- este mult mai mic si mai usor decat telefonul pe care este instalat Google Wallet
- este mai sigur (trebuie sa fii prea naiv sa crezi ca un telefon cu zeci de aplicatii instalate pe el este mai sigur decat un card)
- este mai ieftin (nu necesita un telefon de 2000 de lei)
- este mult, mult mai popular
- se poate folosi peste TOT
- poti sa-l folosesti si pe internet
- niciodata nu ramane fara baterie
- mai usor de folosit (da, mai bine introduci un pin din 4 cifre decat sa deschizi telefonul, sa pornesti si aplicatia, sa bagi ceva parola si apoi sa dai accept)

Si atunci, de ce dracu’ a scos Google ceva care sa faca ce cardul obisnuit face de 50 de ani?

P.S. Facute cu HTC Desire

Intrebarea mea este: cel care a murit, nu era seful celor care se ocupa cu deszapezirea in judet?

de aici

Pentru ca nu cunosc prea bine regulile de la baseball, din punct de vedere tehnic, n-am inteles mare lucru. In schimb, problemele, cauzate de diferentele prea mari intre bugetele cluburilor, sunt aceleasi ca la fotbal sau oricare alt sport pe echipe.

La Moneyball, cel mai mult mi-a placut interpretarea actorilor, mai ales cea a lui Jonah Hill, pe care il vad cu cele mai mari sanse la Oscar pentru “cel mai bun actor într-un rol secundar“.

Partea interesanta este ca, pentru a realiza un film despre filozofia lui Billy Beane, de a face mai mult cu mai putin, a fost nevoie de un buget mai mare decat al echipei Oakland Athletics in 2002.

Tampenia asta este mai mare si decat aia cu fortarea Microsoft sa includa mai multe browsere in propriul lor sistem de operare.
Si ne mai miram ca se duce pe pla Europa.

• Copiatul se punctează mai bine decât învăţatul. Aş putea să înţeleg  asta la examenele de umplutură, la liceu, capacitate, bacalaureat ş.a., dar nu la materiile care te învaţă să înţelegi societatea în care şi pentru care vei lucra. Aşadar, dacă scrii corect, concret şi bine, dar nu mot a mot din curs, eşti mai puţin punctat decât cei care au scris cu virgulă şi semnul întrebării de pe foi. Se încurajează astfel incorectitudinea.

• E permis copiatul. Scuza unor profesori că nu au văzut pe nimeni copiind mi se pare la fel de naivă ca „nu am ştiut că trebuie să învăţ”. Atâta timp cât putem vorbi, scrie pe telefon, trimite mesaje, foşni foi, prost să fii să nu copiezi. Prin toate metodele: fiţuici, cursuri pe genunchi, cască, mesaje, search pe net etc. Se promovează înşelăciunea.

• Aveam de făcut la unele materii referate. Cu bibliografie, normal, că nu mai suntem în generală să luăm de pe regielive proiecte gata făcute. Semestrul ăsta am umblat după cărţi, am tradus din alte limbi ce nu găseam la noi, am scos poze, am copertat etc doar ca să fie un proiect la nivel de facultate. Au fost însă primite şi proiectele scrise de mână, câteva foi, copiate de pe internet, fără bibliografie sau poze. Rezultatul? Avem toţi 10. Da, vorbim aici de superficialitate şi de copy-paste permis.

• Nu se respectă cerinţele pentru examen. Mă gândesc că nici în realitate nu o să se respecte toate contractele, dar măcar acum să simulăm că facem totul ca la carte. Încă un punct de adăugat la formarea noastră, nerespectarea atribuţiilor.

• Tot în facultatea am învăţat ce înseamnă un sistem închis. Mai exact sistemul universitar. Acela în care dacă vrei să afli ce se întâmplă cu bursele, cu legile din educaţie, cu cupoane de tren, cu legitimaţii etc, eşti suspectat de nesimţire, rea-voinţă şi îndrăzneală că îţi permiţi să deranjezi. Iar dacă mai şi scrii despre aceste probleme, depăşeşti limita acceptată de orice sistem respectabil din ţara asta. Doar din asta.

Aşadar, dacă facultatea mă învaţă ce înseamnă incorectitudinea, înşelăciunea, superficialitatea, frica, cenzura, cum aş putea eu, ca jurnalist, să capăt calităţi ca dreptatea, adevărul, curajul, insistenţa, bună-credinţa, rigurozitatea, respectarea sursei, pasiunea, devotamentul, autoperfecţionarea?

Sau poate că am crezut eu greşit. Poate că facultatea doar ne informează, nu ne şi formează. Şi poate că, undeva, cândva, cineva, o să aprecieze şi calităţile umane care, în facultate, sunt apă de ploaie.

P.S. Sunt sub efectul a trei examene lipsite de corectitudine. Din păcate, nu mă văd făcând altceva, aşa că încă sper că am făcut o alegere corectă. După sesiune, urmează să scriu ce mi-a oferit bun facultatea asta. Puţin, da’ bun!