Sorin Măgureanu

Reteta succesului- poveste terapeutica

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 18 May 2013 08:45:00 +0000

A fost odata un baiat. Traia in casuta lui de la tara si in marea majoritate a timpului ii placea sa colinde prin padurea de la marginea satului. Era un baiat simplu ca mai toti baietii de la tara si nimic din istoricul lui nu prevestea ceea ce avea sa se intample, si anume ascensiunea lui fulminanta.

Intr-o zi, cand mergea prin padure ca de obicei, a observat ceva lucind la radacina unui copac batran. Copacul era atat de batran incat trunchiul lui ar fi putut fi inconjurat cu greutate de 3 oameni zdraveni iar radacinile ieseau din pamant unduitoare ca niste pitoni imensi ca apoi sa se afunde din nou in adancimea pamantului.

Baiatul s-a apropiat curios de lumina care lucea jucaus la marginea copacului. Cand s-a apropiat indeajuns inima i-a tresarit. Era o moneda mare de aur! A inceput sa sape febril cu mainile in pamantul de sub radacina ridicata si a vazut ca sub ea era o lada din lemn cu colturile putrezite din care incepusera sa se prelinga monezi peste tot.

Baiatul a adunat comoara gasita si considerand asta ca un semn de la Dumnezeu a considerat ca este de datoria lui sa ii ajute si pe altii sa aiba acelasi succes.

A inceput cat de curand sa predice in marile sate, sa spuna tuturor reteta succesului sau. A aratat tuturor cum si-a setat el obiectivele de a se plimba prin padure, cum si-a gandit programul zilnic, cum si-a ales portiunea din padure prin care sa se plimbe.

A facut o descriere amanuntita a copacilor aflati in zona respectiva, ca oamenii sa descopere in propria lor padure, semnele apropierii de copacul sub care ar putea gasi comoara. A facut o descriere amanuntita a satului ca oamenii sa identifice in satul lor asemanarile care le-ar putea arata ca sunt pe drumul cel bun. Le-a spus oamenilor ce a gandit in acel moment fiind convins ca atitudinea lui si predispozitia lui mentala e parte din reteta succesului. A aratat cum si-a dorit dintotdeauna sa obtina asta si cum, gandirea lui pozitiva a avut impactul cel mai mare asupra succesului lui.

Le-a spus oamenilor despre alimentatia lui zilnica, fiind convins ca si asta a contribuit la succesul avut.

Le-a spus despre povestile pe care i le citea bunicul, despre orele la care adormea si se trezea, despre jocurile pe care el le juca zilnic cu ceilalti copii.

In curand o multime de baieti i-au urmat sfatul: au inceput sa manance ceea ce manca el, au inceput sa se joace ceea ce se juca el, au inceput sa asculte aceleasi povesti, sa gandeasca, sa doarma, sa se plimbe ca el.

In curand toate padurile au fost impanzite de baieti imbracati in haine zdrentaroase, de aceeasi culoare care se plimbau de colo dincolo cu ochii mari visatori in speranta intalnirii succesului.

Dar nici unul nu a obtinut succesul scontat. Si atunci si-au spus ca poate nu sunt suficient de buni, poate nu au incercat indeajuns de mult, poate nu au purtat hainele potrivite, poate nu au studiat indeajuns descrierea copacilor in preajma carora se poate gasi comoara, sau poate nu au respectat intocmai alimentatia. Apoi s-au gandit ca poate nu au ascultat destule povesti spuse de bunic, poate nu au jucat suficiente jocuri de care ar fi trebuit sa joace.

Apoi si-au spus ca poate nu isi doresc suficient de mult, ca poate desi gandirea lor este pozitiva, undeva acolo ascunse adanc sunt ganduri negre care impiedica atingerea succesului.

Multi cauta si acum, convinsi de faptul ca au tot ceea ce le trebuie sa atinga succesul dar nici unul dintre ei nu stie ca arareori comorile se lasa descoperite iar daca succesul ar fi avut o reteta unica si repetabila, pana acum toti pamantenii erau putred de bogati.

Povestea campionului de Formula 1- poveste terapeutica

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 13 Oct 2012 13:11:00 +0000

Un multiplu campion de Formula 1 este chemat sa dea un interviu la un post de televiziune. La un moment dat campionul isi exprima o parere despre modalitatea in care trebuie abordata o curba in conditii de umiditate, atunci cand masina de F1 are cauciucuri pentru sosea uscata.

Din public se ridica o mana. Primeste permisiunea de a vorbi. Respectiva persoana incepe prin a spune "Va admir foarte mult si ma bucur ca avem printre noi un om de o asemenea valoare. Sunt convins ca putem invata de la dvs lucruri pretioase. Ma bucur ca am aceasta oportunitate de a cunoaste si de a interactiona cu un om de calibrul dvs."
Citeste mai mult >>>

Oamenii privesc cu placere cum ii sunt recunoscute meritele si cum campionul este ridicat in slavi la propriu. Dar continuarea nu este la fel de bine primita, “Daca imi permiteti as dori sa nuantez putin cele spuse de dvs cu privire la abordarea curbei. Parerea mea este ca in momentul in care abordati curba ar trebui ca acceleratia sa fie la un nivel de 7000 de turatii nu 8300 cum ati spus dvs”

Campionul priveste ingaduitor si incepe sa ii explice ca din experienta lui 8300 de turatii reprezinta o zona unde acceleratia trebuie sa se mentina tinand cont de configuratia motorului, cauciucurile echipate si tipul masinii etc.

Persoana din public si mai plina de avant ii raspunde, “Cred ca am destula experienta in acest domeniu ca sa stiu ca am dreptate, am predat legislatie rutiera 30 de ani in plus am citit o multime de carti pe acest subiect si drept sa va spun am si permis de conducere de 10 ani, deci chiar stiu ce vorbesc!"

La care cineva din public intreaba, “Nu va suparati, ati condus vreodata o masina de Formula 1?”
"Pai…nu, dar am masina personala deci cred ca lucrurile sunt oarecum comparabile. Pana la urma sunt tot masini, au amandoua aceleratie, frana, volan. E acelasi principiu, credeti-ma ma pricep foarte bine la lucruri teoretice, am facut studii, am citit."

O alta persoana din public intreaba, “Dar macar ati fost pe un circuit de Formula 1 chiar si sa il parcurgeti cu o masina normala sau sa ii vedeti configuratia?"
"Pai, nu, dar ca si concept este acelasi cu un drum normal, nu trebuie sa merg pe un circuit, si circuitul este tot din asfalt, are tot curbe. V-am spus am masina si conduc in plus am citit foarte mult pe tema asta, in plus am predat legislatie rutiera atatia ani deci competenta mea pe subiect nu poate fi pusa la indoiala.

Oamenii din public au inceput sa vocifereze si sa ii ceara sa inceteze dar campionul a zambit si a zis doar atat, “Maine mergi cu mine pe circuit sa conduci o masina de Formula 1.”

La inceput nici nu stia sa dea drumul la masina. Dupa doua ore chinuitoare abia invatase sa plece cu masina de la boxe dar masina rula cu viteza prea mica si cauciucurile nu se incalzeazeau suficient cat sa aibe aderenta si sa poata lua curbele in siguranta. Dupa alte 3 ore a reusit sa parcurga un circuit de pista intreg.

Manevrele necesitau o asemenea dexteritate incat simtea ca nu se putea concentra destul de mult cat sa fie total prezent si implicat in proces. Avea impresia ca gandeste prea incet. Reactiile era intarziate. Volanul avea asa de multe comenzi si erau asa de multi parametri de monitorizat incat de abia daca tinea minte comenzile principale.

Cand in sfarsit a invatat sa conduca atat cat sa faca o tura in siguranta si cu anvelopele incalzite si a dat 17 ture de pista pierduse deja 3 kg in greutate si era la limita epuizarii fizice. In pragul lesinului.

La finalul zilei, campionul l-a intrebat, “Ei bine, cum ti s-a parut?” “Nu seamana cu nimic din ce am experiementat pana acum, a raspuns omul cu capul in pamant. Te rog sa imi ierti cutezanta, nu numai ca nu stiu care e turatia necesara abordarii curbei dar nici macar nu stiu exact care sunt parametrii pe care ii urmaresti pentru a ajunge la rezultatul respectiv! Iti multumesc pentru ziua de astazi si pentru faptul ca m-ai facut sa realizez ca nici o teorie nu se compara cu experienta practica dobandita in teren.”

Campionul l-a privit calduros si i-a strans mana intinsa. “Eu nu am citit nici una din cartile pe care tu le-ai citit. Tot ceea ce stiu, stiu de aici, si a aratat cu mana circuitul .”

Amandoi s-au indepartat in tacere catre iesirea din circuit.

Morala: Nu contrazice niciodata un om care vorbeste dintr-o solida experienta practica, mizand pe cunostintele teoretice pe care le-ai acumulat intr-un domeniu sau altul.

Foto www.bikyamasr.com

Esenta mesajului

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 19 Feb 2012 21:19:00 +0000

Atunci cand inveti o limba straina aproape de la zero si esti pus in situatia de a invata si de a vorbi limba respectiva cu nativi, initial se petrece un fenomen curios... Asemeni lui Tarzan te concentrezi pe esenta mesajului pe care vrei sa il transmiti, "me Tarzan", "me hungry" evident exemplele sunt doar de dragul exemplului dar intelegeti voi.

Atunci cand inveti o limba straina si esti in zona de incepator in creierul tau se petrece ceva ciudat. Ca prin farmec inveti sa transmiti in 3 cuvinte ce altfel ai fi transmis in limba ta nativa in 5 minute de "vorba goala".

Inveti sa reduci la esenta, sa fi scurt, concis si practic. Esti un maestru al rezumatului! Mai intai inveti cuvintele esentiale.

Sunt niste caramizi mari pe care construiesti fundatia mesajului pe care vrei sa il transmiti. Ulterior inveti tot felul de artificii verbale, cuvinte care sunt de prisos in conversatie dar daca este sa continuam exemplul cu fundatia, aceste artificii ar putea fi doar ceva care sa dea culoare unei constructii, culoare care la fel de bine ar putea sa lipseasca.

Cuvinte care initial atunci cand le identifici in vorbirea uzuala a nativilor te zapacesc. Iti da impresia ca navighezi prin niste ape tulburi si vanezi cuvinte cheie din care sa construiesti un mesaj. Toata aceasta vorbarie o dai la parte initial concentrandu-te pe cuvintele esentiale. In mintea ta este un blank imens pana nu te agati de cuvintele esentiale pe care le identifici.

Tot acest proces al vorbirii in acest stadiu nu este deloc facil. Fiecare alaturare de cuvinte presupune un efort substantial si creierul lucreaza activ. Procesul este obositor.

Etapa urmatoare. In etapa urmatoare incepi sa recunosti acest balast de cuvinte si care daca la inceput ingreuneaza mesajul facandu-l greu de inteles si de urmarit, acum brusc, descoperi ca ii da o oarecare forma stilistica.

Creierul tau deja rutinat in astfel de procese mentale trece in zona inconstientului procesele care devin astfel semiautomate sau automate. Cu alte cuvinte "te trezesti vorbind" si procesul de compunere al frazelor nu mai este un proces constient care sa solicite atat de mult creierul. Procesul revine in zona constientului atunci cand ai nevoie sa faci constructii verbale mai complicate.

Observi ca te pierzi chiar si tu in nesemnificativ si fata de procesele cognitive initale care se concentrau pe strict mesajul de transmis incepi sa acoperi mesajul initial cu tot felul de cuvinte parazit, " dupa parerea mea, considerand aceste aspecte am putea trage concluzia ca, in definitiv aceasta optiune ar putea fi considerata, tehnic vorbind etc" In acest proces de saturare a mesajului cu cuvinte pe care initial nici nu le concepeai si a caror folosire te deranja enorm incepi treptat sa uiti de esenta mesajului.

Dar niciodata nu o sa uiti structura pe care ai parcurs-o ca sa ajungi aici. Si te trezesti uitandu-te la semenii tai vorbind limba ta nativa, cum folosesc o gramada de cuvinte balast in conversatie neintelegand cum de folosesc 75 de cuvinte inutile cand ar fi putut sa foloseasca doar 10 esentiale!

Cum sa fii tu insuti si clopotul lui Gauss

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 19 Feb 2012 17:01:00 +0000

Sunt convins ca ati auzit de foarte multe ori, "Fii tu insuti". Ce inseamna de fapt sa fii tu insuti? Ce ai de castigat daca esti tu insuti si ce ai de pierdut daca nu esti?

In primul rand as dori sa spun ca, cu totii purtam niste masti comportamentale in functie de contextul social in care ne regasim. Aceste masti sociale sunt dictate fie de mediul in care am trait, de uzantele pe care trebuie sa le respectam si de regulile societatii in general sau de contextul specific in care ne regasim.

Un exemplu de acest gen este cineva de exemplu care, in particular mananca pestele cu mana dar, cand se regaseste intr-un restaurant datorita uzantelor sociale se simte nevoit sa foloseasca acel cutit piezis special pentru peste.

Simt nevoia sa definesc un cadru de referinta adecvat si sa specific faptul ca, "a fi tu insuti" nu inseamna sa pui picioarele pe masa in restaurant sau sa iti lingi degetele de fata cu toata lumea de acolo!

Ce inseamna mai exact atunci "sa fii tu insuti"? Inseamna sa nu adopti un comportament fals din dorinta de a placea celorlalti, inseamna sa iti expui opiniile cu sinceritate nu sa spui ceea ce isi doreste sa auda celalalt, inseamna sa fii asa cum esti, fara a incerca cu orice pret sa placi la toata lumea!

De ce este indicat acest lucru? Pentru ca vei avea o identitate asumata sincer, pentru ca la nivel cognitiv nu vor mai aparea conflicte intre ceea ce gandesti si ceea ce exprimi (disonanta cognitiva), pentru ca se va crea o unitate si in acest fel te vei putea accepta asa cum esti!

"Si daca ceilalti nu or sa ma placa asa cum sunt eu in realitate !?" Este cea mai frecventa intrebare care apare in mintea fiecaruia, imediat ce a auzit faptul ca trebuie sa fie el insusi.

Ei bine hai sa iti spun un secret, nu poti sa placi la toata lumea!

Indiferent cat de mult te-ai stradui, indiferent cat de mult ai incerca, indiferent ce tactici ai adopta, este imposibil sa placi la toata lumea! Nu esti convins ? Ei bine este demonstrat matematic!

Cel care vine sa sustina ceea ce am spus mai sus se numeste Karl Friedrich Gauss, un mare matematician german si este cel care de al carui nume este legat asa numitul clopot al lui Gauss.

Curba lui Gauss este reprezentarea grafică a (probabilităţii) repartizării unor valori în funcţie de o medie standard formei, i se spune "clopotul lui Gauss" sau "pălăria lui Gauss" (de la pălăriile-bicorn din timpul lui Napoleon).

Ce inseamna asta? Pai sa luam un exemplu. Sa luam poza unei vedete, actrite etc care arata foarte bine, extraordinar, mirific, mirobolant si sa alegem un esantion reprezentativ care sa acorde note acelei poze. Credeti ca va primi numai note de 10? Nici pe departe! In functie de esantionul ales notele vor avea o distributie Gausssiana conform urmatorului grafic:

Unde sus in varful graficului sunt notele maxime iar la baza notele minime.

Distributia Gaussiana se poate regasi si in statistici bizare. Teoretic orice eveniment are o probabilitate mai mare sau mai mica sa se intample.

De exemplu exista probabilitatea sa iti rupi un picior pe o suprafata plana calcand normal pe suprafata plana de 1 la un milion sa zicem (sunt anumite formule de calcul) iar probabilitatea de a-ti rupe un picior coborand scarile este de 1 la 250 (exemplele nu sunt reale). Adica unul din 250 de oameni, un ametit coboara pe scari, se impiedica si isi rupe piciorul sau unul dintr-un milion de oameni din motive bizare si de neexplicat in momentul in care paseste pe o suprafata plana calca de asa natura incat isi rupe un picior! Ce inseamna de fapt toate astea ? Ca daca ai esantionul reprezentativ obtii si probabilitatea ca un eveniment sa se intample!

De exemplu daca iei un milion de oameni perfect sanatosi, toti cu analizele la zi, fara nici o problema cardiaca, sau alte probleme de sanatate, probabilitatea de a face infarct din senin exista si se va intampla chiar daca este de 3 la un milion! Dupa ce ai verificat un milion de oameni perfect sanatosi afli a doua zi ca 3 au facut infarct peste noapte din motive neelucidate!

Care era de fapt concluzia? Atunci cand te straduiesti de fapt sa placi la toata lumea, indiferent cat o sa te straduiesti nu o sa reusesti! Atractia sau gradul de placere pe care oamenii il simt in prezenta ta are de asemenea o distributie Gaussiana!

Sa luam de exemplu prietenii pe care ii ai pe Facebook. Cu cat numarul de prieteni este mai mare cu atat probabilitatea ca ceea ce scrii tu sa placa la toata lumea este mai mica! Daca este sa extindem numarul prietenilor la maximul de 5000 si sa iei cel mai bun articol al tau care ar fi castigat premiul Nobel la creatie si sa presupunem ca toti prietenii ar acorda o nota acestui articol stii care ar fi distributia?

40% nota 10
20% nota 9
15% nota 8
.....
3% nota 3

Posibil sa existe si oameni care nu vor aprecia deloc articolul respectiv!

De aceea oamenii care au o expunere publica mai mare se confrunta cu mai multi oameni care nu sunt de acord cu ce promoveaza, scriu, vorbesc etc! Cu cat faima pe care o ai este mai mare cu atat creste numarul admiratorilor dar si al celor care nu te apreciaza!

Asadar in incheiere, de ce nu ai fi tu asa cum iti doresti sa fii? De ce nu ai fi tu insuti? Oricum nu poti sa multumesti pe toata lumea!

Jurnalul unui uituc -Schita

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 01 Feb 2012 20:39:00 +0000

Update de ieri.

Ma lasa memoria. Am hotarat sa fac ceva in sensul asta dar pana sa ma hotarasc ce, am uitat. M-am trezit cu caietul asta in mana, e fain! Ce idee mi-a venit chiar acum, ce ar fi daca as tine un jurnal!? Sunt genial nu? Asa nu as mai uita ceea ce vreau sa tin minte!

Ziua 1. Sunt un dobitoc! Aceeasi idee cu jurnalul imi venise si ieri dar uitasem de ea! In scopul asta cumparasem si caietul pe care apucasem sa completez deandoaselea cuvantul Jurnal pe ultima pagina! Evindent nu imi mai aduc aminte de ce!

Ziua 2. In mijlocul caietului am gasit un biletel pe care scria: “Motivul pentru care am decis sa scriu in caiet de la coada la cap este ca sa imi aduc aminte ca nu este un caiet obisnuit ci un JURNAL! “ Genial! Am o memorie inutila!

Ziua 3. Ca sa nu il uit pe undeva o sa tin jurnalul tot timpul cu mine. Vreau sa il folosesc pe post de memorie! Noaptea o sa dorm cu el pe sub bluza de pijama ca atunci cand ma trezesc dimineata sa ma impiedic de el si imi dau seama ca tin un jurnal!

Ziua 4. Deci nu se mai poate asa. Trebuie facut ceva! Imi notez chiar astazi ca sa ma duc la farmacie maine de dimineata sa cumpar ceva pentru memorie!

Ziua 5 .Tocmai am fost la farmacie! Cand m-a intrebat farmacista ce doresc, nu imi trecea prin cap nimic asa ca jenat am simulat o tuse si m-am ales cu sirop expectorant! Sunt un patetic! Mi-am notat in jurnal cu litere mari, MAINE CUMPARA LECITINA DE LA FARMACIE si apoi am adaugat cu litere ingrosate PENTRU MEMORIE !!!

Ziua 6. M-am trezit cu niste intepaturi iritante in zona abdomenului. Aparent am dormit pe un caiet!! Cum naiba a ajuns caietul asta in pat nu imi explic. M-am enervat ca l-am gasit pe sub mine si am dat cu el in directia usii. A cazut dupa corpul de biblioteca din stanga patului. Am adormit la loc linistit.

Ziua 7. M-am trezit cu niste zgarieturi pe abdomen pe care nu mi le explic. Par facute de o pisica ceva!! Eu nu am pisica! De unde sa provina oare!?

Ziua 8. Am impresia vaga ca aveam ceva de facut, e un sentiment care ma roade…Nu stiu…am asa senzatia ca parca as vrea sa scriu ceva. Ce ar fi daca as tine un JURNAL? O idee absolut geniala! O sa imi notez chiar acum ca sa nu uit sa ma duc la librarie sa cumpar un caiet din ala dictando. In timp ce scriu mi-a mai venit o idee geniala. Ce ar fi daca as scrie pe caiet deandoaselea ca in felul asta sa imi aduc aminte ca tin un JURNAL!?

Ziua 9. Am gasit un biletel pe masa pe care scria “Cumpara un caiet dictando” Pare scrisul meu. Stiu ca am probleme cu memoria asa ca probabil in drum spre librarie o sa imi aduc aminte de ce vroiam sa il cumpar. In drum spre librarie imi spun ca probabil avem nevoie de caiet sa transcriu retetele de bucatarie din cartea pe care mi-a imprumutat-o Andrei. Da, mai mult ca sigur! Numai ca nu sunt prea convins ca am chef sa copiez retele alea. Am ajuns la librarie. Am cumparat caietul. In drum spre casa mi-a venit o idee extraordinara! O sa tin un JURNAL! Nu mai scriu nici o reteta! Si asa nu am fost eu pasionat niciodata de bucatarie!

Ziua 10. Am decis sa fac curatenie generala! Sincer sa fiu nu mai tin minte cand am facut ultima data curat!

Tot ziua 10. Sunt consternat! Dupa curatenia generala am adunat 52 de caiete dictando gasite prin diverse colturi inclusiv dupa biblioteca de stejar. Pe toate scrie deandoaselea pe ultima pagina JURNAL.

Ce mi se pare si mai bizar este faptul ca eu NICIODATA NU M-AM DECIS SA TIN UN JURNAL! Desi pare scrisul meu este sigur o gluma ceva. Sigur cineva mi-a inscenat toate astea. M-am enervat si am aruncat toate caietele la gunoi!

Ziua 11.

M-am trezit cu un sentiment de…Nu stiu…asa…parca as avea chef sa scriu ceva. STIU! Tocmai mi-a venit o idee geniala! O sa scriu un JURNAL! In timp ce scriu asta mi-a mai venit o idee! O sa folosesc un caiet dictando pe care o sa scriu deandoaselea Jurnal, asa o sa tin minte ca scriu un JURNAL. Plec chiar acum la librarie!

Puterea cuvantului

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 30 Oct 2011 14:01:00 +0000

„Trimis-a Cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei” (Ps. 106, 20).
Ne exprimam gandurile prin cuvinte, ne transpunem experientele senzoriale in semne ordonate pe care le exprimam mai apoi in scris sau prin viu grai. Folosim zilnic o cantitate impresionanta de cuvinte fara a fi constienti de faptul ca aceste cuvinte pe care le rostim au o putere fantastica. Cuvantul reprezinta intruparea gandului, desi uneori, a exprima gandul in cuvinte este ca si cum ai incerca sa umpli un ocean cu roua diminetii.

Puterea cuvantului te poate ingrozi atunci cand incepi sa intelegi nenumaratele modalitati in care ai putea sa il folosesti. Cuvantul te poate face sa accesezi instantaneu stari pe care le credeai uitate, te poate face sa treci de la agonie la extaz in cateva momente.

Terapeutul, coach-ul, preotul, trainerul, anchetatorul, doctorul, politicianul, excrocul, etc, toti stiu sa se foloseasca de puterea cuvantului. Unii il folosesc pentru a vindeca, altii il folosesc pentru a face rau.

Odata ce ai inteles puterea cuvantului, odata ce ai inteles cum sa folosesti la randul tau "cuvantul" incepi sa intelegi ca un mare respect se impune pentru folosirea acestuia.

Incepi sa intelegi ca trebuie sa iti consolidezi integritatea morala, ca trebuie sa il folosesti cu atentie. Ajungi la un stadiu in care poti influenta atat de usor oamenii incat ai putea sa le rastorni din greseala Universul, sa le schimbi convingerile, sa le impui credinte, sa ii determini sa intreprinda actiuni fie ca faci voit sau nu acest lucru.

Si atunci iti controlezi cu grija toate aceste capacitati. Incepi sa acorzi o importanta suprema capacitatii de a vindeca a cuvantului.

Probabil ca cea mai mare multumire o poti obtine atunci cand observi ca prin puterea cuvantului ai ajutat pe cineva sa se schimbe in bine, sa isi imbogateasca harta realitatii cu rezolvari ale problemelor cu care se confrunta, sa isi schimbe convingerile limitative, sa evolueze.

Toate marile personalitati ale lumii care au avut acest har, au tratat cu respect arta de a folosi puterea cuvantului si au folosit-o doar pentru a schimba in bine destinele omenirii.

Iti poti imagina cum ar fi ca de maine, cu totii sa folosim cu respect cuvantul atunci cand ne adresam unii altora, oare cate lucruri inutile, cate drame, cate razboaie ar fi evitate daca acest lucru s-ar produce?

Iertarea lui Sisif - poveste terapeutica

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 21 Oct 2011 19:22:00 +0000

Intr-o zi Diavolul a venit la Dumnezeu si i-a zis, "Doamne nu mai vreau sa il tin pe Sisif in Iad, poti sa il iei tu?

Dumnezeu in infinita lui intelepciune si bunatate a acceptat. In prima zi in Rai, Sisif s-a invartit stingher dintr-un colt in altul. In a doua zi s-a invartit fara rost frangandu-si mainile. In a treia zi nu a dat semne ca se produce vreo ameliorare.

Dupa o perioda Diavolul l-a intrebat pe Dumnezeu cum ii merge lui Sisif. Dumnezeu l-a luat si i-a aratat.

Intr-un colt de Rai Sisif impingea aceeasi stanca, pe un deal de aceeasi inaltime, cu aceleasi sfortari supraomenesti. Durerea ii strabatea si acum trupul si sudoarea si sangele se amesteca cu praful de pe stanca lasand dare adanci si negre pe pielea lui Sisif.

Numai ca acum pe chipul lui se vedea un sentiment de satisfactie intensa. Dupa fiecare urcare a stancii pe deal Sisif zambea fericit cu simtul implinirii de sine in timp ce contempla stanca rostogolindu-se la vale.

Dumnezeu i-a zis Diavolului, "Mi-a spus ca impinsul stancii la deal este ratiunea lui de a fi. Ca fara durerea infioratoare pe care o simte iar si iar si iar atunci cand impinge stanca la deal existenta lui nu are nici un sens"

Asa este si in viata. Cand oamenilor li se ofera schimbarea, cand li se ofera posibilitatea de a se elibera de suferinta, de a rupe lanturile nefericirii, deprimarii, multi nu mai sunt in stare sa o faca.

Pentru ca printr-un mecanism ciudat de substitutie, fericirea ajunge sa doara!

8 mijloace eficiente de a-ti sabota psihicul -cum sa fii un om rau

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 17 Oct 2011 11:16:00 +0000

1. Fiziologia
Mergi tot timpul cu capul plecat si umeri lasati. Priveste defocusat si in cea mai mare parte in jos. Fi deconectat de la realitate si intretine dialogul interior in mare parte din timp.

2. Stima de sine
Repeta-ti in fiecare zi in minte cu un glas trist si cu privirea in pamant lucruri de genul:
-nimeni nu ma apreciaza
-nimeni nu ma vrea
-nimeni nu are grija de mine
-nu am nicio valoare
-nu merit sa obtin asta
-de ce mi se intampla numai mie
-nu sunt bun de nimic Etc.

3.Focusul
Urmareste toate stirile cu cataclisme naturale, accidente,scandaluri, coruptie etc Urmareste toate actele de violenta. Fi critic cat poti de mult cu tine si cu cei din jur. Fi sarcastic. Fa comentarii acide.

Repeta-ti zilnic in minte lucruri de genul:
-lumea asta a luat-o razna
-nimic nu mai este cum era o data
-tara asta este o ruina
-toti sunt niste hoti
-toata lumea e meschina
-toti sunt niste ticalosi
-au vandut tara Etc

4.Procesarea informatiei.

Generalizeaza. Aplica intotdeauna proprietatea unui element specific dintr-o clasa tuturor elementelor. De exemplu: te-ai certat cu un barbat cu mustata pe strada. Trage concluzia (total gresita de altfel): "Toti barbatii cu mustata sunt niste nemernici!" Aplica acest principiu pentru a pierde contactul cu realitatea obiectiva.
Opereaza cat poti de mult cu generalizari. Foloseste zilnic cat mai multe fraze care sa contina: toti, toate, toata lumea. Fi cat mai putin specific cu putinta. Acuza pe toata lumea de toate lucrurile si fa-i pe toti vinovati.
Retine cat mai putine informatii care sa te ajute sa fi precis.

Distorsioneaza realitatea. Tine minte doar aspectele negative ale caracterului unei persoane sau a faptelor acesteia. Tine minte doar lucrurile negative care ti s-au intamplat in viata. Rastalmaceste fiecare cuvant al unui interlocutor. Concentreza-te sa auzi cuvinte care au potential important pentru a-l putea acuza ca te jigneste netinand cont de continutul mesajului efectiv.

Maximizeaza faptele bune pe care ipotetic le-ai facut pentru altii. Lauda-te cu ele de fiecare data cand ai ocazia. De fiecare data cand le pomenesti umfla-le si mai tare. Minimizeaza sau ignora sau uita faptele bune pe care altii le-au facut pentru tine. Judeca oamenii nu dupa faptele lor ci dupa ultimul cuvant aparent jignitor pe care ti l-au spus. Uita tot ce au facut pentru tine pana la acel cuvant jignitor. Fii categoric si neiertator.

De exemplu, daca ii ceri lui Ionescu bani si acesta iti da de 3 ori imprumut consecutiv iar a patra oara te repede nervos si iti spune "Ia mai lasa-ma domnule in pace, ti-am dat de 3 ori bani imprumut in decurs de 6 luni, ai tupeul sa imi ceri si a patra oara fara ca macar sa imi pomenesti cand mi-i dai inapoi pe primii!?"

Fi nerecunoscator. Acuza-l ca te-a jignit facandu-te tupeist. Arata-i cat de mult te doare ca te-a jignit in asemenea hal. Uita ca Ionescu ti-a dat bani imprumut. Ba chiar precizeaza-i ca esti foarte suparat pe el pentru ca te-a jignit si drept urmare nu ii mai dai nici un ban inapoi. Si ca astepti sa isi ceara scuze de la tine!
Fi foarte suparat pe el. Nu-i mai raspunde la telefoane dar trimite mesaje prin diversi terti prin care sa ii parvina mesajul ca esti in continuare foarte suparat pe el si ca nu se stie daca o sa ii mai vorbesti vreodata.

Dupa ce Ionescu aplaneaza situatia si marinimos accepti scuzele iar Ionescu rusinat nu iti mai cere bani o perioada, uita de tot ca ti-a dat bani imprumut! Cand Ionescu o sa ti ceara timid peste 4 luni sa fi in stare sa te juri ca nu ti-a dat nici un ban! Sau din contra ti-a dat bani doar de doua ori, nu de trei cum sustine el. Etc

5. Inteligenta emotionala
Incearca sa gasesti la fiecare persoana cate ceva care sa te enerveze. Tine cu tot dinadinsul sa le precizezi ca, "N-as vrea sa iti spun asta, dar iti spun doar asa sa vezi ca pe mine m-a durut ca ai facut X sau Y" si genereaza un conflict din orice.

Concentreaza-te in special pe lucruri marunte si nesemnificative pe care altii ti le-au facut si victimizeaza-te. Nu scapa ocazia ca sa le arati "cat de mult te-au ranit."

Incearca sa te enervezi zilnic din lucruri marunte si banale. Invata sa te enervezi din orice. Intra in starea de enervare chiar inainte de a asculta ce are de spus celalalt. Tipa. Ridica tonul. Fi isteric.

Daca persoana respectiva nu iti greseste cu nimic incearca sa o faci vinovata de lucruri pe care nu le facut.
De ex: Nu ti-a raspuns la telefon, nu te-a invitat la un eveniment(pentru ca stia ca esti plecat in alta localitate) si "tare mult ti-ai fi dorit sa mergi". Incearca sa inventezi ceva care chiar prin simpla neparticipare, sau omisiune, sau prin faptul ca nu ti-a dat un raspuns intr-un anumit moment, sa poti sa o acuzi de ceva pentru a o face sa se simta vinovata. Etc

Daca nici asta nu functioneaza incearca sa ai niste pretentii sau cerinte exagerate.

De exemplu cere-i 2500 de lei imprumut cu rugamintea ca ii dai tu in 10 luni inapoi. Apoi fi suparat pe ei pentru ca te-au refuzat si nu le mai vorbi o perioada de timp. Sau daca printr-o minune iti dau banii respectivi, fi suparat apoi cand incepe sa ti-i ceara inapoi specificand ca nu ai zis ca ii inapoiezi in 10 saptamani ci in 12 si ca este un ingrat si un om de doi lei care nu isi tine cuvantul dat, si nu vrea sa isi ajute prietenul. Drept urmare poti fi din nou suparat de el inca 3-4 luni cand marinimos o sa ii inapoiezi banii si o sa faci din asta o fapta de isprava.

Dupa doi ani de zile o sa poti pretinde ca i-ai inapoiat in 5 luni, ca de fapt nici nu ai avut cu adevarat nevoie de banii lui dar doar ai vrut sa vezi ce tip de prieten este si daca iti este de ajutor la nevoie. Daca protesteaza poti fi din nou suparat pe el ca te minte in fata si cum poate el sa te acuze ca i-ai dat banii dupa un an si jumatate cand tu stii foarte clar ca i-ai dat inapoi dupa 3 luni, maxim , maxim 4! Si ca in nici un caz nu au fost 2500 de lei ci 1200-1300 de lei, inca un motiv pentru care poti sa devii suparat pe prietenul tau.

Incearca sa te certi cu toata lumea si sa tii minte cat mai mult timp lucrurile pe care sa le reprosezi.

Alimenteaza-te cu ura si incearca sa ai zilnic un dialog interior in care te certi cu un model generat mental al persoanei respective si in care ii reprosezi din nou si din nou aceleasi aspecte.

6. Scenariile negative
Foloseste-te de abilitatea naturala a creierului tau de a crea scenarii negative. Incearca sa le inchipui cu cat mai mare lux de amanunte, incearca sa te pui in ipostaze umilitoare, jenante, penibile. Inchipuie-ti cu ochii mintii cum transpiri, nu faci fata, nu te descurci etc. Foloseste aceasta abilitate zilnic si in special pentru a crea evenimente imaginare care nu urmeaza neaparat sa se intample si in care sa experimentezi sentimente de rusine, neputinta, jena, furie, pierderea controlului etc
Inchipuie-ti ca toti oamenii sunt fara scrupule, se gandesc numai la interesele lor. Judeca-i pe ceilalti cat poti de mult si creeaza scenarii negative in care sunt si ei implicati si iti provoaca diverse deservicii si stari negative.

7. Alternanta trecut-viitor
Fa-ti un obicei din a rememora toate faptele neplacute din trecutul tau. Retraieste-le iar si iar cu ochii mintii si amplifica de fiecare data starile negative pe care le-ai simtit.
Apoi proiecteaza-te in viitor si creeaza un scenariu negativ in care fenomenele respective se pot repeta. Transpune-te in el.

8. Stimulii declansatori
Invata sa legi starile pe care le simti in timpul construirii scenariilor negative de anumite fapte, cuvinte, stari pe care le regasesti in viata de zi cu zi. Declanseaza apoi starea de manie, dezgust, rusine, furie, neputinta etc pe care ai ancorat-o de evenimentul respectiv, sau cuvantul sau conjunctura respectiva.

Invata sa faci toate lucrurile de mai sus atat de des incat devin un automatism si astfel sa scape din campul de perceptie al constientului. Astfel devenind un model comportamental un tipar care nu poate fi deslusit decat cu ajutorul unui observator neutru.

Esti surprins de cele citite mai sus? Ei bine se pare ca, (folosim si noi o formula de generalizare) foarte multi oameni parcurg circuitul celor 8 puncte de mai sus, unii integral iar pentru altii este suficient sa parcurga doar cateva etape sau chiar una singura. Apoi oamenii se plang ca sunt deprimati, ca nu au pofta de viata, ca sunt tristi si nefericiti, ca nu isi gasesc locul in lume, ca nu se simt apreciati etc.

Tu ce "circuit mental parcurgi", unde te regasesti in punctele de mai sus? Cum consideri ca ai putea evita sa te transpui in stari neproductive?

Toate procedeele de mai sus sunt disruptive si cauzeaza un mare disconfort psihicului. Puterea lor este atat de mare incat daca faceti toate cele 8 puncte sau chiar si o parte din ele aveti sansa sa deveniti hipertensivi, diabetici etc, nemaivorbind de scaderea capacitatii de a face fata cu succes anumitor situatii de viata plus generarea unui model al realitatii atipic.

Exista posibilitatea ca in exemplele de mai sus sa recunoasteti chiar si anumite tipare de manipulare pe care le-ati intalnit in viata de zi cu zi.
Este uimitor sa constatati cat de mult puteti beneficia de avantajele unei atente observari a gandurilor voastre si a posturi corporale adoptate in anumite situatii...
Succes!

Iti poti imagina cum este sa te relaxezi profund?

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 09 Oct 2011 21:35:00 +0000

{Muzica se aude din playerul de mai jos. Are un rol semnificativ - ca si un catalizator - in obtinerea starilor de relaxare pe care doresti sa le obtii. Pentru obtinerea unui efect optim este recomandata folosirea castilor}

As incepe prin a va intreba, "Cand ati fost ultima data cu adevarat relaxati ?" Si cand spun asta ma gandesc la o stare de bine, in care uit de ganduri si pur si simplu ma simt din ce in ce mai relaxat.

Melodia din fundal are un rol bine determinat. Are acest rol pentru ca am simtit pe pielea mea starea de bine care ma cuprinde de fiecare data cand am ascultat-o... Nu as vrea sa va concetrati asupra ei acum. Pur si simplu o puteti lasa sa ruleze undeva acolo in background si sa continuati sa faceti ceea ce faceti, dar la un moment dat ceva interesant se va produce.

As putea sa va povestesc propria mea experienta vizavi de ea. Pur si simplu melodia rula in Winamp iar eu aveam de editat niste documente in Word, de scris niste e-mailuri, etc. La un moment dat am inceput sa observ starea de bine. Era pur si simplu ca o deconectare de la ceea ce faceam... Ma surprindeam oprindu-ma din ceea ce faceam si ramaneam asa pur si simplu sa ascult ritmul. Ritmul era atat de atractiv....Tam tam tam, tatatatam, tam tam tam tatatatam... Ma simteam exact ca o insecta atrasa de lumina, numai ca in cazul meu era deconectarea. Simteam o dorinta irezistibila sa ma relaxez. Bineinteles ca aveam de lucru si atunci am incercat sa rezist acestei stari de bine care ma cuprindea. In curand am decis ca nu are nici un rost sa ma opun starii de bine, mai devreme sau mai tarziu, muzica m-ar fi introdus intr-o stare total relaxata. De ce sa nu ma simt bine daca am ocazia?

Era pur si simplu incredibil, starea de calm si de bine pe care o simt chiar acum ascultand din nou melodia ca si atunci de altfel...
Si atunci mi-am amintit. Si am suras in sinea mea. Si mi-am zis, "Oare cum ar fi daca m-as relaxa pentru 20 de minute?

Apoi mi-am adus aminte ca prin vis de prietenul asta al meu care spunea, "Cu cat respiri mai adanc cu atat te relaxezi mai profund" Si am stat sa ma gandesc, numai ca atras fiind de muzica, mi-a venit in minte urmatorul gand, "In timp ce te relaxezi profund exista o probabilitate foarte mare ca respiratia ta sa devina din ce in ce mai profunda"

Am tras adanc aer in piept. Sincer sa fiu a fost una dintre cele mai relaxate momente din viata mea. Si cu fiecare inspiratie si expiratie simteam ca devin din ce in ce mai relaxat. Ritmul era atat de atractiv. Pur si simplu ma surprindeam privind in gol, avand momente in care toata constiinta mea era concetrata intr-un punct si parca simteam ca patrund tot mai adanc... Tam tam tam, tatatatam, tam tam tam tatatatam... Tam tam tam, tatatatam, tam tam tam tatatatam... Tam tam tam, tatatatam, tam tam tam tatatatam... Ritmul. Ritmul. Parca venea de undeva in sprijinul meu, ritmicitatea. Ritmicitatea parca fusese acolo dintotdeauna...Tam tam tam, tatatatam, tam tam tam tatatatam...

Tam tam tam, tatatatam, tam tam tam tatatatam...
Tam tam tam, tatatatam, tam tam tam tatatatam...
Tam tam tam, tatatatam, tam tam tam tatatatam...

Am inceput sa respir profund... Dupa o respiratie profunda am inceput sa fac inca una si inca una si inca una, si cu fiecare respiratie simteam ca ma simt tot mai calm si mai relaxat intrand intr-o stare de bine profunda in care as fi ramas pentru totdeauna.

Si atunci mi-am zis, "Cum ar fi daca mi-as relaxa si corpul in aceasi masura?" Si din nou m-am simtit detasat si am zambit in sinea mea. Pentru ca nu stiu daca stiti deja dar relaxarea corpului este un element esential in obtinerea starii de bine pe care ne-o dorim. In timp ce respiram profund ascultand ritmul relaxant al melodiei mi-am adus aminte de discutiile pe care le-am avut cu un prieten vizavi de relaxarea corpului. El spunea sa tensionam si apoi sa relaxam fiecare muschi pe rand.

Iar eu am zis ca este in regula. Si apoi i-am zis, "Si poti tot atat de bine sa iti relaxezi fiecare muschi in parte. Sa incepi cu muschii sprancenelor, sa relaxezi muschii din jurul ochilor, sa relaxezi muschii buzelor, sa relaxezi apoi muschii din spatele capului, muschiii umerilor, muschii picioarelor, muschii mainilor.

S-ar putea apoi sa simti anumite furnicaturi, sau mancarimi sau una din maini s-ar putea sa fie mai grea sau mai usoara decat cealalta Si sa fie in ordine ca simti toate astea. Si cu fiecare muschi relaxat te simti din ce in ce mai bine. Te-ai putea simti atat de bine incat, la un moment dat ai putea simti dorinta sa inchizi ochii.

Sa inchizi ochii si sa ramai in aceasta stare placuta asemanatoare somnului, atat timp cat este nevoie. Ai putea lua ca punct de reper chiar melodia in sine. Iti poti imagina cum ar fi ca la sfarsitul melodiei sa te trezesti plin de energie, odihnit si gata de actiune?

EGO-ul. Esti un om puternic sau slab?

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 26 Sep 2011 12:54:00 +0000

Ego-ul este simtul Eu-lui in fiecare dintre noi. Cuvintele egoist, egotist si egocentric au aceeasi radacina. Sa nu dispretuim ego-ul. El ne face sa progresam, sa cautam a ne perfectiona si chiar sa supravietuim. fara ego, fiinta umana nu ar avea identitate, nici mandrie ori amor propriu. Ar fi plastica si maleabila, transformabila la nesfarsit fara sa poti pune baza in ea, schimbandu-si parerea asa cum isi schimba ciorapii(presupunand ca un un om fara ego ar putea avea ciorapi!) Ego-ul confera coerenta, coeziunea, imaginea de sine.

Sa nu dispretuim ego-ul dar nici sa-l divinizam. Granita dintre ego-coerenta si ego-egotism este incerta. Daca ego-ul este indispensabil pentru construirea psihologica si sociala a fiintei umane, el poate deveni foarte periculos daca devine slab si rigid. Caci un ego rigid este, in realitate, un ego slab. Ce acopera aceasta notiune?

Iata cateva elemente necesare intelegerii:

Cel care simte nevoia sa aiba intotdeauna dreptate- si care este incapabil sa se scuze sau sa accepte ca s-a inselat- are un ego slab si rigid. O persoana agresiva are un ego slab si rigid – ego-ul care dispune de forta calma nu simte nevoia sa agreseze: este sigur pe sine si pe capacitatile sale.

Asa cum marturiseste un actor despre care nu se poate spune defel ca ar fi plapand:

Cel care tine sa rivalizeze cu tot dinadinsul sau cel care isi denigreaza semenii au ego-uri slabe – simt nevoia de a-si demonstra lor insisi un lucru si nu o pot face decat umilindu-l pe celalalt;

Persoana ironica, cea care tachineaza tot timpul tin de acceasi problematica cel care contrazice intr-una, cel care cauta nod in papura, carcotasul(cel care despica firul in patru) poseda ego-uri slabe si rigide;

Si desigur timidul, cel care se depreciaza pe sine sau cel care se teme fara un motiv serios au ego-uri care au nevoie sa capete puteri.

Acestea fiind spuse, nu intentionez sa fac clasificari batute in cuie, caci toti avem partile noastre vulnerabile. Ego-ul nu este un bloc monolit, iar o persoana care vadeste un ego puternic si echilibrat, la serviciu poate avea un ego slab, vulnerabil si poate cu atat mai rigid in relatia cu partenerul de viata. Sau invers.

Oricum ar fi ajungem la doua concluzii:

E mai bine sa-ti construiesti un ego de calitate superioara-tehnicile de dezvoltare a personalitatii petru asta sunt facute;
Daca dorim sa comunicam bine, trebuie sa tinem seama de ego-ul semenului nostru

Ei bine da: nimeni nu accepta sa-i fie ranit ego-ul. Nici dumneavoastra. Cand cineva va denigreaza, va critica, va tachineaza, e mai mult ca sigur ca nu va face placere.

Tachinare si “nod in papura”

Tachinarea este un lucru care se poate dovedi extrem de periculos. Exista o foarte mica distanta intre o “luare peste picior agreabila si amicala, intre patru ochi (fara consecinte), si “adevarata agresiune in public sub aparenta unui amuzament” Ultima e cu atat mai perversa cu cat, indiferent de reactia “victimei”, aceasta pierde oricum si ego-ul ei se afla la “ananghie” . Caci daca victima riposteaza cu agresivitate este considerata lipsita de cel mai elementar simt al umorului; iar daca tace, primeste “lovitura in plin” si nu poate decat sa mediteze dupa aceea la ranirea amorului propriu. Desigur, ea poate sa tachineze la randul ei persoana care a tachinat-o si iata deja pornit jocul de-a “cine va avea ultimul cuvant”.

Precizez inca o data: din toate motivele aratate mai sus, tachinarea nu intra in ceea ce numesc eu comunicare.

a cauta si a nu vedea la cineva decat “nodul in papura”,
a-ti rani semenul doar de dragul de a-l rani,
a tachina o persoana pentru a te ridica pe tine insuti pe un piedestal,
a agresa,
a deprecia succesele altora,
a intrerupe necontenit vorba cuiva sau a vadi asa numitul spirit de contradictie,
a nu fi in stare sa faci un compliment sa sa te pui sub semnul indoielii,
a considera ca de fiecare data e vina celorlalti,
a fi incapabil sa razi de tine insuti,
a te lua prea mult in serios...

Toate acestea nu caracterizeaza ego-urile puternice.

Dimpotriva un ego puternic:

urmareste mai curand sa-i ajute pe ceilalti sa se tina drepti,
este tolerant si indulgent,
nu simte nevoia sa castige de fiecare data,
poate sa cedeze niste lucruri sau sa faca unele concesii, fara sa scada cu nimic in ochii sai si nici sa se teama ca scade cu ceva in ochii altuia,
nu pierde nici prin faptul de a fi agreabil si conciliant,
are indeosebi tendinta sa vada lucrurile bune din om – si sa le trateze cu calm si eficacitate pe cele mai putin bune.

Un ego slab are putine sanse sa raneasca un ego puternic- de fapt se constata ca cel dintai rareori intra in atingere cu cel de-al doilea, ca si cum acesta ar simti ca atacurile sale vor fi ca niste lovituri de sabie in gol. Un ego puternic nu dobandeste vreo satisfactie sau vreo placere din faptul ca sacaie un ego slab: are lucruri mai importante si mai instructive de facut decat asemenea copilarii.

In concluzie, doar un ego slab simte nevoia sa isi domine semenii.

Asa este barbatul care, somer de ani de zile, arunca vina pe nevasta lui(desi ea este cea care pune o paine pe masa) si o numeste nenorocita. Sau functionarul care face haz de un coleg fara ca acesta sa fie de fata. Sau tatal care isi trateaza copilul ca pe un nimic, doar pentru ca acesta este slab la dictare. sau pramatia care supune un alt tanar unor incercari mai mult sau mai putin degadante. Patronul care isi admonesteaza subordonatul- de preferinta public. Sotia care isi intrerupe la fiecare secunda barbatul pentru ca acesta “spune numai prapastii”

Alta sotie care ii scrie jumatatii sale teancuri de scrisori in care arata cu de-amanuntul ce “a mai facut pe dos, ce a ratat, ce a uitat, nu a facut sau nu a gandit” –dar fara sa sufle o vorba despre reusitele si faptele pozitive! Cunoasteti si dumneavoastra nu-i asa exemple de ego-uri din acestea, putin inzestrate cu echilibru si forta si care, pentru a nu uita cat le lipseste increderea in ei, se descarca asupra altora.

Totusi exista un mic procent de oameni cu care nu poti realiza o comunicare de calitate. Sa-i numim “bolnavii comunicarii” Ei sunt iremediabil rigizi, agresivi, rai, fanatici, ei stiu intotdeauna totul si au intotdeauna dreptate. Pe acestia oricum lumea ii ocoleste si doar atunci cand nu-i poate evita se intalneste cu ei. Cum nimic nu e perfect pe aceasta lume, principiile atat de puternice ale comunicarii descrise aici vor esua in cazul unor astfel de personaje. Ele se dovedesc ego-uri slabe si cumplit de incapatanate tocmai pentru ca incearca sa nu vada aceasta slabiciune.

Fragment din "Transa, hipnoza si autohipnoza" de ERICA GUILANE NACHEZ

Dare to Dream!

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 19 Sep 2011 14:48:00 +0000

Ce ar fi daca pentru 5 minute ai putea sa zbori asa cum un om nu ar putea sa o faca vreodata? Te provoc sa iti imaginezi, te provoc sa iti folosesti neuronii pentru a descoperi CUM AR FI DACA...

Cum ar fi sa devii un vultur pentru o scurta perioada de timp? Iti poti inchipui asta? Inchipuie-ti cum intri in corpul vulturului, cum mainile tale se transforma in aripi, cum picioarele tale se micsoreaza si se arcuiesc pentru a forma gheare. Cum privirea ta devine agera, poti vedea de la o distanta enorma o miscare infima! Inchipuie-ti prima bataie de aripi! Cum nestiutor incerci sa echilibrezi aripile, cum te incurci in iarba, cum ghearele tale puternice scrijelesc si se agata de orice.
Reusesti sa faci cateva miscari in tandem ale aripilor si te desprinzi putin de la pamant. Deja senzatia aerului care se aduna sub aripi iti da o stare nemaintalnita! Incerci din nou. De data asta planezi putin si inveti sa iti sincronizezi coordonarea cozii cu bataia aripilor si cu picioarele stranse. Prinzi curaj! Bataile aripilor devin din ce in ce mai viguroase si incepi sa te inalti.

Mintea ta omeneasca iti transmite semnale contradictorii. Cu cat te indrepti catre inalturi cu atat ti-e mai frica sa nu cazi. Bataile aripilor se intetesc pentru a preintampina o eventuala cadere si te inalti tot mai mult. Esti uimit de acuratetea ochilor tai! Deodata intelegerea faptului te loveste ca o lumina fulgeratoare si lumineaza intelesuri ascunse! Ce idee prosteasca! Cum adica ai putea sa cazi? Esti facut pentru a zbura! Simti zborul in toata fiinta ta care freamata de bucurie, exaltare, uimire, intelegere, dorinta! Descoperi curentii de aer si deja inveti sa plutesti lenes deasupra lor, sa planezi deasupra lumii intregi! Esti stapanul Universului!

Acum, ca ai invatat miscarile esentiale, te simti ca un peste in apa, simti aerul ca un fluid supus si dispus sa te duca acolo unde iti doresti intr-o secunda! Incepi sa prinzi curaj! In mintea ta omeneasca frica nu mai exista, exista doar bucuria de a fi prezent intr-un moment plin de beatitudine, intr-un etern prezent, suspendat intr-un moment de fericire continua. Si atunci descoperi cel mai frumos lucru dintre toate! Picajul!

Te ridici in inaltul cerului, sus de tot de unde copacii se vad ca niste punctulete mici mici mici si pornesti apoi intr-un picaj crunt, ravasitor, criminal de inteles pentru orice minte omeneasca. Si simti beatitudinea si puterea si senzatia ca esti in control, si in ultima fractiunea a picajului cand orice minte omeneasca si-ar fi luat adio de la viata cu o miscare usoara, subtila a aripilor schimbi directia destinului implacabil catre o planare usoara care se sfarseste cu un fosnit de aripi si o aterizare perfecta.

Reintors la starea ta de om este posibil sa realizezi ca ai da toti banii din lume si tot confortul speciei umane pentru a avea un lucru simplu dar in acelasi timp atat de frumos ...

Ceaiul miraculos- poveste terapeutica

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 13 Sep 2011 13:46:00 +0000

"Era o data un batranel care traia undeva intr-un satuc. El era singurul care mai stia sa faca ceaiul de plante care vindeca o boala rara. Dar oamenii din satuc care se imbolnaveau de acea boala erau foarte putini, iar satul era izolat undeva in varf de munte.

Totusi batranelul facea constiincios in fiecare zi ceaiul de plante si astepta ca un bolnav sa ii treaca pragul. Erau zile in care nimeni nu venea si batranul se simtea atunci trist...

Intr-o seara a avut in vis. Si in vis i-a aparut un inger care i-a spus, " De maine te vei scula si vei pleca in satul cel mare de la poalele muntelui."

"Dar marite aici este viata mea, aici sunt bolnavii mei , de ei cine va avea grija?"

"Te vei scula si te vei muta la poalele muntelui!"

Batranelul dimineata cu durere in suflet si-a strans bocceluta cu lucruri si s-a mutat la poale muntelui. A inceput sa faca din nou ceaiul miraculos. Pentru ca satul era foarte mare, vestea s-a raspandit cu repeziciune. Multimi de oameni se adunau acum la portile lui. A inceput sa isi angajeze ucenici, a inceput sa cultive holde intregi din ierburile miraculoase pentru ceai. In curand toata tara a auzit de ceaiul lui miraculos si insusi regele a venit sa il vada. Regele i-a daruit multe terenuri pe care sa isi cultive ierburile si multi multi oameni au fost vindecati."

Daca simti ca ai o misiune de indeplinit in aceasta lume nu te impiedica de amanunte. Schimba tot ceea ce trebuie schimbat pentru a obtine rezultatele pe care le doresti...

10 sfaturi despre viata

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 26 Aug 2011 15:10:00 +0000

1. Sa nu urasti

Ura este consumatoare de energie si orice sentiment de ura, te va indeparta de scopul propus. Ura te face sa iei decizii gresite si iti intuneca ratiunea. Ura te tine ancorata de subiectul urii. Invata sa ierti pentru ca iertarea este in primul rand pentru tine, iti capeti libertatea de a merge mai departe.

2. Invata sa te deconectezi de probleme

Oamenii de succes, liderii, marii conducatori ai lumii, au stiut acest mic secret al succesului.

Sa te poti deconecta atunci cand doresti, de problemele cu care te confrunti.

Sa iesi din birou si in momentul in care ai iesit pe usa, sa lasi acolo problemele, deadlinurile, legile de promulgat etc. Sa poti sa te bucuri de momente de liniste chiar si atunci cand ai probleme stringente de rezolvat.

Sa poti sa furi un moment de relaxare oricand doresti.
Sa poti sa spui,
”Acum mananc, vreau sa mananc in liniste si nici un alt gand nu ma intereseaza”
“Acum ma joc cu fiul meu, nici o alta problema nu ma mai intereseaza”
”Acum sunt la plaja si doresc sa ma bucur de soare si de valuri”

In momentul in care o sa inveti sa te deconectezi, o sa observi ca dai un randament mai mare, nivelul energie creste, ca stresul dispare. Ca poti sa fi tu insuti si te poti bucura de viata chiar daca ai probleme importante de rezolvat. Ca poti sa apreciezi si lucrurile marunte care dau savoare vietii.
Tehnicile de meditatie sunt create tocmai in acest scop, pentru a te decontecta de la vartejul haotic al gandurilor si de a obtine starea de liniste si pace interioara.

3.Scapa de frustrari

Toti avem frustrari chiar daca nu recunoastem.

Analizeaza-ti fluxul mental timp de o luna. Incearca sa te surprinzi zilnic ce gandesti. Pur si simplu urmareste firul gandurilor. O sa ramai uimit. O sa observi ca 80% din ganduri sunt repetitive.

De exemplu de cate ori nu te-ai surprins gandind:

Bucurestiul asta e plin de gropi
se duce stratul de ozon
ce mizerie e pe strazi etc

Incearca sa identifici gandurile de acest gen si sa le supui analizei, “Pot sa fac ceva in privinta asta ?”

Daca nu depinde de tine faptul ca reactorul de la Cernavoda va exploda sau nu, de exemplu, atunci uita gandul asta.

Faptul ca tu te gandesti la o problema a carei rezolvare nu tine de tine nu face decat sa iti consume energia nervoasa inutil!

Identifica gandurile negative repetitive si incearca sa le elimini vei castiga un plus de energie si asta e tot ceea ce e important.

Tot aici in categoria asta intra si autosugestionarea negativa.

Aduceti-va aminte de colegii de scoala care se lamentau incontinu,
”Eu nu mai pot sa invat, nu mai asimilez nimic!”
“Eu am uitat tot nu cred ca o sa fac fata la examen!”
”Nu stiu daca o sa ma descurc”

Ei bine acestea nu reprezinta altceva decat autosugestionare negativa si la un moment dat subconstientul va reactiona la comenzile verbale primite si chiar va produce un blocaj mental!

Intr-o situatie extrema cel care se lamenteaza este primul “mancat de dinozaur”!

Corpul uman are o capacitate enorma de adaptare, un om poate sa mearga 40-50 de km pe jos intr-o singura zi , poate sa stea 40 de zile fara mancare, 10 zile fara apa!

Suntem posesorii unui imens centru de calcul care este creierul nostru si al unui angrenaj cu o capacitate fantastica de regenerare care este corpul nostru.

Esti singurul care sta in calea succesului tau!

4. Focalizeaza-ti energia catre aspectele pozitive ale vietii

Daca faci un exercitiu de imaginatie si te incarci cu toate problemele omenirii vei reusi sa te simti deprimat intr-un timp record: cataclisme naturale, accidente, foametea, efectul de sera, poluarea, accidente nucleare, criza globala sunt aspecte ale vietii pe care trebuie sa inveti sa le ignori, atata timp cat, nu te implici activ in gasirea unei rezolvari.

Ba chiar iti recomand sa nu te mai uiti deloc la stiri. Formatul de stiri pe care il concep televiziunile in zilele noastre, axat pe senzational cu orice pret (accidente, violuri, crime samd) nu face decat sa te incarce cu energii negative.

Sunt o multime de instrumente online care furnizeaza stiri de calitate. Seteaza-ti prioritatile.

5. Nu judeca pe altii.

Atata timp cat nu iti afecteaza libertatea, nu iti lezeaza simturile, nu iti agreseaza

intimitatea, nu incalca legile bunului simt sau alte legi, fiecare e liber sa faca ce vrea si tu nu trebuie sa judeci pentru ca nu este treaba ta! Insasi procesul de a judeca pe altii consuma resurse importante de energie. Ca sa nu mai vorbim de gandurile generate care nu iti aduc nici un folos.

Fii tolerant cu ceilalti si vei invata sa fi tolerant cu tine insuti!

6. Elimina scenariile negative din mintea ta!
Instinctul de supravietuire este inscris adanc in codul nostru genetic. Asa se explica aceasta abilitate a creierului uman de a creea scenarii pregatitoare negative pentru evenimente ulterioare. Apetenta creierului nostru pentru anticipativ este uluitoare. Creierul nostru se poate transforma atat de usor in dusmanul nostru!

Banuiesc ca stiti scenariul:
”Si daca nu o sa fac fata? Daca imi tremura mainile, vocea ? Daca o sa transpir abundent, daca o sa am glasul sugrumat? Oare o sa ma descurc? Oare o sa fac fata ? Oare o sa ajung la timp? Si daca nu ajung la timp ? Daca e aglomerat? Daca nu ma place? Daca nu o sa stiu ce sa raspund ? Daca ma blochez ? Daca… etc STOP!”

Probabil ca undeva in trecut, aceasta capacitate a creierului de a crea scenarii negative, aducea un aport important longevitatii noastre ca indivizi. Asa scapam inca o zi nemancati de dinozaur!

Astazi, in schimb, aceste scenarii nu fac decat sa ne indeparteze de atingerea scopului propus!

Exista tehnici care te pot ajuta. De exemplu te poti proiecta in timp la momentul in care evenimentul a fost deja depasit , se mai numeste si proiectia succesului. Sa te inchipui deja dincolo de evenimentul respectiv, intr-o postura de invingator si sa mentii doar aceasta proiectie mentala in timpul premergator evenimentului respectiv, blocand scenariile negative. Sau sa faci scenarii anticipative pozitive, sa te inchipui calm si increzator inaintea evenimentului respectiv. Toate acestea se pot dobanandi prin exercitiu.

7.Defineste un scop! Nu ai cum sa pleci intr-o directie daca nu stii unde vrei sa ajungi!

Definirea unui scop este foarte importanta! Este primordiala! Nu este indeajuns sa stii ce schimbi, trebuie sa stii si ce aduci in loc! E simplu sa te lamentezi: nu imi e bine asa, vreau altceva! Ei bine pana nu il definesti, acel ALTCEVA nu va veni! Legea atractiei functioneaza si functioneaza foarte bine.

Daca iti doresti ceva cu adevarat si ai capacitatea de a obtine acel ceva, ei bine, il vei obtine!

Singurul lucru care conteaza este acela de a avea capacitatea de a discerne competentele tale, de a crea un echilibru intre dorinte si capacitati pentru ca toti ne dorim la un moment dat sa zburam ca Superman dar…

8. Incearca sa iti pastrezi calmul indiferent de situatie.

Daca un individ a reusit sa te enerveze inseamna ca are un ascendent asupra ta. In momentul in care un individ nu are argumente cu care sa isi sustina supozitiile recurge la injurii. Momentul respectiv trebuie depasit si nu trebuie sa raspunzi cu aceasi moneda. Pastreaza totul la nivel de comunicare, la nivel de schimb de informatii. Priveste-l pe celalalt ca pe un flux de informatii care este sau nu in acord cu informatiile transmise de tine. Nu exista oameni prosti, exista doar oameni care proceseaza ALTFEL informatia transmisa de tine, si ajung la rezultate care sunt in discordanta cu cele pe care le detii tu!

9. Nu ai cum sa obtii succesul daca nu iti doresti schimbarea!

Oamenilor le-a fost dintotdeauna frica de schimbare. Dupa cum ati observat, in momente de criza, unii au ales chiar sinuciderea pentru ca nu puteau face fata psihic schimbarii! Da, schimbarea este generatoare de temeri, sentimentul de nesiguranta este accentuat, dar, daca nu esti un jucator, nu vei putea accede. Nu iti poti depasi conditia fara acceptarea schimbarii!

Una dintre cele mai mari piedici in calea succesului o reprezinta frica de schimbare!

Ce inseamna sa accepti schimbarea? Sa fii gata pentru neprevazut, sa pasesti cu capul inainte, fara sa fii sigur de reusita! Atat timp cat nimeni nu iti poate garanta succesul, trebuie sa iti asumi responsabilitatea unei decizii fie ea gresita sau buna care iti va aduce SCHIMBAREA si eventual succesul.

10. Invata sa iti iubesti frica, sa te acomodezi cu ea!

E normal sa iti fie frica in anumite imprejurari! Frica face parte din codul nostru genetic este adanc inscrisa in ADN si are ca rol protectia ta ca individ, de extinctie!

Daca nu simti frica inseamna ca ceva nu este in regula cu tine, inseamna ca patologic vorbind esti in neregula!

Sunt anumite joburi in care sa iti fie frica este ceva normal, este ca mersul pe bicicleta. Ganditi-va la cei din brigada antitero, la soldatii de pe campul de lupta, la pompierii care intra in mijlocul focului, ei traiesc senzatii de frica mult mai intense decat ai sa traiesti tu vreodata si totusi, au invatat sa isi gestioneze aceste sentimente, au invatat sa isi asimileze frica, sa o accepte, sa o simta ca un lucru normal.

Invata sa accepti frica si sa o gestionezi, daca stii cum sa o faci, la un moment dat vei deveni chiar dependent de descarcarea de adrenalina! Vei invata sa iubesti frica si sa iti fie dor de ea!

Parintele Macarie

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 17 Aug 2011 22:16:00 +0000

Manastirea Slatioara La poarta observam un afis care spune ca este interzisa intrarea in manastire in pantaloni scurti pentru barbati iar femeile trebuie sa poarte fusta. Intram totusi si cerem voie unui parinte care am aflat mai tarziu era chiar staretul manastirii. Ne intreaba,"Este prima data?" "Da parinte!" Intrati atunci!" Intru cam cu musca pe caciula in biserica si ma uit intimidat la un parinte cu privirea apriga care citeste dintr-o carte de rugaciune la lumina unui bec acoperit cu o foaie de hartie. Din cand in cand potriveste foaia lipita cu scoci pentru a arunca mai multa sau mai putin lumina asupra cartii. Doar buzele i se misca ritmic fara a scoate insa nici un sunet si da impresia ca este foarte concentrat pe cea ce face. In fata lui se afla moastele Sfantului Ierarh Glicherie Marturisitorul. Privirea si atmosfera solemna cat si ideea ca poate intrerup intr-un moment delicat imi taie tot avantul fotografic. Duc mainile la spate impreuna cu aparatul foto ca un elev la scoala atunci cand asculta de doamna invatatoare. Parintele cel aprig brusc isi schimba infatisarea si ma dojeneste tintuind cu degetul catre mine, "Nu stam cu mainile la spate!" "Ooo, nu parinte! balmajesc si le mut repede in fata..." Isi intoarce privirea inapoi catre cartea de rugaciuni. Cand...apare! Merge incet siontac siontac isi trage un picior incet dupa el schiopatand usor. Se aseaza incet si cuminte cu mainile impreunate pe unul din scaunele laterale aflate in orice biserica, cele care sunt in apropierea peretilor si sunt de fapt niste scanduri cu niste suporti verticali. Nu pot sa imi mut privirea de la el. Este exact asa cum mi l-am imaginat! In serile copilariei stateam si mi-l inchipuiam adesea. Si simt o mare dragoste fata de el si imi vine sa il imbratisez si simt cum ma uit la el cu ochii inocenti ai copilului de alta data spre un chip pe care nu l-am vazut niciodata dar l-am visat de nenumarate ori.

Ma hotarasc brusc si ma apropii de el.

"Parinte nu va suparati am si eu o mare rugaminte la dumneavoastra, as dori sa va fac o poza!"
Ma priveste blajin cu un suras si ma intreaba, "Aici sau afara?" Deja optiunile mele se schimba! Normal ca imi doresc afara! Nici macar nu indraznisem sa iau in calcul varianta asta. Lumina e mai buna, pozele ies mai bine dar oscilez intre dorinta de a obtine o poza buna si temerea ca ii produc un deranj...Bineinteles ca cedez tentatiei ca orice muritor si raspund, "Parinte departe de mine gandul sa va deranjez, mi-ati face o bucurie daca mergem macar pana la iesire, la usa, este lumina mai puternica si ies pozele mai bine."
Mintea mea se lupta cu un gand care imi spune ca sunt habarnist, oare formula de adresare "parinte" este ok?

Imi inghit nedumerirea cu o ridicatura de umeri in timp ce il insotesc incet catre iesire. Brusc din putul gandirii mi se reveleaza urmatoare explicatie pe care o servesc parintelui fara sa gandesc la ce spun. Se doreste a fi o scuza a faptului ca am indraznit sa il deranjez dar in acelasi timp imi dau seama ca este motivul adevarat al dorintei mele de a-i face o poza parintelui Macarie, "Parinte sper sa nu va suparati pe mine ca am indraznit sa va deranjez, numai ca...numai ca...vroiam sa va fac o poza pentru ca ...semanati cu Dumnezeu!"

Parintele Macarie surade si spune cu modestie "M-or mai pozat si acum 3 zile niste oameni de la Bucuresti.."
Ii fac 3 poze rapid, ii multumesc si cu frica sa nu il deranjez imi iau la revedere. Dupa un minut imi dau seama ca nici macar nu l-am intrebat cum se numeste, sau sa stau un pic de vorba cu el. La iesire din manastire la intrarea principala scot aparatul caut poza cu parintele si intreb un calugar care statea pe o banca"Nu va suparati, cum se numeste dansul?" "Aaa parintele Macarie! Un om cu har, are 91 de ani! Mai are un frate tot calugar..."

Si uite asa am ramas cu dragostea catre parintele Macarie in suflet si cu speranta ca Dumnezeu o sa ii mai dea ani ca sa il mai pot intalni candva...Si da, sunt convins ca am intalnit un Sfant...Dumnezeul copilariei voastre cum arata?

Changing the Unconscious Mind - My voice will go with you - Milton Erickson

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 12 Aug 2011 13:32:00 +0000

"What you don't realize, Sid, is that most of your life is unconsciously determined." When Erickson said this to me, I reacted as many of my patients do when I say the same thing. I felt that he meant my life was predetermined, and that the most I could hope for was to become aware of the unconscious patternings that were firmly set. However, I realized later that the unconscious is not necessarily unchangeable. All of the experiences that we have today affect our unconscious mind as well as our conscious mind.

If I read something that inspires me, my unconscious mind has been changed. If I have a meeting with an important person—that is, a person who is important to me—my unconscious is changed. In fact, the positive value of any psychotherapy is obviously based on the ability of a person to change, largely as the result of an encounter with another person or persons.

In my opinion, this change is accomplished most effectively and permanently when the therapist focuses on influencing his patient's unconscious patterns, which frequently include his values and frames of reference. Erickson agreed with this point of view. Toward the end of his life he developed a very effective approach to accomplish this goal—his teaching seminars.

The last time I saw him, he explained to me how this approach had developed, "I had to spend too much time on one patient. I would rather teach a lot of people how to think, how to handle problems, I have dozens and dozens of letters saying, 'You have completely changed my way of treating patients.' I get a lot of patients, but I see them less. I see more patients and I see them for shorter times.

" I questioned, "And this is the result of . . . ?" He answered, "Their coming here and letting me tell them stories. Then they go home and alter their practice." Obviously "coming here and letting me tell them stories" involved expectations and communications on many levels. For example, anyone who spent time with Erickson was likely to experience various levels of hypnotic trance. With positive expectations, in a trance, we are most open to the messages and influences transmitted in Erickson's stories. Erickson believed that if the listener "forgot" a story—developed an amnesia for it—its effect could be even more potent.

In "telling stories" Erickson was, of course, following an ancient tradition. Since time immemorial, stories have been used as a way of transmitting cultural values, ethics, and morality, A bitter pill can be swallowed more easily when it is embedded in a sweet matrix. A straight moral preachment might be dismissed, butguidance and direction become acceptable when embedded in a story that is intriguing, amusing, and interestingly told.

Toward this end, Erickson's tales utilize many effective storytelling devices, including the use of humor and the inclusion of interesting information, such as little-known medical, psychological, and anthropological
facts. Therapeutic suggestions are interspersed in stories whose content is far removed both from the patient's
concerns and the therapist's overt focus. Trance, according to Erickson, is the state in which learning
and openness to change are most likely to occur. It does not refer to an induced somnolent state. Patients are not "put under" by the therapist, nor are they out of control and directed by the will of another person. Trance, in fact, is a natural state experienced by everyone. Our most familiar experience takes place when we them include the theme of a quest. The accomplishment of one of Erickson's assigned tasks may not have the heroic drama of the Golden Fleece, but the inner drama and feelings of accomplishment are comparable.

And there is something peculiarly American about many of his stories, especially those about his family.
For this reason, Erickson has been called an American folk hero. Still, one might wonder how listening to a story, even in a hypnotic trance, can help a patient or a student. The effect, in many ways, is similar to the "glow" one may feel after seeing a good movie. During the movie, many of us enter into an altered
state of consciousness. We identify with one or more of the characters, and we leave "trance-formed." However, this feeling lasts for only a short time—ten or fifteen minutes at most. By contrast, people find themselves, many years later, referring back to an Erickson tale. Their behavior and attitudes may be permanently changed.

Erickson explained these permanent changes by the fact that they occurred in the context of "hypnosis," which he defined as "the evocation and utilization of unconscious learnings." When a therapist is able, with or without the use of stories, to help a patient get in touch with his own unutilized knowledge, that patient is most likely to incorporate these forgotten learnings into his behavior. More constructive and self-reinforcing behavior may
often result.

How is this process different from "brainwashing"? Perhaps the main difference is that without cultural reinforcement "brainwashing" tends to fade away. During the Korean War, for example, many "brainwashed" American prisoners-of-war were led to accept anti-American beliefs. In fact, thousands wanted to remain
in Communist China rather than return home. Yet after they had been repatriated, it would seem, most, if not all, returned to their former beliefs.

Erickson's interventions were more likely to lead to changes that were self-reinforcing and led to further changes. Perhaps this occurred because these changes were in the direction of growth and "opening." Of course, they were likely to be most effective and permanent in a culture that supported Erickson's philosophy —that the individual is important, that he can better himself, and that each of us has unique possibilities for growth.

Milton Erickson "My voice will go with you "

Centrul Universului

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 31 Jul 2011 13:19:00 +0000

Sunt oameni care spun " Noi nu suntem centrul Universului" Si ce vreti sa spuneti cu asta? Suntem exact acolo unde trebuie sa fim. O secunda mai incoace sau mai incolo si nu nu am mai fi fost...

Despre viata si moarte - Osho

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 31 Jul 2011 12:02:00 +0000

Viata orientalului nu se incheie odata cu moartea corpului fizic; viata occidentalului se termina odata cu moartea. Cand corpul moare, occidentalul moare odata cu el. De aceea, el se teme foarte tare de moarte. Din cauza acestei frici, occidentalii fac toate eforturile pentru a-si prelungi viata, mergand de multe ori pana la absurd. La ora actuala exista nenumarati oameni care vegeteaza prin aziluri. Acestia nu traiesc; au murit de mult, dar sunt tinuti in viata de medici si de medicamente. Ei continua sa se agate de viata prin orice mijloace.

Teama de moarte este incredibila: odata mort, te-ai dus pentru totdeauna si nimic din tine nu va mai supravietui. Si asta pentru ca americanul nu cunoaste altceva decat corpul. Daca nu cunosti decat corpul, te poti considera foarte sarac. Mai intai te vei teme tot timpul de moarte, iar cel care se teme de moarte se va teme inclusiv de viata, caci moartea si viata sunt atat de strans legate incat cine se teme de una, se va teme si de cealalta. Viata este cea care da nastere mortii; de aceea., daca te temi de moarte, cum ai putea iubi cu adevarat viata? Moartea va fi tot timpul prezenta. Daca ai convingerea ca moartea reprezinta sfarsitul, atunci viata ta va fi o continua
alergatura. Moartea se apropie cu fiecare clipa, asa ca nu ai cum sa fii rabdator.

Asa se explica mania americanilor pentru viteza; totul trebuie facut cat mai repede, caci moartea se apropie, asa ca lucrurile trebuie rezolvate urgent. Inainte sa mori trebuie sa te indopi cu cat mai multe experiente posibile, caci dupa ce ai murit nu vei mai putea face nimic.
Totul porneste de la o mare neintelegere, care creeaza in mod firesc angoasa, anxietate.Daca nu exista nimic care sa supravietuiasca trupului fizic, atunci orice ai face, nu poate fi ceva profund. Orice ai face, nu vei fi satisfacut.
Daca moartea reprezinta sfarsitul si nimic nu ii supravietuieste, viata nu poate avea nici ea vreo semnificatie. Totul pare un film prost, povestit de un idiot, plin de zgomote si de violenta, fara vreun inteles.

Mintea orientala stie ca ea se afla in corp dar nu este una cu el. Orientalul isi iubeste corpul. Acesta este caminul sau, casa sa. El nu se impotriveste corpului, caci ar fi absurd sa te opui casei tale, dar nici nu este un materialist. Este realist,dar nu si materialist. El stie ca in realitate, nimic nu moare. Moartea vine dar viata continua.
Camus a scris ca singura chestiune metafizica esentiala pentru om este sinuciderea. Personal, sunt de acord cu el. Daca trupul este singura realitate si nu exista nimic in interiorul lui care sa-l transceada, evident ca sinuciderea devine singura problema la care merita sa te gandesti. In fond, de ce sa nu te sinucizi? De ce sa mai astepti pana la varsta de 94 de ani? De ce sa mai suporti atatea suferinte si necazuri pana atunci? Daca tot o sa mori, de ce sa nu mori astazi? De ce sa te mai trezesti din nou dimineata? Pare atat de inutil!

Asadar, pe de-o parte, americanii alearga in permanenta dintr-un loc in altul pentru a acumula experienta, pentru a nu rata nimic. Ei alearga in jurul lumii, dintr-un oras in altul, dintr-o tara in alta, dintr-un hotel in altul. Alearga de la un guru la altul, de la o biserica la alta, vesnic in cautare, caci moartea se apropie. Pe de o parte exista aceasta vanatoare constanta, aceasta cursa nebuneasca, iar pe de alta parte, convingerea interioara profunda ca totul este inutil- caci moartea ii va pune capat. Indiferent daca ai fost bogat sau sarac, inteligent sau prost, un mare amant sau nu, ce conteaza? Moartea ii pune capat sii ii aduce pe toti la acelasi nivel: pe intelepti si pe prosti, pe sfinti si pe pacatosi, pe cei iluminati si pe cei redusi la minte- toti se intorc in pamant si dispar. La ce bun toate astea? Ce conteaza daca esti un Buddha, un Iisus sau un Iuda? Iisus a murit pe cruce, iar Iuda s-a sinucis a doua zi, si amandoi au disparut in pamant.

Pe de alta parte exista teama ca tu poti da gres si altii pot reusi, dar si convingerea ca chiar daca obtii ceea ce ti-ai propus, nu ai rezolvat nimic. Oriunde ai ajunge, nu ajungi de fapt nicaieri, caci moartea vine si distruge totul.

Mintea orientala traieste in corp, iubeste corpul, il celebreaza, dar nu se identifica cu el.Orientalul stie ca el este esenta, ca exista ceva in interiorul lui care va supravietui mortii, ceva etern, pe care timpul nu-l va putea distruge. El a ajuns la aceasta concluzie prin meditatie, prin iubire, prin rugaciune. Simte acest lucru cu toata fiinta lui. De aceea el nu se teme. Nu se teme de moarte, pentru ca stie ce este viata. Nu vaneaza fericirea, pentru ca stie ca Dumnezeu ii trimite milioane de sanse de a o atinge, asa ca nu trebuie decat sa se lase in voia lor.
Priviti copacii; acestia sunt adanc inradacinati in pamant, nu se pot duce nicaieri, si totusi sunt fericiti. Evident, ei nu pot vana fericirea, nu pot pleca in cautarea ei. Sunt inradacinati in pamant, nu se pot misca, dar nu vedeti ca sunt fericiti? Nu simtiti bucuria lor atunci cand ploua, marea lor multumire atunci cand vantul le sufla prin frunzis? Nu simtiti dansul lor?

Cercetatorii moderni afirma ca daca gradinarul isi iubeste plantele, acestea simt si se bucura. Daca iubiti un copac si va apropiati de el acesta va fi fericit, ca si cum s-ar apropia un prieten drag. La ora actuala exista instrumente stiintifice care pot verifica daca un copac este fericit sau nu. Ei vibreaza in ritmuri diferite. Daca vine un dusman-un taietor de lemne, un tamplar- copacii se tem, se simt tulburati, se agita nespus. Oamenii de stiinta mai afirma ca daca tai un copac, toti ceilalti copaci din padure plang si tipa. Iar acest lucru este valabil nu numai in ceea ce priveste copacii, ci si pasarile. Daca ucideti o pasare, copacii vor incepe sa planga in agonie. Dar ei sunt inradacinati; nu pot pleca nicaieri. Si totusi, viata vine la ei.
Acesta este modul de intelegere al orientalilor; ei cred ca nu este necesar sa pleci nicaieri. Este suficient sa stai sub un copac, asa cum a facut Buddha; Dumnezeu a venit la el. Buddha nu s-a dus nicaieri; s-a limitat sa stea sub un copac.
Totul vine catre noi; noi nu trebuie decat sa lasam aceste lucruri sa vina la noi. Voi ati creat atat de multe bariere, si cea mai mare dintre ele este alergarea.

Intrucat sunteti intr-o continua alergatura, atunci cand viata vine si va bate la usa, voi nu sunteti niciodata acasa. Sunteti altundeva. Cand viata ajunge intr-un loc, voi ati plecat deja. Ati fost in Katmandu; cand viata ajunge in Katmandu, ati plecat deja in Goa. Cand viata ajunge in Goa, voi va aflati deja in Poona. Iar cand viata va ajungein Poona, voi veti fi in Philadelphia. Si astfel, voi urmariti viata si viata va urmareste pe voi, dar de intalnit, nu va intlaniti niciodata.

De aceea, sfatul meu este acesta: fiti, doar atat, fiti. Si aveti rabdare.

Osho "Farmacie pentru suflet"

Limiting Beliefs - Robert Dilts-Sleight of Mouth

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 29 Jul 2011 22:01:00 +0000

The three most common areas of limiting beliefs center around issues of hopelessness, helplessness and worthlessness. These three areas of belief can exert a great deal of influence with respect to a person's mental and physical health.
1. Hopelessness: Belief that the desired goal is not achievable regardless of your capabilities.
2. Helplessness: Belief that the desired goal is possible but that you are not capable of achieving it.
3. Worthlessness: Belief that you do not deserve the desired goal because of something you are or have (not)
done.
Hopelessness occurs when someone does not believe a particular desired goal is even possible. It is characterized by a sense that,
"No matter what I do it won't make a difference. What I want is not possible to get. It's out of my control. I'm a victim.''

Helplessness occurs when, even though he or she believes that the outcome exists and is possible to achieve, a person does not believe that he or she is capable of attaining it. It produces a sense that,
"It's possible for others to achieve this goal but not for me. I'm not good enough or capable enough to
accomplish it."

Worthlessness occurs when, even though a person may believe that the desired goal is possible and that he or she even has the capability to accomplish it, that individual believes that he or she doesn't deserve to get what he/she wants. It is often characterized by a sense that,
"I am a fake. I don't belong. I don't deserve to be happy or healthy. There is
something basically and fundamentally wrong with me as a person and I deserve the pain and suffering that I am experiencing."

To be successful, people need to shift these types of limiting beliefs to beliefs involving hope for the future, a sense of capability and responsibility, and a sense of self-worth and belonging.

Obviously, the most pervasive beliefs are those regarding our identity. Some examples of limiting beliefs about identity are:
"I am helpless I worthless I am victim. I don't deserve to succeed. If I get what I want I will lose something. I don't have permission to succeed."
Limiting beliefs sometimes operate like a "thought virus" with a destructive capability similar to that of a computer virus or biological virus. A 'thought virus' is a limiting belief that can become a 'self-fulfilling prophesy' and interfere with one's efforts and ability to heal or improve.

Thought viruses contain unspoken assumptions and presuppositions which make them difficult to identify and challenge. Frequently, the most influential beliefs are often out of our awareness.
Limiting beliefs and thought viruses often arise as seemingly insurmountable "impasses" to the process of change. At such an impasse, a person will feel, "I've tried everything to change this and nothing works." Dealing effectively with impasses involves finding the limiting belief that is at their core, and holding them in place.

Ultimately, we transform limiting belief's and become 'immunized' to 'thought viruses' by expanding and enriching our models of the world, and becoming clearer about our identities and missions. Limiting beliefs, for instance, are often developed in order to fulfill a positive purpose, such as, protection, establishing boundaries, feeling a sense of personal power, etc.

By acknowledging these deeper intentions and updating our mental maps to include other, more effective ways to fulfill those intentions, beliefs can often be changed with a minimum amount of effort and pain.
Robert Dilts "Sleight of Mouth"

Pygmalion -Therapeutic Patterns of Milton H. Erickson(David Gordon)

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 24 Jul 2011 14:52:00 +0000

There once lived on the island of Cyprus a fine sculptor, named Pygmalion, who had decided to devote himself entirely to his art because he could not find a woman to match his idea of beauty.

Soon a very pure piece of white marble came into his studio and from it he sculpted a beautiful woman—a figure which embodied all that he considered beautiful.

Pygmalion was so smitten with his own creation that he prayed to Aphrodite to help him find a woman that would match his sculpture's beauty.
Aphrodite, however, realized that only the statue itself would answer for Pygmalion, and so she breathed in to it the life that Pygmalion so fervently sought.

Pygmalion called her Galatea and married her, his own creation.

Pygmalion is certainly not alone in his possession of standards and beliefs

about what is or is not beautiful. Regardless of how they come in to being, we all have personal beliefs about what constitutes beauty,intelligence, appropriate behavior, useful goals, and so on.

None of us means, says, does or goes after just ANYTHING. There are always certain possibilities in the world which an individual will in some way delete from his or her experience (even the person who believes that"being open to everything" is important is deleting the possibility of being open only to certain things or being open to nothing).

It is, of course, the differences in what we each hold as personal standards or beliefs that make each of us somehow unique.There is another way in which we are all like Pygmalion. Sometimes intentionally, often unconsciously, we imbue the world around us with our own ideas about the way the world is, or should be. Any time you communicate with another person what you communicate will be an expression, a manifestation, of the beliefs that constitute your personal model of the world.

And if, like Pygmalion, you are artful in your use of the communicational tools and skills you have at hand you might recreate in your conversational partner a belief or standard that matches your own.

This happens when your trend-conscious friend announces the new chic and you proceed to clean out your closet, or when a therapist convinces you that a good cry will cure you and you proceed to let the tears flow.

In our experience, most psychotherapists are like Pygmalion in that they have, as individuals, learned certain ways of understanding the world of behavior and experience, and then, if they are artful, imbue their clients with those same understandings. For instance, Transactional Analysts teach their clients to think of their experiences as manifestations of parent, adult, or child states. There are certainly other possibilities for partitioning experience and behavior; what about infant, teenager, and senescent ego states, or hypo-reactive,reactive, and hyper-reactive states?

A rational emotive therapist will teach you to organize and examine your beliefs against certain criteria of logic and rationality. These are examples of "institutionalized" sets of beliefs, values and perceptual distinctions.

Similarly, but at the level of the individual, we have witnessed over and over again the phenomenon that a therapist who has discovered in his own experience happiness from always telling others what he wants, will then explicity or implicity attempt to install that same belief and accompanying behaviors in his clients.

A therapist who, in his/her personal life, finds release from nagging problems through meditation will typically, when presented with a client who is nagged by problems, suggest the clienttry meditation.

It is, of course, the function of a therapist to assist his or her client in altering or gaining a new belief, standard, or behavior.The purpose of these examples, however, is to highlight our observation that very often the kind of changes that a particular therapist will pursue with clients are those that are consistent with the therapist's model of the world (professional training and personal experiences) rather than being a function of, and in relation to, the client's model of the world.

The point is that our private and professional beliefs/-standards/rules do not encompass what is possible, but instead LIMIT what is possible. And so, like Pygmalion, therapists can unintentionally produce clones of themselves through their clients.

This is not in itself bad or wrong, but for its efficacy it is dependent upon the presuppositions that what is effective for one person can be effective for another,that problem situations that share a common name and experiential description are structurally isomorphic, and that the suggested solution is both acceptable to the individual and capable of being duplicated.

David Gordon "Therapeutic Patterns of Milton H. Erickson"

Depotentializarea cadrelor de referinta obisnuite si a sistemelor de credinta-Milton Erickson

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 23 Jul 2011 21:14:00 +0000

"In viziunea noastra una din cele mai utile efecte ale fixarii atentiei este tendinta de a depotentializa seturile (configuratiile) mentale sau cadrele de referinta obisnuite ale pacientului. Sistemele lor de credinta sunt mai mult sau mai putin intrerupte sau suspendate
pentru un moment sau doua. Constiinta a fost distrasa. In timpul suspendarii instantanee, tiparele de asociere latente si experientele senzoriale percepute au ocazia sa se manifeste singure intr-un mod care poate initia starea modificata de constiinta care a fost descrisa sub numele de transa.
Exista multe moduri de a depotentializa cadrele obisnuite de referinta. Orice experienta de soc sau surpriza fixeaza atentia imediat si intrerupe tiparele anterioare de asociere. Orice
experienta a irealului, a neobisnuitului, a fantasticului, ofera ocazia unor modalitati modificate de teama. Autorii au descris cum confuzia, indoiala, disocierea, si dezechilibrul sunt toate
moduri de depotentializare a limitarilor invatate ale pacientilor, astfel incat acestia sa devina deschisi si disponibili pentru noi mijloace de experimentare si invatare, care sunt esenta transei terapeutice (Erickson, Rossi and Rossi, 1976).

Intreruperea si suspendarea sistemului nostru de credinte obisnuite au fost descrise de catre autorul junior ca fiind un moment creator (Rossi,1972a):
Dar ce este un moment creator ?

O intuitie extrem de interesanta pentru oamenii de stiinta si o inspiratie pentru artisti (Barron, 1969). Un moment creator apare atunci cand se intrerupe un tipar obisnuit de asociere; poate fi vorba de o intrerupere sau de o relaxare a proceselor asociative obisnuite; poate fi vorba de un soc psihic, de o experienta senzoriala sau emotionala coplesitoare; de un drog psihedelic, de o conditie toxica sau de o deprivare senzoriala care pot sa actioneze ca un catalizator; yoga, Zen, exercitiile spirituale si de
meditatie pot in acelasi fel sa intrerupa asociatiile noastre obisnuite si sa produca imediat un vid in starea noastra de constiinta.

In acea fractiune de secunda in care continuturile obisnuite ale constiintei sunt doborate, exista sansa ca lumina pura a vidului, constiinta pura, sa straluceasca (Evans-Wentz, 1960).Aceasta fractiune de secunda poate fi traita ca o stare mistica, satori, o experienta ajunsa la un punct culminant sau o stare modificata de constiinta (Tart, 1969). Poate fi traita ca un moment de fascinatie sau de indragostire cand bresa in constiinta subiectului respectiv este umpluta de noul care apare intempestiv.

Momentul creator este deci o bresa in tiparul obisnuit al constiintei. Bartlett (1958) a descris
modul in care geneza gandirii originale poate fi inteleasa ca fiind o umplere a breselor mentale.

Noul care apare in momentele creatoare reprezinta astfel unitatea bazala a gandului original si a insight-ului, la fel si schimbarea de personalitate. Trairea unui moment creator poate fi corelat fenomenologic cu schimbarea critica in structura moleculara a proteinelor din creier asociate cu invatarea (Gaito 1972; Rossi, 1973b), sau cu crearea a unor noi ansambluri celulare sau secvente de faza (Hebb, 1963)

Relatia dintre socul psihologic si momentele creatoare este aparenta: un soc psihologic intrerupe asocierile obisnuite ale persoanei asa incat ceva nou poate apare. In mod ideal, socul psihologic structureaza conditiile pentru un moment creator atunci cand apare la subiect o noua atitudine, un nou insight, sau o schimbare de comportament. Erickson (1948) a descris de asemenea transa ca pe o stare psihologica speciala care efectueaza o pauza similara in asocierile constiente obisnuite ale pacientului, astfel incat sa se produca invatarea creativa.

In viata de fiecare zi ne confruntam continuu cu situatii dificile, care ne pun in incurcatura si
care ne produc un soc moderat intrerupand modul obisnuit de gandire. In mod ideal, aceste
situatii problema vor initia un moment creator in cadrul reflexiei, o ocazie pentru aparitia a
ceva nou.

Problemele psihologice se dezvolta cand oamenii nu permit imprejurarilor naturale
ale vietii sa le intrerupa tiparele vechi de asociere si experienta care au devenit nefolositoare,
astfel incat sa apara solutii si atitudini noi."

Milton Erickson

Marturisirile unei pungi de hartie - poveste terapeutica

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 22 Jul 2011 21:34:00 +0000

Sunt o punga de hartie. Viata mea este in genere foarte scurta. Dureaza in medie 5-10 minute. Asta depinde de cat de fierbinte este covrigul pe care il adapostesc. In scurtul meu drum de la covrigarie, strabat treptele metroului, ajung pe peron si mor golita de continut, cocolosita si aruncata intr-unul din cosurile rosii.

Unele dintre noi au parcurs drumuri mai lungi, altele mai scurte. Ne place sa credem ca dincolo de cosul de gunoi, mai exista ceva. Sunt mituri care vorbesc despre marele loc unde ne-am aduna toate cele trecute in nefiinta si am renaste luand diferite forme.

Pungi vechi de hartie povestesc ca s-au intalnit cu foste pungi care ajunsesera caiete sau cutii! Cine ar putea crede o astfel de nebunie!

Pungile vechi de hartie povestesc de asemenea despre pungile de plastic...Zic ca sunt nemuritoare! Si ca uneori le-au vazut zburand! Mituri! Toata lumea stie ca pungile din plastic sunt o fabulatie. Nu existam decat noi pungile de hartie...care murim pentru ca suntem biodegradabile.

Au fost pungi care au spus ca daca ai grija de covrigul adapostit in tine, daca te dedici trup si suflet lui ar fi sansa sa traiesti vesnic! Sunt voci care sustin ca au existat pungi de hartie care au supravietuit metroului! Care traiesc si acum!

Despre ele se vorbeste cu evlavie.

Eu una nu stiu. Sunt doar o punga noua in asteptarea momentului in care un covrig fierbinte aburind imi va da un rost existentei. Si mi-am zis asa si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel. Sa nu va fie frica!

Bucurati-va de fiecare emanatie de caldura a covrigului, bucurati-va de fiecare bobita de susan, sare sau mac, de fiecare particula suspendata de miros de bun si cald. Fiti bucuroase de drumul pe care il strabateti la metrou , aveti credinta!

Sperati! Sperati si se va petrece o minune! Cosul de gunoi de la metrou este doar inceputul unei noi vieti! Sperati si traiti-va viata!

Drumul catre libertate -Osho

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 22 Jul 2011 18:05:00 +0000

Primul pas spre constientizare este sa iti observi foarte bine corpul. Incet-incet, sa devii atent la fiecare gest, la fiecare miscare. Si, in timp ce devii constient, un miracol incepe sa se intample: multe lucruri pe care obisnuiai sa le faci inainte pur si simplu dispar; corpul tau devine mai relaxat, mai armonios. O pace adanca incepe sa iti cuprinda corpul iar o muzica subtila o acompaniaza.

Apoi incepi sa devii constient de gandurile tale; acelasi lucru trebuie sa fie facut si cu gandurile. Ele sunt mai subtile decat corpul si, bineinteles mai periculoase. Iar cand devii constient de ganduri, vei fi surprins de ceea ce se intampla in interiorul tau. Daca vei scrie tot ce iti trece prin cap intr-un moment dat, vei avea o mare surpriza. Nu vei crede ce se petrece in interiorul tau. Iar dupa 30 de minute citeste inca o data - vei vedea ca ai o minte de om nebun in interior!

Pentru ca nu suntem constienti, aceasta intreaga nebunie merge in continuare ca un curent de adancime, care afecteaza orice ai face, afecteaza orice nu ai face; afecteaza tot. Iar suma acestuia este viata ta! Asadar, acest nebun trebuie sa fie schimbat.Iar miracolul starii de a fi constient este faptul ca nu trebuie sa faci nimic altceva decat sa devii prezent.

Chiar fenomenul observatiei schimba aceasta stare de fapt. Incet-incet, nebunul dispare; incet, incet, gandurile
se incadreaza intr-un anumit model; nu mai este vorba de haosul lor, acesta devine mai degraba cosmos. Iar apoi va triumfa pacea.

Iar cand corpul si mintea ta sunt in pace, vei observa ca ele sunt acordate si exista un pod. Acum ele nu mai merg in directii diferite, nu calaresc cai diferiti. Pentru prima data exista un acord, iar acesta ajuta imens sa lucram la cel de-al treilea pas - de a deveni constient de sentimentele, emotiile si starile tale. Acesta este stratul cel mai subtil si cel mai dificil, dar, daca poti sa fi constient de gandurile tale, mai ai doar un pas. Este nevoie doar de mai multa prezenta si vei incepe sa reflectezi starile, emotiile, sentimentele.

Odata ce esti prezent la cele 3 niveluri, ele se vor uni intr-un fenomen. Iar atunci cand acestea 3 devin una - functionand perfect impreuna, pline de energie - vei simti muzica lor; ele au devenit o orchestra- iar atunci are loc al patrulea pas, cel pe care tu nu il poti produce. Acesta se produce de la sine. Este un dar al intregului, este o recompensa pentru cei care au facut acesti pasi. Iar al patrulea este starea ultima a constiintei pe care o poate face un om constient. Atunci omul devine prezent la propria prezenta- acesta este al patrulea pas.

Acesta devine un Buddha, cel prezent. Numai in aceasta stare de constienta omul poate afla ce este fericirea. Corpul stie placerea, mintea stie bucuria, inima stie veselia, a patra stie fericirea. Fericirea este scopul lui sannya, al celui care cauta, iar constiinta este drumul catre ea. Lucrul cel mai important este acela sa fii observator, ca nu ai uitat sa observi, ca nu ai uitat faptul ca observi... observi...observi.

Iar incet-incet, cu cat observatia devine din ce in ce mai solida, mai stabila, mai ferma, atunci se va intampla o transformare, Lucrurile pe care le observai dispar. Pentru prima data, cel care observa devine cel care este observat.
Si atunci ai ajuns acasa.

Osho -"Meditatia prima si ultima libertate"

Fructele-poveste terapeutica

noreply@blogger.com (Unknown) — Fri, 22 Jul 2011 09:56:00 +0000

A fost odata ca niciodata ca daca nu ar fi nu s-ar mai povesti. A fost odata un sat de oameni departe departe.

Acesti oameni, de cand se stiau se hraneau intr-un singur fel, stateau sub copaci si asteptau sa pice fructele. Satul era plin de copaci vigurosi incarcati cu fructe si vantul de vest batea de fiecare data cu furie si scutura pomii. Si toti se hraneau si erau fericiti si transmiteau din tata in fiu modul lor de viata si de hranire.

La un moment dat vantul de vest a incetat sa mai bata.

Oamenii au inceput sa moara pe capete. Isi blestemau soarta si lipsa de noroc. Se credeau nedreptatiti. Se simteau ca si cum un drept suprem le fusese luat. Amenintau divinitatea si rugile se transformau in ocari. Daca pana acum vizitau copacii in fiecare dimineata cand adunau lejer fructele acum situatia se schimbase!

Si-au spus, "Trebuie sa muncim mai mult pentru asta!" si au inceput sa stea de dimineata pana seara sub copaci. Multi dintre ei au facut insolatie si au murit, ceilalti au facut rani ingrozitoare pe toata suprafata corpului.

Conducatorul satului isi frangea mainile si nu stia ce decizii sa mai ia. Cu durere in suflet a decretat" Vom sta si noaptea sub copaci! Trebuie sa ne sacrificam pentru viitorul satului nostru!" Oamenii erau epuizati, frigul noptii le intra in oase, se imbolnaveau si mai multi. Dar rezultatele nu apareau.

Conducatorul satului a decis apoi, "Vom sta cat mai multi sub un copac, poate asa forta noastra unita ne va aduce fructele dorite!" Dar nici de data asta norocul nu a fost de partea lor.

Conducatorul satului era disperat, isi spunea in sinea lui, "Doamne am facut tot posibilul pentru satul meu. Am muncit din greu pentru a obtine macar un mic rezultat. Oamenii si-au dat si viata in incercarea de a obtine hrana necesara, oare ce sa fac Doamne ca sa fie bine satului meu?"

Intr-o zi un strain si-a facut aparitia in sat. S-a uitat curios la multimea de oameni adunati sub copaci care cu ultimele puteri nu mai eraun in stare nici sa se ridice ca sa vorbeasca cu strainul. Acesta a salutat dar nimeni nu i-a raspuns. Inciudat strainul a incercat sa intre in vorba cu ei dar toti se uitau cu ochii infundati in orbite in sus catre fructele din copac. Strainul a murmurat printre dinti a intins mana catre copac si a luat un fruct in mana. A muscat din el cu pofta dar cand s-a uitat mai bine a vazut ca era viermanos. A aruncat cu dispret fructul si a plecat bombanind cu privire la insolenta satenilor si a fructelor proaste.

Din ziua aceea nimeni din satul de poveste nu a mai murit de foame.

Morala acestei povesti va las sa o gasiti voi in schimb va intreb: "Sunteti siguri ca de fiecare data cand ati avut o problema ati facut tot ceea ce trebuie pentru a va atinge SCOPUL? Sunteti siguri ca ati reusit sa ganditi tot timpul outside the box? "

Viitorul apartine actorilor - Bernard Werber

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 21 Jul 2011 18:10:00 +0000

"Ca sa se faca respectati, actorii stiu sa mimeze mania.

Ca sa se faca adulati, actorii stiu sa mimeze dragostea.

Ca sa se faca invidiati, actorii stiu sa mimeze bucuria.

Toate profesiile sunt infiltrate de actori.

Alegerea lui Ronald Reagan în postul de presedinte al Statelor Unite în 1980 a consacrat definitiv domnia actorilor. Inutil sa ai idei si sa stii sa guvernezi; e destul sa ai în jurul tau o echipa de specialisti pentru redactarea discursurilor si dupa aceea sa-ti interpretezi bine rolul sub obiectivul camerelor de luat vederi.

De altfel, în majoritatea democratiilor moderne, candidatul nu mai e ales în functie de programul sau politic (toata lumea stie foarte bine ca, oricum, promisiunile nu vor fi tinute, caci tara are o politica globala de la care nu poate devia), ci dupa alura, zâmbet, voce, felul de a se îmbraca, familiaritatea cu cei care îi iau interviuri si glumele pe care le spune.

În mod inexorabil, în toate profesiunile, actorii au câstigat teren. Un pictor bun actor este capabil sa convinga ca o pânza monocroma este o opera de arta. Un cântaret bun actor nu are nevoie sa aiba voce daca îsi interpreteaza convenabil clipul.

Actorii controleaza lumea. Problema e ca, tot punându-i înainte pe actori, forma capata mai multa importanta decât fondul, a parea devine mai tare decât a fi. Nu mai ascultam ce spun oamenii. Ne multumim doar la a ne uita cum spun, ce privire au când spun si daca au cravata asortata cu haina.

Cei care au idei dar nu stiu sa le prezinte sunt, treptat, exclusi de la dezbatere." Bernard Werber - "Furnicile"

Man's search for meaning - Victor Frankl

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 21 Jul 2011 17:40:00 +0000

"Several of my colleagues in camp who were trained in psychoanalysis often spoke of a "regression" in the camp inmate - a retreat to a more primitive form of mental life. His wishes and desires became obvious in his dreams.

What did the prisoner dream about most frequently? Of bread, cake, cigarettes, and nice warm baths. The lack of having these simple desires satisfied led him to seek wish-fulfillment in dreams. Whether these dreams did any good is another matter; the dreamer had to
wake from them to the reality of camp life, and to the terrible contrast between that and his dream illusions.

I shall never forget how I was roused one night by the groans of a fellow prisoner, who threw himself about in his sleep, obviously having a horrible nightmare.

Since I had always been especially sorry for people who suffered from fearful dreams or deliria, I
wanted to wake the poor man. Suddenly I drew back the hand which was ready to shake him, frightened at the thing I was about to do.

At that moment I became intensely conscious of the fact that no dream, no matter how horrible, could be as bad as the reality of the camp which surrounded us, and to which I was about to recall him."

Victor Frankl "Man's search for meaning"