reglementare financiară bazat pe controlul tuturor agenţilor financiari, a fondurilor de protecţie împotriva riscurilor (hedge fonds), a agenţiilor de rating şi a băncilor".

Acelaşi lucru îl spunea şi Jeffrey Garten!Al doilea punct propus de Franţa este "crearea unui guvern economic [cu adevărat] mondial, care să nu fie redus la G8, pentru că din acesta nu fac parte două dintre ţările cele mai populate din lume, China şi India, şi nici Brazilia, Mexic sau vreo ţară africană." Pâna aici nicio noutate.

Şi al treilea punct: "Instituirea unui sistem de cooperare monetară între marile state, pentru că unul dintre motivele actualei crize îl constituie dereglările monetare din anii '90 şi de la începutul anilor 2000, care au determinat Statele Unite, China şi Europa, fiecare pentru sine, să elaboreze o politică diferită". Adică toată lumea să "joace" după regulile lor. Fără excepţii.Concluzia?Concluzia acestei mascarade? În urma summitului de la Bruxelles, liderii UE au făcut presiuni asupra Washington-ului pentru ca acesta să reformeze rapid şi în profunzime sistemul financiar actual. Iar Washington-ul a fost extrem de mulţumit să subscrie planului care fusese lansat chiar de el, ca instrument docil al Bilderberg.Istoria se repetă sub acelaşi slogan: "Ordo ab chao" (la ordine prin haos).

Toate cele de mai sus nu sunt altceva decât repetarea pas cu pas a unei vechi strategii, care a mai fost utilizată de câteva ori de-a lungul istoriei, cu aceleaşi consecinţe dezastruoase pentru omenire. De fiecare dată scenariul a fost identic: s-a creat o situaţie de criză, s-a oferit o soluţie (chipurile pentru a menţine stabilitatea) şi apoi au fost implementate măsuri care au creat un şi mai mare control din partea aşa-zisei elite mondiale.Conspiraţioniştii numesc această strategie "dialectica hegeliana a tezei, antitezei şi sintezei". Masonii o numesc "Ordo ab chao" (la ordine prin haos sau mai bine spus la Noua Ordine Mondială prin haos). Au instaurat-o chiar ca deviză a celui mai înalt grad din Ritul Scoţian, gradul 33.

-------------------------------------------------------------------------------------------------

În 1815, Nathan Rothschild a preluat controlul asupra economiei europene, provocând o cădere a bursei din Londra. În acel moment, Europa era sătula de război, iar viitorul întregului continent depindea de deznodământul bataliei de la Waterloo. Dacă armata lui Napoleon ieşea victorioasă, Imperiul francez urma să deţină puterea asupra Europei. Dacă, din contră, câştiga armata coalitiei anglo-pruso-olandeze, condusă de ducele de Wellington, ajungea Anglia într-o pozitie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de pierdut, întrucât finanţase ambele tabere. După cum se ştie, bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat înfrângerea lui Napoleon.Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic după războaiele napoleoniene a fost Rothschild. Fondurile din care el a împrumutat naţiunilor Europei, îndatorându-le, au provenit dintr-o înşelăciune celebră. Utilizând reţeaua sa de spioni, Nathan Rothschild a aflat înaintea celorlalţi englezi care era rezultatul importantei bătălii de la Waterloo. Le-a transmis agenţilor săi de la bursă să vândă puternic acţiuni, lucru care i-a determinat pe ceilalţi să creadă că el ştie ceva şi că ducele de Wellington a pierdut bătălia de la Waterloo. Toată lumea a intrat în panică, grăbindu-se să scape de acţiunile britanice "fără valoare", pentru a-şi salva măcar o parte din averi.După câteva ore, bursa din Londra se prăbuşise total. Când a sosit ştirea oficială că Wellington câştigase de fapt bătălia de la Waterloo, era deja prea târziu. Rothschild cumpărase cea mai mare parte din piaţă pe o sumă de nimic. În câteva secunde, acţiunile britanice au crescut peste valoarea lor iniţială şi iată cum peste noapte, averea deja fabuloasă a lui Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori. Din aceşti bani, clanul Rothschild a dat apoi împrumuturi (evident cu dobânzile de rigoare) ţărilor europene, atât de dornice să se refacă după lunga perioadă de război (finanţat tot de Rothschild) şi să ajungă la... stabilitate economică.

Tot stabilitatea economică a fost invocata şi pentru a justifica crearea Federal Reserve. Prima bancă supranaţională din lume a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de un alt membru al elitei, bancherul J. P. Morgan. În 1907, J. P. Morgan a început să răspândească zvonul că băncile au dificultăţi şi nu vor mai putea face rambursări. Ca şi în exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest zvon a căpătat credibilitate pentru că venea de la o persoană despre care se presupunea că ştie ce spune. S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanţ (aproape 5400 de bănci au dispărut atunci).Apoi Congresul american a demarat o anchetă pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusa de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi trezorier al lojii masonice din Rhode Island şi omul bancherilor (de altfel avea să devina membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich căsătorindu-se cu John D. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca soluţie "salvatoare" crearea unei Bănci Centrale care să vegheze pentru ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată. Istoria a arătat că el s-a mai repetat de atunci de mai multe ori.În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi documentul i-a fost dat lui Aldrich care l-a prezentat Congresului. Iniţial nu a avut sorţi de izbândă, dar în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat.În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba fără să clipească constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Craciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA.După mulţi ani, Woodrow Wilson scria cu regret: "Naţiunea americană este controlată de sistemul de credit. Sistemul de credit este unul privat, creşterea naţiunii şi toate activităţile noastre sunt în mâinile a doar câţiva oameni, care nu fac altceva decât să controleze şi să distrugă libertatea economică. Am ajuns să fim una din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate şi mai dominate guverne din lumea civilizată. Nu avem un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei şi supus presiunilor unui mic grup de oameni care îl controlează."

Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american: "Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internationali care acţionează împreună pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat guvernul."Publicului i s-a spus atunci că Federal Reserve este soluţia ideală şi unică pentru a menţine stabilitatea economică (sună cunoscut, nu-i aşa?). Străzile şi ziarele erau pline de afişe în care americanilor li se arăta cum inflatia, şomajul şi criza economică sunt de acum de domeniul trecutului, datorită apariţiei Federal Reserve. A urmat însă marea criza economică din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu totul în mâinile bancherilor.În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia după al Doilea Război Mondial (o altă criză generată cu finanţarea aceloraşi bancheri). Cu acest prilej au apărut alte instituţii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scară mai extinsă: Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Federal Reserve a oprit în 1971 convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză pe piaţă, care a transformat dolarul american în principala monedă de schimb (mai ales pentru comerţul cu petrol) a planetei. De fiecare dată s-a invocat nevoia de stabilitate economică.Lista utilizării acestui scenariu este lungă şi se încheie (sperăm) cu actuala criză financiară, orchestrată de aceeaşi bancheri din umbră prin intermediul organizaţiilor lor: Federal Reserve, Banca Mondială, FMI şi băncile centrale (naţionale) ale celor mai mari puteri ale lumii. Aplicând cu scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesară acceptării unei noi autorităţi financiare, unice la nivel mondial, conduse de acelasi grup restrâns care vrea să domine întreaga planetă.

-------------------------------------------------------------------------------------------------

Poate că toate aceste detalii financiare vă obosesc... Din pacate, guvernul mondial ne-a obisnuit să lăsăm chestiunile economice şi financiare, atât de complicate, pe seama "experţilor" (care sunt instruiţi să gândească şi să acţioneze numai în interesul "elitei" mondiale, fiind nişte instrumente ale guvernului din umbră).Pentru cei pe care detaliile îi ostenesc (şi mai ales pentru a-i convinge de importanţa acestora) merită să citiţi cu atenţie următoarea poveste care rezumă ce este greşit cu actuala criză financiară, cum a fost ea creată de guvernul din umbră, şi cum singurii care au de pierdut de pe urma ei nu sunt nici institutiile financiare aflate în aşa-zis faliment, nici Banca Mondială, nici preşedinţii şi miniştrii care fac jocurile lor, ci fiecare dintre noi.Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor însoţit de secretarul lui. A bătut la prima poartă întâlnită în cale şi i-a spus proprietarului:

"Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe. Daca îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede la balta din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului şi a primit cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere bună a făcut el. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro.După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor: "Văd ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro."Ţăranii, bucuroşi nevoie mare, au dat fuga la baltă, au cules câte broscuţe au putut, şi i le-au predat investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva zile, acesta s-a întors acasă la el şi l-a lasat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă două săptămâni.Înainte de a pleca, le-a spus: "Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent la mine acasă ca să mă ocup de afaceri. Vă promit însă că la întoarcere, am să cumpar de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata". Şi a plecat, în uralele sătenilor.A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe săteni şi le-a ţinut următorul discurs: "Fraţilor, m-am gândit la o afacere pentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni Şi vă va plati câte 60 pe euro de broscuţă. Dacă vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscutele pe care mi le-ati dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60 şi veţi câştiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumusel şi fără niciun efort. Ce spuneţi?"Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei curând. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat care pe unde a putut şi au cumparat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul investitorului a luat banii şi s-a făcut nevăzut. Iar sătenii au rămas cu broscuţele, cu banii daţi şi cu datorii la creditori...

-------------------------------------------------------------------------------------------------

David Rockefeller recunoaşte că face parte din conspiraţia care a pus la cale globalizarea

David Rockefeller a condus multă vreme Banca Chase Manhattan, este membru al societăţii secrete Illuminati şi al "Aristocraţiei Negre" planetare. Împreuna cu Zbigniew Brzezinski, a pus bazele Comisiei Trilaterale şi este unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisei "Elite mondiale" care a pus la cale planurile globalizării mondiale.În octombrie 2002, David Rockeffeler şi-a publicat Memoriile, în care povesteşte, printre altele, cum a activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-al doilea război mondial, dezvoltându-şi "abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi de influenţă." Însă pasajul cel mai interesant din aceste Memorii se găseşte la pagina 405. Rockefeller admite aici că face parte dintr-o conspiraţie secretă internaţională, care are ca scop globalizarea.

"Timp de mai bine de un secol, extremişti ideologici aparţinând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller şi a pretinde că aceasta are o exagerată influenţă asupra institutiilor politice şi economice americane.Unii dintre ei cred chiar că facem parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii. Ne caracterizează pe mine şi familia mea ca fiind "internaţionalişti" care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice unice globale, o nouă lume, dacă vreţi. Dacă aceasta este acuzaţia, pledez VINOVAT şi sunt mândru de asta."

multumiri AIM

Jocul subtil al elitei mondiale - Bitzkriegul din Caucaz!

2008-10-20T06:13:00.000-07:00

citeste si http://top-secretizate.blogspot.com/2008/10/adevarul-despre-conflictul-din-georgia.html

Toată epopeea desfăşurată recent în munţii Caucazului de Sud aminteşte de un vodevil ieftin şi de prost gust, doar că armele folosite şi sîngele vărsat nu au fost confectionate, iar actorii căzuţi în duel aşa şi nu s-au mai ridicat de pe scenă, murind cu adevărat. Primul război-fulger (blitzkrieg) ratat a fost cel al lui Mihail Saakashvili, declanşat împotriva separatiştilor din Osetia de Sud, susţinuţi de Moscova. Al doilea – al lui Medvedev (citeşte – Putin) împotriva Gruziei.

Aceste războaie nu-şi au seamăn în istoria contemporană după gradul lor de absurditate. Acelaşi lucru se referă şi la uşurinţa cu care liderii ambelor state beligerante au fost tratati de către Occident (citeste - dictatorii mondiali). Fiind manipulaţi în mod lamentabil de Washington, ei şi-au adus ţările în pragul unui război total, de pe urma căruia nu au avut decît de pierdut.

Blitzkrieg-ul lui Saakashvili a pus practic cruce speranţelor Gruziei de a-şi restabili în viitorul apropiat integritatea teritorială şi suveranitatea asupra Osetiei de Sud şi Abhaziei. Atacul surpriză întreprins de armata gruzină, în ajunul deschiderii Olimpiadei de la Beijing, a turnat apă la moara separatiştilor. Aceştia declarasera anterior că nu poţi avea încredere în naţiunea gruzină şi că nici nu poate fi vorba despre o conciliere cu regimul de la Tbilisi.

Ofensiva gruzină a fost „a priori” sortită eşecului nu doar din cauză că generalii georgieni nu ar fi blocat rapid tunelul transcaucazian. Să nu uităm că trupe ruse continuă să fie amplasate în Abhazia şi Armenia, iar flota rusească de la Marea Neagră este net superioară micuţei flotile gruzine. Versiunea că Saakashvili ar fi fost atît de naiv şi incompetent încît să nu-şi fi dat seama de consecinţe este absolut exclusă. Dimpotrivă, toate acţiunile întreprinse de el, atît pe plan intern, cît şi pe plan extern, dovedesc că acest politician ştie ce face.

Nici cei mai aprigi duşmani ai preşedintelui gruzin nu pot nega faptul că, în comparaţie cu alte state din CSI, Gruzia sub conducerea preşedintelui Saakashvili a înregistrat cele mai înalte ritmuri de creştere a PIB-ului. Corupţia, dimpotrivă, a atins rate minime. Şi aceasta se întîmplă într-o ţară cu vechi „tradiţii” în domeniul criminalităţii organizate! Cei mai incoruptibili poliţişti şi funcţionari de stat (relativ, desigur) din fostele republici unionale îi găsim în Gruzia lui Saakashvili.

„Mişo” (cum îl numesc gruzinii) a reuşit practic să restabilească fără vărsare de sînge autoritatea statului gruzin în Adjaria şi în partea superioară a defileului Kodori din Abhazia (regiune cedată din nou separatiştilor abhazi în timpul recentului conflict – n. a.). Armata gruzină, deşi mică, este considerată de către specialişti ca fiind una dintre cele mai bune din regiune. Ea a fost reformată de Saakashvili (ajutat de americani, bineînţeles) după haosul şi debandada de pe timpurile lui Gamsahurdia şi Şevarnadze.

Eficienţa acesteia a fost dovedită cu brio în cadrul recentelor operaţiunii din Osetia de Sud. Unităţile gruzine preţ de cîteva ore au reuşit să zdrobească miliţiile osete, instruite şi comandate de ofiţeri ruşi şi înarmate pînă în dinţi de Moscova. Forţele antiaeriene gruzine au izbutit chiar să doboare un bombardier strategic rachetar rusesc Tu-126.

Conform unor date, Rusia aloca anual pentru înarmarea şi instruirea gărzilor osete circa 800 mln. de ruble! Chiar dacă Kokoita („preşedintele” autoproclamatei republici Osetia de Sud – n. a.) şi generalii ruşi au „fur-luat” cea mai mare parte din aceste mijloace, totuşi, ceea ce a rămas trebuia să ajungă cu vîrf şi îndesat pentru a transforma în cîţiva ani Osetia de Sud (cu caracterul reliefului muntos şi accidentat) într-o fortăreaţă inexpugnabilă.

Faptul că ruşii au ocupat fără nici un fel de împotrivire oraşele Poti, Zugdidi ş.a. nu se datorează slăbiciunii tehnico-militare sau laşităţii atribuite în mod tradiţional gruzinilor de către OIM (organele de informare în masă) ruseşti. Unităţile armatei gruzine nu au opus rezistenţă şi s-au retras din faţa armatelor ruseşti, îndeplinind ordinul primit din partea comandantului suprem.
De ce Saakashvili a dat un asemenea ordin – aceasta este o altă problemă. Preşedintele gruzin, fiind agentul de influenţă al americanilor, a fost însărcinat nu să lupte cu ruşii, ci să-i provoace la acţiuni neadecvate şi neproporţionale. Saakashvili a îndeplinit această sarcină pe „zece”. Îmbătat de primele succese, comandamentul rus, în loc să oprească înaintarea trupelor sale la linia de încetare a focului din anul 1992, a ordonat ofensiva în adîncul Gruziei. Acest fapt i-a permis Occidentului să învinuiască Rusia de agresiune împotriva unui stat mic şi neajutorat.
Totuşi, retragerea fără luptă din faţa inamicului după atîţia ani de pregătire a avut, fără îndoială, un efect demoralizator asupra armatei gruzine. Noi, de asemenea, am retrăit pe parcursul istoriei astfel de momente. (În anul 1940, armata română, supunîndu-se ordinului comandantului suprem (pe atunci regele Carol al II-lea – n. a.), s-a retras fără luptă din Basarabia, Bucovina de Nord, ţinutul Herţa, Transilvania de Nord şi Dobrogea de Sud).

În această ordine de idei, deosebit de oribile sînt scenele în care paraşutiştii ruşi afişau în faţa camerelor de luat vederi expresia unor „eroi obosiţi” sau pozau „à la” Rambo pe străzile oraşelor gruzine, jefuite şi distruse de ei fără nici o noimă (în ele, la intrarea unităţilor ruseşti, nu era nici urmă de soldat gruzin). Cu totul altfel arătau aceşti „supermani” în Cecenia, unde s-au ciocnit de o împotrivire înverşunată şi au învins numai datorită superiorităţi numerice (superioritate atinsă doar de englezi în timpul războiului anglo-bur de la începutul secolului XX.

Dar, să revenim la Saakashvili. OIM ruseşti îl înfăţişează ca pe un laş dezechilibrat, cu psihicul bolnav. Prin aceasta, volens-nolens, au contribuit la minimalizarea victoriei ruseşti (la fel ca şi filmele sovietice despre război care îi înfăţişau pe nemţi ca pe nişte laşi şi degeneraţi). Toate acţiunile lui Saakashvili însă dovedesc contrariul. O fi cum o fi preşedintele gruzin, numai nu laş, nebun şi prost.

Saakashvili a ordonat începutul operaţiunii din Osetia de Sud, fiind perfect conştient de consecinţele ei dezastruoase pentru Gruzia. Cauza unei astfel de acţiuni necugetate rezidă în faptul că liderul gruzin este exponentul intereselor naţionale americane şi nicidecum ale celor gruzine.

Este vorba de o provocare bine pusă la punct, care a avut drept scop slăbirea poziţiei Rusiei atît pe plan economic, cît şi diplomatic. Se vede că unchiul Sam s-a cam mozambicat de declaraţiile lăudăroase ale duetului Putin-Medvedev precum că Rusia se scoală din genunchi şi a hotărît să-i arate încă o dată acestuia locul pe care i l-a destinat în „Noua Ordine Mondială”...

Despre aspectul economico-financiar al campaniei americane lansate împotriva Rusiei ne vorbesc mai mulţi factori. În primul rînd – scăderea bruscă (cu mai mult de 30 de dolari) a preţurilor la petrol. Situaţia e stranie, mai ales dacă ne amintim că, de fapt, cu puţin timp înainte era suficient ca o bandă să arunce în aer o porţiune de conductă nigeriană pentru ca preţurile la petrol să crească mai sus de Everest. Acum însă, cînd a avut loc sistarea tuturor exporturilor de ţiţei din Azerbaidjan via Gruzia, preţurile... scad! În al doilea rînd, are loc exodul de capital din Rusia. Numai transferurile înregistrate se ridică la peste şapte miliarde de dolari şi nu este vorba doar de capitalul străin. Este greu de crezut că alde Abramovici, Miller, Vainştok şi compania se îngrijorează prea tare de soarta Rusiei.

Aspectul diplomatic de asemenea este evident: a avut loc sistarea contactelor dintre NATO şi Rusia. Cei mai concilianţi lideri vest-europeni (Sarkozy şi Merkel) au trecut în tabăra lui Bush. Rusia s-a pomenit, practic, într-un vacuum diplomatic. Dintre toţi şefii de stat şi de guverne din lume, numai Hugo Chavez şi Raul Castro Rus s-au solidarizat cu poziţia Moscovei vizavi de conflictul ruso-gruzin. Bună companie pentru tandemul Medvedev-Putin! Chiar şi preşedintele bielorus Lukaşenko (pînă la episodul cu pîrjoalele şi muştele – cel mai apropiat aliat al Rusiei) a preferat să se distanţeze de acţiunile partenerului său în cadrul aşa-zisului „Stat Unional Rusia-Bielorusia”, păstrînd o tăcere semnificativă pe care toată lumea a înţeles-o corect.

Rusia s-a solidarizat şi cu dictatorul sirian Bashir Al-Assad. Se vede că în semn de recunoştinţă Kremlinul îi va mai dărui Siriei cîteva zeci de avioane şi instalaţii rachetare de pe timpul lui Papură-Vodă.

Ca măsură de represalii, tot mai des este vehiculată ideea excluderii Rusiei din rîndul „clubului celor opt” (şapte state occidentale puternic industrualizate plus Rusia – n. a.). Locul acesteia poate să-l ocupe una din ţările pretendente: Mexic, Brazilia, China, RSA şi India. De asemenea, se preconizează blocarea procesului de aderare a Rusiei la OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului).

Administraţia de la Washington a avut nevoie de un pretext pentru a revigora fobiile anti-ruseşti în rîndurile aliaţilor săi europeni şi a grăbi procesul de înaintare a NATO spre Răsărit. Scopul pus a fost realizat şi rezultatele au întrecut toate aşteptările. Recent, în timpul vizitei sale la Tbilisi, cancelarul german Angela Merkel a anunţat că Gruzia poate, dacă vrea, să devină membră a NATO. Această declaraţie a fost făcută după ce tot Merkel afirmase la Bucureşti că Gruzia nu poate încă deveni membră NATO, deoarece regimul lui Saakashvili nu este suficient de democratic, iar ţară se confruntă cu grave probleme teritoriale. Saakashvili, între timp, nu a devenit mai democrat, iar problemele teritoriale s-au agravat. Cu toate acestea NATO a dat undă verde pentru Tbilisi!

Polonezii, care pînă mai ieri au negociat crîncen cu americanii fiecare cent din suma oferită drept recompensă pentru amplasarea rachetelor americane pe teritoriul lor, au acceptat oferta Washingtonului, speriindu-se de moarte de trezirea ursului rus. Sindromul celor cinci împărţiri ale Poloniei (la care, ce-i drept, de fiecare dată a participat şi Rusia) s-a dovedit a fi mai puternic decît raţiunea şi bunul simţ.

va urma...

multumiri Alexandru Savin, http://www.mdn.md/

Inamicul Invizibil - 9/11 deconspirat!

2008-10-15T13:11:00.001-07:00

Ca să formezi sau să menții o societate trebuie să-i oferi un inamic dacă aceasta nu-l are. Un inamic creat menține populația în frică, iar creatorii se bucură de avantajele războiului. Acest dușman trebuie să devină din ce în ce mai urât, lacom și diabolic pentru ca populația să fie din ce în ce mai înspăimântată și lașă. Libertățile și drepturile constituționale, vii de câteva sute de ani, sunt otrăvite, ciopârțite și omorâte tot de cei care le-au creat. Neoconul a fost aplicat cu măiestrie în secolul XX, fiind elaborat și propus cercurilor conducătoare de către filosoful politic Leo Strauss (care are legături cu mai multe organizații mistice).

Liberalismul de după cel de-al doilea război mondial era considerat unul dăunător și care nu corespundea cu matricea scopurilor guvernului american. Deodată, obiectivul primar al Americii a devenit combaterea Răului mondial. Acest ”rău” avea forma URSS pe atunci. Timp de jumătate de secol, milioane de oameni au trăit într-o frică alimentată diabolic de inteligent cu proteinele minciunii. Ideile lui Strauss sunt mai mult decât vii în prezent, chiar ”înfloritoare”. Foștii săi discipoli, Paul Wolfowitz și Phillip Zelikow (cu rădăcini israielite) ocupă acum funcții oficiale și secrete hotărâtoare pentru viața globală. Războiul din Vietnam a fost virtual creat și susținut pentru a scoate profituri uriașe de pe urma războiului. Războiul din Afghanistan a fost o sintetizare a două hipnoze – islamismul și straussianismul de o parte și sovieticii de altă parte.

După 300 de ani de dezbateri pe importanța libertății individului și a protecției societății, societatea-teatrul și protecția marionetelor s-a impus. Terorismul (noțiune inventată în 1790 pentru a defini acțiunile manipulatoare ale conducerii franceze) a devenit Inamicul tuturor. Din 700 de suspecți arestați din 2001 până acum doar 17 au fost reținuți, deoarece nu fuseseră găsiți vinovați de nimic grav. Magnații petrolului și dresorii șarpelui monetar ce încolăcește întregul glob sunt mult prea interesați pentru a menține mitul Al-Qaeda. Singura legătură cât de cât palpabilă ar fi caseta video găsită undeva prin munții Afghanistanului…

Calitatea ei audio este atât de proastă, încât NICIUN expert în limbi arabe nu s-a pronunțat cu siguranță asupra conținutului. Acel bin Laden are tenul mai închis, obrajii mai plini și nasul mai lat. Este foarte ciudat că bin Laden a apărut de fiecare dată când era nevoie de el. Și dacă este atât de organizată și de bine pusă la punct, de ce nu se întâlnește o mai mare rezistență în Irak? Și chiar dacă ar fi organizați, de unde ar cumpăra armament?

Parcă nu era suficient acest inamic pentru a stoarce bani din frica și insecuritatea oamenilor, așa că nepoțeii bancherului Prescott Bush alături de o întreagă tagmă de dolarizați și vânduți Diavolului au inventat un mit, oribilul mit 9/11 :”19 teroriști, conduși de Osama Bin Laden au luat controlul a 4 avioane Boeing 757 și scăpând de NORAD au atins 75% din țintele lor. Turnurile WTC 1,2,7 s-au dărâmat din cauza focului izbucnit în urma impactului cu avioanele – Teoria Clatitei. Avionul care a lovit Pentagonul s-a vaporizat, exact ca și cel din Shanksville. Dupe teract s-a elaborat Comisia 9/11, care a alcătuit un raport oficial unde susține că nu au fost avertizări pentru acest act de terorism”.Dacă priviți prăbușirea WTC foarte atent observați că aceasta arată ca una dintre acele scene în care o clădire veche e dinamitată și demolată dinadins. Oricine a văzut vreodată demolarea unei clădiri știe că dacă ai de gând să faci așa ceva trebuie să ajungi la infrastructura interioară a clădirii și s-o dobori.

Felul în care structura se dărâmă nu poate fi decat rezultatul a ceva planificat. Nu-i un accident faptul că primul turn s-a "întâmplat" să se prăbușească și-apoi al doilea turn s-a "întâmplat" să se năruie exact în același fel. Cum au realizat asta, habar n-avem.Joe Casaliggi, FDNY (Fire Department New York) - ”Nu găsești un birou, nu găsești un scaun, nu găsești un telefon sau un computer”. Betonul a fost pur și simplu pulverizat.

Numeroase posturi de televiziune (Fox News, CNN, Abc 7 News, MSNBC, 11 News, 5 Channel, CBC News) care au transmis imediat după incident au realizat interviuri cu supraviețuitorii care susțin că au auzit numeroase explozii...Din cele relatate de ei putem observa că mulți susțin ideea conform căreia clădirea a fost distrusă intenționat, cu dinamită plasată de mâna omului...George W. Bush, Condoleeza Rice (TV C-SPAN), Dick Cheney (16 septembrie) afirmă că n-aveau cum să prevadă cele întâmplate și că nimeni nu și-a putut imagina un asemenea scenariu (!).

Este doar una dintre numeroasele minciuni coapte de marionetele oculte. USA Today raportează că în cei 2 ani dinaintea atacului de pe 9/11 septembrieNORAD a dirijat exerciții folosind avioane deturnate drept arme. Și una dintre ținte era World Trade Center. Surse anterioare scenariu similar :– FEMA Response Manual, 1997, cu titlul ”Emergency response to terrorism” – Operațiunea ”Moscal” – simularea unui avion ce lovește Pentagonul, octombrie 2000– Philip Shenon, New York Times – ”F.B.I knew for years about terror pilot training”– Terry Mc Dermoit, Los Angeles Times – ”Early scheme to turn jets into weapons” În afara de asta, S.U.A a primit avertizări din partea :– Italiei, la summitul din Geneva– Marea Britanie și o parte din agenții British Intelligence– Ministrul de externe al Franței– Egipt atenționează despre un posibil atentat Al-Qaeda– Serviciile Secrete Rusești atenționează despre operații ascunse– Mossadul israelit transmite CIA temerile serviciilor secrete…

Și ce face Bush? Pleacă pe o lună în vacanță…Legăturile familiei Bush cu bin Laden sunt de câteva decenii și este absolut ridicol să susții în continuare că poate fi vorba de o coincidență. Guardian Unlimited, Greg Palast și David Pallister – ” Ianuarie 2001. Administrația Bush ordonă FBI-ului si agențiilor de spionaj să nu mai continue investigațiile ce au legatură cu familia Bin Laden, incluzand aici două dintre rudele lui Osama bin Laden care locuiau în Falls Church, Virginia, EXACT LÂNGĂ sediul central CIA”.Când deja era "cel mai căutat criminal" al Americii, rapoartele ne-au aratat că a petrecut săptămâni în spitalul american din Dubai, a fost tratat de un doctor american și a fost vizitat de agenții CIA locali. Nu există nici cea mai mică dovadă care să-l lege pe Osama bin Laden direct de scenele planificate din septembrie. Acest eșec de a aduce dovezis-a spus mai târziu că nu era necesar, fiindcă bin Laden, în presupusa casetă video găsită în Afghanistan și-a asumat responsabilitatea atacurilor.

Mărturisirea este aratată peste tot ca dovadă. Dar bărbatul din această filmare are tenul mai închis, obrajii mai bucălați și un nas mai lat decât Osama bin Laden din toate celelalte filmări. Din nou se pare că avem o dovadă plantată. În 1976, Saleem bin Laden, fratele mai mare al lui Osama, a angajat un bărbat pe nume Jim Bath în Texas pentru a se ocupa de toate investițiile în SUA ale familiei Bin Laden.Jim Bath tocmai se întâmpla să fie un prieten intim și îndelungat al lui George W. Bush. Conexiunea dintre familia Bush si familia Bin Laden a devenit mult mai clara cândGeorge Herbert Walker Bush a călătorit în Arabia Saudita in 1998 și 2000, pentru a se întâlni cu familia Bin Laden în numele Companiei denumite "Carlyle Group". Paul Joseph Watson – ”George Bush Senior s-a întâlnit în dimineața 9/11 cu fratele mai mare al lui Osama, Shafig bin Laden ca și membri ai Carlyle Group”…Șeful Informațiilor Secrete din Pakistan (ISI), Mahmood Ahmed, i-a cerut lui Omar Sheikh să vireze 100 000 $ către Mohammed Atta, care era conducătorul teroriștilor.

Ahmed nu a fost anchetat nici până astăzi. Și ca să fie și mai nebunesc paradoxul, în dimineața 9/11 oficiali din guvernul american luau micul dejun cu acesta in Washington. Comisia 9/11 a apreciat că finanțatorul operației prezenta o importanță mică (!). Deși ni s-a spus că 4 sau 5 dintre presupușii teroriști se aflau in fiecare avion (4 avioane, 19 teroriști), atunci numele lor trebuie să fi fost scrise pe fișa pasagerilor din avioane. Dar fișa pasagerilor data publicității nu conținea nici vreun nume al presupușilor teroriști, nici vreun nume de origine arabă.Michael Isakoff, Newsweek, ”Știm că oamenii care au fost presupuși teroriști aveau casele, mașinile si cardurile bancare platite de Guvernul American.

Aceștia erau, de fapt – agenti”. Aparent au fost "plantate" și dovezi – pașaportul unui presupus terorist de la bordul zborului a fost găsit, chipurile, sub dărâmături. Extrem de ridicol, când te gândești că acesta trebuia să treacă prin focarul de foc, prin fuselajul avionului si să ajungă jos intact! Bernard Kerik, polițist NYC, le-a spus investigatorilor că era imposibil de identificat răpitorii, deoarece se pare că nu s-a obținut nicio probă validă de ADN. Așadar, avem un pașaport întreg, avem dovada! Dar, nu trece nicio lună și apare deținătorul, viu și nevătămat(BBC News, 23 septembrie 2001)! Abdulaziz al-Omari nu putea să creadă că F.B.I l-a trecut pe listă – ”Mi-au dat numele și data nașterii, dar eu nu sunt un sinucigaș! Sunt aici. Sunt viu. Și n-am habar să pilotez un avion” (The Telegraph, 9/23/2001). 6 dintre presupușii teroriști sunt încă în viață și nu există nicio dovadă că ar avea vreo legătură cu Osama Bin Laden sau cu terorismul în general…

Controversat din punct de vedere al dovezilor este impactul celui de-al treilea avion cu Pentagonul. Cum poate cineva să piloteze un avion de 60 de tone, lat de 30 m, inalt de 13 m, printr-o rută cu atât de multe obstacole? S-a raportat că avionul, înainte de a lovi Pentagonul,a executat o spirală de zbor în picaj de 270 de grade și cu toate astea ”Hani Hanjour era cunoscut drept un pilot prost, care nu putea pilota in siguranță nici măcar un avion mic. Și acum mă întreb cum de a reușit să manevreze atât de bine avionul” (angajatul școlii de zbor AZ).

După ciocnirea Pentagonului de cel de-al treilea avion nu s-a găsit niciun scaun, niciun bagaj, niciun cadavru…Nimic decat cărămizi și calcar. Explicația oficială e: căldura intensăde la combustibil a vaporizat întregul avion(!). Zborul 77 avea două motoare Rolls Royce făcute din aliaj de oțel și titan care cântareau 6 tone fiecare. E imposibil din punct de vedere științific ca 12 tone de oțel și titan să fie vaporizate de combustibilul aprins. Dr. David Griffin, autor al ”The New Pearl Harbor” și ”The 9/11 Comission – omission and distortions” – ”S-a spus de asemenea că trupurile neînsuflețite au putut fi identificate după amprente sau după ADN. Atunci ce tip de incendiu poate vaporiza aluminiul și aliajul de oțel și să lase cadavrele intacte?! Din inspecția mea la locul faptei nu există dovezi că vreun avion s-a prăbușit lângă Pentagon iar singurele bucăți rămase ce pot fi văzute sunt îndeajuns de mici ca să le poți lua în mână”. La puțin timp după lovitură, agenții guvernamentali au adunat molozul și l-au luat de acolo.

Întregul teren a fost acoperit cu pământ și pietriș, asa încât orice dovadă legală rămasă a fost acoperita, literalmente. Filmările camerelor video de securitate care ar fi arătat ce a lovit cu adevărat Pentagonul au fost confiscate imediat de agenții FBI. Și până azi Departamentul de Justiție a refuzat să le dea publicității. Dacă aceste filmări ar demonstra că Pentagonul a fost lovit intr-adevar de un 757, majoritatea oamenilor s-ar gandi că Guvernul le-ar putea face publice..Avionul ce s-a prăbușit în Shanksville n-a scăpat nici el de amprenta bizarului. Și aici nu s-a găsit nimic. Totul arată ca și când n-ar fi nimic aici decât o groapă mare în pământ. Nimic care să te facă să crezi că aici s-a prabușit un avion."Teoria Clătitei" - conform căreia incendiile, deși n-au topit oțelul, au pârjolit suficient de tare ca să facă etajele, slăbite în urma impactului cu avioanele, să se desprindă de coloanele de oțel și să pornească o reacție în lanț.

Atunci, te-ai aștepta de la teoria asta, care este teoria oficială, să vezi un morman întreg de etaje căzute unele peste altele și axul coloanelor centrale de oțel in picioare. "Miezul" fiecărui turn de la WTC se compunea din 47 de coloane masive de oțel. Dacă etajele s-ar fi desprins de ele, aceste coloane încă ar mai rămâne drepte în picioare cel puțin 100 m. Avionul nu a tăiat acele coloane interne. Les Robertson, WTC inginer de structură – ”Am proiectat clădirile să reziste la impactul unui Boeing 757 ce lovește în oricare parte”. Frank Demartini, manager construcția WTC – ”Clădirea probabil că putea susține impacturi multiple cu avioane…”. Aaron Swirsky, arhitect WTC – ”Designul cladirii a fost proiectat să facă față unor asemnea chestii ca 9/11”.

Etajele au avut o "rată" de distrugereîn medie de 10 etaje/secunda. Nu există scenariu plauzibil, pentru un asemenea efect de prăbușire a clădirilor, în Teoria Clătitelor care să explice o astfel de cădere liberă. Dr. Steven Jones, profesor de fizică, BYU – ”Și totuși ce poate face așa ceva? Ce poate înlătura masa atât de ușor din "drum"? Explozibilii. Arată ca și cum coloanele au fost tăiate”. Un expert în demolări controlate – ”Modul în care reușim asta este tăierea grinzii în unghi de 45 de grade”. Dr SJ – ”Am început să privesc atent metalul topit. În toate clădirile, ambele turnuri, printre dărâmături, în subsoluri existau bălți de metal topit”.

Rapoartele oficiale nu menționează nimic despre asta. Chiar și peste 5 zile, mai exista metal topit! Acesta s-a scurs în canalele subterane. De asemenea, s-a găsit și în subsolul atât de puțin mediatizatei clădiri 7. Mulți se gândesc probabil ce importanță are acest aspect….Dr Douglas Bitten, Universitatea din Boston – ”Thermita este atât de fierbinte încât poate tăia prin oțel ca un cuțit prin unt”. Steven Jones și echipa lui de fizicieni au supus observării microscopice mostre din metalul topit și au găsit urme de thermită, aproape cel mai puternic explozibil cunoscut…Dar cum explică guvernul american metalul topit în subsolul clădirii 7, care nici măcar nu a fost lovită de un avion? A avut incendii doar la etajele 2 și 3 iar modul în care se prăbușește demonstrează clar o demolare controlată (se surpă pentru prima oară partea centrală pentru ca întreaga structură să ”curgă” spre centru). Oficialii susțin că focul a fost cauza celor trei prăbușiri. Este unicul caz când niște clădiri din oțel sunt dărâmate din cauza incendiului…Oricât de patetică n-ar fi explicația dată de oficialii americani, aceasta este o explicație.

Dar ce pot spune despre exploziile subterane petrecute exact cu câteva secunde înainte de ciocnirea primului avion? William Rodriguez, angajat la WTC de 20 de ani – ”Biroul nostru era la Nivelul B-1. Pe când vorbeam cu un supraveghetor la ora 8-46 auzim deodată - BOOM! O explozie atât de puternică, încât ne-a aruncat în sus. Aceasta a venit din subsol, între Nivelul B-2 si Nivelul B-3. Și când am început să vorbim despre ce am auzit - BOOM! Impactul avionului în cladire.” Phillip Morelli se afla în subsol – ” In timp ce mă îndreptam spre mașina de transport a clădirii, pe coridor, am fost aruncat în aer. Deodată a mai avut loc un impact imens și toate bucățile din tavan au început să cadă. Ca să ajungi la Turnul 2 trebuie să mergi printr-un tunel, odată ajuns acolo, s-a întâmplat la fel! Simțeai că vine din subsol, iar pereții se surpau înspre interior. Știu oameni care au fost omorâți în subsol…”. Așadar, turnurile sunt lovite în partea superioară și oameni mor în subsol. Totul este cât se poate de clar.

Dar cum rămâne cu sistemul aerian de apărare? Potrivit procedurii de operare standard, dacă un controlor de trafic FAA (Fly American Agency) suspectează ceva care sugerează o posibilă deturnare, trebuie să-și contacteze imediat superiorul. Dacă problema nu poate fi rezolvată în decurs de un minut, superiorul trebuie să ceara NORAD-ului (North American Aerospace Command) să adune și să trimită aviatori care să afle ce se întâmplă. NORAD apoi emite ordin de adunare a piloților la cea mai apropiată bază aeriană cu avioane de vânătoare în alertă. Asta ține în jur de 10 minute, și nicidecum 80! Nici măcar unul dintre avioanele de interceptare ale US Air Force n-a învârtit o roată până când a fost prea târziu! Tot în aceeași zi aveau loc numeroase simulări de război care au implicat 22 de deturnări cu doar 8 avioane disponibile. Probabil mulți dintre aceștia nu puteau face diferența dintre lumea reală și beepurile false de pe radar din cadrul exercițiilor în acelasi timp.

În 2000, NORAD a avut 67 de interceptări, acuratețea 100%. Pe 11 septembrie au eșuat de patru ori într-o zi! Responsabilul de comenzile NORAD în acea dimineață a fost - ghiciți cine - Dick Cheney.Câteva zile dupa 11 septembrie s-a hotărât crearea unei comisii de evaluare și anchetare a cauzelor celor întâmplate. Aceasta a emis un raport oficial extrem de dubios. A omis intenționat să menționeze în raportul oficial despre clădirea nr.7, de parcă această nici n-ar fi existat! De asemenea la pagina 172 se spune că "Guvernul USA nu a fost capabil să determine originea banilor folosiți pentru atacurile din septembrie, problema fiind de o importanță minoră."

Cum, nu contează cine a plătit pentru atentat?! Sau poate indicarea unei surse ar duce investigațiile chiar acolo de la cine pornesc. Când Bush și Cheney s-au întâlnit cu membrii comisiei 9/11, aceștia au stabilit propriile condiții :- Au apărut mereu împreună- N-au fost sub jurământ- Presa sau rudele celor decedați nu au avut acces- N-au fost permise niciun fel de înregistrări- Nicio transcriere Directorul comisiei 9/11 se pare că era tot unul din ”gașca” complotiștilor – Philip Zelikow. Curios este faptul că raportul a fost unul unanim, adică administrația Bush a aprobat orice a fost propus de aceștia, posibilele opinii contrarii fiind pur și simplu înlăturate. Zelikow a servit în sistemul de organizare a Consiliului de Securitate Națională al administrației Bush, a luat parte la elaborarea strategiei de război folosită în Irak și este un prieten apropiat al Condoleezzei Rice (sionistă). Atunci putem întelege de ce Comisia sub conducerea lui Zelikow a ignorat toate dovezile care ar fi arătat adevărul. 9/11 a fost o operațiune mascată menită să pretexteze autorizarea doctrinelor și fondurilor necesare pentru un nou nivel de mobilizare imperială.

Peste 4 ani, cercurile odioase au hotărât să crească Inamicul Invizibil și să-i extindă aura înfricoșătoare dincolo de imperiul mason al Americii, și anume în Londra. Pe 7/7/2005, 3 trenuri și un autocar explodează omorând 56 de oameni. În acea dimineață au avut loc simulări anti-terorism care presupuneau EXACT același scenariu, în EXACT aceleași stații, la EXACT aceeași oră! Peter Power, consultant în managementul urgențelor – ” Era 9 jumătate dimineața și chiar eram în timpul unui exercițiu pentru o companie de 1000 de oameni din Londra care avea la bază bombe simultane care explodau exact in aceeași stație de tren unde s-a întamplat în acea dimineață. Făceam un exercițiu ca să vedem cum am face față la un atac și s-a întâmplat totul chiar în timpul acesta!” David Shayler, agent al British Intelligence – ”Trebuia să credem că erau niște coincidențe. Mai era un exercițiu anti-terorist ce avea loc pe 7/7. Și din nou, ca în 9/11 se vorbea despre atacuri către aceleași ținte, aceleași stații de tren, exact în același timp când a avut loc atacul adevărat.

Toate acestea furnizau un fel de acoperire pentru ceea ce trebuie să fi fost niște operațiuni orchestrate cumva de către Stat.”Webster Tarpley, istoric – ”Întreaga clasă dominantă din SUA a ajuns să vadă terorismul ca scop preferat, căci într-adevăr singurul scop e să furnizeze coeziune socială, să furnizeze o imagine de inamic pentru societate, ca s-o pastreze unită. Înseamnă că intreaga ordine socială, partidele politice, viața intelectuală, politica in general, se bazează toate pe un mit monstruos.” Ted Gunderson, fost șef FBI LA, Memphis, Dallas – ”Uite ce a făcut CIA în țara asta. Uită-te la actele teroriste care au avut loc. CIA e in spatele majorității lor, dacă nu chiar în spate la toate. Marine Barracks, ambasada din Kenya, Pan Am 103, USS Cole, am avut Oklahoma City. World Trade Center în 1993 este incredibil de sfidător! Informatorului Emad Salem, un fost ofițer de 43 de ani din Armata Egipteană, i s-a dat1 milion de dolari, explozibili adevărați, un detonator și i s-a spus să construiască o bombă. Dar n-au murit destui oameni pentru a se aproba legea împotriva terorismului. Așa că pe 19 aprilie, 1995, clădirea Murrah se prăbușește și legislația este aprobată, reducând foarte mult din drepturile civile și libertăți constituționale.”Chiar este atât de ușor de crezut că un tip arab, care locuiește pe undeva pe un muntea finanțat cel mai elaborat atac asupra Americii?

Chiar credeti că niște oameni din peșteri au fost capabili să năucească NORAD-ul? Este o operațiune inspirată din nazism pe care Hitler a folosit-o (incendierea Reichstagului și învinuirea teroriștilor comuniști, ulterior iscare de războaie sub pretextul securității naționale). America a mai fost fraierită încă o dată. Și odată cu ea, noi toți. Ni s-a desenat în fața noastră un dușman pe care nu-l poți atinge, dar ne omoară soldații și ne limitează drepturile. E ca și cum te-ai afla într-un cimitir, iar imaginația în loc să te ajute îți construiește noi obstacole care sunt doar acolo, în mintea ta.Omul va fi mințit până când el însusi va deveni o minciună…

Lumea secreta a Energiei!

2008-10-15T07:07:00.000-07:00

Fiecare minut de energetie solara care ajunge la suprafaţa Pământului satisface cerintele de energie ale lumii pentru un întreg an. Combină această puternică sursă de energie (sursa vieţii pentru planeta noastră), cu alte surse de energie disponibile, ca cea a vântului, geotermala, si ajungi sa te intrebi cum de populaţia umană depinde in mare parte de arderea combustibililor fosili. Iar schimbari mari nu prea se intrevad.

De ce combustibili fosili? Combustibilii fosili de care depindem noi in mare parte sunt cărbunele, petrolul şi gazele naturale. Ele sunt epuizabile, deoarece noi le folosim mai repede ca acestea sa se formeze! De 100.000 de ori mai repede, ca sa să fim mai exacti! Aşadar, isi aduce cineva aminte cum ne-am decis vreodată ca resursele de energie primara care stau la baza dezvoltarii umane şi progresului sa fie acestea?

Totul se întoarce inapoi la primele deprinderi umane de generare a caldurii, luminii si unui mijloc de preparare a hranii. Pentru primii oameni, focul a fost echivalentul unui mic Soare, oriunde s-ar fi dus acestia. Cu această energie disponibila, oricând şi oriunde, oamenii au putut să se răspândească in toata lumea şi sa prospere, indiferent de climatul sau de cantitatea de lumina solara disponibila. A fost conditia care a asigurat puterea pentru a începe stăpânirea Pământului, distincti de restul fiintelor, mai puţin vulnerabili la extincţie si cu o capacitate mai mare de a aduce o schimbare - in bine sau in rau.

Impactul revoluţiei industriale

Cărbunele a alimentat Revoluţia Industriala, schimband pentru totdeauna modul în care oamenii urmau sa trăiasca şi sa utilizeze energia. În timp ce aceasta a propulsat umanitatea la nivele extraordinare, cel care a avut de suferit foarte mult a fost mediul si tot ce este viu. De abia la jumatatea secolului XX oamenii au realizat ca politica de utilizare a energiei trebuia schimbata. Lemnul a fost prima sursă de energie regenerabila. Biomasa - pimul combustibil utilizat pentru foc. Carbunele a fost cel care a inlocuit biomasa cu resursele epuizabile si nocive. Revoluţia industrială de asemenea, marchează începutul unei ere în care lumea începea să explodeze. Strans legate una de cealalta au fost acestea doua - consumul de energie şi creşterea populaţiei. Populaţia a crescut si s-a dezvoltat industria. Odata cu aceasta, a crescut si cererea pentru combustibile.

De la descoperirea combustibililor fosili, oamenii au vrut sa creada ca acestia ar putea exista în cantitati infinite, deoarece progresul uman s-a plasat dintotdeauna in jurul exploatarii lor. Nu numai ca am avut învăţat să folosim focul pentru a ne satisface cerintele nergetice, dar am devenit dependenti de intretinerea acestuia cu resurse fosile. Astazi, multi dintre noi suntem conştienţi de iminenta epuizarii acestori resurse şi de faptul că am dori să vedem ca alte energii, regenerabile si curate, au luat locul celor pe cale de secare. Dar, se pare ca acest lucru se va intampla doar atunci cand combustibilii fosili vor fi prea scumpi, iar asta are toate sansele de realizare in cel mai apropiat timp. Importanţa primara a surselor regenerabile de energie este că folosirea lor va extinde viaţa combustibililor fosili şi va oferi alternative sigure intr-un final.

Vestea bună este că energia abundă în jurul nostru, resurse de energie pe care nici macar nu am inceput să le luam în considerer(transformarea energiei gravitationale – Nikola Tesla, captarea energiei orgonice – Wilhelm Reich), iar acum avem un mandat pentru a le valorifica, inainte de disparitia combustibililor fosili. Un lucru este sigur - rasa umană nu va sta in întuneric nicio zi din viata pentru că a folosit ultima picătură de petrol sau ultimul cărbune.

Pot energiile alternative satisface cererea omenirii?

Energie şi potenţial energetic există în orice. Energia este, în principiu, fără formă şi nu poate fi văzuta, dar putem vedea şi simţi efectele sale. Energia electrică nu este energie, ci mai degrabă, e creata din energie. Energia capturata de la soare, arderea combustibililor fosili, vântul şi curenţii de apă sunt folositi pentru a crea şi a furniza energie electrică. Eliberarea de energie din arderea lemnului sau altor materiale combustibile va indeplini cerinţele de astăzi. In termeni simpli, energia este mişcare, de la cele mai mici particule de materie, pana la cele enorme din univers. Orice obiect are potenţialul de a se pune în mişcare şi de a obţine energie cinetică. Marul lui Newton avea energie potentiala atunci cand era in pom, dar odata cazut, acesta a generat energia cinetica. Prin înţelegerea secretă a energiei - cum există, cum este creata, cum actioneaza şi chiar unde acesta poate fi găsita, putem sa ducem la bun sfarsit aceasta misiune imposibila - satisfacerea cerintelor unei intregi planete.

Problema de fapt, consta in modul in care noi obtinem aceasta energie! Toti combustibilii trebuiesc convertiti in energie, fie prin intermediul unui procedeu chimic sau fizic. Atunci cand obtinerea acestor energii va putea fi infaptuita cu mult mai putine eliminari de noxe in atmosfera, o mare parte din problema sanatatii globale va fi rezolvata. Cererea mondiala de electricitate - care este o mare parte din valoarea totală a cererii de energie din lume - încă depinde în principal de combustibilii fosili, dar într-o măsură mai mică oarecum. Energia hidroelectrică şi alte surse de energie regenerabile alcatuiesc 18.2%. Energiile renovabile vor înlocui intr-un final orice sursă non-regenerabila. Desigur, aceasta va veni atunci cand era combustibililor fosili va disparea chiar si din cartile de istorie. Important este ceea ce probabil vom avea de a face - chiar şi suporta - pentru a ajunge acolo.

În ciuda rolulului energiei nucleare ca o sursă de alimentare, este foarte puţin probabil ca acesta va supravieţui secolului XXI. Mulţi oameni sunt împotriva ei, deoarece depozitarea deşeurilor radioactive este extrem de dificilă şi costisitoare; nu sunt destule minereuri să menţină producţia de energie nucleară. Majoritatea centralelor nucleare vor ajunge la sfârşitul vieţii lor în următorii 50 de ani. Vantul si apa sunt două surse de energie regenerabila care au fost folosite pentru multe generaţii. Apa detine aproximativ 2,3% din consumul mondial de energie iar energia eoliană a devenit mult mai eficienta.Soarele, fără îndoială, deţine cel mai mare potenţial pentru a satisface cerintele energetice ale lumii. Dar este nevoie de o gama de schimbari tehnologice, politice şi economice pentru a fi realizat acest lucru. Cel mai plauzibil răspuns pentru nevoile noastre de energie se află într-o coeziune logica din punct de vedere ecologic a resurselor disponibile pentru noi.

Laureatul Premiului Nobel, Sir George Porter spunea în 1960 - "Nu am nicio îndoială că am fi reusit cu succes folosirea energiei solare cu secole in urma, daca razele ar fi fost arme de război!"

Cantitatea de energie furnizata anual de razele solare este echivalentul energiei furnizate de 935.000.000.000.000 barili de petrol! În prezent, consumul anual de petrol in lume este de aproximativ 26 de miliarde de barili!

Pentru a tranforma cele 8 miliarde de tone de dioxid de carbon eliminate in atmosfera annual ar fi nevoie de plantarea unei paduri de 4 ori mai mare decat suprafata totala a S.U.A

Adevarul despre conflictul din Georgia!

2008-10-12T02:16:00.000-07:00

continuare din partea 1

In ceea ce se petrece la moment în Caucaz vina Rusiei este mult mai mare decît cea Gruziei. Incomparabil mai mare. Putere mare înseamnă şi responsabilitate mare.

Dacă e să apreciem evenimentele din perspectiva aceleiaşi operaţiuni matematice, atunci vina Moscovei poate fi uşor îndreptăţită. Rusia, cel mai mare stat de pe harta geopolitică a lumii, are la hotarele sale sudice un regim neloial, ca să nu îi spunem duşmănos. Politica externă a acestui regim primejduieşte direct interesele Moscovei şi este îndreptată spre eliminarea acesteia din regiune.

La rîndul ei, partea rusă încearcă în fel şi chip să-şi păstreze poziţiile prin neutralizarea intenţiilor acestui regim şi a evoluţiilor care ar aduce la „împingerea” ei din această regiune. Ca mecanisme de presiune asupra regimului neloial au fost folosite două regimuri separatiste. În momentul în care regimul neloial Moscovei a încercat să îşi recupereze teritoriile separatiste, partea rusă a intervenit pentru a-şi apăra interesele. Mai ales că regimul de la Tbilisi nu ascunde că doreşte să devină membru al blocului militar NATO.

Totuşi, vina Rusiei este incomparabil şi incontestabil mai mare.

Ce a făcut Rusia pentru ca să aibă în Gruzia un aliat de nădejde în Caucaz? Chiar în timpul conflictelor deschise presa scrisă, văzută şi citită de limbă rusă vorbeşte despre „poporul frăţesc, fraţii noştri gruzini şi istoria noastră comună”. Un fel de fariseism cosmetic pentru că pe parcursul ultimilor aproximativ douăzeci de ani, gruzinii şi ruşii s-au depărtat (au fost depărtaţi!!!) continuu unii de alţii, la nivel cotidian, al relaţiilor interetnice, dar mai ales la nivel de relaţii interstatale.

Este cunoscut faptul că în Rusia, după căderea comunismului, a fost stimulat în orice chip, iar la moment înfloreşte, naţionalismul şi xenofobia. Ţinta principala, nu, nu sînt evreii (cum era de obicei), ci reprezentanţii popoarelor Caucazului, inclusiv cele din componenţa Rusiei. Ca urmare a „luptei” statului cu xenofobia, ruşii şi caucazienii au început sincer să se urască şi din cînd în cînd să se mai omoare unii pe alţii.

La nivelul relaţiilor interstatale, în toată perioada post-sovietică Rusia nu a făcut decît să batjocorească Gruzia. Putem să ne oprim chiar la separatismul oset şi cel abhaz. Pe parcursul perioadei post-sovietice Moscova s-a comportat cu Gruzia ca cu un ostatic mereu înjosit, bătut şi scuipat. Dacă acesta încerca să-şi revindece personalitatea şi drepturile, atunci era ameninţată cu închiderea „gazului şi luminii”.

O aşa „politică bilaterală” ce rezultate poate avea? Mai ales într-un mediu bîntuit de deznădejde şi de reformele liberale.

Multora le place să alifice acţiunile externe ale regimului de la Cremlin ca politică imperialiă a Moscovei. Fiţi serioşi! Aceasta nu este politică imperială, ci comportamentul unui tîlhar la drumul mare, adică este o politică imperialistă.

Or, pînă la urmă cine a permis ca Gruzia să fie ocupată? Occidentalii pur şi simplu au venit şi şi-au instaurat un regim marionetă într-un teritoriu care nu aparţinea nimănui, devastat de haos, sărăcie şi separatism. (În perioada Şevarnadze, regimul controla aproximativ a treime din teritoriul ţării).

Imperialismul nu este un comportament propriu unui imperiu, ci unui tîlhar cu ambiţii geopolitice mondiale. Iar imperiu înseamnă, întîi şi întîi de toate, nu tîlhărie (fie şi sub pretextul "apărării drepturilor omului"), ci Idee sau Duh, dar nu forţă armată şi robinet energetic. Ideea de Imperiu este un mesaj existenţial adresat lumii întregi. Pentru ce trăim? Cum trebuie să trăim?

Da, gruzinii se află sub ocupaţie, dar de ce ar schimba această ocupaţie pe o alta, la fel ca şi acesta?

Or, ce diferenţă ideologică există între occidentali şi actualul regim de la Cremlin? Nu prea există diferenţă, nici ca mesaj, nici ca metode. Doar că SUA reprezintă centrul, iar teritoriile ruseşti reprezintă doar o periferie.

„Specialiştii şi analiştii” autohtoni nu trebuie să-şi facă inimă rea. În ceea ce se numeşte conflictul ruso-gruzin. Partea rusă nu poate să învingă pentru că existenţial este subjugată Occidentului. Ea se supune ideologic Occidentului şi recunoaşte statutul său de vasal. Ea acceptă structura instituţională a acestei ideologii şi se conformează regulilor ei.

Cum Occidentul exercită presiune asupra Moscovei? Prin calitatea de membru în G8, prin calitatea de membru în OMC, prin acuzaţii de nerespectare a drepturilor omului, prin izolare internaţională, şi, culmea, prin retragerea dreptului de a organiza jucăriile olimpice în 2014.
De fapt, este vorba de tot ce este legat sau înseamnă Noua Ordine Mondială.

Se poate afirma că regimul de la Cremlin este la fel de pro-rus, ca şi regimul Saakaşvili pro-gruzin. Este de prisos de demonstrat că aşa zisa „politică externă” a regimului Putin-Mendel a avut ca rezultat pierderi, de care Rusia nu a avut parte nici în perioada Elţîn.
… Acest război este unul civil. Nu a început cu douăzeci de ani în urmă. Acesta este o continuare a războiului civil declanşat de loviturile de stat din 1917. Şi în el sînt implicaţi nu numai ruşii şi gruzinii…

multumiri MDN

Era glaciara incepe in 2012!

2008-10-11T10:15:00.000-07:00

Experții de la Universitatea din Mexic spun că din cauza lipsei activității solare Pământul va intra într-o eră glaciară ce va dura mai bine de jumătate de secol. Având în vedere că vremea are o continuă tendinţă de răcire, încă un om de ştiinţă şi-a prezentat opinia, potrivit căreia o să intrăm în curând într-o nouă epocă glaciară, prezentând şi câteva avertismente în ceea ce priveşte ideea, frauduloasă şi irelevantă printre altele, a încălzirii globale.Victor Manuel Velasco Herrera, de la Institutul de Geofizică de la Universitatea din Mexic declară că „În circa 10 ani, pământul va intra într-un fel de eră glaciară, care va dura între 60 şi 80 de ani şi care poate fi cauzată de activitatea solară scăzută”, potrivit unui articol din cotidianul mexican Milenio Diario.Herrera nu este de acord cu poziția grupului interguvernamental asupra schimbărilor climatice al ONU (IPCC) cu privire la încălzirea globală deoarece nu au luat în calcul impactul activităţii solare. Modelele şi prognozele IPCC „sunt incorecte deoarece sunt bazate pe modele matematice şi prezintă rezultatele la scenarii ce nu includ, spre exemplu, activitatea solară”, spune Herrera.

Herrera declară că Pământul intră într-o etapă naturală de tranziţie climatică în timpul căreia activitatea solară se va reduce considerabil astfel încât „în câţiva ani, o să înceapă o mică eră glaciară, care va dura între 60 şi 80 de ani.” Herrera a prezentat drept exemplu creşterea gheţarilor observată pe munții Anzi, Perito Moreno, Logan, cel mai înalt vârf din Canada, şi a gheţarului Franz-Josef Glacier din Noua Zeelandă.

O tendinţă dramatică de răcire se poate observa pe întreaga planetă în timp ce persoane precum Al Gore continuă să vorbească despre încălzirea globală, pentru ca să poată impune tot felul de taxe pentru emisiile de CO2, cu scopul de a încetini fenomenul de încălzire globală.Cu toate acestea, toate datele indică o răcire importantă a climei, la nivel global.Următoarea etapă, după cea mai activă perioadă din viaţa Soarelui din ultimii 11.000 de ani, şi care a început cam de 10 ani, este tendinţa de răcire şi, începând cu 1998, temperaturile sunt în cădere liberă.Spre exemplu, în China au fost cele mai reci ierni din ultimii 100 de ani, iar America de Nord a avut parte de ninsori record.

Marea Britanie a atins un minim de temperatură în luna aprilie, când natura a început să revină la viaţă mult mai târziu decât de obicei şi au fost ninsori şi grindină aproape zilnic. Şi vara britanică a fost răcoroasă, temperaturile atingând cu greu 16 grade, iar uneori fiind de până la 9 grade în mijlocul zilei. „Temperaturile foarte ridicate se întâlnesc perioade scurte de timp, tendinţă care a început odată cu secolul XXI”, relatează Chicago Tribune. „Au fost doar 162 de zile cu temperaturi de peste 33 de grade la Midway Airport în perioada 2000-2008. Acestea sunt cu siguranţă cele mai puţine zile cu temperaturi ridicate timp de o decadă, fiind depăşite doar de cele din anii 1930.”

Motivul? Activitatea petelor solare s-a diminuat. Au fost doar câteva zile în ultimele două luni când s-au observat explozii solare. Mai mult, în actualul ciclu solar au fost mai puţin de 400 de zile în total, în care nu au fost semnalate pete solare.Potrivit unui blog ştiinţific, „suprafaţa Soarelui a fost destul de „curată” în ultimii doi ani, încât s-a crezut că se va atinge un nou minim Maunder (când nu au mai fost observate pete solare circa 50 de ani, perioadă pe care unii oameni de ştiinţă o leagă de Mica Eră Glaciară din secolul XVII). Încă de la apariţia lui, Soarele, şi în nici un caz dioxidul de carbon, a fost principalul motiv al schimbării climatice, iar activitatea scăzută a petelor solare a dus imediat la ideea că va avea loc un minim Maunder, nume dat perioadei 1645 – 1715, când petele solare au fost aşa de rare încât au dus la apariţia Micii Ere Glaciare în timpul căreia Europa şi America de Nord au fost lovite de ierni geroase, iar râul Tamisa din Londra a îngheţat complet.

Potrivit „propovăduitorilor” încălzirii globale de la NASA, activitatea petelor solare se va augmenta în 2012, dar potrivit unei lucrări recente despre tendinţele Soarelui scrisă de William Livingston şi Matthew Penn de la Observatorul Solar Naţional din Tucson, se pare că petele solare vor dispărea complet după 2015.
După cum s-a mai spus, observatorul Armagh, care a măsurat ciclurile solare din ultimii 200 de ani, prezice că temperaturile vor scădea la nivel global cu două grade în următorii 20 de ani, pe măsură ce activitatea solară se diminuează şi planeta se răceşte, îndreptându-se, probabil, spre o nouă eră glaciară.„Dacă ar fi să ne bazăm pe măsurătorile Armagh, în următoarele două decade temperaturile globale vor scădea cu circa 2 grade Celsius ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii 200 de ani...” Temperaturile au scăzut deja cu 0.5 grade Celsius în ultimele 12 luni şi, dacă acesta e doar începutul, e un motiv clar de îngrijorare”, a concluzionat David Watt.

Se pare ca au existat 550 de ani de racire climatica a globului (1300-1850) care nu poate fi explicata de oamenii de stiinta. Perioada 1300-1347 a fost una in care pe Terra nu a cazut nicio picatura de ploaie! Oamenii de stiinta sustin ca Gulf Streamul s-a incetinit si a cauzat un efect considerabil in clima mondiala. Ultima oprire a Gulf Streamului a fost acum 8200 de ani cand nordul Europei a fost acoperit de o gheata de 800 de metri iar estul Americii si Anglia au avut o clima similara cu cea a Siberiei. Iar aceasta mica glaciatiune a durat aproximativ cam 100 de ani!Guvernul american este deja constient de schimbarile iminente si a ordonat constructia unui zid intre S.U.A si Mexic. Cu toate acestea, omul incearca sa conduca el clima. Emil Strainu sustine ca ceea ce s-a petrecut in Oceanul Indian poate fi descris ca un seism artificial scapat de sub control. US Army se pare ca a fost avertizat din timp de valul urias, baza navala americana de pe insula Diego Garcia a putut avertiza populatia de pericolul imininent, dar nu a facut-o. Putem presupune ca toate acestea sunt o urmare a unui razboi climateric – HAARP (planurile acestuia s-au realizat dupa schitele geniului Nikola Tesla).

Adevarul este ca nu o crestere a volumului de CO2 antreneaza o crestere a temperaturilor, ci invers. Cand temperatura creste, mai mult gaz carbonic este eliberat in atmosfera.Daca e sa listez pe scurt adevaratele origini ale Schimbarilor globale sunt provocate de :
(1) fenomenul ciclic al petelor solare,
(2) efectele induse de cele trei legitati ale globului : excentricitatea, oblicitatea si precesiunea terestra,
(3) iradierea planetei cu subparticule atomice degajate la exploziile supernovelor,
(4) praful cosmic al norilor interstelari,
(5) proximitatea planetei Eris - numita si planeta de foc - care antreneaza o incalzire excedentara a Terrei.

Deci, teoria "carbonica" este o farsa, o sarada, o noua cuvertura a intereselor machiavelice ale unor grupuri de influenta mondiala. A crede in teoriile debitate este a cadea sub influenta acestora si a te lasa domesticit si abuzat in credulitatea ta naiva. Adevarul e ca secolul XXI, cel al luptei pentru sursele de energie induce si devieri dramatice de la adevarata natura originara a fiintei umane, dualismul cartezian a fost compromis prin dezaxarea sa, de favorizarea laturii materiale in detrimentul spiritualitatii si echidistantei morale.

« Planetei Terra ii este indiferent daca temperatura sa de suprafata variaza de cateva grade… biodiversitatea a cunoscut si crize.. si dupa acestea, ea a fost si mai diversificata…Astfel, la nivel planetar, o criza nu este un blestem, ci o binecuvantare » Patrick de Wever, geolog

multumiri Paul Dorneanu, Infocon.

Adevarul depre conflictul din Georgia!

2008-10-11T04:56:00.000-07:00

Recentele evenimente din Caucaz nu pot provoca decît durere. Cum poate fi cînd ruşii ucid gruzini, iar gruzinii ruşi? Cum poate fi cînd şi gruzinii şi ruşii nu văd altă soluţie de rezolvare a problemelor cu statele cu care se confruntă decît războiul?

Dacă e să reducem conflictul ruso-georgian la nivelul unei operaţiuni matematice (cum, de altfel, încearcă să îl prezinte majoritatea mediilor de informare), atunci totul pare să fie limpede. Avem două state A şi B. Unul dintre acestea, să zicem A, care este mai mare şi mai tare, de ceva timp, are sub control, ca să nu spunem ocupă, o bună parte din teritoriul celui de-al doilea. La rîndul său, B, ca orice stat normal, încearcă să-şi întoarcă pămînturile pierdute, inclusiv pe calea armelor.

Această abordare nu lasă loc de comentarii faţă de acţiunile întreprinse de către Tbilisi. Ofensiva forţelor militare gruzine nu poate fi calificată decît ca îndreptată spre restabilirea şi asigurarea integrităţii teritoriale a ţării. De altfel, la fel, ca şi intervenţia forţelor armate ale Rusiei în Cecenia cu puţini ani în urmă.

Reducînd conflictul la aceste dimensiuni, partea rusă poate fi, în cel mai bun caz, recunoscută ca moaşa unui regim marionetă. De fapt, Osetia de Sud nici nu s-a despărţit de Rusia după evenimentele din 1991, toate sferele vieţii sociale fiind strîns legate de Moscova. Regiunea separatistă este cu totul şi pînă la capăt sub controlul rusesc.

II.

Nu există nici un dubiu asupra părţii care a declanşat conflictul.
Nu, nu este Georgia. Mica şi mîndra Georgie bîntuită de reformele liberale, nu are potenţial, dar mai ales dorinţă, pentru a întreprinde asemenea paşi. De asta sînt capabil doar anumiţi indivizi din rîndul populaţiei gruzine, dar care, de fapt, nici nu prea fac parte din această populaţie.
Cine nu a auzit sintagma „Georgia (în limba liberala Gruzia înseamnă Georgia) - aliatul Occidentului”. Asta e. Numai că Occidentul nu este aliatul Gruziei, ci al regimului Saakaşvili. Pentru Occident Gruzia este, aşa, un număr, ce-i drept, cu poziţie geostrategică importantă, în lista provinciilor/teritoriilor ocupate, alături de Irak, Turcia, Ucraina, România, Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia etc., etc., mai departe conform listei şi poziţiei geografice.

În declaraţia citită de Saakaşvili în direct la CNN, liderul regimului de la Tbilisi a atras atenţia Occidentului la faptul că acţiunile Rusiei, pe lîngă celelalte, pun în pericol Noua Ordine Mondială.
Este de prisos de întrebat cine sînt proiectanţii „noii ordine mondiale”. Nici măcar SUA care este doar un instrument în realizarea acesteia.

Noua ordine mondială, potrivit arhitecţilor ei, este chemată să „instaureze pacea şi securitatea pe suprafaţa întregului Pămînt”. Ce-i drept, cu preţul a cîtorva miliarde (!!!) de vieţi omeneşti şi înrobirea celorlalţi rămaşi în viaţă. Un fel de lagăr de concentrare universal.

Gruzia lui Saakaşvili nu este un stat independent şi suveran, ci doar un segment, o feudă a acestei noi ordini mondiale.

III.

Un război poate fi victorios numai în cazul în care are scopuri bine determinate şi realizabile. Ocuparea unei ţări sau a unui teritoriu sau obţinerea unui rezultat politic reprezintă doar efectul ce urmează după atingerea obiectivelor militare puse în faţa forţelor armate. Dacă obiectivele sînt neclare, irealizabile sau sînt schimbate pe parcursul operaţiunilor militare, atunci războiul este pe jumătate pierdut.

Odată ce obiectivele militare au fost atinse, războiul trebuie încheiat, adică trebuie impusă recunoaşterea condiţiilor învingătorilor de către învinşi sau, după caz, recunoaşterea rezultatelor conflictului pe plan internaţional. Eventual, operaţiunile pot fi reluate în cazul în care învinşii sau partea a treia tărăgănează să accepte sistemul de relaţii al învingătorului.

A avut oare ca scop atacul armatei gruzine preluarea controlului asupra teritoriului separatist? Probabilitatea este nulă. Partea gruzină putea să rezolve problema pe cale militară, dacă ar fi avut garanţie că forţele militare ruse au să rămînă în afara conflictului.

Însă, la data declanşării conflictului, Tbilisi ar fi trebuit să fie convins de reacţia inversă a Rusiei. Argumente ar fi urmatoarele :

(1) cam de prin 1992 Rusia era principala forţă de menţinere a păcii în regiune,

(2) de cînd a fost instaurat regimul lui Saakaşvili de ocupaţie occidentală relaţiile dintre cele două ţări s-au înrăutăţit continuu,

(3) în aprilie 2008 Putin a semnat un decret prin care Moscova practic declara regiunea separatistă zona intereselor sale exclusive. Plus la aceasta Rusia menţine în regiunea caucaziană un puternic contingent de trupe bine dotate şi călite în cele două războaie împotriva separatismului cecen.

Scopurile urmărite de către cei care au declanşat conflictul, adică de către proprietarii (acţionarii, investitorii, deţinătorii) regimului Saakaşvili, sînt cu mult peste problemele legate de mica regiune separatistă şi de integritatea teritorială a Gruziei. Declanşarea conflictului ruso-gruzin reprezintă începutul unei operaţiuni politico-militare prin care se urmăreşte:

1. legalizarea politico-militară a ocupaţiei occidentale a Gruziei şi Ucrainei,

2. preluarea controlului integral asupra Caucazului de Sud, adică a teritoriilor fostelor republici sovietice: Gruzia, Armenia şi Azerbaidjan,

3. „împingerea” Rusiei la nord de Caucaz, adică preluarea teritoriilor caucaziene aflate la moment în componenţa Federaţiei Ruse, (eventuala recunoaştere de către partea rusă a precedentului kosovar va înlesni realizarea acestui scop).

Evenimentele din noaptea de 7 spre 8 august au fost declanşate de către regimul Saakaşvili conform unui scenariu pus la punct în cabinetele de lucru ale Comitetului Central de la Washington şi trebuie să aibă ca finalitate atingerea acestor trei scopuri.

Cum s-au desfăşurat evenimentele? Dacă dăm la o parte toată greaţa propagandistică (din toate părţile), atunci totul devine limpede ca apa de izvor.

(1). Armata gruzină intervine în regiunea separatisă, ocupă din marş centrul administrativ Ţhinvali şi … practic elimină regimul separatist. Însă, prin singura trecătoare ce desparte Rusia de Gruzia, lăsată fără nici o atenţie de către strategii militari occidentali (???), pe scena conflictului intră forţele militare ruse care rezolvă problema prezenţei militare gruzine în regiunea separatistă în mai puţin de 24 de ore.

(2). Gruzinii în marş au intrat în Osetia, în marş au şi ieşit. Relatările mijloacelor de informare gruzine, ruseşti, de peste hotare despre lupte crîncene dintre gruzini şi ruşi sînt de-a dreptul şi puţin spus propagandistice. Despre aceasta ne vorbesc numărul celor căzuţi, de ambele părţi, distrugerile, mijloacele militare folosite.
De fapt, forţele armate gruzine nu au făcut altceva decît să se retragă din faţă forţelor ruseşti care înaintau fără a întîlni obstacole şi rezistenţă serioasă. Marşul celor două forţe era completat doar de tirurile artileriei şi de apariţia în văzduh a unu-două avioane militare.

(3). După ce trupele ruseşti au invadat Osetia, regimul Saakaşvili a început să ţipe pe întreaga lume că Rusia vrea să sugrume libertatea Georgiei. Ieşirile regizate ale marionetei Saakaşvili erau în direct prezentate de cele mai importante posturi americane, britanice şi europene. Ce-i drept, de la început, majoritatea presei neoficiale din Europa şi SUA a apreciat că vinovat în escaladarea conflictului este regimul Saakaşvili. Peste puţin timp, ca la comandă, totul a revenit la matricea propagandistică occidentală: imperialismul rus sufocă libertatea Gruziei.

(4). „Împinsă de opinia publică progresistă”, clasa politică occidentală iese cu apeluri, declaraţii şi iniţiative. Motivul principal invocat de liderii occidentali – Rusia trebuia să se retragă din Gruzia şi să respecte integritatea teritorială a acesteia.

(5). Pentru a facilita procesul de pacificare Occidentul este gată să se aducă în jertfă şi să-şi asume rolul de conciliator – „numai ca pacea în regiune să fie instaurată”. În acelaşi timp, stăpînii regimului de la Tbilisi, aceştia cu Noua Ordine Mondială, conturează presiuni la adresa Moscovei, adică trasează condiţiile în care urmează să fie dezamorsat conflictul. Nu este greu de presupus că regimul Saakaşvili va accepta semnarea unor acorduri doar dacă acestea vor fi intermediate de către occidentali. De altfel, liderul liderului de la Tbilisi a şi făcut acest pas, în urma întrevederii cu Sarkozy.

(6). Dacă Moscova nu va dori să schimbe formatul de negocieri pentru rezolvarea situaţiei create şi a conflictului separatist presiunile asupra părţii ruse vor creşte. Regimul Saakaşvili va asigura reluarea ciocnirilor militare, iar suspuşii lui vor presa Moscova în vederea respectării integrităţii teritoriale şi necesităţii rezolvării conflictului pe cale paşnică.

Conflictul declanşat de către regimul-marionetă Saakaşvili are ca scop intervenţia directă a occidentalilor în procesul politic din Caucaz şi recunoaşterea faptului ca atare de către Moscova. Atingerea acestui obiectiv ar influenţa direct şi hotărîtor conflictul separatist abhaz şi cel din Karabah, precum va avea ca rezultat şi plasarea unui regim marionetă la Erevan.

Deschiderea sau redeschiderea conflictului în jurul regiunii separatiste face din Gruzia şi Ucraina membre ale NATO. Sub pretextul aşa zisului pericol rusesc şi apărării lor de eventuale intenţii agresive din partea Moscovei, aceste structuri geopolitice vor fi primite în regim de urgenţă în structura militară a Occidentului.

Recunoaşterea politico-militară a ocupaţiei Georgiei şi Ukrainei de către Occident; prin aşa zisa calitate de membru NATO, şi cedarea Occidentului de către Moscova a poziţiilor politice deţinute în Caucaz, poate avea doar efecte distructive asupra stabilităţii regiunii caucaziene aflate în componenţa Federaţiei Ruse.

Ruperea Caucazului din componenţa Rusiei i-ar costa pe băştinaşi sute de mii de vieţi omeneşti. Dar parcă aceasta îi interesează pe inginerii noii odini mondiale? Or să moară. Dar în Iugoslavia, Irak, Orientul Apropiat, Asia de Sud-Est ce, nu au murit? Au murit şi au să mai moară dacă o să fie nevoie de apărat „democraţia şi drepturile omului” şi… de servit interesele geopolitice ale noii ordini mondiale.

urmeaza continuarea... multumiri Mircea Tataru