Facebook a anunțat că va permite utilizatorilor să se declare donatori de organe.

Sigur, intenția nu este rea deloc: este vorba de a salva vieți omenești. Pe plan mioritic însă, într-o țară care se îmbogățește pe zi ce trece în conturile din străinătate, lucrurile ar putea să o cam ia razna. Vă mai aduceți aminte ce se umpluseră, la un moment dat, anunțurile de la mica publicitate cu “îmi vând un rinichi să-mi iau plasmă nouă”,” îmi vând un rinichi să-mi iau trei navete de bere”, “îmi vând un rinichi că oricum ficatul mi l-a mâncat soacră-mea”? Să vedeți acum ce o să se mai umple facebook-ul cu astfel de anunțuri umanitare.

Momentan, noua opțiune este diponibilă doar în anumite țări. Și cum funcționează doar dacă ai activat facebook timeline, chiar nu am habar daca este disponibilă și în România.

(via The Next Web)

Pe 19 aprilie, am avut șansa de a participa (mulțumesc, Cristi Manafu!) la Marketing B2B, cea mai importantă conferință din România dedicata marketingului business-to-business. Și spun “șansa”, pentru că, atmosfera creată de specialiști, reprezentanți ai companiilor și reprezentanți ai bloggerilor a fost o experiență din care nu aveai cum să nu înveți câte ceva. Și, cel puțin la fel de important, o atmosefră din care nu aveai cum să nu îți tragi propriile concluzii.

Un eveniment organizat impecabil de Evensys, cu susținerea Antena 3. Un eveniment a cărui următoare ediție o aștept cu mare nerbădare.

Okazii.ro, cel mai mare site de comerţ online din România, împlineşte pe 15 aprilie, 12 ani.  Mulţumim celor 3,7 milioane de români care fac shopping cu noi. Existăm datorită vouă şi pentru voi.

“Împlinim 12 ani împreună. De la an la an, numărul românilor care intră pe Okazii.ro creşte tot mai mult. Românii caută, cumpără, vând şi urmăresc cele mai potrivite okazii pentru ei, un obicei pe care îl respectă. Dovada interesului sporit al românilor pentru Okazii.ro, îl reprezintă timpul petrecut pe site. Numai anul trecut, timpul petrecut de utilizatori pe Okazii.ro a fost de 1843 de ani, aproape 2 milenii dedicate căutarii celor mai bune okazii”, afirmă Costin Cadelcu, Marketing Manager Okazii.ro.

În 15 aprilie 2000, acum 12 ani, prima okazie cumpărată a fost o bicicletă Pegas, oferită de un utilizator din Braşov. Pe Okazii.ro, în anul 2001, se vindea primul telefon pe internet din România. În toţi cei 12 ani, toate noutăţile tehnologice au fost găsite pentru prima oară pe Okazii.ro, de la telefoanele mobile cu cameră, la iPod-uri, iPhone-uri, tablete şi până la Kindle-uri. Anul acesta, prima okazie  cumpărată a fost o tabletă,  oferită  de un utilizator din Timişoara.

Dacă la finalul anului 2000, pe Okazii.ro, erau doar 5000 de produse la vânzare, în prezent, numărul acestora este de peste 1.4 milioane. Peste 3,7 milioane de români au găsit pe Okazii.ro, locul unde să cumpere şi să vândă în siguranţă orice îşi doresc.

Pe Okazii.ro se tranzacţionează sute de mii de telefoane, electronice, produse IT&C, haine, accesorii, obiecte de colecţie sau de decor, articole sportive, maşini şi multe altele, noi sau second hand, diponibile în sute de categorii de produse.

În cei 12 ani de activitate, Okazii.ro s-a implicat în nenumărate acţiuni caritabile, cea mai recentă fiind campania “Fii campion cu mănuşile lui Bute!, campanie care s-a bucurat de un real succes în rândul publicului şi a mass-media. Mănuşile lui Lucian Bute, din meciul câştigat în faţa lui Jean Paul Mendy de la Bucureşti, au fost adjudecate prin licitaţie cu 10.001 eur, bani care au ajuns la Clubul de Box din Pechea, suma urmând să fie investită în totalitate în renovarea şi echiparea sălii de antrenament a clubului. “Campania de licitare a mănuşilor lui Lucian Bute a devenit cea mai de succes iniţiativă de acest gen din istoria Okazii.ro, dar şi cea mai vizibilă licitaţie caritabilă online din România. În plus, s-a văzut că românii îşi respectă şi îşi susţin campionii”, mai adaugă, Costin Cadelcu.

În urmă cu trei zile, am publicat pe WebCultura câteva rânduri despre creațiile unui designer israelian. Astăzi, designerul israelian a lăsat un comentariu pe site prin care a mulțumit pentru articol (credeți-mă, e chiar el, român get-beget am verificat IP-ul înainte de a aproba comentariul). Și aceasta după ce, nu cu mult timp în urmă, un artist belgian m-a contact direct pentru a-l promova pe WebCultura. E adevărat, WebCultura stă bine “în trafic” pentru nișa pe care e poziționat. Însă nu asta mi se pare relevant acum. Ci mentalitățile.

Vi s-a întâmplat ca vreun român să vă mulțumească pentru că l-ați promovat? Cât de des?

1. Arhi istorisește o pățanie pe care, în urmă cu doar doi ani, nimeni nu ar fi crezut-o posibilă: pe principiul “nu ne vindem blogosfera înainte de a o negocia”, bloggerii dintr-un oraș au transmis organizatorilor unui eveniment că nu vor scrie despre lansare dacă nu vor primi 50 de lei căciulă.

Sincer: nu mă miră deloc că s-a întâmplat așa ceva. Ba chiar mai mult: mă miră că s-a întâmplat abia acum. Eu zic că era de așteptat, iar a ne arată uimiți e ca și cum ne-am mira că fetele de pe șoseaua de centură a orașului sunt mai ales în centrul orașului.

Pe scurt, cred că întreaga situație se poate rezuma astfel: “cine seamănă furtună…”. Și, foarte probabil, voi detalia acest lucru, în curând.

2. Lume multă la RoBlogFest 2012. Și foarte multă lume necunoscută mie. Ceea ce ar putea fi foarte bine: dacă măcar jumătate din oamenii care au fost aseara la RoBlogFest scriu pe bloguri, înseamnă că blogosfera este foarte vie.

În rest, ca de fiecare dată, o organizare excelentă din partea lui Dragos Novac și a echipei. Și parteneri pe măsură: premii de Orange, cadouri de la Bitdefender, bere de la Silva.

3. A apărut un blog nou în peisaj: Zoso.ro. Eu l-am descoperit acum câteva zile și mi se pare interesant. Așa că vi-l recomand și vouă.

Un video amuzant în care bărbații iși vor recunoaște unele dintre colege. Și, zic eu, chiar dacă nu o vor recunoaște fățiș, chiar și femeile își vor recunoaște, la rându-le, unele dintre colege.

Bonus: Afară plouă.

Mediahoo.ro este o “publicație online care propune un ton analitic, un punct de vedere pertinent, cu ușoare nuanțe ironice. Pentru autori, mediahoo.ro este “locul” unde își exersează scrisul, din pasiune pentru industria comunicarii, dar mai ales din dorința de dezvoltare profesională”.

“Scriem pentru cei care ştiu şi înţeleg că există o mare diferenţă între relaţii publice şi relaţii cu publicul. Pentru cei care ştiu ce este “Apple”, “McDonalds” etc. de dincolo de “calculatoare” şi “McPuişor”. Pentru cei care au înţeles că Facebook depăşeşte cu foarte mult standardele Hi-5 şi că Twitter nu este o “bibliotecă virtuală” de link-uri.”

Sorin Frunzăverde este unul dintre cei mai importanți politicieni din România. Da, ați citit bine: din România. Pentru că, în termeni reali, importanța unui om politic se măsoara prin avengura teritorială și, chiar mai important, prin avengura sa pe plan internațional. Iar Frunzăverde a fost singurul om din PDL care putea deschide ușile discrete ale puterilor europene. Iar când spun “discrete” nu este o metaforă. Ci o realitate. Cine știe despre ce e vorba a înțeles din prima, cine nu a înțeles din prima nu are rost să mai citească în continuare.

Tocmai apartenența lui Frunzăverde la această putere discretă a fost motivul marginalizării lui de către Traian Băsescu, în urmă cu mai mulți ani. O punere la zid rostită direct, în față, cu glas tare. Apoi, același Traian Băsescu, realizând că porțile Europei nu i se pot deschide fără a se apela și la aceste resorturi, a apelat la Frunzăverde. Și l-a rugat să-l ajute, promițăndu-i că, după o perioadă în care va trebui să accepte “pasul înapoi”,, va reveni în prima linie a partidului. Cum “prima linie” este un termen extrem de vag, Frunzăverde și-a dorit mai mult. Mai exact și-a exprimat dorința de a nu i se pune bețe in roate în construcția carierei politice și singurul care să ia deciziile privind viitorul său politic să fie votul democratic în cadrul partidului și nu Traian Băsescu. Iar Traian Băsescu i-a promis acest lucru.

De bună credință, Frunzăverde și-a pus relațiile în mișcare și l-a ajutat pe Traian Băsescu să găsească uși deschise prin Europa și nu doar să aștepte în fața lor. Traian Băsescu și-a călcat însă, promisiunea făcută.

În timp ce domnul Sorin Frunzăverde este un onorobil om de onoare, Traian Băsescu nu este nici una, nici alta.

Pentru că, vedeți voi, ignorarea este păcătoasă și amăgitoare: dacă te prefaci că ignori, sfârșești prin a te îmbolnăvi de nervi, iar dacă ignori cu adevărat, sfârșești prin a deveni un ignorant. Așa se face că, de voie, de nevoie, am ales tăcerea. Iată câteva dintre lucrurile pe care le-am învățat tăcând.

Am învățat să ascult. Până și într-o prostie există ceva de ascultat, atâta vreme cât prostia nu e răutacioasă.

Am învățat să mă bucur mai mult de reușitele oamenilor la care țin. Am o anume posesivitate față de oamenii la care țin. Le vreau binele atât de mult încât îmi doresc enorm să îi feresc măcar de o parte din greșelile pe care eu le-am făcut. Iar această dorință poate deveni uneori sufocantă. Și autosuficientă. Tăcând, am putut să-mi văd mai bine prietenii crescând – și, Dumnzeule, cât de frumos au crescut unii! – și am putut să mă bucur mai mult de reușitele lor. Și de faptul că acestea le sunt recunoscute.

Am învățat că, indiferent de vârstă, ai nevoie de repere. În lipsa lor, nu ai cum să-ți păstrezi mintea deschisă. Iar aceste repere pot fi doar oamenii pe care îi înțelegi și îi respecți.

Și, ca în fiecare an în această zi: la multi ani, Orlando!

În rest, toate bune: cred că, după atâta tăcere, e cazul să (re)devin nițel mai vorbăreț.