sorinpui

2016-08-14T23:26:00.001+03:00

paisprezeceaugustdouămiișaisprezeceduminicaînprimeleeiore

2016-08-14T00:00:00.000+03:00

umbrele și chipurile și fețele ascunse aruncate deasupra ca și cum ar fi, ghici?zice fața lui... ce!poate fi ceva?ce!... sau cine!îngerul din colțul de sus al încăperii stând ghemuit cu aripile luminate-mprejur și strânse alăturea lui și copilul meu care privește cu atenție direct spre el, fără să clipească, așteptând neobosit zbaterea aripilor lui, ori ceva, un semn... colțurile se strâng în același fel, scândurile stau ca și-nainte așezate la fel de blând, și nu aud nici un fel de scârțâituri, ori sunt prea fine ori nu sunt... neînțelegerea e pitită în șuvoiul de cuvinte și sensul e dincolo de surâsul ghicit în aplecarea ușoară a colțului buzelor, nu e nimic sau poate totuși că e... nimeni nu știe și nici nu contează, melodia trebuie să fie simplă și lină, și e... și dacă cineva crede altceva, treaba lui... copilul meu îmi zâmbește.

14iunie2015seara

2015-06-14T21:10:00.001+03:00

aş fi putut să aşez cuvintele pe un covor roşu, ca şi cum ar fi mai-nainte de vreo prispă, cuminţi să stea ele acolo aşa, frumos... şi să dea seama despre mine, că sunt şi cât sunt, să mă mărturisească, să spună că cerul meu este albastru şi că aş vrea ca cerurile tuturor să fie la fel, că lucrurile s-au întâmplat în felul în care s-au întâmplat nu pentru că eu am vrut ci pentru că ele au dorit să se aşeze astfel, asta nu înseamnă că eu am am fost indiferent şi nu am vină ci doar că zeii în felul lor intangibil au vrut să intervină în jocul finţei mele şi să râdă puţin sau foarte puţin de mine, aşa cum râd ei de fapt de toată lumea... nu am mari dorinţe ori mari vise, vreau să ating câte ceva în viaţa asta, şi de fapt îmi dau seama că pe cele mai multe aşteptări adolescentine le-am transformat în împliniri; cu toate acestea mă simt ca şi cum nu întrezăresc încă linia clară a fiinţei mele şi că sunt mai multe întrebări în faţa vieţii mele decât în urma ei şi asta mi se pare ciudat... mă simt încă de treizecideanişunpic...

before midnight

2015-03-27T23:18:00.001+02:00

https://youtu.be/2Yp9E_GmtNY,

in mai putin de treizecisisasedeore am vazut trei varste, ultima in grecia... as vrea sa imbatranesc acolo si poate chiar sa imi inchei socotelile pe undeva prin insule, e o tara frumoasa... un cuplu care dupa zece ani are amintiri, atat de multe bucurii, copii, doua gemene, frumoase ca si mama lor, are oboseli, tristeti, frustrari, mânii si interminabile discutii... cele de dinainte de descoperire , recunoastere si bucurie acum transformate in uzura, rutina si cearta... din orice, natural... cat de simplu este sa te certi pentru orice intr-o exacerbare a detaliului, un cuplu tanarobosit in acelasi timp, pot sa numere emotionati secundele de pana cand soarele nu va mai fi si apoi in drumul spre camera de dragoste tocmita de niste prieteni, sa discute vrute si nevrute si sa se certe cu patima pentru niste adevaruri neinteresante si fara miza, celine cu sanii goi si deosebit de frumosi, acoperindu-i odata ce simte ca trebuie sa arunce in joc rautate... te parasesc, nu te mai iubesc... e frumos ca el nu crede si poate concepe o scrisoare de dincolo de timp, am zambit de atatea ori incat ori soarele greciei mi-a desteptat lucruri ascunse ori filmul a fost deosebit de bun... ethan hawke mi-a devenit simpatic.

https://youtu.be/cieRSkPDkTs?list=PLhE4e9QwzYxX1tap7vxYGL_gcWz5tElZi,

bineinteles ca se incheie indefinit. doar e richard linklater.

the best summer of my life

2015-03-27T22:42:00.001+02:00

asta asa ca uvertura... la patruzecisicevadeani,

https://youtu.be/CYDM-8jAG6U?list=PLaky9xL3e_XjvN73FYOvIBabokik6IOwG,

before sunset

2015-03-27T22:24:00.002+02:00

dupa noua ani... ce usor e intr-un film! iar filmul e chiar dupa noua ani si povestea asisjderea si actorii mai batrani fix cu atat... personajele se reintalnesc aparent intamplator desi s-au cautat toti anii acestia, desi viata lor s-a schimbat dupa o singura noapte, jesse devine scriitor si pentru ca poate astfel o va putea gasi candva pe celine... eroii nu mai au 20 de ani, au 30... totul este verosimil... pe un fundal si mai romantic, paris... sa scrii o carte pentru a prinde amintirea, ziua aia, ori noaptea aia, pentru a imortaliza scenele alea, dragul si dragostea, o incercare de a bloca trairea intr-un prezent efemer, o interpretare desigur... daca am fi trait impreuna dupa toata povestea aceea fulminanta ne-am fi plictisit si in mod sigur ne-am fi despartit, spun personajele... si poate fi si astfel... in final ea ii canta un vals la chitara (moment in care am avut gandul irepresibil ca trebuie sa invat sa cant la chitara, a cata oara oare si ca a doua zi dimineata ma duc direct la magazin sa imi cumpar una...), si apoi se inchide usa... ne putem imagina orice.
:)

https://youtu.be/1_gyGYc_8oA?list=RDHCfGNsHM-jjyY,

before sunrise

2015-03-27T21:34:00.003+02:00

nu stiu exact cum am ajuns la gandul ca trebuie sa mai vad odata filmul asta... cert este ca am simtit o nevoie, adica vroiam sa il vad pe al doilea dar nu imi mai aminteam mare lucru din primul... si nici nu ma inebunesc dupa ethan hawke, filmul e din 1995, si amintirea mea era ca nu se intampla mare lucru si ca personajele vorbesc mult... si ca nici nu-i nu stiu ce, ehhh... putine filme sunt care mi-au placut la a doua vizionare sau pe care imi doresc sa le vad si revad. spre surprinderea mea de data asta, adica a doua oara, mi-a placut totul... intamplarea, speranta, posibilul, nestiutul, stiutul, nespusul, si ceea ce s-a spus, iubirea si mai ales tineretea, zambetul si accentul lui julie delpy. in '95 aveam aproape varsta ei... si astazi ma gandesc ca poate aveam si jovialitatea ei desi nu imi mai amintesc foarte bine aspectul asta. asta am simtit. cu capul gol, incapabil de gand ca vreau sa privesc de pe margine povestea altora. iar fundalul e viena... amintirea mea de acum imi spune ca prima data m-am plictisit, astazi dupa douazeci de ani, mi s-a parut superb... o fi de la batranete! o fi de la cuget... m-am gandit ca filmul poate sa fi capatat valoare tocmai pentru ca este primul dintr-o serie de 3, ca viitorul l-a potentat, comparatia... ca l-am vazut in tinerete cand nu mi s-a parut nimic special, astazi vad cu alti ochi, trebuie sa existe povestile...

why me

2014-07-07T00:42:00.001+03:00

no de aia, pentru ca efectiv imi place ritmul, melodia si evident textul... de obicei textul ma fascineaza dar azi... sunt fan ritm, ha... cantaretul asta este o descoperire dupa o iesire pe mare, in dodecanese, so... un francez din marsilia indragostit de cuba, caraibe si alealalte... no...

http://www.youtube.com/watch?v=6SvTAHpyoZk&list=PLFA3B4D3861947AD1&feature=share&index=12,

sa imi bip bip ceva... ce lunga este chestia de mai sus!!!

continuando

2014-07-07T00:34:00.002+03:00

uitandu-ma in urma nu imi vine sa cred ca am trecut, ca am putut trece fara un cuvant, fara o litera, peste lunile mele preferate, mai, iunie... apoi mi-am amintit... am decis, nu mai conteaza nici poza, nici cuvantul, nimic... doar aplecarea mea catre, doar gandul meu, doar memoria care daca este, este... oricum daca gandul meu se pierde, daca memoria se volatilizeaza, daca uit adica... geaba, am fost acolo si dincolo... si?!... ramane sufletul meu plin, incarcat de toate cele... ce pot sa iti transfer tie cititorule!... niste cuvinte aride, banale chiar, ca am vazut, am simtit, am mirosit... si?! au fost si altii care au vazut, au simtit si au mirosit... atunci cum discernem, si mai ales ce anume??... propun o sesiune de kastellorizo cu barbecue pe alimnia... incifrat da, dar golful acela de pe alimnia este absolut linistitor...

http://www.youtube.com/watch?v=HJX1gwpYT44&feature=share&list=PLFA3B4D3861947AD1,
daca o sa aveti rabdare sa ascultati chestia asta codificata de mai sus, poate cumva, oarecumva... :) o sa simtiti literele de mainainte aruncate bizar in ureche... atat cea stanga cat si cea dreapta... hm!

IOI

2014-07-07T00:12:00.000+03:00

dupa atatea zile am atat de multe cuvinte incat primul reflex este de involbureala, de impleticire... care sa fie sentimentul dintai pe care l-as putea reda... ioi, ardeleneste vorbind acesta este cuvantul... ioi... adica sa ma feresc, sa ma bag, oricum mare este pericolul si spaima, poate ma doare, poate nu, oricum am o senzatie de disconfort, starea de dupa nu seamana cu aia de dinainte, ioi...

http://youtu.be/iZiFAUtivYI, aceasta este melodia... as putea sa scriu cu majuscule, sau boldat, sau oricum altcumva, soarele este stralucirea, sclipirea, nimic altceva... avem atat de multe stari care nu seamana cu nimic altceva, ne credem destepti, importanti... si poate chiar suntem dar in lumina sclipirii de rasarit sau de apus, sau in notele cantecului astuia nici nu mai conteaza...

de fapt... ce??? soarele e cald, marea albastra, linistea blanda, tacerea atotcuprinzatoare, daca impartirea ne da rest oare merita sa ne batem capul??!!...

barca mea in bataia vantului are panzele pline... sunt fericit! sunt pe drumul cel bun, sinuos da, dar este cel pe care l-am ales eu... restul il vom vedea, restul nu conteaza... restul este rest.

http://youtu.be/iZiFAUtivYI;

de 2

2014-04-28T23:05:00.000+03:00

era o replică in rainman, spune-mi cine dă primul, ca să ştiu cine dă al doilea... în aceeaşi rimă ca să mă cuplez cu precedenta postare ar trebui să spun, scrie-mi de unu ca să ştiu de doi, pentru că poate astfel mă voi simţi util şi că gândul are urmare, sau urmarea are gând, sau utilitatea este cu gând şi virgula este necesară, virgula este o pauză... folosesc iar diacriticele, yupppiiii... e plin de păpădii, îmi place, e primăvară şi urmează luna mea preferată... de joi...

asta a fost de 2, na...

jubel

2014-04-12T21:34:00.001+03:00

12aprilie, sâmbătă, şi ploaie şi ba, şi un pic de soare, ca de primăvară, oricum iarna a fost ca şi cum nu, de parca textele pot, palmele bat în ritm cu tobe, între timp am văzut marea în soare sau invers, depinde de unghi şi de ochi, cuvântul e interesant, mă gândesc la giuben şi la bijuterie, şi la selva di cadore că îmi place cum sună, la caragiale şi la birlic pentru că nu are legătură, la azi... saxofonul îmbrăţişează elegant s.o.s.-ul: save me... tinereşte înmugureşte şi vela umflată de vânt şi totul e al drakului de fain!

http://youtu.be/b6vSf0cA9qY, asta...

azi am simtit primavara

2014-03-21T23:47:00.002+02:00

cuvinte care se pot alinia disciplinat unul dupa altul, randuri-randuri, despre orice... despre frustrari, despre dezamagirea politica, despre nesimtirea burgheza, despre nereusitele profesionale, despre vremea nestatornica, incalificabil de nepredictiva, meteorologii astia sunt niste loteristi, io cred ca dau cu zarul... poate ca daca ar creste gaini si s-ar uita cum ridica ciocu' spre cer, cum se oua etc. mai bine ar nimeri-o... oricum astazi este solstitiu, ziua oficiala de inceput de primavara, nu stiu cand a inceput si cand s-a incheiat iarna... dar in mod clar astazi a inceput primavara, cred ca am scris asta si anul trecut sau anii trecuti dar astazi chiar am simtit in nări mirosul ăla fierbinte de primăvară... nu poti decat sa te bucuri, m-am bucurat, iar... e iar primăvara, alta desigur...

io tastez primavara si programul asta destept imi tasteaza scrupulos primavera, desi nu stiu cine e vera si oricum daca e prima, no...

august: osage county

2014-03-06T00:59:00.002+02:00

probabil meryl streep va deveni candva definitie. curand.

http://youtu.be/mPJ_eVYQDgU,

nesimtirea burgheza

2014-02-21T00:05:00.000+02:00

uimirea mea in fata felului in care in mod insesizabil putem, reusim sa ne transformam ca fiinte, ramane uriasa. ieri, prins intr-un moment trist, pios, solemn, dintr-acela in care cei apropiati stau cu lacrimi in ochi, ceilalti in tacere si cu noduri in gat, cu capul plecat oricum in vecinatatea celei care nu iarta, doua doamne si-au povestit intr-una, netulburate, nestingherite, ultimele evenimente... stateau langa mine, una dintre ele, profesoara, ma atingea pe cotul drept cand isi muta greutatea de pe un picior pe celalalt. sopteau intr-una, ajungeau si la semiton, diverse... as fi putut sa ascult tot, as fi putut sa reproduc tot daca as fi fost interesat... ma gandeam ce s-ar fi intamplat daca si elevii aceia multi care erau prezenti si care surprinzator pastrau o liniste rece, ar fi procedat la fel... am fost tentat sa le zic doua vorbe, ca m-am plictisit de povestile lor, sa le trimit in drum, ca daca au venit sa bifeze pot pleca, le-am notat, o sa dau mai departe... apoi m-a luat un sentiment coplesitor de neputinta romaneasca, preotul plangea, familia plangea, langa mine povestile continuau soptit, si asteptam sa urmeze retetele de muraturi... incercam sa-mi explic ce-o fi in capul lor, bine imbracate erau, cei sapte ani de acasa ii aveau, aparent, studii superioare facusera, teoria o stiau, cum ti se-ngroasa oare obrazul si ajungi sa crezi ca regulile li se aplica tuturor celorlalti nu si tie, meteahna romaneasca, deh!

nymph()maniac 1

2014-02-20T23:26:00.001+02:00

alaltaieri am vazut nymph()maniac 1. citisem undeva inainte ca nu este un film erotic ci mai mult ginecologic. consimt. dar mai mult, filmul lui lars von trier este extraordinar. artistic. de arta. paralelele pe care le face intre erotism si padure, pescuit, sirul lui fibonacci si bach sunt neasteptate, coplesitoare, savuroase. am auzit in sala de cinematograf mormaituri, interjectii si rasete, de cateva ori nepotrivite. cred ca daca as sublinia caracterul pornografic al filmului, observatia mea ar fi foarte departe de adevar. este un film deosebit si il va intelege cine poate si cine detine cheia potrivita. mie mi-a placut foarte mult si cred ca poate fi o terapeutica pentru cei care prefera sa-si inghita frustrarile si sa-si pastreze spaimele ascunse in subconstient.

5 februarie 2014

2014-02-05T23:52:00.000+02:00

alaltaieri am dat intamplator peste un film romanesc, ceva... nu mai stiu ce, oricum nu am zabovit mult, imi plac filmele romanesti, imi placeau filmele romanesti... sunt unele absolut dementiale, balanta, iacob, de ce trag clopotele mitica, glissando, operatiunea monstrul si multe altele... acum insa incep sa cred ca am probleme cu urechile, la toate filmele romanesti la care am incercat sa ma uit nu inteleg ce vorbesc aia, nu aud, jumate din cuvinte nu le inteleg, aud doar niste murmure si mormaituri si dupa o vreme renunt, unu la mana... apoi sunt prea lungi privirile, in filmele noastre personajele se privesc lung, lung si indelung si din privirile lor eu, spectatorul, trebuie sa inteleg totul, textul, subtextul si pretextul, sunt atat de multe sensuri in tacerile si privirile romanilor nostri incat trebuie sa te uiti de mai multe ori la un film ca sa-l pricepi cum trebuie, si nu intotdeauna gasesc starea, eu cel putin, doi la mana...

altul era gandul, asta a ramas...

duminica

2014-01-19T13:37:00.000+02:00

o duminica.
o melodie.
un film.

nu.
o duminica buna.
o melodie faina.
un fim deosbit.

nu.
mai multe melodii faine...

jimmy Fontana - il mondo
about time.

filmele bune englezesti sunt mai bune(!) decat filmele bune americane.

ne-tulburare

2014-01-07T23:13:00.002+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=PHVG82qZ3Vc&feature=share&list=RDxHtmF9GHu38&index=7

cum poti face sa ti se para prezentul perete pe care sa poti sa dai cu spray... sa iti scazi niste ani din tolba ori sa ii adaugi? sa pui intrebari, sa te miri ori sa incerci sa fii iar copil? sa asculti andries sau sa asculti ploaia... sa dai iertare sau sa cauti impacare! cine naiba poate sti... eu nu stiu, sunt in afara lumii, lumea este altundeva dar nu langa mine...

tulburarea este data de scrasnetul fin al dintilor tai in preajma mea, imi vine sa ma intreb obsedant daca mai poti, te ating, de aceea, hey... wake up!

fragment din cealalta...

2014-01-07T22:37:00.001+02:00

1.12

Oare sa fie numai chimicalele cele care decid totul pana la urma in mintea noastra, si sufletul sa fie doar o inventie filosoficeasca, nu-mi vine sa cred... ma gandesc cum poate sa ti se para acelasi om intr-o anume stare a ta, deosebit... determinata de te miri ce, de zambetul celuilalt, de ambianta prietenoasa, de muzica melodioasa, de melancolia ta ori de gandul trist dupa ceva sau despre ceva, sunt atatea ingrediente care la un moment dat pot sa iti dea plenitudinea momentului pe care ai putea sa il traiesti cu cineva, iar tu te intalnesti cu el atunci cand trebuie, totusi... daca esti norocos, si il idealizezi, pe EL, celalalt, oare de ce se intampla astfel, se varsa alte şi alte chimicale... sau ce, si mai tarziu oare te ia valul sau ti se ia valul, afli ceva sau nu afli nimic, caci mai tarziu este posibil sa nu mai fie zambet, sa pierzi starea buna, si sentimentul cald, dintr-odata nu mai esti acelasi, si nici celalalt nu mai este acelasi, doi straini care ajung sa se urasca, sa nu se mai placa, si parasesti locul, intai mental apoi fizic, mintea ta intai, apoi sufletul, suna retragerea si o tai, fugi, te desparti, asta e... si Doamne ca in realitate nu se intampla cum am povestit eu in cateva cuvinte... trec uneori clipe, zile, ani... trec secunde lungi ca anii, trecem noi insine pe langa noi, trece cerul pe langa stelele si clipele care am putea fi, ne stingem in toate clipele de dupa desteptarea ca am fi putut lumina altfel.../

de-votchka...

2014-01-07T21:08:00.001+02:00

ar trebui sa inregistrez fiecare secunda, ar trebui sa redau fiecare clipa intr-o... intr-un... ceva, cuvant, o chintesenta de secunde si clipe si fapte dar amestec... acest creuzet al gandurilor mele cu ceea ce cred si cu ceea ce e... si nu iese nimic, nu iese chiar nimic, nu am chintesenta, nu am nici macar esenta, nu am ceva... (acum) doar o linie punctate cu de-votchka si ma intreb doar alaturi de ei... cum se face, cum se poate face sa nu fie, sa nu mai fie nimic... poate ca asta este, poate ca acesta este misterul care ma paralizeaza si ma tranteste cat colo, in inactiune, hamletian, intre alb si negru... nu poti rosti cuvintele oricand pentru ca si ele au un timp al rostirii lor, how it... oricum nu seamana, cu nimic...

28

2013-12-28T20:25:00.001+02:00

intr-un sfarsit de an... dupa craciun inainte de revelion, 28 decembrie, zona dintre, nenumita, cine stie cum, intre jaloane evenimentiale, zona de concluzii... ce concluzii!!... un an care se incheie, intr-un fel, altul care incepe... cuvinte fara finalitate, prostii in fond, prostii in fapt, nimicuri, sarbatori bucuroase, fericite, implinite... asta-i...

13 decembre

2013-12-13T01:17:00.000+02:00

timpul descompus in silabe si vanturat sacadat poate fi inselator, poate da aparenta incetinirii sale, e ca si cum m-as juca cu un metronom si as putea crede ca mutand greutatea aia cand sus, cand jos, decid de fapt asupra curgerii vremii, ca pot apasa pe acceleratia vietii mele...

23/XI

2013-10-23T23:37:00.001+03:00

astazi nu am nimic de spus, parca granitele fintei mele nu sunt in regula, se misca, se strapezesc, devin translucide, translucente, dispar, zici ca nu mai am hotare, alerg in sus si-n jos fara rost, nu am un zid de care sa dau cu capul si-n care sa ma opresc, ma pierd in nimicuri in absenta peretelui ferm, nu mai constientizez limita, ma risipesc... ardeleanul ar spune ca trebuie sa iti zica cineva raspicat: ho, pana aici... dar daca acest ho care zagazuieste, care pune hotar nu este, eu sunt fara hotare, sunt ne-hotărât, hotarul meu este astazi intr-un loc pe care eu nu-l zaresc, altundeva, ma pierd in departele meu...

21/XI

2013-10-21T22:46:00.001+03:00

trebuie sa nu mai folosesc formele verbului a gandi, e limpede doar, exist, gandesc... in seara asta vreau sa notez un alt banc fain pentru romanica noastra: zice-se ca badea gheorghe dadea la coasa, pe camp si pe deasupra lui aparu, la un moment dat un deltaplan care incepu sa ia tot felul de viraje curioase, badea gheorghe intrigat se opri din cosit si se puse pe privit, dupa o serie agresiva de loopinguri si planari deltaplanul se izbi de turnul bisericii satului, moment in care badea gheorghe isi da palaria pe spate, si se intoarce catre treaba lui, dand din nou cu coasa, murmurand printre dinti: ţară de kkt, atentate de kkt!