De la 19

Surorile Osoianu - Codrule ce te mândrești - versuri

2025-11-25T17:05:00.001+02:00

Codrule ce te mândrești 2x

Că așa de tânăr ești

(Astăzi, mâine -

cine știe) 2x

Cât îi codru ori pustie

Munților ce vă făliți 2x

Că din aur vis croiți

(Astăzi, mâine -

cine știe) 2x

Nu-ți ieși din sărăcie

Și pâraiele cu dor 2x

D-or mai plânge viesul lor?

Și pe urma lor pustie 2x

Bat-or vânturi cu urgie

Codrule ce te mândrești 2x

Că așa de tânăr ești

Analiza Economico Financiara probl

2015-02-10T16:12:00.000+02:00

1. Sortimente:

Fel de prod	cantitatea		pret unitar	VPF		VPF in limita sortimentului programat
Fel de prod	progr	efect	pret unitar	progr	efect	VPF in limita sortimentului programat
A	100	120	25,83	2583	3100	2583
B	50	65	15,69	784,61	1020	784,61
C	12	18	10	120	180	120
Total				3488,6	4300	3488,6

Pret unitar=VPFef/Qef

VPF in lim=min(VPFef, VPFpr)

Ks=VPFlim/VPFpr*100

In rezultatul neindeplinirii planului de productie cu 100-Ks entitatea analizata nu a obtinut VPF in suma de VPFlim-VPFpr. Suma productiei pierdute poate fi considerate ca rezerva interna de majorare a VPF pe viitor.

2. Structura:

Fel de prod	VPF				Indeplinirea planului %	Productia ef dupa structura programata	VPF efectiv in limitele structurii programate
	pr		ef
	suma	%	suma	%
A	2583	74,05	3100	72,09	120,01	3184,15	3100
B	784	22,4	1020	23,72	130,1	963,2	963,2
C	120	3,44	180	4,18	150	147,92	147,92
Total	3488	100	4300	100	123,27	4295,25	4211,12

Productia efectiva dupa structur programata=Total VPFef*%VPFpr/100

Indeplinirea planului=VPFef/VPFpr*100

VPFlim=min(VPFef, Prod ef)

Kst=VPFlim/Prod ef*100

In rezultatul neindeplinirii planului de productie cu 100-Kst entitatea analizata nu a obtinut VPF in suma de VPFlim-Prod ef. Suma productiei pierdute poate fi considerate ca rezerva interna de majorare a VPF pe viitor.

3. Calitate:

Fel de prod	Pret un	Programat		efectiv
Fel de prod	Pret un	cantit	suma	cantit	suma
superi	100	12	1200	10	1000
grad I	65	8	520	12	780
Total		20	1720	22	1780

Ppr=TotSuma pr/TotQpr=86

Pef=TotSuma ef/TotQef=80.90

K=Pef/Ppr*100=94.06

df1=(Qef-Qpr)*Ppr=172

Cresterea cantitatii cu TotQef - TotQpr a contribuit la sporirea indicatorului rezultativ VPF cu 172 lei

df2=(Pef-Ppr)*Qe=-112.2

Micsorarea pretului cu Pef-Ppr a contribuit la micsorarea indicatorului rezultativ VPF cu 112.2 lei

Balanta influientei factorilor BIF: Suma ef-Suma pr=df1-df2

Sub influenta factorului 2 indicatorul s-a redus cu 112 lei ce contribuie ca rezerva interna de majorare VPF pe viitor in baza imbunatatirii calitatii produsului respectiv.

4. Ritmicitate:

Trimestre	VPF
	pr		ef		in lim ritm programate
	suma	%	suma	%	in lim ritm programate
I	1200	23,03	1900	37,69	1200
II	1700	39,7	1500	29,76	1500
III	780	18,22	750	14,88	750
IV	600	19,05	890	17,67	600
Total	4280	100	5040	100	4050

VPFlim=min(VPFpr, VPFef)

Krt=VPFlim*100/VPFpr

La intreprinderea analizata programa productiei privind ritmicitatea nu a fost indeplinita cu 100-Krt ceea ce a dus la reducerea VPF cu VPFlim-VPFpr. Suma productiei pierdute poate considerate ca rezerva interna de majorare a VPF in viitor.

5. Venit din vinzari

Indicatori	An precedent	An gestiune	Abaterea	Influenta factorilor
Si	120	125	5	5
VPF	4200	4360	160	160
Ri+	2,5	2	-0,5	-0,5
Ri-	2,8	2,3	-0,5	0,5
Spf	125	133	8	-8
VV	4195,7	4351,7	156

VV=Si+VPF+Ri(+)-Ri(-)-Spf

Abaterea=an gest-an prec

Infl fact=din formula VV cei cu +ramin neschimbati, cei cu – se transform in semnul opus

BIF: An gest-an prec = suma infl factorilor

Observam ca VV fata de anul precedent s-a majorat cu 156 lei, Aceasta abatere a fost determinata de influienta pozitiva a factorilor Si, VPF, Ri(-) care au cauzat majorarea VV respectiv cu 5, 160, 0,5. Sub influienta negativa a factorilor Ri(+) si Spf indicatorul rezultativ s-a redus respectiv cu 0,5, 8 lei. Entitatea data dispune de rezerve interne de majorare a VV pe viitor din contul optimizarii Sf.

6. Dinamica si structura VA; VPF prec = 4200; VPF curent = 4360;

Indicatori	an prec		an gest
Indicatori	suma	%	suma	%
cons priv retrib muncii	1100	26,96	990	21,9
asig sociale (23%)	253		227,7
uzura MF	900	22,05	380	7,88
alte consum si cheltuieli	880	21,56	950	21,01
rezultat net	1200	29,43	2200	48,67
Total VA	4080	100	4520	100
VA la 1 leu VPF, bani	97,14		103,67

VA la 1 leu VPF=Total VA*100/VPF;

In anul precedent ponderea principala o detine rezultatul net care e 29,43% majorindu-se pina la 48,46%. S-a micsorat ponderea consumurilor privind retribuirea muncii de la 26,29% pina la 21.90%. VA s-a marit de la 4080 la 4520 care a fost influientata de cresterea altor consumuri si a profitului net. Influienta negativa a elementului consumuri si uzura a cauzat reducerea VA cu (990-1100) si (380-900) mii lei. VA la 1 leu VPF s-a majorati cu (103-97) bani ceeea ce se apreciaza pozitiv.

7. Influienta factorilor asupra modificarii Ws (prod salariat)

Indicatori	an prec	an gest
VPF	1980	1995
Ns	220	218
Nm	198	202
Pm=Nm*100/Ns	90	92,66
Wm=VPF*1000/Nm	10000	9876,24
Ws=VPF*1000/Ns	9000	9151,38

Ws=Pm*Wm – formula factoriala

MDA:

dWs(Pm)=dPm*Wm0/100=(92,66-90)*10000/100=260

dWs(Wm)=Pm1*dWm/100=92,66*(9870-10000)/100=-203,72

BIF: dWs(Pm)+dWs(Wm)=dWs

151==151

Ws fata de anul precedent a crescut cu 151 lei care s-a obtinut sub influienta urmat factori: majorarea Pm cu 2,66% a cauzat cresterea ind.rezultativ cu 260 lei; micsorarea Wm de la 10000 pina la 9860 a dus la reducerea Ws cu 203,72 lei. Intreprinderea dispune de rezerve interne de majorare a ind.rez pe viitor pe seama majorarii Wm.

8. Influienta factorilor asupra modificarii Wm (prod muncitor)

Wm=Z*h*Wh formula factoriala

Indicatori	an prec	an gest
VPF	1980	1995
Nm	198	202
Tef lucr omzile	43560	45450
Tef lucr omore	335412	336330
Z=Tzile/Nm	220	225
h=Tore/Tzile	7,4	7,7
Wh=VPF*1000/Tore	5,9	593
Wm=VPF*1000/Nm	10000	9876,24

Infl prin MSL:

nr calc	nr subst	factori de influienta			Ind rez Wm	calc infl	marim infl	denumire
nr calc	nr subst	z	h	wh	Ind rez Wm	calc infl	marim infl	denumire
1	0	220	7,7	5,9	9994,6	-	-	-
2	1	225	7,7	5,9	10221,75	10221,75-9994,6	227,2	dz
3	2	225	7,4	5,9	9823,5	9823,5-10221,75	-398,3	dh
4	3	225	7,4	5,93	9873,45	9873,45-9823,5	49,95	dWm

BIF: 9876.24-10000=+227.15-398.25+49.95 <=> -123.76=-121.15

Wm fata de an precedent a scazut cu 121 lei care s-a obtinut sub infl factorilor: micsorarea duratei de lucru a zilei cu 0,3 ore a dus la diminuarea Wm cu 389.25; majorarea nr mediu zile cu 5 zile a dus la cresterea Wm cu 227.15; majorarea Wh cu 0,03 lei a dus la majorarea ind.rez cu 49.94 lei. Entitatea dispune de rezerve interne de majorare a ind rez pe viitor din contul h.

9. VPF=Ns*Ws;

Ind	Prec	Curent
VPF	1980	1995
Ns	220	218
Ws	3000	9151,38

Infl prin MDA:

dVPF(Ns)=dNs*Ws0/1000=(218-220)*9000/1000=-18

dVPF(Ws)=Ns1*dWs/1000=218*158.38/1000=33 mii lei

BIF: 1980-1995=33-18 => 15=15.

VPF fata de an precendent a crescut cu 15 in urma influientei factorilor: cresterea Ws cu 151 a majorat VPF cu 33; scaderea Ns cu 2 a dus la micsorarea VPF cu 18. Intreprinderea dispune de rezerve pentru a mari VPF pe viitor majorind Ns.

10. Factori detaliati de munca la modificarea VPF

VPF=Ns*Pm*Wm

Wm=VPF*1000/Nm

Ind	Prec	Curent
VPF	1980	1995
Ns	220	218
Pm	90	92,66
Wm	10000	9876,24

MDA:

dVPF(Ns)=dNs*Pm0*Ws0/1000*100=-2*90*10000/100000=-18

dVPF(Pm)=Ns1*dPm*Wm0/1000*100=+57.99

dVPF(Wm)=Ns1*Pm1*dWm/1000*100=-25

BIF: 1995-1980=-25+57.99-18 => 15=15

VPF fata de an precendent a crescut cu 15 in urma influientei factorilor: cresterea Pm cu 2.66 a majorat VPF cu 57.99; scaderea Ns cu 2 a dus la micsorarea VPF cu 18; scaderea Wm cu 123 a dus la micsorarea VPF cu 25. Intreprinderea dispune de rezerve pentru a mari VPF pe viitor majorind Ns si Wm.

11. Randamentul MF

Rmf=Ppa*Rmfa

Indicatori	An prec	An raport
VPF	1980	1998
MF	1625	1705
Mfa	1010	1112
Ppa=Mfa*100/MF	62,15	65,22
Rmfa=VPF/Mfa	1,96	1,8
Rmf=VPF/MF	1,22	1,17

Infl factorilor prin MDA:

dRmf(Ppa)=dPpa*Rmfa0=(65.22-62.15)*1.96/100=+0.06

dRmf(Rmfa)=Ppa1*dRmfa=-0.10

BIF: 1.17-1.22=0.06-0.10 => -0.05=-0.04

Daca factorul calitativ e “–“ => activitate negativa.

Rmf fata de anul precedent a scazut cu 0.05 la influienta factorilor: micsorarea Rmfa cu 0,16 a scazut Rmf cu 0.10; marireaPpa cu 3,07 a marit Rmf cu 0,06. Intreprinderea dispune de rezerve pentru a mari Rmf pe viitor prin marirea Rmfa.

12. Factori generali a MF la modif VPF:

VPF=MF*Rmf

Indicatori	An prec	An raport
VPF	1980	1998
MF	1625	1705
Rmf=VPF/MF	1,22	1,17

MDA:

dVAPF(MF)=dMF*Rmf0=(1705-1625)*1.22=+97.6

dVAPF(Rmf)=MF1*dRmf=-85.25

BIF: 1998-1980=+97.6-85.25 <=> 18=18

VPF fata de anul trecut a crescut cu 18 sub influienta factorilor: majorarea MF cu 80 a crescut VPF cu 97.6; scaderea Rmf cu 0.05 a scazut VPF cu cu 85.25. Intreprinderea dispune de rezerve pentru a mari VPF pe viitor prin marirea Rmf.

13. Factori detaliati a MF la modif VPF:

VPF=MF*Ppa*Rmfa

Indicatori	An prec	An raport
VPF	1980	1998
MF	1625	1705
Mfa	1010	1112
Ppa=Mfa*100/MF	62,15	65,22
Rmfa=VPF/Mfa	1,96	1,8

MDA:

dVAPF(MF)=dMF*Rmf0=(1705-1625)*1.22=+97.6

dVAPF(Ppa)=MF1*dPpa*Rmfa0=+102.59

dVAPF(Rmfa)=Mf1*Ppa1*dRmfa=-177.92

BIF: 1998-1980=97.6+102.59-177.92 <=> 18=18

VPF fata de an precendent a crescut cu 18 in urma influientei factorilor: cresterea Ppa cu 3.07 a majorat VPF cu 102.59; cresterea MF cu 80 a majorat VPF cu 97.6; scaderea Rmfa cu 0.16 a dus la micsorarea VPF cu 177.92. Intreprinderea dispune de rezerve pentru a mari VPF pe viitor majorind Rmfa.

Analiza economico - financiara

2015-02-10T10:47:00.000+02:00

1. Obiectul analizei: economia entitatilor; studierea indicatorilor, factorilor, rezervelor de imbunatatire, cauzelor, conditiilor AEF a entitatii. Componentele: indicatorii, factorii, rezervele interne, resursele si nivelul de folosire a lor.

2. Metoda compararii permite de a caracteriza fenomenul studiat prin prisma altor fenomene sau procese; studiaza schimbarile ce au loc in obiectele si fenomenele studiate, caracterul si tendintele dezvoltarii lor. Feluri de comparare:

compararea marimilor efective cu cele de plan ale perioadei analizate; se aplica la efectuarea controlului si aprecierii indeplinirii planului;
compararea marimilor efective cu cele normate; se aplica pentru efectuarea controlului asupra consumurilor, pentru a evidentia economia sa asupra consumului de resurse, pentru a aprecia eficienta utilizarii lor in productie;
in timp: se raporta cu datele din alte perioade anterioare;
in spatiu: rezultatele entitatii se compara cu cele ale altor entitati din aceeasi ramura sau profil de activitate;
mixte: se compara atit in timp cit si in spatiu;
cu rezultatele mai bune;
cu caracter special.

Rezultatul comparatiei se arata-n valori care ilustreaza masura-n care situatia efectiva a fenomenului se abate fata de nivelul aplicat:

abatere absoluta A1(efectiv)-A0(baza) = dA1;
variatie relativa (A1/A0)*100;
abatere relativa (A1/A0)*100-100.

3. Metoda gruparii ordoneaza fenomenele economice pe grupuri omogene conform variatiei unuia sau mai multor caracteristici. Alegerea caracteristicii de grupare se face in functie de scopul cercetarii si de esenta fenomenului.
Se folosesc gruparile:

analitice: construite dupa unu (gruparea dupa indicatorul factorial ca productivitatea muncii, dupa indicatorul rezultativ ca volumul productiei fabricate) sau mai multe criterii numita combinata (influienta indeplinirii planului volumului de vinzari asupra indicatorilor rezultativi).
structurale: studiaza componenta obiectului indicatorului, personalului pe categorii / pe profesii, entitatilor dupa nivelul de indeplinire a planului la indicatorul analizat.

4. Metoda diviziunii, ca procedeu este trecerea de la general la particular, de la intreg la parte componenta. Rezultatele indicatorilor se descompun pentru a asigura aprofundarea cercetarilor, a examina partile componente. Aceasta metoda determina contributia fiecarui element la formarea, dezvoltarea si abaterea totala a fenomenului analizat.
Diviziunea se efectueaza:

dupa timpul de formare a rezultatelor;
spatiu;
elemente componente.

Modelul general de reprezentare a diviziunii ca suma elementelor: F = f1+f2+...+fn
Cota parte a fiecarui element: Cp = (fi/F)*100.

5. Modelarea determinata - metoda importanta care este baza obiectului de studiu. Consta in reprezentarea dependentei factorilor de indicatorul analizat sub forma de ecuatie matematica Y = f (x, z) (x, z - factori; Y - indicator) in cazul dependentei determinate. Dependenta nedeterminata este una de tip stocastic care se estimeaza statistic prin metoda regresiilor si probabilitatilor. Transformarea de sisteme factoriale are loc prin inmultirea numaratorului si numitorului cu un anumit indicator nou care ar schimba formula.

6. In cadrul dependentei determinate sint urmatorele tipuri de legaturi:

aditiva: indicatorii rezultativi sint sub forma de suma, diferenta sau suma, diferenta de elemente componente: A=a+b; A=a-b; A=a+b-c; A- indicator; a,b,c- factori;
multiplicativa: factorii coreleaza intre ei sub forma de produs, raport: A=a*b; A=a/b;
combinata: concomitent sub forma aditiva si multiplicativa: A=a*b/a*c; A=(a+b)/c; A=(a+b)*c;

7. Metodele de transformare a sistemelor factoriale se aplica pentru modelele ce se exprima prin raport. Conditiile de aplicare:

trecerea de la formula initiala de calcul a indicatorului la formula ce exprima o dependenta cauzala. Transformarea se face prin inmultirea fractiei intitiale cu un alt indicator;
trecerea de la sistemul de factori initial la altul nou.

Exemplu "rentabilitatea economica": Rec = Pimp/A = Pimp/VV * VV/A = Rv*V; Pimp - profit pina la impozitare; A - active; Rv - rentabilitatea vinzarilor; V - viteza de rotatie a activelor.

8. Metoda balantiera - una din cele mai simple metode si se foloseste pentru a calcula influenta factorilor cind exista forma de legatura aditiva; se aplica cind factorii coreleaza intre ei cu semnele + sau -;
ex: VV=Si+VPF-Sf
Metoda se mai aplica pentru verificarea corectitudinii calculelor prin intocmirea balantei de verificare: abaterea absoluta a indicatorului este egal cu suma influientei factorilor. Se mai aplica pentru a calcula influienta unui factor necunoscut atunci cind se cunoaste marimea influientei celorlalti factori si a indicatorului analizat.
dA = da + db + ? In tabel:

indicator

A.Prec

A.Raport

+-Abatere

marimea influentei

9. Metoda substitutiei in lant - se aplica pentru calcularea influientei factorilor asupra indicatorului rezultativ atunci cind factorii coreleaza intre ei prin * sau /. La aplicarea acestei metode trebuie de aranjat factorii astfel: cantitativi, de structura, calitativi. Substitutia se incepe cu inlocuirea factorului cantitativ din marimea planificata in cea efectiva. La fiecare substitutie se modifica un singur factor. Substitutia se incepe cu substitutia zero unde se includ toate marimile planificate a tuturor factorilor.
A=a*b
In tabel:

Nr. calc	Nr. subst	Factorii		Indicator rezult (A)	Calcul infl factorilor	Marimea influentei	Denumirea factorilor
Nr. calc	Nr. subst	a	b	Indicator rezult (A)	Calcul infl factorilor	Marimea influentei	Denumirea factorilor
1	0	Plan	Plan	a*b=A1	-	-	-
2	I	Effect	Plan	a*b=A2	A2-A1	da
3	II	Effect	Effect	a*b=A3	A3-A2	db

B.V.: A3-A1=da + db

10. Metoda diferentelor absolute - se foloseste pentru determinarea influentei factorilor asupra indicatorului analizat in dependentele functionale exprimate printr-un produs. Se aplica atunci cind informatia initiala include abaterile absolute ale factorilor A=a*b*c
Modificarea indicatorului sub influenta factorului:
dA(a)=(a1-a0)b0*c0=da*b0*c0
dA(b)=(b1-b0)a0*c0=a1*db*c0
dA(c)=(c1-c0)b0*a0=a1*b1*dc
Calculul influientei factorilor se bazeaza pe inlocuirea succesiva a marimilor de plan ale factorilor cu abaterile lor, apoi cu marimile lor efective.

11. Metoda diferentelor absolute (2 factori) - se foloseste pentru determinarea influentei factorilor asupra indicatorului analizat in dependentele functionale exprimate printr-un produs. Se aplica atunci cind informatia initiala include abaterile absolute ale factorilor A=a*b (a-cantitativ, b-calitativ)
Influenta factorului cantitativ se calculeaza prin inmultirea abaterii absolute a lui cu marimea planificata (sau a anului precendent) a factorului calitativ: da*b0
Influenta factorului calitativ se calculeaza prin inmultirea abaterii absolute a acestui factor cu marimea efectiva a factorului cantitativ: a1*db
Corectitudinea calculelor se verifica prin balanta de verificare A3-A1=da+db

12. Metoda diferentelor absolute (3 factori) - se foloseste pentru determinarea influentei factorilor asupra indicatorului analizat in dependentele functionale exprimate printr-un produs. Se aplica atunci cind informatia initiala include abaterile absolute ale factorilor A=a*b*c; VPF=Ne*Nz*W1z;
Modificarea oricarui factor se determina prin inmultirea abaterii absolute a factorului care se modifica cu marimile efective a factorilor aranjati in formula pina la el si cu marimile planificate a celor aranjati dupa el.
(ef) 1 <- 0="" d="" p="" plan="">1) da= da*b0*c0
2) db=a1*db*c0
3) dc=a1*b1*dc

13. Metoda diferentelor relative - se aplica in AAE pentru a calcula influenta factorilor asupra indicatorului rezultativ atunci cind se cunoaste numai ponderea din indeplinirea planului pe acesti indicatori. Marimea influentei factorului se calculeaza prin inmultirea abaterii absolute procentuale a indicatorului cu marimea planificata a indicatorului rezultativ: Infl fact = +-% * A0/100

14. Indicatorii - este caracteristica cantitativa, generalizata a fenomenelor, proceselor economice, impreuna cu determinarea calitativa. Clasificare indicatorilor dupa:

continut: calitativi (nivel de utilizare a resurselor, ex: productivitatea muncii) si cantitativi (marimea profitului operational, numarul mediu de muncitori)
mod de exprimare: absoluti (in valori si unitati fizice ca lei, tone, metri), relativi (aprecierea starii fenomenelor, structura, nivelul de dezvoltare, ex: %, coeficienti, indici)
unitate de masura: naturali (utilitatea lucrurilor, capacitatea lor de a satisface necesitati, ex: m, km, bucati, kg), conventional naturali (la planificarea si AEF ce produc un sortiment variat de produse, ex: borcane conventionale, combustibil), indicatori valorici (lei)
grad de sintetizare: simpli (productia fabricata, numar de salariati), compusi (se formeaza la rezultatul raportului, la suma elementelor componente, ex: profit pina la impozitare)

15. Factorii - interpretati in 2 aspecte: 1) ca forta motrice, conditie necesara pentru realizarea proceselor; 2) ca pricina / cauza care actioneaza asupra acestor procese. In AEF factorii de influenta reprezinta acele forte motrice care determina aparitia si modificarea unui rezultat economic. Clasificarea factorilor dupa:

structura: economici (resursele materiale, financiare, umane ale entitatii), tehnico-organizatorici, social-politici (relatii de productie, politica)
mediul de provenienta si activitate: interni (din interiorul entitatii si depind de activitatea ei), externi (inflatia, concurenta)
caracter: cantitativi (latura extensiva a AE), structura (marimi agregate: ponderea muncii, randamentul MF)
mod de actiune: directa (influenteaza nemijlocit asupra fenomenului analizat: grad I), indirect (actioneaza asupra fenomenului analizat prin intermediul altor factori: grad II, III)
importanta: principali, secundari (influenta nedecisiva)
complexitate: simpli (nu poate fi descompus in alti factori), complexi
durata de actiune: permanent, temporar
sensul actiunii: pozitiv, negativ
etc

16. Rezervele - interpretate in 2 aspecte: 1) ca fond de asigurare cu materie prima, materiale, combustibil necesare continuitatii procesului de productie si prestare a serviciilor studiat din punct de vedere al corespunderii marimii lor efective cu necesitatile reale - daca ele nu se gasesc in surplus sau lipsesc. 2) ca multiple posibilitati de crestere a productiei, a eficientei consumurilor si cheltuielilor in baza utilizarii complete si rationale a resurselor umane, tehnico materiale si financiare a entitatii conform cerintelor de piata si depasirii nivelului curent. rezerve = nivel curent - nivel posibil de utilizare a resurselor. Clasificare:

loc de concentrare: externe, interne
mod de relevare: evidente / deschise, ascunse / inchise (proces tehnico stiintific)
posibilitatea folosirii in timp: curente (luna, trimestru, an), de perspectiva / termen lung ( mai mare decit an)
caracterul de actiune: intensive (cresterea randamentului MF), extensive (materiale, MF)
tip de resurse: ale fortei de munca (sporirea productivitatii muncii), MF (inlocuirea utilajului uzat), obiectelor de munca (reducerea rebutului, inlocuirea materialelor)

17. Corelatia indicatorilor privind volumul programului de productie da posibilitatea sa apreciem nu numai prioritatea respectarii unei relatii juste intre ei ci si plenitudinea si exactitatea informatiei utilizate pe parcursul analizei ulterioare. Exista 5 indicatori de acest tip:

volumul productiei globale VPG (ciclul operational mai mare decit 30 zile)
volumul productiei fabricate VPF=VPG-Pn (productie neterminata)
volumul productiei vindute VPV=VPF+-Sp (sold productiei in stocuri)
valoarea adaugata VA=VPF+-consumuri si cheltuieli intermediare (cons si ch materiale + cons si materiale de terti)
venit din vinzari VV=VPV+-venit/pierdere din alte vinzari ale activitatii operationale

Legatura dintre acesti indicatori se reflecta in balanta productiei: Spi+VPF=VPV+Spf

18. Mod de apreciere a dinamicii si indeplinirii programului de productie - se efectueaza prin compararea indicatorilor de volum in dinamica fata de nivelul programat; un rol semnificativ are compararea diferitilor indicatori ai volumului pentru a evidentia cauzele generale care au provocat modificarile absolute si relative la fiece indicator in parte. Pentru a evidentia aspectele pozitive si negative a tuturor modificarilor obtinute in dinamica se efectueaza 4 comparatii:
(1 - pret comparabil; 2 - pret curent)

Ivpf2 > Ivpf1 => factor pozitiv, majorarea preturilor
Ivpv < Ivpf2 => factor negativ, stocurile s-au majorat
Iva > Ivpf2 => factor pozitiv, consumurile si cheltuielile s-au redus
Ivv < Ivpv => factor negativ, veniturile din alte vinzari s-au redus

19. Indeplinirea programului pe Sortimente - enumerarea completa a productiei fabricate, lucratorilor executanti si serviciilor prestate sau clasificarea lor pe grupuri omogene mari.
Metode de apreciere:

pe baza evidentierii celui mai mic procent la unul din produsele la care programul nu a fost indeplinit.
pe baza calculului coeficientului mediu pe sortimente care e raportul dintre VPF in limitele sortimentului programate si VPF programat *100
in cazul unui nomenclator larg de produse fabricate coeficientul mediu pe sortimente se calculeaza:

Ks = (qn0*Iq/100)+qi0
qn0 - ponderea programata a productiei la care nivelul programat nu s-a realizat
Iq - indice individual a acestor produse
qi0 - ponderea programata a productiei la care programul s-a realizat
Daca Ks e subunitar se determina suma produselor pierdute din cauza nerespectarii programului pe sortimente ca diferenta dintre qn0*Iq si 100.
Surse: 1-p "Productie"; 5-c "Consumurile si cheltuielile intreprinderii"; "Raportul privind rezervele financiare"

20. Indeplinirea programului dupa structura - inseamna ponderea fiecarui fel de produs sau grupuri de produse in volumul total a productiei fabricate; sarcina acestei analize este de a determina gradul de respectare a structurii programate si a consecintelor care pot aparea in urma nerespectarii acesteia.
Aprecierea programului pe structura se face in baza coeficientului mediu de structura:
Kst = VPF in limitele structurii programate / VPF efectiv dupa structura programata
Daca Kst e subunitar se determina suma produselor pierdute din cauza nerespectarii structurii ca diferenta dintre VPF in limitele structurii programate si VPF efectiv dupa structura programata.
Surse: 1-p "Productie"; 5-c "Consumurile si cheltuielile intreprinderii"; "Raportul privind rezervele financiare"

21. Mecanismul ritmicitatii productiei - indeplinirea programului de productie conform graficului stabilit intocmit pe diferite perioade de timp: trimestre, luni, decade, zile, schimburi.
Aprecierea programului ritmicitatii se face:

prin intermediul celui mai simplificat indicator care caracterizeaza ritmicitatea PF si anume intensitatea respectarii graficului stabilit pe parcursul perioadei examinate
cu ajutorul coeficientului mediu de ritmicitate:

Krt = (VPF in limitele ritmicitatii programate / VPF programata) *100
Daca Krt e subunitar se determina suma produselor pierdute din cauza nerespectarii ritmicitatii ca diferenta dintre VPF in limitele si VPF programata.

22. Calitatea productiei - proprietati particulare ale fiecarui produs fabricat care corespund unor cerinte strict determinate de piata de desfacere sau satisfac anumite necesitati ale consumatorului.
Competitivitatea - corespundere productiei fabricate cerintelor pietii de desfacere.
In practica analitica se utilizeaza un sistem larg de indicatori ce caracterizeaza calitatea produselor care depind de particularitatile sectorului economiei nationale din care face parte intreprinderea, precum si de parametrii specifici productiei fabricate si posibilitatii reale de masurare a calitatii acestor produse. ex: 100% lina, tigari de calitate superioara I,II,III.
2 etape de analiza:

tendinta modificarii ponderii produselor care dispun de certificat de calitate in VPF total.
se tine cont de particularitatile indicatorilor de calitate la entitate: 1) se calculeaza pretul mediu a ponderii programate si efective: Ppr = VPF total pr / Cantitate pr; Pef = VPF total ef / Cantitate ef; 2) se calculeaza ponderea indeplinirii programului dupa calitate la productia respectiva: K = Pef/Ppr*100
se calculeaza influienta a 2 factori care au contribuit la modificarea totala a acestui produs: df1= (Qef-Qpr)*Ppr (modificarea cantitatii totale); df2 = (Pef-Ppr)*Qef (modificare pretului mediu ponderat)

23. 24. Venitul din vinzari - analiza se face-n baza raportului fianaciar 2 conform caruia VV = VPV+VVM(marfuri)+VPS(servicii)+VCC(contracte constructii)+VAA(Alte venituri din activit operationala). Datele pentru analiza se iau din contul 611 si se afla cota fiecarui tip de vinzari din volumul total vindut. Analiza se face:

se analizeaza structura si dinamica modificarii VV - ponderea fiecarui
se examineaza factorii care influienteaza aceste modificari din formula balantei productiei. Factorii care influienteaza: modificarea Si si Sf; modificarea VPF; modificarea rezultatelor inventarieirii a productiei finite.

Calculul tuturor factorilor mentionati se efectueaza prin metoda balantiera.

25. 26. Valoarea adaugata - contributia productiva proprie intreprinderii pe parcursul unei perioade de activitate. Poate fi valoare adaugata aferenta productiei fabricate si aferenta productiei vindute. VA = VPF - C1 (consumuri si cheltuieli intermediare de la terti: meterii prime, materiale, energie, combustibil, apa, servicii externe); VA = VPV - C1.
Sint 2 metode de calculare a VA:

substractiva / sintetica - formulele de mai sus; - VA poate sa se modifice sub influenta factorilor dVPF sau dVPV care sint factori directi, dCi ca factor indirect. Calculul acestor 2 factori se face prin metoda balantiera.
aditiva - prevede insumarea elementelor componente ale VA: VA = Crm(consumuri din retribuirea muncii) + Umf(uzura mijloacelor fixe) + Ac(suma altor consumuri si cheltuieli) + Rnet(rezultatul net ca profit sau pierdere). - da posibilitatea sa se efectueze un studiu mai aprofundat din punct de vedere ale elementelor consecutive ce formeaza baza valorii adaugate si al ponderii lor in suma totala a indicatorului rezultativ.

Surse: 1-p "Productie"; 5-c "Consumurile si cheltuielile intreprinderii"; "Raportul privind rezervele financiare"

27. Asigurarea intreprinderii cu resurse umane sub aspect cantitativ - pentru aceasta analiza se utilizeaza indicatorul generalizator numarul mediu scriptic al salariatilor; in aceasta analiza se efcueaza umatoarea comparatie Indicele de crestere VPF sau VPV trebuie sa depaseasca Indicele de crestere a nr mediu script de salariati Ivpf>Ins (%), in caz contrar nu vor fi respectate cerintele economiei de piata.
Sursele: plan de afaceri, raport statistic 1-p "productie", rap. stat. 1-m "munca", rap. stat. 1-c "miscarea personalului si locurilor de munca existente"

28. La asigurarea cu resurse umane sub aspect structural e necesar sa se tina cont de posibilitatile de grupare a personalului dupa anumite criterii:

dupa legatura cu activitatea desfasurata: de baza, secundara
dupa rolul personalului activitatii de baza in procesul de productie: muncitori, functionari

Scopul acestei analize:

studierea modificarii absolute si relative ale efectivului entitatii si pe categorii de personal
studierea structurii personalului si a raportului dintre nr mediu scriptic al salariatilor din activitatea de baza si secundara si nr total al mncitorilor si functionarilor acivitatii de baza.

Asigurarea cu resurse umane sub aspect calitativ se refera la examinarea personalului actvitatii de baza din diferite puncte de vedere precum gen, virsta, vechimea-n munca, profesie, grad de calificare, studii etc
Sursele: plan de afaceri, raport statistic 1-p "productie", rap. stat. 1-m "munca", rap. stat. 1-c "miscarea personalului si locurilor de munca existente"

29. Timp de munca - prevede descoperirea rezervelor interne legate de folosirea completa a timpului disponibil precum si a cauzelor care au provocat pierderi de timp in om-zile, om-ore evidentiate in perioada de gestiune. - se efectueaza in baza datelor din balanta timpului de munca in om-zile, om-ore care se elaboreaza si se adopta de fiece entitate conform unor acte normative privind formarea si utilizarea timpului de munca in perioada de gestiune. Indicatori specifici: fond de timp calendaristic, maxim disponibil (Tmd), efectiv utilizat, neutilizat total (justificat / nejustificat).
Tmd = fond de timp calendaristic - sarbatori legale si zilele de odihna = timp efectiv lucrat + timp neutilizat in total (inclusiv intreruperile de 1 zi) + concedii de maternitate, de boala, de invoiri, obligatii cetatenesti, absente nemotivate;
Fond de timp efectiv lucrat = Tmd - timp neutilizat in total.

30. Productivitatea muncii in dinamica - categorie economica semnificativa care determina eficienta utilizarii resurselor umane.

Indicatorul generalizator de eficienta privind utilizarea personalului productiv este productivitatea medie anuala a unui salariat Ws = VPF*1000 lei / nr mediu scriptic al salariatilor activitatii de baza. De regula, majorarea acestui indicator in dinamica, sau fata de nivelul programat se apreciaza pozitiv pt ca costituie un factor intensiv in activitatea de productie.
Productivitatea medie anuala a unui muncitor Wm = VPF*1000 lei / Nm
Pe zi a unui muncitor Wz = VPF*1000lei / Tz (timp efectiv utilizat in perioada de gestiune om-zile)
Pe ora a unui muncitor Wh = VPF*1000 / Th (timp efectiv utilizat in perioada de gestiune om-ore)

Intre acesti 4 indicatori exista o legatura: sporirea productivitatii medii anuale a unui muncitor Wm e insotita de majorarea Wh, Wz in baza utilizarii cit mai eficiente a fondului de timp programat pt perioada de gestiune.

31. Analiza factoriala a productivitatii muncii se efectueaza in 2 etape:

32. unui salariat: Se examineaza la nivel general influienta urmatorilor factori asupra modificarii Ws: 1) modificarea ponderii muncitorilor in numar total al salariatilor din activitatea de baza dPm factor cantitativ; 2) modificarea Wm (factor calitativ) = Pm*Wm. Calculul acestor factori se face prin MSL, MDA;
33. unui muncitor: Se examineaza factorul calitativ Wm indiferent de influienta lui asupra modificarii Ws: Wm = Z*h*Wh (Z - nr mediu de zile lucrate de un muncitor pe an, cantitativ; h - durata medie a zilei de lucru a unui muncitor, cantitativ; Wh - productivitate pe ora, calitativ). Calculul acestor factori se face prin MSL, MDA;

Sursele: plan de afaceri, raport statistic 1-p "productie", rap. stat. 1-m "munca", rap. stat. 1-c "miscarea personalului si locurilor de munca existente"

34. Calculul influientei factorilor generali de munca la devierea VPF - exista mai multe modele de calcul si apreciere; cel mai frecvent se utilizeaza modelul bazat pe 2 metode in baza sistemului factorial cu:

2 factori: VPF = Ns*Ws
35. 3 si mai multi factori: VPF = Ns*Pm*Wm

Calcului si apreierea influientei acestor factori asupra dVPF se poate efectua prin MSL, MDA. Sursele: plan de afaceri, raport statistic 1-p "productie", rap. stat. 1-m "munca", rap. stat. 1-c "miscarea personalului si locurilor de munca existente"

36. Analiza structurii, miscarii, starii functionale a MF in dinamica: asigurarea cu MF si eficient utilizarii acestora se incepe cu examinarea structurii, miscarii, starii functionale a MF in dinamica care se efectueaza in baza datelor din anexa la BC. Pt analiza structurii MF pe categorii se face tabelul analitic:
Tip MF MF total, cladiri, constr speciale, masini utilaj, transp, alte MF, MF in arenda TL

La finele an prec suma %
An gestiune suma %
Abatere suma %
Orice + e pozitiv, orice - e negativ.
Miscarea MF, indicatori: coef de reinnoire a MF Krei=MF intr*100/MF sfirs; coef de iesire MF Kies=(MFiesite+MFtransferate)*100/MFinceput
Se apreciaza pozitiv daca ambii coef corespundconditiei Krein>Kies
functionala indicatori: coef uz acumul Kuz=UzAc*100/MFsfirsit; coef utilit MF Kutil=100-Kuz. Cu cit coef 1 e mai mic cu atit utilit acestuia e mai pronuntata si invers.

37. Eficienta utilizarii MF se determina ca raport dintre marimea efectiv obtinuta (VPF, VA, VV, profit brut Pb) si mrimea efectiv depusa (val medie a MF de productie). Randamentul MF Rmf=VPF/MF. Factori generali de influienta: modificarea partii active a MF in val med totala a MF de prod Ppa=MFa*100/MF; modificarea randamentului MF active Rmfa=VPF/MFa. Formula factoriala Rmf=Ppa*Rmfa. Calculul si aprecierea acestor factori se efectueaza prin MSL si varietatile ei.

38. Eficienta utilizarii MF se determina ca raport dintre marimea efectiv obtinuta (VPF, VA, VV, profit brut Pb) si mrimea efectiv depusa (val medie a MF de productie). Randamentul MF Rmf=VPF/MF. Factori detaliati:modificarea partii active a MF in val med totala a MF de prod Ppa=MFa*100/MF; modif pret mediu al unitatii de utilaj Vu=MFa/Nr utilaj instalat U (lei); modif duaratei medii de lucru a unitatii de utilaj pe an in utilaj-ore Dh=fond de timp efectiv de lucru utilajore Tn/h / Nr utilaj instalat (U); modif productivit medii pe utilajore Ph=VPF/Tn/h. 1,2,3-fact cantitativi; 4-fact calitativ; 1,3,4-actiune directa; 2-indirecta. Calculul infl acestor factori se face prin MSL.

39. Eficienta utilizarii MF se determina ca raport dintre marimea efectiv obtinuta (VPF, VA, VV, profit brut Pb) si mrimea efectiv depusa (val medie a MF de productie). Randamentul MF Rmf=VPF/MF. Factori detaliati: modif pret mediu al unitatii de utilaj Vu=MFa/Nr utilaj instalat U (lei); modif duaratei medii de lucru a unitatii de utilaj pe an in utilaj-ore Dh=fond de timp efectiv de lucru utilajore Tn/h / Nr utilaj instalat (U); modif productivit medii pe utilajore Ph=VPF/Tn/h. 1,2,3-fact cantitativi; 4-fact calitativ; 1,3,4-actiune directa; 2-indirecta. Calculul infl acestor factori se face prin MSL.

40. Folosirea utilajului. Partea activa a MF joaca unrol predominant in utilizarea MF de aceea se efectueaza un studiu mai aprofundat al potentialului tehnic al intreprinderii inclusiv folosirea acestuia. In cele mai dese cazuri masinile si utilajele se divid in: masini si utilaje de forta, de lucru, aparte si instalatii de masurare si reglare, utilaj de laborator, si altele. La Ia etapa a analizei se examineaza structura parcului de masini si utilaje dupa durata de exploatare. Rezultatele studiului scot in evidenta nivelul potential tehnic. In practica analitica exista mai multe metode de calcul a duratei medii de exploatare a masinilor dar cea mai frecventa este: Durata=(Durata max*Nmu+...+Durata max*Nmu)/N total de masini si utilaje de lucru examinate; Nmu-nt masini de lucru referitor la durata respectiva de exploatare a acestora. A IIa etapa: folosirea extensiva si intensiva care include calcularea coeficientilor: coef de folosire ext Kext Tu/h1(efectiv)*100/Tu/h0(progr); coef intensiv Kint=Ph1*100/Ph0, unde P-productivit medie pe utilajora; coef integritatii Kinteg=Kext*Kint/100, cu cit acest coef e mai mare cu atit gradul de folosre a utilajului e mai pronuntat. A IIIa etapa: caclculul influientei factorilor la modificarea VPF prin metoda MSL sau MDA: modif fond de timp ef de lucru Tn/h (cantitativ); modif productivit medii P (calitativ).

41. Influienta factorilor generali ai MF la modificarea VPF. Se utilizeaza mai multe metode de analiza referitoare la calulul si aprecierea infl factorilor privind asigurarea cu MF si utilizarea acestora la modificarea VPF. Formula factoriala VPF=MF*Rmf. Rmf - calitativ. Calculul influientei se face prin metoda MDA si MSL.

42. Influienta factorilor detaliati ai MF la modificarea VPF. Se utilizeaza mai multe metode de analiza referitoare la calulul si aprecierea infl factorilor privind asigurarea cu MF si utilizarea acestora la modificarea VPF. Formula factoriala VPF=MF*Ppa*rmfa; rmfa=1/Vu*Pu; Pu=Dh*Ph. Calculul influientei se face prin metoda MDA si MSL.

43. Aprovizionarea cu resurse materiale - influienteaza direct activitatea desfasurata si rezultatele ei. Desfasurareanormala a procesului de aprovizionare a intrepr cu res materiale nu se poate realiza fara un plan de aprovizionare care sa prevada asigurarea necesarului respectiv in mod ritmic si operativcel putin pentru un an. Analiza procesului se structureaza pe mai multe segmente: acoperirea necesarului cu contracte incheiate intre intreprindere si furnizor; realizarea programului de aproviz total si pe principalele res de materiale; asig necesarului de materii prime si maetriale pt productie din pct de vedere cantitativ, calitativ sila termen. Pt analiza aproviz se calculeza coef de aproviz Kapr=q intr*100/q necesar, unde q e cantitatea; coef de asigurare Kasig=q asig*100/q necesar. In practica analitica apare necesitatea alegerii unui contract comercial optimal din mai multe disponibile, pt asta se aplica metoda valorii actualizate.

44. Stocuri de materiale. Continuitatea procesului de productie impune existenta justificata a stocurilor de materiale la inceputul si sfirsitul perioadei de gestiune. Orice intreprindere trebuie sa fundamenteze singura numarul in aceste stocuri. Analiza stocurilor vizeaza aspectele: evolutia stocurilor fata de VPF sau VV - ritm de majorare a indicatorilor de volum trebuie sa depaseasca ritm de majorare a stocurilor; evolutia stoc fata de nivel considerabil al acestora (la nivel programat, mediu, maxim) - exista diverse metode de calcul a stocutilor, cea mai frecventa: media cronologica cu intervale egale de timp si neegale de timp;

Corespondenta economica

2015-02-09T14:49:00.003+02:00

1) Noţiuni generale despre corespondenţă.
Noţiunea de corespondenţă semnifică schimbul de scrisori realizat de persoane fizice sau juridice cu scopul de a transmite un mesaj sau informaţie.
Corespondenţa realizată dintre 2 persoane fizice poate fi neoficială sau privată.
Corespondenţa oficială include scrisorile şi actele care servesc ca mijloc de legătură şi schimb de informaţie între persoanele juridice sau între cele fizice şi cele juridice. Corespondenţa oficială soluţionează probleme cu conţinut juridic, organizatoric, diplomatic, administrativ etc., în fiecare dintre ele prevalând caracterul economic al conţinutului, ca rezultat firesc al unei economii în continuă dezvoltare.
Corespondenţa economică cuprinde totalitatea scrisorilor dintre agenţii economici, cu scopul de promovare a schimbărilor sau a noutăţilor economice.
Ca disciplină de studiu, corespondenţa are drept scop însuşirea de către cei care îşi desfăşoară (sau îşi vor desfăşura) activitatea în administraţia publică sau în unităţile economice, a unor abilităţi de scriere corectă, de redactare a scrisorilor oficiale, ţinînd cont de principiile gramaticale şi stilistice, a metodelor şi formelor, pe a căror bază se redactează, se prezintă şi se folosesc scrisorile şi actele oficiale.

2) Obiectul de studiu al corespondenţei oficiale este totalitatea scrisorilor studiate în toate domeniile de activitate .
În conformitate cu domeniul pe care îl reflectă ea se divizează în coresopndenţă:
administrativă;
economică;
diplomatică;
juridică.
C.E. se împarte la rîndul ei în corespondenţa:
afacerilor;
bancară;
contabilă.
C. de afacere urmăreşte 3 scopuri de bază:
să transmită un mesaj de la expeditor la destinatar;
să-l determine pe destinatar să acţioneze;
să cîştige simpatia destinatarului faţă de expeditor şi întreprinderea pe care o reprezintă acesta.
Obiectele scrisorilor oficiale sunt variate, dar, în acelaşi timp, ele trebuie să fie întotdeauna clare, ca să provoace reacţia scontată a destinatarului faţă de modul sperat de autor. Spre exemplu:
iniţierea relaţiilor dintre persoanele fizice sau juridice;
stabilirea relaţiilor acestora în scopul rezolvării problemelor ce ţin de interesele proprii;
modificarea sau încetarea relaţiilor din anumite motive.
În funcţie de obiectivele generale sus-numite, se aleg obiectivele particulare, care indică ce se solicită unui partener concret, spre exemplu:
a informa sau a afla ceva;
a motiva sau a influenţa (manipula) ;
a fi de acord sau a respinge ceva;
a explica sau a rectifica ceva;
a admonesta sau a reclama pe cineva;
a cere scuze/a exprima regrete faţă de o situaţie;
a solicita sau a oferi ceva;
a face comandă, a cumpăra sau a apela la ceva;
a obţine un câştig cât mai mare sau a plăti puţin;
a face o invitaţie;
a accepta sau a refuza ceva;
a mulţumi cuiva pentru ceva;
a felicita sau a exprima condoleanţe cuiva.

3) Corespondenţa poate fi clasificată după următorii criterii:
după natura emitentului:
corespondenţa de afaceri privată (sau de afaceri personală) , întocmită de persoane fizice, care include solicitări de prospecte de vară, rezervarea unei camere de hotel, abonamente la ziar; scrisori de felicitare, scrisori de mulţumire, telegrame etc.;
corespondenţa oficială, întocmită de persoane juridice (cereri de ofertă, oferte, reclamaţii, somaţii, comenzi etc.) .
după modul de întocmire:
Documente tipizate, care sunt redactate pe formulare-tip şi conţin un text tipărit cu elemente de rigoare. Aici se includ şi unele documente economice tipizate. Redactarea lor se face prin completarea spaţiilor libere, a coloanelor cu datele sau textul cerut, ţinându-se cont de caracterul documentului şi de indicaţiile referitoare la completare.
documente netipizate sau întocmite în mod liber, la a căror dresare sunt aplicate anumite reguli de redactare. Acestea includ toate scrisorile de afaceri: cereri de ofertă, scrisori de ofertă, comenzi, reclamaţii, reclame, delegaţii, adeverinţe, ordine, contestaţii, procese-verbale etc.
în conformitate cu obiectul scrisorilor distingem:
corespondenţa de solicitare: demersul, comanda, cererea de ofertă;
corespondenţa de dispoziţie: decizia, ordinul, dispoziţia;
corespondenţa de informare: oferta, raportul, darea de seamă, referatul, avizul, referinţa;
corespondenţa de constatare: procesul-verbal, actul, minuta, încheierea;
corespondenţa însoţitoare de acte: scrisoarea de însoţire personalizată;
corespondenţa de reclamare: scrisorile de avertizare, reclamaţia;
corespondenţa doveditoare: adeverinţa, certificatul, delegaţia, chitanţa, procura.
din punctul de vedere al intenţiei, distingem:
corespondenţa de iniţiativă: cererea de ofertă, cererea oficială, reclama etc.;
corespondenţa de răspuns: cererea de ofertă bazată pe o ofertă, oferta având ca temei o cerere de ofertă, remedieri etc.;
corespondenţa de revenire: scrisorile de revenire, avertizările, reclamaţiile.
după natura exemplarelor sau a modului de întocmire:
originalul. Acesta este primul exemplar al documentului care se trimite destinatarului;
copia simplă, care se face cu indigo sau la computer, odată cu originalul. Copia se face cu scopul de a servi ca probă de control în cazul pierderii originalului. Ca şi originalul, ea este semnată şi confirmată cu amprenta sigiliului.
copia de pe original. Se deosebeşte de cea precedentă prin faptul că textul este copiat direct de pe original, având menţiunile „Copie” şi „Locul sigiliului”, care se notează cu abreviatura „L.S.”, şi “S-a semnat” – cu abreviatura “S.S.”. O astfel de copie este folosită drept mijloc de protejare a originalului. În unele cazuri, originalul se reconstituie pe baza copiei certificate.
duplicatul se eliberează în cazul pierderii originalului (de obicei, a unui act) . Procedura eliberării lui constă în:
anunţarea unităţii care a eliberat actul original pierdut;
publicarea în pagina unui monitor republican privind pierderea actului şi declararea nulă a acestuia;
eliberarea actului nou pe baza avizului publicat.
Actul nou eliberat are menţiunea „Duplicat” şi are aceeaşi valoare ca şi originalul.
extrasul este şi el o copie, dar numai a unei părţi dintr-un act de dimensiuni mari. Este valabil numai dacă a fost semnat şi certificat (în funcţie de scopul eliberării) cu ştampila unităţii.
după modul de transmitere:
corespondenţa obişnuită, care se expediază prin poştă sau prin curier;
corespondenţa telegrafică, transmisă prin telegraf, telegramă;
corespondenţa telex, transmisă şi recepţionată prin teleimprimator;
corespondenţa publicistică, publicată în mass-media.
după criteriile poştale sau regimul de circulaţie:
corespondenţa simplă;
corespondenţa cu indicaţii speciale (recomandat, expres, cu răspuns plătit, cu valoare declarată, cu confirmare de primire etc.) ;
corespondenţa cu regim special (secretă) .

4) Clasificarea corespondenţei oficiale după scop:
corespondenţa de solicitare: demersul, comanda, cererea de ofertă;
corespondenţa de dispoziţie: decizia, ordinul, dispoziţia;
corespondenţa de informare: oferta, raportul, darea de seamă, referatul, avizul, referinţa;
corespondenţa de constatare: procesul-verbal, actul, minuta, încheierea;
corespondenţa însoţitoare de acte: scrisoarea de însoţire personalizată;
corespondenţa de reclamare: scrisorile de avertizare, reclamaţia;
corespondenţa doveditoare: adeverinţa, certificatul, delegaţia, chitanţa, procura.

5) Corespondenţa prin scrisori:
Avantajele
scrisorile de afaceri oferă posibilitatea redactanţilor de a medita asupra conţinutului, de a selecta mijloacele de limbă, de a formula şi a structura corect gândurile, evitându-se, astfel, reacţiile pripite ale interlocutorilor, care pot deveni prejudicioase;
scrisorile permit realizarea contactului cu corespondenţii care nu dispun de suficient timp pentru întrevederi;
scrisorile originale, semnate de către emitent, au o putere de convingere mai mare decât convenţiile verbale sau decât textele scrise, transmise electronic;
scrisoarea originală îndeplineşte un rol nu numai economic, ci şi juridic, constituind elemente de înregistrare contabilă sau servind ca probă în justiţie;
scrisorile sunt cel mai confidenţial mijloc de transmitere a informaţiei;
scrisorile sunt un mijloc ieftin de transmitere a informaţiei;
pentru unii destinatari, scrisoarea este mijlocul principal de comunicare şi documentare (de exemplu, pentru majoritatea clienţilor particulari) , fiindcă nu au alte posibilităţi de recepţie, în afara cutiilor poştale şi, eventual, a faxului;
poate fi folosită ca doveditor în unele cazuri;
nu este nevoie de a efectua o deplasare pentru a transmite mesajul, informaţia.
Dezavantajele
intervalul de timp de la expediere pînă la primire este îndelungat;
nu poate fi observată reacţia destinatarului;
există un risc că scrisoarea v-a fi pierdută şi nu v-a ajunge la adresa destinatarului;
există un risc că nu v-a fi păstrată confidenţialitatea.
6) Structura scrisorii oficiale:
antetul:
denumirea oficială a întreprinderii,
statutul juridic,
domeniul de activitate,
adresa emitentului,
telefon, fax, e-mail,
persoana care se află în fruntea instituţiei sau întreprinderii,
ocazional- date bancare ale întreprinderii;
data şi numărul de înregistrare a scrisorii;
adresa destinatarului;
denumirea scrisorii;
obiectul scrisorii;
formula de apel sau adresare;
textul scrisorii;
formula de rămas-bun;
semnăturile şi ştampila;
referire la anexe, misiumi speciale.

7) Forma grafică şi estetică a scrisorii oficiale prevede următoarele aspecte:
alegerea hîrtiei(A4) , culoarea, calitatea;
respectarea cîmpurilor: sus şi stinga foii (2,5-3cm) , jos- 2cm, dreapta-1cm;
aranjarea elementelor scrisorii în pagină;
alegerea caracterelor (14,12px) ;
alegerea şi respectarea intervalului(1,5-1px) ;
folosirea mijloacelor de evidenţiere(subliniere, majuscule, bold, spaţierea literelor,…) ;
folosirea liniilor, punctelor, rambul,…, pentru enumerarea a careva clauze;
acurateţea.

8) Actul este orice scrisoare eliberată de către organele oficiale, care a fost întărită la notar.

9) Principiile de întocmire a corespondenţei oficiale sunt:
Claritatea în limbajul corespondenţial se realizează prin:
folosirea cuvintelor cu sens propriu;
expunerea logică a ideilor;
respectarea succesiunii ideilor;
evitarea echivocului;
împărţirea textelor în aliniate.
Precizia presupune o exprimare adecvată folosinduse doar cuvintele necesare pentru comunicarea respectivă, se realizează prin:
folosirea adecvată a termenilor;
utilizarea obligatorie a unităţilor de măsuri consacrate, cunoscute de toată lumea, evitînduse cele utilizate în trecut;
scrierea cu litere, alături de exprimarea cifrică, cînd e vorba de sume de bani.
Concizia se realizează prin:
expunerea ideilor într-o formă succintă,evitînduse frazele lungi, greoaie;
evitarea repetărilor de tot felul;
întocmirea construcţiilor perifrastice cu termeni de specializare adecvaţi.
Sobrietatea şi oficialitatea;
Politeţea şi demnitatea:
folosirea cuvintelor şi prenumelor ce exprimă politeţea;
evitarea cuvintelor care exprimă reproşul;
textul trebuie scris într-un ton eferent.
Naturaleţea şi simplitatea:
folosirea cuvintelor simple;
folosirea adecvată a neologismelor.

10) Particularităţile lexicale al corespondenţei oficiale:
folosirea termenologiei specifice:
termeni care reflectă domeniul, activitatea de secretariat,
termeni care reflectă activitatea economică, comercială,
termeni din domeniul financiar-bancar;
folosirea abrevierilor;
evitarea pînă la maximum a arhaismelor, regeonalismelor, jargoanelor;
folosirea adecvată a neologismelor;
folosirea adecvată a cuvintelor împrumutate.
Cele mai des se comit greşeli de ordin lexical la utilizarea: cuvintelor polisemantice, paronimelor, sinonimelor, expresiilor, calchierii nejustificate.

11) Particularităţile gramaticale:
utilizarea unor forme a pronumelor personale la persoana a II-a plural, îm loc de singular;
utilizarea pronumelor de politeţe în locul celor personale la persoana a II-a şi a III-a;
utilizarea în unile situaţii a formelor de prezent în locul celor de viitor;
evitarea formelor de imperativ sau înlocuirea lor cu forme de condiţional sau conjunctiv, excepţie face limbajul publicitar;
Particularităţi de ordin sintactico-stilistice:
folosirea lişeelor stilistice;
înlocuirea unei propoziţii subordonate cu părţi de propoziţii corespunzătoare;
utilizarea unor propoziţii simple;
ordinea corectă a părţilor de vorbire în frază;
utilizarea unor fraze lungi, dubioase, sub aspectul continutului;
utilizarea construcţiilor pleonastice;
utilizarea construcţiilor tautologice;
utilizarea unor construcţii sintactice care dau naştere la echivoc.

12) Greşeli de exprimare în corespondenţa oficială, calcolul lingvistic, pleonasmul, echivocul, etc.
Pleonasmul este o greşeală care constă în reluarea nejustificată a aceluiaşi sens într-un enunţ.
Tautologia constă în repetarea aceluiaşi cuvânt sau a unor cuvinte formate de la aceeaşi rădăcină.
Calchirea
Echivocul

13) Scrisorile circulare sunt scrisorile care au acelaşi conţinut şi sunt expediate concomitent mai multor destinatari. În funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc, scrisorile circulare se clasifică în:
Scrisori elaborate de un organ ierarhic superior şi adresate subalternilor, pentru a transmite anumite decizii, dispoziţii, reguli de comportament sau pentru a comunica anumite schimbări de ordin general, survenite în activitatea unităţii în cauză. Acestea sunt dispoziţia, ordinul, decizia
Scrisori circulare de afaceri folosite în activitatea comercială, cu scopul de a motiva clientul, de a-l atrage, de a anunţa diferite schimbări de preţuri, de producţie, comerţ, transport etc. Acestea sunt aviyul şi scrisoarea publicitară.
Motive de elaborare:
pentru anunţarea deschiderii unei societăţi comerciale;
pentru a anunţa schimbarea proprietarului;
pentru anunţarea numirii unui reprezentant în străinătate;
anunţarea schimbării sediului social al firmei.

14) Cererea de ofertă este o scrisoare de iniţiativă prin intermediul căreia emitentul îşi manifestă dorinţa de a obţine o informaţie referitoare la produse, servicii, executarea unor lucrări, destinatarului.
Obiectul cererii de ofertă poate fi diferit:
informaţii generală asupra produsului, serviciului, prin solicitarea de eşantioane, pliante, prospecte, mostre, etc.;
informaţii detaliate asupra produsului, serviciului;
informaţii referitoare la condiţiile de livrare;
informaţii referitoare la condiţiile de reducere a preţului;
la reducere pe piaţă;
în unele cazuri se poate solicita produsul ca atare.
În funcţie de obiectul ei, cererea de ofertă poate fi:
generală- solicitantul se adresează concomitent mai multor ofertanţi;
special- solicitantul se adresează unui anumit ofertant.
În funcţie de text:
cu text desfăşurat:
descrierea obiectului sub aspectul calităţii, design, culoare,
referinţe la calitate,
referinţe la condiţiile de livrare,
referinţe la condiţiile de plată,
referinţe la condiţiile de transport,
referinţe la condiţiile speciale.
cu text succint: prin aceasta emitentul solicită materiale documentare, din care urmează să se informeze desinestătător.
Cererea de ofertă are următoarea structură:
antetul;
data şi numărul scrisorii;
adresa destinatarului;
denumirea scrisorii (neobligatorie) ;
obiectul scrisorii;
formula de apel;
textul scrisorii
introducerea;
conţinutul:
descrierea sub aspectul calităţii a produsului sau a serviciului;
referinţe la calitate,
referinţe la condiţiile de livrare,
referinţe la condiţiile de plată,
referinţe la condiţiile de transport,
referinţe la condiţiile speciale.
formula de încheiere;
formula de rămas-bun;
funcţia, semnul, ştampila emitentului.
Cerinţele unei cereri de ofertă:
scopul- bine definit;
scopul fundamental este de a obţine informaţii;
text clar, concis, precis;
tonul textului trebuie să denote politeţea.

15) Scrisoarea publicitară este o formă de stabilire a relaţiilor dintre un producător şi public. Principiile de întocmire a scrisorii publicitare sunt:
aspectul plăcut şi atractiv;
uneori este însoţit de imagini;
între imagine şi text trebuie să fie o concordanţă;
să fie sugestivă;
titlul, dacă există, trebuie să fie şocant;
textul scris în stil familiar, concis;
utilizarea prenumelor personale la persoanaII predomină;
sunt utilizate formele de imperativ;
sunt folosite întrebări retorice;
sunt utilizate imagini artistice;

17) Formula AIDA (Atenţie, Interes, Dorinţă, Acţiune.) Altfel spus, o bună scrisoare de vânzare trebuie:
să câştige atenţia cititorului;
printr-un apel la interesul lui personal,
printr-o ştire de senzaţie de ultima oră;
să-i trezească şi să-i capteze interesul;
aici se răspunde concret şi satisfăcător la întrebările: Ce este aceasta?, cum îi poate fi de folos? Şi de ce şi-ar pierde timpul citind-o?;
să-i aprindă dorinţa pentru ceea ce-i propune scrisoarea;
sublinierea avantajului pe care îl aduce clientului produsul/serviciul, ce înseamnă produsul pentru el, pentru afacerea lui, pentru familia sau viaţa lui personală.
să-l îndemne la acţiune în direcţia sugerată de scrisoare.
18) Comanda este actul economic şi juridic demarat de către consumator cu scopul furnizării unei mărfi sau executării unui serviciu, specificându-se cantitatea, calitatea (sau alte caracteristici ale bunului sau serviciului) , condiţiile de plată, termenul de livrare, modul de efectuare a plăţii etc. Comanda trebuie să cuprindă toate datele necesare furnizorului pentru executarea ei: să aibă un termen de valabilitate, să poarte semnăturile celor care pot angaja unitatea ş.a.
Comanda are următoarea structură:
antetul;
data şi numărul scrisorii;
adresa destinatarului;
denumirea scrisorii (neobligatorie) ;
obiectul scrisorii;
formula de apel;
textul scrisorii
introducerea;
conţinutul:
cantitatea, exprimată în număr;
descrierea exactă a produsului;
preţul unitar al fiecărui articol şi suma totală a comenzii;
locul şi modul de livrare cu datele complete.
formula de încheiere;
formula de rămas-bun;
funcţia, semnul, ştampila emitentului.

Tipurile de comenzi:
Comanda fermă este similară cu încheierea unui contract şi ţine locul acestui act. Ea trebuie să repete, în mod obligatoriu, toate condiţiile de ofertă sau pe cele negociate anticipat cu furnizorul şi anume:
obiectul comenzii, cu descrierea sa detaliată şi exactă;
cantitatea/numărul produselor;
calitatea dorită;
ambalajul şi marcajul dorit;
preţul unitar sau/şi total;
condiţiile de livrare conform regulilor;
locul şi data livrării/recepţiei;
condiţiile de plată;
modalitatea de transport şi documentele de transport;
termenul de livrare;
alte instrucţii şi precizări.
Comanda de probă se scrie cu scopul solicitării unei mărfi pentru a fi testată. Cumpărătorul are dreptul să returneze marfa pe propria cheltuială, dacă aceasta nu-l satisface. Într-o astfel de comandă, solicitantul va lua în considerare, totodată, condiţiile ofertantului, menţionându-le în scrisoare:
termenul de reţinere a produsului;
cauzele/condiţiile returnării produsului;
modul şi condiţiile de plată pentru produs;
modalitatea de transportare etc.
În comenzile de modificare, solicitantul cere modificarea unora din condiţiile de ofertă. În acest caz, este necesară confirmarea de acceptare integrală, care trebuie să fie expediată de furnizor în cel mai scurt timp.
În comanda repetată se solicită mărfuri sau servicii identice cu cele din comanda fermă sau din cea precedentă; se specifică numărul acesteia. În ea solicitantul mai poate atenţiona furnizorul, cerându-i să respecte unele condiţii ori clauze prevăzute în contract sau în comanda fermă (dacă e cazul) .
19) Scrisoarea în legătură cu executarea comenzii.
Indiferent de care este situaţia furnizorul poate sau nu poate executa comanda, el este obligat să răspundă la scrisoarea de comandă printr-o altă scrisoare. În legătură cu executarea comenzii există mai multe tipuri de scrisori:
de confirmare:
integrală,
parţială,
de refuz;
de amînare (scrisă de furnizor) ;
de anulare (scrisă de client)

20) Reclamaţia este o scrisoare prin care emitentul îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu unele lipsuri, deficienţe în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiunilor de către partenerii de afacere. Ea prezintă o modalitate de soluţionare a litigiului apărut între partenerii de afacere. Poate fi scrisa de clien, furnizor, producător.
Motivele unei reclamaţii pot fi diferite:
calitatea nesatisfăcătoare a produsului, serviciului;
neconformitatea mărfurilor contractate cu cele livrate;
deteriorarea unor produse;
cantitatea insuficientă;
nerespectarea termenului de livrare;
nerespectarea ambalajelor;
pagube şi pierderile provocate de timpul transportării;
erori privind preţul, factura, neachitarea notei de plată, etc.
Tipurile de reclamaţii:
reclamaţii din partea clientului;
reclamaţii din partea furnizorilor, producătorilor:
somaţia I;
somaţia II;
somaţia III.

21) Somaţia este reclamaţia furnizorului, o scrisoare oficială prin intermediul căreie furnizorul îi cere clientului îndeplinirea obligaţiunilor pe care şi le-a angajat faţă de el.

22) Scrisoarea de remediere este o scrisoare de răspuns la reclamaţie, prin care emitentul, responsabil pentru dilemele cauzate, dea nişte explicaţii

23) În relaţiile de afaceri atît furnizorul cît şi beneficiarul de produse sau servicii, au nevoie de materiale documentare de informaţii unul despre celălat. Referitor la produsele, serviciile pe care le poate oferi o întreprindere, informaţia se adună din sursele interne ale întreprinderii şi externe, prin intermediul: solicitărlori de referinţe, cererilor de ofertă prin care se solicită eşantioane, prospecte etc
Drept surse de informare din interior pot servi:
informaţii despre tipurile de produse, servicii oferite;
informaţii despre calitatea şi preţurile acestora, extrase din pliante, cataloage, liste de preţuri, ş.a., care pot fi puse la îndemîna solicitantului de către firmă, precum şi din rapoartele privind desfacerea mărfurilor.
Drept surse de informare din exterior pot servi:
date statistice oficiale;
informaţii parvenite din publicaţiile unităţii;
de la partenerii de afaceri actuali sau anteriori ai întreprinderii respective.
Solicitarea de referinţe este o scrisoare personală adresată unui destinatar concret, fiind constituită din aşa elemente cum sunt.
antetul;
data şi numărul scrisorii;
ocazional deasupra adresei destinatarului se plasează menţiunile: „Confidenţial”, „Strict confidenţial”;
adresa destinatarului;
formula completă de adresare: cu titlurile şi numele adresantului;
textul scrisorii
motivarea solicitării informaţiilor despre firmă: menţiunea asupra unităţii economice despre care se cer referinţe (denumirea sau anexa unui document/scrisoare privind unitatea în cauză; scopul întreprinderii care solicită) ;
temeiul menţiunii (a desfăşurat afaceri mulţi ani cu unitatea în cauză, o cunoaşte din anumite situaţii etc.) ;
solicitarea informaţiilor asupra societăţii / firmei respective (despre cifra de afaceri, starea financiară, capacitatea de plată, reputaţia, solvabilitatea, practicile comerciale etc.) ;
asigurarea confidenţialităţii informaţiilor.
formula de salut / de mulţumire;
semnul emitentului;
menţiuni speciale.
Solicitarea de referinţă poate fi adresată unor agenţii de informare specializate, unor firme citate drept surse de informare de către potenţialul partener.
Scrisoarea de răspuns la solicitarea de referinţe poate cuprinde referiri la starea financiară a unei companii sau anunţă expedierea materialului solicitat. În funcţie de gradul de onorabilitate a unităţii economice respective, răspunsul poate fi: favorabil (pentru firma care se bucură de o reputaţie bună în domeniul comercial) ; evaziv (când solvabilitatea firmei este dubioasă sau situaţia economică creată îi limitează posibilităţile de activitate) ; defavorabil (când firma în cauză a adus prejudicii cuiva în timpul desfăşurării relaţiilor comerciale) ; total nefavorabil (când competenţa şi onorabilitatea firmei respective sunt foarte proaste, iar activitatea ei a avut un declin rapid) .
Scrisoarea de răspuns trebuie redactată cât mai scurt, relansându-se numai informaţii adevărate şi verificabile. Pot fi utilizate date statistice referitoare la activitatea firmei, la constituirea ei, la numărul de angajaţi, la evoluţia acesteia în ultimii 2-3 ani (cifra de afaceri, câştigul) , la capacitatea de plată, modul de solvabilitate, la onorabilitatea şi competenţa angajaţilor etc.
Textul scrisorii trebuie să conţină cel mult 3-4 paragrafe:
referirea la scrisoarea destinatarului;
prezentarea datelor şi a informaţiilor solicitate despre unitatea respectivă;
expunerea părerii afirmative sau defavorabile privind eficacitatea relaţiilor cu firma în cauză;
formula de încheiere.
Notă: Atunci când scrisoarea este confidenţială, numele firmei nu se indică în textul scrisorii, ci pe o foaie anexată. Scopul acestei tratări este de a nu divulga numele ei, dacă scrisoarea ar putea fi citită şi de altcineva.
24) Contractul este un acord (act, înscris, convenţie) , ca urmare a înţelegerii între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice) , pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii în relaţiile dintre ele.
Un contract se consideră încheiat dacă toate părţile au ajuns la un acord privind clauzele esenţiale ale lui. Persoana care încheie un contract se numeşte contractat.
Contractul poate fi modificat sau reziliat numai în conformitate cu clauzele lui sau prin acordul părţilor.
Conţinutul unui contract comercial trebuie să cuprindă:
Denumirea mărfii;
Cantitatea mărfii;
Calitatea mărfii;
Tipul şi preţul ambalajului;
Marcarea ambalajului;
Clauze privind stabilirea preţului în contracte;
Clauze privind condiţiile de livrare şi de plată;
Clauze privind termenul de livrare şi condiţiile de plată.
Structura contractului:
Titlul contractului:
Specificarea locului de încheiere şi data:
Numele şi prenumele Beneficiarului, precedat (în cele mai dese cazuri) de cuvântul „subsemnatul”/„subsemnaţii”; actul invocat, numele şi prenumele executantului:
Domiciliul, seria şi nr. buletinului de identitate, locul şi data naşterii:
Obligaţiile executantului (prin enumerare) :
Stipularea termenului de executare a lucrărilor:
Indicarea obligaţiilor beneficiarului:
Clauza ce specifică drepturile Beneficiarului în caz de nerespectare de către Executant:
a termenului de executare;
a calităţilor respective a lucrărilor
Semnăturile şi adresele părţilor
În funcţie de obiectul operaţiunii comerciale, contractele pot fi: De arendă; de împrumut; de vînzare-cumpărare; de antrepriză; de recesiune; de executare de lucrări, de depozit, de reprezentare comercială, de transport, de expediţii internaţionale, de turism etc.
Clauza condiţii de livrare presupune următoarele obligaţiuni:
obligaţia vânzătorului de a livra şi pe cea a cumpărătorului de a prelua şi a plăti marfa;
modul de suportare a cheltuielilor de ambalare care revin, în cele mai dese cazuri, vânzătorului, cu excepţia cazului în care mărfurile se livrează neambalate;
obligaţia vânzătorului de a efectua toate operaţiile aferente controlului calitativ şi cantitativ (şi a suporta cheltuielile) , în scopul de a pune marfa la dispoziţia cumpărătorului conform condiţiilor contractuale;
stabilirea locului de trecere a cheltuielilor şi, respectiv, a riscurilor de la vânzător la cumpărător;
obligaţia vânzătorului de a-l aviza pe cumpărător că marfa a fost pusă la dispoziţia acestuia. În cazul în care angajarea mijlocului de transport îi revine cumpărătorului, acesta este obligat de a-l aviza pe vânzător asupra condiţiilor în care marfa urmează să fie predată persoanei desemnate;
obţinerea documentelor legate de livrare şi a altor documente aferente transportului: autorizaţie, certificat de origine, factură etc.;
organizarea vămuirii şi plata taxelor vamale.
Clauzele privind condiţiile de plată se vor referi la determinarea:
locului de plată;
termenului de decontare a preţului;
modalităţilor de plată;
monedei în care se va efectua plata;
garanţiei oferite de cumpărător;
documentelor ce atestă livrarea mărfii.

25) C.V-ul: este o scrisoare cu destinaţie specială care conţine informaţii referitor la nume, prenume, data şi locul naşterii, adresa domiciliului, na-ionalitatea, starea civilă, studiile şi experienţa de lucru.
Starea civilă, numele şi prenumele, adresa. numărul de telefon, data naşterii, naţionalitatea şi cetăţenia, situaţia familială, serviciul militar / situaţia militară, studii, formare profesională, experienţă profesională, limbi străine, abilităţi, activităţi extraprofesionale, preferinţe.
Cererea
Procesul verbal

26) Termenologia utilizată în C.de af.
27) Redactarea scrisorii de afaceri
28) Redactarea enunţurilor cu greşeli de exprimare

Continuare> Tema ? > 31/01/2011
Minuta – este un document în care sunt consemnate hotărîri luate în cadrul unei consfătuiri, al unei întîlniri de lucru, unor tratative, etc. Se redactează în scris și se semnează de către o persoană sau un colectiv special desemnat. El se aseamănă cu procesul-verbal dar se deosebește prin: deosebirile față de proces-verbal:
constatările făcute printr-o minută cuprind o situație la un moment dat cu o propunere sau o acțiune întreprinsă;
minuta are un caracter intermediar de trecere de la o constatare la alta, de la o etapă la alta;
are un caracter parțial ce urmează a fi întregit ulterior prin completări.
Minuta este folosită în unitățile social-economice pentru rezolvarea problemelor în următoarele situații:
ca document preliminar de înțelefer relegere între delegațiile unităților, încercarea acestora de a rezolva probleme de in
în scopul de a constata discuțiile și înțelegerile dintre delegațiile unităților cu ocazia încheierii unui contract econimic
ca document încheiat la recepționarea parțială a unor lucrări sau servicii.
Încheierea este un act oficial în care se consemnează hotărîrile finale luate în cadrul ședinței cu ocazia unei constatări. Încheierea notarială este forma procedurală întocmită de către notar în care se constată efectuarea actelor notariale și încheierea judecătorească este întocmită de către organele justiției.

Referatul este un document care reflectă în rezumat informațiile de bază ale unor documente primare , lucrare curentă – în care sunt przentate date curente, date și aprecieri în legătură cu o anumită problemă, precum și propuneri de modificare a situației existente. Este specific corespondenții interne. Activitatea de cercetare științifică și informațională, referatul ca document secundar științific reflectă tematica documentului primar la care se referă metodele, premisiile teoretice de bază și obiectivele cercetării. Pot cuprinde scheme, grafice și tabele. Prin referate se propun soluții tehnice și organizatorice în vederea optimizării muncii.
Elementele obligatorii ale referatului sunt:
titlul
numărul și data
numele și calitatea celui care întocmește referatul
propunerile
formula de încheiere
semnătura precedată de funcția celui care întocmește.

Raportul cuprinde o expunere de regulă în scris cu privire la îndeplinirea unei sarcini sau atribuții de serviciu, semnalarea unor stări de lucru, prezentarea situații activității într-un compartiment de muncă. Constatările concrete pe marginea problemelor abordate se prezintă în aliniate separate și numerotate, nu necesită în mod obligatoriu un răspuns sau o aprobare.

Raportul de control – reflectă rezultatele controlului de recepție ale cărui date sunt folosite la informarea compartimmetntel interesate și a furnizorului. Elementele obligatorii ale unui raport: titlul raport urmată de obiectul controlului și perioada în care a avut loc acesta;
numele și calitatea persoanei care au efectuat controlul, actul normativ , ordinul, delegația pe baza căruia a fost efectuat controlul, numele și calitatea persoanei care a semnat documentul (ordinul sau dispoziția) pentru efectuarea controlului
constatările pe marginea problemelor prezentate
propunerile urmînd aceeași ordine ca și constatările
formula de încheiere și semnăturile

Darea de seamă – documentul care cupriunde expunerea și analiza activității sunt unități economico-sociale, întreprinderi, organizații obștești, organ de conducere colectivă într-o anumită perioadă. Darea de seamă este prezentată de către conducere în fața colectivului de salariați sau de acționari în adunarea generală, în ședința de analiza a muncii sau ședința lunară, trimestrială, anuală. Se întocmește pe baza rapoartelor de activitate prezentate de compartimentele subordonate și a informațiilor organelor de conducere. Prezentarea se face în spirit analitic confruntîndu-se sarcinile prezentate în planul de activitate cu datele concrete ale realizărilor obținute. Se analizează atent lipsele și cauzele acestora, greutățile întîmpinate și se fixează sarcini concrete pentru etapa următoare. În adunarea generală după citirea dării de seamă se fac completări. Principalele tipuri de dări de seamă ăntocmite de către ăntreprindere sunt:
darea de seamă anuală – un ansamblu de dări de seamă statistice și contabile care reflectă îndeplinirea planului anual de activitate a întreprinderii, care caracterizează printr-un număr de indicatori activitatea economico-socială desfășurată.
darea de seamă contabilă – este lucrarea contabilă de sinteză întocmită periodic de către întreprindere
darea de seamă statistică – document oficial întocmit într-o formă tipizată pe baza documentației primare a evidenței contabile, prin care unitățile raportează periodic indicatorii privind îndeplinirea sarcinilor de plan.
Darea de seamă cuprinde:
titlu darea de seamă șși se specifică a cui activitate se prezintă
perioada
introducerea
obiectivele conform planului de activitate
analiza activității pe perioada dată
realizările
lipsurile și cauzele lor
concluziile și propunerile.
Darea de seamă poate fi internă(cuprinde analiza activității proprii pe o anumită perioadă) și externă (care cuprinde centralizarea datelor unităților subordonate).

Integrarea Economica

2015-02-08T01:18:00.001+02:00

1. Conceptul de integrare economică internaţională: noţiuni şi esenţă.

Integrarea economică internaţională - procesul complex de realizare a interdependenţelor economice dintre economiile naţionale, proces care se concretizează în formarea şi funcţionarea unor organizaţii regionale, subregionale, zonale etc., cu caracter economic al statelor interesate, urmărindu-se dezvoltarea economică durabilă şi adâncirea colaborării economice şi de alt gen dintre statele respective. Integrarea economică internaţională poate fi considerată o modalitate calitativ superioară de colaborare economică a ţărilor, un răspuns la problemele complexe şi variate cu care se confruntă statele lumii în condiţiile adâncirii interacţiunii economice internaţionale şi care impun soluţii adecvate de colaborare economică.

Procesul de integrare economică internaţională are la bază instituţionalizarea activităţii de colaborare economică a statelor participante. Structura şi mecanismele de funcţionare ale acestor organizaţii integraţioniste trebuie să fie în conformitate cu interesele ţărilor participante privind atât desfăşurarea raporturilor reciproce, cât şi relaţiile cu celelalte state ale lumii. Implementarea integrării economice internaţionale trebuie să ducă la înlăturarea barierelor şi diverselor forme de discriminare comercială care există între economiile naţionale.

2. Premisele procesului de integrare economică internaţională.

- Un nivel de dezvoltare asemănător al ţărilor candidate.

- Apropierea geografică a ţărilor ce vor să se integreze şi existenţa frontierelor comune.

- Un nivel înalt de dezvoltare a a relaţiilor economice bilaterale ţi regionale.

- Existenţa unor tradiţii istorice, probleme şi interese comune ale ţărilor ce vor să se integreze în domeniul economic, social şi politic.

- Voinţa politică a statelor şi naţiunilor liber exprimată.

Din punct de vedere istoric constituirea formaţiunilor integrationiste a inceput cu câteva ţări vecine, situate pe acelaşi continent, în apropiere una de alta, având comunicaţii de transport de bază comune.

3. Obiectivele integrării economice internaţionale.

- Crearea de premize pentru îmbunătăţirea alocării resurselor şi disponibilităţilor acestora datorita reducerii restricţiilor pe care le impune capacitatea pieţelor interne, ea poate stimula astfel creşterea economică.

- Stimularea difuzării mai rapida a tehnologiilor moderne cu impact direct asupra eficientei si competitivităţii.

- Perfecţionarea infrastructurii in ţările membre, optimizând cheltuielile de logistică, de transport si ale operaţiunilor de import-export.

- Intensificarea concurenţei în cadrul noii pieţe comune.

- Stimularea în strânsă legătură cu intensificarea concurenţei a procesului investiţional, atât al investiţiilor interne cât şi celor externe.

- Contribuirea la dezvoltarea anumitor activităţi care nu sunt posibile în mod eficient de către unele tari în mod individual datorită limitării resurselor disponibile.

- Facilitarea statelor situate intr-o anumită zonă de a-şi promova şi apăra în comun interesele ameninţate de concurenţi internaţionali puternici.

4. Teoriile integrării economice internaţionale.

Teoria uniunii vamale reprezintă fundamentul teoriei integrării economice. Uniunea vamală reprezintă un spaţiu economic ai căror membri se angajează reciproc să nu impună nici o restricţie cantitativă, aplicând un tarif vamal comun faţă de ţările terţe, precum şi o legislaţie vamală comună. Teoria Uniunii vamale a înregistrat în timp o evoluţie de la concepţia clasică a uniunii vamale, la concepţia sa modernă.

Teoria clasica a uniunii vamale susţine constituirea uniunilor vamale „pure” ca grupări formate numai prin „corectarea” taxelor vamale ca instrument de protecţie şi politică comercială. Încă in secolul XVII s-a format pentru prima dată în Franţa uniunea vamală, formată din 12 state. Mai târziu in Anglia, Germania (secolul XIX), în SUA prin aderarea celor 50 state americane (secolul XIX), Unirea principatelor Române (secolul XIX).

Se pot delimita următoarele uniuni vamale:

- Uniunea vamală perfectă este o unitate teritoriala între ale cărei părţi sau ţări, vama este suprimată, iar schimburile comerciale cu terţe ţări se fac pe baza unui tarif şi a unei legislaţii vamale comune.

- Uniunea vamală imperfectă, unde ţările componente i-şi păstrează independenţa lor tarifară sau vamală, dar i-şi acordă totuşi în schimburi comerciale importante avantaje diverse. Aici există însă barierele vamale exterioare la graniţele faţă de terţe ţări.

- Uniunea vamală cu tarifele preferenţiale este instituirea unui regim reciproc de preferinţe pentru anumite produse in cadrul uniunii vamale.

In practica mondială formele cele prezentate şi folosite mai frecvent sunt uniunea vamală perfectă şi cea cu tarifele preferenţiale.

Teoria modernă a uniunii vamale se referă la aspectele instituţionale ale funcţionarii uniunii vamale (coordonarea structurilor tarifare şi a politicilor comerciale dintre ţările membre), precum şi la aspectele economice rezultate din unificarea vamală (exemplu, creşterea economică diferenţială şi a gradului de bunăstare a populaţiei a statelor membre).

Avantajele uniunii vamale moderne:

- Specializarea în producţie conform teoriei costurilor comparative.

- Realizarea de economii sinergice şi obţinerea unei eficiente economice.

- Modificările favorabile în raporturile de schimb.

- Accelerarea dinamică a dezvoltării economice.

Conform teoriei pasul următor, care trebuie urmat după realizarea Uniunii vamale, este Uniunea economică şi monetară. În cadrul acestei etape cele mai importante din principiile integrării economice sunt:

- Politica comună în domeniul industrial, agricol, transporturilor, financiar-monetar şi altele.

- Libera circulaţie a persoanelor şi capitalurilor.

- Crearea unor fonduri speciale pentru finanţarea diferitelor programe comunitare.

- Asigurarea funcţionării regulilor economiei de piaţă şi concurenţei loiale.

- Armonizarea legislaţiilor naţionale.

Teoretic, Uniunea economică şi monetara este un pas intermediar în realizarea integrării economice.

5. Etapele procesului de integrare economică internaţională (după Bela Balassa).

În anii ’50 ai secolului XX abordările teoretice referitoare la teoria integrării economice s-au soldat cu cel mai cunoscut model de integrare economică. Dezvoltat în special de economistul american de origine maghiară Balassa Bela (1928-1991), profesor de economie politică la universităţile Yale şi John Hopkins (Statele Unite) şi consilier la Banca Mondială, acest model arăta că integrarea economică poate fi realizată în şase etape - zonă de schimb cu tarife preferenţiale, zonă de liber schimb, uniune vamală, piaţă comună, uniune economică şi monetară, integrare economică completă. Cu alte cuvinte, pentru a ajunge la o integrare economică deplină, statele sau entităţile politice care doresc acest lucru trebuie, în primul rând, să încheie acorduri comerciale preferenţiale unele cu altele, apoi să elimine tarifele, cotele şi orice sistem preferenţial dintre ele (zonă de liber schimb), să instituie un tarif extern comun aplicabil statelor terţe (uniune vamală), să adopte politici comune pentru reglementarea producţiei şi să permită libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor pe teritoriul tuturor statelor membre (piaţă comună), să adopte o monedă unică (uniune economică şi monetară) şi, în fine, să îşi unifice sistemele fiscale. Modelul a fost însă criticat în special în anii '70 şi '80, arătându-se că aceste etape sunt mai degrabă formale decât cronologice sau comportamentale şi că nu ţin cont de interdependenţa necomercială dintre state. Acest fapt a fost confirmat de evoluţia proiectului comunitar, în prezent singurul care a reuşit să realizeze, parţial, o uniune economică şi monetară.

6. Cauzele, etapele şi formele integrării economice regionale.

Cauzele principale ale integrării economice regionale sunt:

- apariţia şi manifestarea în forme tot mai acute - începând de la jumătatea secolului al XX-lea – a contradicţiei dintre posibilităţile de sporire a producţiei şi capacitatea restrânsă a pieţelor naţionale;

- gradul înalt de concentrare a producţiei şi de centralizare a capitalurilor, pe de o parte, limitele şi restricţiile mişcării libere a capitalurilor şi forţei de muncă, pe de altă parte;

- necesitatea capitalurilor din ţările situate într-o anumită zonă de a-şi promova şi apăra "în comun" interesele ameninţate de concurenţi internaţionali foarte puternici;

- constituirea de mari firme (de stat sau mixte) care, prin activitatea lor, depăşesc graniţele naţionale;

- interesele comune ale ţărilor dezvoltate de a menţine şi extinde relaţiile cu fostele ţări coloniale devenite independente.

Etape de integrare economica:

- crearea Zonei de comerţ preferenţial (cu taxe vamale reduse între anumite state)

- crearea zonei de schimb.

- crearea Uniunii vamale (cu aceleaşi taxe vamale externe pentru ţările terţe şi o politică comercială comună).

- fondarea Piaţei unice (cu norme comune privind produsele şi cu libera circulaţie a mărfurilor, a capitalurilor, a persoanelor şi a serviciilor).

- fondarea Uniunii economice şi monetare (o piaţă unică cu o monedă şi o politică monetară comune).

- integrarea economică completă (toate elementele enumerate mai sus la care se adaugă politici fiscale şi alte tipuri de politici economice armonizate).

Există 5 forme distincte de integrare economică internaţională:

- Zona de liber schimb,

- Uniunea vamală

- Piaţa comună

- Uniune economică

- Uniune economică completă, inclusiv uniunea politică.

Zona de liber schimb, caracterizată prin abolirea obstacolelor tarifare şi netarifare, între statele membre, care îşi păstrează, însă, libertatea de acţiune în relaţiile cu terţii (cei din afara zonei). Zona de comerţ liber constituie perimetrul format din 2 sau mai multe ţări care dintr-un moment sau treptat şi-au suprimat barierele vamale şi comerciale dintre ele, dar menţin fiecare faţă de terţe ţări propriile lor tarife vamale şi regimuri comerciale naţionale. În rezultat se creează zonele comerciale caracterizând numărul de condiţii în ele pentru tarife libere şi a numărului limitat a comerţului internaţional cu mărfuri şi servicii.

Uniunea vamală, faţă de zona liberă de schimb, aduce în plus, adoptarea unui tarif vamal comun al ţărilor membre ale uniunii în relaţiile cu statele non-membre. Uniunea vamală este o grupare a statelor membre care formează împreuna un spaţiu (teritoriu) vamal unic.

Ţările membre ale uniunii vamale desfiinţează barierele tarifare şi netarifare în relaţiile comerciale reciproce şi instituie un sistem de impozite comune, iar in relaţiile cu statele terţe elaborează şi implementează o politică comercială comuna si un sistem de tarife vamale comune.

Uniunea vamală poate fi de 2 feluri:

- Perfectă (completă), care vizează tot nomenclatorul de mărfuri şi toate poziţiile tarifare, care fac obiectul tranzacţiilor comerciale cu terţe ţări.

- Imperfectă (incompletă), care vizează parţial nomenclatorul de mărfuri şi unele poziţii tarifare, care fac obiectul tranzacţiilor comerciale cu terţe ţări.

Dimensiunea economică a uniunii vamale reprezintă realizarea unei integrări mult mai avansate a 2 sau mai multor economii naţionale iniţial separate, aceasta presupune în primul rând suprimarea imediată sau treptată a barierelor tarifare şi comerciale în circulaţia mărfurilor între statele ce formează uniunea vamală.

Piaţa comună reprezintă o unitate vamală completă, prin introducerea liberei circulaţii a factorilor de producţie.

Dezvoltarea aprofundată şi continuu a procesului integraţionist în cadrul grupului ţărilor membre atinge forma de piaţă comună. Ea se evidentiază prin semnarea acordului şi include în sine 4 libertăţi, abolind practic frontierele naţionale a statelor membre pentru libera circulaţie a marfurilor, serviciilor capitalurilor şi forţei de muncă (persoanelor).

În acest caz in procesul integraţionist se includ factorii de producţie şi până la un moment coordonarea politicii economice externe. În afara de aceasta crearea pieţei comune, care insista la armonizarea multor standardelor industriale (reglementărilor tehnice) şi norme de drept.

Uniune economică constituie, până în prezent, stadiul cel mai avansat de integrare interstatală. Faţă de caracteristicile Pieţei Comune, ea presupune armonizarea politicilor economice (fiscale, monetare etc.) şi sociale. Moneda unică este, de asemenea, o ţintă specifică pentru această formă de integrare.

Experienţa mondială demonstrează că dezvoltarea Pieţei Comune (Unice) creează condiţii şi premize pentru trecerea la următoarea formă superioară de integrare economică internaţională.

Uniunea economică complementară cu cea monetară presupune elaborarea şi implementarea unei politici unice economice, monetare şi bugetare, introducerea unei monede unice, constituirea instituţiilor naţionale de reglementare în interiorul structurii integraţioniste. În uniune se realizează coordonarea strânsă a politicii economice ale statelor membre în baza recomandărilor unice si monitorizării din partea instituţiilor naţionale. În cadrul uniunii se stabilesc cursurile monetare fixe între monedele ţărilor membre în relaţii comerciale bilaterale, cu introducerea treptată a monedei unice. De formarea şi promovarea politicii monetare unice este responsabilă Banca Centrală a uniunii, la fel de introducerea şi emiterea monedei unice.

Uniune economică completă. În cadrul unei uniuni economice dezvoltarea în continuu şi perfecţionarea formelor de integrare economica interstatală la o etapă istorică poate duce la transformarea uniunii economice în uniune economică completă.

Cu toate acestea în concomitent apare oportunitatea şi posibilitatea de elaborare şi realizare de către ţările membre a unor politici economice, fiscale şi bugetare comune, bazate pe aceleaşi principii de elaborare şi implementare.

Aceasta înseamnă:

- Promovarea unei politici de securitate comună,

- Introducerea cetăţeniei unice şi altor atribute de statalitate unică.

Formarea elementelor de uniune politică contribuie la dezvoltarea colaborării şi cooperării în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, esenţial extinde colaborarea statelor membre ale uniunii in aşa domenii ca educaţia, cultura, ştiinţa şi cercetarea şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor tuturor cetăţenilor uniunii.

7. Caracteristica proceselor de integrare economică internaţională şi exemple ale uniuni economice regionale.

- internationalizarea puterilor producatoare

- specializarea si cooperarea internationala

- principiului internationalizarii prin intermediul pietei mondiale de marfuri

- cresterea cantitatilor si imbunatatirea calitativa a caracterului comertului international traditional, materializat prin bunuri.

Exemple:

- integrarea economica in America de Nord: Acordul Nord American de Comert Liber - NAFTA

- integrarea economica in America Latina si Caraibe – ANDINA

- integrarea economica in America de Sud - MERCOSUR

- integrarea economica in Asia: Asociatia Tarilor din Asia de Sud-Est – ASEAN

- integrarea economica in Africa – AEC, ECOWAS, ECCAS, SDAC, EAC, COMESA, IGAD

- uniunea europeana – UE

Pact andin – zona de comert liber – Bolivia, Columbia, Peru, Ecuador, Venezuela

ASEAN – zona de comert preferential – Brunei, Indonezia, Malayezia, Filipine, Singapore, Thailanda

Benelux – Uniune vamala – Belgia, Olanda, Luxemburg

Piata comuna central-americana – piata comuna – costa rica, Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Panama

UE – uniune economica si monetara – belgia, olanda, Luxemburg, franta, Germania, suedia, marea britanie, Irlanda, Italia, Danemarca, Grecia,Spania, Portugalia, Austria,Finlanda, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Letonia, Estonia, Lituania, Malta, Cipru, România, Bulgaria, Croaţia

NAFTA – zona de comert libera – Canada, mexic, sua

8. Globalizarea şi integrarea - realităţi ale economiei mondiale.

Ca fenomen dominant în economia mondială din ultimele decenii, Globalizarea poate fi definite drept “un declin continuu al importanţei economice a graniţelor naţionale şi o intensificare fără precedent a relaţiilor şi interacţiunilor economice, până în punctul în care diferenţa dintre tranzacţiile interne şi cele externe devine nesemnificativă sau dispare”.

- Principalele forme de manifestare a globalizării sunt:

- internaţionalizarea producţiei şi a tehnologiei;

- globalizarea pieţelor mărfurilor;

- internaţionalizarea pieţelor serviciilor;

- integrarea pieţelor financiare mondiale.

La baza integrării crescânde a economiei mondiale stau două fenomene:

- unul este de natură tehnologică şi constă în progresul exploziv în ceea ce priveşte viteza şi eficacitatea comunicaţiilor şi transporturilor internaţionale, concomitent cu reducerea costurilor reale ale acestora;

- celălalt este de natură economică şi este reprezentat de reducerea sau înlăturarea barierelor naţionale din calea fluxurilor internaţional de bunuri, servicii, tehnologie şi capital.

9. Cadrul instituţional al integrării economice internaţionale.

Pornind de la Conferinţa din iulie 1944 de la Bretton Woods (New Hampshire - SUA) s-a dezvoltat un cadru instituţional puternic pentru colaborare economică şi politică internaţională. Acest cadru includea: Fondul Monetar Internaţional, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT).

- Fondul Monetar Internaţional (FMI) a fost creat în 1945 în scopul realizării convertibilităţii tuturor valutelor ţărilor membre, promovării stabilităţii pe pieţele monetare internaţionale şi furnizării de asistenţă pentru ţările mai puţin dezvoltate. FMI a instaurat un sistem care a dominat relaţiile monetare internaţionale până în 1972, când a fost suspendată convertibilitatea dolarului. Republica Moldova este membră a FMI încă din 1993.

10. Instituţii economice internaţionale.

FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL (FMI)

Obiectivele FMI sunt:

- Promovarea cooperării monetare internaţionale;

- Facilitarea dezvoltării şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional;

- stabilirea unui sistem multilateral de plăţi între ţările membre.

Pentru desfăşurarea activităţii Fondului, statele membre subscriu cote-părţi la capitalul acestuia, cote stabilite în funcţie de ponderea fiecărei ţări membre în comerţul internaţional. Cotele se revizuiesc la fiecare cinci ani, în funcţie de evoluţia economiilor ţărilor membre şi a nevoilor de capital ale Fondului.

Statele membre folosesc Fondul pentru obţinerea de credite în valută, în vederea acoperirii deficitului temporar al balanţei de plăţi externe. Creditele sunt acordate cu o dobândă mai mica decât cea a pieţei, pe o perioadă de 3-5 ani, în funcţie de cota de participare la Fond a fiecărei ţări.

Republica Moldova a devenit membru al FMI la 12 august 1992.

Cota Republicii Moldova la FMI constituie 123,2 milioane de Dreptul Speciale de Tragere (DST) (circa 191 milioane dolari S.U.A.), sumă echivalentă cu 0,05 procente din suma totală a cotelor. Puterea de vot a Republicii Moldova în cadrul FMI este de 1973 voturi, ceea ce constituie 0,08 procente din numărul total de voturi.

Asistenţa financiară:

Începând cu anul 1993, Moldova a beneficiat de următoarele acorduri cu FMI pentru susţinerea programelor de ajustare economică ale autorităţilor: Mecanismul de finanţare compensatorie şi excepţională (CCFF), Mecanismul finanţării reformelor structurale (STF), acordurile Stand-by (SBA), Mecanismele de finanţare lărgită (EFF) şi Mecanismele de reducere a sărăciei şi creştere economică (PRGF) - din 2009 numite Mecanisme de creditare lărgită (ECF). In 2009 Moldova a beneficiat, de asemenea, de o alocare unica de DST in suma de 117.71 milioane DST.

Suma totală a creditelor neachitate acordate de FMI a constituit 402,5 milioane DST (620 milioane dolari SUA) la finele anului lunii octombrie 2012.

GRUPUL BĂNCII MONDIALE

Grupul Băncii Mondiale este o instituție formată din alte cinci instituții financiare internaționale, și anume:

- Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare - BIRD (International Bank for Reconstruction and Development)

- Corporația Financiară Internațională - IFC (International Finance Corporation)

- Asociația Internațională de Dezvoltare - IDA (International Development Association)

- Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor - MIGA (Multilateral Investment Guarantee Agency)

- Centrul Internațional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investițiilor - ICSID (International Center for Settlement of Investments Disputes).

Fiecare instituție are un rol distinct în lupta împotriva sărăciei și îmbunătățirea condițiilor de viață pentru populația din statele în curs de dezvoltare. Termenul generic de Banca Mondială se referă în principal la BIRD și IDA, iar proiectele principale de finanțare se derulează prin IBRD.

BANCA INTERNAŢIONALĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE (BIRD)

În anul 1945 s-a creat Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) , parte componentă a Băncii Mondiale, organism ce urma să se ocupe de problemele dezvoltării economice. Are sediul la Washington (SUA). În prezent, are 188 de membri, între care şi Republica Moldova (din data de 12 august 1992).

Obiectivele BIRD sunt:

- Promovarea dezvoltării economice a statelor membre, prin acordarea de împrumuturi cu dobânzi mai reduse pentru realizarea unor

- proiecte de dezvoltare economico-socială;

- Încurajarea investiţiilor străine în economia ţărilor membre prin acordarea de garanţii.

Fondurile băncii provin din trei surse:

- cote-părţi subscrise de ţările membre la capitalul acesteia, în aceeaşi proporţie cu cele pentru FMI;

- acţiuni vândute pe pieţele de capital ale lumii;

- venituri din profiturile băncii.

Alte instituţii economice internaţionale sunt: Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), Banca Reglementelor Internaţionale (BIS-the Bank for International Settlements) şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).

- Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a apărut în anul 1961 prin transformarea într-un organism cu vocative globală a Organizaţiei Europene pentru Cooperare Economică (OECE), create în anul 1947 în principal pentru administrarea "planului Marshall" de reconstrucţie şi refacere postbelică a ţărilor europene.

- OCDE are în prezent 34 de state membre, majoritatea ţărilor europene, SUA, Canada, Australia şi Japonia. Obiectivele OCDE sunt: încurajarea creşterii economice, a utilizării depline a forţei de muncă şi a stabilităţii financiare a statelor membre; sprijinirea dezvoltării economice a ţărilor mai puţin dezvoltate nemembre; furnizarea de informaţii şi statistici asupra economiei mondiale, în special prin publicaţia Economic Outlook.

Organizația oferă un cadru în care guvernele pot să își compare experiențele politice, să caute răspunsuri la problemele comune, să identifice practicile bune și să-și coordoneze politicile interne și internaționale. Acestea cuprind comerțul și ajustarea structurală, securitatea online și provocările legate de reducerea sărăciei în lumea dezvoltată.

- De mai mult de 40 de ani, OCDE este una dintre cele mai mari și mai de încredere surse de statistică comparată, statistică economică și date sociale. Bazele de date OCDE cuprind o arie largă și diversă, cum ar fi conturile naționale, indicatorii economici, forța de muncă, comerțul, migrația, educația, energia, sănătatea, industria, taxele și impozitele, și mediul.

- De-a lungul ultimei decade, OCDE a rezolvat o serie de probleme sociale, economice și legate de mediu, adâncindu-și legatura cu afacerile, uniunile comerciale și alți reprezentanți ai societății civile. Negocierile de la OCDE în privința taxelor și a prețurilor de transfer au deschis drumul tratatelor bilaterale în jurul lumii.

- Cele 34 de state membre OCDE dețin împreună aproximativ 60 la sută din economia mondială, 70 la sută din comerțul mondial și 20 la sută din populația lumii

Banca Reglementelor Internaţionale are sediul la Basel în Elveţia. A fost create în 1930 cu scopul de a sprijini băncile centrale din ţările membre să-şi coordoneze plăţile internaţionale.

- Consiliul ei de administraţie este alcătuit din reprezentanţii băncilor centrale din Marea Britanie, Franţa, Germania, Belgia, Italia, Elveţia, Olanda şi Suedia. La şedinţele Consiliului participă regulat şi reprezentanţi ai SUA şi ai Japoniei.

- Principalele funcţii îndeplinite de Bancă sunt: promovarea cooperării între băncile centrale, sprijinirea organizării financiare a ţărilor cu dificultăţi de plată, supravegherea pieţelor de euro valute, furnizarea de consultant de specialitate pentru OCDE şi administrarea programelor de credite ale Uniunii Europene.

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) este prima instituţie financiară internaţională creată după căderea comunismului în Europa, având drept scop declarat "promovarea tranziţiei la economia de piaţă şi sprijinirea de iniţiative private în ţările Centrală şi Est - Europene".

- Are sediul la Londra şi a fost inaugurată în mai 1990, în baza unui acord semnat de 40 de ţări, de Comisia Europeană şi de Banca Europeană de Investiţii.

- Obiectivele sale vizează sprijinirea reformelor structurale în ţările din Europa Centrală şi de Est prin: consultanţă de specialitate, sprijin pentru formarea profesională şi suplimentarea capitalului naţional destinat investiţiilor majore din sectoarele privat şi public.

11. Locul şi rolul Uniunii Europene, altor uniuni economice regionale în economia mondială şi comerţul exterior mondial.

Existenţa unui număr mare de ţări diferite ca mărime, populaţie şi potenţial economic, precum şi faptul că semnificaţia economică determină rolul unei ţări pe pieţele mondiale, constituie un stimulent serios pentru naţiuni să se constituie în grupări economice.

În acelaşi timp, interesele economice şi politice individuale ale fiecărei ţări constituie o barieră în calea coordonării şi colaborării libere în cadrul acestor grupări.

Fiecare ţară doreşte să-şi definească obiectivele sale economice naţionale şi să-şi păstreze dreptul de a-şi promova propria politică, cu toate că dobândeşte şi capacitatea de a lua decizii ce depăşesc graniţele naţionale.

Cauzele principale ale integrării economice regionale sunt:

- gradul înalt de concentrare a producţiei şi de centralizare a capitalurilor, pe de o parte, limitele şi restricţiile mişcării libere a capitalurilor şi forţei de muncă, pe de altă parte;

- necesitatea capitalurilor din ţările situate într-o anumită zonă de a-şi promova şi apăra "în comun" interesele ameninţate de concurenţi internaţionali foarte puternici;

- constituirea de mari firme (de stat sau mixte) care, prin activitatea lor, depăşesc graniţele naţionale;

- interesele comune ale ţărilor dezvoltate de a menţine şi extinde relaţiile cu fostele ţări coloniale devenite independente.

Regionalizarea este procesul de realizare a unor aranjamente comerciale regionale cu grade diferite de integrare:

- În perioada postbelică pot fi identificate două valuri de integrare regională: începând cu anii '50 au avut loc numeroase încercări de creare a unor zone de comerţ liber sau a unor pieţe comune în Europa, Africa, America Latină, Zona Caraibelor şi Asia. Cu excepţia Europei, încercările de integrare regional ale primului val au eşuat.

- Regionalismul celui de-al doilea val este un fenomen al anilor '90. Este mai extins decât primul val şi "este posibil să fi fost provocat de interdependenţa economică internaţională crescândă şi de progresele în comunicaţii". Acest al doilea val constă în diverse încercări de acrea acorduri de comerţ regionale, asociaţii vamale, uniuni vamale şi pieţe comune.

- Dintre cele 109 acorduri regionale înregistrate de Acordul General de Tarife şi Comerţ (GATT) în perioada 1948-1994, o treime au fost încheiate între anii 1990-1994. Însă aceste proiecte de integrare regional sunt încă într-un stadiu de dezvoltare fragil şi nici unul nu se apropie de nivelul de integrare atins de Uniunea Europeană.

12. Tendinţele integraţioniste în economia Americii de Nord. Acordul NAFTA.

NAFTA - North American Free Trade Agreement (NAFTA), a fost semnat la 17 decembrie 1992 între SUA, Canada şi Mexic şi este cea mai mare zonă de liber schimb din lume cu o piaţă de 457 mln. consumatori (2010).

- Tratatul instituind NAFTA prevede ca reducerea tarifelor vamale către zero să se realizeze într-o perioadă de 10 ani, iar cotele să fie eliminate într-o perioadă de 15 ani. Pentru Mexic, agricultura a reprezentat un domeniu sensibil şi, de aceea, a fost negociat un acord separat cu SUA şi un altul cu Canada.

- NAFTA reglementează barierele tarifare, netarifare şi investiţiile. Se specifică faptul că mărfurile de import provenite din celelalte două naţiuni vor avea acelaşi regim ca şi bunurile naţionale. Fiecare membru NAFTA va excepta unele activităţi de la aplicarea acestui acord.

- Fiecare parte din acordul NAFTA beneficiază de anumite avantaje. SUA şi Canada câştigă astfel accesul la piaţa mexicană, o piaţă cu peste 80 de milioane de oameni. Pot fi specificate şi beneficiile neeconomice pentru SUA, fiind vorba de îmbunătăţirea relaţiilor externe ale Mexicului şi de o posibilă stabilitate internă, urmărindu-se o mai bună cooperare în domeniul drogurilor, emigrării şi poluării. Impactul creării NAFTA va fi mult mai important pentru Mexic decât pentru SUA. Deoarece Mexicul este mult mai mic decât SUA, iar crearea de locuri de muncă şi domeniul sănătăţii este acelaşi şi în SUA şi în Mexic, efectul creării NAFTA va fi mult mai mare pentru Mexic.

Acordul prevede eliminarea totală a taxelor vamale la intrarea în fiecare ţară membră a mărfurilor originare din Mexic, Canada şi SUA. pe parcursul unei perioade de tranziţie, iar pentru determinarea celor care intră sub acest regim sunt stabilite reguli de origine foarte stricte. Aceste reguli de origine sunt astfel formulate, încât avantajele oferite de NAFTA să nu se acorde decât bunurilor produse în America de Nord. Conform regulilor de origine, un produs se consideră originar din zonă atunci când este produs în totalitate în America de Nord sau, în cazul în care conţine materiale importate, acestea trebuie să fie astfel transformate, încât să li se schimbe categoria tarifară. Uneori, pe lângă această condiţie, respectivul produs trebuie să conţină un anumit procentaj de materii prime naţionale. O clauză de minim permite bunurilor ce conţin cantităţi foarte reduse de materiale „neoriginare” (nu mai mult de 7% din preţul total) să se bucure de tratament preferenţial.

- Tratatul mai prevede şi armonizarea normelor, evaluarea riscului, adaptarea la condiţiile regionale, transparenţa procedurilor (notificarea prealabilă a adoptării acestor măsuri), proceduri de control, inspecţie şi aprobare, asistenţă tehnică; se crează şi un comitet de măsuri sanitare şi fito-sanitare pentru promovarea securităţii şi armonizarea măsurilor. În ceea ce priveşte normele tehnice, cele trei ţări semnatare au convenit să nu utilizeze aceste măsuri ca bariere comerciale, tratatul confirmând prevederile Codului de bariere Tehnice ale OMC şi al convenţiilor internaţionale. Fiecare ţară îşi rezervă dreptul de a stabili acel nivel de protecţie pe care îl consideră necesar.

Canadienii, aşa cum a fost stipulat şi în vechiul Acord de Comerţ Liber între Canada şi SUA, vor excepta de la aplicarea NAFTA domeniul publicaţiilor. În Canada există sentimentul că fără un control special asupra proprietăţii şi acordând mass-mediei canadiene beneficii prin taxe, acesta va fi acaparat de media din SUA.

- Cererea SUA a fost ca mişcarea liberă a persoanelor, cu excepţia profesioniştilor şi managerilor, să nu fie permisă. Acest lucru este rezultatul temerii SUA că va fi copleşită de milioane de săraci din Mexic. Guvernul mexican îşi rezervă dreptul de a controla sistemul de căi ferate, electricitatea, petrochimia de bază şi industria petrolieră.

- Preambulul acordului expune principiile care constituie fundamentul acestuia. Ţările participante îşi exprimă intenţia de a promova creşterea economică prin expansiunea comerţului şi a oportunităţilor investiţionale, creşterea competitivităţii internaţionale cu respectarea protecţiei mediului, dezvoltarea economică susţinută şi protejarea, amplificarea şi punerea în practică a drepturilor forţei de muncă, precum şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă în cele trei state.

Obiectivele acordului sunt:

- eliminarea barierelor comerciale,

- promovarea condiţiilor pentru concurenţa loială,

- creşterea oportunităţilor investiţionale,

- protejarea corespunzătoare a drepturilor de proprietate intelectuală,

- stabilirea procedurilor adecvate pentru aplicarea tratamentului şi soluţionarea conflictelor,

- stimularea cooperării trilaterale, regionale şi multilaterale.

Realizari:

Impactul NAFTA asupra evoluţiei fluxurilor comerciale dintre statele semnatare s-a dovedit a fi pozitiv, încă din primii ani de la intrarea in vigoare a Acordului. Principalii beneficiari sunt Canada, dar mai ales Mexicul, cu o pondere semnificativă a exporturilor inter-unionale NAFTA, respectiv de 74,9% şi 81,7% în anul 2011.

- O pondere mai redusă înregistrează SUA, al căror export este orientat cu prioritate spre celelalte regiuni ale lumii, respectiv de 32,3% în anul 2011. In ceea ce priveşte importul intra-unional se reliefează o situaţie asemănătoare, situaţie explicabila prin faptul că şi la capitolul importuri SUA îşi asigura importurile cu predilecţie din alte zone geografice; in schimb Canada si Mexic îşi realizează cea mai mare parte a volumului de import la nivel regional (peste 75 %).

- Efectele economic-sociale ale Acordului asupra participanţilor se concretizează de asemenea, prin consolidarea stabilităţii economice, intensificarea fluxurilor investiţionale, creşterea capacităţilor concurenţiale la nivelul firmelor şi transferul mai rapid de tehnologii şi fluxuri informaţionale.

Avantajele prezente şi potenţiale de care beneficiază Canada sunt: accesul mai liber pe piaţa nord-americană pentru produsele manufacturate şi serviciile comerciale prin penetraţia pieţei mexicane (una dintre cele mai dinamice pieţe ale lumii) cu o gamă diversificată de echipamente industriale, servicii comerciale şi de telecomunicaţii. Prezenta pe piaţa mexicană oferă firmelor canadiene posibilitatea de a se adapta mai bine la mecanismele pieţei latino-americane.

- Investiţiile străine se bucură de un climat favorabil in Canada, generat de existenţa unei infrastructuri moderne de transport şi de telecomunicaţii, de abundenţa resurselor energetice şi de existenţa unei forţe de muncă cu grad ridicat de calificare.

- Prin semnarea Acordului, Mexicul a obţinut o poziţie privilegiată în raporturile sale comerciale cu SUA şi un acces larg al cele mai importante pieţe de export din regiune. Fluxurile de investiţii orientate către Mexic au crescut considerabil, cu efecte pozitive asupra echilibrului balanţei de plăţi. Graţie investiţiilor străine directe care s-au intensificat şi transferul de tehnologie modernă, Mexicul a reuşit să susţină mai eficient procesul de modernizare economica.

- În intervalul de timp 2000-2011, exporturile Statelor Unite ale Americii către ceilalţi doi parteneri au crescut de la 265,2 mld. USD la 478,2 mld. USD. Exporturile Mexicului către SUA în intervalul de timp analizat (2000-2011) au crescut cu 201%, de la 136,4 mld. USD la 275,0 mld. USD . Exporturile Canadei către SUA au crescut cu 145 % de 227,2 mld. USD la 331,8 mld. USD.

13. Tendinţele integraţioniste în economia Americii de Sud şi Caraibe. Acordul ANDINA.

In anii `50 s-au purtat discuţii aprofundate în vederea creării unei pieţe comune a Americii Latine. Consensul nu a fost atins, iar LAFTA (Latin America Free Trade Agreement – Acordul de Liber Schimb Latino-American, ALALC – Asociacion Latino-Americana de Libre Comercio) a fost unul dintre compromisuri. Acordul a avut la origine iniţiativa statelor: Argentina, Brazilia, Chile şi Uruguay.

- La sfârşitul anilor `50 au fost încorporate statele: Bolivia, Columbia , Mexic, Paraguay, Peru şi Venezuela. Deşi unele ţări speraseră în adâncirea integrării pe calea creării pieţei comune, acordul a stabilit ca obiectiv imediat crearea unei zone de liber schimb într-o perioadă de 12 ani.

- LAFTA a reunit state cu nivele de dezvoltare variate şi diverse interese politice, care, de asemenea, aveau o serie de probleme în asigurarea unei infrastructuri adecvate, ca suport al dezvoltării activităţilor comerciale. Statele mai dezvoltate, Argentina şi Brazilia, erau interesate în menţinerea şi protejarea pieţei deja create pentru produsele pe care le produceau, în timp ce statele mai mici încercau să găsească noi oportunităţi pentru dezvoltarea industrială. Interesul statelor mari au dominat în cadrul negocierilor regionale

Accentul s-a pus în cadrul LAFTA în principal pe comerţul cu bunuri. Statele mai puţin dezvoltate din zona andină s-au simţit dezavantajate în raport cu statele mai dezvoltate din regiune. Promisiunea conform căreia integrarea va fi deopotrivă benefică pentru toţi s-a demonstrat nerealistă. Cele mai mari beneficii ale intensificării schimburilor cu produse manufacturate s-au resimţit la nivelul celor mai puternici.

- Încă de la început (1966) preşedinţii statelor Columbia, Chile, Venezuela, Ecuador şi Peru au exprimat nemulţumirea statelor mici în cadrul LAFTA şi au punctat nevoia de accelerare a procesului de integrare, inclusiv necesitatea creării unui grup andin, în formula unei pieţe comune.

- Ca răspuns, statele andine au semnat Acordul de la Cartagena (1969), având ca membri: Bolivia, Chile, Ecuador, Columbia şi Peru. Venezuela s-a alăturat în 1973, iar Chile a părăsit organizaţia în 1976. Grupul Andin a fost expresia cea mai grăitoare a suportului instrumental de derulare a politicilor ISI (industrializare prin substituirea importurilor) la nivelul Americii Latine, tipic “vechiului regionalism”.

Astfel, în cadrul A.L.A.L.C - Acordului de Liber Schimb LatinoAmerican, au apărut tendinţe de redefinire a intereselor şi de găsire de noi răspunsuri şi soluţii pentru intensificarea integrării regionale, iar rezultatul s-a concretizat în apariţia unor noi scheme integraţioniste. Pactul Andin a avut la bază tocmai lipsa de progres integraţionist la nivelul ALALC.

- Aceste deliberări aveau să se concretizeze în proiectul de integrare ambiţios: Acordul de la Cartagena, cunoscut mai bine ca Andean Group (AG-Grupul Andin), devenit Comunitatea ANDINA (CAN) - 1969.

- Între timp, statele vorbitoare de limbă engleză au creat Caribbean Free Trade Association (CARIFTA - Asociaţia de Liber Schimb din Zona Caraibilor), care în anii '70 a evoluat în Caribbean Community (CARICOM - Piaţa Comună din Zona Caraibilor).

ANDINA:

Ţările membre: Bolivia (1969), Colombia (1969), Ecuador (1969), Peru (1969)

- Ţările asociate: Argentina (2005), Brazil (2005), Paraguay (2005), Uruguay (2005), Chile (2006)

- Ţările cu statut de observator: Spania , Mexico, Panama, Republica Arabă Democratică Saharawi,

- Suprafaţa totală - 4,479 mln. Km2

- Populaţia - 101,2 mln. locuitori (2010), Valoarea PIB (USD PPT) – 902,86 mld. USD PPT,

- PIB/locuitor – 8928,6 USD PPT

14. Tendinţele integraţioniste în economia Americii de Sud. Acordul MERCOSUR.

Niciuna din grupările timpurii nu şi-au atins decât într-o proporţie minoră scopurile, ele "şi-au pierdut din suflu" în anii '70 şi au intrat în criză în anii '80.

- America Latină a practicat până în anii '80 politica de industrializare prin substituţia importurilor (ISI), prin care se urmărea crearea condiţiilor de creştere economică şi de menţinere a ritmurilor de creştere în concordanţă cu ritmurile de creştere a populaţiei. Această politică de substituţie a importurilor a condus, în practică, la izolare şi o dezvoltare autarhica, cu efecte negative, care au culminat cu declanşarea crizei datoriei externe care a debutat în anii 80 în Mexic şi ale state din zonă. Acest model a fost inversat ulterior printr-un program de deschidere către exterior, de privatizare a structurilor de stat, etc.

- În 1990 s-a declanşat un nou val integraţionist (noul regionalism: ex. crearea MERCOSUR în anul 1991 - Mercado Comun del Sur - Piaţa Comună a Sudului), bazat pe afinitatea statelor care împărţeau aceeaşi regiune şi aveau puternice legături istorice, culturale şi lingvistice, toate dornice să sporească interacţiunea umană, comercială şi politică. Acest avânt s-a lovit însă de o serie de aspecte sensibile ale relaţiilor internaţionale - păstrarea suveranităţii, acţiuni individuale, schimbări economice şi politice conjuncturale creatoare de tensiuni. Membri ai MERCOSUR-ului sunt: Argentina, Brazilia, Uruguai, Paraguai şi Chili.

MERCOSUR a fost fondată în 26 martie 1991 de Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay, în urma semnării Tratatului de la Asunción.

- Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador și Peru au statut de membri asociaţi.

- La 9 decembrie 2005, Venezuela a fost primită în MERCOSUR ca membru cu drepturi depline.

- La 30 decembrie 2005, Bolivia a fost invitată să devină membru cu drepturi depline.

- Suprafaţa totală - 12,78 mln. Km2

- Populaţia - 267,4 mln. locuitori (2008)

- Valoarea PIB – 2895 mld. USD PPT,

- PIB/locuitor – 14858 USD PPT

Obiectivele generale ale Mercosur sunt:

- creșterea randamentului și a productivității pentru cele patru economii, cu

- deschiderea piețelor și accelerarea dezvoltării economice

- perspective mai bune pentru folosirea mai judicioasă a resurselor disponibile

- conservarea mediului

- îmbunătățirea comunicațiilor

- armonizarea și coordonarea politicilor macroeconomice și complementarea diferitelor industrii

Structura instituțională:

- Consiliul Pieței Comune (CCM)

- Grupul Pieței Comune (CMG)

- Comisia de Comerț a Mercosur (MTC)

- Comisia Parlamentară Comună (JPC)

- Forumul Social-Economic Consultativ (ESCF)

- Secretariatul Administrativ al Mercosur (MAS)

15. Tendinţele integraţioniste în economia Asiei de Sud Est. Acordul ASEAN.

Asociaţia Ţărilor din Asia de Sud-Est – ASEAN (Association of South-East Asian Nations) – este una dintre cele mai vechi şi mai importante formule de integrare economică din Asia şi chiar din lume. Asociaţia a fost înfiinţată pe 8 august 1967, ca un for de cooperare economică şi politică între statele Asiei de Sud-Est. Printre membrii fondatori s-au numărat: Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore si Thailanda.

- În iulie 1995, în urma summit-ului ASEAN din Hanoi, Vietnamul devine cel de-al 6 membru al acestei grupări. Astfel ţara, care în 1973 se opusese ferm lărgirii ASEAN, grupare pe care o considera din considerente politice de moment un bastion anti - comunist, devine membru deplin.

- În prezent din ASEAN mai fac parte, alaturi de cele cinci state fondatoare si Brunei, Cambogia, Myanmar, Laos si Vietnam. Populaţia celor 10 ţări, care intră în prezent în ASEAN este de peste 601 milioane de persoane, ceea ce transformă, potenţial, zona, într-una din cele mai mari pieţe ale lumii. Alte atuuri ale ţărilor din regiune se referă la faptul că posedă resurse naturale bogate, se întind pe o suprafaţă considerabilă şi se află în apropierea rutelor strategice care leagă Oceanul Pacific de Orientul Mijlociu, Africa si Europa.

Acordul tarilor din asia de sud est:

Constituită la 8 august 1967 de Indonezia,

- Malaysia, Filipine,

- Singapore și Thailanda. Pe parcurs au aderat Brunei, Burma (Myanmar), Campucia Laos, şi Vietnam.

- Suprafaţa totală - 4,479 mln. Km2

- Populaţia - 601 mln. (2010)

- PIB total (2010) - 3,084 mld. USD PPT

- PIB per capita (2010) - 5131 USD PPT

În ultimii ani ai secolului XX a început să se dezvolte ideea unor “zone economice subregionale”, care ar fi putut, după opinia autorităţilor din statele ASEAN, să contribuie la adâncirea integrării economice în zonă, fără a necesita modificarea radicală a politicilor comerciale naţionale.

- Au apărut astfel, o serie de mini-grupări, ”triunghiuri ale creşterii”, care însă au avut un impact minor. Constatând lipsa de consistenţă a tuturor încercărilor de până atunci, ţările membre ASEAN si-au legat speranţele de crearea unei zone lărgite de liber schimb. Ţările membre au stabilit un calendar de reducere a protecţiei tarifare în interiorul zonei, până la nivelul de 0-5% la produsele manufacturate în următorii 15 ani, începând cu 1 ianuarie 1993.

- Crizele financiare din anii 1997-1998 şi 2008-2010 au încetinit dezvoltarea dinamică a ţărilor din Asia de sud-est. Statutul de cea mai dinamică regiune a lumii a fost pus sub semnul incertitudinii. S-a spus că miracolul asiatic a fost suprasolicitat, că rapida creştere economică a “constrâns” viitorul acestor economii. Multe ţări s-au încărcat de datorii, au recurs la măsuri de restructurare pentru a deveni viabile din punct de vedere financiar

16. Tendinţele integraţioniste în economia Africii.

Procesul de integrare în Africa înregistrează cele mai scăzute performanţe. Comunităţile economice regionale africane au mulţi membri, care fac parte din mai multe organizatii în acelaşi timp (din cele 53 de ţări, 27 de ţări fac parte din doua grupari, 18 din 3 grupari, R.D. Congo chiar din patru, iar cele mai multe din doua organizatii).

- Integrarea economică este subapreciată de guverne, insuficient finanţată şi, în ciuda unor succese izolate, nu si-a atins obiectivele. În ultimii ani creşterea producţiei la nivelul ţărilor membre, ca şi intensificarea schimburilor comerciale au rămas doar la stadiul de deziderate, ponderea Africii, ca un întreg continent în comertul internaţional fiind sub nivelul unor ţări ca Marea Britanie sau Olanda.

Continentul african este „gazda” a nu mai putin de 14 grupari economice intraregionale, din care jumatate au o importanta relativa mai mare:

- AMU – Uniunea Araba Magrebiana, cu 5 membri,

- COMESA – Piata Comuna a Africii de Vest si de Sud, cu 20 de membri,

- ECCAS – Comunitatea Economica a Statelor Central – africane, cu 15 membri,

- ECOWAS – Comunitatea Economica a Statelor din Vestul Africii, cu 15 membri,

- SADC – Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud, cu 14 membri,

- IGAD – Autoritatea Interguvernamentala de Dezvoltare, cu 7 membri,

- CEN-SAD – Comunitatea Statelor Africane din Sahel, cu 18 membri,

17. Integrarea regională – Comunitatea Statelor Independente.

Constituită prin Acordul de la Minsk, semnat de Federaţia Rusă, Ucraina şi Belarus la 8 decembrie 1991 ,

- Pe parcurs au aderat Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova, Georgia, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan, şi Kîrgistan.

- Suprafaţa totală – 22,1 mln. Km2

- Populaţia – 276,9 mln. (2012)

- PIB total (2011) - 3.400 mld. USD PPT

- PIB per capita (2011) - 11915 USD PPT

Comunitatea Statelor Independente (CSI) este o uniune formată din 11 din cele 15 foste republici ale Uniunii Sovietice, excepțiile fiind cele trei țări baltice: Estonia, Letonia și Lituania, precum și Georgia.

- Cei 11 membri ai CSI sunt: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan. În decembrie 1993 s-a alăturat și Georgia, în circumstanțe controversate, în urma unui război civil. În urma evenimentelor din august 2008, când trupele rusești au intervenit din nou în Georgia, pentru susținerea regimurilor separatiste sud-osetine și abhaze, parlamentul georgian a votat în unanimitate retragerea Georgiei din CSI, pe data de 14 august 2008.

- Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și Moldova au fondat GUAM în 1997, ca o organizație care încearcă să împiedice influența rusească în fostele republici sovietice. În 1999, Uzbekistanul a aderat la organizație, însă pe 5 mai 2005, a anunțat președinția în exercițiu (la acel moment moldoveană) că se retrage din organizație.

Spre deosebire de Tratatul de la Roma, Acordul de la Minsk cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente a fost conceput de statele fondatoare (Belarus, Rusia şi Ucraina) pentru a dezmembra Uniunea Sovietică (URSS) - cea mai autoritară, integrată şi extinsă, la acea vreme, uniune politico-economică din Europa de Est şi Eurasia.

- În consecinţă, prin conţinutul său, Acordul de la Minsk a oferit fostelor republici sovietice cadrul politico-juridic necesar pentru efectuarea unei dezintegrări consensuale şi paşnice a URSS, evitând, în acest mod, o ruptură bruscă şi, mai ales, violentă a legăturilor politice, economice, sociale şi culturale care existau la acea etapă între republicile sovietice din cadrul URSS.

Astfel, nu întâmplător, în acordul în cauză sunt formulate valorile şi principiile directorii care urmau să ghideze colaborarea între statele ex-sovietice în noile condiţii create de colapsul URSS. De exemplu, părţile semnatare ale Acordului de la Minsk s-au angajat să respecte obiectivele şi principiile Statutului ONU şi ale Actului Final de la Helsinki din 1975;

- Statele fondatoare au declarat că vor garanta cetăţenilor lor, indiferent de naţionalitate şi alte deosebiri, libertăţi şi drepturi egale; au căzut de acord să iniţieze şi să dezvolte colaborarea reciproc avantajoasă, în baza egalităţii în drepturi a popoarelor şi statelor lor, în domeniile politic, economic, comercial, cultural, umanitar, ştiinţei, precum şi în alte domenii de interes comun; s-au angajat să recunoască şi să respecte integritatea teritorială şi inviolabilitatea frontierelor existente în cadrul CSI;

Statele fondatoare de asemenea, au convenit să susţină controlul unic asupra armamentului nuclear al fostei URSS.

- Prin art. 7 al Acordului de la Minsk, statele-părţile semnatare, au recunoscut că de sfera activităţii lor comune, ţin: coordonarea activităţii de politică externă; colaborarea în domeniile formării şi dezvoltării spaţiului economic comun, politicii vamale, dezvoltării sistemului de transporturi şi comunicaţii, mediului înconjurător, politicii de migraţie, precum şi al luptei contra criminalităţii organizate.

Deşi prin Acordul de la Minsk statele semnatare au reuşit să cadă de acord asupra unor domenii comune de colaborare, ele au eşuat, însă, să imprime colaborării din cadrul CSI o dimensiune reală de integrare economică, aşa cum a fost formulată în cazul UE de către Tratatul de la Roma din 1957.

- De exemplu, cu toate că în art. 7 al Acordului de la Minsk se face referire la colaborarea în domeniul formării şi dezvoltării spaţiului economic comun, acordul în cauză nu conţine nici un angajament concret în vederea creării unei pieţe comune de mărfuri, uniuni vamale sau pentru a elabora şi implementa politici comune.

- Prin urmare, dacă CSI ar fi funcţionat doar în baza direcţiilor trasate de Acordul de la Minsk, atunci, fără îndoială, CSI ar fi rămas în istorie doar o organizaţie a cărei menire era să asigure dezintegrarea paşnică a URSS.

- Schimbarea intervine, însă, în anii 1993-1994, când CSI este dotată de membrii săi şi cu dimensiunea de integrare economică după modelul UE.

De exemplu, în urma semnării de către statele membre ale CSI a Acordului privind crearea Uniunii Economice (septembrie 1993), precum şi a Acordului privind crearea Zonei de Comerţ Liber (aprilie 1994), CSI a declarat aceleaşi obiective de integrare economică, care stau la baza actualei UE, şi anume: dezvoltarea unei pieţe comune de mărfuri, servicii, capital şi forţe de muncă; crearea unei uniuni vamale; crearea treptată a unei uniuni valutare; elaborarea şi implementarea unor politici comune în domeniile vamal, comercial, monetar, social, mediul înconjurător, transporturi şi comunicaţii etc.

- Pe parcursul activităţii CIS în perioada 1992-2012 se poate constata că comunitatea nu a devenit o uniune integraţionistă atât economic, dar şi politic. Obiectivele trasate au rămas declarative, fără mecanisme reale de implementare.

- Analizând dinamica schimburilor comerciale externe ale statelor CSI, se constată o diminuare a exporturilor şi importurilor inter-unionale şi eşecul total al integrării economice a CSI.

18. Integrarea economică in Europa - Uniunea Europenă

Constituită ca CEE: Tratatul de la Roma semnat in 25 martie 1957, întrat în vigoare la 1 ianuarie 1958 Constituită ca UE - Tratatul de la Maastricht semnat la 7 februarie 1992 , întrat în vigoare în 1 noiembrie 1993

- Suprafaţa totală – 4,453 mln. km2

- Populaţia – 501 mln. (2010)

- PIB total (2010) -12.332,3 mld. USD PPT

- PIB per capita (2010) – 26.900 USD PPT

19. Istoricul ideii de unificare europeană.

Ideea unificării europene apare pentru prima dată cu aproape două milenii în urmă, în Roma Antică. Roma a impus Europei o unitate politică numai că si Imperiul Roman s-a realizat prin forţă, legiunile romane mărşăluiau de la Marea Neagră până în Anglia şi din Carpaţi până în Pirinei.

- Vreme de 5 secole, Imperiul Roman, un imperiu model şi mondial, a stăpânit state, zone, teritorii, iar în sânul său, oamenii şi mărfurile circulau nestingherite. Peste tot moneda, limba, religia, dreptul roman primau.

- Mai târziu, regele francilor, Carol cel Mare, considerat primul mare unificator european, a întemeiat un imperiu care întâmplător cuprindea teritoriul celor şase membri fondatori ai Pieţei Comune: Franţa, Germania, Italia, Austria şi o parte din Polonia.

- În secolul al XIV – lea, avocatul Pierre Dubois i-a propus regelui Franţei, Filip cel Frumos, crearea unei Republici Creştine în Europa, prin apropierea statelor europene şi a domnitorilor creştini, care să aibă ca şef pe Papă pentru “recucerirea pământului sfânt”. Această Republică urma să fie condusă de un Consiliu format din experţi şi înţelepţi.

În anul 1462, regele Boemiei, Georg Podiebrad a pus bazele adunării intitulată “Congregatio Concordiae”, o Adunare de regi şi prinţi creştini care să asigure pacea pe continent având o Curte de Justiţie, buget şi armată comună.

- În anul 1623, Emeric Crucé, poet şi matematician a proiectat o federaţie mondială. În lucrarea „Le noveau Gynée” sau „Discursurile despre ocaziile şi mijloacele de a stabili o pace generală şi libertatea comerţului în lume”, propunea ca schimburile internaţionale să se facă pe baza unei monede unice şi era, se pare, prima idee de acest gen din lume.

- În anul 1645, Maximilieu de Béthune, ministru al regelui Henric al IV – lea, propune un plan politic de organizare a Europei pe baze federaliste având în componenţă 14 state europene. Principele federaţiei nu putea fi ales de două ori consecutiv şi nici din aceeaşi familie. Adunarea electivă trebuia să cuprindă 66 membri reînnoiţi din trei în trei ani. Trebuia înfiinţate 6 consilii regionale numite tribunale de arbitraj. Acest plan politic conţinea “primele idei metodologice de realizare a unificării europene”.

În anul 1713, abatele Saint Pierre sublinia în lucrarea sa “Project de traite pour randre la paix perpétuelle en Europe” că suveranii Europei erau chemaţi să constituie “o societate europeană pentru terminarea fără război şi prin mijloace de arbitraj a diferendelor viitoare, pentru reducerea numărului şi importanţei acestor diferende, pentru prevenirea oricăror războaie civile, pentru a se bucura în linişte de avantajele imense ale unui comerţ neîntrerupt şi universal, pentru întărirea perpetuării casei lor la tron şi pentru mărirea bogăţiei, independenţei şi securităţii lor”.

- În această lucrare, abatele mai propunea ca “societatea europeană să aibă la Utrecht un Senat care să medieze şi să arbitreze între ele cele 22 state membre. Acest Senat trebuia să adopte hotărârile cu majoritate simplă de voturi şi cele definitive cu majoritate de trei pătrimi, trebuia să dispună de o armată proprie şi de un buget separat, să transforme reşedinţa sa într-un “oraş al păcii” şi să aibă reprezentanţi speciali în oraşele de frontieră pentru rezolvarea tuturor incidentelor. Prin acest acord unanim, Senatul ar fi putut proceda chiar la o modificare a frontierelor.

Prin conţinutul său, proiectul abatelui Saint Pierre a stat în atenţia scriitorilor şi oamenilor politici din aceea vreme. Astfel, în anul 1795 filosoful german I. Kant a propus în lucrarea sa “Zum ewingen Frieden” o federaţie de state cu formă de guvernare republicană, J. J. Rousseau, o confederaţie de state, Montesqueiu propunea o Liga Lyceană, J. Bertham, o Dietă europeană.

- În anul 1814, Saint Simon împreună cu un colaborator al său au elaborat un nou proiect de unificare europeană intitulat “Reorganizarea societăţii europene sau despre necesitatea şi mijlocele de a aduna popoarele Europei într-un singur corp politic, consemnând fiecăruia independenţa sa naţională”. Acest proiect promova ideea realizării unui parlament al tuturor statelor europene şi crearea unui nou tip de guvernare europeană pe baze federative.

Începutul secolului XIX îl aduce pe scena politică a Europei pe generalul şi, mai apoi, împăratul Napoleon Bonaparte, cel care a “încercat să realizeze o Europă unitară sub un singur sceptru, preconizând printre primii necesitatea unei instituţii europene comune”. Napoleon declara: “Avem nevoie de un Cod European, de o Curte de casaţie europeană, de o monedă unică de aceleaşi măsuri şi greutăţi, de aceleaşi legi. Trebuie să facem din toate popoarele Europei un singur popor”.

- Există opinia că aceste aspiraţii l-au sacrificat pe N. Bonaparte. Quartara în lucrarea “Statele Unite ale Europei şi ale lumii” afirmă că ideea europeană era punctul fatal de convergenţă a întregii sale politici. “Oricum, Waterloo a distrus naşterea unui stat unic în Europa. Waterloo nu a reprezentat înfrângerea lui Napoleon, ci a Europei, a civilizaţiei”.

Mai târziu, revoluţionarii paşoptişti au lansat pentru prima dată sintagma “Statele Unite ale Europei”, iar Victor Hugo a propus unirea statelor europene pe baza votului universal.

- În 1930 în lucrarea “Problema Federaţiei Statelor Europene”, savantul român D. Gusti arată că ideea de unificare europeană s-a transformat şi a luat diferite aspecte. “Europa a fost creată de mai multe ori şi în diferite feluri. A fost creată mai întâi de vechea Grecie şi de Alexandru cel Mare. Roma a fost a doua Europă prin Iulius Caezar şi pax romana. A treia Europă a fost creată de Carol cel Mare. A patra Europă s-a constituit datorită dominaţiei papale cu Inocenţiu al III –lea. Crearea celei de-a cincea Europe a fost visul lui Napoleon. Ideea unificării Europei i-a preocupat pe ideologii tuturor timpurilor…”

20. Geneza ideilor de integrare europeană.

Continent al unor popoare aspirând dintotdeauna la identitate naţională şi la afirmarea lor economică, politică şi culturală, Europa a cunoscut o evoluţie conflictuală, caracterizată de rivalităţi comerciale, coloniale şi războaie, ca manifestări ale naţionalismelor exacerbate ce le-au dominat existenţa. Divizarea politică, economică si religioasă a continentului european constituie o permanenţă. Totuşi, deşi divizată, Europa prezintă o constantă – comunitatea civilizaţiei.

- Ideea că popoarele europene au valori şi rădăcini culturale comune, care au supravieţuit în istorie tuturor antagonismelor naţionaliste, a generat, chiar din secolul trecut, speranţa într-o Europă unită, de la oceanul Atlantic la Ural şi de la Marea Mediterană la Marea Nordului.

- O conştiinţă europeană, dată de unitatea culturală şi intelectuală axată pe universalismul creştin, constituie, însăşi ideea de Europa. Ea este cea care a animat spiritele luminate ale secolului XIX şi le-a făcut să simtă posibilitatea unităţii în diversitate pe spaţiul european.

- Sub forma unor simple idei şi, nu de puţine ori, a unor proiecte concrete, scriitori, filosofi, reprezentanţi ai bisericii, oameni politici şi-au prezentat speranţele şi viziunile lor despre viitorul continentului european. Pot fi citate diverse lucrări religioase, scrierile din “epoca luminilor”, ideile Revoluţiei franceze, memoriile lui Napoleon (1815), discursul lui Victor Hugo despre Statele Unite ale Europei (1848), concepţiile lui Paul Valéry despre spiritul european .

Se poate observa că:

- ideile de unificare a ţărilor Europei sunt generate determinant de factori politici, respectiv de dorinţa de a menţine pacea şi stabilitatea;

- proiectele propun o unificare politică într-un domeniu restrâns, în cadrul unor alianţe confederative care să respecte suveranitatea popoarelor;

- participarea la alianţă presupune opţiunea pentru apărarea unor interese generale şi acceptarea unei limitări a suveranităţii;

- se propun instituţii independente, cu reprezentanţi ai statelor membre, dar care să acţioneze în favoarea interesului general;

- uniunea va genera un drept comun care se va impune ţărilor membre;

- uniunea va funcţiona pe baza principiului proporţionalităţii;

- sistemul de vot limitează şi independenţa şi suveranitatea ţărilor membre.

Practic, se regăsesc în aceste proiecte istorice idei şi principii care şi-au dovedit justeţea şi realismul prin aplicarea efectivă în procesul de integrare, ce-I drept, după două secole.

21. Ideile de integrare Europeană în secolul XX.

După Primul Război Mondial, în perioada interbelică renaşte ideea uniunii europene şi au loc o serie de evenimente care intră prin natura lor în istoria proceselor de integrare vest- europeană.

- În 1923, la iniţiativa contelui Richard Coudenhove-Kalergi, se constituie la Viena “mişcarea Pan-Europeană”. Rolul ei era să militeze pentru crearea unei confederaţii europene pe fondul reconcilierii franco-germane în scopul apărării de două pericole: unul politic la Est (URSS) şi unul economic la vest (Statele Unite ale Americii).

- Un alt eveniment avea însă să marcheze această perioadă: propunerea prezentată de Aristide Briand (ministrul de externe al Franţei) în 1929, Adunării Societăţilor Naţiunilor privind elaborarea unui proiect de creare a Statelor Unite ale Europei. Scopul urmărit consta în menţinerea păcii şi prosperităţii prin stabilirea unei legături federale între popoarele europene. Climatul specific începutului de deceniu patru face ca proiectul Briand să fie lipsit de finalitate; a rămas totuşi, ca moment de referinţă, un fel de debut în planul procesului de constituire a Comunităţii Europene.

- Se impune totuşi să remarcăm prudenţa manifestată în propunerea de federalizare. Aristide Briand a ţinut să precizeze că obiectivul este economic iar în plan politic nu va fi afectată suveranitatea naţiunilor. Aşadar, o legătură federală care să nu aducă atingere drepturilor suverane ale statelor membre.

- Pe un plan restrâns, se face şi primul pas concret spre integrare economică în Europa Occidentală, între Luxemburg şi Belgia, prin Convenţia de instituire a Uniunii Economice Belgiano-Luxemburgheze (UEBL), încheiată la 25 iulie 1921. Îi urmează Convenţia de la Onchy din 1923, prin care UEBL şi Olanda îşi propuneau eliminarea restricţiilor comerciale reciproce. Deşi neratificate, aceste convenţii vor conduce la semnarea în 1944 între cele trei ţări a unei Convenţii vamale şi în 1958 la încheierea tratatului de constituire a Benelux, ca o uniune economică cu un ridicat nivel de integrare.

22. Ideile de integrare europeană şi planul Marshall.

Sfârşitul celui de-al doilea război mondial a impus statele europene în faţa unei situaţii absolut noi, deosebit de dificile. Distrugerile războiului erau imense: pierderi economice şi vieţi omeneşti în proporţii fără precedent în istoria umanităţii, dislocarea profundă a întregului aparat productiv, divizarea continentului european prin crearea de blocuri politico-militare şi declanşarea războiului rece.

- În aceste condiţii Europa, ca centru economic al lumii până la al doilea război mondial, î-şi vedea pierdută rolul său de centru de putere mondială. Cele două conflagraţii mondiale şi tensiunile provocate de factori economici şi politici impuneau căutarea unor soluţii viabile pentru a face faţă noii conjuncturi internaţionale.

- Preşedintele SUA, Harry Truman era convins că, pentru a împiedica Europa să cadă sub influenţa ideologiei comuniste, aceasta avea nevoie de un ajutor economic şi financiar prompt. La propunerea lui Truman de a sprijini financiar şi militar Grecia şi Turcia în eforturile de “a rezista intenţiilor de a fi supuse prin mijloace armate sau presiuni externe”, Secretarul de stat al SUA George Marshall răspunde cu iniţierea unui plan de ajutor al Europei cunoscut ca “Planul Marshall”.

- Pe 5 iunie 1947 într-un discurs rostit în Aula Universităţii Harvard, secretarul de stat al SUA George Marshall anunță lansarea unui vast program de asistență economică destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a stăvili extinderea comunismului, fenomen pe care el îl considera legat de problemele economice.

- Politicianul francez Jean Monnet apreciază planul ca fiind momentul apariţiei unui nou tip de relaţii internaţionale: “a ajuta pe alţii pentru a se ajuta pe sine”. SUA erau interesate în ajutorarea Europei nu doar pentru evitarea promovării şi extinderii comunismului, ci şi pentru a-şi oferi o soluţie la recesiunea economică prin care treceau.

23. Scurt istoric al creării UE.

În 19 iunie 1947 miniştrii de externe francez şi britanic, semnează un comunicat prin care invită 22 de state europene să trimită reprezentanţi la Paris pentru a schiţa un plan de reconstrucţie europeană.

- Etichetând Planul Marshall drept „imperialism economic american”, Guvernul URSS a refuzat unilateral participarea la acest plan, şi a interzis statelor satelite din Europa Centrală şi de Est să participe la Conferinţa de la Paris. Liderii URSS considerau că acceptarea planului ar fi condus la desprinderea de sistemul socialist a statelor din sfera sa de influenţă şi la pierderea avantajelor politice şi strategice dobândite militar în Europa Centrală şi de Est la sfârşitul celui de-al II Război Mondial.

- Se produce astfel ruptura decisivă a Europei. Beneficiarele planului vor fi doar ţările Europei Occidentale care, pentru a răspunde ofertei făcute de guvernul american, semnează la Paris în 1948 Convenţia de Cooperare Economică Europeană, constituind OECE (Organizaţia Europeană pentru Cooperare Economică).

- Semnificativă pentru înţelegerea evoluţiei ulterioare a procesilui integraţionist al Europei de Vest este părerea lui Jean Monnet despre această organizaţie, exprimată într-o scrisoare către Preşedintele Consiliului Europei: “Efortul diferitelor ţări, în cadrele naţionale actuale, nu va fi după părerea mea suficient. Ideea că 16 ţări suverane cooperează efectiv este o iluzie. Eu cred că doar crearea unei federaţii la Vest, cuprinzând Anglia, ne va permite în timp rezolvarea problemelor şi, în final, împiedicarea războiului”. Soluţia politică, în viziunea lui Jean Monnet, nu putea fi decât o aprofundare continuu a integrării statelor Europei de Vest.

În 4 mai 1949 a fost fondată Consiliul Europei ca o organizație internațională, interguvernamentală și regională, care a reunit toate statele democratice ale Europei de Vest. Statele fondatoare ale Consiliului Europei sunt: Belgia, Danemarca, Franța, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Suedia și Turcia. Germania s-a alăturat în 1950, şi Austria în 1956

- Reconcilierea Franţei şi Germaniei, celor două veşnice rivale era mijlocul prin care se spera în menţinerea păcii pe continent. Importanţa producţiei de cărbune şi oţel, precum şi complementaritatea existentă în acest domeniu între Franţa şi Germania a făcut ca aici să se pună temelia unei integrări economice ulterioare.

- La 9 mai 1950, Robert Schuman, la îndrumarea lui Jean Monnet, propune Germaniei plasarea ansamblului producţiei franco-germane de cărbune şi oţel sub o autoritate internaţională deschisă participării şi altor ţări ale Europei.

- Şase ţări (Belgia, Luxemburg, Olanda, Franţa, Germania şi Italia) au acceptat planul şi au semnat la Paris la 18 aprilie 1951 tratatul de constituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.). Prin instituţiile şi mecanismele de funcţionare, C.E.C.O. a reprezentat prima realizare concretă pe drumul unificării Europei pe baze federale.

Începând cu prima Comunitate Europeană (C.E.C.O.), se poate constata tendinţa vest-europenilor de a crea o structură de tip federal care, progresiv, să se substituie vechilor state. Robert Schuman, ministru francez al afacerilor externe, prin oferta făcută guvernului R.F. Germane, nu făcea altceva decât să demareze procesul construirii unei federaţii europene, indispensabilă păstrării păcii

- În 1955 începe o nouă etapă în integrarea europeană prin iniţiativa lui Jean Monnet de constituire a unui Comitet de acţiune pentru realizarea Statelor Unite ale Europei. Monnet pleca de la convingerea că simpla cooperare între state suverane nu este suficientă şi se impune ca statele să delege o parte din puterile lor unor instituţii federale europene. În acelaşi timp, dorita unitate politică depindea de realizarea efectivă a uniunii economice. Factori economici se împletesc cu cei politici deja menţionaţi şi orientează acţiunile viitoare pentru crearea Europei unite.

- Şase ţări (Belgia, Luxemburg, Olanda, Franţa, Germania şi Italia) vor semna la Roma, în martie 1957, două tratate: unul privind instituirea Comunităţii Economice Europene (C.E.E.) şi al doilea privind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom). Din acel moment, etape succesive vor accentua treptat gradul de integrare economică a ţărilor vest-europene, scopul final declarat fiind unitatea politică economică a Europei. Primii susținători ai Comunității au fost Jean Monnet, Robert Schuman, Paul-Henri Spaak, Alcide De Gasperi și Konrad Adenauer.

- Uniunea Europeană este un proces de integrare deplină, odată început, procesul continuă în mod obiectiv, dacă există voinţă politică îcheindu-se cu integrarea politică.

24. Momentele fundamentale ale construcţiei europene.

18 aprilie 1951. La Paris, reprezentanţii Franţei, Italiei, RFG, Belgiei, Olandei şi Luxemburgului au semnat Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Tratatul a intrat în vigoare la 23 iulie 1952 şi a expirat la 23 iulie 2002, fiind încheiat pe o perioadă de 50 ani. CECO avea drept obiectiv crearea unei pieţe unice sectoriale.

- 25 martie 1957. La Roma au fost semnate Tratatul de constituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Tratatul de constituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA/ EURATOM). Misiunea CEE a constat în promovarea unei dezvoltări armonioase şi echilibrate a activităţilor economice în comunitate şi crearea temeliei unei uniuni, asigurarea unui înalt nivel de angajare a forţei de muncă şi protecţie socială, creşterea nivelului de trai etc. Mecanisme de realizare: Piaţa comună, Uniunea Vamală. Instituţii: Parlamentul European, Consiliul de Miniştri, Comisia Comunităţii Europene, Curtea de Justiţie.

- 4 ianuarie 1960. A fost semnată Convenţia de la Stockholm, care a pus bazele Asociaţiei europene a liberului schimb (AELS).

- 30 iulie 1962. A intrat în vigoare Politica Agricolă Comună ( PAC).

- 1 iulie 1968. A fost constituită cu succes Uniunea Vamală.

- 22 aprilie 1970. A fost semnat Tratatul de la Luxemburg, care a permis lărgirea competenţelor Parlamentului European.

- 9-10 decembrie 1974. Şi-a desfăşurat lucrările Summit-ul de la Paris. În cadrul lui s-a luat decizia cu privire la reuniunile sistematice ale Consiliului European şi s-a propus alegerea Adunării Europene (Parlamentului) prin sufragiu universal. S-a decis lansarea Fondului European de dezvoltare regională (FEDER).

- 22 iulie 1975. A fost semnat Tratatul privind consolidarea puterilor bugetare ale Adunării Europene şi crearea Curţii Europene de Auditori. Documentul a intrat în vigoare la 1 iunie 1977.

6-7 iulie 1978. S-a desfăşurat Summit-ul de la Breme, la care s-a propus relansarea cooperării monetare prin crearea unui sistem monetar european (SME).

- 13 martie 1979. A fost lansat SME.

- 17-28 februarie 1986. La Luxemburg şi la Haga a fost semnat Actul Unic European (intrat în vigoare la 1 iulie 1987), care a adaptat tratatele de constituire a CEE.

- 29 mai 1990. Au fost semnate acordurile de instituire a Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ( BERD).

- 19 iunie 1990. Au fost semnate acordurile Schengen.

- 9-10 decembrie 1991. La Consiliul European de la Maastricht a fost decisă crearea Uniunii Europene în baza Comunităţii Europene.

- 7 februarie 1992. Miniştrii de externe şi miniştrii de finanţe au semnat Tratatul de la Maastricht (intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993). Denumirea corectă a documentului este “Tratatul Uniunii Europene”. Tratatul prevede formarea Uniunii Europene cu piaţă internă, politici comune, uniune economică şi monetară, politică externă şi de securitate comună, cooperare în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.

- 2 mai 1992. A fost semnat Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE).

- 26 martie 1995. A intrat în vigoare Convenţia Shengen.

- 13 -14 decembrie 1996. S-a convocat Summit-ul de la Dublin. A fost adoptat un Pact de stabilitate, care prevedea aplicarea de către statele membre ale zonei euro a programului de stabilitate şi aplicarea sancţiunilor financiare. Consiliul European a aprobat noul mecanism al ratei de schimb şi crearea Institutului European Monetar.

16-17 iunie 1997. S-a convocat Consiliul European de la Amsterdam. A fost adoptat documentul intrat în istorie sub denumirea Tratatul de la Amsterdam (semnat la 2 octombrie 1997 şi intrat în vigoare la 1 mai 1999).

- 1 ianuarie 1999. În etapa finală a UEM intră 11 ţări, care adoptă EURO.

- 26 februarie 2001. A fost semnat Tratatul de la Nisa care a intrat în vigoare la 1 februarie 2003.

- 1 ianuarie 2002. În cele 12 ţări participante la zona euro a intrat în circulaţie moneda unică.

- 29 octombrie 2004. La Roma a fost semnată Constituţia Europeană, ratificată de Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia, Slovenia şi Spania. Constituţia, care trebuia să intre în vigoare la 1 noiembrie 2006, a fost respinsă în cadrul referendumurilor din Franţa şi Olanda. Pentru a ieşi din impas, Comisia Europeana a propus să fie modificat Tratatul privind Uniunea Europeană, în vigoare la etapa actuală, textul respectiv căpătînd denumirea de Tratatul de la Lisabona.

- 13 decembrie 2007. A fost semnat noul tratat al Uniunii Europene – Tratatul de la Lisabona care, conform prevederilor sale, trebuia să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009. Noul Tratat are drept scop consolidarea capacităţii de funcţionare a UE prin sporirea eficienţei instituţiilor comunitare. De asemenea, Tratatul prevede ameliorarea caracterului democratic al UE prin extinderea competenţelor Parlamentului European şi introducerea Cărţii Drepturilor Fundamentale în sistemul juridic comunitar. Pînă în prezent nu au fost definitivate procedurile naţionale de aplicare a Tratatului de Republica Cehă, Polonia şi Germania, iar Irlanda este unica ţară care încă nu a ratificat Tratatul de la Lisabona.

25. Personalităţi marcante – promotorii integrării europene.

Jean Monnet (1888-1979); diplomat şi om de afaceri francez, care, împreună cu ministrul de externe Robert Schuman, a inițiat planul pentru crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), şi a fost primul preşedinte al Înaltei Autorităţi CECO.

- Robert Schuman (1886-1963); om politic francez; premier (1947-1948) şi ministru de externe (1948-1952). La 9 mai 1950 a rostit discursul (Declarația Schuman) prin care propunea înfiinţarea CECO, zi declarată ulterior "Ziua Europei".

- Altiero Spinelli (1907-1986); om politic italian; lider al Mişcării Federaliste Europene. A avut un rol important în crearea Comunității Europene de Apărare şi a fost promotor al Proiectului de Tratat pentru crearea Uniunii Europene.

- Alcide De Gasperi (1881-1954); om politic italian; premier (1945-1953). A promovat ideea de unificare europeană prin CECO şi NATO.

- Konrad Adenauer (1876-1967); om politic german; cancelar al RFG (1949-1963). A fost iniţiator al CECO, alături de Schuman şi Monnet, şi semnatar al Tratatului de la Elysee.

- Walter Hallstein (1901-1982); om politic german; secretar de stat în Ministerul de externe german. A fost iniţiatorul doctrinei Hallstein şi primul preşedinte al Comisiei Comunităţii Economice Europene. În timpul preşedinției sale s-a iniţiat Politica Comună Agricolă, ca pilon al politicii comunitare.

Paul-Henri Spaak (1899-1972); om politic belgian; de 11 ori ministru de externe. A prezidat conferința de la Messina (1955) unde s-a înfiinţat comitetul care a redactat raportul Spaak, care a dus la semnarea Tratatelor de la Roma, de înfiinţare a Comunității Economice Europene.

- Jean Rey (1902-1983) om politic belgian; ministru al reconstrucţiei în guvernul belgian. A fost membru al Comisiei Europene (1958-1967) şi i-a succedat lui Hallstein ca Preşedinte al Comisiei (1967-1970).

- Johann Willem Beyen (1897-1976); om politic olandez; iniţiatorul Planului Beyen. În calitate de ministru al afacerilor externe, a avut un rol decisiv în crearea Comunităţii Economice Europene.

- Sicco Leendert Mansholt (1908-1995); om politic olandez; iniţiatorul Planului Mansholt de restructurare a politicii agricole a Comunităţii Economice Europene. A fost vicepreşedinte (1958-1972) şi apoi preşedinte al Comisiei Europene (1972-1973).

- Joseph Bech (1887-1975); om politic luxemburghez; ministru în multe guverne şi premier (1953-1958). A jucat un rol decisiv în timpul conferinţei de la Messina (1955), unde s-a înfiinţat comitetul care a redactat raportul Spaak, care a dus la semnarea Tratatelor de la Roma (1957) de înfiinţare a Comunităţii Economice Europene.

- Pierre Werner (1913-2002); om politic luxemburghez; premier şi ministru în multe guverne. A avut un rol decisiv în crearea uniunii economice şi monetare, fiind considerat "tatăl" monedei unice Euro.

26. Principiile de funcţionare şi pilonii UE.

Principiul subsidiarităţii: UE nu trebuie să-şi asume sarcini ce se potrivesc mai bine administraţiilor naţionale, locale sau regionale

Principiul proximităţii: toate nivelurile de guvernare trebuie să aibă drept scop apropierea de cetăţeni, printr-o organizare corespunzătoare a activităţii lor

Principiul parteneriatului: colaborarea şi implicarea în procesul de decizie a autorităţilor de la nivel european, naţional, regional şi local, în vederea realizării unei guvernări solide

Piloni:

Comunitate Economică Europeană

Politica externă şi de Securitate

Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie

27. Prevederile Tratatului de constituire a UE.

Articolul 3

(1) Uniunea urmărește să promoveze pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale.

(2) Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum și prevenirea criminalității

și combaterea acestui fenomen.

(3) Uniunea instituie o piață internă. Aceasta acționează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului. Aceasta promovează progresul științific și tehnic. Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecţia socială, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului. Aceasta promovează coeziunea economică, socială și teritorială, precum și solidaritatea între statele membre.

Uniunea respectă bogăția diversității sale culturale și lingvistice și veghează la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european.

(4) Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro.

(5) În relațiile sale cu restul comunității internaționale, Uniunea își afirmă și promovează valorile și interesele și contribuie la protecția cetățenilor săi. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea și respectul reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil,

eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite.

(6) Uniunea își urmărește obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în funcție de competențele care îi sunt atribuite prin tratate.

28. Dezvoltarea integrării europene în profunzime şi prin extindere.

DEZVOLTAREA INTEGRĂRII EUROPENE ÎN PROFUNZIME

- 4 ianuarie 1960. A fost semnată Convenţia de la Stockholm, care a pus bazele Asociaţiei europene a liberului schimb (AELS).

- 30 iulie 1962. A intrat în vigoare Politica Agricolă Comună ( PAC).

- 1 iulie 1968. A fost constituită cu succes Uniunea Vamală.

- 1 noiembrie 1993. A intrat în vigoare Tratatul de la Maastricht, care prevede formarea Uniunii Europene cu piaţă internă, politici comune, uniune economică şi monetară, politică externă şi de securitate comună, cooperare în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.

- 2 mai 1992. A fost semnat Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE).

- 26 martie 1995. A intrat în vigoare Convenţia Shengen.

- 1 ianuarie 1999. În etapa finală a UEM intră 11 ţări, care adoptă EURO.

- 26 februarie 2001. A fost semnat Tratatul de la Nisa care a intrat în vigoare la 1 februarie 2003.

- 1 ianuarie 2002. În cele 12 ţări participante la zona euro a intrat în circulaţie moneda unică.

PRIN EXTINDERE

1951/1957 6 state membre	1973 +3	1981 +1	1986 +2	1994 +3	2004 +10	2007 +2
Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda	Danemarca, Irlanda, Regatul Unit	Grecia	Portugalia, Spania	Austria, Finlanda, Suedia	Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria	Bulgaria, Romania

29. Cadrul instituţional şi instituţiile Uniunii Europene.

UE beneficiază de un cadru instituţional unic în lume, în care:

- deputaţii europeni, aleşi prin vot direct, reprezintă interesele cetăţenilor în cadrul Parlamentului European

- interesele Uniunii în ansamblu sunt promovate de Comisia Europeană, ai cărei membri sunt desemnaţi de guvernele naţionale

- guvernele promovează interesele statelor membre, în cadrul Consiliului Uniunii Europene.

Comisia Europeană (CE) are un caracter supranaţional şi reprezintă organul executiv al Uniunii Europene. Comisia îndeplineşte şi rolul de secretariat al Uniunii Europene, angajînd pentru aceste activităţi funcţionari. Comisia Europeană a fost instituită prin tratatul de fuziune de la Bruxelles (1967), moment în care înalta autoritate a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, Comisia Comunităţii Economice Europene şi Comisia Europeana pentru Apărare au fost substituite de o comisie unică. Comisia Europeană este calificată drept o forţă motrice a întregului sistem instituţional european, fiind organul executiv al Uniunii Europene şi avînd rolul de a întocmi proiecte de legi şi de a monitoriza aplicarea acestora. Sediul Comisiei este la Bruxelles.

Acest „triunghi instituţional” elaborează politicile şi legile care se aplică pe întregul teritoriu al UE. În principiu, Comisia propune legi noi, iar Parlamentul şi Consiliul le adoptă. Comisia şi statele membre aplică aceste legi, iar Comisia asigură respectarea lor.

Curtea Europeană de Justiţie (CEJ)asigură interpretarea şi aplicarea conformă a TUE. CEJ oferă garanţii juridice, necesare funcţionării legii în toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene, soluţionează divergenţele: dintre statele membre; dintre statele membre şi Uniunea Europeană; dintre instituţiile Uniunii Europene; dintre Uniunea Europeană şi persoane fizice sau juridice, inclusiv colaboratorii ei. Curtea elaborează concluzii privitor la acordurile internaţionale, emite decizii preliminare pentru dosarele transmise ei de către instanţele naţionale, deşi acestea nu au nici o forţă juridică. Tratatul Uniunii Europene a conferit Curţii Europene de Justiţie autoritatea de a aplica amenzi guvernelor statelor,membre pentru neconformarea cu dreptul Uniunii Europene şi de a solicita guvernelor, care nu aplică dreptul european în mod corect, acoperirea daunelor provocate. În activitatea sa, CEJ îndeplineşte rolul de:

„curte constituţională”, care analizează încălcările şi implementează dreptul comunitar

„curte administrativă” în procesele intentate de persoane fizice sau juridice, care doresc anularea unei legi a Uniunii Europene

„curte consultativă”, căreia instituţiile sau statele membre ale UE pot adresa petiţii ce ţin de revizuirea juridică a acordurilor cu statele care nu sunt membre ale UE şi cu organizaţiile internaţionale. Sediul CEJ este la Luxemburg.

Curtea Europeană de Auditori (CEA), numită uneori şi Curtea de Conturi, este un organ al Uniunii Europene creat cu scopul de a realiza verificările de audit ale bugetului Uniunii Europene şi ale bugetului instituţiilor acesteia. Acest organ verifică legalitatea şi regularitatea veniturilor şi cheltuielilor Uniunii Europene prin intermediul controlului de audit şi inspecţiilor. Scopul creării acestei instituţii a fost de a îmbunătăţi angajamentul instituţional pentru o contabilizare mai sistematică. CEA examinează conturile tuturor încasărilor şi cheltuielilor comunitare şi ale oricărui organism creat de UE. La sfîrşitul fiecărui an financiar, Curtea de Auditori publică un raport anual cu privire la veniturile şi cheltuielile efectuate în mod legal şi regulamentar. Raportul este examinat de Parlamentul European înainte de a fi prezentat Comisiei. Sediul CEA se află la Luxemburg.

Parlamentul European (PE) are mai multe competenţe, mai importante fiind cele consultative, de participare în elaborarea legislaţiei, de control asupra activităţii altor instituţii comunitare, pentru desemnare şi confirmare în funcţii, de gestionare şi monitorizare a executării bugetului.

Exercitînd competenţele consultative, PE îşi poate exprima opinia (de obicei, sub formă de rezoluţii) cu privire la toate problemele ce vizează Uniunea Europeană, înaintînd-o instituţiilor comunitare. Pe de altă parte, şi propunerile Comisiei către Consiliu sunt înaintate Parlamentului European pentru o opinie consultativă. Parlamentul European poate sugera modificări, poate amîna adoptarea unei hotărîri pentru a-şi formula propriile opinii ori poate remite propunerile către comitetele sale specializate. PE este numit în mod neoficial «instituţie cu trei locuri de şedere». Şedinţele plenare se desfăşoară la Strasbourg, membrii Comitetelor parlamentare se întrunesc la Bruxelles, iar personalul administrativ, precum şi Secretariatul General au sediul la Luxembourg.

Consiliul Uniunii Europene (sau Consiliul de Miniştri) este una dintre instituţiile decizionale centrale ale Uniunii Europene şi dispune de competenţe legislative şi executive importante. Consiliul, constituit în baza tratatelor adoptate în anii 50, exercită o funcţie dublă în sistemul politic al UE: de instituţie a Comunităţii şi de forum pentru exprimarea intereselor naţionale. Consiliul Uniunii Europene nu are analogii în întreaga lume. Membri ai acestei instituţii sunt miniştrii guvernelor naţionale ale ţărilor UE. Participarea miniştrilor se determină în baza problemelor discutate. De exemplu, dacă se discută o problemă ce ţine de mediul ambiant, se întrunesc miniştrii ecologiei, şi acest Consiliu este numit Consiliu al mediului.

Problemele ce vizează relaţiile UE cu restul lumii sunt reglementate de către Consiliul pentru relaţii externe şi afaceri generale. Acest Consiliu are, însă, responsabilităţi mult mai extinse pentru chestiuni de politica generală. Consiliul Uniunii Europene este instituţia în cadrul căreia miniştrii satelor membre decid asupra legilor europene. Sediile sale se află la Bruxelles şi la Strasbourg.

ORGANISMELE UE (I)

Comitetul Economic şi Social (CES) este un organ consultativ şi are calitatea de garant al diferitelor grupuri sociale şi economice (antreprenori, sindicate, fermieri, consumatori, etc.), interesele cărora sunt reprezentate în structura de conducere a Uniunii Europene. CES este şi un forum de discuţii esenţiale cu privire la interesele comune în UE. Este, în acelaşi timp, o formă de introducere a dialogului şi o platformă instituţională, care oferă populaţiei implicate în viaţa economică şi socială a Europei posibilitatea de a participa la procesul de adoptare a deciziilor în Uniune. Comitetul Economic şi Social realizează prezentarea opiniilor Consiliului, Comisiei şi Parlamentului European, precum şi consultarea în diferite domenii ale politicii UE.

Comitetul Regiunilor (CoR) este un instrument instituţional independent, care reprezintă interesele autorităţilor regionale şi locale ale Uniunii Europene. CoR are rol consultativ şi asigură conexiunea între autorităţile locale şi regionale şi instituţiile Uniunii Europene. Existenţa Comitetului Regiunilor oferă reprezentanţilor autorităţilor locale şi regionale posibilitatea de a-şi exprima opinia referitor la politica UE. CoR are dreptul de a prezenta din proprie iniţiativă rapoarte, oferind reprezentanţilor structurilor regionale şi locale posibilitatea să-şi expună opinia cu privire la orice aspect al integrării europene. Conform Tratatului de la Amsterdam, numărul domeniilor, în care este obligatorie consultarea CoR, a crescut. CoR are în atenţia sa problemele referitoare la angajarea forţei de muncă, politica socială şi cea de mediu. Sediul CoR este la Bruxelles.

Banca Centrală Europeană (BCE) a înlocuit Institutul Monetar European (IME), care a pregătit calea către cea de-a doua etapă a UEM şi pentru introducerea valutei comune. BCE şi băncile centrale naţionale fac parte din Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). SEBC este responsabil de politica monetară comună a ţărilor din zona euro, de conducerea operaţiunilor de schimb extern, de administrarea rezervelor oficiale de valută străină şi de promovarea operării corecte a sistemelor de plată. BCE poate emite, în mod independent, bancnotele „euro” cu scopul de a menţine stabilitatea sistemului financiar.

Obiectivul de bază al BCE este menţinerea stabilităţii preţurilor şi susţinerea politicilor economice generale ale comunităţii, fără a prejudicia obiectivul stabilităţii preţurilor. În acest mod, se păstrează un control strict asupra ratei inflaţiei. Scopul BCE este de a asigura, de la an la an, o creştere a preţurilor cu mai puţin de 2%. BCE dispune de propriul buget şi este verificată doar de Curtea Europeană de Auditori în ceea ce priveşte administrarea eficientă a fondurilor. Îşi are sediul în Frankfurt pe Main.

Banca Europeană pentru Investiţii (BEI) are menirea să ajute UE în realizarea obiectivelor ce şi le-a propus, prin finanţarea proiectelor de divers gen. Sunt selectate proiectele de interes public, care susţin integrarea europeană, asigură coeziunea dintre dezvoltare, politică, economie şi sfera socială, bazată pe o economie inovaţională. Activitatea BEI este non-profit, banca nu oferă sprijin financiar pentru salvarea sau menţinerea cursului valutar. Pentru propria activitate, BEI nu utilizează fonduri din bugetul UE. Aproximativ 90% din activităţile finanţate de BEI se desfăşoară în cadrul Uniunii Europene, dar o parte semnificativă este oferită şi viitoarelor state membre. În acest sens, BEI oferă un suport considerabil dezvoltării ţărilor din bazinul Mării Mediterane şi Mării Caraibelor, Oceanului Pacific, Africii, precum şi Asiei şi Americii Latine. Sediul BEI este la Luxemburg

30. Dimensiunea instituţională a integrării europeană.

Agenţiile şi organismele de reglementare au fost înfiinţate o serie de agenţii ale UE specializate şi descentralizate cu scopul de a sprijini statele membre ale UE şi pe cetăţenii acestora. Aceste agenţii reprezintă un răspuns la dorinţa de deconcentrare geografică şi la nevoia de a face faţă unor noi sarcini de natură juridică, tehnică şi/sau ştiinţifică.

Agenţiile şi organismele de reglementare includ:

Agenţii de politici

Agenţiile de politici sunt organisme de drept public european, distincte faţă de instituţiile UE (Consiliul, Parlamentul, Comisia etc.) şi care au personalitate juridică proprie. Ele sunt constituite printr-un act de drept derivat, în vederea îndeplinirii unei sarcini tehnice, ştiinţifice sau administrative foarte specifice.

Agenţii pentru politica de securitate şi de apărare comună Aceste agenţii au fost înfiinţate în scopul îndeplinirii unor sarcini foarte specifice de natură tehnică, ştiinţifică şi administrativă în cadrul politicii comune a Uniunii Europene în materie de securitate şi apărare.

Agenţii de cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală A fost creat un alt grup de agenţii cu scopul de a ajuta statele membre ale UE să coopereze în lupta împotriva crimei organizate la nivel internaţional.

31. Organisme de supraveghere financiară ale UE.

Pentru a face faţă turbulenţelor financiare din ultimii ani, care au afectat ţi sisteul financiar-bancar al UE, în ianuarie 2011, au fost create trei autorităţi de supraveghere având misiunea de a preveni anumite riscuri care ar putea să pună în pericol stabilitatea sistemului financiar global.

I.Autoritatea bancară europeană (ABE)

II.Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVMP)

III.Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale (AEAPO)

În ianuarie 2011, a fost creat şi Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS), care înlocuieşte fostele comitete de supraveghere .

32. Piaţa comună europeană: asigurarea celor 4 libertăţi de circulaţie.

LIBERTATEA DE MIŞCARE A PRODUSELOR SE BAZEAZĂ PE:

1.Uniunea vamală;

2.Interzicerea oricărei măsuri care ar avea un efect similar taxelor vamale sau restricţiilor cantitative.

Criterii pentru evaluarea unei măsuri dacă are un “efect similar”:

- orice obligaţie de plată ataşată numai unui produs dintr-un alt stat membru;

- un standard naţional care este în fapt o barieră tehnică.

3. Recunoaşterea reciprocă a standardelor naţionale.

LIBERTATEA DE MIŞCARE A SERVICIILOR - cazul utilităţilor publice -

Condiţiile pentru deschiderea utilităţilor publice la competiţie

liberă:

a) Separarea elementului de monopol natural;

b) Stabilirea regulilor pentru administrarea monopolului natural;

c) Garantarea de către autorităţi a funcţionării unei reguli transparente şi corecte de formare a tarifelor la utilităţile publice

LIBERTATEA DE MIŞCARE A CAPITALULUI

Forţele care acţionează pentru integrarea deplină a pieţelor financiare în UE sunt următoarele:

- moneda unică;

- instituţiile financiare cu activităţi transfrontaliere;

- instituţiile financiare cu activităţi trans-sectoariale;

- concentrarea în industria bancară şi scăderea ponderii băncilor în intermedierea financiară;

- dezvoltarea pieţei acţiunilor;

- extinderea comerţului electronic.

Condiţii pentru progresul integrării pieţelor financiare

- armonizarea reglementărilor esenţiale în sistemul financiar; - licenţă unică

- recunoaşterea reciprocă a activităţii de supraveghere prudenţială exercitată de către autoritatea din statul membru, unde se află instituţia financiară care operează transfrontalier

- cooperarea între autorităţile naţionale de supraveghere prudenţială

PIAŢA UNICĂ A FORŢEI DE MUNCĂ– LIBERTATEA DE MIŞCARE A PERSOANELOR

Drepturile cetăţenilor UE la libertatea de mişcare constă în:

- dreptul de a se mişca şi de a-şi stabili reşedinţa în orice stat membru (a trai, a munci, a studia, a se retrage la pensie într-un alt stat membru);

- dreptul de a vota şi depune candidatura pentru Parlamentul European şi alegerile locale în statul membru unde îşi are reşedinţa;

- dreptul la protecţie diplomatică pe teritoriul unei terţe ţări;

- dreptul la petiţie la Parlamentul European.

Aceste drepturi reies din drepturile fundamentale ale cetăţenilor UE, din declaraţia universală a drepturilor omului, dar oferă în plus :

- dreptul de a se angaja în orice stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii statului membru respectiv;

- dreptul de a fi tratat la locul de muncă la fel ca cetăţenii statului membru (salarii, asigurări sociale etc.)

- dreptul de a rămâne în statul membru unde a lucrat ultima oară dacă a ieşit la pensie sau a lucrat cel puţin trei ani, invaliditate permanentă.

În unele state pot exista unele restricţii la etapa de tranziţie cauzate de motive de politică publică şi restricţiile de angajare în serviciul public.

33. Politica concurenţei în UE

Întreaga construcţie integrativă în UE s-a fondat pe încrederea în forţele regulatorii ale pieţii. Orientarea spre economia de piaţă a statelor europene este cel mai bine reflectată în analiza genezei politicii concurenţiale comunitare. Pe parcursul anilor politica în domeniul concurenţei şi-a sporit importanţa pe măsură ce climatul de afaceri depăşea cadrul îngust naţional pe baza proceselor de integrare europeană.

Politica în domeniul concurenţei a fost o componentă importantă a Tratatului de la Roma. Articolul 3 al Tratatului prevedea crearea unui sistem care să ofere garanţia că procesele concurenţei loiale pe piaţă nu vor fi distorsionate. Reglementările în domeniul concurenţei au determinat obiectivul strategic al tratatului. Aceste reglementări sunt orientate în egală măsură spre activitatea companiilor, dar şi a autorităţilor guvernamentale naţionale. Odată cu lansarea pieţei unice interne, multe din avantajele şi oportunităţi dinamice ale ei pot fi pierdute prin menţinerea artificială a unor bariere legislative naţionale.

Politica în domeniul concurenţei este menită să fie un mecanism de corectare a imperfecţiunilor pieţei, în activitatea unor companii sau în cazul abuzului de poziţii dominante pe un segment de piaţă, care afectează mecanismul liber al pieţei.

Politica în domeniul concurenţei la nivelul UE implică o monitorizare a măsurilor şi o intervenţie asupra pieţei pentru asigurarea unui nivel adecvat de competiţie.

Cu privire la problematica în domeniul concurenţei principalele dimensiuni exploatate de reglementările comunitare se referă la stabilirea cadrului juridic normativ pentru intervenţia organelor comunitare, în al doilea rând criteriile convenite pentru realizarea practică a intervenţiei comune.

Politica în domeniul concurenţei UE vizează aplicarea normelor care garantează faptul că întreprinderile funcţionează în condiţii de concurenţă loială. Are nenumărate efecte pozitive:

- stimulează spiritul antreprenorial şi eficienţa

- asigură o ofertă mai variată

- contribuie la practicarea unor preţuri reduse şi la promovarea calităţii. Preţuri mici Cea mai simplă modalitate pentru a deţine o cotă de piaţă importantă este practicarea de preţuri mici. Sub efectul concurenţei, preţurile scad. Acest lucru este benefic pentru consumatori (deoarece creşte puterea lor de cumpărare), pentru întreprinderi, care sunt încurajate să producă şi pentru economie, în general.

Calitate mai bună

Concurenţa încurajează întreprinderile să producă bunuri şi să furnizeze servicii de mai bună calitate, pentru a atrage mai mulţi clienţi şi pentru a deţine o cotă de piaţă mai mare. Calitatea poate însemna:

produse cu durată de viaţă mai îndelungată sau care funcţionează mai bine

servicii post-vânzare sau de suport tehnic mai bune

servicii mai accesibile şi mai bune.

Ofertă mai variată

Pe fondul concurenţei, întreprinderile vor depune eforturi pentru ca produsele lor să se diferenţieze de celelalte produse existente pe piaţă. Prin urmare, oferta devine mai bogată şi consumatorii pot alege produsul cu cel mai bun raport preţ-calitate.

Inovare

Pentru a prezenta o ofertă variată şi pentru a produce bunuri de mai bună calitate, întreprinderile trebuie să fie novatoare în concepţie, design, tehnici de producţie, servicii etc.

Concurenţi mai serioşi pe piaţa mondială

Concurenţa de pe piaţa UE ajută întreprinderile europene să fie mai competitive şi în afara UE, devenind capabile să facă faţă concurenţei de pe piaţa mondială.

Concurenţa exercită o presiune constantă asupra întreprinderilor pentru a pune la dispoziţia consumatorilor o ofertă cât mai variată, la cele mai bune preţuri. Concurenţa face parte din regulile de joc ale unei pieţe libere şi este în interesul consumatorilor, beneficiarii finali.

Uneori, întreprinderile încearcă să denatureze concurenţa. Pentru a garanta buna funcţionare a pieţelor, autorităţile competente, printre care Comisia Europeană, trebuie să prevină sau să corecteze comportamentele anticoncurenţiale.

Comisia Europeană supraveghează:

acordurile dintre întreprinderi, care limitează concurenţa (cartelurile sau alte tipuri de acorduri) şi prin care părţile îşi stabilesc propriile reguli şi evită regulile unei pieţe liberalizate

cazurile de abuz de poziţie dominantă, în care întreprinderea dominantă încearcă să-şi excludă concurenţii de pe piaţă

fuziunile şi alte acorduri formale între întreprinderi, care prevăd o asociere permanentă sau temporară (fuziunile sunt autorizate în măsura în care acestea permit o extindere a pieţelor, în beneficiul consumatorilor)

eforturile menite să liberalizeze pieţele în sectoare precum transportul, energia, serviciile poştale şi telecomunicaţiile. Multe din aceste sectoare erau dominate de monopoluri de stat şi, prin urmare, este important să ne asigurăm că procesul de liberalizare nu le aduce acestora avantaje neloiale.

sprijinul financiar (ajutor de stat) în beneficiul întreprinderilor din partea guvernelor ţărilor UE – ajutoarele de stat sunt compatibile cu legislaţia europeană cu condiţia ca acestea să nu denatureze concurenţa dintre întreprinderile europene sau să nu aducă prejudicii economiei

cooperarea cu autorităţile naţionale competente responsabile cu punerea în aplicare a legislaţiei europene în domeniul concurenţei, pentru a garanta aplicarea uniformă a dreptului concurenţei la nivelul UE.

UE promovează o politică de concurență destinată să asigure o concurență corectă în cadrul pieței unice. Comisia Europeană, ca autoritatea de reglementare a competiției pentru piața unică este responsabilă pentru problemele antitrust, aprobare a fuziunilor, dezmembrarea cartelurilor, lucrează pentru liberalizarea economică și pentru prevenirea ajutoarelor de stat.

Comisarul pentru Concurență, în prezent Joaquin Almunia, este unul dintre cei mai importanți și infuenţi comisari din cadrul Comisiei, cunoscut pentru capacitatea de a afecta interesele comerciale ale societăților transnaționale.

De exemplu, în 2001, Comisia a împiedicat pentru prima dată o fuziune între două societăți cu sediul în Statele Unite ale Americii (GE și Honeywell), care fusese deja aprobată de autoritatea națională. Un alt caz cunoscut este cel al Microsoft, care a dus la amendare Microsoft cu 777 milioane euro de către Comisie după 9 ani de acțiuni în justiție.

34. Piaţa unică şi politicile economice ale UE.

PIAŢA UNICĂ – PRIVIRE DE SINTEZĂ

Piata unica: Spaţiu fără frontiere interne pentru libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor

Scop: cadrul economic dinamic care să genereze avantaje reciproce – în a crea mai multă creştere şi joburi

Principilu: economia de piaţă deschisă şi concurenţa liberă.

Mijloace de realizare: uniunea vamală; eliminarea obstacolelor de orice fel din circulaţia liberă a mărfurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor; recunoaşterea reciprocă a standardelor naţionale; armonizarea regulilor; coordonarea politicilor economice

POLITICI ECONOMICE EUROPENE CARE MULTIPLICĂ AVANTAJELE PIEŢEI UNICE

- Politica concurenţei

- Politica monetară

- Politica privind competitivitatea – Strategia Lisabona

- Politica agricolă comunitară

- Politica industrială

- Politica privind protecţia consumatorului

- Politica bugetară

- Politica fiscală

- Politica energetică

- Politica privind transporturile - Reţeaua TEN

35. Politica vamală comunitară.

Politica vamală comunitară se bazează pe aplicarea uniformă de către administraţiile statelor membre a legislaţiei vamale, care cuprinde: Codul vamal comunitar şi prevederile de aplicare a Codului Vamal, Nomenclatura combinată, Tariful vamal comun, precum şi legislaţia aferentă ce depăşeşte sfera codului vamal.

În timp ce libera circulaţie a bunurilor este principala manifestare internă a uniunii vamale, Tariful Vamal Comun (TVC) formează aspectul extern, deoarece face posibilă aplicarea uniformă a taxelor vamale la produsele importate din alte ţări decît cele ale Uniunii Europene, indiferent de ţara de destinaţie.

Politica vamala reprezintă unul dintre fundamentele Uniunii şi este esentială pentru existenţa pieţei unice, care nu poate funcţiona corect fara reguli comune aplicate uniform la toate graniţele externe ale Comunităţii. Acest set de reguli formează politica vamală şi reprezintă motivul pentru care cele 28 autorităţi vamale ale statele membre lucrează ca o singură entitate.

Necesitate: uniune vamală; subsidiaritate

Conţinut-instrumente:

- Tarife vamale comune;

- Acorduri multilaterale şi bilaterale;

- Instrumente de apărare comercială.

Sferă de aplicare: bunuri, servicii, investiţii dar şi alte probleme-dezvoltare, siguranţă alimente, locuri de muncă.

În fluxurile comerciale mondiale UE rămâne cel mai important actor datorită ofertei diversificate de mărfuri şi servicii competitive, astfel ponderea UE în exporturile globale a constituit respectiv 33% în 2011 faţă de 41% în anul 1999, iar în importurile globale a constituit respectiv 34% în 2011 faţă de 41% în anul 1999.

Factori precum progresul tehnologic, costurile scăzute de transport şi liberalizarea în interiorul Uniunii Europene şi în alte ţări terţe au condus la creşterea fluxurilor comerciale şi a investiţiilor străine între ţări. Acest aspect are consecinţe importante asupra funcţionării economiei UE. Fenomenul globalizării, deşi reprezintă o sursă de mari beneficii şi oportunităţi, implică faptul că Europa trebuie să facă faţă unei concurenţe acerbe, atât din partea unor economii cu costuri scăzute, cum sunt cele ale Chinei şi Indiei, cât şi din partea unor economii inovatoare, cum este cea a Statelor Unite.

- Creşterea integrării economice la nivel internaţional, ca efect a globalizării, oferă multe oportunităţi. Întreprinderile din UE obţin mai uşor acces la noi pieţe aflate în expansiune, la surse de finanţare şi la resurse tehnologice. Consumatorii de pe teritoriul UE se pot bucura de o mai mare varietate de produse, la preţuri mai mici. Acest lucru deschide perspectiva unor potenţiale câştiguri semnificative în favoarea Uniunii, în termeni de creştere a nivelului de productivitate şi de salarii reale. Comisia Europeană estimează că aproximativ o cincime din creşterea nivelului de trai în Europa, în ultimii 50 de ani, se datorează fenomenului globalizării. Acesta este motivul pentru care UE s-a pronunţat cu hotărâre în favoarea unei mai mari deschideri economice. Politica sa comercială a reprezentat un instrument important al orientării către liberalizarea comerţului mondial.

Măsurile de îmbunătăţire a funcţionării pieţelor UE şi de stimulare a performanţelor în materie de inovare vor contribui la reducerea duratei procesului de ajustare, în timp ce acţiuni politice precise, precum Fondul european pentru adaptare la globalizare, îi vor sprijini pe lucrătorii afectaţi. Pe lângă aceste probleme interne, mai există şi importante provocări externe cu care UE se confruntă şi care necesită soluţii politice, precum:

- încurajarea comerţului mondial şi menţinerea poziţiei Europei ca principal bloc comercial la nivel mondial;

- gestionarea imigraţiei ca sursă de mână de lucru, ca răspuns la fenomenul îmbătrânirii populaţiei şi ca avantaj în favoarea dezvoltării;

- menţinerea poziţiei UE ca sursă şi destinaţie a investiţiilor străine directe (ISD);

- gestionarea problemei dezechilibrelor din economia globală în parteneriat cu alte economii.

ELEMENTELE SISTEMULUI VAMAL AL UNIUNII EUROPENE

Sistemele vamale naţionale

Sistemul vamal al UE

Trei instrumente vamale comune pentru coeziunea sistemului: codul vamal, tariful vamal, nomenclatorul marfurilor

36. Politica monetară europeană.

Uniunea economică şi monetară (UEM) reprezintă un pas major în procesul de integrare a economiilor UE. UEM presupune coordonarea politicilor economice şi fiscale, o politică monetară comună şi o monedă comună - euro. Cu toate că toate cele 27 state membre UE participă la uniunea economică, unele ţări au dus integrarea mai departe prin adoptarea monedei unice.

Decizia de a forma o Uniune economică şi monetară a fost luată de Consiliul European în oraşul olandez Maastricht, în decembrie 1991, fiind mai târziu prevăzută în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht). Integrarea economică aduce beneficii mai mari, eficienţă internă şi soliditate economiei UE, în general şi economiilor statelor membre, în particular. Acest lucru oferă şi oportunităţi pentru stabilitate economică, pentru intensificarea creşterii economice şi pentru un grad mai mare de ocupare a forţei de muncă – de care beneficiază direct cetăţenii UE.

În termeni practici, UEM înseamnă:

- Coordonarea elaborării politicilor economice între statele membre;

- Coordonarea politicilor fiscale, în special prin stabilirea de limite pentru datoria şi deficitul public;

- O politică monetară independentă coordonată de Banca Centrală Europeană (BCE);

- Moneda unică şi piaţa unică.

Strategia de politica monetara:

I.STABILITATEA MONETARĂ → creşterea inflaţiei < 2%/an (termen mediu);

II.STABILIREA UNEI VALORI DE REFERINŢĂ CANTITATIVĂ PENTRU CREŞTEREA MASEI MONETARE (M3), (pe termen lung, inflaţia este un fenomen monetar);

III.EVALUAREA TENDINŢELOR PREŢURILOR ŞI A RISCURILOR ÎN RAPORT CU STABILITATEA PREŢURILOR

IV.FOLOSIREA INSTRUMENTELOR INDIRECTE DE POLITICĂ MONETARĂ (facilitatea de depozit; operaţiunile de piaţă deschise; cerinţa de rezerve minime)

37. Principiile, obiectivele şi etapele Uniunii monetare europene.

PRINCIPII FUNDAMENTALE PENTRU POLITICA MONETARĂ:

1. INDEPENDENŢA TOTALĂ a BEC faţă de instituţiile UE şi autorităţile din statele membre;

2. UN SINGUR OBIECTIV PRIORITAR pentru politica monetară: STABILITATEA PREŢURILOR.

Obiectivele uniuni economice şi monetare în Europa sunt următoarele:

1. Dezvoltarea şi desăvârşirea pieţei unice – prin adăugarea dimensiunii monetare.

2. Aprofundarea integrării pieţei unice.

3. Consolidarea stabilităţii monetare şi financiare în zona euro.

4. Creşterea competitivităţii spaţiului economic european (prin asigurarea unei creştere economice durabile, bunăstării şi puterii de cumpărare a populaţiei, asigurarea cu locuri de muncă a populaţiei apte de muncă) în comparaţie cu SUA, Japonia şi alte poluri economice mondiale.

Uniunea economică şi monetară (UEM) este un proces care vizează armonizarea politicilor economice şi monetare ale statelor membre ale Uniunii Europene (UE). Acest proces cuprinde trei etape:

etapa 1 (între 1 iulie 1990 şi 31 decembrie 1993) : libera circulaţie a capitalurilor între statele membre;

etapa a 2-a (între 1 ianuarie 1994 şi 31 decembrie 1998): coordonarea politicilor monetare ale statelor membre şi consolidarea cooperării între băncile centrale naţionale ale statelor membre;

etapa a 3-a (începând cu 1 ianuarie 1999): introducerea treptată a monedei euro şi instituirea unei politici monetare unice sub responsabilitatea Băncii Centrale Europene (BCE).

Primele două etape ale UEM s-au încheiat. A treia şi ultima etapă este în curs de desfăşurare. Aceasta vizează, în special, introducerea monedei euro în statele membre. În prezent, 17 state membre au adoptat moneda euro ca monedă unică. Aceste state formează „zona euro”.

PRINCIPIILE UNIUNII MONETARE EUROPENE

Moneda unica euro

Politica monetara comuna

Coordonarea politicilor economice

38. Zona „Euro” a UE.

„Zona euro” este termenul oficial pentru grupul de state membre care au adoptat moneda euro ca monedă proprie.

- Aderând la UE, noul stat membru se angajează să introducă euro în momentul în care va îndeplini toate criteriile necesare. Prin îndeplinirea acestor criterii, un stat membru demonstrează un nivel ridicat de convergenţă economică durabilă cu economia zonei euro înainte de introducerea monedei unice. Convergenţa economică reprezintă o garanţie a faptului că economia funcţionează bine în zona euro şi că statele membre se pot dezvolta şi prospera în cadrul acesteia.

- Calitatea de membru al zonei euro consolidează gradul de interdependenţă economică dintre statele membre. Acestea au în comun moneda euro şi politica monetară indicată de Banca Centrală Europeană. Folosirea monedei unice şi politica monetară comună au ca efect intensificarea legăturilor comerciale şi financiare. Această integrare economică în creştere încurajează o mai strânsă coordonare a politicilor economice.

- Având în vedere această interdependenţă, membrii zonei euro se confruntă cu provocări economice comune, specifice. Din acest motiv, începând din 1999, ministerele de finanţe ale statelor membre din zona euro s-au întrunit, în mod informal, într-un „Eurogrup”, pentru a discuta chestiuni legate de responsabilităţile comune privind moneda unică. La aceste întâlniri participă şi comisarul pentru afaceri economice şi monetare, precum şi preşedintele Băncii Centrale Europene. Buna funcţionare a zonei euro este crucială nu numai pentru economiile participante, ci şi pentru întreaga Uniune. Aceasta deoarece succesul zonei euro, care constituie, până în prezent, cea mai avansată etapă a integrării europene, influenţează puternic performanţa economică a UE.

- De aceea, este vital ca zona euro să fie atent monitorizată astfel încât să devină o ancoră pentru stabilitatea economică în Europa şi un imbold dat reformei în actualele şi viitoarele state membre UE.

Banca Centrală Europeană (BCE) deţine un rol esenţial în cadrul UEM. Aceasta este cea care elaborează politica monetară a statelor membre ale zonei euro. De asemenea, BCE este unica abilitată să autorizeze emisiunea de bancnote euro. Statele membre pot emite monede euro, dar BCE este cea care trebuie să autorizeze în prealabil cantitatea anuală a emisiunii.

Primele state membre ale zonei euro

3 mai 1998 reprezintă o dată istorică pentru lansarea celei de-a treia etape a uniunii economice şi monetare. La acea dată, Consiliul a adoptat o decizie prin care recunoaşte că 11 state membre îndeplinesc condiţiile necesare pentru a adopta moneda euro la 1 ianuarie 1999 (Belgia, Germania, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Austria, Portugalia şi Finlanda).

Introducerea monedei euro s-a derulat apoi în două faze:

1 ianuarie 1999: moneda euro a fost introdusă ca monedă scripturală şi s-au stabilit ratele de conversie cu vechile monede naţionale. Vechile monede naţionale au devenit astfel unităţi ale subdiviziunilor nezecimale ale monedei euro;

1 ianuarie 2002: monedele şi bancnotele euro au fost introduse pe teritoriul statelor membre; cetăţenii şi întreprinderile europene au putut astfel să îşi realizeze plăţile fiduciare în euro.

Grecia, care nu îndeplinea criteriile de convergenţă în 1998, a solicitat o reevaluare a situaţiei sale în 2000. Comisia a emis un aviz favorabil şi Grecia a intrat astfel oficial în a treia etapă a UEM la 1 ianuarie 2001.

Moneda euro poate fi folosită în toate ţările care au adoptat-o.

Design-ul monedelor: un simbol comun, alături de unul naţional

Design-ul bancnotelor: fără simbol naţional

CRITERIILE DE CONVERGENŢĂ PENTRU ADMITEREA ÎN ZONA EURO – de natură monetară şi bugetară

STABILITATEA PREŢURILOR - Rata inflaţiei să nu depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale, media ratelor inflaţiei din trei state membre cu cea mai mică inflaţie.

STABILITATEA MONETARĂ - Moneda naţională a respectat limitele Cursului de schimb normale de fluctuaţie, prevăzute prin mecanismul cursurilor de schimb, fără tensiuni severe, pentru o perioadă de cel puţin doi ani.

CONVERGENŢA RATEI DOBÂNZII PE TERMEN LUNG - Rata dobânzii să nu depăşească cu mai mult de 2 puncte procentuale media dobânzilor din trei state membre cu cea mai mică inflaţie.

DEFICITUL BUGETULUI - să nu fie mai mare de 3 la sută din PIB.

DATORIA PUBLICĂ - să nu fie mai mare de 60 la sută din PIB

39. Agricultura în UE.

Astăzi consumatorii sunt mai mult ca oricând preocupaţi de calitatea alimentelor, iar mărcile de calitate facultative ale UE îi ajută să aleagă în cunoştinţă de cauză. Aceste etichete, indicând originea geografică, utilizarea unor metode sau ingrediente tradiţionale, inclusiv organice, contribuie, de asemenea, la creşterea competitivăţii produselor agricole europene pe pieţele internaţionale. Diversele reforme prin care a trecut politica agricolă a UE au promovat inovaţia în agricultură şi în prelucrarea alimentelor. La acestea se adaugă proiectele de cercetare care au determinat creşterea productivităţii şi reducerea efectelor asupra mediului, de exemplu prin utilizarea produselor vegetale şi a deşeurilor pentru producerea energiei.

- Agricultura europeană joacă un rol important pe pieţele mondiale de produse agricole. Marea capacitate de producţie a agriculturii europene, precum şi diversitatea şi calitatea produselor sale, au făcut din UE un exportator major de numeroase produse alimentare (al doilea mare exportator mondial, cu exporturi de produse agricole în valoare de 76,437 miliarde EUR în anul 2010).

- Dar schimburile comerciale nu se realizează într-un singur sens. UE este totodată şi cel mai mare importator mondial de produse agricole. În 2010, importurile de produse agricole în UE au fost evaluate la 80,711 miliarde EUR, deficitul comercial constituie 4,273 miliarde EUR).

- Din anul 1990, poziţia de exportator net a UE a scăzut în fiecare sector.

Agricultura nu implică numai hrana. Aceasta se referă la comunităţile rurale și la oamenii care trăiesc în acestea, la zonele rurale și resursele lor naturale preţioase.

- În toate statele membre ale UE, agriculturii menţin vitalitatea zonelor rurale și păstrează stilul de viaţă rural. Dacă nu ar exista exploataţii agricole și agricultori, cătunele, satele și târgurile noastre ar fi profund afectate. Multe locuri de muncă din zonele rurale sunt legate de agricultură. Agricultorii au nevoie de mașini, construcţii, combustibil, îngrășăminte și îngrijiri medicale pentru animale. Multe persoane lucrează în aceste sectoare „din amonte”. Alte persoane realizează operaţiuni „din aval” precum prepararea, prelucrarea și ambalarea alimentelor. Există, de asemenea, cei care sunt implicaţi în stocarea, transportul și vânzarea cu amănuntul a produselor alimentare.

- În concluzie, agricultura și producerea alimentelor reprezintă elemente esenţiale ale economiei și societăţii UE. În toate cele 27 de state membre ale UE există aproximativ 14 milioane de agricultori și alte 4 milioane de persoane care lucrează în sectorul alimentar. Sectorul agricol și alimentar oferă, împreună, 7% din totalul locurilor de muncă și generează 6% din produsul intern brut al UE.

40. Politica agricolă comună a UE.

Politica agricolă a Uniunii Europene, cunoscută şi sub numele de politica agricolă comună, garantează menţinerea unui echilibru între producţia alimentară europeană şi dezvoltarea economică viabilă a comunităţilor rurale, pe de o parte şi măsurile de protecţie a mediului vizând combaterea schimbărilor climatice, gospodărirea apelor, bioenergia şi diversitatea, pe de altă parte.

 În urmă cu 50 de ani, politica agricolă a UE punea accentul pe furnizarea unor cantităţi suficiente de alimente pentru o Europă care traversase un deceniu de lipsuri cauzate de războaie. Pentru aceasta, se apela la subvenţionarea producţiei şi susţinerea preţurilor prin cumpărarea surplusurilor de la fermieri. Toate aceste metode sunt de domeniul trecutului.

 Astăzi, politica UE îşi propune să le ofere tuturor producătorilor de alimente (de la agricultori şi crescători de animale până la producători de produse lactate, fructe, legume sau vin) posibilitatea:

- de a produce cantităţi suficiente de hrană sigură şi de calitate pentru consumatorii europeni

- de a aduce o contribuţie substanţială la diversificarea activităţilor economice

- de a respecta standarde foarte înalte în materie de protecţie a mediului şi bunăstare a animalelor.

1962 Se elaborează politica agricolă comună. PAC este privită ca o politică comună, având ca obiective furnizarea de alimente la preţuri accesibile pentru cetăţenii UE și asigurarea unui nivel de viaţă echitabil pentru agricultori.

1984 Exploataţiile agricole devin atât de productive încât furnizează mai multă hrană decât este necesar. Surplusul se stochează și conduce la apariţia „munţilor de alimente”. Se introduc măsuri pentru adaptarea nivelurilor producţiei la nevoile pieţei.

1992 PAC trece de la sprijinirea pieţei la sprijinirea producătorilor. Subvenţionarea preţurilor se reduce și este înlocuită cu ajutoare directe pentru agricultori. Aceștia sunt încurajaţi să adopte practici mai ecologice. Reforma coincide cu Summitul privind pământul, care a avut loc la Rio de Janeiro în 1992 și care lansează principiul dezvoltării durabile.

2003 PAC oferă ajutor pentru venituri. O nouă reformă a PAC sistează legătura dintre subvenţii și producţie. În prezent, agricultorii primesc ajutor pentru venituri cu condiţia să exploateze terenul agricol și să îndeplinească standardele de siguranţă în materie de mediu, bunăstarea animalelor și siguranţă alimentară.

2011 O nouă propunere de reformă a PAC urmărește să consolideze competitivitatea sectorului agricol, să promoveze inovarea, să lupte împotriva schimbărilor climatice și să sprijine ocuparea forţei de muncă și dezvoltarea în zonele rurale.

Pe parcursul anilor ’60 şi ’70 scopul principal al PAC era susţinerea veniturilor producătorilor agricoli. A existat o tendinţă în cadrul politicii pieţei de a stabili preţuri foarte mari. Suplimentar, a fost oferit un sprijin financiar generos pentru îmbunătăţirea structurilor de producţie agricolă. Aceste măsuri au dus la o supraproducţie considerabilă., care a creat probleme cu contribuabilii (având în vedere cheltuielile bugetare comunitare mari) şi cu partenerii comerciali (din cauza efectelor negative pe care le aveau exporturile subvenţionate ale UE).

 În anii ’80 au fost introduse un şir de ajustări care au combinat liberalizarea cu măsurile intervenţioniste. Elementul esenţial al acestor schimbări a constat în separarea politicii pieţei de politica veniturilor. Obiectivul politicilor pentru instituirea ordinii de piaţă este crearea unor pieţe stabile şi eficiente; aceasta presupune aplicarea instrumentelor de stabilire a preţurilor. A fost introdus un sistem de “stabilizatori” pentru cereale şi seminţe oleaginoase. Aceşti stabilizatori presupuneau reducerea automată a preţurilor de subvenţie în cazurile de supraproducţie peste limitele unui plafon stabilit. Al doilea element viza compensarea fermierilor pentru pierderile de venit prin susţinerea directă a veniturilor lor.

La începutul anilor ’90 a fost întreprinsă o schimbare mai fundamentală. Au fost introduse reduceri considerabile ale preţurilor garantate (cu aproape 30% pentru cereale, cote de producţie de lapte şi un set de alte măsuri menite să limiteze supraproducţia şi cheltuielile bugetare. Reforma a instituit un sistem de plăţi directe pentru fermieri în scopul compensării impactului reducerilor preţurilor garantate asupra veniturilor agricultorilor.

În cursul revizuirii reformei PAC din 2003 au fost reconfirmate elementele reformei din anii 90. Intervenţia în procesul de stabilire a preţului s-a redus în continuare, astfel încât mecanismele economiei de piaţă să devină eficiente. Aceste măsuri de revizuire au presupus, în primul rând , introducerea unui mecanism de disciplină financiară. A fost introdus un sistem de plăţi unice pentru majoritatea fermierilor UE, aceste plăţi fiind decuplate de producţie şi orientate spre respectarea unui set de obiective de “multifuncţionalitate”: rolul fermierilor în protecţia mediului înconjurător, securitatea şi calitatea alimentelor, conservarea mediului rustic. Au fost create posibilităţi ca guvernele naţionale să poată adapta acest sistem în condiţiile naţionale, regionale şi locale.

Adoptarea PAC de către noile state membre s-a făcut pe baza PAC reformate. Extinderea UE prin aderarea statelor ECE cu un sector agricol foarte important a creat noi probleme. Volumul producţiei agricole noilor state membre-constituie 1/3 din producţia vechilor state, cu preţuri cu mult mai mici decât cu nivelul statelor UE 15. După multe dezbateri controversate s-a convenit ca noile state-membre nu vor beneficia de susţinerea preţurilor , dar vor participa la sistemul de cote pentru categoriile de produse relevante şi vor introduce treptat sistemul de susţinere a veniturilor.

Alocarea fondurilor în funcţie de necesităţi

- Deşi încă mai există mecanisme de siguranţă financiară destinate să vină în sprijinul agricultorilor, acestea sunt folosite după criterii mult mai selective.

- De exemplu, pot fi utilizate pentru situaţii cu caracter excepţional - dezastre naturale, epidemii de boli la animale (de exemplu febra aftoasă) - sau pentru a corecta dezechilibre majore ale pieţei care ar putea pune în pericol sectoare întregi ale economiei rurale.

- UE completează veniturile agricultorilor cu sprijin direct menit să le asigure un nivel de trai decent. În schimb, ei trebuie să respecte normele în materie de igienă/siguranţă alimentară, sănătate şi bunăstare animală, biodiversitate şi conservare a vieţii sălbatice.

- Ofertă diversificată şi preţuri echitabile, unul dintre principiile fundamentale ale politicii agricole a UE.

41. Oportunităţi de finanţare în cadrul PAC.

REFORMA POLITICII AGRICOLE COMUNE ÎNCEPÂND CU 2005

- Majoritatea subvenţiilor va fi acordată independent de volumul producţiei, sub forma “o singură plată pe fermă”;

- Noul mod de acordare a subvenţiei va fi legat de respectarea standardelor de mediu, de alimente şi tratament bun al animalelor;

- Pentru prevenirea abandonului , anumite plăţi legate de producţie, limitate, pot fi menţinute;

- Politica de dezvoltare rurală va fi întărită, mai mulţi bani din buget;

- Cele 8 noi state membre-foste socialiste-au optat pentru schema “o singură plată pe hectar”.

PAC urmăreşte realizarea unui nivel adecvat al producţiei, la un cost rezonabil pentru consumatori, concomitent cu asigurarea unui standard de viaţă corect pentru comunitatea agricolă şi a unui viitor sigur pentru zona rurală.

PAC există de mai bine de 50 de ani ca una dintre cele mai importante politici pan-europene. Nu este deloc surprinzător faptul că bugetul PAC a reprezentat o proporţie mare din bugetul şi cheltuielile totale ale UE, în măsura în care înlocuieşte politicile şi cheltuielile naţionale pentru agricultură. În prezent situaţia s-a schimbat, deoarece cheltuielile PAC au fost limitate, iar la nivel european s-au elaborat noi politici. Există însă câteva mituri legate de costul PAC, mituri care trebuie spulberate.

- În primii ani de existenţă ai UE, PAC reprezenta o proporţie semnificativă a cheltuielilor bugetare, în unele cazuri chiar şi peste două treimi. PAC costă aproximativ 55 de miliarde EUR anual. Această cifră reprezintă 40 % din buget total al UE, adică mai puţin de 0,5% din PIB-ul UE. Proporţia PAC din PIB-ul UE nu numai că scade, ci scade într-un ritm mult mai rapid decât cheltuielile publice ale UE.

- Partea din buget destinată sprijinirii pieţelor (cereale, zahăr, carne de vită şi lapte) şi subvenţiilor la export a scăzut, în timp ce partea destinată ajutoarelor directe acordate producătorilor şi dezvoltării rurale a crescut.

- PAC funcţionează în cadrul unui set de parametri stricţi. Se fixează limite bugetare pentru a ţine sub control cheltuielile dintr-un an sau pe o perioadă de mai mulţi ani. Limitele prevăzute pentru măsurile de piaţă ale PAC şi ajutoarele directe pentru perioada 2007-2013 nu permit nicio creştere în termeni reali şi vor deveni tot mai restrânse în fiecare an, odată cu creşterea progresivă a ajutoarelor directe rezervate celor 12 noi state membre în această perioadă, până ce ating nivelul ajutoarelor acordate în celelalte 15 state membre. În acelaşi timp, PAC a făcut obiectul unei serii de reforme (trei reforme în decurs de 10 ani), destinate parţial să orienteze şi să controleze mai bine cheltuielile. Cheltuielile PAC au fost îngheţate (în termeni reali) până în anul 2013. Cheltuielile vor fi controlate cu stricteţe: un nou mecanism de disciplină financiară este acum disponibil pentru ca plafonul de cheltuieli să nu fie depăşit.

CREŞTEREA ÎN TIMP A SUBVENŢIILOR AGRICOLE PENTRU NOILE STATE MEMBRE

O perioadă de 10 ani pentru ca subvenţiilor agricole acordate noilor state membre să ajungă la nivelul celor alocate vechilor state membre.

Primul 25% din subvenţia acordată vechilor state membre

Doilea 30

Treilea 35

Patrulea 40

Urmatorii 6 se măreşte cu 10 puncte procentuale la fiecare an.

42. Planul de reformă a PAC 2011.

1. O mai bună direcţionare a sprijinului pentru venit în vederea stimulării dezvoltării și a ocupării forţei de muncă. Pentru o mai bună dezvoltare a potenţialului agricol al UE, Comisia propune susţinerea într-un mod mai just, mai simplu și mai bine direcţionat a veniturilor agricultorilor. De sprijinul de bază pentru venit vor beneficia numai agricultorii activi. Acesta va scădea progresiv începând de la 150 000 EUR per exploataţie și va fi plafonat la peste 300 000 EUR, luând în considerare numărul de locuri de muncă create. De asemenea, sprijinul va fi distribuit într-un mod mai echitabil între agricultori, între regiuni și între statele membre.

2. Instrumente de gestionare a crizelor mai bine adaptate și cu o capacitate de reacţie sporită pentru a face faţă noilor provocări economice. Volatilitatea preţurilor reprezintă o ameninţare pentru competitivitatea pe termen lung a sectorului agricol. Comisia propune „plase de siguranţă” mai eficace, cu o capacitate de reacţie sporită pentru sectoarele cele mai expuse crizelor (depozitarea privată și intervenţia publică) și promovarea creării de sisteme de asigurări și de fonduri mutuale.

3. Plăţi de agromediu pentru prezervarea productivităţii pe termen lung și a ecosistemelor. Pentru a consolida durabilitatea agriculturii din punct de vedere ecologic și pentru a sprijini eforturile agricultorilor, Comisia propune ca 30 % din plăţile directe să fie acordate în mod specific pentru utilizarea îmbunătăţită a resurselor naturale. Aceste măsuri – diversificarea culturilor, menţinerea pășunilor permanente, prezervarea rezervoarelor ecologice și a peisajelor – sunt practice, ușor de pus în aplicare și vor avea un efect ecologic real.

4. Investiţii suplimentare pentru cercetare și inovare. Pentru a produce mai mult cu mai puţin și mai bine, Comisia propune dublarea bugetului alocat cercetării și inovării în domeniul agricol, inclusiv prin intermediul unui nou parteneriat european pentru inovare. Aceste fonduri, inclusiv printr-un nou parteneriat european pentru dezvoltare, vor sprijini proiectele de cercetare cu relevanţă pentru agricultori, vor încuraja o cooperare mai strânsă între oamenii de știinţă și agricultori și transferul accelerat al rezultatelor pozitive din laborator la câmp, precum și o informare și o consiliere mai bună a agricultorilor.

5. Un lanţ alimentar mai competitiv și mai echilibrat. Agricultura joacă un rol vital prin poziţionarea sa la baza lanţului alimentar, dar este foarte fragmentată și puţin structurată, valoarea sa adăugată nefiind recunoscută. Pentru a consolida poziţia agricultorilor, Comisia propune sprijinirea organizaţiilor de producători, a dezvoltării organizaţiilor interprofesionale și a vânzărilor directe între producători și consumatori. Cotele de zahăr, care și-au pierdut relevanţa, nu vor fi prelungite după 2015.

6. Încurajarea iniţiativelor de agromediu. Trebuie luate în considerare caracteristicile specifice fiecărui teritoriu, iar iniţiativele naţionale, regionale și locale cu privire la mediu trebuie încurajate. În acest sens, Comisia propune două priorităţi specifice ale politicii de dezvoltare rurală pentru refacerea, prezervarea și îmbunătăţirea ecosistemelor și pentru utilizarea eficientă a resurselor și lupta împotriva schimbărilor climatice.

7. Facilitarea lansării în activitate a tinerilor agricultori. Două treimi dintre agricultori sunt în vârstă de peste 55 de ani. Pentru a susţine implicarea generaţiei tinere în sectorul agricol, Comisia propune crearea unui nou ajutor pentru instalare de care să poată beneficia, în timpul primilor cinci ani ai proiectului lor, agricultorii care nu au împlinit 40 de ani.

8. Stimularea ocupării forţei de muncă în mediul rural și a spiritului antreprenorial. Pentru a promova ocuparea forţei de muncă și spiritul antreprenorial, Comisia propune o serie de măsuri de stimulare a activităţii economice în zonele rurale și de încurajare a iniţiativelor de dezvoltare locală. De exemplu, va fi creat un „pachet iniţial” pentru sprijinirea proiectelor de microîntreprinderi, cu o finanţare pe o perioadă de cinci ani care poate ajunge până la 70 000 EUR. Vor fi consolidate grupurile de acţiune locală LEADER.

9. O mai mare atenţie acordată zonelor vulnerabile. Pentru a evita deșertificarea și pentru a proteja bogăţia teritoriilor noastre, Comisia oferă statelor membre posibilitatea de a-i sprijini în mod mai susţinut pe agricultorii situaţi în zone dezavantajate din punct de vedere natural, prin intermediul unei indemnizaţii suplimentare. Acest ajutor va completa celelalte ajutoare care se acordă deja în cadrul politicii de dezvoltare rurală.

10. O Politică Agricolă Comunitară mai simplă și mai eficientă. Pentru a evita sarcinile administrative inutile, Comisia propune simplificarea mai multor mecanisme ale PAC, precum normele privind condiţionalitatea și sistemele de control, fără ca aceasta să ducă la o pierdere a eficienţei. În plus, va fi simplificat și sprijinul acordat micilor agricultori. Pentru aceștia, se va institui o plată forfetară anuală de 500-1 000 EUR pentru o fermă. Va fi încurajat transferul de terenuri de la micii agricultori care își încetează activitatea agricolă către alte exploataţii care doresc să se restructureze.

43. Politica regională în UE.

POLITICA REGIONALĂ UE ÎN PERIOADA POSTBELICĂ

In perioada postbelică, politica regională a cuprins măsurile adoptate de către guvernele naţionale pentru a oferi asistenţă zonelor-problemă din fiecare ţară, prin promovarea investiţiilor şi prin crearea de locuri de muncă în cadrul sectorului privat. Primele măsuri de politică regională vest-europene au fost introduse în Marea Britanie, în anul 1934, ca răspuns la nivelurile extrem de mari ale şomajului din zonele industriale.

- Realizarea de politici regionale în Europa a reprezentat un răspuns la diferitele tipuri de probleme regionale, ce necesitau intervenţia directă a guvernului. În ţările din nordul Europei occidentale au fost avute în vedere zonele industrializate în declin, iar în ţările sud-europene şi pentru Irlanda, problematica regională se referea la subdezvoltare (niveluri mici ale PIB/locuitor, competitivitate şi productivitate a muncii reduse, rate ridicate ale şomajului, lipsa locurilor de muncă şi a infrastructurii de bază).

- În anii 50 ideea a fost că guvernele au atât datoria, cât şi responsabilitatea de a direcţiona dezvoltarea economică. Prin Tratatul de la Roma (1957) au fost formulate principiile unei politici de dezvoltare regională. Astfel, prin Tratat se stipulează că dezvoltarea regională urmăreşte: “…să întărească unitatea economiilor lor şi să asigure dezvoltarea armonioasă a acestora reducând decalajul dintre diferitele regiuni şi întârzierea celor mai puţin favorizate”. În accepţiunea fondatorilor CEE, atingerea unui nivel egal de dezvoltare economică având ca rezultat egalizarea condiţiilor de viaţă din statele membre era un element cheie al stabilităţii relaţiilor de bună înţelegere dintre state, menit să asigure reducerea şi eliminarea pericolului apariţiei tensiunilor şi al degenerării acestora în conflicte.

POLITICA REGIONALĂ UE ÎN ANII 60

Tipurile de problematici regionale, identificate de către guvernele europene, în acea perioadă se refereau la: subdezvoltarea şi lipsa infrastructurii de bază în sectorul rural; creşterea şi dominaţia excesivă a marilor oraşe; regiuni foarte întinse şi slab populate, suferind de pe urma migrării locuitorilor către alte zonedin cauza dezechilibrelor regionale.

Intervenţiile guvernamentale pentru soluţionarea acestor probleme au fost justificate în diverse moduri: prin argumente economice - de exemplu, acela că diferenţele în nivelul de dezvoltare a regiunilor afectau negativ performanţele şi eficienţa economiei naţionale; prin principiile “echităţii sociale” şi prin implicaţiile politice, potenţial negative, apărute din cauza dezechilibrelor regionale.

Primele instrumente financiare

 1960 - a fost creat FSE - Fondul Social European (considerat embrionul actualei politici de coeziune), care a avut ca obiectiv promovarea utilizării forţei de muncă şi încurajarea mobilităţii lucrătorilor în interiorul Comunităţii. Multă vreme a jucat un rol puţin important, dar ulterior a devenit cel mai însemnat instrument de politică socială a UE.

 1962 - FEOGA - Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii - are rolul de a stimula ajustările structurale din agricultură

POLITICA REGIONALĂ UE ÎN ANII 70

- În anii 70 politica de dezvoltare regională a înregistrat în Europa occidentală perioada sa de vârf şi s-a materializat prin: bugete mari, niveluri ridicate ale subvenţiilor, zone extinse cărora li se acorda asistenţă, număr mare şi diverse instrumente de politică regionala. Totuşi, începând din primii ani ai deceniului, se înregistra o recunoaştere a capacităţii din ce în ce mai reduse a guvernelor de a deplasa firmele şi forţa de muncă în anumite zone ale ţării.

- 1973 - dezechilibrele regionale din Comunitate s-au accentuat ca efect al aderării Irlandei, ţară sensibil mai săracă decât cele şase state fondatoare, şi a Angliei, unde declinul anumitor ramuri tradiţionale a determinat apariţia unor probleme regionale importante

Instrumente financiare

1975 - FEDER - Fondul European de Dezvoltare Regională - acest moment a marcat apariţia unei politici regionale comune.

FEDER era distribuit prin sistemul cotelor naţionale, guvernele ţărilor membre solicitând fonduri in limitele cotelor respective, ceea ce a condus la o dispersare a unor fonduri reduse

Instrumente financiare

 85% din sumele cheltuite in perioada 1975-1988 au fost destinate finanţării investiţiilor din infrastructură, ele fiind orientate, cu preponderenţă, spre regiunile şi ţările cel mai puţin dezvoltate

 Sumele mobilizate de FEDER până în anul 1988, deşi s-au înscris pe o traiectorie pronunţat ascendentă, au fost totuşi relativ modeste

POLITICA REGIONALĂ UE ÎN ANII 80

În anii 80 politica de dezvoltare regională a înregistrat în Europa occidentală perioada sa de vârf şi s-a materializat prin: bugete mari, niveluri ridicate ale subvenţiilor, zone extinse cărora li se acorda asistenţă, număr mare şi diverse instrumente de politică regionala. Totuşi, începând din primii ani ai deceniului, se înregistra o recunoaştere a capacităţii din ce în ce mai reduse a guvernelor de a deplasa firmele şi forţa de muncă în anumite zone ale ţării.

Are loc o reevaluare a costurilor şi a potenţialului politicilor de dezvoltare regională, iar scopurile politicilor regionale s-au orientat către:

- redistribuirea veniturilor şi a forţei de muncă; optimizarea utilizării resurselor regiunii;

- realizarea creşterii economice,

- prin intermediul promovării competitivităţii;

- reducerea şomajului.

După anul 1985, politica regională a crescut considerabil în importanţă şi a fost semnat Actul Unic European(februarie 1986). Actul Unic European este important prin consecinţele sale financiare (Pachetul Delors). Acesta prevedea transformarea politicilor bugetare (prin introducerea ciclului bugetar anual într-o perspectivă financiară pe termen mediu, de 5-7 ani) şi o dublare a fondurilor structurale (FSE, FEDER şi FEOGA) şi, de asemenea, au fost ropuse cele patru principii de bază: concentrarea, programarea, adiţionalitatea şi parteneriatul.

Măsurile au avut la bază încurajarea schimbărilor structurale în cadrul regiunilor defavorizate; pentru promovarea diversificării şi a inovaţiilor tehnologice; pentru mărirea contribuţiei lor la creşterea economiilor naţionale.

POLITICA REGIONALĂ UE ÎN ANII 90

Dezechilibrele regionale s-au accentuat vizibil in deceniul 9, mai ales după aderarea a trei state sudice cu o economie mai slab dezvoltata, respectiv Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986).

Reforma din anul 1988 avea la bază trei obiective:

I.transformarea politicilor structurale într-un instrument cu impact economic real;

II.utilizarea abordării multianuale în cazul planificării cheltuielilor statelor membre;

III.existenţa şi predictibilitatea ajutorului Comunităţii şi instituirea unui parteneriat cu toţi factorii implicaţi activ în implementarea politicilor structurale, îndeosebi cu autorităţile regionale.

În anul 1992, Consiliul European de la Maastricht (1992) a luat decizia de a iniţia o nouă reformă în ceea ce priveşte politica regională, prin care s-a urmărit:

dezvoltarea regiunilor rămase în urmă din punct de vedere economic;

conversia regiunilor aflate în declin;

combaterea şomajului pe termen lung şi reducerea şomajului în rândul tinerilor;

modificarea structurilor din agricultură şi dezvoltarea corespunzătoare a zonelor rurale.

Tendinţele care s-au manifestat în cadrul politicilor regionale în UE au dus la apariţia efectivă a unei linii de demarcaţie N-S în acordarea ajutorului regional, iar pentru majoritatea ţărilor nordice membre ale UE, formele tradiţionale ale politicilor regionale se află în declin.

REFORMA POLITICII REGIONALE DIN ANII 90

Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992) a consolidat legătura dintre adâncirea integrării economice (respectiv crearea uniunii economice şi monetare) şi coeziunea economică şi socială.

- Tratatul prevede reforma fondurilor structurale, crearea Fondului de Coeziune şi înfiinţarea Comitetului Regiunilor, care este consultat asupra tuturor aspectelor legate de alocarea si implementarea FEDER, precum şi alte propuneri cu privire la bugetul UE (Pachetul Delors-2).

- Fondul de Coeziune a fost creat special pentru a sprijini Irlanda, Grecia, Portugalia şi Spania, toate din categoria ţărilor mai puţin dezvoltate (proiecte de infrastructură şi protecţia mediului), iar din anul 1993 a fost creat IFOP - Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului.

- A fost semnat Tratatul de la Amsterdam (2 octombrie 1997) şi Agenda 2000 subliniază că această coeziune nu numai că va rămâne o prioritate politică, dar ea va deveni şi mai importantă în perspectiva aderării de noi membri, care prezintă diferenţe mari între nivelurile de dezvoltare. A fost propusă o nouă perspectivă financiară 2000-2006, însă datorită constrângerilor bugetare, ponderea deţinută în PIB comunitar de bugetul pentru politica structurală să nu depăşească nivelul atins în 1999 (0,46%). Obiectivele au fost reduse la 3 (de la 6), în scopul creşterii transparenţei şi eficienţei (Obiectivul 1, Obiectivul 2, Obiectivul 3).

44. Politica regională în anii 2007-2013.

Politica regională a UE devine o politică de investiţii, care îşi propune să susţină competitivitatea şi creşterea economică, îmbunătăţirea calităţii vieţii, crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea durabilă. Investiţiile contribuie la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Politica regională îşi concentrează fondurile în zone şi sectoare în care rezultatele pot fi semnificative, fiind astfel şi expresia solidarităţii UE cu ţări şi regiuni mai puţin dezvoltate.

Obiectivul politicii regionale este de a reduce disparităţile economice, sociale şi teritoriale majore dintre regiunile Europei. În lipsa măsurilor necesare, s-ar aduce atingere realizărilor majore ale UE, printre care piaţa unică şi moneda euro.

În perioada 2007-2013, UE va investi în regiunile Europei 347 de miliarde de euro.

Fondurile servesc, de exemplu, la îmbunătăţirea infrastructurii de transport şi extinderea reţelelor de internet până în zone îndepărtate, la stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii din zone dezavantajate, la implementarea unor proiecte de mediu şi la îmbunătăţirea nivelului de educaţie şi a competenţelor. De asemenea, se investeşte în inovare, în realizarea de noi produse şi metode de producţie, în eficienţa energetică şi combaterea schimbărilor climatice.

În perioada 2007-2013, politica de coeziune se va concentra pe trei obiective principale:

I.Convergenţa – solidaritatea dintre regiuni

II.Competitivitatea regională şi ocuparea locurilor de muncă

III.Cooperarea teritorială europeană

45. Obiectivele 1,2 şi 3 ale politicii regionale.

Convergenţa – solidaritatea dintre regiuni

- Scopul este reducerea disparităţilor regionale în Europa, ajutând regiunile cu un produs intern brut pe cap de locuitor (PIB) sub 75% din media UE să le ajungă din urmă pe cele mai dezvoltate.

- Anumite regiuni din UE-15 (înainte de ultimele două valuri de extindere), au depăşit în prezent pragul de 75% numai datorită faptului că PIB-ul mediu la nivelul UE a scăzut odată cu aderarea noilor state. Aceste regiuni vor trebui să fie ajutate în continuare prin intermediul politicii de coeziune, motiv pentru care ele beneficiază, în prezent, de o susţinere „tranzitorie” (phasing-out) până în 2013.

- Numărul regiunilor vizate: 99

- Numărul europenilor vizaţi: 170 de milioane

- Valoarea totală: 283,3 miliarde de euro (81,5% din bugetul total)

- Tipul de proiecte finanţate: îmbunătăţirea infrastructurii de bază, sprijinirea întreprinderilor, tratarea şi epurarea apelor uzate, asigurarea accesului la conexiuni internet de mare vitează, formare, crearea de locuri de muncă, etc.

Competitivitatea regională şi ocuparea locurilor de muncă

Obiectivul constă în crearea de locuri de muncă prin promovarea competitivităţii şi creşterea gradului de atractivitate a regiunilor pentru întreprinzători şi investitori. Acest obiectiv are în vedere toate regiunile din Europa care nu intră sub incidenţa obiectivului de convergenţă.

- Acest obiectiv urmăreşte sprijinirea regiunilor mai bogate pentru ca acestea să îşi îmbunătăţească performanţele în scopul de a crea un efect de domino care să se propage la nivelul întregii UE. încurajarea unei dezvoltări mai echilibrate în aceste regiuni, prin eliminarea eventualelor „pungi de sărăcie”.

- Unele regiuni care se situau sub pragul de 75% şi care ar fi fost eligibile pentru obiectivul „convergenţă”, primesc fonduri suplimentare care să le ajute să facă „tranziţia” (phase in) către noul lor obiectiv.

- Numărul regiunilor vizate: 172

- Numărul europenilor vizaţi: 330 de milioane

- Valoarea totală: 55 de miliarde de euro (16% din bugetul total)

- Tipul de proiecte finanţate: realizarea unui sistem de transport ecologic, sprijin pentru centrele de cercetare, universităţi, întreprinderi mici şi start-up-uri, formarea, crearea de locuri de muncă, etc.

46. Principiile operaţionale ale fondurilor structurale.

47. Politica comună socială în UE.

UE se confruntă cu multiple probleme sociale. Tendinţele negative de pe piaţa muncii şi nivelul ridicat de şomaj ar putea cauza pierderea calificărilor profesionale, iar lipsa unor venituri corespunzătoare nu numai că diminuează nivelul de trai a populaţiei, dar descurajează persoanele să învestească în obţinerea unor noi competenţe şi abilităţi. Şomajul revine în topul problemelor sociale ale UE. Cauzele şomajului în UE sunt complexe şi diferă de la ţara la ţară. Există diferenţe majore dintre nivelul de protecţie socială între ţări ce duc la apariţia unor disensiuni în interiorul UE. De-a lungul anilor ţările mai bogate ale UE au elaborat şi implementat un sistem complex de protejare a cetăţenilor lor, în general a salariaţilor împotriva pierderii veniturilor fin cauza şomajului, bolilor şi accidentelor, etc. În plus legislaţia muncii protejează salariaţii împotriva accidentelor care pot surveni la locul de muncă.

- Politica comună socială în UE completează politicile sociale naţionale. Politica comună socială are interferenţe strânse cu politica pieţei de muncă care tratează problemele sociale cum ar fi: şomajul, dar şi educaţia, formarea profesională şi condiţiile de muncă. Multiple probleme sociale sunt dependente şi agravate direct de creşterea şomajului, de aceea UE a plasat lupta împotriva şomajului în centru atenţiei acţiunilor şi măsurilor sale în domeniul politicilor sociale. Promovare coeziunii sociale necesită reducerea disparităţilor din statele membre ale UE, care rezultă din accesul inegal la oportunităţile de ocupare a forţei de muncă.

- Politica socială comună are obiective ambiţioase (1) redistribuirea resurselor prin intermediul fondurilor structurale europene pentru lupta împotriva şomajului; (2) armonizarea unei varietăţi mari de reglementări ale pieţei forţei de muncă.

- Principale instrumente pentru promovarea politicii sociale sunt susţinerea prin intermediul comune sunt susţinerea de financiară prin intermediul Fondului Social European şi reglemenatrea ( de exemplu a standardelor minime în domeniul muncii).

- Politica Socială Europeană trebuie privită în lumina principiilor fundamentale ale Modelului Social European, definit în 2002 ca performanţe economice bune, un nivel înalt al protecţiei sociale, educaţiei şi dialogului social.

48. Fondul Social European şi Fondul de coeziune.

Fondul Social European (FSE) este unul dintre fondurile structurale ale UE, creat pentru a reduce diferenţele cu privire la standardele de viaţă şi prosperitate în regiunile şi statele membre ale UE şi, prin urmare, pentru a promova coeziunea economică şi socială. A fost instituit prin Tratatul de la Roma (1957).

- FSE se dedică promovării ocupării forţei de muncă în UE. El ajută statele membre să echipeze mai bine companiile şi forţa de muncă din Europa pentru a face faţă noilor provocări mondiale.

Obiectivele strategice ale FSE sunt:

I.susţinerea strategiei europene de creare a locurilor de muncă:

II.îmbunătăţirea funcţionalităţii pieţei muncii şi dezvoltarea resurselor umane;

III.combaterea discriminării pe piaţa muncii – iniţiativa EQUAL;

IV.dezvoltarea de măsuri inovative şi proiecte pilot în sfera pieţei muncii. Eligibilitate: teritoriul UE cu excepţia regiunilor eligibile pentru ob. 1; Programare: planul naţional de acţiune pentru locuri de muncă (elaborat de către fiecare Stat Membru).

- Finanţarea se acordă în toate regiunile şi statele membre, în special în cele mai puţin dezvoltate economic.

- Este un element cheie al strategiei europene pentru 2020 vizând dezvoltarea şi ocuparea forţei de muncă, având scopul de a îmbunătăţi viaţa cetăţenilor UE oferindu-le susţinere pentru dezvoltarea abilităţilor şi perspective mai bune pentru obţinerea unui loc de muncă.

- În perioada 2007-2013, aproximativ 75 de miliarde de euro vor fi alocate regiunilor şi statelor membre ale UE pentru a-şi realiza obiectivele.

49. Acquis-ul comunitar, strategia şi fondurile de pre-aderare.

Acquis-ul comunitar include toate deciziile şi convenţiile, adoptate de la înfiinţarea UE pînă în prezent. Cadrul este o construcţie complexă, care a evoluat pe durata unei jumătăţi de secol. În ultimii 10-15 ani, volumul acquis-ului comunitar a crescut foarte mult (se estimează că anual volumul lui creşte cu aproximativ 5000 de pagini de Jurnal Oficial al Uniunii Europene). Acquis-ul comunitar este corpul de drepturi şi obligaţii ale statelor membre ale UE. Acquis-ul se compune din:

- legislaţia primară: conţinutul, principiile şi obiectivele politice cuprinse în tratatele originare ale Comunităţilor Europene şi în cele ulterioare (Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht şi Tratatul de la Amsterdam)

- legislaţia secundară: adoptată de instituţiile UE pentru punerea în practica a prevederilor Tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii şi recomandări)

- jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie

- declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul Uniunii Europene

- acţiuni comune, poziţii comune, convenţii semnate, rezoluţii, declaraţii şi alte acte adoptate în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comune (PESC) şi al cooperării din domeniul justiţiei şi al afacerilor interne (JAI)

- acordurile internaţionale la care UE este parte, precum şi cele încheiate între statele membre ale UE cu referire la activitatea acesteia

Acquis-ul comunitar cuprinde aşadar nu doar legislaţia comunitară in sensul strict al cuvintului, ci şi documentele adoptate in cadrul pilonilor doi şi trei ale UE, precum şi obiectivele comune trasate in Tratatele UE. Statele candidate trebuie să accepte acquis-ul comunitar inainte de aderarea lor la UE. Pentru a se integra in UE, statele candidate trebuie să transpună acquis-ul in legislaţia lor naţională şi să inceapă să-l implementeze din momentul accederii la UE.

STRATEGIA DE PRE-ADERARE (I)

continut	instrumente
Stabilirea de priorităţi şi asistenţă financiară pentru îndeplinirea criteriilor de aderare	Parteneriatul de aderare; Acordul de asociere; Fondurile destinate ţărilor candidate – PHARE, ISPA, SAPARD; Programe naţionale pentru adoptarea acquis-ului comunitar, de dezvoltare economică, a agriculturii, rurală etc; Participarea la unele programe ale UE (educaţie, energie, transport, cercetare ş.a.); Rapoarte anuale de evaluare a progresului în îndeplinirea criteriilor de aderare;
Pregătirea negocierilor pentru aderare	Examinarea analitică a preluării acquis-ului comunitar; Elaborarea documentelor de poziţie de către fiecare ţară candidată şi de către cele 25 state membre (poziţie comună) pentru fiecare dintre cele 31 de capitole ale acquis-ului comunitar;
Negocierea aderării	Conferinţe bilaterale interguvernamentale între statele membre şi fiecare ţară candidată pentru negocierea documentelor de poziţie;
Încheierea negocierilor de aderare	Semnarea şi ratificarea acordurilor de aderare.

FONDURILE UE PENTRU ŢĂRILE CANDIDATE LA ADERARE

Formele de sprijin financiar: Instrumentul Structural de Preaderare (ISPA), considerat similar cu Fondul de Coeziune, şi Instrumentul agricol de preaderare, respectiv Programul Special de Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD), menit să ajute ţările candidate să se pregătească pentru managementul Politicii Agricole Comune (PAC).

1.Fonduri speciale 2000-2006 23,5 mld. euro

- PHARE – întărirea capacităţii instituţionale + investiţii;

- ISPA – investiţii în infrastructură şi mediu;

- SAPARD – restructurarea agriculturii şi dezvoltare rurală.

2. Participarea la programele şi acţiunile care susţin politicile comunitare în diferite domenii, cum sunt:

- educaţie (TEMPUS, SOCRATES, LEONARDO DA VINCI, YOUTH);

- mediu (LIFE);

- energie;

- cercetare ş.a.

3. Resursele umane şi financiare alocate aplicării acordurilor şi programelor de aderare convenite între UE şi ţările candidate

NOTĂ: principiile de finanţare sunt aceleaşi ca la fondurile structurale pentru statele membre.

Fondul PHARE a fost înfiinţat în anul 1989.

- În anii 2000 – 2006 au fost alocate 11,3 mld. Euro sau 50% din totalul fondurilor de pre-aderare.

Obiective	Se finanteaza
Construcţie instituţională pentru preluarea şi aplicarea cadrului legal comunitar 30% din fond	programe naţionale -programe multinaţionale
Co-finanţarea investiţiilor pentru ridicarea industriilor şi infrastructurii de bază la nivelul standardelor UE (mediu, transport, calitate produselor, condiţii de muncă etc.) şi a investiţiilor care ridică gradul de coeziune 70% din fond	orizontale - transfrontaliere - sprijinirea participării ţărilor candidate la programele UE Co-finanţare: 75% - 90% din costul proiectelor

FONDUL SAPARD

Fondul SAPARD a fost înfiinţat în anul.

- În anii 2000 – 2006 suma alocată a fost de 3,8 mld. Euro sau 16,8% din totalul fondurilor de pre-aderare.

Obiective - restructurarea agriculturii

- dezvoltarea zonelor rurale

- sprijinirea aplicării cadrului legal

comunitar privind politica agricolă

Management descentralizat

Pentru realizarea obiectivelor, UE a precizat 15 măsuri care să fie avute în vedere la elaborarea planurilor naţionale pentru agricultură şi dezvoltare rurală;

- Criterii în alocarea fondului pe ţările candidate

- populaţia ocupată în formele agricole;

- suprafaţa agricolă;

- PIB/locuitor;

- Co-finanţare: cel mult 75% din cheltuielile

publice pentru proiect.

- Dacă proiectul generează venituri, atunci din

fondurile publice, cel mult 50%, iar SAPARD cel mult 75% din fondurile publice)

FONDUL ISPA

Fond ISPA a fost istituit în anul 1999.

- În anii 2000 – 2006 s-au alocat 7,5 mld. euro sau 33,2% din totalul fondurilor de pre-aderare.

Obiective:

Investiţii în transporturi (50% din fond) (reţelele trans-europene)

Investiţii de mediu (50% din fond) (atingerea standardelor UE)

- Mărimea proiectelor: minimum 5 mil. euro

- Co-finanţare: cel mult 75% din cheltuielile publice destinate proiectului

- Comisia Europeană coordonează finanţarea proiectelor când participă şi BERD, BEI, BIRD

Criteriile pentru alocarea fondului pe ţările candidate:

- populaţia;

- PIB/locuitor;

- Suprafaţa;

- Capacitatea de absorbire afondurilor

50. Principiile şi criteriile de aderare la UE.

PRINCIPIILE ŞI CRITERIILE ADERĂRII LA UE (I)

DECLARAŢIA POLITICĂ A UE

TOATE ŢĂRILE CANDIDATE VOR ADERA LA UE PE BAZA ACELORAŞI CRITERII ŞI VOR FI JUDECATE DUPĂ PROPRIILE MERITE, PARTICIPÂND CU UN STATUT EGAL LA PROCESUL DE ADERARE, CARE ESTE EVOLUTIV ŞI CUPRINZĂTOR

PRINCIPIILE:

- MERITUL PROPRIU;

- DIFERENŢIEREA;

- AJUNGEREA DIN URMĂ.

Criterial politic- Stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept, drepturile omului, respectul şi protecţia minorităților;

Economic - Existenţa unei economii de piaţă funcţionale; Capacitatea de a face faţă presiunii competitive şi forţelor pieţei încadrul UE

Institutional - Capacitatea de a îndeplini obligaţiile care îi revin ca membru al UE, inclusiv aderarea la scopurile politice, economice şi monetare, respectiv preluarea acquis-ului UE, Capacitatea administrativă de a aplica acquis-ul şi de a asigura respectarea lui prin structurile administrative şi judiciare

51. Strategia de pre-aderare la UE.

STRATEGIA DE PRE-ADERARE (I)

continut	instrumente
Stabilirea de priorităţi şi asistenţă financiară pentru îndeplinirea criteriilor de aderare	Parteneriatul de aderare; Acordul de asociere; Fondurile destinate ţărilor candidate – PHARE, ISPA, SAPARD; Programe naţionale pentru adoptarea acquis-ului comunitar, de dezvoltare economică, a agriculturii, rurală etc; Participarea la unele programe ale UE (educaţie, energie, transport, cercetare ş.a.); Rapoarte anuale de evaluare a progresului în îndeplinirea criteriilor de aderare;
Pregătirea negocierilor pentru aderare	Examinarea analitică a preluării acquis-ului comunitar; Elaborarea documentelor de poziţie de către fiecare ţară candidată şi de către cele 25 state membre (poziţie comună) pentru fiecare dintre cele 31 de capitole ale acquis-ului comunitar;
Negocierea aderării	Conferinţe bilaterale interguvernamentale între statele membre şi fiecare ţară candidată pentru negocierea documentelor de poziţie;
Încheierea negocierilor de aderare	Semnarea şi ratificarea acordurilor de aderare.

52. Fondurile pre-aderare pentru ţările candidate la UE.

FONDURILE UE PENTRU ŢĂRILE CANDIDATE LA ADERARE

1.Fonduri speciale 2000-2006 23,5 mld. euro

- PHARE – întărirea capacităţii instituţionale + investiţii;

- ISPA – investiţii în infrastructură şi mediu;

- SAPARD – restructurarea agriculturii şi dezvoltare rurală.

2. Participarea la programele şi acţiunile care susţin politicile comunitare în diferite domenii, cum sunt:

- educaţie (TEMPUS, SOCRATES, LEONARDO DA VINCI, YOUTH);

- mediu (LIFE);

- energie;

- cercetare ş.a.

3. Resursele umane şi financiare alocate aplicării acordurilor şi programelor de aderare convenite între UE şi ţările candidate

NOTĂ: principiile de finanţare sunt aceleaşi ca la fondurile structurale pentru statele membre.

Fondul PHARE a fost înfiinţat în anul 1989.

- În anii 2000 – 2006 au fost alocate 11,3 mld. Euro sau 50% din totalul fondurilor de pre-aderare.

Obiective	Se finanteaza
Construcţie instituţională pentru preluarea şi aplicarea cadrului legal comunitar 30% din fond	programe naţionale -programe multinaţionale
Co-finanţarea investiţiilor pentru ridicarea industriilor şi infrastructurii de bază la nivelul standardelor UE (mediu, transport, calitate produselor, condiţii de muncă etc.) şi a investiţiilor care ridică gradul de coeziune 70% din fond	orizontale - transfrontaliere - sprijinirea participării ţărilor candidate la programele UE Co-finanţare: 75% - 90% din costul proiectelor

FONDUL SAPARD

Fondul SAPARD a fost înfiinţat în anul.

- În anii 2000 – 2006 suma alocată a fost de 3,8 mld. Euro sau 16,8% din totalul fondurilor de pre-aderare.

Obiective - restructurarea agriculturii

- dezvoltarea zonelor rurale

- sprijinirea aplicării cadrului legal

comunitar privind politica agricolă

Management descentralizat

Pentru realizarea obiectivelor, UE a precizat 15 măsuri care să fie avute în vedere la elaborarea planurilor naţionale pentru agricultură şi dezvoltare rurală;

- Criterii în alocarea fondului pe ţările candidate

- populaţia ocupată în formele agricole;

- suprafaţa agricolă;

- PIB/locuitor;

- Co-finanţare: cel mult 75% din cheltuielile

publice pentru proiect.

- Dacă proiectul generează venituri, atunci din

fondurile publice, cel mult 50%, iar SAPARD cel mult 75% din fondurile publice)

FONDUL ISPA

Fond ISPA a fost istituit în anul 1999.

- În anii 2000 – 2006 s-au alocat 7,5 mld. euro sau 33,2% din totalul fondurilor de pre-aderare.

Obiective:

Investiţii în transporturi (50% din fond) (reţelele trans-europene)

Investiţii de mediu (50% din fond) (atingerea standardelor UE)

- Mărimea proiectelor: minimum 5 mil. euro

- Co-finanţare: cel mult 75% din cheltuielile publice destinate proiectului

- Comisia Europeană coordonează finanţarea proiectelor când participă şi BERD, BEI, BIRD

Criteriile pentru alocarea fondului pe ţările candidate:

- populaţia;

- PIB/locuitor;

- Suprafaţa;

- Capacitatea de absorbire afondurilor

53. Geneza extinderii UE.

Încă din anii ’60 forţa de atracţie a CEE a prevalat ‘i asupra altor state europene. O serie de ţări au făcut, relativ timpuriu, cereri de aderare: Marea Britanie şi Danemarca (plus Irlanda), în 1961. Aceată primă tentativă a fost blocată de veto-ul Franţei în ianuarie 1963. O a doua tentativă, făcută prin cererile de aderare depuse de aceleaşi ţări în mai 1967 (la care s-a şi Norvegia) a fost din nou respinsă de Franţa în noiembrie 1967 (generalul de Gaulle făcând referire la riscul “distrugerii unui edificu construit cu atâtea eforturi şi cu atâta speranţă”).

- Procesul de extinderea a CEE a fost declanşat abia în urma Conferinţei la nivel înalt de la Haga (decembrie 1969) şi s-a finalizat prin semnarea, la 22 ianuarie 1972, a tratatelor de aderare a celor patru ţări candidate. Extinderea CEE, intrată în vigoare de la 1 ianuarie 1973 (fără Norvegia, însă, care a respins ratificarea prin referendum), a fost cea mai semnificativă în termeni relativi din întreaga istorie a integrării europene: produsul naţional brut al noilor membri reprezenta 20% din cel al membrilor existenţi (faţă de doar 2-8% în cazul tuturor celoralte aderări).

- Al doilea val de extindere s-a produs în anii ’80 şi a vizat ţări ieşite relativ recent de sub dominaţia unor regimuri nedemocratice. În mare măsură, motorul acestor aderări a fost unul politic, ţările respective nefiind fi considerate, din punct de vedere economic, drept compatibile cu membrii existenţi:

- Grecia, cu care s-a semnat un tratat de aderare în mai 1979 (în vigoare din 1981)

- Spania şi Portugalia, cu care s-a semnat un tratat comun de aderare în iunie 1985 (în vigoare din 1986)

Din punctul de vedere al dimensiunilor economice, aceste aderări nu au fost critice, dar ele au afectat serios gradul de convergenţă economică şi distribuţia preferinţelor în interiorul grupării. Toate cele trei ţări nou intrate erau foarte sărace în comparaţie cu restul membrilor, având un venit pe locuitor de sub 50% din media comunitară. În consecinţă, aceste aderări au impulsionat dezvoltarea politicii regionale în cadrul CEE. De asemenea, interesele lor specifice în domeniul agricol, legate de culturile de plante specifice zonei mediteraneene, au condus la o “recalibrare” a politicii agricole comune.

- O a treia extindere a UE a fost una sui generis, realizată prin unificarea Germaniei, în 1990, când circa 17 milioane de cetăţeni ai fostei RDG au deveit cetăţeni ai CEE.

- Al patrulea val de aderare a fost consecinţa neaşteptată a unui proces anvizajat cu circa un deceniu înainte, când membrii CEE şi cei ai AELS îşi declaraseră intenţia comună de a pune bazele unui Spaţiu Economic European. Această construcţie devenise indispensabilă pentru a proteja legăturile economice puternice dintre CEE şi ţările AELA împotriva erodării pe care era susceptibilă să o genereze desăvârşirea Pieţei Interne Unice:

- efecte de deturnare de comerţ ca urmare a eliminării intra-comunitare a unor obstacle încă existente în schimburile cu ţările AELS (controale vamale, bariere tehnice, achiziţii publice etc)

- efecte de deturnare a fluxurilor de investiţii, ca urmare a câştigurilor de economii de scală generate în Piaţa Internă Unică

În anii ‘90 prăbuşirea şi dispariţia URSS şi încheierea divizării continentului au eliminat obstacolele legate de statutul de neutralitate impus unora din ţările AELS (Austria, Finlanda) în condiţiile în care obligaţiile membrilor UE începuseră să ajungă şi în sfera politicii externe şi securităţii, iar în perspectivă a apărării comune.

- Cereri de aderare au fost depuse de Suedia (iunie 1991),Finlanda (martie 1992), Elveţia (mai 1992) şi Norvegia (noiembrie 1992). Negocierile formale de aderare au început între februarie-aprilie 1993 şi au durat foarte puţin, pentru că cea mai mare parte a problematicii fusese deja abordată de negocierile SEE. Procesul s-a finalizat în 1994, iar extinderea a luat efect în ianuarie 1995, dar numai cu trei dintre candidaţi, deoarece Norbvegia a respins pentru a doua oară prin referendum aderarea la UE.

- Acest al patrulea val de extindere a fost cel mai puţin destabilizator din istoria UE şi singurul ca urmare a căruia venitul mediu pe locuitor al grupării a crescut în loc să scadă. În aceeaşi perioadă în care se desăvârşea extinderea UE la scara (aproape) întregii Europe Occidentale a început procesul de integrare a estului continentului.

- Obiectivul integrării ţărilor Europei Centrale şi de Est (ECE) în UE a fost recunoscut de Consiliul European de la Copenhaga (iunie 1993), printr-o declaraţie care menţiona că ţările care doresc acest lucru pot deveni membre ale UE “de îndată ce vor fi în măsură sa-şi asume obligaţiile statului de membru, prin satisfacerea condiţiilor economice şi politice necesare”. Aceste condiţii, cunoscute sub numele de criteriile de la Copenhaga, se refereau la:

- stablitatea instituţiilor care garantează buna funcţionare a democraţiei, supremaţia legii, drepturile omului şi respectul faţă de minorităţi (criteriul politic)

- existenţa unei economii de piaţă care să funcţioneze corespunzător, capabilă să “facă faţă presiunilor concurenţiale în interiorul piţei interne unice” (criteriul economic)

- capacitatea de a încorpora în propria legislaţie şi a aplica aşa-numitul acquis comunitar.

Primele cereri oficiale de aderare au fost depuse în martie şi aprilie 1994 de Ungaria şi, respectiv, Polonia. Ca urmare, Consiliul European de la Essen (decembrie 1994) a schiţat o strategie de pre-aderare bazată pe trei instrumente:

- acordurile de asociere (numite “Acorduri Europene”) a TECE la UE, semnate în perioada 1991-1993 de fostele membre CAER (respectiv 1995 de ţările baltice, foste republici ale URSS, şi în 1996 de Slovenia, fostă componentă a Iugoslaviei).

- asistenţa tehnică şi financiară acordată prin programele Phare.

- “dialogul structurat” între ţările asociate şi instituţiile comunitare.

Negocierile de aderare a TECE au avut unele particularităţi faţă de ediţiile anterioare :

- de la bun început, UE a adoptat punctul de vedere că nu va admite acordarea de derogări de la acquis-ul comunitar, ci doar a unor perioade de tranziţie, iar aceasta doar în cazuri bine justificate

- ţinând seama de nivelul precar al capacităţii administrative din ţările candidate, acestora li s-a cerut adesea să anticipeze punerea în aplicare a unor reguli prevăzute de acquis-ul comunitar )daci, făr ăca ele să aibă o obligaţie legală în acest sens

- În acest scop, Comisia a elaborat şi a propus o strategie de preaderare pentru ţările candidate. Obiectivele acesteia nu puteau fi atinse fără sprijinul financiar din partea UE. În vederea satisfacerii necesităţilor ţărilor candidate, Consiliul European reunit la Berlin a decis să dubleze ajutorul de preaderare (începând din anul 2000) şi să creeze două instrumente financiare specifice ISPA ţi SAPARD.

- În decembrie 2001, Consiliul European de la Nisa a aprobat transformările instituţionale minime necesare pentru o extindere de mari dimensiuni a Uniunii Europene, iar după încă doi ani (decembrie 2002) Consiliul European de la Copenhaga a soluţionat ultimele puncte de divergenţă din cadrul negocierilor cu primele 10 ţări candidate, permiţând semnarea, la 16 aprilie (la Atena) 2003 a unui Tratat comun de aderare intrat în vigoare la 1 mai 2004, când Uniunii Europene i s-au alăturat: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria.

În decembrie 2004, au fost încheiate negocierile de aderare cu Bulgaria şi România, care au semnat un tratat comun de aderare în aprilie 2005 şi au devenit membrii UE de la 1 ianuarie 2007.

- Alte două ţări au primit oficial statutul de candidaţi la aderare, negocierile cu ele începând efectiv în cursul anului 2005: Croaţia şi Turcia. De asemenea, UE a recunoscut oficial vocaţia de a deveni membri celorlalte ţări din peninsula Balcanică. În schimb, nu există o recunoaştere tranşantă şi explicită a aspiraţiilor de aderare manifestate de alte ţări vecine UE, cum sunt Republica Moldova şi Ucraina.

- Dintre toate extinderile de până acum, cele desfăşurate pe parcursul anilor ‘2004-2007 au fost cele mai dezechilibrate: populaţia grupării a crescut cu peste o treime (mai mult decât la cea mai importantă extindere anterioară, cea din 1973), pe când venitul mediu pe locuitor al candidaţilor reprezintă sub 20% din media comunitară (mai puţin decât la cea mai “nearmonioasă” extindere anterioară, cea din 1986).

- Este dincolo de orice îndoială că aderările succesive au modificat semnificativ caracterul UE, sporind diversitatea grupării, ca şi plaja preferinţelor manifestate de membri, în acelaşi timp în care procesul de luare a deciziilor este cel puţin matematic îngreunat de numărul mai mare de voturi care pot fi date. Şi din punct de vedere geopolitic, extinderile au modificat semnificativ datele problemei, făcând din Uniunea Europeană (şi) o putere est-europeană, învecinată cu zone reputat instabile.

54. Efectele extinderii UE.

Consiliul European, reunit la Copenhaga (decembrie 2002), a încheiat negocierile de aderare cu cele 10 ţări candidate, care au devenit membre UE la 1 mai 2004 şi a căror integrare cu succes este considerată un element politic cheie al Comunităţii.

- Aderarea reprezintă o problemă majoră pentru politica regională comună, deoarece se poate vorbi de o creştere fără precedent a disparităţilor. Media PIB/locuitor a celor 10 ţări care au aderat în anul 2004 reprezintă mai puţin de 50% din media UE-15, mergând de la 35% în Letonia la 72% în Cipru (8 ţări central şi est-europene, 98% din populaţia noilor ţări membre, PIB/loc. - 48% din media UE-15, cel mai ridicat nivel - Cehia - 62%).

- Creşterea PIB comunitar a fost mai scăzuta (mai puţin de 5%, faţă de creşterea populaţiei, mai mult de 20%). Astfel, media PIB/loc. în UE-25 a devenit cu 12,5% mai mică decât în UE-15.

- În UE-27, 116 mil. Persoane (25% din populaţie) trăiesc în regiuni cu un PIB/loc. mai mic de 75% din media UE-27, în regiuni eligibile pentru Obiectivul 1. 60% dintre aceştia sunt locuitori ai noilor state membre (cca. 92% din populaţia acestor ţări).

- Peste 2/3 din populaţia noilor state membre trăiesc în regiuni cu un PIB/loc. mai mic de 50% din media UE-25. Diferenţa între PIB/loc. a 10% din populaţia UE, care trăieşte în cele mai prospere regiuni şi, respectiv, a 10% din populaţie, care trăieşte în cele mai sărace regiuni, este de peste 2 ori mai mare în UE-25 faţă de UE-15.

Situaţia ocupării forţei de muncă s-a înrăutăţit simţitor după extindere, din cauza nivelului nesatisfăcător pe care îl înregistrează unii indicatori în noile ţări membre.

- Gradul mediu de ocupare în ţările candidate era mai mic cu 6% decât în UE-15. Rata şomajului în ţările candidate era de 13%, iar în cazul tinerilor - 28,6% (dublă faţă de media comunitară).

- Necesităţile celor 12 ţări sunt enorme în toate sectoarele economiei şi societăţii: industrie, agricultură, transport, servicii, mediu şi pregătirea resurselor umane. Productivitatea muncii este net inferioară mediei din UE.

- Ţările care au aderat percep contribuţia fondurilor europene ca pe un factor decisiv al integrării lor. Implementarea politicilor comunitare (de ex., politica de mediu) şi realizarea marilor obiective de infrastructură sunt puternic dependente de sporirea investiţiilor publice, unde aportul fondurilor structurale va fi determinant. Dacă nu se va întâmpla acest lucru, va fi perturbată profund funcţionarea pieţei unice, fiind ameninţată coerenţa acţiunii comunitare.

- În perioada 2004-2006, noile ţări membre au beneficiat de fonduri structurale şi de coeziune ce au însumat 21,7 miliarde euro, din care peste 99% vor reveni celor 8 ţări central şi est europene, iar restul, Ciprului şi Maltei.

Sprijinul financiar acordat de UE va fi de 75% pentru proiectele ce vor avea acces la fondurile structurale şi de 85% pentru proiectele susţinute din Fondul de Coeziune.

- În cazul oraşelor Praga şi Bratislava şi al sudului Ciprului, acest sprijin va fi plafonat la 50%. Proiectele cu valori mai mari de 50 mil.euro vor necesita acordul Comisiei.

- Cea mai importantă problemă care trebuie rezolvată de cele 10 ţări este cea legată de capacitatea administrativă de absorbire a fondurilor alocate şi de implementare a procedurilor de control financiar.

- Ameliorarea managementului financiar (punctul slab al ţărilor incluse în programul PHARE), considerată o condiţie prealabilă pentru folosirea fondurilor structurale, nu a progresat atât de rapid pe cât ar fi trebuit. Se poate spune că negocierile nu au produs construcţii administrative solide şi durabile. S-a constatat existenţa riscului de subutilizare a creditelor europene, care afectează deja, managementul fondurilor de preaderare. Astfel, aceste probleme pot influenţa negativ negocierile bugetare privind următoarea perspectivă financiară, iar o slabă capacitate de absorbire, care ar caracteriza noile ţări membre, reprezintă un excelent argument în favoarea ţărilor donatoare care doresc să-şi diminueze aportul la bugetul politicii regionale.

- Se consideră că existenţa fondurilor structurale poate genera unele probleme în ceea ce priveşte perspectivele de creştere economică în ţările central şi est-europene. Astfel, transferul unor resurse mari către acestea ar putea reprezenta pentru ele un factor de stimulare a aplicării unor politici neadecvate. Practic, ţările ar putea amâna eliminarea subvenţiilor pentru întreprinderile învechite şi ineficiente, cu implicaţii negative pentru eficienţa generală.

55. Evoluţia relaţiilor Republicii Moldova şi UE în anii 1991-2011.

Republica Moldova a început relaţiile sale cu UE după 27 august 1991 în calitate de stat independent. La 20 iulie 1992 Comisia propune semnarea acordurilor de parteneriat şi cooperare (APC) cu noile state independente, foste republici ex-sovietice. Negocierile în acest scop au început cu mai multe ţări ale CSI, dar nu şi cu R. Moldova. La 1 noiembrie 1993, şi repetat la 28 ianuarie 2004 Preşedintele M. Snegur adresează preşedinţilor Consiliului European şi Comisiei Europene scrisori, în care constată cu regret că R. Moldova este unica ţară din spaţiul Europei centrale şi de est, cu care UE încă nu şi-a definit relaţiile. Insistenţa autorităţilor moldoveneşti de atunci a făcut până la urmă ca APC să fie negociat şi semnat într-un termen destul de scurt – la 28 noiembrie 1994. La 2 octombrie 1995 a fost semnat şi la 1 mai 1996 a intrat în vigoare Acordul interimar privind comerţul între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, fapt care a permis o dinamizare a schimburilor comerciale.

- Sfârşitul anului 1994 şi prima jumătate a anului 1995 este perioada când R.Moldova apare într-o lumină favorabilă pe arena internaţională, ajungând chiar să fie un exemplu al reformelor democratice. Anume în această perioadă, mai concret la 13 iulie 1995 Moldova devine prima ţară din CSI, care este admisă în Consiliul Europei, pas important pe calea apropierii ţării noastre de UE.

- Deşi APC încă nu intrase în vigoare, autorităţile moldoveneşti, conştiente că acest acord permite doar cooperarea, şi nu integrarea în UE, încearcă să convingă UE să treacă la faza următoare în relaţiile cu Moldova. La 13 decembrie 1996 Preşedintele dl P. Lucinschi, în mesajul său către dl J. Santer, preşedintele Comisiei Europene, formulează pentru prima dată dorinţa Moldovei de a deveni către anul 2000 membru asociat al UE. După intrarea în vigoare a APC la1 iulie 1998, relaţiile Republicii Moldova cu UE au fost plasate într-un cadru legislativ oficial, care a pus şi baza juridică a aplicării programului TACIS de asistenţă în Moldova. APC, instituit pentru o perioadă de 10 ani, avea următoarele obiective: continuarea dialogului politic; promovarea comerţului şi a investiţiilor; cooperarea în domeniul legislativ, economic, social, financiar şi cultural; susţinerea eforturilor Moldovei de a consolida democraţia, a dezvolta economia şi de a finaliza tranziţia la economia de piaţă.

- În anul 2001, când Republica Moldova a devenit membră a OMC şi a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, ţara noastră a fost invitată să participe la activităţile Conferinţei Europene, care este un for consultativ la nivel de miniştri ai afacerilor externe ai ţărilor candidate la aderare în UE. La 27.12.2001 a fost adoptat Documentul de strategie a ţării pentru Moldova (Country Strategy Paper) pentru perioada 2002-2006.

56. Asistenţa UE pentru Republica Moldova în anii 2011-2013.

Cu referire la Implementarea Programului Indicativ Naţional 2007 – 2010, Moldova a primit debursarea pentru componenta “asistenţă socială” (2,4 mln. Euro) şi “Ocrotirea sănătăţii” (13,3 mln. Euro).

- A fost semnat Memorandumul de Înţelegere pentru Programul Indicativ Naţional 2011 - 2013, încheiat pentru trei ani, oferind o anvelopă de 273 mln. Euro, aproape cu 75% mai mult decât decît programul anterior.

- Facilitatea de Învestiţii pentru Vecinătate este un instrument important de asistenţă, care a oferit un sprijin în implementarea următoarele proiecte: Modernizarea Spitalului Republican (20,5 mln. Euro), Modernizarea Aeroportului Internaţional Chişinău (46,25 mln. Euro), proiectul de reabilitare a drumurilor (92,5 mln. Euro), studiul de fezabilitate privind modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare (59 mln. Euro).

În cadrul aceluiaşi instrument, a fost adoptată decizia finală privind acordarea asistenţei financiare pentru implementarea următoarelor proiecte: Programul de dezvoltare a infrastructurii de distribuţie a apei potabile în Moldova, Proiectul privind dezvoltarea transportului public din Chişinău, Facilitarea pentru Finanţarea ÎMM, iniţiativă din cadrul Parteneriatului Estic (SME Finance Facility).

- La data de 15 mai 2010 a fost încheiat Memorandumul de Înţelegere dintre Republica Moldova şi Comisia Europeană privind Programul de Consolidarea Instituţională, prin intermediul căruia Moldova va primi un sprijin în valoare de 40 mln. Euro, pe parcursul perioadei 2011-2013.

- Parlamentul European şi Consiliul UE a preconizat să acorde R. Moldova asistenţă macro-financiare din partea UE, în valoare totală de 90 mln. Euro.

57. Perspectivele de integrare a Republicii Moldova în UE. Politica de vecinătate şi parteneriat cu Republica Moldova.

PARTENERIATUL ESTIC /2009-2013/ ÎNTRE UE ŞI MOLDOVA, ARMENIA, AZERBAIJAN, BELARUS, UCRAINA ŞI GEORGIA

Finanţarea Programului:

2008 – 450 mil. Euro

2013 – 785 mil. Euro

Scopurile:

-Consolidarea stabilităţii şi securităţii în regiunile limitrofe cu UE

-Aprofundarea relaţiilor de parteneriat cu ţările învecinate UE

RELAŢIILE DE COOPERARE ÎNTRE REPUBLICA MOLDOVA ŞI UE

Acordul de Parteneriat şi Cooperare prevede următoarele direcţii de colaborare:

-Cooperare economică orientată să contribuie la procesul de reformă, de redresare economică şi dezvoltare durabilă a ţării noastre

-Cooperarea în sectorul agroalimentar vizează promovarea reformei agrare, privatizarea şi restructurarea agriculturii, a sectorului agroindustrial şi serviciilor

-Promovarea şi protejarea investiţiilor, asigurarea unui climat favorabil pentru investiţii

-Comerţul, concurenţa şi protecţia consumatorului

-Cooperarea vamală şi prestarea serviciilor transfrontaliere

-Armonizarea legislaţiei

Alte acte ce stipulează cooperarea între Republica Moldova şi UE:

-Planul de Acţiuni UE-Republica Moldova

/2005-2007/

-Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est /din 2001/

-Parteneriatul Estic /05.2009/

-SGP - sistemul de preferinţe generale, /2003-2005/,

-SGP + /2006-2008/,

-PCA - preferinţe comerciale autonome, /2008/

Exam Marketing

2015-02-04T11:46:00.004+02:00

1. Esenţa şi conţinutul politicii de marketing.

Politica de mk – conduita pe care o adopta o firma privind dimensiunil si structura gamei sortimentale de produse si servicii pe care le fabrica sau comercializeaza. Politicade mk contine un set de strategii si tactici adecvate conditiilor in care firma isi dezvolta activitatea.

Tactica de mk – modalitate concreta de punere in aplicare a unei anumite strategii de mk.

Strategie de mk – un ansamblu de proceduri si principii care orienteaza activitatea de mk. Ea este o componenta a politicii de mk, incluzand mijloacele pe care intreprinderea urmeaza sa le utilizeze pu realizarea obiectivelor pe piata pe care si le-a propus.

2. Obiectivele de marketing a întreprinderilor industriale.

Obiectivele de mk tre sa fie masurabile, in timp, realiste.

A.economice/cantitative- sunt cele care vizeaza :

· Dezvoltarea intreprinderii

· Diversificarea activitatilor

· Cresterea volumului de vinzari

· Patrunderea pe noi piete

· Cresterea cotei de piata

· Cresterea numarului de clienti

· Cresterea competitivitatii produselor

· Diversificare/innoirea sortimentului de produse

· Fidelizarea clentelei

· Restringerea de pe o piata

B.Sociale/calitative

· Imbunatatirea climatului din colectiv

· Dezvoltarea culturii corporative

· Motivarea personalului din sfera mk

· Oferirea de prime de asigurarea suplimentare

· Oferirea de foi de odihna

· Cresterea imaginii intreprinderii, produselor, marcilor, personalului.

· Realizarea de acte de caritate, filantropice, etc

3. Tactici de marketing a întreprinderilor industriale.

Tactica de mk - modalitatea concreta de realizare a strategiei/activitati la nivel operational prin utilizarea instrumentariilor de mk.

Continutul tacticii de MK depende de:

-situatia din cadrul pietii

-obiectivele pe care ni le propune intreprinderea -modalitatile concrete de atingere a aceptor obiective
strategia de menţinere – solicită doar eforturi de păstrare a nivelului cererii;
strategia de demarketing – aplicabil in cazul unei cereri excessive si care trebu temperate.
-colectiva (apartine unei uniuni, asociatii cu m m pers fizice/ juridice)
-verbala (constituite din cuvinte, nume, presume, litere, cifre)
-figurativa (reprezentari grafice, plane, forme tridimensionale)
-combinate (alcatuite din elemente verbale si figurative)
-de fabrica (apartine intreprinderii producatoare)
-de comert (apartine intreprinderii de comert)
- preţurile nu le vor depăşi pe acelea cerute de concurenţii apropiaţi.
- preţurile vor fi stabilite astfel încât să descurajeze pătrunderea de noi firme pe piaţă.
- preţurile trebuie să asigure o recuperare a investiţiei, nu mai mică de x la sută.
-alegerea retelelor
-programarea mijloacelor de transport
-canale scurte
-canale lungi
- distributie selectiva
- distributie exclusiva
-sisteme de aprovizionare (ritmicitate, marimea lotului)
-dupa amploarea si marimea cheltuielilor: ofensiva; defensiva
-in dependenta de sfera activitatii: concentrata, diferentiata, nediferentiata
-cine organizeaza? cu forte proprii, institutii specializate
-dupa suma alocata anul precedent
-stabilirea unui % din suma de afaceri
-comparativ cu cel al concurentilor
-prin evaluarea cheltuielilor necesare

Tactici:

Tactici de antiMK- urmăreşte desfinţarea totală a unei cereri neplacute: ţigări,droguri,etc.)

strategia de MK conventional – se poate adopta în cazul unei cereri negative

str. de stimulare – este adaptată când cererea este inexistentă,cand aceasta trebuie sa fie creata;

str. dezvoltarii – operant in cazul unei cereri ascunse, care trebuie dezvoltata

strategia de remarketing – se adoptă în cazul unei cereri în declin

strategia de sincromarketing – se recomandă când firma este mulţumită de nivelul cererii, dar nu şi a eşalonării acesteia în timp

4. Esenţa conceptului de marketing mix.

Mix de mk – intrument de realizare a politicii de mk a firmei care a re la baza cei 4P.

Creatorul mix-ului de mk a fost profesorul universitatii Harvard –Neil Borden, care considera ca in componenta mix-ului intra: dezvoltarea produsului si a pretului; adaptarea marcilor; canalele de distributie, vanzarea directa; publicitatea; promovarea; expunerea la raft s.a.

La nivelul fiecarui dintre cele 4P se pot evidentia submixuri:submix de pret,produs,plasament,promovare.

Mixul de mk acupa o pozitie centrala in practica si teoria de mk. El sprijina realizarea obiectivelor si a strategiilor de mk in practica economica.

5. Produsul în viziunea marketing.

Produsul – este tot c poate fi oferit pe piata, astfel incat sa fie recunoscut, cumparat sau consumat pt a satisface o necesitate. (ph Kotler)

Produsul total in viziunea de mk cuprinde :

· Componente corporale referitoare la atributele merceologice, ambalaj,caracteristicile functionale s.a.

· Componente acorporale- numele, marca, protectia legala, pretul, serviciile oferite, termenul de garantie, etc.

· Comunicarile privind produsul-ansamblul informatiilor pe care producatorii le emit in directia consumatorilor potentiali si existenti ;

· Imaginea produsului-sinteza a reprezentarilor mentale detinute de catre consumator referitoare la produs.

Conform Kother, produsul are 5 nivele :

Produs de baza – nucleul produsului ;

Produs generic – ceia ce se cunoaste imediat ca fiind oferta ;

Produs asteptat – care corespunde multimii atributelor pe care cumparatorul vrea sa le vada

Produs global

Produs largit – ex : livrare,instalare,garantie, creditare s.a.

6. Decizii de marketing referitor la gama de produse a întreprinderii industriale.

Gama de produs – ansamblul de articole sau servicii pe care intreprinderea poate sa le ofere consumatorului. Ea cuprinde un numar de linii de produse si este cu atit mai diversificata cu cit este mai mare numarul de linii de produse abordate.

Linii de produse – bunurile sau serviciile ce au caracteristici comune.

Decizii referitoare la gama de produse :

Largimea gamei- numarul de linii de produse care o compun

Profunzimea gamei – indica nr de modele de produse care se ofera prin intermediul fiecarei linii de produse ;

Lungimea gamei- masoara numarul total de produse ce pot fi comercializate ;

Omogenitatea gamei- coerenta gamei.

7. Conceptul de poziţionarea a produselor în viziunea de marketing.

Pozitionarea produselor – plasare imaginara a produsului/serviciului in mintea consumatorului.

Etape:

· indentificarea caracteristicilor de pozitionare si ierarhizare

· concretizarea pozitiei produselor concurente;

· pozitionarea preferintelor consumatorilor

· analiza comparative: indentificarea niselor de piata;

· pozitionarea proriu-zisa a produselor.

8. Politica de marcă a întreprinderii industriale.

Marca – nume , termen, semn, simbol, desen folosit de o intreprindere pu a se diferentia de alte intreprinderi ce au produse identice sua similare.
Functiile marcii :

1.Identificarea produsului

2.garantia calitatii

3.stimuleaza cumpararea produsului

4.controleaza piata

5.protectia legala a produsului

6.stimuleaza solicitarea si cumpararea produselor.

Principalele tipuri de marci:

-individuala (apartine unei singure persoana fizice sau juridice sau unei singure intreprinderi)

Cerintele fata de o marca :

1.sa fie concisa

2.sa contina careva info despre produs

3.sa nu sune incomod in alte limbi

9. Decizii de marketing referitor la ambalajul produselor.

Ambalarea-activitatea de proiectare si fabricare a unui container sau a unui material protector pt un anumit produs.

Functiile ambalajului :

1.de a cuprinde si a pastra produsul ;

2. functia de comunicare a consumatorului ;

3. functia de lansare pe piata a produsului nou.

Decizii in domeniul ambalajului : designul; element al marcii; standardizarea amabalajului; pret relativ.absolut; materialul din care se confectioneaza; locul, marimea, continutul etichetei.

Tipuri ambalaje: ambalaj primar,secundar si de transport.

10. Ciclul de viaţă al produsului şi rolul lui în luarea deciziilor de marketing.

Ciclu de viata – intervalul de timp din momentul lansarii pina la disparitie a produsului.

1.Faza de lansare – presupune manifestarea cererii pu produsul in cauza, purtatorii acestuia fiind consumatorii « curiosi ».

Caracteristici : profit scazut ; pret mare ; distributie selectiva ; publicitate intensa.

Obiectiv : de a constientiza consumatorul, prin atragerea inovatorilor, si aliderilor de opinie.

2. Faza de crestere- evolutia favorabila a vanzarilor.

Caracteristici : crestere profit ; distributie intensiva ; produsul incepe sa se diferentieze.

Obiectiv: dezvolt. cererii preferentiale de marca prin extinderea distributiei si liniei de produse.

3.Faza de maturitate – stabilizarea vanzarilor.

Caracteristici : profituri reduse ; publicitate moderata ;cpreturi mentinute la nivel inalt.

4.Faza de declin – atunci cand produsul se uzeaza moral, nemaiputand rs la cerintele consumator.

Caracteristici : pierderi ;c distributie de tip selectiv ; publicitate de minima intensitate.

Tipuri de cicluri de viata : Traditional – ciclu bun ; Comprimat – cu perioada lunga de declin ;

Sezonier – ciclu cu descrestere lenta a declinului ;

Revigorat – ciclu scurt(produse cu esec)

11. Procesul de creare a noilor produse ca parte componentă a politicii de produs a I.I.

1.Generarea ideilor care contin surse interne sau externe.

2.Inventarierea ideilor-prin originalitate importanta inovatiei+competenta firmei.

3.Evaluarea tehnico-economica si selectarea ideilor-fezabilitate tehnica, renatbilitate, eficienta de piata.

4.Elaborarea si testarea conceptului de produs - se descrie ideea, se elaboreaza alternative ale produsului.

5.Elaboraea startegiei de mk si analiza financiara : marimea, structura pietei; pozitionarea si volumul posibil al vinzarilor; distributia si costurile ; profitul estimat.

6.Dezvoltarea produsului

7.Testarea produsului in conditiile pietei :teste de simulare, teste de control, teste standart.

8.Lansare si difuzarea noului produs ; Cind ? ; Unde ?;Cui ?; Cum ?

9.cercetarea comportarii produsului in consum.

Avantajele lansarii produselor noi :

· Posibilitatea obtinerii veniturilor mari pe termen lung ;

· Imbunatatirea imaginii intreprinderii ;

· mai buna utilizare a capacitatii de productie.

12. Strategii tipice de marketing în domeniul produsului.

In functie de gradul de inoire a produsului:

Str mentinerii gr de noutate,prin introducerea si eliminarea,anual a aceluiasi nr de articole

Str perfectionarii produselor – imbunatatirea permanenta a calitatii produselor;

Str innoirii produselor – lansarea unor produse noi, pe acelasi segment de piata su pe unul nou.

In functie dedimensiunile gamei de produse:

Str stabilirii sortimentale- mentinerea dimensiunilor gamei de produse, urmarinduse in acelasi timp mentinerea prestigiului pe piata.

Str de selectie – simplificarea gamei prin eliminarea produselor neintrebate.

Str diversificarii sortimentale – caracterizata prin posibilitati suplimentare de satisfactie a cerintelor consumatorilor: Tipuri: diversificare orizontala; verticala,latenta.

In functie de scopul urmarit de intreprindere:

Str de crestere – vizeaza extinderea activitatii intreprinderii;

Str de selectie – alegerea din intreprindere a celor mai profitabile produse.

13. Politica de preţ ca parte componentă a mixului de marketing.

Pretul- o forma de masurare economica; cantitate de bani platita pu cumpararea bunurilor sau serviciilor; este un raport intre bunuri si bani.

Politica de pret – totalitatea deciziilor si a activitatilor de tin de studierea factorilor de influenta si a metodelor posibile de formare a preturilor, de rand cu aplicarea practica a lor.

Particularitatile politicii de pret:

· Nivelul pretului poate inchide/deschide unele segmente de consumatori;

· De pretul produsului/serviciului depinde modul de servire al clientului;

· Pretul este un element de promovare al vanzarilor;

· Pretul – factor ce comunica valoare produsului;

· Pretul – singura componenta a mixului ce aduce profit;

· Pretul este rezultatul interactiunii unor factori endogeni si exogeni ai intreprinderii.

14. Structura preţului.

În activitatea oricărei întreprinderi producătoare de bunuri şi servicii, preţul deţine un rol special, de maximă importanţă pentru atingerea obiectivului final pe care aceasta şi-l propune – maximizarea profitului.

Preţul este una din cele patru variabile clasice ale mixului de marketing, care are cea mai mare influenţă în activitatea întreprinderii în general, a celei de marketing, deoarece el afectează nemijlocit şi promt: profitul, volumul vânzărilor, cota de piaţă şi poziţia pe care aceasta o ocupă pe piaţă.

Ca instrument al pieţii şi indicator esenţial al realităţii economico-sociale preţul pieţii reprezintă “o cantitate de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi poate să o ofere producătorului în schimbul bunului pe care acesta îl poate oferi”

În cadrul mixului de marketing deşi preţul este singura componentă care aduce venit, toate celelalte componente generând doar cheltuieli, investiţii. De aceea pentru producător fundamentarea lui este extrem de însemnată, de mărimea lui depinzând direct profitabilitatea întreprinderii.

15. Factorii consideraţi în stabilirea preţurilor.

A) Fctori interni:

Obiectivele de Marketing: supravieţuirea pe piaţă; maximizarea profitului curent; poziţionarea de lider după calitate; poziţionarea de lider după cota pe piaţă; împiedicarea concurenţei.

Strategia mix-ului de Marketing. Firmele îşi poziţionează produsele pa baza preţului după ce se iau celelalte decizii ale mix-ului de Mk

Costul de producţie- totalitatea cheltuelilor pe care le efectuiaza intrprinderea pu realizarea unui produs.

Etapa ciclului de viată a produsului;

Strategia de distribuţie – influenţează preţul prin câştigarea accesului la canalele de distribuţie.

Strategia de promovare – se corelează, preţul, care devine instrument promoţional.

Organizarea internă – desemneaza responsabilitatile in domeniul stabilirii si controlului pretului,in functie de forma organizationala a firmei.

Considerente organizaţionale – managerii superiori.

B) Factorii externi:

1. Cererea pentru un bun reflectă intensitatea nevoii pe care el o satisface şi se concretizează în cantitatea ce se cumpără într-o perioadă dată, la un anumit nivel al preţului.

2. Concurenţa, ce reflectă structura pieţii pe care firma îşi vinde produsul, se bazează pe interdependenţa ce există între producătorii aceluiaşi produs, întrucât consecinţele acţiunii unuia depind şi de reacţiile celorlalţi producători

3. Oferta, determinată de capacitatea de producţie a firmei va influenţa preţul, deoarece ea trebuie să aleagă între un preţ mai mare cu oferta mică sau o ofertă mai mare cu un preţ mai mic. Studierea cererii îi va permite să aleagă soluţie optimă.

4. Politica statului cu privire la intervenţia în general în viaţa economică şi în special în domeniul preţului.

5. Alţi factori socio-economici cum ar fi: conjunctura economică, faza ciclului economic, protecţia socială a consumatorilor etc., de care fiecare firmă trebuie să ţină seama după caz.

6. intermediarii comerciali

16. Obiective în fixarea preţurilor.

- preţurile trebuie să acopere în întregime costurile.

Cele mai frecvente obiective sunt următoarele:

1. Obiectivele legate de profit – se stabilesc atunci când firma este interesată de rezultatele financiare imediate ce se reflectă în venituri.

2. Obiectivele legate de vânzări – se urmăresc când: se pot obţine profituri mari prin controlul pieţii, trebuie utilizată capacitatea de producţie existentă prin mărirea producţiei dar cu costuri unitare scăzute şi profituri unitare mici, care contribuie la profituri totale mari.

3. Obiectivele legate de concurenţă –Preţul este de obicei folosit de firme puternice în lupta pu câştigarea clienţilor concurenţilor sau a celor noi.

4. Obiectivele de status – se urmăresc când se doreşte menţinerea situaţiei, deci stabilitatea firmei sau continuarea mediului de afaceri favorabil şi aceasta presupune alinierea la concurenţă. 5. Obiectivele legate de consumator – care ţin seama de sensibilitatea faţă de preţ a clientului.

6. Obiectivele comerciale – au devenit importante în ultimele decenii întrucât cele mai

multe produse se valorifică prin intermediari, prin comercianţi.

7. Obiective de formare a unei imagini a produsului şi a firmei pe piaţă.

8. Obiectivele de supravieţuire – se urmăresc de către firmele cu mare capacitate, care nu se pot adapta rapid schimbării cerinţelor consumatorilor sau accentuării concurenţei.

9. Obiective sociale – trebuie avute în vedere, întrucât în ultimele decenii statul intervine în viaţa ec. şi pentru reglementarea unor situaţii pe piaţă.

10. Obiectivele interne ale organizaţiei pot impune pe termen scurt modificări ale preţului.

17. Strategia de stabilire a preţului în raport cu cererea şi concurenţa.

Strategia produsului inalt:

Luarea caimacului – fixarea la lansarea unui produs pe piata,a unui pret cat se poate de mare

Pret de smantanire – se aplica cand cererea este inelastica fata de pret. Caractere: pret ridicat; vinzarea produselor catre clientii putin sensibili la pret.

Strategia de penetrare a pretului – consta in cucerirea rapida a unui segment de piata, prin practicarea unui pret scazut. Se recomanda: cererea elastica; exista amenintari de la concurenti.

Strategia pozitionarii pretului:

Str preturilor inalte – realizarea unui nivel ridicat al pretului prin avantaje deosebite pu client.

Str preturilor medii – solicitarea unor preturi medii la un nivel de calitate standart.

Str preturilor joase – aspirarea la cel mai scazut posibil nivel al pretului,la o calitate medie.

Strategia concurentei preturilor:

Str pretului lider – ofertantul pune pe piata cel mai inalt pret cu scopul asigurarii pozitiei de lider

Str luptei preturilor – ofertantul solicita cel mai scazut pret pe piata pu a atrage clienti de la concurenti.

Str reactiei prin pret – ofertsntul nu actioneaza independent in stabilirea pretului sau, ci reactioneaza la modificarea de pret al concurentei.

Strategia dinamicii preturilor:

Str preturilor fixe – pretul ramine constant o perioada de timp.

Str preturilor flexibile – preturile se adapteaza rapid la diverse conditii de piata.

Str preturilor pulsante – preturile se modifica intr-un anumit ritm.

18. Procedura elaborării politicii de preţ.

1.Alegerea obiectivului politicii de preţ: Obiective legate de statutul intreprinderii: infruntarea concurentei; realizarea stabilirii preturilor; postarea unei imagini favorabile.

Obiective legate de pret: maximizare profit; asigurarea lichiditatilor; indice favorabil al investitii;

Obiective de vanzari: cresterea vol vanzarilor; cresterea cotei de piata.

2. Determinarea cererii.

Fiecării variante de preţ îi corespunde un anumit nivel al cererii. Relaţia dintre preţ şi cerere este pusă în evidenţă de curba cererii, fiind în mod normal un rapor invers proporţional între cerere şi preţ. Metode de determinare a formei curbei cererii.

a) analiza statistică a datelor referitoare la preţurile practicate anterior, la vol vânzărilor etc.

b) Experimentul. Se practică preţuri diferite în anumite teritorii observând volumul vânzărilor. C) Chestionarea consumatorilor.

3. Estimarea costurilor

Cererea stabileşte plafonul maxim de preţ, pe când costurile – plafonul minim.

Costul de producţie – ce reprezintă totalitatea cheltuielilor pe care le efectuează întreprindere pentru realizarea unui produs. Suma tuturor cheltuielilor făcute pentru realizarea produsului formează costul total. Costul mediu reprezintă costul unei unităţi de produs – raportul dintre costurile totale şi cantitatea produsă.

4.Analiza costurilor, preţurilor şi ofertelor firmelor concurente

după determinarea limitei inferioare şi a celei superioare a preţurilor, firma va stabili mai uşor preţul exact analizând costurile, preţurile şi posibelele reacţii la preţ a concurenţilor.

Dacă oferta este asemănătoare cu cea a concurenţei, firma va stabili un preţ apropiat de cel al concurenţei. Dacă oferta este mai slabă – un preţ mai scăzut, dacă oferta mai bună – va practica preţ mare, dar va urmări reacţiile concurenţei.

5.Alegerea metodei de stabilire a preţului

Metoda adaosului – aplicarea unui adaos standard la costul produsului.

Metoda punctului Mort si Rentabil – firma determina pretul care ii garanteaza atingerea unei rate planificate de rentabilitate a investitiilor. Rentabilitatea = rata rentabilitatii x capital investit

Metoda valorii percepute

Metoda valorii – oferirea combinaţiei potrivite de calitate şi servire bună, la un preţ rezonabil. Stabilirea preţurilor în funcţie de concurenţă

6. Alegerea preţului final

Stabilirea preţului pe criterii psihologice. Consumatorii apreciază calitatea în funcţie de preţ. Preţul de referinţă- pe care cumpărătorii şi l-au format în minte analizând preţurile actuale, preţurile vechi. Un ofertant îşi poate expune produsul printre produsele scumpe pentru a arăta că face parte din aceiaşi clasă. Ofertanţii consideră că preţul trebuie să se termine în cifra 9.

Influenţa altor componente ale mixului de MK. În alegerea preţului final se ţine cont de calitatea produsului şi de publicitatea pe care o desfăşoară firma comparativ cu concurenţii.

Politica de preţuri a firmei.

Impactul asupra altor părţi. (distribuitori, concurenţi, furnizori, statul).

19. Stabilirea preţului final, variaţii ale preţurilor.

Preturi stabilite pe baza de negocieri:

· Pu plata imediata;

· Cumpararea unei cantitati mari de marfuri;

· Achizitionarea produselor sezoniere aflate la sfarsitul sezonului;

· Preturi preferentiale in cazul unor distribuitori;

· Returnarea modelului mai vechi in momentul cumpararii unui mai nou.

Pret corelat cu mix-ul de produse:

Preturi captive – produse asociate (ex: imprimanta +cartus)

Preturi pu ofertele pachet( ex abonament la teatru)

Preturi puproduse derivate (ex: pretul benzinei este influentat de pretul titeiului)

Preturi optionale ( ex:pretul autoturismului + pretul dotarii suplimentare)

Preturi diferentiate in functie de: anumite crieterii geografice; categorii de consumatori; imaginea produsului; locul vanzarii si menentul cumpararii.

Preturi psihologice(nu 1 leu dar 99 bani)

Pret de prestigiu – este un pret inalt ce promoveaza imaginea de calitate a produsului;

Pret bazat pe obiceiuri – pret traditional; pret pe care consumatorii asteapta sa-l plateasca pt un anumit produs.

Pret profesionist – cuprinde specialisti dintrun anumit domeniu de activitate: avocat,consultant.

Pret magic(par sau impar) – este pretul terminat in 0 cel par si in 9 cel impar.

Preturi promotionale- sunt preturi joase, avand ca obiectiv promovarea produsului.

Preturi discriminatorii:

Descriminare intre diferiti clienti – studenti, pensionari, copii s.a.

Descr intre produse – se vind la diverse preturi cu versiune putin modificata ale aceluiasi produs.

Descr in functie de loc – pretul de vanzare al produsului difera mult in cazul cand cand se vinde in centrul si la periferiile localitatii.

Descriminare in f de timp – ex tarife diverse pu telefon; electricitate in functie de zile sau ore s.a.

20. Conţinutul şi rolul distribuţiei ca parte componentă a mixului de marketing.

Distributia – procesul de deplasare a bunurilor de la producator la consumatorul final si alte fluxuri generate de aceste activitati.

Caracteristici:

§ Ch-le de distributie formeaza cca 45 % din cele totale;

§ Asigura legatura spatiala si teporala dintre producator si consumator;

§ Ea finalizeaza activitatea intreprinderii producatoare.

Rolul distributiei:

Fata de producator. Distributia realizeaza o regularizare a activitatii de fabricatie, permitandu-le acestora o esalonare a productiei pe parcursul intregului an.

Fata de consumator. Distributia pune la disozitia acestora oricunde se gasesc si cand isi doresc, bunurile necesare in cantitatile si sortimentele solicitate.

21. Dimensiunile canalelor de distribuţie.

Canale de distributie – combinatie de unitati si functiuni prin care se asigura realizarea actelor de vanzare – cumparare.

Dimensiunile:

Lungimea – nr de intermediari:

Tipuri: canale directe (producat- consumator) ; c.scurte(1 intermediar); c.lungi (m.m de 2interm)

Latimea – nr de intermediar iprin care se organizeaza procesul de distributie la fiecare etapa.

Adancimea – masura in care produsul este adus cat mai aproape de consumator.

22. Categoriile canalelor de distribuţie. Posibilităţi de integrare a procesului distribuţiei.

Circuit direct : producator –consumator

Avantaj:cheltueli mici; contact cu consumatorii;

Dezavantaj: consumatorii sunt dispersati in teritoriu, valoarea fiecarei cumparaturi este mica;

Circuit scurt: producator – intermediar – consumator.

Avantaj : sortimentul de produse se transforma in sortimet comercial; creste nr de segmente de piata servite;

Dezavantaj: ch-le de circuit cresc; lipsa contactului cu consumatorii finali.

Circuit lung: producator – intermediar -....- intermediar – consumator.

Avantaj: se latgeste piata; sortimetu de produse se transforma in sortiment comercial;

Dezavantaj: ch-li de circulatie mari; intreprindrrea pierde controlul asupra pretului.

Pe plan mondial se observă o tendinţă de integrare a procesului de distribuţie care poate decurge în 2 direcţii:

1. Pe orizontală – integrarea întreprinderilor aflate la aceeaşi verigă a procesului de distribuţie, dar la diferite canale de distribuţie.

2. Pe verticală – în sfera de influenţă a unuia din participanţi ai procesului de distribuţie se includ şi alţi intermediari ai acestui proces, aflaţi la diferite etape: producătorul – angrosistul – detailistul.

Procesul de integrare se face prin orice alipire , contracte, cumpărare a acţiunilor, prin putere, prin contract de franciză, prin deţinerea holdingului.

23. Tipologia intermediarilor în procesul distribuţiei.

Intermediari – agenti economici ce sunt implicati in distributia, promovarea si comercializarea produselor firmei. Tipuri:

1. Comercianti: angrosisti distribuitori si detailisti.

2. Agenti comerciali: brokeri; agenti ai producatorului si comisionari.

Comerciantii – cei ce fac fapte de comert si cei care detin titlu de proprietate supra unui produs.

Detailist – orice intreprindere comerciala a carei vol de desfacere provine din comertul cu amanuntul. Tipuri: miniautoservice; hypermarket; supermarket; magazine discount s.a.

!!!! Angrosistii si detailistii actioneaza din cont si nume propriu.

Tipuri de angrosisti: 1.clasici – cei cu oferta completa de servicii; 2.specializati la produse agricole; case de licitatii; 3. Angr cu oferta limitata de servicii (cash &carry)

Agentii – actioneaza din cont strain cu nume strain . Tipuri: brokeri si agenti; reprezentantii producatorului si detailistilor; comisionari.

Comisionari – agenti economici ce actioneaza din cont strain cu nume strain.

Distribuitori – comercianti ce action din cont propriu si nume strain. Tipuri: oficiali si exclusivi.

24. Esenţa distribuţiei fizice.

Distributia fizica (logistica) - reprezintă ansamblul de activităţi legate de mişcarea mărfurilor de la producător la consumator.

Logistica este o ştiinţă nouă ce cuprinde ansamblul activităţilor, mijloacelor, tehnicilor legate de mişcarea efectivă (transport, expediţie, stocare şi manipulare) a bunurilor materiale.

Scopul logisticii:

hdeterminarea necesităţii de mărfuri şi volumului de vinzări;

halegerea canalelor eficiente pentru distribuţia şi transportarea rapidă a produselor pe traseul producător-consumator;

htrebuie create condiţii favorabile de „intilnire” intre produse şi consumatorii finali.

Principalul obiectiv: previziunea circulaţiei mărfurilor pediferite trasee.

25. Procesul decizional în domeniul logisticii mărfurilor.

Sistemul logistic este compus dintr-un ansamblu de activitati aflate in stransa interdependenta, toate trebuind sa contribuie la realizarea politicii de marketing. Intre aceste activitati, preambalarea, conditionarea, expedierea si receptia produselor, distrbutia inversa, fluxurile informationale privitoare la logistica produselor si altele.

Conducerea acestui sistem si integrarea sa eficienta in realizarea obiectivelor de marketing reprezinta o sarcina complexa si foarte greu de realizat. Procesul decizional in domeniul logisticii produselor trebuie sa aiba in vedere cateva elemente deosebit de importante. Desi diferite de natura, activitatiile din lantul logistic au menirea ca, impreuna, sa asigure un flux eficient intre originea si destinatia produsului.

Principalele operatiuni logistice:

1. transporturile:

-satbilirea modalitatii de transportate

2. stocarea produselor: adduce economii inportante de fonduri si are ca scop asigurarea une aprovizionari curente, adaptate cererii cu costuri cat mai mici posibile.

3. depozitarea marfurilor: asigurarea pastrarii si depozitarii marfurilor pe termen scurt sau lung necesare procesului de productie sau livrarii catre consumatorii finali.

4. organizarea primirii:

-locul receptiei (la sediul furnizorului; la sectia de cale ferata, port; la sediul beneficiarului)

-modalitatea receptiei ( cantitativa; calitativa )

-forma receptiei (integrala=se verifica fiecare unitate de marfa; prin sondaj=in mod aleator se selecteaza un nr de marfuri)

5. sistemul informational logistic: component sensibila, ce permite transformarea datelor intr-o forma mai utila si mai accesibila, transferarea datelor in reteaua legostica acolo unde ele sunt necesare, si stocarea acestor date pana can dele sunt efectiv utilizate.

6. distributia inversa: recuperarea ambalajelor returnabile de la consumator)

7. servirea clientilor: cercetarea cerintelor clientilor si nevoilor, stabilirea nevoilor de logistica a lor s.a.

8. ambalarea: proiectarea de ambalaje satisfacatoare si crearea posibilitatilor de protejare a marfurilor.

26. Alternative strategice de distribuţie a întreprinderilor industriale.

1. dimensiunile canalului:

-distributie directa

2. amploarea distributiei:

-distributie extensiva

3. gradul de participare a firmei in activitatea canalelor de distributie:

-prin aportul propriu al intreprinderii

-exclusiv prin intermediari

-intr-o forma combinata

4. gradul de control asupra distributiei:

-control total; - control ridicat; - control mediu; - control scazut; - control inexistent.

5. logistica marfurilor:

-modalitati de transportare -modalitati de receptie

27. Particularităţi generale a distribuţiei bunurilor de utilizare productivă.

Necesitatea unor cunoştinţe tehnice a personalului.

Personalul de vînzare mai puţin numeros.

Vizita fiecărei întreprinderi cumpărătoare solicită mai mult timp.

Acordarea atenţiei principale unui număr limitat de clienţi.

Frecvenţa destul de ridicată a vînzărilor directe.

Specializarea personalului de vînzare în cadrul întreprinderii.

Conectarea geografica a utilizatorilor.

28. Variante de distribuţie a bunurilor de utilizare productivă.

Dupa gradul de acoperire a pietii:

Distributie intensiva (de masa) – alegerea de catre producator a unui nr mare de intermediari care sa comercializeze marfurile lor prin toate debuseele posibile.

Distrib selectiva – restrangerea nr intermediarilor care comercilizeaza marfurile producatorului.

Distributie exclusiva – limitare nr intermediarilr care manipuleaza bunurile/serviciile firmei prin acordarea dreptului de desfacere intr-un teritoriu unui singur comerciant cu amanuntul.

Din punct de vedere al directiei activitatilor producatorului:

Strategia PUSH (de impingere) – impingerea pe piata a unui volum m mare de bunuri, fara a corespunde in tocmai cerintei clientilor; crearea nevoii pe piata si impingerea produsului.

Strategia PULL (de tragere) – afla cererea din piata si raspunde la ea; indeplinirea in tocmai a cererii clientilor la costuri mai scazute.

In fuctie de dimensiunile canalului de distributie:

Distributie directa- vanzari directe catre utilizatori

Distributie pe canale scurte

Distr pe canale lungi

29. Criterii de alegere a canalelor de distribuţie a bunurilor de utilizare productivă.

Nivelul adaosului comercial posibil.

Stabilitatea preţurilor.

Volumul serviciilor tehnice solicitate.

Mărimea posibilă a loturilor care pot fi vîndute.

Puterea economică a întreprinderii cumpărătoare.

Obiectivele activităţii de desfacere.

Cheltuielile de distribuţie

30. Distribuţia directă a bunurilor industriale.

Distributia directa – vanzari directe catre utilizatori( nu exista intemediari). Ex: servicii de reparat incaltaminte; cumpararea painii direct de la cumpor etc.

Distributia directa se recomanda cand:

Produselele pot fi vandute in cantintati suficiente de mari - vagonabile;

Cand exista o anumita concentrare a utilizatorilor, carora le revine o parte din vanzari;

Sa se manifeste o cerere mare pu asistenta tehnica calificata;

Se foloseste cand:

Produsele se favrica la comanda utilizatorului;

Preturile sunt supuse unor schimbari frecvente;

Veniturile sunt sufucinet de mari, incat acopera ch-le de distributie directa;

Veniturile au un nivel tehnic ridicat si solicita servicii aferente vanzarii. Ex: de instalare.

31. Distribuţia bun indus prin intermediul întrepr de comerţ cu ridicata (angros independ).

Distributia prin angrosisti independenti,se recomanda:

In caz cand piata este dispersata astfel incat volumul vanzarilor nu este suficient pu a justifica distributia directa;

Intermediarii pott deveni sursa importanta de inform: oferte, furnizori, preturi s.a.

Se pot micsora ch-li necesare pu intocmirea si evidenta documentelor vanzare-cumaprare;

Cand produsele intreprinderii in mare masura sunt standardizate de producator;

Distributia prin intermediarii intreprinderii uneori reduce semnificativ ch-le de transport.

32. Distribuţia bunurilor industriali prin intermediari comerciali (angrosişti funcţionali).

Distributia prin angrosisti functionali,se recomanda :

Cand producatorul incearca sa penetreze o piata noua, putin cunoscuta;

Este m putin costisitoare decat prin angrosisti independenti;

Dezavantaje:

* Este mai dificit de realizat livrari urgente;

* Este dificila acordarea unor servicii tehnice;

* Politica de pret in acest caz este m putin flexibila ,deoarece pretul este stabilit de producator;

33. Gestiunea forţelor vânzării în întreprinderile industriale.

Gestiunea fortelor de vânzare are în vedere planificarea, implementarea şi controlul activitătilor desfăşurate de către acestea, respectiv, organizarea, recrutarea, formarea, motivarea, monitorizarea şi evaluarea performantelor membrilor fortelor de vânzare ale întreprinderii.

Coordonarea activitătii fortei de vânzare este realizată de către managerul de vânzări. Acesta are în vedere îndeplinirea sarcinilor de către subordonatii săi şi răspunde de realizarea obiectivelor economice ale compartimentului pe care îl conduce, având următoarele atributii specifice:

◙ elaborarea strategiei de marketing în domeniul activitătii fortelor de vânzare;

◙ stabilirea obiectivelor principale, pe termen mediu şi lung;

◙ crearea structurilor organizatorice prin care să-şi poată îndeplini obiectivele propuse;

◙ recrutarea, selectarea şi angajarea de personal care să îndeplinească sarcinile stabilite în firma;

◙ instruirea personalului pentru a dobândi cunoştintele necesare pu îndeplinirea sarcinilor;

◙ oferirea motivatiilor care determina agentii de vânzări să actioneze la întregul lor potential;

◙ coordonarea şi controlul activitătii fortelor de vânzare;

◙ evaluarea şi retribuirea activitătii fortelor de vânzare.

34. Conţinutul şi rolul promovării vânzărilor ca parte componentă a mixului de marketing.

Promovare –acea parte a procesului de comunicatie al firmei prin care aceasta folosind un ansamblu de metode si tehnici speficice, incearca sa influenteze comportamentul clientului.

Comunicarea - proces ce permite schimbul de informaţii (mesaje) intre două părţi, dintre care una oferă, iar cealaltă cere informaţiile (mesajele). Comunicarea poate fi personală, atunci cand ofertantul se adresează unei singure persoane, (cazul vanzării personale) sau masivă, atunci cand ofertantul se adresează unui ansamblu de persoane (cazul publicităţii).

Procesul de comunicare contine elementele:

• emitentul informaţiei;

• mesajul sau ideea care urmează să fie transmise;

• mediul (sau canalul) prin intermediul căruia se transmite mesajul;

• receptorul (sau destinatarul) mesajului.

Rolul promovarii:

-de a informa potentialii clienti;

-de a convinge consumatorii; - de a impune consumatorii sa actioneze;

35. Publicitatea ca componentă a politicii de promovare.

Mixul promotional consta în selectarea si combinarea principalelor instrumente promotionale - publicitatea, promovarea vânzarilor, relatiile publice si vânzarea personala - în vederea stimularii dorintei de cumparare pentru un anumit produs sau serviciu, sau pentru a impune pe piata imaginea întreprinderii.

Publicitatea- orice forma impersonala de promovare si prezentare a unor idei, bunuri, servicii sau chiar întreprinderi, prin intermediul cuvintelor, imaginilor sau sunetelor, care este platita de un sponsor precis identificat.

Publicitatea ofera o mare flexibilitate, existând posibilitatea de a se adresa atât unei audiente foarte largi cât si posibilitatea de concentrare pe un segment de piata îngust. Întreprinderea (sponsorul) poate controla continutul mesajului transmis si locul de transmitere. Obiectivul principal este sa se ajunga la o audienta cât mai mare, cu un cost rezonabil, pentru a informa publicul de existenta întreprinderii sau produsului si pentru a crea atitudini favorabile.

36. Promovarea (stimularea) vânzărilor şi manifestări promoţionale ca componente a politicii de promovare.

Componentă a activităţii promoţionale a intreprinderii, promovarea vanzărilor poate fi definită drept un ansamblu de activităţi, indreptate către intermediari, vanzători sau consumatori, in scopul stimulării creşterii vanzărilor, pe termen scurt. Aceasta modalitate promotionala utilizeaza cupoanele, mostrele gratuite, reducerile de pret, vânzarile grupate, jocuri, concursuri si demonstratiile s.a. si câstiga o popularitate tot mai mare printre consumatori. Costul pe consumator este moderat, flexibilitatea medie dar întreprinderea controleaza în totalitate mesajul transmis si locul de plasare. Acest instrument urmareste cresterea vânzarilor pe termen scurt prin stimularea impulsului de cumparare.

37. Relaţiile publice (public relations) ca componentă a politicii de promovare.

Relaţiile publice - ansamblu de activităţi desfăşurate de o intreprindere in scopul caştigării increderii, sprijinului, respectiv acceptării publicului vizat, in legătură cu produsele sau activităţile acesteia.

Relaţiile publice vizează menţinerea unor relaţii pozitive cu colaboratorii, concurenţii şi cu publicul, asigurand astfel o imagine favorabilă intreprinderii, cat şi la neutralizarea şi contracararea informaţiilor şi atitudinilor negative.

Activitatile de relatii cu publicul cuprind: colaborarea cu presa; masuri ale dialogului personal; activitati cu grupele-tinta; actiuni interne ale întreprinderii etc

38. Vânzările personale ca componentă a politicii de promovare.

Vânzarile personale - comunicarea directa, nemijlocita cu unul sau mai multi clienti potentiali pentru a-i informa si convinge sa cumpere un produs sau serviciu. Intreprinderea işi vinde produsele fără a apela la intermediari, făcand apel la publicitatea directă şi la comunicarea directă cu consumatorul final.

Marile companii aloca pentru vânzarile personale mult mai multi bani decât pentru oricare alt element al mixului promotional. Datorita faptului ca pune în contact direct agentii de vânzare cu cumparatorii, vânzarile personale pot fi un instrument promotional mult mai convingator decât publicitatea, dar mesajul promotional ajunge la un numar mult mai mic de posibili cumparatori. Obiectivul: atragerea de clienti noi şi obtinerea unor comenzi din partea lor.

39. Elaborarea şi realizarea strategiilor promoţionale.

Etapele:

1.studierea mediului ec-social al intreprinderii

2. stabilirea obiectivelor activitatii promotionale

obiective globale: promovarea imaginii ; promovarea produs.

obiective specifice: patrunderea pe o piata noua; atragerea cupmaratorilor concurentilor/

3.stabilirea modului de desfasurare a activitatii promotionale

-in timp: permanent; periodic

4.fixarea mijloacelor si metodelor si combinarea lor intr-un submix promotional:

-stabilirea componentelor promotionale

-alegerea formelor de realizare=> factorii de influenta: marimea si structura pietii; natura produsului; faza ciclului de viata a produsului; resurse banesti care pot fi allocate.

5.determinarea bugetului promotional: (metode)

-ceea ce isi poate permite o intreprindere

6.organizarea si desfasurarea actiunilor promotionale

7. controlul si evaluarea eficientei actiunilor promotionale:

pana la desfasurare(tehnici de laborator/tehnici bazate pe anchete)=>modificare

dupa desfasurare(cresterea cifrei de afaceri/modificarea atitudinilor)=> stopare

Exam Preturi si tarife

2015-02-02T16:33:00.001+02:00

1.Abordarea conceptului de preţ în teoria economică

Pretul- concept multidimensional care prin valentile sale ec. se dovedeste a fi atit un instrument macro-ec. cit si unul micro-ec. pe care interprinderea il poate utiliza ca element de baza in deciziile sale strategice si tactice.

In activitatea oricarei intreprinderi producatoare de bunuri servicii P detine un rol special de max. Importanta pentru atingerea obiectivului final-maximizarea profitului.

P. pietii reprezinta o cantitate de moneda pe care cumparatorul este dispus si poate sa ii ofere producatorului in schimbul bunului pe care acesta il poate oferi.

P se poate manifesta prin formele:

1.Tarif-servicii

2.taxa – plati la buget

3.impozite

4.salariul

5.dobinda

6.dividente

La baza definiri P sta conceptul de valoare,aceasta fiind abordata in diviziuni diferite ce corespund anumitor scoli si curente de gindire ec.: teoria utilitatii marginale,obiectiva, subiectiva

I. conform primei teorii valoarea unei marfi e determinata de utilitatea pe care consumatorii o atribuie bunurilor. Marimea ei fiind o functie si a raritatii marfii respective (w.jevosn menger marshall )

II. Conform teoriii 2 la baza unui bun sta raritatea acesteia si ch. De munca vie si materializata implicata la realizarea sa.(william, petty, d.ricardo) teoria obiectiva face distinctia intre valoarea de intrebuintare si de schimb.Prima nu o poate crea pe a doua, din moment ce lucrurile cele mai utile nu au valoare de schimb iar bunurile avind mare valoare de schimb fiind putin utile.Utilitatea fiind nu si masura acestuia.

III. Teoria 3 considera ca la baza P se afla utilitatea bunurilor.(walras, menger ) Indiferent de cantitatea depusa pentru obtinerea unui bun economic aceasta capata valoarea numai in masura in care este ceruta pe piata. El confera cererii un rol determinant in determinarea valorii de schimb a P. Valoarea unei marfi este cu atit mai ridicata cu cit ultima unitate consumata are o utilitate mai mare. Marshal a propus o pozitie de compromis la formarea P. Oferta participa in aceeasi masura ca si Cererea.

preţul reprezintă cantitatea de bani pe care cumpărătorul o plăteşte în schimbul unei unităţi de bun economic, suma pentru transferarea drepturilor de proprietate asupra unui bun de la o persoană la alta.

2.Funcţiile preţului

Esenta oricarei categorii ec. poate fi cunoscuta in toata amploarea sa prin studierea functiilor indeplinite. In cadrul mecanismelor ec-ic financiar preturile au functiile:

1.Funcţia de instrument de măsură, prin care se măsoară consumurile de muncă, materie primă, materiale ş.a., precum şi mărimea profitului

2.Funcţia de stimulare a productiei si circulatia marfii se manifestă prin mărimea profitului inclus în structura preţului.

3.Funcţia de distribuire si redistribuire a a venitului national rezidă din faptul că preţul oscilează în jurul valorii sub influenţa factorilor pieţei

4.Funcţia de pârghie a politicii economice prin care se stimuleaza dezvoltarea anumitor ramuri strategice.

La nivel macroeconomic:

3.Sistemul de preţuri

Totalitatea preţurilor care stau la baza schimburilor de mărfuri pe piaţa internă şi internaţională, precum şi totalitatea relaţiilor dintre ele formează sistemul de preţuri. se deosebesc 3 tipuri de sisteme de preţuri: Sistemul de preţuri administrate - se bazeaza pe stabilirea unitara si coordonata a preturilor de catre stat. Piata nu are nici o influienta asupra nivelului si dinamicii lor. Se creaza dezichilibru si care pot provoca inflatia si preturi ireale. Sistemul de preţuri libere – se formeza sub influienta factorilor pietei drept decizie cu privire la P revine producatorilor. P final urmind sa fie stabilit prin intermediul negocierii dintre prducator si consumator. Sistemul de preturi mixt – se formeaza prin interactiunea dintre D si S (conjuctura pietei) statul intervenind in situatii de dezichilibru, pericol de inflatie. La etapa actuală sistemul de preţuri în R. Moldova include următoarele categorii de preţuri:

1. după modul de formare: preţuri libere, preţuri reglementate.

2. după domeniul de aplicare: preţuri cu ridicata (en-gros), preţuri de achiziţie a producţiei agricole pentru necesităţile statului, preţuri de consum: la produse alimentare, la mărfuri nealimentare, tarife la servicii, preţuri în construcţii capitale, dobânda (preţul creditului), salariul (preţul muncii), preţul la pământ şi resurse naturale.

4.Tipurile preţurilor şi clasificarea lor

Gruparea preţurilor în categorii omogene distincte se poate face în funcţie de mai multe criterii:

1 criteriu: modul de formare

1. preţuri libere, negociate între agenţii economici;

2. preţuri reglementate de către organele care au dreptul de decizie în domeniul de preţ.

2 criteriu: domeniul de aplicare

1) preţuri fundamentale: Preţuri ale producătorului:-de achiziţie a materiilor prime,-cu ridicata în cadrul comerţului cu ridicataPreţuri ale comerciantului:-en gross,-en detail;Preţuri de transfer stabilite pentru un produs intermediar care face obiectul comerţului intern în cadrul unei firme

2) preţuri funcţionale: Preţuri de ofertă:-de catalog,-de listă,-de cotaţii,-de deviz;Preţuride evidenţă:-medii,-de prognoză;Preţuri de import-export;Preţuri mondiale;Preţuri efective:-de contract,-de bursă,-de licitaţie,-de consum

3 criteriu: modul în care reacţionează la variaţia anumitor factori:

1. variabile – se schimbă cu uşurinţă în funcţie de influenţa factorilor;

2. fixe – işi păstrează ( prin deciziile celor care au abilitate ) acelaşi nivel un timp mai îndelungat;

3. semivariabile – sunt fixate limitele pîna la care, sau de la care ele se pot ridica ori coborî.

4 criteriu: aria geografică şi intervalul de timp:

1. unice - valabile pentru toată ţara şi pentru tot timpul anului;

2. diferenţiate - sunt stabilite la nivele diferite de la o zonă la alta sau de la un sezon la altul.

5 criteriu: modul de luare în consideraţie a TVA:

1. preţuri cu TVA;

2. preţuri fără TVA.

5.Factorii de influenţă şi procesul formării preţurilor

Preţurile bunurilor sunt influenţate de o serie de factori economici, tehnici, naturali etc. Generalizând, putem scoate în evidenţă 5 factori de bază.

1) Cererea;

2) Oferta;

3) Concurenţa;

4) Reglementarea de stat

5) Costuri de productie

Factori ce determină reducerea preţurilor:

-Majorarea volumului de producţie (efectul economiei de scară);

- Reducerea cererii în paralel cu creşterea ofertei;

- Sporirea productivităţii muncii;

- Progresul tehnico-ştiinţific;

- Existenţa concurenţilor;

- Cote reduse ale impozitelor pe consum;

- Reducerea costurilor de realizare prin crearea reţelelor proprii de comercializare;

- Rata scăzută a inflaţiei;

- Stabilitatea valutei naţionale etc.

Factori ce determină creşterea preţurilor:

- Reducerea volumului de producţie şi a productivităţii muncii;

- Oferta deficitară;

- Existenţa monopolurilor sau ale cartelurilor de preţuri;

- Creşterea costurilor resurselor utilizate;

- Cote înalte ale impozitelor pe consum;

- Instabilitatea economică;

- Implicarea intermediarilor;

- Rata înaltă a inflaţiei;

- Perfecţionarea parametrilor produselor, sporirea calităţii etc.

6.Politica de preţ ca element al politicii de marketing.

Politica de marketing firma îşi defineşte poziţia sa faţă de 4 variabile, care formează mixul de marketing şi care constituie un instrument de promovare a acestei politici:

- Produsul – reflectă calitatea, modelul, dimensiunea, ambalajul, marca etc;

- Preţul – include stabilirea preţului la diferite etape ale vieţii economice a produsului, reducerile şi ofertele speciale, adaosurile etc;

- Plasamentul (distribuţia) – reflectă canalele de distribuţie, logistica (depozitarea, transportul), metodele de vânzare etc;

- Promovarea – publicitatea, public relations, merchandisigh etc.

Din perspectiva MK P cea mai mobila componenta a mixului,el poate fi modicat rapid spre deosebire de alte componente ale mixului de MK, iar schimbarilor de pret atrag un raspuns imediat din partea pietei.

Conceptul de voaloare folosit in MK ete diferit de cel utilizat in lit. economica.La nivelul careia are 2 afirmatii

· Val. De intrebuintare

· Val. De schimb

P.element major al mixului de MK, insa deciziile cu privirile la aceasta tb coordonate in mod atent cu cele privind produsul, promovarea, plasament..De stabilitatea P depinde rentabilitatea I.

P. doar aduce venit permitind acoperirea costurilor si obtinerea de profit.

P.este unul din cele mai vizibile variabile fiind usor perceptibila de catre consumator,iar atunci cind poate fi controlat de la nivelul I beneficiaza de un grad ridicat de flexibilitate. Astfel modificare P poate sa dirijeze modificari la nivelul cantitaii de bunuri sauservicii ce ar putea fi platite de cumparatori

Locul P in cadrul mixului de Mk:

v Comarativ cu restul elementelor, P ar parea sa reprezinte pt consumatori mai degraba un element de cost decit unul privind profitul.

v Reprezentarea grafica in cadrul mixului de MK

Politica de preţ cuprinde un ansamblu corelat de principii, norme, măsuri şi metode concrete, prin care o firmă îşi defineşte poziţia faţă de preţul produselor sale, în vederea îndeplinirii unor obiective specifice anumitor perioade, şi anume:

1.SUPRAVIEŢUIREA – Es.se practica un nivel minim de pret,se recupereaza costurile,profit neesential.S.mentinerea pe piata.C.-concurenta puternica,modificarea preferintelor consumatorilor, lichidarea scopurilor.Ef.-nu poate fi inlocuit cap.fix,dividente minime.

2.MAXIMIZAREA PROFITULUI –Es.-se alege nivelul pretului ce asigura profitul curent max. S.-favorizarea rezultatelor ec-financiare pe TS.C-conditii de incertitudine de ec in tranzitie, instabilitae.Ef-afecteaza negativ rezultatele ulterioare

3.MAXIMIZAREA VOLUMUL VINZARILOR-Es-bunul se produce in Q mari P fiind dimensionatdupacerere.Se ofera comisioane intermediarilor.S-obtinerea incasarilor maximale in cadrul fiecarui seg. De consumatori. Ef.-conduce la o buna pozitionare a firmei.

4.MAXIMIZAREA COTEI DE PIATA-Es.-bunul se produce in Q mari shi este destinat pietelor sensibile la P.S.-obtinerea efectului economiei de scara(reducerea costurilor unitare) stabilirea P mici pt stimullarea D.Ef.-ca raspuns concurentii pot sa intreprinda masuri de reducere a P si de atragerea a clinetilor.

5.FRUCTIFICAREA LA MAXIM A VINZARILOR PE PIAŢĂ-Es.-se stabileste un P mai mare pt produsul destinat anumitor segmente de consum cind vol vinzarilor vinzarilor scade P la un nivel mai atragator pt alte seg.S.-obtinerea profiturilor mari.Ef.-reducerea ulterioara a P,poate avea urmari negative asupra vol vinzarilor.

6.PROMOVAREA IMAGINII PRODUSULUI-Es. Se stabilesc preturi inalte pt produse caliatative care au fost recunoscute de consumatori.S recuperarea costurilor legate de eforturile majorarii calitatii, de cercetarile stiintifice efectuate de modificarea substantiala a politicii,distributiei. Ef – obtinerea pozitiei de lider in calitate.

7.Strategia de preţ. Tipuri de strategii în domeniul formării preţurilor.

Strategia de preţ reprezintă un set de metode utilizate de întreprindere în vederea realizării practice a obiectivelor stabilite de politica de preţ. Elaborarea unei strategii de preţ presupune trei etape: culegerea informaţiei, analiza strategică şi constituirea strategiei. Aceste etape includ următoarele activităţi:

Culegerea informaţiei

1) evaluarea costurilor legate de producţie şi realizare presupune elucidarea costurilor care influenţează nemijlocit producţia şi realizarea

2) concretizarea scopurilor financiare în direcţia obţinerii profitului minim, mediu sau maxim pe o anumită perioadă;

3) determinarea concurenţilor

Analiza strategică

4) analiza situaţiei financiare a întreprinderii

5) analiza segmentară a pieţei analiza concurenţei în condiţiile unei pieţe concrete scopul căreia este prognozarea reacţiei posibile a concurenţilor asupra preţului;

6) evaluarea influenţei statului asupra mecanismului

Constituirea strategiei

7) determinarea strategiei finale luând în evidenţă toţi factorii enumăraţi.

Strategiile de preţ la întreprindere cuprind următoarea clasificare:

1. Srategia preţurilor înalte (“strategia de smântânire”), se foloseşte în cadrul fundamentării preţurilor pentru produsele exclusiv noi. Firma stabileşte preţuri iniţial înalte, orientate spre anumire segmente a consumatorilor, de regulă pentru cei cu venituri mari sau pentru cei ambiţioşi care ţin cu tot dinadinsul să posede produsul respectiv. La această etapă firma se află pe poziţia de monopol, deci poate utiliza politica preţurilor înalte, care au ca obiectiv principal recuperarea imediată a investiţiilor. Atunci când vânzările se reduc, se reduc şi preţurile, firma orientându-se spre alte segmente de cumpărători.

2. Strategia preţurilor medii este caracteristică firmelor care au ca scop obţinerea profitului pe termen lung. Această strategie este considerată ca fiind cea mai corectă fiindcă practicarea ei exclude “războiul preţurilor”, nu favorizează apariţia concurenţilor în ramură şi generează un profit rezonabil calculat la capitalul investit

3. Strategia preţurilor joase (“strategia de acaparare a pieţii”), firma stabileşte iniţial preţuri mici pentru produsele unice. Firma în acest caz tinde să acapareze piaţa chiar de la început, să înregistreze vânzări mari pe seama cărora să recupereze capitalul investit. Atunci când produsul este recunoscut de consumatori se recurge la anumite majorări de preţ. Practicarea acestei strategii trebuie executată cu atenţie, fiindcă orice eroare nu va face posibilă recuperarea investiţiilor, fapt ce va afecta rezultatele financiare a întreprinderii. La fel, există riscul ca majorările ulterioare de preţ să nu fie acceptate de cumpărători şi firma să fie nevoită să practice în continuare preţurile iniţiale.

4. Strategia preţurilor – ţintă

5. Strategia preţurilor legate, la stabilirea cărora se iau în calcul preţurile de realizare şi cheltuielile legate de exploatare (deservirea tehnică);

6. Strategia urmării după leader, când preţul producţiei firmei – leader este considerat ca o variabilă dată

7. Strategia preţurilor neschimbate. În condiţiile schimbării permanente al preţurilor la resurse şi materii prime, costurile nu pot rămâne aceleaşi pe o perioadă lungă de timp. Pentru a exclude majorări de preţ se recurge la reducerea greutăţii, mărimii ş.a.

8. Strategia preţurilor psihologice, fixate la un nivel cu puţin mai redus decât o cifră rotundă şi crează iluzia unor preţuri mai mici (1,99 etc);

9. Strategia calitate-preţ. Orice firmă este confruntată cu problema poziţionării produsului său pe un nivel mediu al calităţii şi preţului, inferior sau superior acestora.

Strategiile 1, 5, 9 pot fi aplicate concomitent de firme diferite pe aceeaşi piaţă, cu condiţia că există trei categorii de consumatori pe fiecare piaţă, unii interesaţi de calitate, alţii de preţ, iar alţii interesaţi atât de calitate, cât şi de preţ şi care pun balanţa între aceste două elemente. Strategiile 2, 3, 6 constituie o ameninţare pentru strategiile anterioare, deoarece se oferă produse de calitate ridicată sau medie, dar la un preţ mediu sau scăzut. Strategiile 4, 7 şi 8 reflectă un preţ prea mare comparativ cu calitatea produselor, determinând reacţia negativă a cumpărătorilor, care se vor simţi înşelaţi mai ales în cazul strategiei 7

10. Strategia utilizării adaosurilor şi reducerilor de preţ, cuprinde următoarele tipuri:

ü Adaos la preţ ce decurge din o comandă specială a clientului, calitatea excelentă, oferirea de servicii suplimentare sau când pentru marfa procurată se plăteşte în rate.

ü Reducerea de preţ pentru plata cash

ü Reducere pentru volumul achiziţiei:reduceri necumulative ;reduceri cumulative

ü Reduceri extrasezoniere ce pot constitui pînă de la 10-15% până la 50-75%.

ü Reducere pentru clienţii fideli, ce poate atinge 15-30%.

ü Reducere funcţională Reducere progresivă pentru achiziţionarea unei serii de produse în termenii stabiliţi anterior.

ü Reduceri de dealer

ü Reduceri speciale în cazul realizării seriilor de probă.

ü Reduceri ascunse

ü Reduceri în cazul utilizării unui ambalaj pentru două sau mai multe produse

ü Reduceri practicate pentru bunurile ce au o cerere înaltă pentru a stimula şi mai mult vânzările.

ü Reduceri practicate cu ocazia unor sărbători, jubilee

Vânzarea prin lichidarea stocurilor de mărfuri ce nu se bucură de succes

Reduceri de club, oferite membrilor diferitor cluburi asociate

Reduceri practicate în ţările arabe, din Balcani şi din Asia.

8.Formarea preţului în cadrul ciclului vital al produsului.

Ciclul de viaţă al unui produs sau viaţa economică a produsului reprezintă perioada de timp cuprinsă între momentul lansării produsului nou pe piaţă şi cel al retragerii sale definitive de pe piaţă, ca urmare a dispariţiei nevoilor pentru care a fost creat sau a apariţiei altui produs nou, care satisface aceleaşi nevoi dar la un grad mai superior. Fiecărui produs îi este caracteristică o anumită durată de viaţă, alcătuită din mai multe etape sau faze prin care trece produsul. Corespunzător fiecărei etape din ciclul său de viaţă produsul solicită o anumită politică de marketing:1 etapă: constituirea pieţei produsului ( cercetarea, proiectarea şi asimilarea în fabricaţie ). Odată cu lansarea unui produs nou, pentru care utilizatorii manifestă interes, are loc tendinţa de maximizare a consumului prin maximizarea producţiei, ceea ce conduce la obţinerea de preţuri mari, profituri mari încă de la începutul desfacerii;2 etapă: creşterea şi maturizarea produsului – paralel cu tendinţa de maximizare a consumului se declanşează şi cerinţa minimizării costurilor. Ca urmare a polarizării factorilor de producţie pentru anumite bunuri cele mai solicitate pe piaţă, pe seama creşterii producţiei, scade costul unitar creându-se premize pentru reducerea preţului. Această tendinţă pune sub control costurile şi profiturile, imprimându-le treptat tendinţa de reducere;3 etapă: declinul – uzura morală ce cauzează creşterea costurilor de producţie, reducerea considerabilă al preţurilor în cocnordanţă cu reducerea cererii la produsul respectiv.După anumite statistici ce s-au efectuat pe plan mondial s-a apreciat că un produs poate avea o durată de viaţă cuprinsă între 5-15 ani.

9.Particularităţile formării preţului pe piaţa cu concurenţă perfectă.

1 )Piata cu conc. perfecta – modelul teoretic, o situatie ideala imaginata de scoala neoclasica mai ales de Pareto si Walras

*produse relativ omogene
*atomicitatea pietii -agentii cererii si ofertei sunt intr-un numar mare *intrarea – iesirea libera de pe de pe piata – se presupune ca agentii pietei nu intimpina bariere juridice,economice,intitutionale ; iar intrarea –iesirea pe piata se efectueaza pe rationament economic
Firma nu poate influenta P. Dar este primitoar de P.: in aceste conditii P unui bun al unei firme conceret este dictat de coonditiile pietii se nu depinde de volumul pietii,productiei, deci venitul total (TR) din vinzarea acestui produs =P8Q
MR (venitul marginal )-sporul venutului obtinut in rezultatul vinzarii suplimentare al unei unitati de produs MR=P
ATR(venitul mediu )este egala in conditiile concurentei pure =MR= P
Perioada pe TS – perioada care este insuficienta pentru intrarea iesirea concurentilor in ramura.
Perioada pe TL – invers.
TS pe 2 cai: a) firma comapara TR cu TC in functie de diverse Q de produse si va alege acel volum pentru care diferenta dintre acestea este max. TR-TC=Pmax
B) in practica cind firma deja produce in fata ei apare intrebarea ce va aveaea din producerea unei uneitati suplimentarede produs sau pina la ce ea va continua sa-si mareasca productia.firma va continua sa cresca cont. De producere, pina cind MC=MR,astfel firma este cointeresata sa mareasca oferta pentru ca fiecare unit vinduta ii aduce cistig MC
Compararea Mcsi MR este un mod de determinarea al vol obtin de de productie nui numai in cadrul concurentei perfecte.Cum numai MC>MR – interprinderea va inceta sa produca unit. suplimentare.
*sa continua sa produca minimizind pierderile >
*firma inceteaza provizorie activitatea
Sunt posibile 3 situatii cu care se confrunta firma in conditii conc. Perfecte
1)Producind in conditii P=MR=MC, firma inregistrind profit, indicatorul P stabilit pe piata, depaseste C unitar al produsului firmei.
2)In conditiile red. Pret., subnivelul cost. unitar, dar care este superior niv. minim al cost. mediu variabil (AAVC) firma va minimize pierderile adica va acoperi partial VC si FC, AVC

3)Cind P scade sub niv. minim al cost. de variabile unitare, firma va intrerupe activ.
Pe TL daca P
Etapa I: Definirea obiectivelor
Etapa II: Analiza situaţiei pe piaţă
Etapa III: Determinarea costurilor
Etapa IV: Stabilirea structurii şi nivelul (sau limitei) preţului
Etapa V: Prezentarea ofertei de preţ
Prin intermediul metodelor indirecte statul tinde să asigure echilibrul dintre cerere şi ofertă în vederea majorării lente a preţurilor în cadrul întregii economii. În dependenţă de situaţia concretă, reglarea preţurilor poate avea caracter antiinflaţionist. Statul foloseşte controlul indirect prin intermediul politicii fiscale, politicii monetar-creditare, prin reglementarea cheltuielilor de stat şi a sistemului de remunerare a muncii.
22.Concurenţa loială şi practici anticoncurenţiale interzise.
Grupa E – Plecarea-potrivit caruia vinzatorul pune la dispozitia cumparatorului marfa la depozitul sau. Toate ch. De livrare-asigurare, riscurile si le asuma cumparatorul.

Deoarece volumul vinzarilor unei firme in cond. concur. perfecte constitue o pondere mica in oferta totala de bunuri cresterea sau midificarea vol. de produse a firmei nu va influenta pretul de piata al acestui bun sau serviciu.

Pe TS firma se poate confrunta cu situatia de a suport pierderi, cind scade P de piata.Astfel comportamentu firmei poate fi dublu:

10.Particularităţile formării preţului în cadrul monopolului absolut.

Concurenţa imperfectă este caracteristică pieţelor, unde producătorii au mai multe libertăţi în stabilirea preţului, decât în cadrul concurenţei perfecte. Din acest tip de pieţe face parte monopolul, care presupune următoarele caracteristici:

· Bunul este produs de o singură firmă;

· Bunul nu poate fi substituit;

· Există restricţii de intrare a altor producători în ramură (patente,licenţe ş.a.).

preţul monopolistului este un preţ fixat, impus, controlat de firma monopolistă şi curba cererii în acest caz reprezintă o linie înclinată în sens negativ. Monopolistul, în vederea stabilirii preţului, poate manipula cu volumul ofertei, dat fiind faptul că el este unicul furnizor al bunului pe piaţă.

Metodele de fundamentare a preţului în condiţiile de monopol sunt:

1.Pentru a asigura profitul maxim firma determină volumul producţiei care corespunde egalităţii dintre MR şi MC.

2.Maximizarea cifrei de afaceri prin reducerea preţului cu scopul de a obţine profituri imediate, mai puţin ridicate, chiar să rişte pierderi uneori, pentru a-şi proteja situaţia de monopol şi de evita apariţia concurenţilor în ramură.

3.Gestiunea la echilibru, care presupune egalarea preţului cu costul unitar şi atingerea pragului de rentabilitate. Strategia se aplică în cazul vânzării ultimelor cantităţi pentru evitarea creării stocurilor de mărfuri.

4.Discriminarea prin preţ ce se manifestă atunci când firma vinde aceleaşi produse la preţuri diferite pe pieţe diferite cu scopul sporirii vânzărilor. Elementele de bază care determină varietatea preţurilor sunt: consumatorul, produsul, localizarea şi timpul.

Indiferent de forma sub care se întâlneşte discriminarea prin preţ, pentru ca strategia să fie eficientă firma care apelează la această variantă trebuie să asigure îndeplinirea simultană a următoarelor condiţii:

· Piaţa trebuie să fie segmentată

· Să nu existe nici o modalitate prin care cumpărătorii care au plătit un preţ mai mic să revândă produsul la un nivel d preţ mai ridicat;

· Să nu existe nici o posibilitate pentru concurenţă de a domina şi câştiga segmentul de consumatori căruia firma i-a vândut produsul la preţul mai înalt.

Există trei tipuri de discriminare prin preţ:

a) discriminarea de gradul 1 sau perfectă – este situaţia în care preţul este ajustat exact la cât este dispus clientul să plătească şi se poate întâlni în cazul cumpărării unor cantităţi reduse de bunuri. încercând să determine consumatorii să plătească preţul maxim şi să obţină tot surplusul consumatorului

Discriminarea de gradul 2 – se realizează atunci când firma monopolistă stabileşte preţuri diferite pentru cantităţi diferite de bunuri, cunoscând curba cererii pentru fiecare categorie de consumatori şi încercând să obţină o parte din „surplusul consumatorului

Discriminarea de gradul 3 – se realizează prin fixarea unor preţuri diferite pentru vânzarea aceluiaşi produs pe pieţe diferite sau în localităţi diferite, ţinând seama de distanţă, de cheltuielile de transport şi de elasticitatea cererii diferită pe pieţele respective. Discriminarea se poate realiza şi între cumpărătorii autohtoni şi cei străini stabilind preţuri mai mari pe piaţa internă şi preţuri mai reduse pe piaţa externă pentru ca firma să fie mai competitivă la export.

11.Particularităţile formării preţului pe piaţa cu concurenţă monopolistă.

Concurenţa monopolistă se situează între cele 2 forme de piaţă: concurenţa şi monopolul.

Deci, concurenţa monopolistă păstrează toate premizele concurenţei perfecte, mai puţin una: omogenitatea produsului. Aceasta este înlocuită de diferenţa produsului, situaţia în care cumpărătorii au posibilitatea să aleagă produsul pe care îl doresc, iar vânzătorii pot să-şi impună preţul şi chiar cantitatea, prin politica noilor sortimente de produse. Diferenţa poate fi creată în următoarele moduri:În manieră obiectivă produsul va fi diferit, pe de o parte, datorită unei prezentări materiale noi, folosirii unor materiale constructive noi sau sub forma unei noi mărci; pe de altă parte, complet nou şi dotat cu calităţi originale, inovatoare.În manieră subiectivă, produsul determină nevoi noi faţă de un bun existentDacă un producător a reuşit să atragă cumpărătorii prin anumite particularităţi individuale ale mărfurilor sale, el dobândeşte temporar o poziţie de monopol asupra acestei mărfi. În orizont scurt de timp firma va alege volumul producţiei sale în condiţia egalităţii MC=MR, iar preţul îl va stabili în conformitate cu evoluţia curbei cererii. Profitul firmei va fi acelaşi ca şi profitul firmei monopoliste. Pe termen lung, echilibrul firmei monopoliste concurenţiale are două caracteristici:

a)preţul produsului, ca şi în condiţiile de monopol, este mai mare ca MC, însă datorită înclinaţiei negative a curbei cererii, MR este mai mic ca preţul;

b) intrarea liberă pe piaţă şi, respectiv, numărul mare de întreprinderi determină egalarea preţului cu ATC exact ca în condiţiile concurenţei perfecte, fapt ce va genera obţinerea unui profit nul.

12.Particularităţile formării preţului pe piaţa cu concurenţă oligopolistă.

Principalele trăsături caracteristice oligopolului sunt: INTERDEPENDENŢA

- decizia unei firme are impact nemijlocit asupra deciziei şi acţiunilor altei firme. INCERTITUDINEA- rezultatul deciziilor şi acţiunilor firmelor nu poate fi anticipat sau prevăzut.

Atunci când firmele oligopoliste aleg independent cantitatea producţiei ce asigură maximizarea profitului (egalitatea dintre costurile marginale MC, şi încasările marginale MR), volumul cumulat al producţiei este mai mare ca în situaţia de monopol, dar mai mic ca în situaţia pieţei concurenţiale. Respectiv, aceeaşi legitate poate fi atribuită şi formării preţurilor.

În condiţiile oligopolului omogen, tendinţa de maximizare a profitului este mai puternică atunci când numărul producătorilor este mai restrâns, fiind evidentă interdependenţa deciziilor cu privire la preţ. Strategia se bazează pe creşterea productivităţii muncii, pe costurile unitare cât mai reduse.

În acest caz sunt posibile două atitudini ale întreprinderilor care condiţionează comportamentul preţurilor:

· atitudine de pace, care poate fi rezultatul fie al unei înţelegeri asupra calităţilor, cantităţilor, preţurilor (determinarea cotei de producţie, împărţirea zonelor geografice de influenţă), fie prin degajarea unei firme – leader, care serveşte ca ghid de orientare a variaţiilor preţului pentru celelalte firme;

· atitudine de război, în care supravegherea concurentului este permanentă.

Pentru a determina unele acţiuni posibile ce pot fi întreprinse de firmele pe piaţa oligopolistă poate fi utilizată „Teoria jocurilor” care studiază comportamentul strategic al indivizilor.

13.Metodele de determinare a preţurilor în baza costului.

Costul şi preţul au natură economică comună, ambele exprimând consumul de muncă socială. În acelaşi timp costul reprezintă partea cea mai mare a valorii unei mărfi, cealaltă parte fiind alcătuită din profit, accize, TVA, adaos comercial. Costul producţiei care stă la baza determinării preţului reprezintă consumurile care se atribuie produsului finit şi serviciilor prestate. Consumurile totale (TC) reflectă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii unui venit. Structura consumurilor totale poate fi reprezentată din două aspecte:

- reieşind din modul de atribuire asupra producţiei;

- in evoluţia odată cu modificarea cantităţii de producţie.

Conform primului criteriu, consumurile se divizează în directe şi indirecte.

consumurile directe (DC) sunt consumurile ce pot fi atribuite în mod direct la un produs concret. Ele sunt reprezentate de:

1. consumurile directe de materiale:

2. Consumurile directe privind retribuirea muncii:

3. Consumurile directe privind contribuţiile la asigurările sociale şi medicale obligatorii.

Consumurile indirecte (IC) sunt consumurile ce nu pot fi identificate direct pentru un anumit produsLa finele perioadei de gestiune, consumurile indirecte de producţie se repartizează în funcţie de o anumită bază de repartizare

În funcţie de al doilea criteriu, consumurile totale se divizează din:

Consumurile variabile (VC) Consumurile fixe (constante) (FC)

Metodele de determinare a preţului în baza costului sunt:

METODA COSTULUI COMPLET (TOTAL)

Esenţa şi modul de aplicare: se determină costurile totale prin suma dintre consumurile directe şi indirecte (sau fixe şi variabile), la care se adaogă o marjă de profit ce corespunde efortului depus şi riscului asumat Pentru anumite articole de consumuri, precum şi pentru rentabilitatea anumitor produse statul stabileşte plafoane sau limitează mărimea.

P = ATC + (ATC x Mp), unde

Utilizarea metodei "cost-plus" in decizia de preţ a firmei răspunde obiectivului de a obţine un nivel satisfăcător al venitului pe termen lung, nu neapărat maxim. Utilizarea acestei metode în fundamentarea pe termen lung a preţurilor prezintă anumite avantaje, dintre care se remarcă simplitatea, asigurarea unui nivel adecvat de profitabilitate.

Avantaje

a)este simplă în utilizare, fiindcă toată informaţia necesară este de uz intern;

b) se consideră o metodă echitabilă cât pentru producători, atât şi pentru consumatori;

c)se recomandă pentru pieţele cu un nivel redus de concurenţă;

d)este eficientă în cazul produselor exclusiv noi sau în cadrul producţiei cu o diferenţiere clară între sortimentele existente.

În acelaşi timp metoda nu este lipsită de unele dezavantaje:

a) este orientată mai mult spre ofertă, decât spre cerere;

b) implică costurile curente şi nu pe cele de perspectivă, luând în calcul inflaţia;

c) există riscul nerealizării întregii cantităţi de producţie pentru care s-au determinat costurile totale;

d) mărimea preţului nu se corelează cu volumul vânzărilor;

e) nu se ia în calcul elasticitatea cererii;

f) nu se utilizează avantajele posibile privind practicarea unui preţ mai mare reieşind din capacitatea de plată a consumatorilor.

METODA COSTULUI PARŢIAL (DIRECT COSTING, MARGINAL COSTING)

Esenţa şi modul de aplicare: marja de profit se adaugă la consumurile medii variabile sau directe. P = AVC + (AVC x Mp) sau P = ADC + (ADC x Mp), unde

Mp – marja de profit sau marja de contribuţie ce reprezintă suma dintre costurile fixe medii şi profitul planificat. Mp = AFC + Pf unitar, unde

Metoda costului parţial este utilizată pe larg în ţările dezvoltate, pentru prima dată fiind folosită de unele firme din SUA, având denumirea de „direct costing”. În Europa această metodă a primit denumirea de „marginal costing”, esenţa fiind aceeaşi.

Utilizarea acestei metode în ţările cu economie dezvoltată se datorează următoarelor avantaje:

a)mărimea consumurilor fixe sau a celor indirecte nu se distribuie asupra costului producţiei, dar este recuperată prin mărimea marjei adăugate la AVC (ADC);

b) AVC sau ADC sunt flexibile în funcţie de volumul producţiei;

c)este eficientă la determinarea rezultatelor potenţiale în cazul acceptării unei unei comenzi suplimentare.

14.Metoda de determinare a preţurilor orientată spre recuperarea investiţiilor.

Metoda orientată spre recuperarea investiţiilor,. Această metodă se foloseşte de către firmele care deţin o poziţie dominantă pe piaţă şi care pot impune un preţ concurenţilor lor. Metoda presupune calcularea unei marje de profit in funcţie de randamentul dorit al capitalului utilizat.

Prin utilizarea acestei metode, firma stabileşte preţul, luînd în consideraţie costul total mediu şi necesitatea obţinerii unui rentabilităţi a capitalului investiti în fabricarea şi vînzarea unui bun concret. Ca informaţii iniţiale pentru această metodă vor servi:volumul planificat al vînzărilor în unităţi fizice;costurile medii totale;volumul investiţiilor preconizate a fi efectuate în producerea ş ivînzarea acestui bun;profitul scontat a fi obţinut din utilizarea capitalului investitit. P = ATC +(I/Q) x RI (%),

Unde: I – valoarea investiţiilor efectuate, a capitalurilor utilizate;

RI (%) – eficienţa aşteptată a investiţiei efectuate, a capitalurilor utilizate.

Metoda este eficientă în cadrul luării deciziilor privind cantitatea unui produs nou ce urmează a fi fabricat dacă preţul său este o mărime dată de piaţă.

15.Fundamentarea preţului în funcţie de parametrii cost – volum – profit. (Metoda pragului de rentabilitate (marjei de contribuţie)).

În vederea analizei parametrilor cost – volum – profit managementul financiar foloseşte metoda pragului de rentabilitate (marjei de contribuţie) Break Even Point (BEP). Analiza BEP subînţelege determinarea cantităţii care, dacă ar fi produsă ca un anumit nivel de cost şi va fi realizată la un anumit nivel de preţ, profitul va fi nul. Respectiv, în punctul critic veniturile din vânzări sunt egale cu costurile totale înregistrate pentru a produce un anumit bun. La fel, se stabileşte modul în care schimbările în volumul vânzărilor influenţează asupra modificărilor în costuri şi profit.

Pentru a găsi punctul critic se utilizează trei metode:

1. Metoda ecuaţiei

TR = VC+ FC +Pf TR = VC +FC, sau Preţul x Q = (AVC x Q) + FC.

Ţinând cont de această ecuaţie poate fi determinat punctul critic în unităţi fizice:

QBEP în unităţi fizice = FC/ (Preţul - AVC)

2.Metoda marjei de contribuţieMarja de contribuţie unitară care se mai numeşte contribuţia pe unitate (CPU) reprezintă rezultatul obţinut din vânzarea unei unităţi de produs după restituirea costurilor variabile unitare şi include suma dintre profitul operaţional şi costurile fixe unitare.

CPU = Preţul – AVC sau CPU = AFC + Pf, respectiv

QBEP în unităţi fizice = FC/ CPU

3. Metoda reprezentării grafice

Punctul de intersecţie dintre venitul total (TR) şi costul total (TC) indică cantitatea producţiei (QBEP) ce asigură obţinerea profitului nul. Dacă întreprinderea va produce o cantitate mai mică ca QBEP, fiecare unitate va genera pierderi. În cazul în care volumul producţiei va depăşi cantitatea QBEP, fiecare unitate vândută în plus va genera obţinerea profitului.

Depăşirea volumului efectiv (sau planificat) al vânzărilor asupra celui din punctul critic reprezintă indicatorul siguranţei (Is), care indică cu cât poate fi redus volumul vânzărilor fără riscul de a suporta pierderi.

Is = Qef(plan) – QBEP

Unde: Qef(plan) – cantitatea efectivă sau planificată a vânzărilor.

Avantajele metodei BEP se concretizează în faptul că ea permite:

- aprecierea influenţei factorilor la devierea mărimii profitului operaţional;

- calcularea volumului vânzărilor, la care întreprinderea nu va avea nici profit, nici pierderi;

- stabilirea dimensiunii la care producţia devine rentabilă;

- evidenţa corelaţiilor dintre dinamica producţiei şi dinamica costurilor;

- determinarea gradului de utilizare a capacităţii de producţie în conexiune cu volumul profitului;

- calcularea volumului vânzărilor, necesar obţinerii profitului aşteptat;

- determinarea indicatorului securităţii;

- argumentarea celei mai optime variante de luare a deciziilor.

Neajunsurile aplicării metodei BEP:

- pentru a determina preţul potenţial se utilizează volumul producţiei care, la rândul său, depinde de nivelul preţului;

- nu se ia în evidenţă cererea pentru bunul produs;

- se bazează pe ipoteza că totul ce se produce se comercializează;

- prezintă date veridice doar atunci când preţul luat este constant, indiferent de nivelul vânzărilor.

16.Metode de corelare a preţurilor la produsele noi.

Produsul nou este definit, în general, ca bunul realizat în urma unei invenţii, ce a apărut pentru prima dată pe piaţă, sau unei inovaţii, adică unei modificări constructive şi/sau funcţională esenţială. Nu orice modificare a insuşirilor unui produs reprezintă însă înnoirea lui; micile şi nesemnificativele schimbări ale caracteristicilor nu constituie decât o adaptarea a produsului la cerinţele consumatorului, şi nu o înnoire autentică.

Produsele noi se pot grupa în felul următor:

a) produse absolute noi, care satisfac nevoi noi;

b) produse ce au calităţi noi în cadrul utilităţilor existente

c) produse asimilate, noi pentru firmă, dar care se produc in alte firme din ţară sau din străinătate.

3.Metodele de corelare a preţurilor la produsele noi.

Corelarea preţurilor presupune efectuarea comparaţiilor pe baza cărora să se stabilească raporturile corespunzătoare între produsul nou şi produsele similare existente pe piaţă, atât sub aspectul valorii de întrebuinţare, cât şi sub aspectul eficienţei economice obţinute de la producător, şi de beneficiar. Condiţia necesară a reuşitei corelării este alegerea corectă a produselor etalon.

Produse etalon sunt produsele similare existente în producţia autohtonă sau provenite din import, cu care se pot compara noile produse în vederea fundamentării şi stabilirii preţurilor acestora.

1) Corelarea prin compararea parametrilor valorii de întrebuinţare se aplică pentru acele produse ale căror preţ este determinat de valoarea de întrebuinţare, valoarea dată de anumiţi parametri comuni ambelor produseCând pentru corelare se foloseşte un singur parametru, coeficientul de corelare (K) se determină ca raportul dintre parametrul produsului nou (An) către parametrul produsului etalon. (Ae).

În cazul corelării mai multor parametri, coeficientul de corelare se determină prin 3 variante:

Coeficientul de corelare determinat după una din metodele de mai sus se foloseşte pentru determinarea preţului produsului nou:Pn = Pe x K,

2) Corelaţia în cadrul baremelor de preţuri este utilizată pentru acele grupe sau subgrupe de produse care se caracterizează printr-o foarte largă diversitate de produse şi sortimente posibile. Ele se folosesc, în general, în industria confecţiilor datorită numărului foarte mare de sortimente şi modele existente, precum şi a varietăţii de ţesături din care se confecţionează

Baremele de preţuri se disting prin faptul că apar sub forma unor tabele în care preţurile se găsesc gata calculate pentru toată gama de sortimente

Pentru a elabora un barem de preţuri este necesară găsirea a doi parametri esenţiali (primul şi ultimul element al seriei), după care se determină raţia de creştere (r):

r = ( Pn – P1 ) / ( n – 1 )

La elaborarea unui barem se parcurg mai multe etape şi anume:pregătirea;calculul; verificarea;finisarea.

Corelarea în baza normativelor de calcul reprezintă o formă simplificată şi operativă de stabilire a preţului, ce presupune calcularea unor coeficienţi, în baza căror se stabilesc cu uşurinţă preţurile produselor noi.

K = Pe/ATCe; Pn = ATCn x K

3) Corelarea în cadrul seriilor de preţuri presupune încadrarea preţului noului produs în seria de preţuri existentă, potrivit dimensiunilor sau altor parametri luaţi ca bază pentru stabilirea preţurilor de ofertă. Metoda se poate aplica în cazul unor produse fabricate într-un număr de mare de sortimente şi pentru care dependenţa dintre parametri şi preţuri poate fi determinată, iar produsele cu preţuri diferite se pot grupa în funcţie de unul sau mai mulţi parametri. Seriile de preţuri se pot utiliza, în special, la stabilirea preţurilor de ofertă ale produselor industriei constructoare de maşini (rulmenţi, robinete, elemente de asamblare, tuburi turnate, armături industriale etc.), precum şi a produselor de confecţii, tricotaje, sticlărie etc. cu acelaşi grad de prelucrare, unde diferenţa se face în funcţie de mărimi sau alte calităţi.

În situaţia în care are loc încadrarea unor produse noi în cadrul unei seriei, are loc corelaţia prin interpolare:

În situaţia în care parametrul produsului nou continuă seria, are loc corelarea prin extrapolare:

Avantajele metodei de corelare în baza seriilor de preţuri sunt:

a) permite corelarea preţului noului produs nu numai cu preţul unui singur produs, ci cu mai multe preţuri reale sau chiar cu toate preţurile produselor din grupa respectivă, ducând la o evaluare mult mai exactă;

b) se asigură o mai mare operativitate din cadrul fundamentării preţului, întrucât nu mai este necesară operaţiunea de determinare a fiecărui element din structura preţului;

faţă de metoda corelării în baza costurilor se iau în mai mare măsură interesele beneficiarului, punându-se accent pe valoarea de întrebuinţare al produselor

17.Metode de determinare a preţurilor orientate spre concurenţă.

Orientarea preţurilor după concurenţă reprezintă o decizie unde preţul este considerat ca o mărime dată şi nu ca o variabilă de acţiune. Sfera de aplicare a acestei practici se răsfrânge asupra pieţelor concurenţiale ale unor produse omogene, pieţelor de materii prime, pieţelor oligopoliste ale bunurilor diferenţiate când întreprinderile practică o „politică de pace” sau îşi urmează liderul. Justificarea aplicării acestei metode se referă la următoarele aspecte:

· dacă mărimea costurilor reale nu este posibilă (sau dificilă), se alege preţul curent al pieţei, care se presupune că recuperează costul şi generează un profit echitabil firmelor ce produc acelaţi bun;

· dacă această practică menţine armonia în sector;

· dacă se poate cunoaşte comportamentele cererii vs de modificarea preţului.

Principalele metode de orientare a preţurilor după concurenţă sunt:

1) Orientarea după preţul mediu pe ramură. Se foloseşte în cazul pieţei cu concurenţă perfectă sau în cadrul oligopolului omogen, unde preţul pieţei este o variabilă dată, acceptatăde vânzători şi cumpărători. Aceasta este strategia cea mai frecvent folosită în cazul exporturilor.

2) Orientarea după preţul leaderului pieţei. În aeastă situaţie este necesar de determinat tipul leaderului pieţei, şi anume dacă are o poziţie dominantă sau serveşte ca ghid de orientare pentru ceilalţi concurenţi. În primul caz, firma trebuie să înregistreze costuri suficient de mici pentru a impune pieţei şi preţuri mici. Concurenţii sunt nevoiţi să practice aceleaşi niveluri de preţuri. În al doilea caz, firmele mai mici, cu o cotă de piaţă redusă ori intrate recent în competiţie, vor alinia preţurile astfel încât să fie competitive şi să reziste concurenţei. Majorarea preţurilor de către leaderul pieţei va fi urmată de majorarea preţurilor de către firmele concurente, şi invers.

3) Cartelul de preţuri. În cadrul cartelului firmele se înţeleg referitor la nivelul preţului, cota deţinută de piaţă şi volumulu de producţie.

4) Tenderul de preţuri. Se foloseşte atunci când mai multe firme concurează pentru a primi un anumit contract. Tenderul reprezintă oferta de preţ propusă de către firmă, reieşind din preţurile posibile ce pot fi înaintate de firmele concurente. Ofertele de preţ sunt plasate în plicuri, care se deschid la momentul negocierilor. Contractul este oferit firmei care propune nivelul minim de preţ, care se situează uneori chiar sub nivelul costului. De obicei tenderele de preţuri se anunţă de către stat în vederea executării unor lucrări.

18.Determinarea preţurilor în baza echilibrului dintre cost, cerere şi concuremţă (Modelul 3 „C”).

Procesul de fixare a preţurilor potrivit Modelului „3C” (cost, cerere, concurenţă) presupune o analiză detaliată a factorilor endogeni şi exogeni în corelaţie cu obiectivele firmei corespunzător următoarelor etape:

Orice agent economic trebuie să-şi definească obiectivele pe care le urmăreşte, să aibă o idee clară asupra aceea ce doreşte să obţină prin fabricarea şi desfacerea unor produse pe piaţa internă sau externă şi să înţeleagă rolul determinării preţurilor în această activitate

Obiectivele cu privire la determinarea preţurilor sunt strâns legate de obiectivele fixate de politica de marketing, fiind necesară stabilirea prealabilă a lor şi nu doar atunci când se primesc comenzile.

Rolul acestei analize este de a stabili limita superioară pentru decizia de preţ, bazată pe cererea pentru bunul respectiv şi pe natura concurenţei. În acest context se urmăreşte trei aspecte:

a) cunoaşterea dimensiunilor pieţei

b) cunoaşterea concurenţei presupune, în primul rând, identificarea concurenţilor direcţi şi a celor indirecţi

c) cunoaşterea preţurilor pieţei care ca scop obţinerea informaţiei referitor la o serie de elemente legate de factorii de marketing.

Cea mai mare dificultate în cadrul acestei etape este că datele, în special cele referitoare la preţ, sunt foarte greu de obţinut.

Se determină consumurile directe şi indirecte, fixe şi variabile, precum şi costul total al producţiei reieşind din cantităţile fabricate. O atenţie deosebită trebuie acordată condiţiilor posibile de livrare sau comercializare a producţiei atât pe piaţa internă, cât şi la exportCând vânzătorul şi-a elaborat o structură a preţului, el poate negocia cu cumpărătorii condiţiile de livrare specifice, care vor forma baza cotaţiei respective de preţ.

Stabilirea structurii şi nivelului preţului se face cu scopul de a estima ce profit poate obţine firma prin comercializarea produselor sale. La această etapă se alege metoda de determinare a preţului, precum şi se iau în evidenţă factorii suplimentari, cum ar fi: riscul pieţei, rata inflaţiei, impozitele şi taxele din structura preţului, comisioanele practicate de comercianţi etc.

Prin oferta de preţ agentul economic furnizează unui potenţial cumpărător nivelul exact al preţului şi condiţiile în care el este dispus să livreze marfa.Natura ofertelor este diferită de la caz la caz. Multe oferte se fac prin telex, fax sau Internet. În cazul unei oferte scrise ea trebuie însoţită de materiale publicitare corespunzătoare, prezentate într-o formă atractivă. Scrisoarea însoţitoare poate include informaţii ca: avantajele produsului comparativ cu cele ale concurenţei, precum şi alte avantaje legate de condiţiile de plată etc. pentru a motiva acceptarea ofertei din partea cumpărătorului.

19.Crearea sistemului de preţuri specifice economiei de piaţă.

Sistemul de preţuri ce a existat pînă în 1991 s-a caracterizat prin următoarele neajunsuri:

1.îndepărtarea preţurilor de nivelul real al costurilor, ceea ce a condus la rezultate necorespunzătoare, îndepărtarea nivelului preţurilor interne faţă de preţurile externe, unele fiind subevaluate iar altele supraevaluate în raport cu acestea;

2.menţinerea neschimbată a preţurilor pe perioade mari, neţinându-se seama de raportul cerere-ofertă, de evoluţia costurilor de producţie sau a preţurilor externe;

3.necuprinderea în costurile de producţie şi în preţuri a unor cheltuieli justificate economic

4.în lipsa unor preţuri bazate pe acţiunea legii cererii şi ofertei nu se putea afirma cu precizie ce activităţi sunt sau nu rentabile şi nu se putea orienta corect nici procesul de dezvoltare şi restructurare a economiei naţionale etc.

În procesul de tranziţie o ţară se află în faţa unei opţiuni fundamentale în ceea ce priveşte preţurile, şi anume: ori se acceptă practicarea unor preţuri relativ mici şi stabile, dar care nu asigură echilibrul dintre cerere şi ofertă, menţinând sau accentuând dezechilibrul, ori se acceptă întroducerea unui sistem nou de preţuri care va asigura acest echilibru. În vederea echilibrării cererii cu oferta se poate acţiona şi în direcţia manipulării cererii sau ofertei. Pe linie de cerere pot fi următoarele soluţii potenţiale: reforma monetară, stimularea atragerii economiilor băneşti şi acordarea, pe seama lor, de împrumuturi agenţilor economici, folosirea unui sistem fiscal care să combată evaziunea şi specula. Pe linia creşterii ofertei, trebuie acţionat în vederea creşterii producţiei. O altă soluţie ar fi creşterea importurilor, dar ea prezintă dezavantajul reducerii rezervelor valutare a ţării. Astfel, singura modalitate pentru aplanarea dezechilibrelor dintre cerere şi ofertă a rămas să fie liberalizarea preţurilor.

În R.M. crearea unui sistem de preţuri specific economiei de piaţă a început odată cu Decretul Preşedintelui R.M. № 256 din 26-12-1991 „Cu privire la liberalizarea preţurilor şi tarifelor şi protecţia socială a populaţiei „ şi a inclus 4 etape: Etapa I – prima subetapă între 2 ianuarie – 31 octombrie 1992; a doua subetapă între 1 noiembrie 1992 şi 29 septembrie 1993;Etapa II – 30 septembrie 1993 până la 22 mai 1994;Etapa III – 23 mai 1994 – 31 decembrie 1997;Etapa IV – de la 1 ianuarie 1998.

În cadrul acestei etape erau reglementate preţurile la producţia importată, conform contractelor interstatale în cadrul CSI, la producţia monopolurilor naturale (energetică, telecomunicaţii), la serviciile de transport, la producţia de primă necesitate pentru consumul populaţiei. Au fost instituite plafoane de preţuri la resurse energetice, metale preţioase, chirie, produse de panificaţie, produse lactate, ulei vegetal, zahăr, sare, medicamente. Din 15 februarie 1992 s-au eliminat subvenţiile la mezeluri fierte, s-au liberalizat preţurile la unele produse din carne, iar din 15 octombrie 1992 au fost liberalizate preţurile la unele produse alimentare (ulei, zahăr, carne). Din anul 1993 s-a redus lista produselor agricole pentru care statul garanta preţuri minimale, acestea aplicându-se doar la grâne cu excepţia.Adaosul comercial aplicat de unităţile de desfacere nu depăşea 20%.

Etapa 2 a întrodus schimbări esenţiale în mecanismul formării preţurilor cu amănuntul care, în afară de preţul de livrare şi adaos comercial includ deja cheltuielile de transport şi dobânda pentru credite bancare. Cota-plafon de 20% adaos comercial a fost înlocuită cu 3 nivele a cotei: cota-plafon 20% (pentru 25 tipuri de produse de primă necesitate), cota plafon 30% (pentru celelalte mărfuri în afară de mărfurile de lux) şi cota liberă (pentru mărfurile de lux. De rând cu aceste, se ridică nivelul preţurilor reglementate de stat pentru a reduce dotările din buget, are loc liberalizarea preţurilor la majoritatea produselor alimentare şi tarifelor în transport.

În cadrul etapei 3 au fost liberalizate preţurile la pîine, lapte, medicamente. Au intervenit schimbări substanţiale în formarea preţurilor la mărfurile întreprinderilor monopoliste: Au fost eliminate ori reduse cotele impozitelor indirecte la un şir de mărfuri. Prin adoptarea Legii “Cu privire la preţul normativ al pământului” se garantează un nivel minim al preţului de vânzare pentru posesorii de terenuri agricole.

Etapa IV a început cu întroducerea Codului fiscal (titlurile I şi II) din 1 ianuarie 1998, conform căruia a fost schimbat modul de calcul al venitului. Implementarea standardelor naţionale de contabilitate a întrodus modificări substanţiale în clasificarea şi calculul costurilor. Potrivit datelor oficiale pînă la momentul actual 20% de preţuri sunt reglementate în mod direct de stat, celelalte 80% fiind considerate preţuri libere.

Specialiştii apreciază că a avut loc o liberalizare graduală a preţurilor, însă, datorită caracterului său de noutate pentru cetăţenii obişnuiţi cu preţuri mici şi relativ stabile, precum şi datorită proporţiilor modificărilor de preţuri, s-a considerat că a avut loc o terapie de şoc. Efectele negative s-au manifestat prin rata înaltă a inflaţiei, reducerea puterii de cumpărare a banilor şi a nivelului de trai a populaţiei.Liberalizarea preţurilor a atras după sine şi adoptarea unor măsuri de protecţie socială: acordarea unor compensaţii, prin adaosuri la salarii şi pensii, indexarea veniturilor pe baza indicelui mediu de creştere a preţurilor şi tarifelor, alocaţii de stat pentru copii etc.

20.Decizia de preţ la nivel micro şi macroeconomic. Necesitatea şi metodele de reglementare din partea statului al preţurilor şi tarifelor.

Întervenţia statului în stabilirea, dirijarea şi urmărirea evoluţiei preţurilor este determinată de mai multe situaţii sau cerinţe economice, şi anume: penuria de resurse de materii prime şi energie, oferta dificitară la unele produse importante pentru economie şi populaţie, cu influienţă negativă asupra cererii şi a nivelului de trai al populaţiei, protejarea producţiei autohtone de concurenţa străină, combaterea unor situaţii de monopol sau oligopol, precum şi al concurenţei neloiale. Cu cât piaţa reală este mai îndepărtată de concurenţa perfectă, cu atât necesitatea şi eficienţa controlului statului, a intervenţiei lui asupra preţurilor este mai mare. În general, intervenţia statului în domeniul preţurilor a fost prezentă în toate timpurile, fiind mai intensă în perioadele de criză economică, declin economic, sau în timp de război etc. şi mai uşoară în perioadele de stabilitate economică. Prin amestecul în procesul formării preţurilor se urmăreşte asigurarea unei stabilităţi economice şi protecţii sociale, satisfacerea unui minim de cerinţe şi interese.

Metodele reglementării directe presupun controlul nemijlocit din partea statului asupra nivelului sau a unor elemente structurale a preţului. Astfel de metode se folosesc pentru susţinerea preţurilor produselor agricole şi agroalimentare, ale materiilor prime de bază, combustibilului şi resurselor energetice. Preţul fixat în mod autoritar de către stat poate să apară ca preţ maxim, preţ minim sau ca preţ subvenţionat. La fel, statul controlează administrativ preţurile prin blocarea lor, prin limitarea nivelului marjei de profit sau a adaosului comercial

1. Preţul maxim este inferior preţului de echilibru, dar practicarea acestui preţ modifică volumul cererii şi ofertei, stimulează consumul şi sporeşte cantitatea cerută de produs. Această situaţie poate crea o serie de consecinţe:

ü protecţia consumatorilor prin practicarea unor preţuri mai mici;

ü reduce cantitatea oferită de producători, care nu sunt de acord să-şi vândă produsul la un preţ mai mic şi pot recurge la stocarea producţiei respective, aşteptând înlăturarea restricţiei de preţ. Ca rezultat, poate să apară penuria de produse

ü vânzarea preferenţială a produselor în funcţie de unele criterii subiective, bazate pe relaţii personale sprijinite pe contraprestaţii,

ü apariţia pieţei negre, piaţă pe care bunurile se vând ilegal, la un preţ mult mai superior celui maxim impus de către organele de stat.

2. Preţul minim se foloseşte pentru a stimula dezvoltarea şi creşterea producţiei în unele sectoare şi este, de regulă, superior preţului de echilibru. Stabilirea preţului minim deasupra preţului de echilibru determină apariţia unui excedent de ofertă faţă de cerere. Producătorii se vor afla în situaţia de a acorda anumite facilităţi (rabaturi) cumpărătorilor pentru a-şi spori volumul vânzărilor.

3. Preţul subvenţionat presupune acoperirea pierderilor pe care le pot înregistra întreprinderile, ca urmare a practicării a preţurilor mai scăzute, stabilite de stat. Mărimea subvenţiei este egală cu diferenţa dintre preţul normal (preţ ce asigură recuperarea costului şi permite obţinerea unui profit rezonabil pentru ramura respectivă) şi preţul garantat de stat.

În R. Moldova s-au acordat subvenţii de la buget pentru acoperirea pierderilor unor întreprinderi, în special din agricultură. Subvenţionarea este caracteristică anumitor perioade, este necesară în unele situaţii concrete şi prezintă unele avantaje şi dezavantaje. Astfel subvenţia pentru acoperirea pierderilor asigură rambursarea costului de producţie ce reese din anumite cause obiective. Însă este greu de presupus că pierderile au fost determinate în întregime de cause obiective, şi nu de cauze subiective.

4. Blocarea (îngheţarea) preţurilor reprezintă menţinerea preţurilor la unele tipuri de produse pentru o anumită perioadă de timp. Este folosită în perioade caracterizate prin o rată înaltă a inflaţiei în vederea asigurării unei stabilizări.

5. Limitarea marjei de profit pentru agenţii economici producători şi a adaosului comercial pentru agenţii economici ce se ocupă cu desfacerea mărfurilor. Conform legislaţiei în vigoare, în R. Moldova se limitează marja de profit în mărime de 25-50% pentru produsele fabricate de agenţii economici monopolişti, 20-25% pentru tutun

1. Politica fiscală. Impozitele, taxele şi contribuţiile ce influenţează în mod direct sau indirect preţul îndeplinesc următoarele importante funcţii economice şi sociale:

1) servesc drept surse de bază pentru completarea veniturilor bugetare;

2) influenţează producţia în sensul lărgirii sau restrângerii ei;

3) influenţează nivelul preţurilor, respectiv, rata inflaţiei;

Legătura dintre preţ şi impozitul pe venitul persoanelor juridice se reflectă prin faptul că ultimul se determină în funcţie de mărimea profitului care, la rândul său, depinde de nivelul preţului.Cea mai mare influenţă asupra preţurilor o au impozitele indirecte, care reprezintă adaos la preţ. Conform prevederilor titlului III al Codului Fiscal, TVA este un impozit general de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

ü În RM se folosesc 4 cote TVA:

Conform titlului IV al Codului Fiscal accizul este un impozit general de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum, precum şi pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc..

Accizele se calculează:

ü fie ca o cotă fixă în lei sau în Euro pe unitatea de masură specifică (de exemplu pe litru, pe gradul de concentraţie, pe cifra octanică etc);

ü fie ca o cotă procentuală care se aplică asupra bazei de impozitare.

Taxele vamale sunt plăţi obligatorii, aplicate importului şi exportului de mărfuri. Ele îndeplinesc două funcţii principale:

1.protecţionistă.

2.funcţia fiscală,

În funcţie de modul de percepere taxele vamale se clasifică în următoarele categorii:

Ø ad-valorem, se aplică sub forma cotelor procentuale asupra valorii mărfii;

Ø specifice, se stabilesc ca mărime absolută pentru 1 unitate de marfă;

Ø combinate, care implică primele două categorii. De exemplu, 15% din valoare, dar nu mai mult de 20$ pentru o tonă (nu se aplică în RM);

Ø exceptională, care, la rîndul ei, se divizează în:

a) taxa specială, b) taxa antidumping; c) taxa compensatorie

Valoarea în vamă a mărfii întroduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode:

a)în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit;

b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică;

c)ţn baza valorii tranzacţiei cu marfă similară;

d) în baza costului unitar al mărfii;

e)în baza valorii calculate a mărfii;

f) prin metoda de rezervă.

2. Politica monetar-creditară. Interacţiunea dintre preţ şi masa monetară se manifestă prin apariţia fenomanului inflaţiei. Între preţ şi inflaţie există o intercondiţionare reciprocă, preţurile fiind atât cauză, cât şi efect al inflaţiei.Interdependenţa dintre preţ şi credit se manifestă prin faptul că creditul influenţează cantitatea de bani aflaţi în circulaţie, 3. Reglementarea cheltuielilor de stat. Finanţarea deficitului bugetar se poate face prin mai multe modalităţi, care au legătură şi influenţează nivelul preţurilor în economie:

· vânzarea de obligaţiuni guvernamentale cu o dobândă atrăgătoare pentru creditori. Băncile comerciale vor înregistra un deficit de lichidităţi şi vor ridica rata dobânzii,

· majorarea poverii fiscale,

· emisiune monetară fără acoperire

21.Legislaţia în domeniul de preţ. Organele cu atribuţie în domeniul de preţ.

Legea R. Moldova №845-XII „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi” specifică că: întreprinderile au dreptul să stabilească de sinestătător preţurile (tarifele) la produsele fabricate, lucrările şi serviciile prestate.În afară de agenţii economici şi Parlament, competenţe decizionale privind preţurile mai au:

- Ministerul Finanţelor cu departamentele şi direcţiile de resort îndeplineşte măsuri privind supravegherea concurenţei, a negocierii preţurilor, stabileşte preţurile produselor subvenţionate şi face propuneri de acte normative în domeniul preţului,

- Ministerul Economiei promovează politica statului în domeniul formării preţurilor, asigură organizatoric şi metodologic procedeele de determinare a preţurilor, promovează concurenţa loială, exercită controlul asupra respectării legislaţiei antimonopol,

- Ministerul Muncii şi Protecţiei sociale, urmăreşte corelarea veniturilor populaţiei cu evoluţia preţurilor bunurilor de consum şi elaborează acte normative referitoare la protecţia socială a populaţiei,

- Agenţia Naţională de Protecţie a Concurenţei care se ocupă cu promovarea concurenţei şi acordă consultaţii Guvernului în ce priveşte actele normative referitoare la preţ. La fel, exercită controlul modificărilor în structura pieţelor de mărfuri, controlul asupra atragerii investiţiilor străine de proporţii mari, supravegherea circulaţiei pachetelor mari ale hârtiilor de valoare, controlul asupra formării preţurilor,

- Organele administraţiei publice locale efectuiază reglementarea preţurilor şi controlul asupra disciplinei preţurilor în limitele competenţelor sale,

- Departamentul Statistică organizează supravegherea statistică a nivelului preţurilor, efectuiază calculul indicilor de preţ şi publică informaţia respectivă.

Modul de formare şi supraveghere a preţurilor este reglementat în RM de o serie de acte normative, cum ar fi:

- Decretul Preşedintelui R.M. №256 din 26-12-1991 „Cu privire la liberalizarea preţurilor şi tarifelor şi protecţia socială a populaţiei”,

- Legea R.M. din 29-02-1992 „Cu privire la limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei”,

- Hotărârea Guvernului R.M. №426 din 28-09-1995 „Cu privire la măsurile de coordonare şi de reglementare de către stat al preţurilor şi tarifelor”,

- Hotărârea Guvernului R.M. №582 din 17.08.1995 „Cu privire la reglementarea monopolurilor”

- Legea R.M. N1103-XIV din 30-06-2000 „Cu privire la protecţia concurenţei”.

Se află în discuţie proiectul Legii despre preţuri.

Practicile anticoncurenţiale sunt acte şi fapte la care recurg întreprinderile, în scopul dobândirii unei poziţii dominante pe piaţă. Poziţia dominantă pe piaţă este similară cu aceea de monopol, respectiv atunci când o firmă care activează singură pe piaţa în cauză poate să profite din plin de puterea ei faţă de distribuitorii şi consumatorii bunurilor sau serviciilor pe care le furnizează. Pentru a dobândi o poziţie dominantă pe piaţă, o întreprindere are două posibilităţi:

1.fie încearcă să încheie înţelegeri cu concurenţii existenţi (cei care vând acelaşi produs sau prestează acelaşi serviciu); înţelegeri de fixare a preţului şi împărţire a pieţelor;

2.fie încearcă să devină cea mai puternică sau unica întreprindere care aprovizionează piaţa, prin utilizarea unor practici anticoncurenţiale care să-i sporească puterea de piaţă.

1. Modalităţi de înţelegere între agenţii economiciCartelul este un acord de înţelegere prin care un grup de firme producătoare sau distribuitoare ale aceluiaşi bun fixează anumite preţuri sau îşi împart piaţa. Obiectivul cartelului constă în ridicarea preţurilor sau distrugerea concurenţei. Operarea cu cuplul cantităţi reduse-preţuri excesive reprezintă cel mai mare rău pe care îl produc cartelurile, deaceea ele sunt considerate că lezează direct interesele cumpărătorilor de bunuri şi servicii. În afară de aceasta, ele au şi un efect distructiv în sensul reducerii concurenţei. Tipurile de înţelegeri în cadrul unui cartel pot fi grupate astfel:

a. înţelegeri pentru stabilirea condiţiilor de vânzare cumpărare

b.înţelegeri privind cercetarea şi dezvoltarea,

c. înţelegeri privind transmiterea informaţiilor

d. carteluri de import-export

2 Modalităţi de abuz de poziţie dominantă pe piaţăPrincipalele tipuri de practici comerciale anticoncurenţiale pe care le poate folosi o întreprindere aflată într-o poziţie dominantă sunt:

ü refuzul de a negocia, în acest caz distribuitorul se va confrunta cu dificultăţi deoarece el îşi pierde sursa de aprovizionare şi nu va reuşi să găsească un alt furnizor,

ü negocierea exclusivă presupune angajamentul unui producător că va furniza, în mod exclusiv, produsele sale unui distribuitor pe o piaţă dată, garantând astfel distribuitorului monopolul pe această piaţă,

ü exclusivitatea reciprocă presupune angajamentul distribuitorului de a vinde exclusiv bunurile furnizorului său, iar acesta din urmă se angajează să îl aprovizioneze exclusiv pe distribuitor cu produsele sale,

ü impunerea preţului de revânzare, producătorul fixează preţul şi îl obligă pe distribuitor să vândă produsele la acest preţ. În acest fel, distribuitorul este împiedicat să-şi fixeze propriul adaos. Dacă va reduce preţul fixat de producător, acesta din urmă va înceta aprovizionarea,

ü vânzarea legată, producătorul îl forţează pe distribuitor să preia mai multe bunuri decât are nevoie, însă în alte cazuri distribuitorul este forţat să preia gama de produse oferite de producător, această practică fiind numită „forţarea seriei complete”,

ü fixarea diferenţiată a preţurilor presupune situaţia când producătorul vinde produsele sale la preţuri diferite către clienţi diferiţi, indiferent de cantitatea sau calitatea oferită,

preţurile de transfer, societatea-mamă poate să factureze livrările către filialele sale la preţuri reduse cu scopul ca acestea să aibă costuri mici, în timp ce concurenţii săi vor fi aprovizionaţi la preţuri excesiv de mari. În consecinţă, filialele vor fi capabile să reducă preţurile până când concurenţii vor fi eliminaţi din afacere şi ele dobândesc o poziţie de monopol în ţara în care activează.

la acţiunile anticoncurenţă se raportă:

a) activitatea monopolistă:

- abuzul de situaţia dominantă pe piaţă;

- acordul anticoncurenţă dintre agenţi economici;

b) concurenţa neloială;

c) activitatea autorităţilor administraţiei publice de limitare a concurenţei

23.Protecţia consumatorilor împotriva practicilor abuzive ale concurenţei

Pentru asigurarea funcţionării eficiente a pieţei din cadrul sectoarelor în care au loc comportamente îndoelnice se impune utilizarea unor mijloace de detectare a practicilor anticoncurenţiale, şi anume:

A: În cazul înţelegerilor secrete concertate pentru ofertanţii le licitaţii (oferte trucate) se poate folosi:

examinarea pe termen lung a nivelurilor preţurilor de ofertă la licitaţii consecutive pentru a observa creşterea sau reducerea inexplicabilă a lor,

examinarea succesiunii în care întreprinderile depun oferte câştigătoare la licitaţii întru elucidarea înţelegerilor secrete de licitaţie,

analiza unei serii de oferte ale aceluiaşi ofertant poate dezvălui necorespunderea dintre costuri şi preţuri,

examinarea localizării licitanţilor câştigători într-o serie de licitaţii succesive.

B: Impunerea preţului de revânzare este uşor de detectat deoarece preţurile sunt, de regulă, imprimate pe ambalajul produsului iar uniformitatea preţurilor între diferiţi comercianţi angrosişti sau detailişti poate arăta faptul că preţurile sunt fixate de producător şi că ele nu se formează liber.

C: Cumpărarea legată, negocierea exclusivă ş.a. pot fi detectate prin examinarea sistematică a contractelor încheiate între producători şi distribuitori, inclusiv a contractelor de licenţă cu partenerii străini.

D: Detectarea cartelurilor necesită cunoaşterea mediului de funcţionare a acestuia şi a problemelor cu care se confruntă care pot apărea sub 3 aspecte:

- atragerea tuturor firmelor în cartel,

- modul de încheere a înţelegerii între firme,

- supravegherea firmelor membre a cartelului.

Cele mai frecvente modalităţi de a influienţa raporturile de concurenţă prin preţ constau în practicile de preţuri impuse sau recomandate, discriminatorii sau diferenţiate, vânzările la preţ redus sau sub nivelul costurilor etc.

În R. Moldova se practică limitarea cotei de adaos comercial pentru agenţii economici ce se ocupă de realizare. O condiţie esenţială pentru asigurarea protecţiei consumatorilor împotriva practicilor abuzive ale concurenţei o constituie transparenţa pieţei şi informarea acestora asupra preţurilor şi a condiţiilor de vânzare. De asemenea, este necesară existenţa unui cadru legislativ şi organizarea unui control din partea statului prin organele de specialitate.Potrivit prevederilor articolului 23 a Legii menţionate mai sus, pentru încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei, agenţii economici şi conducătorii lor, factorii de decizie din autorităţile administraţiei publice poartă răspundere în conformitate cu Codul cu privire la contravenţiile administrative.

24.Specificul determinării preţurilor în comerţ

Preţurile de comercializare sunt preţuri la care se vând produsele prin unităţile comerciale specializate sau prin magazinele proprii de desfacere ale unităţilor producătoare. Preţurile de comercializare sunt preţurile cu ridicata (en gross) şi preţurile cu amănuntul (en detail

Determinarea preţurilor de comercializare în cazul în care unitatea de comerţ cu

amănuntul este înregistrată ca plătitor TVA

1) PP fără TVA = ATC x (1 + Mp)

2) PPcu TVA = PPfărăTVA x (1 + cotaTVA)

3) PRfărăTVA = PPfărăTVA x (1 + cotaACr)

4) PRcuTVA = PRfărăTVA x (1 + cotaTVA)

5) PAfărăTVA = PRfărăTVA x (1+cotaACa)

6) PAcuTVA = PAfărăTVA x (1 + cotaTVA)

Determinarea preţurilor de comercializare în cazul în care unitatea de comerţ

Cu amănuntul nu este înregistrată ca plătitor TVA

Relaţiile 1,2,3 şi 4 rămân valabile, dar se schimbă relaţia 5 iar 6 se elimină.

1) PP fără TVA = ATC x (1 + Mp)

2) PPcu TVA = PPfărăTVA x (1 + cotaTVA)

3) PRfărăTVA = PPfărăTVA x (1 + cotaACr)

4) PRcuTVA = PRfărăTVA x (1 + cotaTVA)

5) PAfărăTVA = PRcuTVA x (1 + cotaACa)

Preţurile produselor importate

Taxele vamale urmează a fi delimitate de comisioanele vamale, care nu au natură de impozit şi se referă la efectuarea procedurilor vamale. Mărimea comisioanelor vamale reprezintă 0,2% din valoarea mărfurilor.

Tehnica determinării preţurilor la mărfurile de import (PI):

Primul element al preţului este valoarea în vamă (VV), la care se importă bunul respectiv.

Al doilea element este taxa vamală (TV), aplicată sub formă de cotă procentuală la valoarea în vamă. Dacă taxa vamală este stabilită în mărime absolută la o unitate de măsură, prin simple operaţiuni matematice se poate calcula suma TV ce revine la unitate de marfă. TV=cotaTV x VV

Următorul element este taxa pentru proceduri vamale (TPV) care reprezintă 0,2% din valoarea în vamă. TPV=0,02 x VV

Dacă produsul importat figurează pe lista accizelor, elementul 4 va fi accizul calculat în două moduri diferite.

În I caz, când accizul se aplică sub formă de cotă fixă în lei sau Euro pe unitatea de măsură.

ACZ=cotaACZ x Q

În al II caz, când accizul se aplică sub formă de cotă procentuală la valoare:

ACZ=cotaACZ x (Pext+TV+TPV)

Ultimul element este TVA la import:

TVA=cotaTVA x (VV+TV+TPV+ACZ)

Elementele structurale a preţului sunt profitul, accizele, TVA, adaosul comercial, comisionul. Fiecare element îşi are un loc bine definit în componenţa preţului în raport cu celelalte elemente. Aşa, de ex. profitul producătorului se determină în raport cu costul de producţie şi împreună cu acesta, formează preţul producătorului.

25.Fundamentarea preţurilor la produsele agricole.

În domeniul producţiei agricole, mai mult decât în orice alt sector productiv, acţionează o mare varietate de factori extraeconomici, cum ar fi cei climatici şi de structură naturală a solului, precum şi cei economici legaţi de procesul muncii, de investiţii etc. o particularitate însemnată în agricultură este denumită ca „efectul King” după numele celui care l-a definit şi explicat (Gregory King) încă din sec. XVII. Şi anume, în anii cu recolte bune preţurile produselor agricole scad, determinând reducerea veniturilor producătorilor agricoli, şi invers, ceea ce nu este pe departe un stimulent pentru investiţii. King lămureşte acest paradox prin caracterul inelastic al cererii la produsele agricole.

Obţinerea de venituri mici cauzează, la rândul său, o problemă socială manifestată prin migrarea populaţiei de la sat la oraş şi toţi aceşti factori determină fluctuaţii mari în nivelul producţiei, costurilor şi preţurilor, ceea ce face necesară intervenţia organelor de stat privind organizarea unui sistem de susţinere a producătorilor agricoli prin intermediul unui şir de metode: În primul rând, se impune necesitatea intervenţiei statului prin asigurarea unui preţ garantat producătorilor agricoli. Preţul garantat este preţul la care statul se obligă să achiziţioneze produsele de importanţă naţională şi în acest fel se asigură o anumită stabilizare a preţurilor, evitarea pericolului creării unei supraproducţii a. cumpără sau stochează excedentele create de la Q la Q1 la preţul P; b. în caz de penurie se intervine în sens invers, punând pe piaţă cantităţile necesare de la Q2 la Q la acelaşi preţ.

O altă modalitate de susţinere este acordarea subvenţiilor de la buget unor producători aflaţi în condiţii de producţie mai nefavorabile de climă şi sol. În ţările dezvoltate, unde agricultura are o contribuţie minimală în PIB, se practică pe larg subvenţionarea producţiei agricole prin preţ, adică recuperarea a unei părţi de cheltuieli din fonduri special create de către stat.

În al treilea rând, sprijinirea producătorilor agricoli se poate înfăptui prin politica de creditare cu dobânzi reduse şi prin utilizarea unei politici fiscale preferenţiale.

Încă o modalitate de susţinere a producătorilor agricoli este limitarea suprafeţelor agricole şi scoaterea lor temporară din circuit. Se aplică pe larg în SUA unde fermierul primeşte de la stat un venit mediu anual corespunzător suprafeţei care nu a fost semănată.

26.Particularităţile stabilirii preţurilor la pământ şi resursele naturale.

Pământul, ca şi oricare bun economic, este o marfă care se vinde şi se cumpără pe piaţa factorilor de producţie. Preţul la pământ reprezintă suma de bani ce se plăteşte pentru cedarea drepturilor de proprietate al unei persoane fizice şi/ sau juridice asupra unei suprafeţe de teren altei persoane în baza actului de vânzare-cumpărare. El este influenţat de următorii factori:

1.cererea şi oferta de terenuri agricole – limitarea naturală a pământului conferă ofertei un caracter rigid, ca fiind insensibilă la variaţia preţului. Drept urmare, preţul la pământ evoluează în raport cu cererea, cu numărul de persoane disponibile să facă investiţii în agricultură;

2.sporirea cererii de produse agricole determină sporirea cererii de terenuri agricole, ridicându-le preţul;

3.mărimea şi evoluţia rentei;

4.posibilitatea folosirii alternative a pământului: agricultură, silvicultură, construcţii, fiind aleasă ca varianta ce oferă venitul maxim;

5.rata dobânzii – achiziţia unui lot de pământ presupune o investiţie de aceea, dacă rata dobânzii este mai mare ca eficienţa aşteptată de la utilizarea lotului respectiv, investitorul va prefera plasarea banilor la bancă, influenţând cererea la terenurile agricole.

Potrivit Legii RM №1308-XIII din 25.07.1997 “Privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului” este stabilit preţul normativ al pământului, preţ indexat în fiecare an de Legea Bugetului şi care poate varia în dependenţă de regiune, gradul de amenajare ş.a.

27.Specificul determinării preţurilor în construcţii – montaj.

Activitatea de producţie în construcţii aceasta este influenţată de o serie de factori de ofertă. Este vorba de următorii factori:

1. volumul mare,

2. fundamentarea preţurilor

3. caracterul de unicat al lucrărilor

4. amplasamentul obiectivului

5. caracterul sezonier

6. factorii naturali ş.a.

în ramura construcţiilor se stabilesc următoarele tipuri de preţuri:

1) Preţuri de articole de deviz, se stabilesc pe unitate de articole de deviz, pe baza a două elemente:

- normele de deviz;

- preţurile practicate pentru materialele de construcţii, tarifele pentru manoperă.

Acest tip de preţuri nu sunt unice pe ţară, după cum nici normele de deviz nu sunt unice

2) Preţurile de deviz pe categorii de lucrări, stabilirea cărora este specifică investiţiilor de construcţie-montaj.Acest tip de preţ cuprinde costurile directe ce se determină pe fiecare articol de deviz pe total şi pe cele patru elemente de cheltuieli: materiale, manoperă, utilaje şi transport.

3) Preţul de deviz pe obiect de construcţii se obţine prin însumarea devizelor pe categorii de lucrări pentru obiectul respectiv. El cuprinde şi TVA.

4) Preţul general al obiectului de investiţii, ce reflectă întregul volum al cheltuielilor ocazionate de realizarea unui obiect de construcţii, de la faza de proiectare, până la darea în folosinţă şi atingerea parametrilor proiectaţi. El reprezintă de fapt însumarea cheltuielilor de investiţii.

Începând cu 1 ianuarie 2002 s-a trecut la metoda determinării preţurilor de deviz în funcţie de preţurile resurselor utilizate, adică mărimea tuturor articolelor de consumuri reprezintă valoarea lor reală ceea ce dă posibilitatea de a calcula costul construcţiei la orice etapă de realizare a ei. În funcţie de noile normative fiecare agent economic are dreptul să elaboreze propriile normative şi să determina preţul de ofertă reieşind din costul real şi marja de profit. Acest preţ este obiectul negocierilor între organizaţia de construcţii şi beneficiar.

28.Preţurile (tarifele) resurselor energetice.

În R. Moldova, potrivit Hotărârii Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) №114 din 26.12.2003, este stabilită Metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor pentru serviciile de transport şi dispecerat a energiei electrice. Metodologia în cauză stabileşte:

1) componenţa consumurilor şi cheltuielilor, care se include la calcularea tarifelor;

2) metoda de calculare a rentabilităţii investiţiilor efectuate de către întreprinderi;

3) modul de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor.

Respectiv, tarifele pentru serviciile de transport şi dispecerat a energiei electrice se calculează la 1 kWh de energie electrică transportată prin reţelele electrice de transport conform formulei: To = ( Ct + Rn + Dev ) / V

Unde: Ct – consumurile şi cheltuielile întreprinderii de transport şi dispecerat;

Rn – rentabilitatea activelor noi (investiţiilor);

Dev – devierile financiare

V – cantitatea de energie electrică transportată prin reţele de transport.

Este stabilită metodica unică de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciile de distribuţie şi livrare a energiei electrice consumatorilor finali.

Prezenta Metodologie stabileşte:

- componenţa consumurilor şi cheltuielilor, care se includ la calcularea tarifelor;

- metoda de calculare a rentabilităţii investiţiilor efectuate de către întreprinderi;

- modul de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor de bază;

- modul de ajustare a tarifelor de bază pentru perioada de valabilitate a Metodologiei.

Tariful de livrare a energiei electrice consumatorilor se calculează conform formulei:

Unde: CEj – costul energiei electrice procurate de către întreprinderea de distribuţie în anul „j”;

EIj – volumul energiei electrice livrat consumatorilor în anul „j”, care se determină conform formulei:

TFj – tariful pentru serviciilor de transport şi dispecerat a energiei electrice prin reţelele de transport;

LDj – consumul tehnologic şi pierderile comerciale de energie electrică admise în reţelele de distribuţie, care constă din suma consumului tehnologic şi pierderilor comerciale.

Ţinând cont de faptul, că consumul tehnologic şi pierderile de energie depind de mai mulţi factori (schema reţelelor electrice, sarcină, anotimp etc.), care diferă de la lună la lună, prezenta Metodologie prevede, că întreprinderile de distribuţie aprobă nivelul pierderilor de energie pentru fiecare lună a anului calendaristic, în limita nivelului mediu anual stabilit în Anexa la prezenta Metodologie, după coordonarea acestora cu ANRE.

Tariful pentru serviciul de distribuţie şi furnizare a energiei, se calculează în baza formulei:

UDCj = (CDj + Rnj ) / EIj

Unde: CDj – consumurile şi cheltuielile aferente serviciului de distribuţie şi furnizare a energiei electrice;

Rnj – rentabilitatea activelor noi (investiţiilor) în anul „j”;

Desv j – devierile financiare obţinute în anul tarifar precedent ce trebuie trecute în tariful anului curent.

Tarifele la livrarea energiei termice

În R. Moldova, potrivit Hotărârii Consiliului de Administrare al ANRE Nr.114 din 26.12.2003, este stabilită Metodologia calculării, aprobării şi aplicării tarifelor de livrare a energiei termice consumatorilor finali. Metodologia în cauză stabileşte:

1.componenţa consumurilor şi cheltuielilor, care se include la calcularea tarifelor;

2.metoda de calculare a rentabilităţii investiţiilor efectuate de către întreprinderi;

3.modul de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor.

Tariful de livrare a energiei termice consumatorilor finali se stabileşte pentru fiecare întreprindere în parte la 1 Gcal energie termică livrată conform formulei:

Tet = [ (CP + CD) / Etl ] + D

CP – costul energiei termice; Etl – volumul energiei termice livrat consumatorilor; CD – costul serviciilor de transportare, D – devierile financiare înregistrate în anul tarifar precedent.

29.Particularităţile formării preţurilor în cadrul comerţului extern.

Particularităţile formării preţurilor în cadrul comerţului extern.

Noţiunea de preţ este comună atât pieţei interne a unei ţări, cât şi celei externe, adică preţul reprezintă suma de bani pe care intenţionează să o obţină vânzătorul şi pe care este gata să o plătească cumpărătorul sau expresia bănească a unui produs care este realizat pe piaţa internaţională. El este caracterizat prin următoarele trăsături:

a) este preţul la care se înfăptuiesc tranzacţiile de import-export de proporţii mari, excluzându-se relaţiile de barter, compensările, livrarea mărfurilor în cadrul ajutoarelor umanitare, realizarea producţiei firmelor mixte ş.a;

b) este preţul care se foloseşte în cadrul tranzacţiilor regulate pe cele mai importante pieţe;

c) este preţul tranzacţiilor, unde plăţile se efectuează în valută liber convertibilă.

Factorii ce determină nivelul preţurilor mondiale:

· capacitatea de cumpărare a clientului;

· volumul producţiei care îl interesează pe cumpărător;

· caracteristicile produsului şi utilitatea lui;

· volumul producţiei livrate de vânzător;

· cheltuielile de producţie aferente fabricării şi realizării.

Fundamentarea preţurilor în comerţul extern este un proces mult mai complex ca determinarea preţurilor la nivel naţional. Aceste diferenţe rezultă din mai multe cauze, şi anume: rolul statului în formarea preţurilor diferă de la o ţară la alta; piaţa internaţională presupune mai multe componente decât piaţa naţională; productivitatea muncii diferită; pentru fiecare ţară este specifică politica bugetară, monetară, valutară, fiscală; preţurile de export sunt mai mari decât preţurile din interiorul ţării, fiindcă ele conţin mai multe elemente structurale (cheltuieli de transport, taxe vamale).

30.Categoriile de preţuri practicate în relaţiile economice internaţionale.

Categoriile de preţuri practicate în relaţiile economice internaţionale.

Totalitatea factorilor care participă la formarea preţurilor mondiale determină existenţa mai multor forme de preţuri pentru unul şi acelaşi produs:

1) Cotaţiile la bursă, care determină preţurile principalelor materii prime, cum sunt: produsele alimentare, materialele, produsele petroliere, cerealele, bumbacul, pieile, produsele din lemn, zahărul, cauciucul etc. Prin intermediul lor, ţările dezvoltate influenţează cererea şi oferta, reuşind să stabilească preţuri la materiile respective, în general, sub valoarea lor economică, obţinând avantaje însemnate în schimburile comerciale cu ţările în curs de dezvoltare. Formarea preţurilor de bursă este rezultatul stabilirii punctului de echilibru valoric între totalitatea ofertelor şi totalitatea cererilor prezentate. Cotaţiile se stabilesc zilnic sau de câteva ori pe săptămână, se afişează la sediile burselor şi se publică în buletinele oficiale de cursuri (cotaţii).

2) Preţurile de licitaţie, care se stabilesc pentru anumite categorii de mărfuri organizate în cadrul unor organizaţii comerciale autorizate. Frecvent se stabilesc preţuri de licitaţie pentru obiecte de artă, echipamente de investiţii, mijloace de transport cât şi pentru realizarea unor obiecte industriale, turistice, social-culturale, construcţii de poduri, drumuri, porturi etc. preţurile de licitaţie se pot forma prin metoda preţului minim de strigare, stabilit de vânzător în acord cu societatea de licitaţie, fie prin metoda de scădere a preţului, când preţul maxim de strigare se reduce succesiv până cumpărătorii acceptă preţul.

3) Preţurile de tranzacţie, se determină pentru fiecare partidă de mărfuri ce face obiectul contractelor curente sau de lungă durată şi se stabilesc pe bază de tratative între exportatori şi importatori.

4) Preţurile de listă se stabilesc de către producători ţinând seama de condiţiile lor de fabricaţie şi de preţurile firmelor concurente, se înscriu în cataloage şi se comunică potenţialilor cumpărători. Aceste preţuri se practică pentru mărfurile fabricate într-o largă gamă sortimentală. O variantă a preţului de listă constituie preţul afişat, stabilit de pe poziţii de forţă economică de către organisme internaţionale ale producătorilor exportatorilor, fără participarea cumpărătorilor. De ex. preţul la ţiţei stabilit de către OPEC.

5) Preţurile de acord se stabilesc pe baza unor acorduri internaţionale încheiate între firme sau ţări importatoare şi au în vedere mărfurile cu pondere mare în schimburile internaţionale.

31.INCOTERMS – standard internaţional de interpretare al regulilor comerciale.

„INCOTERMS” reprezintă un set de termeni in domeniul comertului international de marfuri care sunt aplicabile pe teritoriul european.Ca forta juridica aceste reguli au un caracter facultativ, aplicinduse daca partile au facut trimitere in contract la o regula INCOTERMS.

In aceste reguli sunt stabilite conditii concrete cu privire la obligatiile si riscurile fi=ecaruia din partile participante la contract cu privire la locul si modul de expediere,plata, TVA,cine suporta riscurile.

Conform Incoterms 2000, termenii au fost impartiti in 4 grupuri:

EXW – franco-uzină (ex-works)

Grupa F – Transportarea de bază neachitată –stipuleaza conditiile potrivit carora vinzatorul isi asuma obligatia de a preda marfa transportata.

FCA – expediere franco (FREE CARRIER)

FAS – predare sotto palanco –franco la nava (FREE ALONGSIDE SHIP)

FOB – franco bord (FREE ON BOARD)

Grupa C - Transportarea de bază achitată –include conditii potrivit carora vinzatorul are oblig. sa incheie conditii de transport fara sasi aume rriscul de pirderi,fara sa suporte ch. suplimentare, ce ar putea supravietui dupa incarcarea mij. de transport..

CFR – cost şi navlu (COST AND FRIGHT)

CIF – cost, asigurare, navlu (COST, INSURANCE, FRIGHT)

CPT – expediere achitată către (CARRIAGE PAID TO)

CIP – expediere, asigurare ( CARRIAGE AND INSURANCE PAID TO )

Grupa D – Sosirea (vânzătorul suportă costul şi riscurile cu transportarea mărfii până la destinaţie)

DAF – livrat la frontieră( DELIVERED AT FRONTIER )

DES – livrat de pe navă (DELIVERED EX SHIP

DEQ – livrat de pe chei(DELIVERED EX QUEY )

DDU – livrat fără vămuire (DELIVERED DUTY UNPAID )

DDP – livrat cu vămuire (DELIVERED DUTY PAID)

Conditia E este conditia in care obligatiile vinzatorului sunt minime, astfle ca aceasta trebuie sa puna marfa la dispozitia cumparatorului la locul cuvenit.

Conditiile din grupul F obliga vinzatorul sa livreze marfa in vederea transportului.

Conditiile gr. C obliga ca vinzatorul sa contracteze transportul conform uzantelor pe CH. Proprii.

Conditiile D- pt. Sosirea marfurilor la locul sau punctul de destinatie convenit la frontiera sau pe teritoriul tarii import, vinzatorul suporta riscurile si costurile.

32.Sistemul informaţional modern al preţurilor şi tarifelor.

Prin sistemul informaţional al preţurilor şi tarifelor (SIPT) se are în vedere asigurarea unui instrument de cunoaştere a nivelului, structurii şi evoluţiei preţurilor care are menirea de a completa sistemul informaţional economico-social existent. Un SIPT modern trebuie să asigure respectarea următoarelor obiective:

· Cunoaşterea nivelului, structurii, evoluţiei şi tendinţei preţurilor nominale, precum şi a influenţelor provenite din modificarea lor;

· Obţinerea şi asigurarea le diferite verigi organizatorice a unui volum de informaţii privind nivelul, structura şi evoluţia preţurilor la principalele produse şi servicii, informaţii necesare pentru adoptarea deciziilor corespunzătoare şi pentru informarea sistematică a instituţiilor statale asupra mişcării preţurilor în economie;

· Realizarea unei serii de date privind dinamica şi structura preţurilor la principalele produse şi servicii în vederea elaborării unei prognoze de preţuri pe perioade scurte, medii sau lungi,

· Corelarea datelor şi indicatorilor privind structura şi evoluţia preţurilor cu datele şi indicatorii existenţi, referitori la costuri, profit, accize, TVA şi alte elemente de preţuri;

Elementele principale ale unui SIPT sunt următoarele:

- Indicii de preţuri, permit analiza valorii producţiei şi circulaţiei mărfurilor în dinamică în funcţie de modificarea cantităţii producţiei şi a preţurilor ei,

- Preţurile medii,, caracterizează şi ele dinamica preţurilor.

- Preţurile curente, care sunt folosite la determinarea volumului valoric a unui şir de indicatori (PIB, PNB, VN)

- Preţuri constante, ce sunt utilizate pentru asigurarea comparabilităţii în timp al indicatorilor menţionaţi mai sus.

- Preţurile comparabile, sunt preţurile practicate la stabilirea dinamicii indicatorilor valorici pe o perioadă mai mare şi în care s-au practicat mai multe preţuri constante.

SIPT cuprinde trei subsisteme principale:

1.subsistemul informaţional al preţurilor la produsele industriale;

2.subsistemul informaţional al preţurilor de consum;

3.subsistemul informaţional al preţurilor produselor agricole.

33.Determinarea nivelului de preţ în cadrul analizelor statistice.

Evaluarea nivelului preţurilor este prima etapă în cadrul analizei statistice a preţurilor.. Deosebim nivel individual, mediu şi general al preţurilor.

Nivelul individual de preţ este o mărime absolută şi reprezintă cantitatea de bani achitată în schimbul unei unităţi de bun.

Nivelul mediu de preţ reuneşte preţurile individuale în cadrul unui grup de mărfuri. Practica statistică utilizează mai multe variante de determinare a preţului mediu, şi anume:

1) media cronologică simplă;

2) media cronologică compusă;

3) media aritmetică;

4) media armonică.

Media cronologică simplă se foloseşte atunci când între momentele înregistrării preţurilor este aceeaşi perioadă de timp, de exemplu nivelul preţurilor se înregistrează la începutul fiecărei luni.

unde: P(med) – preţul mediu;

t – numărul lunilor în perioadă.

Media cronologică compusă se foloseşte atunci când între momentele înregistrării preţurilor nu este aceeaşi perioadă de timp. Relaţia de calcul a indicelui mediu cronologic este:

P(med) = ∑( P(med)I x ti)/ ∑ ti

unde: P(med)I – preţul mediu pe perioada I;

ti – numărul lunilor în perioada i.

Media aritmetică se foloseşte atunci când există date referitor la volumul fizic sau raportul procentual privind cantitatea mărfurilor realizate. Relaţia de calcul a mediei aritmetice este:

P(med) = ∑ (P x Q)/ ∑ Q

unde: Q – cantitatea mărfurilor realizate exprimată în unităţi naturale de măsură

Media armonică se foloseşte atunci când se duce evidenţa volumului vânzărilor corespunzător diferitor niveluri de preţuri. Relaţia de calcul este:

P(med) = ∑ (P x Q)/ ∑ ((P x Q)/P)

Nivelul general al preţurilor reuneşte nivelurile preţurile (tarifelor) anumitor produse (servicii ) în cadrul coşului minim de consum.

34.Calculul indicilor sistemului informaţional al preţurilor.

Indicii de preţuri sunt mărimi relative ce caracterizează evoluţia medie a preţurilor în timp şi raportul reportul dintre preţuri în spaţiu (teritorial). Ele se exprimă sub formă procentuală sau sub formă de coeficienţi. Indicii de preţuri pot fi individuali şi sintetici, agregaţi sau de grup.

Indicele individual măsoară variaţia preţurilor unui singur produs la două date diferite.

IP = Pi1 / Pi0

unde: Pi1 – preţul bunului I în perioada curentă;

Pi0 – preţul bunului I în perioada de bază.

Indicele agregat reprezintă forma de bază a indicilor sintetici (de grup) şi se determină ca raport între două sume de produse, două agregate, calculate prin evaluarea cantităţilor care compun structura indicelui în preţurile curente şi în preţurile perioadei de bază. În funcţie de ponderile folosite (cantităţile de produse din perioada curentă sau cea de bază) sunt cunoscute şi aplicate trei tipuri fundamentale de indici:

1.Indicele Laspeyres este un indice agregat de preţuri care are în construcţia sa ponderile perioadei de bază.

dPl=(Spt;i*q0i)/(Sp0;i*q0;i)*100;
dQl=(Sp0;i*qt;i)/(Sp0;i*q0;i)*100.

unde: P1Q0 – valoarea cantităţilor de produse

vândute în anul de bază în preţurile anului curent; P0Q0 – valoarea cantităţilor de produse din anul de bază în preţurile anului de bază.

Acest indice are o aplicabilitate largă deoarece este uşor de calculat. Se poate folosi cu succes în cazul produselor la consumuri relativ constante, cu cerere neelastică şi de strictă necesitate şi în baza lui se poate realiza indexarea veniturilor populaţiei.

2. Indicele Paasche este un indice agregat de preţ în construcţia căruia se folosesc ponderile din perioada curentă.
dPp=(Spt;i*qt;i)/(Sp0;i*qt;i)*100;
dQp=(Spt;i*qt;i)/(Spt;i*q0;i)*100.

unde: P1Q1 – valoarea cantităţilor de producţie din anul curent, exprimată în preţurile anului curent;

P0Q1 – valoarea cantităţilor de producţie din anul curent, exprimată în preţurile anului de bază.

Acest indice are un şi de avantaje, şi anume:

- posedă proprietatea de agregare, permiţând astfel analiza evoluţiei preţurilor, atât pe principalele produse şi grupe de mărfuri, cât şi pe ansamblul mărfurilor din economie;

- prin folosirea ponderilor din perioada curentă asigură o structură de consum la zi (actuală) şi dă posibilitatea calculării plăţilor plăţilor suplimentare sau a economiilor efective pe care le realizează populaţia ca urmare a majorării sau reducerii preţurilor.

Principalul neajuns al Ipp este că ponderile perioadei curente care se folosesc în construcţia sa reflectă structura actuală a consumului şi ea este comparabilă numai cu preţurile din perioada curentă, nu şi cu cele din perioada de bază.

3. Indicele Fisher, care reprezintă media geometrică a indicelui Laspeyres şi Paasche.

Ifp = radical( Ilp x Ipp);
adica, dPf=radical din dPl*dPp.

Fisher consideră că aceasta este „indice ideal” întrucât întruneşte toate condiţiile cerute unui indice şi exclude toate neajunsurile celor enumeraţi mai sus.

35.Utilizarea IPC la determinarea nivelului inflaţiei.

Inflaţia reprezintă creşterea nivelului general al preţurilor. Preţurile au tendinţa de a creşte inegal, de acea în cazul creşterii nivelului general al preţurilor unele mărfuri se scumpesc mai repede, altele moderat, iar altele în genere chiar se ieftinesc.

Inflaţia poate fi determinată cu ajutorul indicelui de creştere a nivelului general al preţurilor. Cel mai răspândit indice este indicele preţurilor de consum (IPC), care de obicei se determină după metoda Laspeyres. IPC caracterizează schimbarea nivelului general de preţuri la mărfurile şi serviciile cumpărate, folosite sau achitate de către populaţie în perioada curentă faţă de perioada de bază. Calculul IPC se face în baza structurii cheltuielilor, conform investigaţiei selective a gospodăriilor private şi a înregistrării preţurilor la 1500 denumiri de mărfuri (servicii), care sunt prezentate în toate formele de comerţ şi sfera serviciilor în 750 centre din 11 oraşe ale republicii. IPC poate servi drept reper şi pentru indexarea veniturilor băneşti a populaţiei.

Pentru determinarea ratei inflaţiei poate fi folosit şi indicatorul capacităţii de cumpărare a valutei, care se calculă în calitate de indice invers proporţional indicelui nivelului general al preţurilor.

Exam Management bancar

2015-02-01T10:03:00.002+02:00

1. Conceptul, conţinutul şi principii ale managementului bancar.

Managementul este câmpul în care se interpătrund politicile, oamenii şi administrarea, care iau decizii şi exercită controlul necesar pentru a implementa obiectivele optime în scopul de a asigura dezvoltare, stabilitate şi creştere în afacere.(Goodmean)

Managementul bancar are următoarele particularităţi:

patrimoniul – reprezintă un capital pe care-l are banca la un moment dat şi care în marea sa parte nu este în proprietatea deplină a băncii.

produsul pe care îl formează banca – cumpără bani şi vinde bani – formarea corectă a preţului, dobânzile.

personalul – de înaltă calificare şi de fiecare salariat în parte depinde banca – gestiunea corectă a personalului.

mijloacele tehnice pe care le utilizează banca.

Atribuţiile managementului bancar:

administrarea patrimoniului ce presupune exercitarea dreptului de a utiliza acest patrimoniu;

organizarea proceselor de gestiune a patrimoniului;

dirijarea – explicarea lucrătorilor ce au de făcut;

control – trebuie să fie permanent (personal şi procesual), auditul intern.

Managementul bancar este organizat după următoarele principii:

procesul de gestionare în bancă este un proces complex, fiecare activitate a băncii presupune legătură strânsă atât între diverse domenii cât şi-n timp;

trebuie să fie extemporal;

toate atribuţiile managementului trebuie corelate între ele ca să formeze un mecanism integru.

Managementul bancar ca ştiinţă formează recomandări la modul general, iar fiecare bancă este liberă să le utilizeze şi să le dezvolte în conformitate cu specificul activităţii sale.

2. Funcţiile managementului bancar.

administrarea patrimoniului ce presupune exercitarea dreptului de a utiliza acest patrimoniu;

organizarea proceselor de gestiune a patrimoniului;

dirijarea – explicarea lucrătorilor ce au de făcut;

control – trebuie să fie permanent (personal şi procesual), auditul intern.

3. Particularităţi şi scopul managementului bancar. Direcţiile principale ale managementului bancar.

Particularităţile managementului bancar în vederea realizării scopului sunt următoarele:

· capitalul împrumutat este de la persoane fizice – activitatea bancară este strict reglementată de autorităţile monetare;

· sistemul de formare a costurilor şi încasărilor bancare;

· banca este societate privată formată de obicei ca SA – scopul managementului bancar apare c maximizarea profitului pentru o acţiune.

Scopul managementului bancar este maximizarea profitului băncii, inclusiv pentru o acţiune în condiţiile expunerii minime la risc şi respectând restricţiile impuse de organele de reglementare.

Ca strategie globală scopul managementului bancar este menţinerea viabilităţii băncii, crearea condiţiilor de activitate a ei atât în prezent cât şi pe viitor.

Pentru atingerea scopurilor sale managementul bancar activează în două direcţii:

· managementul financiar: a) managementul performanţelor (mg. global)

b) managementul riscurilor

· managementul personalului

Managementul financiar presupune gestionarea corectă a patrimoniului băncii şi evidenţa lui – se mai numeşte managementul bilanţului bancar.

Activitatea mg. financiar presupune crearea condiţiilor de atragere şi gestionarea clienţilor, vânzarea serviciilor bancare – sfera de producţie.

Managementul personalului presupune gestionarea angajaţilor prin formarea colectivului de muncă, organizarea lui, dirijarea şi controlul.

În mg. financiar se utilizează metode matematico-financiare, pe când mg. personalului presupune abilităţi din domeniul psihologiei.

Pentru mg. personalului se utilizează următoarele metode:

· formarea unui contract de muncă în care se vor stipula toate drepturile şi obligaţiile angajaţilor;

· crearea unui sistem de reciclare a cadrelor, activitatea bancară se bazează pe inovaţii;

· crearea unui sistem de stimulente pentru personal;

· crearea unei structuri clare de atribuţii a fiecărui angajat;

· minimizarea factorului de dublare a funcţiilor.

4. Organizarea băncii prin perspectiva ierarhică. Organigrama băncii.

Perspectiva ierarhică, prin care banca este structurată pe nivele ierarhice, organizarea vizând atât conducerea băncii, cât şi activităţi operaţionale, executive, care asigură realizarea produselor şi serviciilor băncii.

Conducerea, administrarea şi controlul băncii sunt realizate printr-o ierarhie subordonativă a organismelor de conducere, cărora le sunt ataşate atribuţii, competenţe, responsabilităţi.

Ierarhia presupune următoarele elemente organizatorice: adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administraţie, comitetul de direcţie sau de conducere, preşendintele şi vicepreşedinţii, şefii de divizii, departamente şi direcţii funcţionale.

perspectiva iererhica, subcoordonativa, prin care banca este structurata pe nivele iererhice, organizarea vizand atat conducerea bancii, cat si activitatile operationale, executive, care asigura realizarea produselor si seviciilor bancii;

Relatiile ierarhice, de subordonare, organizarea centrandu-se pe activitatea de conducere caracterizata prin decizie, coordonare si control.

Conducerea, administrarea si controlul bancii sunt realizate printr-o ierarhie subordonativa a organismelor de conducere, carora le sunt atasati parametri specifici de conducere (atributii, competente, responsabilitati), caracteristica fiind autoritatea de decizie.

Elementele organizatorice ale organigramei ierarhice sunt urmatoarele:

 Adunarea generala a actionarilor;

 Consiliul de Administratie;

 Comitetul de directie sau de conducere;

 Presedintele si vicepresedintele.

La nivelul conducerii bancii sunt constituite organisme specializate care asigura realizarea integrarii si armonizarii unor activitati, orientate pe obiective specificare (Comitetul de risc, Comitetul de credit, Comisia de cenzori, Controlul intern, etc.).

Conducerea curenta a bancii este exercitata de presedinte, vicepresedinte, dar si de sefii diviziilor, departamentelor si directiilor functionale.

Daca presedintele raspunde de desfasurarea, in conditii optime si profitabile, a intregii activitati a bancii, vicepresedintele indeplineste atributii insotite de competente si responsabilitati corespunzatoare, referitoare la coordonarea unor departamente functionale sau centre (unitati) operationale - sucursale, filiale, agentii.

În cadrul băncii identificăm 7 posturi de management dintre care 4 pe orizontală şi 3 pe verticală.

1) Adunare generală a acţionarilor este organul suprem de decizie la care contribuie toţi acţşionarii care au participat la capitalul social a băncii. Are în viziune următoarele probleme:

• formarea strategiei de dezvoltare a băncii;

• stabilirea sferilor prioritare de dezvoltare a băncii;

• adoptare statutului şi a planurilor strategice ale băncii;

• adoptarea bilanţului anual şi repartizarea profitului;

• decizii de majorare a capitalului;

• numirea consiliului de administraţie.

2) Consiliul de administrare este format de acţionari majoritari (min 3, max 21)

3) Consiliul de directori – blocul general de management (angajaţii băncii) – poartă responsabilitatea integrală inclusiv faţă de acţionari, de administraţia băncii, de profitabilitatea şi stabilitatea băncii. În CD intră conducerea băncii, preşedintele CD este şi preşedintele băncii.

4) Şefii de direcţie – blocul activităţii comerciale – toată activitatea băncii care aduce profit.

5) Finanţele – se include gestiunea băncii ca oricare altă întreprindere. Intră: contabilitatea, casieriele, secţia decontărilor interbancare.

6) Automatizarea – răspunde de reţelele informaţionale ale băncii. Intră:secţia de constituire a programelor informatice, menţinerea reţelei de transfer de imformaţie.

7) Administrarea băncii – secţia de jurişti, secţia de cadre, secţia de

aprovizionare.

Toţii şefii de direcţie formeză managementul mijlociu sau managementul curent.

Comitetele sunt întrunite pentru a verifica activitatea băncii pe anumite domenii (comitet de creditare, comitet de active şi pasive).

Consiliul de cenzori – auditul intern.

Adunarea generala actionarilor; consiliul de administrare: comitete, consiliul de cenzori; consiliul de directori: comert, finante, administrare, automatizare.

5. Organizarea băncii prin perspectiva conflguraţlonală.

perspectiva configurationala, prin care banca este organizata pe centre operationale (centrala, sucursala, filiala, agentia, oficiu), in cadrul fiecarui centru realizandu-se selectiv functiunile bancii si atributele conducerii, organizarea in aceasta perspectiva generand reteaua bancara.

Cele trei perspective organizatorice considerate in interdependenta lor constituie arhitectura bancii, evidentiata prin organigrama acesteia, in cadrul carei sunt relevate nivelele organizatorice, centrele operationale, compartimentele functionale, relatiile dintre acestea (de autoritate, de coordonare, de colaborare, de informare, etc.), precum si paramentrii definitorii ai fiecarui element organizatoric (atributii, competente, responsabilitati).

6. Organizarea băncii din perspectivă funcţională.

perspectiva functionala, prin care banca este organizata conform functiunilor bancii, atributele conducerii fiind atasate diferentiat fiecarei functiuni (productiva, financiara, comerciala, etc.);

Relatiile functionale, organizarea centrandu-se pe activitati specifice bancii, generatoare de produse si servicii, si in acest sens constituindu-se compartimente (birouri, servicii, directii divizii, departamente) care realizeaza operatiuni bancare caracterizate prin omogenitate, interdependenta si finalitate.

In functie de dimensiunile bancii si specialitatea acesteia, activitatile si operatiunile pot fi realizate fie in cadrul unor directii sau divizii, fie, in cazul bancilor mari, detaliate pe departamente, servicii sau birouri.

Organigrama functionala este flexibila si difera de la banca la banca, chiar pentru aceeasi banca ea putandu-se modifica in functie de strategia bancii, de natura si volumul activitatilor desfasurate.

Principalele compartimente functionale din cadrul bancii sunt: de coordonare, de trezorerie, de casierie, de control, de operatiuni comerciale, de creditare, de contabilitate, de informatica, de relatii externe, de organizare, de resurse umane, de dezvoltare, juridic.

Compartimentele functionale la nivelul centralei bancii au atributii in domenii precum:

 elaborarea si avizarea normelor metodologice;

 indrumarea si controlul centrelor (unitatilor) operationale;

 realizarea de studii, analize, evaluari, etc.

Relatiile configurationale, organizarea concretizandu-se in reteaua teritoriala a bancii, evidentiind o structura in retea a bancii, in cadrul careia subordonarea este insotita de autonomie, autoritate de responsabilitate.

Structura retelei de unitati a bancii in profil teritorial (national si transnational) este:

 centrala

 sucursala

 filiala (subordonata fie sucursalei, fie centralei)

 agentia (subordonata fie filialei, fie sucursalei)

Centrele operationale (sucursala, filiala, agentia) sunt unitati cu sarcini operative, cu competente si responsabilitati relative limitate, neavand personalitate juridica.Acestea au relatii directe cu clientii din raza de activitate (atat persoane juridice, cat si persoane fizice).

Configuratia in retea a organizarii bancii evidentiaza atat autonomia centrelor operationale, cat si convergenta activitatilor acestora in cadrul bancii ca intreg.

In acest sens, comparativ cu organigrama ierarhica, unde decizia este acordata prin delegare, cu organigrama functionala, unde deriva din specificul activitatilor (competenta profesionala), in cadrul organigramei configurationale competentele decizionale sunt distributive, vizand fie un anumit volum de activitate, fie o anumita dimensiune a responsabilitatii.

In perspectiva configurationala, Centrala are aproape exclusiv atributii de coordonare; treptat, prin deplasarea spre agentii si oficiu, ca centre opartionale exclusiv de executie, atributiile de coordonare se diminueaza.

Perspectiva configurationala evidentiaza rolul major al sucursalei, atat in calitatea sa de coordonator al activitatilor celorlalte unitati operationale, cat si in cea de operator, in sfera creditarii, decontarii, etc., sucursala dispunand, de regula, de o larga auton

7. Organizarea funcţiei de management al personalului în bancă.

Managementul personalului presupune un sistem de organizare, instruire şi gestionare a resurselor umane în aşa mod în care ele să realizeze strategiile bancare cu cît mai mici posibile cheltuieli.

Scopul managementului bancar – de a optimiza structura personalului bancar şi de a majora gradul de calificare a personalului pentru a crea un mediu eficient de activitate a băncii.

Pentru a realiza scopul managementului personalului vom răspunde la următoarele probleme:

numărul optim de persoane necesare unei bănci pentru acivitate;

gradul de calificare al acestui personal.

Atribuţiile managementului bancar pentru optimizarea personalului său:

organizarea procesului de lucru în mod optimal pentru bancă. Se analizează structura organizatorică a băncii pentru a calcula numărul de persoane după posturi precum şi gradul minim de calificare necesar pentru fiecare post. Tot odată se stabileşte structura ierarhică;

optimizarea calităţii posturilor pentru a evita dublarea personalului şi determinarea gradului de abilitate;

formarea abilităţilor angajaţilor în domeniul eticii bancare;

verificarea şi dirijarea personalului atît pe verticală cît şi pe orizontală.

Corelarea tuturor atribuţiilor va forma un management a personalului eficient şi va diminua cheltuielile de deservire a angajaţlor.

Creînd anumite obligaţii faţă de personalul banca va crea şi condiţii de muncă eficiente care vor presupune atît dotarea cu tot necesarul a locului de muncă cît şi stimularea personalului şi remunerarea lui.

8. Politica de cadre băncii.

Politica de cadre a unei bănci este totalitatea acţiunilor prescrise într-un regulament specific pe care le poate întreprinde managementul bancar în vederea optimizării structurii organizatorice a băncii.

Funcţiile politicii de cadre sunt:

· optimizarea fiecării posturi în cadrul băncii şi excluderea dublării posturilor;

· decentralizarea primirii deciziilor şi stabilirea pentru fiecare postură ce decizii poate lua;

· prescrierea clară a tuturor atribuţiilor pentru fiecare post.

Atribuţiile politicii de cadre:

1. Angajarea presupune stabilirea abilităţilor minime faţă de fiecare candidat:

a) abilitatea profesionistă;

b) abilitatea de ordin tehnic;

c) abilitatea de ordin intelectual general;

d) abilitatea de cunoaştere a situaţiei economice în ţară.

2. Instruirea se face cu scopul ridicării calificaţiei personalului din următoarele cauze:

a. dorinţa de a propune persoanei un alt post în alt domeniu de lucru;

b. ridicarea calificării în urma introducerii unor inovaţii;

c. pentru a dota personalul cu mai multe cunoştinţe din domeniile conexe;

Instruirea se poate face cu forţe proprii sau prin reciclare la instituţii şi organizaţii specifice.

3. Stimularea prevede 2 tipuri de remunerări:

· materială – prin salarii şi prime

· morală – prin sistemul de reitinguri şi alte elemente de ordin psihologic.

Politica de cadre va stabili raportul dintre stimularea morală şi stimularea materială.

4. Concedierea se face din două motive:

- reducerea postului în cadrul băncii;

- în urma unor încalcări.

Pollitica de cadre stabileşte clar pentru ce persoana va fi imediat concediată.

1) Ponderea personalului calificat la bancă.

K1 = Nr pers stud superioare / nr tot de pers *100

2) Ponderea personalului tînăr.

K2 = pers tanar / nr total *100

3) Ponderea cheltuielilor salariale.

K3 = suma tot salarii / ch operationale (fara dobanda) *100

4) Ponderea organelor de conducere.

K4 = suma ch pentru top mng, (CD), mg. Curent, CA / Ch. totale salariale

9. Gestiuea riscului de fraudă în bancă.

Frauda este însuşirea unui bun material sau nematerial aflat în custodie sau gestiune a unei persoane. Frauda este echivalată cu furtul.

Sursa apariţiei fraudei:

• frauda bancară internă:

- fraudă intenţionată – cel care o comite are rea intenţie;

- frauda neintenţionată – prin eroare, nu intenţionează de bună voinţă;

• frauda bancară externă:

- frauda cu acces fizic – spargerea băncii;

- frauda cu acces electronic – hakerii.

La frauda internă se mai adaugă şi corupţia.

Cauzele apariţiei fraudei interne:

1) gîndirea nelogică a personalului;

2) controlul slab al personalului din partea băncii;

3) voinţa slabă a individului poate fi cauzată de:

- dorinţa de a trăi peste posibilităţile financiare;

- întreţinerea amanţilor;

- abuzul cu jocuri de noroc.

Corupţia - efectuarea unui serviciu suplimentar contra unei plăţi din partea clientului. 3 tipuri de corupţie:

1. corupţie prin autoritate, nu presupune încălcarea normei bancare pentru plată, ci pentru semnătură;

2. corupţie prin eroare, clientul plăteşte pentru ca angajaţii băncii să comită ntenţionat o greşeală în favoarea clientului;

3. corupţie prin relaţii de subaltern sau rubedenie, nu se plăteşte, angajatul comite greşeală pentru că este rudă sau subaltern.

Fraudele interne se pot efectua ca crime ascunse şi neascunse.

Crimele ascunse presupun acoperirea sumei extrase printr-un set de documente de obicei falsificat.

Crimele neascunse presupun extrageri de sume prin asumarea nelegitimă a lor fără a fi documentate ( se efectuiază în contabilitatea bancară cînd se comite o eroare la transfer din cont în cont în contabilitate sau prin asumarea unor venituri generate de anumite operaţiuni bancare).

Frauda externă este comisă de un neangajat a băncii.

Cauzele fraudei externe:

1. sistemul slab de securitate bancară;

2. atârnarea ostilă către banca dată a foştilor angajaţi;

3. nivelul jos de protecţie a reţelelor informaţionale;

4. nerespectarea codului de etică bancară la compartimentul acces la informaţie

Cauza cea mai importantă de apariţie a fraudei bncare este gestiunea incorectă a personalului.

Riscul de fraudă are mecanisme de eliminare (căile de luptă cu frauda bancară):

- depistarea viciilor (financiare) ale personalului la momentele oportune;

- crearea unui climat psihologic în colectivul bancar favorabil prin imtermediul căruia fiecare angajat să se simtă atît protejat cît şi verificat;

- cearea unui sistem de rotaţie a cadrelor;

- existenţa unui serviciu psihologic;

- testarea şi verificarea sistemelor informaţionale ale băncii, introducerea inovaţiilor în aceste sisteme cu acurateţie;

- crearea unui sistem de verificare a personalului şi a oficiilor în care se prestează servicii.

Gesiunea riscurilor bancare este totalitatea de activităţi intreprinse de bancă pentru a depista cauzele apariţiei a riscurilor şi a micşora expunerea posibilă la risc. Gestiunea riscurilor prevede următoarele etape:

a) identificare riscului, ce presupune măsuri de depistare a factorilor ce pot provoca un orice risc;

b) evaluarea riscului, stabilirea printr-un set de indicatori a mărimii pierderilor posibile în caz dacă acest risc apare;

c) controlul riscului, verificarea procesului sau activităţii bancare pe tot parcursul derulării ei pentru identificarea momentului de apariţie a riscului;

d) eliminarea sau evitarea riscului presupune găsirea metodelor de acoperire a pierderilor posibile generate de riscul respectiv;

e) finanţarea riscului, este preluarea unor poziţii de hedjing prin instrumente suplimentare pentru acoperirea pierderilor posibile.

10. Noţiune generală de risc şi incertitudine în activitatea bancară. Clasificarea riscurilor bancare.

Riscul – incertitudinea faţă de posibilităţile de incasare a unor cîştiguri viitoare sau a valorii plasamentului.

Expunerea la risc – suma pierderii sau cheltuielile suplimentare pe care le poate suporta individul sau instituţia în urma unor situaţii imprivizibile.

În sfera bancară riscurile pot fi divizate în 2 categorii mari:

1. riscurile asociate băncii ca unei oricarei alte întreprinderi, numite riscuri de întreprindere;

2. riscuri specifice activităţii bancare, numite riscuri pure.

Riscuri de întrepridere:

• riscul organizaţional – poate fi generat de o structură organizatorică ineficientă sau incorectă;

• riscul de mediu sau riscul ambiant – riscul generat de situaţia economică sau structura de reglementări în ţara în care activează banca;

• riscul de nefuncţionare – riscul generat de situaţia de forţă majoră care pot stopa activitatea bancară pe o perioadă de timp;

• riscul de contrapartidă – este riscul care afectează banca ca orice altă întreprindere în relaţiile cu partenerii săi.

Riscuri pure:

o riscul de credit – este riscul de neincasare a sumei împrumutului acordat sau a dobînzii aferente acestui împrumut;

o riscul de lichiditate – este imposibilitatea băncii să-şi onoreze obligaţiile scadente la un moment de timp;

o riscul de dobîndă - este posibilitatea de a pierde o sumă mare de bani sau de a neîncasa profituri în urma modificării neprognozate a ratei dobînzii (sit. de gap). Acest risc este generat de diferenţa între activele bonificate cu dobîndă şi pasivele la care se plăteşte dobînda pentru o perioadă anumită de timp;

o riscul valutar – este posibilitatea unor pierderisau neîncasări de profituri în urma variaţiei imprevezibile a cursului valutar;

o riscul de variaţie a cursului hîrtiilor de valoare – este posibilitatea apariţiei unor pierderi în urma variaţieicursului valorilor mobiliare deţinute în portofoliul băncii.

Riscul de insolvabilitate (= r.pure + r.de întrepridere) – este riscul de incapacitate de a executa activitatea bancară fiind un risc sumar generat de toate celelalte riscuri pure şi da întreprindere.

Nici un risc în activitatea bancară nu-şi are existenţa în varianta sa pură. Fiecare din ele sau poartă cauză de apariţie a celuilalt sau poate fi cauzat.

Din punct de vedere matematic toate riscurile bancare pot fi clasificate în 2 categorii mari:

1. riscuri diversificabile – adica riscuri care pot fi calculate şi prognozate prin sisteme matematice şi poate fi asigurat, acoperit.

2. riscuri nediversificabile – riscuri care nu pot fi calculate şi anticipate cu certitudine din cauza existenţei unor factori imprognozabili care-l generează.

Majoritatea riscurilor bancare conţin în sine atît parametri diversificabili care sunt calculaţi printr-un sistem de indicatori, cît şi parametri nedeversificabili, care sunt acoperiţi de bancă prin alte posibilităţi (gaj, acoperire prin valori mobiliare derivate, asigurare, etc.).

Există o mulţime de sisteme de clasificare a riscurilor bancare. Cea mai generală clasifică riscurile bancare după următorii criteri:

1 după sursa de apariţie:

• riscuri externe – sunt generate de factori din afara băncii asupra cărora banca nu are control (r. de ţară, r. legislativ, r. sit. fors-majore, r.fiscal, r.ecologic);

• riscuri interne – sunt generate de factorii specifici activităţii bancare (r. de credit, r. de lichiditate, r. de insolvabilitate).

2 după aspectul financiar:

• riscuri financiare pure – riscuri generate de factori ai pieţii financiare (r. de dobîndă, r.valutar, r.de lichiditate);

• riscuri nefinanciare – riscuri care sunt legate de bancă ca de întreprindere (r. de fraudă, r. organizaţional, r. de piaţă, etc.)

3 după posibâilităţi de previzionare:

• riscuri diversificabile;

• riscuri nedeversificabile.

11. Funcţiile capitalului bancar şi metodele de evaluare a calităţii lui.

Funcţii ale capitalului :

- asigurarea cadrului de funcţionare instituţională ;

- asigurarea necesarului iniţial de lichiditate şi acoperirea riscului de faliment;

- factor de încredere în potenţialul instituţiilor de profil, legat de siguranţa depunerilor şi de posibilitatea onorării solicitărilor clientelei ;

- regulator al creşterii instituţionale.

Necesitatea gestiunii capitalului propriu se determină în funcţie de doua aspecte:

1. din punct de vedere al corespunderii cerinţelor de reglementare

2. din punct de vedere al creşterii volumului şi calităţii lui.

Sub primul aspect se determină gradul de suficienţă al capitalului sau adecvarea lui. Adecvarea capitalului presupune stabilirea convenţională a nivelului minim de capital, în funcţie de anumiţi parametri ce reflectă dimensiunea activităţii băncii şi a riscurilor asociate, de natură să asigure o corelaţie între beneficiile obtenabile şi pierderile potenţiale datorate asumării unui anumit nivel de risc.

Reperul de bază utilizat în acest sens poartă numele de Norma Cooke şi se bazează pe relaţia:

GsC=CNT/Ar*100

în care ponderile corespunzătoare claselor de active sunt:

- risc 0 pentru numerar, titluri de stat şi ale adminisraţiei locale ;

- risc 20%pentru plasamente pe piaţa interbancară;

- risc 50% pentru creanţe garantate prin ipoteci şi leasing imobiliar;

- risc 100% pentru alte categorii de creanţe.

În acelaşi mod, se procedează la convertirea în credite echivalente a angajamentelor rezultând din operaţiuni extrabilanţiere, unde se folosesc următorii coeficienţi:

- 0.8, pentru scrisorile de credit comercial (risc 20%);

- 0.5, pentru facilităţi de emitere a obligaţiunilor şi angajamente de creditare

de peste un an (risc 50%);

- 0, pentru garanţii de credit şi convenţii tip REPO (risc 100%).

Actualmente este în desfăşurare implimentarea cerinţelor noi cu privire la capital (Basel II) ele prevăd următoarele modificări:

1. Cuprinderea în formula de adecvare a capitalului a influenţelor riscului operaţional, care va duce la relaţia:

Total capital (Capital Normativ Total) / (Active ponderate funcţie de riscul de credit + Active ponderate funcţie de riscul de piaţă + Active ponderate funcţie de riscul operaţional).

Cea mai mare dificultate o constituie evaluarea riscurilor de piaţa şi a celor operaţionale. De această evaluare depinte volumul de capital considerat necesar pentru activitatea băncii. În conformitate cu recomandările Comitetului de la Basel evaluarea riscurilor va fi realizată prin metode proprii, corelate cu specificul mediului economic în care funcţionează băncile comerciale.

2. o altă perfecţionare în domeniu priveşte considerarea riscului de ţară sau de companie, pe baza unui rating determinat de instituţiile specializate, coeficienţii de risc corespunzători fiind incluşi în procesul de agregare prin care se determină riscul global.

3. Nu în ultimul rând, creşterea transparenţei activităţii băncilor, prin publicarea unui număr sporit de informaţii auditate, este de natură să evidenţieze mai exact nivelul riscurilor asumate, în funcţie de care se operaţionalizează procedurile de adecvare a capitalului.

limite minimale pentru indicatorii de solvabilitate:

KNT/Ar > 16%

Totdată sub aspectul corespunderii cerinţelor de reglementare se va mai studia şi impactul majorării capitalului asupra rentabilităţii lui (prin ROE)

Sub cel de al doilea acpect al gestiunii capitalului se va determina posibilităţi de acomodare cu cerinţele de adecvare a capitalului :

-restructurarea portofoliului de active ;

-diminuarea globală a activului ;

-majorarea capitalului prin

 resurse proprii – creşterea profitabilităţii băncii, diminarea fondurilor neobligatorii, creşterea părţii de beneficial nerepartizat, diminuarea dividendelor achitate;

 din resurse externe – emisiune de acţiuni, convertirea datoriilor în acţiuni, emisiunea obligaţiunilor subordonate, etc.

- consolidarea capitalului.

Interesul managementului bancar faţă de analiza calităţii capitalului bancar este din următoarele motive:

1. corespunderea cantităţii de capital deţinute de bancă, normelor impuse de autorităţi – după componentele necesare şi după cotele prestabilite de normative (este bine să vă aduceţi aminte care este cota maximă a datoriilor subordonate permisă de cerinţele de reglementare în total KNT şi a altor componente);

2. existenţa cantităţii de capital la bancă în volumul destul pentru tipul de activitate pe care-l prestează banca;

Al doilea motiv este cauza apariţiei insolvabilităţii la bancă, riscul lipsei de capital este probabilitatea apariţiei stării de insolvabilitate pentru o bancă la un moment dat de timp.

Analiza se efectuiază prin:

1. Norma Cooke

2. coeficientul efectului de pîrghie = A totale/CP

12. Determinarea mărimii şi structurii resurselor proprii ale băncii.

Lichiditatea este cantitatea de active lichide aflate în posesia unei bănci la un moment dat de timp.

Problema lichidităţii poate fi rezolvată în cadrul băncii sub 2 aspecte:

- sub aspectul activelor lichide aflate la o bancă;

- posibilitatea de acces la mijloace băneşti care pot fi atrase la un cost rezonabil şi-n acel moment cînd există necesităţi de ele.

Necesarul de lichditate ppoate fi calculat sub 2 aspecte:

• sub aspectu cererii de lichiditate;

• sub aspectul ofertei de lichiditate;

Cererea de lichiditate poate fi condiţionată de:

1 rambursarea depozitelor scadente;

2 potenţialul creditar, adică cererea nde acordare a creditelor;

3 necesarul de achitare a datoriilor interbancare;

4 necesarul de onorare a obligaţiunilor curente scadente faţă de parteneri (achitarea serviciilor procurate de bancă), acţionari (plata dividendelor), stat (plata impozitelor).

Oferta de lichiditate este condiţionată de:

1) atragerea de depozite;

2) încasarea creditelor scadente;

3) procurarea de mijloace pe piaţa interbancară;

4) incasări din vînzerea serviciilor bancare.

L = Oferta m.l. – Cererea m.l.

Dacă acest coef mai mare 0 – banca se va confrunta cu un exces de lichiditate, managerii băncii vor căuta posibilităţi de plasament efectiv;

mai mic ca 0 - banca se va confrunta cu riscul de lichiditate, managerii băncii vor căuta posibilităţi de atragere a resurselor cu cele mai mici costuri;

este egal cu 0 – foarte rare cazuri.

Se calculă pentru fiecare zi în parte.

Metodologia de estimare a lichidităţii. Metodologia de gestiune prin pasive presupune următoarele etape:

1) Structurarea tuturor pasivelor în 3 categorii mari după principiul necesar de rambursare:

a) pasivele urgente – toate pasivele care necesită a fi rambursate în următoarele zile (conturile curente şi depozitele scadente);

b) depozite instabile – depozite şi alte obligaţiuni pe care banca le va achita în viitorul apropiat;

c) pasivele stabile – sunt pasivele în care banca are încredere că nu vor fi retrase în viitorul apropiat (depozitele pe termen lung, depozitele interbancare legate de conturi de corespondenţă, acţionarii şi fondatorii băncii);

2) Prestabilirea unui coeficient formulat din experienţa proprie pentru fiecare tip de pasive conform căruia banca va calcula necesarul de mijloace lichide pentru al acoperi;

3) Calcularea sumelor respective prin ponderarea fiecărui tip de pasiv la coeficientul şi corectarea acestor sume cu rezervele bancare obţinute pentru fiecare tip de pasiv.

La suma necesară de lichiditate pentru acoperirea pasivelor se va mai adăuga şi cererea prognozată de credite, care se va determina ca diferenţa dintre potenţialul creditar şi creditul acordat efectiv la momentul dat.

Istoric s-au format mai multe principii de gestiune a lichidităţii:

· Principiul de gestiune prin active – cînd o bancă se cosidera lichidă doar dacă avea cantităţi importante de active lichide;

· Principiul de gestiune prin pasive – care presupune că o bancă este lichidă dacă are acces la mijloace lichide pe piaţă în orice moment;

· Principiul de gestiune mixt – o parte din necesarul băncii este finanţat din active lichide proprii, cealaltă parte din posibilitatea de atragere a resurselor la un moment dat de timp.

2 tipuri de indicatori de lichiditate:

1. indicatorii de lichiditate impuşi de sistemul de supraveghere care variază de la un sistem naţional la altul;

2. indicatori de lichiditate interni pe care banca îi calculă din experienţa proprie şi îi consideră estimativi pentru evaluarea riscului de lichiditate.

În RM există 2 principii de lichiditate fiecare bancă fiind liberă să-şi stabilească unul din ele:

1) presupune că coeficientul format dintre active şi pasive nu trebuie să fie mai mare ca 1 şi trebuie să fie cu un termen de rambursare de 2 ani pentru active şi pasive; k1 = active / pasive (mai mic sau egal cu 1 )

2) presupune calcularea următorilor indicatori: (nu mai mic de 20%) K2 = active lichide / total active

În literatura de specoalitate sunt recomandaţi următorii indicatori de lichiditate de evaluare de sinestătător de către bancă – toţi aceşti indicatori sunt indicatori de active şi pe pasive.

Indicatorii pe active:

1. Poziţia monetară PM = Nr + Ct int + Ct BNM / active

Ponderea acestui indicator destul de mare determină o poziţie de lichiditate puternică a băncii însă diminuiază profitabilitatea ei.

2. Hîrtii de valoare lichide HVI = HVS / Active

Ponderea înaltă presupune o lichiditate înaltă corelată cu profitabilitate.

3. Coeficentul fondurilor imobilizate Kfi = (Ct+alte imobilizari)/active

Scăderea indicatorului va determina creşterea lichidităţii, creşterea indicatorului – creşterea profitabilităţii în defavoarea lichidităţii.

4. Hîrtiile de valoare gajate HV gajate = HV gajate / active

Creşterea indicatorului defavorizează poziţia lichidităţii.

Indicatorii pe pasive:

1. Poziţia lichidităţii curente PLC = ac / pc

Mai mic ca 1 – poziţia lichidităţii este favorabilă. Există exces de lichiditate care trebuie plasat.

Mai mare ca 1 – banca se confruntă cu problema lichidităţii.

2. Ponderea depozitelor de bază PDB = depozitele de baza / pasive

Depozitele de bază – toate depozitele la termen şi depozitele curente la care soldurile restante se menţin constant în valori considerabile.

3. Componenţa depozitelor Depozite curente / depozite la termen

Cu cît este mai mare cu atît mai rău pentru poziţia lichidităţii.

13. Managementul calităţii resurselor atrase ale băncii.

Din punct de vedere conceptual, resursele atrase bancare pot fi privite în dublu sens:

- ca resurse atrase ce constituie obligaţii ale băncilor faţă de depunători;

ca şi creanţe creditoare faţă de bancă ale depunătorilor.

Calitatea resurselor atrase se va determina după următoarele criterii :

componenţa resurselor atrase: se cunosc resurse atrase depozitare şi nedepozitare. Volumul resurselor depozitare se planifică în conformitate cu necesarul de plasamente. În caz de necessitate se vor atrage resurse nedepozitare. Evaluarea necesarului de resurse nedepozitare de va efectua după formula:

discrepanţa fondurilor = suma plasamentelor planificate- suma depozitelor planificate. În cazul când apare rezultatul negativ, banca va procura resurse nedepozitare sub forma:

creditelor interbancare

caracteristicele lor sunt:

au un termen foarte scurt

se vor utiliza pentru complectarea necesarului de lichidităţi imediate;

pot fi procurate de băncile cu un surplus de lichidităţi, care sunt cointeresate să le plaseze pe termen scurt

credite centralizate

emisiune de certificate de deposit

emisiune de cambii

emisiune de obligaţiuni

factorii care influienţează alegerea resurselor nedepozitare sunt:

costul resurselor

riscul asociat fiecărul tip de resurs

termenul de scadenţă

mărimea băncii, de care depinde tiupul de resurs la care ea poate avea acces

necesaru de depunere a gajului

norme de reglementare din partea statului

costul resurselor atrase.

Evaluarea costului resurselor permite managerilor băncii să decidă asupra preţului diferitelor categorii de resurse pentru a le selecta funcţie de posibilităţile de plasamente şi de dobânzile, pe care acestea la generează.

Volumul cheltuielilor bancare cu resursele atrase de va determina: c = S ij *Pj

unde

C – cheltuielile de atragere a resurselor bancare,

P_j – volumul pasivului de tip j

i_j – rata dobânzii, plătită pentru pasivul de tip j

Rata dobânzii medie, plătită pentru o unitate monetară de capital atras, se va determina prin raportarea cheltuielilor respective la volumul total de resurse atrase.

Plăţile asupra dobânzilor nu limitează cheltuielile bancare cu resursele atrase, fiind necesar să se calculeze cheltuielile la o rata critică, sau costurile marginale : Cm = (S s_itD_{it + CO})/ SA_prof

unde

S s_itD_it- plăţile asupra dobânzilor;

CO - alte cheltuieli operaţionale ale băncii, altele decât dobânzile;

SA_prof - suma activelor profitabile ale băncii.

Cheltuielile calculate în acest mod sunt la o rată critică a rentabilităţii, deoarece, pentru a-şi menţine profitabilitatea, banca nu-şi poate permite să plaseze aceste resurse la o dobândă mai mica decât această rată.

Variaţia frecventă a ratelor de dobândă conferă cheltuielilor medii ponderate nesiguranţă şi irealitate.

Costul marginal al resurselor atrase evaluează costul achitat de bancă pentru a cumpăra o unitate suplimentară de resurse pe care aceasta le poate investi: Cm = i*D’ – i*D

unde

D^’ – resurse, atrase la o rată de dobândă nouă;

D – resurse atrase la rata de dobândă veche;

i – rata de dobândă, estimată ca la care se pot plasa resursele atrase.

Acest indicator reprezintă în valoare absolută volumul modificării costurilor bancare cu atragerea resurselor, însă pentru a putea fi comparabil cu rata de rentabilitate la plasamente este necesară transformarea lui în valoare relativă. rCm = Cm/D’

Rata costului marginal r_Cm al resurselor atrase poate fi comparată cu rentabilitatea marginala a plasamentului pentru a se concluziona asupra bonităţii lui.

În cazul majorării ratelor de dobândă de către bancă, costurile marginale vor creşte, dat fiind faptul, că banca este obligată să achite dobânzile majorate nu numai pentru resursele atrase suplimentar, dar şi să ofere aceiaşi rentabilitate la depuneri clienţilor vechi, care acceptase de fapt dobânda anterioară majorării. Analiza costurilor marginale permite determinarea limitei valorice până la care banca poate să-si extindă volumul resurselor atrase atâta timp, cât cheltuielile marginale de atragere a noilor resurse nu vor face să scadă veniturile marginale din plasamentul lor.

Formarea ratelor de dobîndă la depozite, ca element de cost bancar:

Actualmente băncile tot mai des recurg la formarea ratei dobânzii la depozit după metoda “unbundled service”, ce presupune analiza serviciului de gestiune a depozitelor separat, independent de politica tarifelor la alte tipuri de servicii şi a dobânzilor la credite. Acesta metoda propune compunerea ratei după următoarea formula : cd = Coi+CAii

unde

c_d- costul depozitului de tip i într-un moment de timp t

CO_i - Cheltuieli operaţionale pentru deservirea depozitului de tip i

CA_i - Cheltuielile anticipate pentru operaţiunile de ansamblu cu depozite

Pentru utilizarea acestei metode este necesara evaluarea corecta şi completa a costurilor de gestiune a fiecărui tip de depozit, ce, în condiţiile actuale, este destul de complicat.

Există o altă metodă, bazată pe calcularea ratei depozitului, evaluându-se cheltuielile globale ale băncii cu dobânda. În condiţiile acestei metode banca va calcula o rată a cheltuielilor pentru fiecare sursă de mijloace financiare (ţinând cont de rezervele minime obligatorii; defalcării în fondul de asigurare a depozitelor (daca acest fond exista), corelând-o cu rata de dobândă propusă la fiecare tip de depozit. Suma acestor doi indicatori vor determina costul real sumar de atragere a depozitelor, care, fiind raportat la volumul de depozite va determina rata dobânzii pe o unitate monetară de depozit. Ideea metodei respective este bazata pe presupunerea ca nu exista cheltuieli asupra unui depozit separat, ci exista costul mediu ponderat al tuturor resurselor bancare atrase.

Politica de formare a dobânzilor de bază pasive influenţează structural clientela bancara şi depunerile bancare, care la rândul sau, determina deciziile manageriale în strategia dezvoltării profitabilităţii băncii:

modificarea ratei dobânzii la depozite.

-diferenţa dintre rata dobânzii la depozite şi rata dobânzii la credite (marja bancară)

-deciziile clienţilor referitor la mărimea şi tipul depozitului

--volumul şi structura depozitului băncii

---venitul băncii, determinat de creşterea volumului depozitului şi creditului bancar

Formarea ratei de bază a dobânzii la depozite este un capitol separat în strategia vitală a băncii. Dobânda la depozit trebuie va fi utilizată în primul rând pentru majorarea profitabilităţii băncii şi păstrarea fezabilităţii ei, mai apoi pentru atragerea clienţilor sau în lupta concurenţială, deoarece cu cat este mai mică marja între rata dobânzii la credite şi rata dobânzii la depozite, cu atât mai sensibila este banca la modificările ratei dobânzii la depozite pe piaţa.

necesitatea de garantare a resurselor atrase.

Resursele nedepozitate sunt garantate în conformitate cu cerinţele creditorului. Pentru creditele centralizate acestea pot fi hârtiile de valoare de stat cu calitate înaltă, pentru creditele interbancare – active eligibile, pentru alte împrumuturi – în conformitate cu normele impuse de autorităţi.

Resursele depozitare sunt garantate prin autoritatea băncii. Actualmente însă în sistemul bancar autohton există şi o altă metodă de garantare a depozitelor, care va fi prezentată în continuare.

14. Asigurarea depozitelor bancare.

Poziţii convergente:

- interesul individual de protecţie, pe care îl reclamă orice depunător;

- interesul băncilor, de a-şi prezerva portofoliul de clienţi şi de evitare a riscului reputaţional;

- interesul public, privind încrederea în sistemul bancar şi evitarea riscului sistemic.

Sistemele de asigurare a depozitelor pot fi structurate după mai multe caracteristici:

- ca mod de funcţionare, vom întâlni:

_ structuri mutuale de acoperire a cheltuielilor aferente satisfacerii

obligaţiilor băncilor falimentare;

_ structuri formale, bazate pe existenţa unui fond dedicat acestui scop;

- în funcţie de modul de administrare, se diferenţiază:

_ fondurile administrate public;

_ fondurile administrate privat;

- după caracterul contribuţiilor, se disting:

_ fondurile obligatorii

_ fondurile facultative.

În RM, Fondul de garantare a depozitelor a fost constituit ca persoană juridică. Organizarea şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin statut propriu. Consiliul de administratie al lui este compus din 6 membri:

a) 3 membri propusi de Asociatia Bancilor din Moldova;

b) un membru propus de Ministerul Justitiei;

c) un membru propus de Ministerul Finantelor;

d) un membru, fara drept de vot, propus de Banca Nationala a Moldovei.

Participarea la constituirea resurselor financiare ale Fondului este obligatorie şi vizează toate băncile, inclusiv filialele acestora cu sediul în străinătate.

Fondul garantează, în limitele prevăzute de lege, depozitele deţinute de rezidenţi şi nerezidenţi, exprimate în monedă naţională sau străină în valoarea maximă de 6000 lei, cu anumite excepţii privind cuprinderea în sistemul de garantare.

Faptul generator îl constituie deschiderea procedurii falimentului, compensaţiile fiind plătite către deponenţii garantaţi în moneda naţională - leu, indiferent de moneda de constituire a depozitului, în limita plafonului de garantare

Contribuţia iniţială a instituţiilor de credit este de 1% din depozitele atrase cu valoarea până la 6000 lei.

Baza de calcul a contribuţiei o constituie soldul total în lei, reprezentând depozitele garantate, în lei şi în valută convertibilă, aflate în evidenţa băncilor.

Pentru instituţiile de credit care se angează în politici riscante şi nesănătoase, Fondul este autorizat să majoreze contribuţia anuală.

15. Prevenirea si combaterea spalarii banilor în bancă.

Realităţile lumii contemporane, marcate de proliferarea unor fenomene de genul crimei organizate, traficului de droguri şi de persoane, au impus sistemelor bancare necesitatea adoptării unor măsuri privind prevenirea proceselor de “spălare a banilor”, denumire sub care sunt cunoscute operaţiunile de transformare a fondurilor obţinute ilicit în disponibilităţi monetare de provenienţă aparent legală.

Banca Naţională a Moldovei a emis o serie de norme privind standardele de cunoaştere a clientelei, care au drept scop diminuarea riscului reputaţional, operaţional, de credit, de lichiditate şi de conformare la cerinţele legii, precum şi protejarea siguranţei şi stabilităţii băncilor şi, prin aceasta, a integrităţii sistemului bancar.

Programele de prevenire şi combatere a operaţiunilor de spălare a banilor trebuie să aibă în vedere toate operaţiunile băncii care implică primirea sau distribuirea de fonduri ale clienţilor, cuprinzând, fără a fi limitative:

- deschiderea de conturi curente, de depozit, de economii, de credit, de card;

- deschiderea de conturi de evidenţă a valorilor mobiliare;

- închirierea de casete de siguranţă;

- efectuarea tranzacţiilor cu valori mobiliare ori cu alte instrumente financiare, valută, metale şi pietre preţioase, a căror valoare depăşeşte 50.000 lei;

- operaţiunile cu numerar care depăşesc 100.000 lei pentru persoanele fizice;

- virament pentru persoanele fizice de 200 000 lei şi pentru persoanele juridice în valoare de 300 000 lei.

Programele de cunoaştere a clientelei trebuie să cuprindă:

- o politică de acceptare a clientului;

- proceduri de identificare a clientului şi de încadrare a acestuia în categoria de clientelă corespunzătoare;

- modalităţi de întocmire şi păstrare a evidenţelor corespunzătoare;

- monitorizarea operaţiunilor derulate prin conturi în scopul detectării tranzacţiilor suspecte şi procedura de raportare a acestora;

- modalităţi de abordare a tranzacţiilor în şi/sau din jurisdicţiile în care nu există reglementări corespunzătoare în domeniul prevenirii spălării banilor;

- proceduri şi sisteme de verificare a modului de implementare a programelor elaborate şi de evaluare a eficienţei acestora;

- programe de pregătire a personalului în domeniul cunoaşterii clientelei.

În afara obligaţiei de a raporta Procuraturii Generale operaţiunile în cazul cărora suspectează că fondurile provin din,au legătură cu, sau urmează să fie utilizate în scopul săvârşirii de infracţiuni. Tipul de operaţiuni vezi în legea “Cu privire la prevenirea şi combatera spălării banilor”

16. Noţiunea şi conţinutul managementului activelor băncii comerciale.

Activele bancare reprezintă totalitatea disponibilităţilor a băncii care generează profit şi asigură realizarea scopului general al managementului bancar, totodată activele sunt cele care generează cel mai mare risc pentru bancă de aceea gestionarea lor necesită a fi prudentă.

Necesitatea gestionării activelor reese din analiza caracteristicilor principale a lor care sunt:

1) Structura activelor trbuie să corespundă legislaţiei în vigoare. Sub acest aspect se va gestiona corespunderea activelor faţă de normele de lichiditate, provizioanelor faţă de risc, a necesităţilor pentru acoperirea riscului ratei dobînzii.

2) Activele trebuie să corespundă cerinţelor de lichiditate a băncii – banca îşi va menţine activele lichide în cantităţi estimate de ea în conformitate cu politica şi strategia de dezvoltare.

3) Activele trebuie să fie profitabile, căci ele sunt unica sursă de profit a băncii. Profitul reprezintă nu numai dorinţa acţionarilor dar şi sursa de existenţă şi stabilitate a băncii.

4) Activele trebuie să fie sigure – creşterea profitabilităţii duce la creşterea de risc. Scopul managementului activelor este să se coreleze profitabilitatea activelor cu gradul de risc acceptat de bancă, banca nu se va implica în active mai riscante.

Necesitatea gestiunii activelor se axează pe corelarea lor cu pasivele după termen şi sensibilitate la rata dobînzii pentru a evita şi alte riscuri generate de volatilitatea ratelor de dobîndă pe piaţă.Activele bancare – disponibilităţile băncii ce generează profit sau asigură activitatea normală a băncii.

Necesitatea gestiunii activelor:

· Genereză profit – conduce la creşterea profitabilităţii şi îndeplinirea scopului mangementului bancar.

· Generează riscuri – prin gestiunea lor se tinde la diminuarea pierderilor provocate de riscuri sau a costurilor suplimentare privind gestiunea lor. Gestiunea performantă a activelor va tinde să găsească punctul optim dintre profitabilitate şi risc.

· Activele bancare ca structură vor fi restricţionate de limitele impuse de autorităţile monetare. Gestiunea corectă în această direcţie va diminua cheltuielile bancare excepţionale privind amenzile, precum şi diminuarea costurilor posibile provocate de supraevaluarea posibilităţilor bancare în unele activităţi.

· Necesitatea de lichidităţi – impune gestiunea corectă a structurii activelor ceea ce conduce la diminuarea cheltuielilor privind procurarea resurselor în mod de urgenţă sau reducerea profitului din neinvestirea excedentului de lichiditate.

· Gestiunea activelor băncii se va face prin corelarea termenilor de scadenţă a activelor cu termenii de scadenţă a pasivelor. Necorelarea activelor şi pasivelor după termenul de scadenţă generează probleme cu lipsa de lichiditate sau costuri înalte din fluctuarea ratelor dobînzii.

17. Strategii privind administrarea activelor.

Există 3 strategii de gestiune a activelor:

1. Metoda fondurilor comune.

Toate resursele bancare sunt considerate echivalente după cost şi posibilitatea de investire a lor, de aceea se pot gestiona după parametrii medii calculaţi, adică toate resursele atrase indiferent de tipul lor formează fond comun de finanţare. În proces de finanţare există 2 priorităţi:

· Prioritatea reglementară – în proces de formare a activelor în primul rînd se formează şi se menţin cele cerute de legislaţie.

· Prioritatea proprie – este impusă de bancă şi este condiţionată de strategia de dezvoltare a băncii, se finanţează activele ce au interes pentru bancă sub diferite aspecte.

Avantajele acestei strategii constituie:

Ø Uşurinţa în implimentare

Ø Simplitudine relativă

Ø Structura activelor formate prin această metodă corespunde normelor şi strategiei interne a băncii privind priorităţile de finanţare a activelor.

Dezavantajele acestei strategii constituie:

Ø Imposibilitatea redirecţionării fondurilor de finanţare în active echivalente după cost, deoarece se ia în consideraţie costul mediu al resurselor atrase. Banca nu poate analiza veniturile generate de proiecte aparte din această cauză ea poate avea active care au un cost mai mic decît resursele procurate pentru finanţarea lor sau poate refuza proiecte profitabile dar neobservate în urma stabilirii preţului mediu la resurse atrase.

Ø Pot apărea dezechilibre în lichiditate – unificarea resurselor după termen de scadenţă pot conduce la necorelarea activelor cu pasivele după scadenţa lor, care generează probleme cu lichiditatea şi expune banca la riscul ratei de dobîndă.

2. Strategia de alocare a resurselor.

Această strategie presupune redirecţionarea resurselor atrase spre finanţarea activelor echivalente după cost şi teremn de scadenţă. În baza acestei strategii structura activelor depinde structura resurselor atrase

Rezerve primare - Depozite curente, Depozite de economii

Rezerve secundare - Depozite de economii

Credite - Depozite la termen, Capital propriu

Portof. HV - Depozite de economii, Depozite la termen, Capital propriu

Imobilizări - Capital propriu

Avantajele acestei strategii constituie:

Ø Corelarea activelor cu pasivele după termen de scadenţă şi după cost (rezolvă problema lichidităţii)

Dezavantajele acestei strategii constituie:

Ø Gestiunea complicată care necesită cunoaşterea fiecărei surse

Ø Ipoteza că resursele de finanţare pot fi independente de scopul lor de folosire. În ideal banca iniţial banca găseşte un plasament care ar fi profitabil după aceea caută resurse de unde îl va finanţa

Ø Această metodă crează excedent de lichiditate şi generează diminuarea profitabilităţii băncii.

3. Metoda modelării matematice.

Prin această metodă se rezolvă mai multe probleme concomitent. Ea porneşte de la profitabilitatea băncii, totodată orice component a activelor care generează profit băncii sau asigură generarea de alt activ poate fi privit prin aspectul utilităţii lui pentru bancă.

Ø Metoda liniară

Active lichide - Rez. Prim, Rez. Sec

Portof. HV – PHVS, PHC

Portof. Credite

Imobilizări – Clădiri, Invest. Imobile

P = X₁R_p + X₂ R_s + X₃ P_HVS + X₄ P_HC + X₅ P_C + X₆Clăd + X₇A_nerecuper

Dezavantajele acestei strategii constituie:

Ø Posibilitatea de a nu fi urmate restricţiile de reglementare, ţinînd cont de structura optimă.

Ø Complexitatea calculelor necesare

Imposibilitatea de a prevedea toţi factorii, indiferent de modul de constituire a modelului, aşa cum apar zone ieşite de sub control

18. Gestiunea calităţii activelor băncii.

Activele bancare sunt generatoarele esenţiale de profituri, gestiunea cărora rezolvă scopul esenţial al managementului bancar şi anume maximizarea profiturilor cu diminuarea riscurilor. Iar structura activelor reprezintă raportul diverselor ca calitate active la total active bilanţiere.

Iar portofoliul activelor a unei bănci comerciale este structurat în patru categorii mari:

Numerar în bancă;

Portofoliul investiţional ;

Portofoliul de credite;

Clădiri, mijloace fixe şi alte imobilizări.

Normele juridice şi instrucţiunile acţionează asupra operaţiunilor active prin două căi:

Stabilind treptele investirii a unei părţi din resursele bancare pentru unele sau altele operaţiuni active. Majoritatea resurselor atrase sunt constituite din depozite la vedere şi la termen. Iată de ce condiţia primordială în vederea plasării corecte a patrimoniului băncii este satisfacerea la moment şi pe deplin a retragerilor de capital.

Existenţa resurselor creditare destule pentru satisfacerea cererilor de împrumut. Se ştie că creditul este operaţiunea cea mai profitabilă a băncii. Neputinţa ei de-a oferi un credit în condiţii avantajoase va trezi auspicii din partea clienţilor, ceea ce poate duce la iscarea unor probleme, şi în fine la încetarea existenţii ei.

Calitatea activelor bancare constă în:

A. Structura activelor

B. Diversificarea activelor

C. Profitabilitatea activelor

D. Lichiditatea activelor

E. Riscul activelor

A. Activele pot fi structurate în :

· Active monetare (bani)

· Portofoliu de hîrtii de valoare

· Portofoliu de credite

· Imobilizări (clădiri, mijloace fixe)

Determinînd ponderea fiecărui component în structură băncile îşi aranjează structura activelor în conformitate cu strategia şi scopul urmărit. Pentru a-şi atinge scopul de maximizare a profitului băncile tind să majoreze ponderea activelor generatoare de profit în total active. Acest proces poate condiţiona:

· Diminuarea ponderii activelor lichide – lipsuri temporare de lichidităţi ce duc la creşterea cheltuielilor prin procurarea urgentă a resurselor.

· Diminuarea investiţiilor în imobilizări – pierderea clientelei, deoarece se face pe baza închiderii de filiale sau refuzului de modernizare a mijloacelor fixe şi reţelelor informatice existente.

Structura ideală a activelor ar fi:

Ø Active monetare – 10%

Ø Portofoliul de hîrtii de valoare – 30%

Ø Credite – 50-55%

Ø Contul portof. cred. – 2-5%

Factorii externi ce influenţează structura activelor:

o Nivelul de dezvoltare şi capacitatea pieţei monetare

o Dezvoltarea pieţei capitalului

o Limitele impuse de către actele de reglementare

o Starea generală de dezvoltare a ţării

Factorii interni ce influenţează structura activelor:

o Strategia de dezvoltare a băncii

o Diminuarea bancară şi a unităţilor teritoriale

o Capitalul bancar: CNT/APR >= 16% (CNT-Capitalul Normativ Total; APR-Active Ponderate la Risc)

De mărimea CNT depinde volumul APR. O bancă cu CNT mai mare poate să-şi permită investiţii în portofoliu de credite, imobilizări sau HV corporative în volum mai mare. Băncile cu CNT scăzut îşi vor menţine volumul Activelor riscante mic prin ponderea înaltă a Activelor monetare şi HV de stat.

Criteriile de diversificare a activelor:

§ Tip de investiţii

§ Tip de profit generat

§ Termen de scadenţă

§ Ramura

§ Debitor

B. Diversificarea Activelor.

Dacă portofoliul de active a Băncii e nediversificat după tipul de investiţii banca riscă să-şi diminueze profiturile în caz cînd situaţia economică în ţară defavorizează cererea la tipul de investiţie preferat de bancă.

Totodată diversificarea portofoliului se face şi pe tip de credit, aşa ca banca să fie prezentă pe fiecare segment al pieţii produselor bancare

Diversificarea se face după:

v Ramura prioritară de investiţii

v Client (ca să se diminueze riscul de insolvabilitate al clientului)

v După termenul de scadenţă a activelor (ajută la reinvestirea lor şi permite depăşirea riscului de lichiditate şi al ratei dobînzii)

C. Profitabilitatea activelor bancare

Activele bancare pot fi :

· Neprofitabile

· Profitabile

Coeficientul de fiabilitate (K₁) arată capacitatea băncii de a genera profit în viitor. Dacă coeficientul este în creştere atunci fiabilitatea băncii e în normă.

K₁= (Active profit./Active totale)*100%

Venit (profit) generat de Active:

· Venit din dobînzi

· Venit neaferent dobînzilor – realizat din dividend sau diferenţa de cost a activelor

Managementul activelor se ocupă de venitul din dobînzi. Pentru a analiza avem coeficienţii:

Marja bancară absolută = Venit dob. – Chelt. dob.

Marja bancară relativă = ((Venit dob./Act.prof) – (Chelt.dob./Res.atrase))*100%

Marja netă din dobînzi = ((Venit dob. – Chelt. dob.)/Active profitab.) *100%

Dacă scade rentabilitatea netă a unui activ care lucrează, banca pierde din valoarea capitalului.

Maximizarea profitabilităţii:

· Majorarea volumului de active profitabile.

· Diminuarea cheltuielilor din dobînzi prin găsirea unor plasamente mai rentabile.

· Majorarea încasărilor din dobînzi prin găsirea unor plasamente mai rentabile.

· Diminuarea cuantumului de resurse atrase.

Majorarea profitului băncii din dobînzi se face pe seama majorării cantităţii de active profitabile, a ratelor dobînzii la activele existente cît şi la influenţa a ambilor factori. Cea mai mare pondere în profitul majorat o are majorarea ce ţine de creşterea ratelor dobînzii, deoarece banca nu-şi poate permite majorarea cantităţii activelor profitabile la nesfîrşit.

D. Lichiditatea activelor.

Activele lichide sunt compuse din:

1. rezerva curentă (de bază) ce constituie 12-14% din total active şi e formată din:

· numerar

· banii din cont la BNM

2. rezerva secundară e formată din:

· HV de stat

· Credite în proces de recuperare

Banca îşi calculează necesarul optim de active precum şi structura lor determinînd cuantumul de rezervă de bază şi suplimentară în funcţie de tipul de clientelă şi necesarul de plăţi de efectuat planificat. Banca planifică necesarul de numerar nu numai după volum dar şi după structură.

E. Riscul activelor

Toate activele bancare şi plasamentele generează risc, banca evaluează gradul de risc a activelor sale şi compară cu capitalul propriu pentru a analiza posibilitatea de compensare a pierderilor posibile.

Pentru a determina gradul de expunere a activelor sale la risc, banca împarte activele în categorii mari:

1. Lichidităţile băncii, HV de stat.

2. Creditele acordate de bancă sub garanţia statului avîndu-se ca gaj HVS (credite acordate băncilor) sau metale preţioase.

3. credite acordate persoanelor fizice şi juridice de calitate înaltă avînd ca gaj active eligibile (de calitate înaltă, lichide, nu-şi pierd din valoare)

4. Credite de o calitate mai joasă unde solvabilitatea debitorului trezeşte dubii sau gajul e în deteriorare

5. active de o calitate foarte joasă, credite problematice, mijloace fixe.

1.0*Q

2. 10% * Q

3. 20% * Q

4. 50% * Q

5. 100% * Q

∑. Active riscante

Active riscante/Capital propriu

Dacă ponderea activelor riscante în capital propriu este:

· <= 5 % banca are un rating foarte puternic ( 1 ).

· 5 – 15% - rating bun ( 2 ).

· 15 – 30% - rating slab ( 3 )

· 30 – 50% - rating foarte slab (4)

· >= 50% - faliment ( 5 )

19. Gestiunea gap-lui şi NIM-ului.

20. Esenţa şi caracteristicile politicii de credit a băncii comerciale.

21. Definiţia riscului de credit şi factorii de apariţie.

22. Managementul riscului de credit în bancă .

23. Analiza riscului de credit pentru persoanele juridice.

24. Analiza riscului de credit pentru persoanele fizice.

25. Criterii de evaluare a calităţii portofoliului de credit.

26. Conţinutul principalelor tipuri de strategii privind gestiunea lichidităţii instituţiilor bancare.

27. Metode de evaluare a necesităţii băncii în resurse lichide.

28. Gestiunea lichidităţii pe baza normativelor economice.

29. Mecanismul gestiunii lichidităţii cu ajutorul indicatorilor neoficiali..

30. Esenţa şi elementele modelului privind managementul profitabilităţii băncii comerciale.

31. Indicatorii utilizaţi în evaluarea performanţelor bancare.

32. Necesitatea şi esenţa analizei structurale a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatului financiar al băncii.

33. Sistema de apreciere a siguranţei băncii - ratingul CAMEL.

34. Evaluarea eficienţei activităţii băncii în baza modelului Du Pont.

35. Conceptul şi particularităţile activităţii extrabilanţiere a băncii.

36. Problemele şi metodele managementului titlurizarii în bancă.

37. Gestiunea diferitor categorii de activităţi extrabilanţiere în bancă.

38. bancile problematice – notiuni si cauze de aparitie

39. Modele de asanare a situatiei financiare a banclor problematice.

40. Gestiunea riscurilor generate de operatiunile extrabilantiere.

TEMA 8. Gestiunea activităţii creditare.

Politica de creitare ca element de gestiune a activităţii de credit.

Gestiunea calităţii portofoliului de credit.

Gestiunea riscului de creditare.

Iniţierea procesului de creditare şi analiza credibilităţii clientului.

1. Politica de creditare poate fi privată sub 2 aspecte:

1 La nivel macroeconomic ea reprezintă politica promovată de BC într-o ţară care urmăreşte asigurarea unui echilibru economic prin intermediul creditului şi a instrumentelor specifice lui. La modelul general stabilirea direcţiilor prioritare de creditare, formele creditelor specifice pentru o ţară dată.în acest context promovarea politicii de creditare banca la modul paticular formîndu-şi politica de credit individuală.

2 Sub aspect microeconomic politica de credit reprezintă strategia şi tactica băncii ăn domeniul formării şi gestionării portofoliilor sale de credit.

Politica creditară reprezintă un element din strategia generală de dezvoltare a băncii. Ea cuprinde elemente esenţiale cu privire la tipurile de credit acordate de banca dată, modul de selectare a acestor credite şi gestiunea lor în scopul asigurării profitabilităţii şi stabilităţii băncii.

Elementele politicii rezonabile de creditare:

1) Scopul, reeşind din care se formează portofoliu de credite;

2) Atribuţiile angajaţilor băncii în vederea elibirării creditelor;

3) Obligaţiunile de transmitere a drepturilor şi de acordare a imformaţiilor în vederea gestiunii creditelor eliberate;

4) Modalităţi de colectare a datelor de la potenţialii debitori precum şi mecanismul de evaluare a credibilităţii clienţilor în vederea luării deciziei cu privire la acordarea creditelor.

5) Documentaţia internă care necesită să fie elaborată pentu acordarea fiecărui credit în parte (lista documentelor aflate în pachetul de credite a unui client);

6) Dreptirile colaboratorii bancari pentru păstrarea şi verificarea informaţiei aflate în dosarul de creditare. Se mai prevăd şi obligaţiunile angajaţilor băncii cu privire la monitorizarea creditelor;

7) Modalităţi de asigurare a credibilităţii, drepturile colaboratorilor în vederea evaluării gajului şi primirii deciziei despre oportunităţile lui;

8) Descrierea politicii de stabilire a dobînzelor la credite în dependenţă de fiecare credit acordat;

9) Modul de contestare şi revocare a creditelor problematice, modul de vînzare a gajului în scopul acoperirii pierderilor din creditele nerambursate.

Funcţiile politicii de creditare:

1 Funcţiile de ordin general care presupun:

· funcţia de control – de verificare apriore şi posteriore a proceselor de creditare;

· funcţia comercială – de formare a unui cadru de incasări a veniturilor în urma activităţii de creditare;

· funcţia de stimulare – prevede stabilirea unor domenii prioritare de stimulare sau de dezvoltare a mecanismelor specifice de creditare.

2 Funcţiile specifice:

optimizarea activităţii de creditare prin stabilirea unor scopuri specifice în domeniul creditării;
reformularea activelor de credit în urma experienţii băncii în domeniul dat.

Formarea politicii de credit are 2 tipuri de principi:

v principii de ordin general:

a) baza ştiinţifică a politicii de creditare;

b) optimalitate – structura politicii de credit trebuie să fie optimă pentru banca dată;

c) eficacitate – trebuie să fie efectivă, utilizabilă.

d) unitate – toate elementele politicii de credit să se afle într-o intercorelaţie strînsă.

v principii specifice:

a. rentabilitate – fiecare credit trebuie să fie rentabil;

b. profitabilitate – tot pportofoliu creditar trebuie să genereze profituri;

c. siguranţa – existenţa unui risc minim.

2. Portofoliu creditar reprezintă totalitatea creditelor acordate de bancă la un moment dat de timp.

Calitatea portofoliului creditar se stabileşte după următorii criterii:

1 structură;

2 lichiditate (termen de scadenţă);

3 gradul de utilizare;

4 profitabilitate;

5 stabilitate.

După structură portofoliu creditar se discompune în:

1) după tipul de debitori:

- credite acordate persoanelor fizice;

- credite acordate persoanelor juridice;

2) după tipul de credit – (ipotecare, de consum), după scopuri, determinarea gradului de bonitate al fiecărui tip de credit pentru bancă. Din experienţa anilor precedenţi banca stabileşte ce tipuri de credite sunt cele mai profitabile şi puţin riscante pentru ea, pentru a stimula creşterea volumului acestor credite în portofoliu.

3) după tipuri de ramuri creditate – credite acordatepersoanelor juridice, care se împart în subgrupe după ramuri (industriale, comerţ, agricultură). Se va determina tipul de credit care este optim pentru bancă şi el va fi stimulat.

După lichiditate – lichiditatea creditului presupune termenul de scadenţă a lui şi clauza de revocare. Portofoliu creditar se grupează în trei subgrupe:

- termen scurt (pînă la 1 an);

- termen mediu (1 – 5);

- termen lung (5 şi mai mult).

Dacă o bancă decide să menţină portofoliu creditar lichid ea va majora ponderea creditelor pe termen scurt.

Dacă banca are alte posibilităţi de majorare a lichidităţii ea va menţine în portofoliu într-un volum mai mare creditele pe termen mediu şi lung.

Creditele pe termen lung sunt cele mai riscante pentru bancă, din aceste considerente banca optează pentru ponderea majoră pentru creditele pe termen scur şi mediu.

După gradul de utilizare se presupune resurselor din care aceste credite sunt finanţate. Majorarea ponderii creditelor în total active este benefică pentru bancă căci duce la majorarea profitului ei.

După profitabilitate – rezolvarea problemei profitabilităţii portofoliului creditar duce la îndeplinirea scopului managementului bancar. Portofoliu creditar se studiază după gradul de profitabilitate după următorii indicatori: Pn = Incasări din dobîndă – plăţi din dob – cheltuilile creditelor neperformate / Profitul creditar*100

- determină rentabilitatea netă a unui leu credit alocat; toate tipirile d crdite sunt echivalate – se recomandă să se stabilească profitabilitatea netă pentru diverse tipuri de credite. Există o problemă la stabilirea profitabilităţii fiecărui tip de credit şi anume stabilirea resurselor care finansează aceste credite.

- banca poate determina rentabilitatea a fiecărui credit în parte: Pf.cr = incas din dob. – plăţi din dob. – ch. Operaţionale / Suma creditelor

După stabilitate - portofoliu creditar se analizează şi după gradul de expunere la isc (banca va diviza în 5 subgrupe mari ):

- standard 2%

- supravegeat 5%

- substandard 30%

- dubios 75%

- compromis 100%

Rezervele

În vederea determinării gradului de expubere la risc se determină ponderea fiecărui tip de credit în total portofoliu. Gr.global de expun.la risc = Suma rezervelor / Portofoliu; mai mic sau egal cu 20%

TEMA 9. Gestiunea activităţii investiţionale a băncii.

Formare portofoliului investiţional.
strategii de formare şi dirijare a portofoliului investiţional a băncii.
Căi de optimizare a portofoliului investiţional.

1. Portofoliu investiţional al unei băncii – totalitatea de valori mobilare deţinute cu drept de proprietate de bancă la un moment dat de timp.

Funcţiile portofoliului investiţional:

1 Influenţa pozitivă asupra profitabilităţii bancare prin alegerea corectă a comportamentelor acestui portofoliu;

2 Optimizarea profitului brut prin crearea situaţiei de echilibru – în cazul formării corecte a portofoliului el poate genera profituri; atunci cînd portofoliu de credite nu este destul de rentabil, compensîndu-se neincasării de profituri;

3 Unele elemente ale portofoliului pot servi drept instrument de acoperire a altor riscuri bancare (ex. posibilitatea de compensare prin instrumente de credit sub formă de valori mobiliare a riscurilor creditare).

4 Diversificarea riscurilor bancare după criterii geografici;

5 Menţinerea lichidităţii băncii: în comparaţie cu portofoliul creditar portofoliul investiţional este şi profitabil şi are o lichiditate relativă;

6 Asigură flexibilitatea bilanţului bancar, ce permite managementului bancar să gestioneze GAP-ul;

7 Micşorarea impozitului pe profit;

8 Crearea posibilităţilor de îmbunătăţire a activelor.

Portofoliul investiţional se formează după următorii principii:

· Asigură realizarea strategiei investiţionale;

· Corespunderea portofoliului investiţional după criterii de calitate resurselor din care el a fost format;

· Corelarea portofoliului după profit şi risc;

· Optimizarea raportului între profitabilitatea şi lichiditatea în funcţie de ce active deţine banca în portofoliul global ea poate să-şi permită la diferite momente de timp diferite criterii de lichiditate.

Factorii care influenţează formarea portofoliului:

Strategia globală a băncii;
Existenţa unei pieţe secundare bune;
Lichiditatea valorilor mobiliare;
Profitabilitatea;
Expunerea le risc;
Impozitarea;
Existenţa asigurării;

2. O bancă formează portofoliul investiţional din diverse elemente care care pot fi structurate astfel:

a) după dreptul care stă la bază:

dreptul de proprietate (acţiuni);
dreptul de credit (obligaţiuni);

- corporative;

- de stat (municipale şi de stat).

b) după termen de scadenţă:

o extemporare, fără termen de scadenţă (acţiuni);

o cu termen de scadenţă (obligaţiuni);

- mai mare de 1 an (piaţa monetară);

- mai mic de 1 an (piaţa de capital).

c) după profitabilitate:

o cu profit fix (oblidaţiuni);

o cu profit variabil (acţiuni).

După termenul de scadenţă banca poate forma mai multe tipuri de portofoliu:

1. portofoliu structurat – toate elementele din el sunt alese în aşa mod încît să fie împărţite pe scadenţe egale.

Avantaje:

· este cel mai uşor de gestionat portofoliu căci nu necesită o strategie investiţională complicată;

· este corelat după gradul de lichiditate şi profitabilitate;

Dezavantaje:

este imposibil de a primi supraprofit din gestiunea acestui portofoliu;
în cazul necesităţii urgente de lichiditate acest portofoliu nu poate salva banca;

2. strategia menţinerii lichidităţii – toate investiţiile bancare în valori mobiliare se vor structura după scadenţă în 2 ani de zile. Necesită o atenţie deosebită pentru managementul bancar în vederea căutării permanente a posibilităţilor de plasamente.

Avantaje:

· lichiditate înaltă.

Dezavantaje:

· profitabilitatea joasă,

· căutarea permanentă a posibilităţilor de plasament;

· conţine riscul de imunizare (risc că noile plasamente nu vor fi atît de profitabile ca acelea vechi);

3. strategia opusă – portofoliul cu o scadenţă îndelungată. Toate valorile mobiliare aflate în bancă au un termen de scadenţă mare.

Avantaje:

profitabilitate considerabilă.

Dezavantaje:

lichiditate joasă;
un termen de scadenţă îndelungat presupune şi riscuri mai mari.

4. strategia extremităţii – presupune ţinerea valorilor mobiliare în portofoliu cu termenul de scadenţă scurt sau lung.

Avantaje:

la o structură corectă unui astfel portofoliu se pate atinge o corelaţie între lichiditate şi profitabilitate.

Dezavantaj:

necesită o gestiune foarte prudentă care constă în menţinerea continuă a cantităţii de valori mobiliare cu o lichiditate înaltă.

5. strategia portofoliului agresiv – portofoliul de profitabilitate maximă se formează în baza curbei derandament. Conform teoriei anticipării care explică conformaţia curbei de randament se poate previziona evoluţia ratei dobînzii pe viitor. Dacă curba este în creştere portofoliu investiţional va avea scadenţe lungi. Dacă curba are înclinaţie negativă portofoliu investiţional va avea scadenţe mici.

Avantaje:

profitabilitate înaltă;

Dezavantaj:

risc foarte mare;
necesitatea cunoaşterii la perfecţie a pieţii şi abilităţilor managerilor de investiţii.

După profitabilitate portofoliile investiţionale pot fi:

1) portofoliu echilibrat – cînd se urmăresc încasarea profiturilor regulate fără a atrage atenţia la majorarea lor şi eliminarea riscurilor – va genera profituri în permanenţă;

2) portofoliu prident – fără a se orienta la profitabilitate în schimbul unui risc minim;

3) portofoliu agresiv – presupune formarea lui cu scopul obţinerii profiturilor maxime angajîndu-se în plasamente riscante;

4) portofoliu speculativ – obţinerea de profituri imediate în urma jocurilor la bursă.

3. În cadrul gestiunii portofoliului banca operează pentru una din două calităţi ale lui: risc sau profitabilitate. Formarea unui portofoliu investiţional în care aceşti 2 criterii ar fi corelaţi, adică profit maxim la risc minim este varianta optimizării structurii portofoliului. În conformitate cu strategia bancară, în vederea activităţii investiţionale a băncii, optimizarea portofoliului poate avea şi alte scopuri:

a) consolidare unor pachete de valori mobiliare interesante pentru bancă din anumite considerente;

b) formarea unor pachete de valori mobiliare pentru a deveni acţionar majoritar cu drept de decizie în anumite întreprinderi;

c) diversificarea portofoliului în concordanţă cu portofoliu altor active ale băncii astfel încît să se echilibreze, posibilităţile de cîştig şi pierderi din activitatea globală a băncii.

În acest caz, un portofoliu optim pentru bancă va fi nu cel ce generează profituri maxime, ci unul care compensă riscurile altor active bancare, inclusiv portofoliu de credite.

TEMA 10. Managementul activităţii extrabilanţiere.

1 Tipurile activităţii extrabilanţiere.

2 Riscurile în activităţi extrabilanţiere. Rolul activităţii extrabilanţiere.

1. Activitatea extrabilanţieră – emisiunea/cumpărarea de anumite drepturi ce nu influenzează în momentul operaţiunii structura sau valoarea bilanţuui bancar.

Operaţiunile extrabilanţiere sunt:

2 pure – ce ţin de activitatea bancară şi nu pot fi prestate de alte instituţii pe piaţa financiară;

2 ce ţin de tranzacţii cu valori mobiliare pe piaţa de capital.

Operaţiuni extrabilanţiere sunt:

1 titlurizarea – operaţiuni de emisiune a unor valori mobiliare de credit în schimbul unui pachet de active de calitate înaltă a băncii: Debit (Oa, Ra1) – Banca (Ct) – investitii active, Valori imobiliare (Rp, A) - investitorii

Titlurizarea se efectuiază în următoarele etape:

1. banca selectează o cantitate de active superioare după calitate;

2. în volumul acestor active banca emite valori mobiliare de credit;

3. valorile mobiliare emise sunt propuse investitorilor terţi;

4. acumulînd sume din vînzarea valorilor mobiliare banca investeşte în alte activităţi.

În calitate de active sunt utilizatele cu un risc minim de rambursare / care au gaj performant.

Avantajele:

1) conferă o flexibilitate a bilanţului, permiţînd restructurarea lui în funcţie de anumite scopuri ale băncii;

2) acordă posibilitatea de investirea în active diversificabile ;

3) posibilităţi de creştere a profitului;

4) acordă posibilităţi de diversificare a operaţiunilor pe piaţa de capital.

Acest tip de operaţiuni necesită anumite atribuţii pentru managementul bancar:

· se va urmări ca Ra1 (la creditele gajate) = Ra2 (la noile investiţii), mai mult ca atît se va urmări ca Ra1 să fie mai mic ca Ra2. pentru aceasta banca va depune anumite eforturi de marketing.

· posibilitatea de plasament a obligaţiunilor bancare şi negocierea ratei dobînzii la elenecesită la fel abilităţi. Se va urmări Ra1 mai mare ca Rp; există posibilitatea că obligaţiunile emise nu se vor putea vinde mai ieftin decît activele gajate.

2 vînzarea creditelor – ideea de bază: atragerea altor instituţii financiare sau investitorii în cofinanţarea unor credite.

Vînzarea creditelor se face prin două moduri:

a). Vînzarea creditelor în suma totală;

b). Vînzarea fracţionată.

Avantajele:

1) posibilitatea de reformulare a portofoliului de credite;

2) conferirea lichidităţii unor credite cu scadenţe înalte;

3) implicarea altor bănci în acordarea creditelor mari şi deci diversificarea riscurilor.

Băncile care cumpără credite sunt cointeresate s-o facă dinurmătoarele motive:

· au acces la creditarea unor corporaţii pe care în mod normal nu le puteau puteau avea pe piaţa bancară;

· deoarece creditele ce se vînd sunt de o calitate înaltă, băncile cumpărătoare primesc posibilitate de îmbunătăţirea calităţii portofoliului de credite;

· posibilităţi de a diversifica portofoliu de credite după aspectul de ramură/ teritoriu.

3 emisiunea scrisorilor de garanţie – banca onorează capacitatea de rambursare a unei terţe persoane.

Avantajele:

1) comisioanele percepute fără a implica activele bancare;

2) acordarea posibilităţii unui debitor de a se credita fără a apela la resursele bancare;

3) în cazul cunoaşterii situaşiei financiare a debitorului probabilitatea de achitare a creditului în locul lui este minimă, nu implică resurse bancare.

Oscrisoare de garanţie are 3 elemente componente: Beneficiar (debitor) : banca –> (banii) creditor

Emisiunea scrisorii de garanţie de obicei se vinde ca un comision, calculat ca procent din valoarea creditului garantat, însă scrisorile nu se vor vinde în caz cînd riscul asociat lor este mai mare decît comisionul perceput.

2. Fiecare din operaţiunile extrabilanţiere comportă anumite riscuri pentru bancă.

Operaţiuni de titlurizare includ 3 tipuri de risc:

1. riscul de credit – riscul că o parte din activele care au servut drept gaj pentru valori mobiliare emise debancă nu se vor rambursa şi banca va utiliza resurse adăugătoare pentru răscumpărarea obligaţiunilor sale.

2. riscul ratei dobînzii – riscul necorespunderii dobînzelor la activele vîndute obligaţiunilor emise şi noilor investiţii;

3. riscul rambursării anticipate – riscul că activele care au fost gajate se vor rambursa înainte de scadenţă şi banca nu va putea plasa sumele extrase tot atît de profitabil.

Ca dezavantaj pentru această operaţiune este că banca gajează activele de calitate înltă, procurînd active mai profitabile, dar şi mai riscante. Titlurizarea poate înrăutăţi portofoliu de active şi necesită o cantitate de capital propriu mai mare.

Operaţiuni de vînzare include următoarele riscuri:

riscul de credit – ( riscul de nerambursare) atunci cînd banca va fi nevoită să ramburseze băncii cumpărătoare banii din capitalu propriu;
banca vînzătoare vinde experienţa sa de analiza solvabilităţii clientului, înrăutăţind calitatea portofoliului de credite – poate apărea necesitatea formării unui volum de provizioane mai mare şi a extragerii prin această operaţiune a unei resurse din circulaţie;
riscul ratei dobănzii – banca nu va putea cumpăra active tot atît de profitabil ca şi creditele vîndute.

Riscurile asociate scrisorii de garanţie:

riscul de credit – în caz cînd banca va fi obligată să ramburseze creditul în locul debitorului. În această situaţie apare riscul lipsei de lichiditate;
riscul ratei dobînzii – pentru bancă rambursarea nu doar creditului dar şi dobînzii la el.

Măsurile de protecţie contra tuturor riscurilor:

· deoarece toate trei tipuri de activitate comportă riscul creditar, banca va evalua foarte atent solvabilitatea debitorilor, atît existenţi (în cazul titlurizării şi a vînzării creditelor), cît şi cei potenţiali (scrisoarea de garanţie);

· extrapolarea scrisorilor degaranţie după regiune şi funcşţionarea lor ca valoare;

· analiza atentă a modului de variaţie a ratei dobînzii pentru a evita riscul ratei dobînzii în cazul titlurizării şi vînzării creditelor;

· operarea cu prudenţă a tuturor serviciilor acordate în cazul operaţiunilor extrabilanţiere pentru a evita alte riscuri, asociate riscului creditar şi ratei dobînzii. Aceasta în special ţine de riscul lipsei de lichiditate. De exemplu: în momentul calculării necesarul de resurse lichide, banca va ţine cont şi de scrisorile de garanţie emise pentru a fi protejată în cazul necesităţii de achitare a creditului în locul persoanei garantate.

TEMA 11. Analiza activităţii bancare.

Metode de analiză bancară.
Analiza veniturilor şi cheltuielilor bancare.
Analiza performanţelor bancare. Ratingul bancar. modelul DU PONT

1. Metode de analiză bancară.

Analiza activităţii bancare este necesară pentru a determina posibilităţile de activitate a băncii în prezent şi viitor, corespunderea situaţiilor financiare a băncii, realităţilor economice şi a normelor impuse de către autorităţile de supraveghere.

Analiza activităţii bancare se efectuează în urma controlurilor permanente interne,precum şi a controlurilor externe (auditul intern şi auditul extern). Deoarece modalităţile de analiză a activităţii bancare efectuate de organele din exterior sunt în competenţa acestor instituţii o atenţie deosebită în cadrul auditului bancar o are auditul intern.

Principiile auditului intern:

1 analiza activităţii bancare trebuie să fie neîntreruptă şi extemporală;

2 totalitatea metodologiilor utilizate trebuie să corespundă cerinţelor băncii, privind strategiile de dezvoltare a băncii;

3 structura analizei activităţii bancare trebuie să cuprindă absolut toate sferele activităţii băncii, astfel încît concluziile formulate în rezultatul acestei analize să corespundă realităţii şi să permită luarea unor decizii despre organizarea băncii pe viitor.

Modalităţile auditului intern:

o metoda statică – presupine calculerea anumitor coeficenţi în rezultatul activităţii bancare la un moment dat de timp.

o metoda dinamică – compararea coeficienţilor calculat în termen şi formularea unor concluzii despre evoluţia lor.

Ambele metode utilizează mecanisme matematico-statistice; banca fiind liberă să determină singură cantitatea şi tipul coeficienţilor calculaţi.

La momentul actual este foarte răspîndită o metodă a analizei activităţii bancare – modelarea şi simularea proceselor petrecute în bancă: se pate modela activitatea globală a băncii sau un singur serviciu bancar.

Analiza activităţii economice se desfăşoară în următoarele etape:

Etapa analizată	Conţinutul analizei	Metoda utilizată
Structura bilanţului bancar.	Structura prealabilă a bilanţului bancar pe grupe de active şi pasive a raportului financiar pe grupe de venituri şi cheltuieli.	Metoda drupărilor.
Controlul.	Verificarea corectitudinilor grupărilor efectuate atît pecategorii, cît şi pe volum;selectarea datelor grupate după criterii specifici (scadenţa, etc.)	Metoda conparării.
Calculele.	Calculul indicatorilor sub formă absolută şi relativă.	Metoda coeficienţilor; metoda matemat-statistică.
Rezumarea.	Amplasarea indicatorilor în diagrame şi tabele pentru a putea concluziona despre evoluţia lor.	Metoda diagramelor.

2. Analiza financiară presupune analiza profitului bancar, deoarece profitul este sursa creşterii capitalului propriu.

Pf net =Venit – Cheltuieli – Impozit pe venit

Sub incidenţa managementului bancar se află veniturile şi cheltuielile. Banca poate să-şi majoreze profitul prin majorarea veniturilor şi diminuarea cheltuielilor.

3.1. Veniturile sunt împărţite după mai multe criterii:

după sursa de apariţie: - venituri provenite din dobînzi;

- venituri non-dobîndă.

după provenienţa din posturile de bilanţ:

- venituri provenite din portofoliu de credite;

- venituri provenite din portofoliu investiţional;

- venituri provenite din taxe şi comisioane;

- alte venituri provenite din activitatea bancară (diferenţele pozitive de curs valutar).

· după caracterul veniturilor:

- venituri cucaracter permanent – aduse de portofoliu de credite, investiţional şi comisioane;

- venituri cu caracter aliatorii – venituri din vînzarea gajului, diferenţe de curs valutar.

Analiza vniturilor bancare se face după următorii criterii:

după volum – este benefic creşterea volumului de venituri în dinamică indiferent de structura lui;
după structură – se analizează structura veniturilor în volum total determinîndu-se tipurile de active cele mai rentabile pentru bancă;
în dinamică – evoluţia actuivelor atît în volum cît şi în structură;
analiza factorială – factorii care au dus la creşterea sau diminuarea veniturilor.

Factorii de influienţă asupra mărimii veniturilor:

endogni
exogeni (situaţia economică în ţară, politică, macroeconomică), nu se află sub influenţa managementului bancar, deaceea în cadrul analizeiposibilităţilor de creştere a veniturilor se modelează 2 factori cu caracter intern:-posibilitatea creşterii vlumului activelor profitabile;

-posibilitatea creşterii ratei dobînzii la activele exist.

Concluzii deduse:

1) modelul factorial poate determina ce parametri şi-n ce măsură influenţează asupra profitului bancar;

2) posibilităţile de creştere a profitului depinde de creştere volumului activelor profitabile şi de posibilităţi de creştere a ratelor dobînzii la activele bancare;

3) banca poate creşte profitul său nu numai prin creştere activelor profitabile dar şi prin modificarea ponderii diferitor tipuri de active în total portofoliu – astfel încît activele mai profitabile să deţină o pondere mai mare;

Analiza performanţelor bancare. Ratingul bancar.

Cheltuielile bancare influenţează invers proporţional profitul bancar, deaceea analizei lor li se va acorda o atenţie sporită pentru a găsi posibilităţi de micşorare a volumului lor.

Cheltuielile bancare se grupează după mai multe criterii:

1. dupa sursa de provenienţă:

cheltuieli cu dobîndă (dobînda lor este considerabilă în total cheltuieli bancare);
cheltuieli non-dobîndă;

2. dupa structura bilanţului:

cheltuieli operaţionale privind atragerea resurselor şi gestiunea lor;
cheltuieli privind gestiunea portofoliului hîrtiilor de valoare;
cheltuieli necesare pentru asigurarea funcţionării băncii:

- cheltuieli cu salariu;

- cheltuieli de amortizare a mijloacelor fixe;

- alte cheltuieli de gospodărire;

· alte cheltuieli bancare:

- penalităţile achitate de bancă;

- diferenţele negative de curs valutar;

- plăţile pentru reţelele de transmitere a informaţiei.

Cheltuielile se analizează după structură, pondere prin analiza statică şi dinamică; precum şi factorială.

După structură cheltuielile se analizează pe grupuri în dinamică; tendinţa pozitivă este micşorarea volumului de cheltuieli.

Analiza factorială a cheltuielilor presupune găsirea posibilităţilor de micţorare a cheltuielilor cu dobînzi şi determinarea factorilor care influenţează asupra volumului cheltuielilor cu dobîndă.

Se presupune că asupra cheltuielilor cu dobîndă influenţează 2 factori:

1. volumul resurselor bonificate cu dobîndă;

2. rata dobînzii plătită la aceste resurse.

Modif. Ch = (Vp(t1) – Vp(t0))* rdp

Modif. Ch = (rd(t1) – rd(t0))*Vp(t1)

Modif.Ch = modif.Vp* rdp + modif.rd *Vp(t1)

rd p= Ch. cu dob. / total res. Atras *100

rd Ac = incasări din dobîndă / Active profitabile

4. Performanţele bancare – suma de indicacatori de profitabilitate şi solvabilitate care permit de a se concluziona autorităţilor autorităţilor de pe piaţă.

Indicatorii de performanţă sunt de două tipuri:

1 indicatorii calculaţi în baza datelor interne a băncii (coef. de profitabilitate);

2 indicatorii numiţi „semnalul p.” – ţin de profitabilitatea acţiunilor bănci şi cursul lor pe piaţa secundară.

Aceşti indicatori reprezintă posibilităţile investitorului în bancă.

PER – posibilităţile investitorului de a obţine o unitate monetară de profit net al băncii investind o sumă de bani sub formă de curs. PER-ul este utilizat pentru analiza externă a băncii deoarece ţine în consideraţie cursul şi profibilitate băncii, fiind lipsită, de influenţa politicii de divident, PER-ul poate fi calculat de orice investitor al băncii; nu necesită date specifice care pot fi preluate doar de la băncă.

Rating-urile bancare. Sunt de două categorii:

Indicatori de rentabilitate:

ROE (Ren K) = Pf. Net / Cap. propriu* 100

Determină rentabilitatea capitalului propriu al băncii creind posibilităţi de comparaţie între mai multe bănci cu diferite grade de capitalizare. Este normal pentru o bancă ca ROE în dinamică să crească.

RAO = Pf. Net/ Active* 100

Determină rentabilitatea activelor bancare; tendinţa de creştere a lui demonstrează o evoluţie progresivă pentru bancă. Pentru a crea posibilităţi de comparare a rentabilităţii mai multor bănci din diferite sisteme de impozitare în loc de profit net se va utiliza profitul brut.

În unele cazuri în ROA se pot utiliza doar activele profitabile:

Gradul de utilizare a activelor curente = Profitul brut/ Activele curente

Rata profitului brut = Profitul net/ Venitul din expluatare

Indicatori care determină procesul de utilizare a capitalului sau activelor curente.

Gradul de îndatorare = Active / Capitalu propriu

- cîte unităţi de active curente au fost create de o unitate a capitalului propriu.

ROE = rata pf. brut * gradul de îndatorare * gradul de utilizare a activ.curente

Toţi indicatorii de performanţă a băncii au fost sistematizaţi în modelul DU PONT – descompunerea indicatorilor de rentabilitate pe două categorii mari astfel încît să se poată lua decizia asupra factorilor ce influenţează rentabilitatea bancară şi posibilitatea de creştere a rentabilităţii bancare.

GÎ – se presupune că profitabilitatea bancară poate fi majorată prin creşterea GÎ sau prin

creşterea RAO.

ROE – rata Pf b = Pf net/ Venit (creşte venitul, scad cheltuielile)

- gradul utilizării activelor curente (crsc Ac, creşte venitul)

O modalitate eficientă de analiză a activităţii Băncii Comerciale o oferă utilizarea ratingului Camel. Iniţialele Ratingului Camel se descifrează în modul următor:

C – suficienţa capitalului, reflectă mărimea capitalului deţinut de bancă pentru asigurarea mijloacelor deţinute de clienţi conform normelor impuse de Banca Naţională privind sufucienţa capitalului;

A – calitatea activelor, reflectă gradul de risc al activelor, calitatea creditelor, clasificarea acestora, mărimea fondului de risc, politica de creditare;

M – management, administrarea bancară, reflectă nivelul managementului bancar, corectitudinea politicii alese, profunzimea controlului şi respectarea legislaţiei;

E – rentabilitatea, detemină nivelul profitului pentru asigurarea creşterii de mai departe a băncii şi menţinerea Capitalului Normativ Total;

L – lichiditatea, determină dacă banca este suficient de lichidă pentru a-şi onora obligaţiile.

TEMA 13. Strategia şi planificarea bancară.

Strategia bancară.
Planificarea bancară.
Determinarea politicii generale de acţiune a băncii.

1. Strategia unei bănci – ordonarea unor elemente ale politicii bancare care cer o preocupare permanentă în vederea realizării sarcinilor importante ale băncii, atît în diverse domenii cît şi la modul general. Strategia unei bănci este scopul pe care banca vrea să-l atingă şi modalitatea de al atinge în perspectivă.

Principiile strategiei bancare:

Prudenţa activităţii bancare;
Interconexiunea dintre personalul bancar, posibilităţile tehnice ale băncii şi posibilităţile comerciale;
Strategia bancară de dezvoltare nu va forţa posibilităţile actuale ale băncii cerînd aplicarea la maximum a tuturor elementelor mangementului bancar pentru realizarea unor proiecte mai puţin reale. În caz contrar banca riscă să piardă şi piaţa actuală de servicii pe care o deţine.

Din punct de vedere a realizării scopului maxim: de creştere a profitabilităţii, sunt cunoscute 3 tipuri de strategii:

- Strategiaa de cucerire (expansivă) – formarea anumitor planuri bancare pentru extinderea pieţii produsului sau implementarea noilor produse în vederea creşterii profitabilităţii.

- Strategia de repliere- banca evaluează că nu poate face faţă sarcinilor actuale şi modifică activitatea sa spre scăderea expansiunii sau restructurizarea serviciilor oferite

- Strategia de consolidare- banca se mulţumeşte cu starea actuală şi investeşte forţe umane şi materiale pentru a o menţine.

În vederea implementării strategiilor expuse banca va efectua următoarele proceduri:

1. determinarea clară a scopurilor propuse şi concordarea acesturi scopuri cu cerinţele pieţii şi realitatea economică în teritoriul pe care activează;

2. determinarea mecanismelor cu care vor fi implementate scopurile propuse, identificare imstrumentelor în cadrul acestor macanisme nacesare a fi utilizate;

3. determinarea sarcinilor fiecărui compartiment al managementului bancar care va fi implicat în realizarea strategiei date;

4. elaborarea planului de activitate pentru fiecare compartiment în concordanţă cu scopurile trasate.

Strategia bancară nu este o acţiune izolată a unor persoane sau compartimente din centrala băncii; elaborarea şi impelementarea structurii bancare ţine de toate elementele teritoriale ale băncii şi afectează integral tot personalul. Elaborarea strategiei nu este posibilă decît în urma analizei interne riguroase a activităţii bancare. Această analiză în elaborării structurii va cuprinde următoarele elemente:

· analiza datelor financiare din trecutul şi prezentul băncii, estimarea realistă a stării actuale financiare;

· depistarea şi analiza situaţiilor de risc în activitatea bancară la momentul actual. Aceaste situaţii vor fi luate în consideraţie la momentul adoptării deciziilor pentru a fi evitate în viitor;

· analiza pieţei creditului, pieţei valutare, situaţia agenţilor economici, studii complexe privind anturajul economic în care activează banca;

· stabilirea unor prognoze ale activităţii bancare depistîndu-se potenţialul intern nevaloric al băncii;

· evaluarea costurilor actuale în cadrul activităţii bancare;

· evaluarea existenţei suficiente de capital şi necesarului de capital în urma implementării strategiei bancare.

Elaborarea strategiei globale cît şi a strategiei secundare trebuie făcută ţinînd cont de 3 situaţii:

a) situaţia de favorabilitate (optimistă);

b) situaţia de incertitudine (pisimistă);

c) situaţia realistă (mixtă).

2. Toate strategiile sunt documentate, aceste documente se numesc planuri.

Plan – expunerea detaliată a tuturor evenimentelor şi a mecanismelor de derulare a lor în cadrul împlementării strategiei bancare.

Se cunosc 3 tipuri de planuri:

a. Plan strategic – expune în linii mari scopurile şi modalităţile de realizare a lor.

b. Plan de implementare (tactic) – se expune modul de activitate şi sarcinile fiecărui element al managementului bancar în vederea realizării obiectivelor punctate în planul strategic.

c. Plan financiar – evaluarea tuturor activităţilor băncii în unităţi monetare în cadrul realizării planului strategic şi cel curent (tactic).

1.Planificarea strategică – elaborarea planului strategic de activitate în bancă. Acest plan va cuprinde mai multe elemente:

· punctarea obiectivelor necesare de atins;

· elaborarea şi implementarea anumitor tehnici;

· modul în care obietivele vor fi trecute în faza de execuţie;

· programarea în termeni a etapelor de realizare a obiectivelor.

Planificarea strategică are următoarele laturi:

- evidenţierea misiunii băncii;

- scopurile strategice ale băncii;

- obiectivele strategice;

- acţiune de plan strategic.

Luarea în consideraţie a tuturor acestor laturi va conduce la elaborarea unui plan optim, clar şi uşor realizabil.

2. Planul de implementare – următorul pas în cadrul realizării strategiei şi are 4 elemente componente:

· plan de acţiune – desrierea clară a tuturor acţiunilor ce trebuie desfăşurate pentru realizarea planului strastegic pas cu pas;

- desemnare cercului de clienţi potenţiali şi de instituţii cu care se va colabora la realizarea planului strategic;

- totalitatea de acte necesare de a fi oformate şi legalizate în vederea realizării planului strategic.

· alocarea de resurse – în ascest cadru se va expune modul în care banca va obţine resursele necesare pentru implementarea obiectivelor strategice. În baza acestei părţi a planului se va elabora un set de planuri financiare pentru fiecare acţiune;

· programul – banca va expune termenii în care vor fi realizate fiecare din acţiunile propuse; banca trebuie să cunoască clar momentul final al fiecării etape şi momentul final al implementării a planului strategic, astfel vor fi excluse anumite momente de incertitudine şi va apărea posibilitatea corelării activităţilor în cazul apariţiei unor situaţii nefavorabile;

· evaluarea performanţelor – în cadrul planului strategic au fost stabilite anumite elemente de performanţă, care necesitau a fi atinse în cadrul planului de implementare, se va evalua posibilitatea de atingere a acestor performanţe în urma efectuării tuturor activităţilor expuse.

Planificarea financiară – formarea bugetelor pentru fiecare activitate cuprinsă în planul curent precum şi a bugetului global. Aici se va cuprinde identificarea tuturor surselor din care vor fi finanţate activităţile expuse în planul curent, evaluate de cheltuielile necesare pas cu pas, identificate toate sursele de incasări probabile şi stabilite prin modelare influenţele diferitor factori asupra acestor incasări.

3. Politica generală de activitate a băncii este documentul esenţial în baza căruia banca activează în curent, a activat în trecut şi elaborează strategii pentru activitatea de viitor. Politica de activitate a băncii globală cuprinde totalitatea politicilor bancare pe genuri de activităţi:

a) Politica de creditare;

b) Politica de cadre;

c) Politica investiţională;

d) Politica de atragere a resurselor;

e) Politica de gestiune a dobînzelor, etc.;

Fiecare din politicile secundare vor fi formate în concordanţă cu politica globală a băncii după următoarele principii:

1) Luarea în consideraţie a misiunii băncii, a poziţiei ei pe piaţă, a potenţialului de expansiune a ei;

2) Menţinerea legăturii dintre trecutil prezentul şi viitorul în cadrul tuturor activităţilor bancare, stabilirea obiectivelor strategice ale băncii pentru a realiza dezvoltarea şi creşterea băncii şi a menţine stabilitatea şi vitalitatea ei, implicarea în cadrul activităţii bancare a tuturor elementelor manageriale într-o interconexiune pe verticală şi pe orizontală.

Scopurile politicii bancare sunt deduse din principiile:

§ Expunerea clară şi formalizarea tuturor relaţiilor existente în bancă şi necesare pentru a obţine realizarea scopurilor de activitate bancară;

§ Promovarea strategiilor de dezvoltare bancară în vederea realizării profiturilor;

§ Expunerea modului în care aceste strategii vor fi promovate.

Exam Cercetari Operationale

2014-06-11T22:16:00.003+03:00

1. Modelul de alegere optimă a coşului de consum. Analiza modelului. Consecinţele principale şi sensul lor economic. Funcţii de cerere la bunuri.

Fiecare sistem de consum consuma bunuri si nomenclatorul acestora consta din n denumiri. Aceste bunuri se considera amplasate in spatiul piata, cantitatile care pot fi oferite sunt marginite. Se va notaxj cantitatea bunului j pe care consumatorul ar putea sa o procure de pe piata respectiva. Consumatorul are o anumita relatie de preferinta x>y – x preferabil in raport cu y, x~y – la fel de preferabile, xmax, Suma pj xj<=M, xj>=0. Geometric setul preferabil de bunuri e prezentat de punctu de tangenta a unei linii de indiferenta cu dreapta bugetara – set optim de bunuri. Solutionarea prin Lagrange. Se alcatuieste functia L (x, lambda) = u +lambda(m – suma pj xj). Lambda – utilitatea marginala a bunurilor. Consecintele: in punctul de echilibru utilitatea marginala e proportionala pretului bunului dat cu coeficientul de proportionalitate lambda. Utilitatea marginala care revine unei unitati de pret este o marime constanta care coincide cu lambda si e aceeasi pentru orice bun. Pentru procurarea bunurilor cu cantitatile punctului de echilibru se vor cheltui toti banii. Utilitatea marginala a doua bunuri se comporta la fel ca preturile acestor bunuri. Lambda – utilitatea suplimentara care o aduce o unitate suplimentara de venit. Functia de cerere la bunuri – acelasi model, in loc de U e V. xj – xj(p,m) – functia de cerere la bunul j. problema e reactia consumatorului la modificarea venitului sau pretului: consum normal – consum creste odata cu cresterea venitului, bun de prima necesitate – consumu e constant venitul creste, bun de lux- consum creste venitul creste.

1. Etapele principale ale cercetării operaţionale. Obiectivele şi criteriile de eficienţă a problemelor decizionale.

CO – studiul proceselor complexe ce tin de aspecte decizionale care include solutii, strategii si factori contribuabili. Etape: 1. formularea problemei (scop, resurse, coeficienti tehnici), 2. elaborarea modelului matematic (functie scop / obiectivul, restrictii), 3. rezolvarea problmei (determinarea metodei de rezolvare), 4. verificarea, testarea modelului, validitatii (datele prelucrate / obtinute de catre decident), 5. aplicarea modelului / implementare. Problema de cercetari operationale se caracterizeaza prin: scop (maximizarea profitului, performantei, randamentului; minimizarea pierderii, costului, riscului), constrangeri (restrictii), solutii admisibile, optimale (decizii, strategii, factori de control), functia obiectiv (criterii de eficienta, performanta),decident sau grup decizional, etc. Decizia se defineste prin hotarârea de a alege o anumita varianta de actiune din mai multe posibile. Pentru ca o decizie sa fie eficienta trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii: sa fie fundamentata stiintific; sa fie luata de organul sau persoana autorizata; sa fie luata la timp; sa fie simpla si clara; sa nu fie contradictorie. Criteriile de apreciere a variantelor pot fi: tehnice (consum de materii prime, durata ciclului de productie); economice (profitul, pretul, durata de recuperare a investitiilor); sociale (forta de munca, importanta produselor în cadrul pietei). Functia f – e functia obiectiv a problemei de optimizare, ea reprezinta criteriul de performanta urmarit: maximizarea beneficiului, productiei marfa, gradului de incarcare al utilajelor, veniturilor, minimizarea costului productiei, timpului de tsationare a utilajelor, etc.

2. Clasificarea problemelor cercetării operaţionale: probleme decizionale de certitudine, risc şi incertitudine. Regulile decizionale în condiţii de incertitudine şi risc.

Clasificari: 1. Continut: organizarea optima a procesului de productie, gestiunea stocurilor, transport, de distribuire optima a resurselor; 2. Raport cu timpul: statice, dinamice. 3. Numarul de funcții obiectiv. 4. Caracter informational: determinist, probabilist, incertitudine.

Sistem {X = (x1, x2,…,xn) – factori contribuabili; C = marime vectoriala / matrici – marimi constante}. Q = (q1,q2,…,qn) – vector.

De certitudine sau determinista – problema e pe deplin determinata pe grupul de factori X, C; X – solutia se ia in conditii de certitudine, factorii C sunt cunoscuti si nu pot fi modificati de decident. De risc sau probabilista – prezenta celor 3 grupuri de factori X, C, Q. Q – element aleatoriu – starea naturii. Se cunoaste legea de repartitie. De incertitudine – X,C – ca in determinist, Q – factor necunoscut (incert) care apartine unui domeniu.

Cele mai cunoscute instrumente folosite pentru problema de risc sunt: punctul critic, matricea rezultatelor si arborele decizional. Punctul critic surprinde relatia dintre volumul productiei si nivelul costului, profitului si încasarilor din vânzarea unui produs, sau a unui grup de produse. Punctul critic e cel în care costul total si încasarile din vânzari sunt egale. Punctul critic este cel care marcheaza volumul productiei dincolo de care firma înregistreaza profit. Punctul de echilibru = prag de rentabilitate – se gaseste egalând ecuatiile costului total si a veniturilor din încasari: V=q*p; Ct=Cf+Cd; V=Ct. Matricea rezultatelor se prezinta ca o lista bidimensionala de cifre sau simboluri aranjate pe linii si coloane care identifica starile (conditii) posibile ale naturii N, probabilitatea P si rezultatul Q fiecarei strategii S. Criteriile pe baza carora decidentul evalueaza strategiile pot fi: criteriul valorii asteptate; criteriul rationalitatii (criteriul Laplace, aplicabil deciziilor în conditii de incertitudine); criteriul probabilitatii maxime (pe baza caruia este aleasa starea naturii cu probabilitate maxima). Astfel, în cazul criteriului valorii asteptate, decidentul are de calculat valoarea asteptata a fiecarei strategii (V.A.), care este o medie aritmetica ponderata a rezultatului sau o suma a valorilor conditionale ponderate cu probabilitatea producerii lor: VA1=p1*Q11+…+pn*Q1n. Arborele decizional se utilizeaza în deciziile de grup, in conditii de risc si incertitudine. Scheletul arborelui este format din noduri si linii. Nodurile sunt momente decizionale: cele care reprezinta deciziile în conditii de certitudine au forma patrata, iar cele ce sugereaza deciziile în conditii de risc sau incertitudine au forma de cerc. Liniile reprezinta activitatile sau alternativele posibile. Rezolvarea consta in calculul sperantei matematice a fiecarei consecinte si alternative decizionale, utilizând formula: Sm = suma (pi*Ri), 1

3. Modele liniare ale problemelor de cercetare operaţională: exemple de probleme, modele matematice ale lor.

Structura generala a modelului liniar se constituie prin multimea de activitati A1…An, resursele R1…Rn, relatiile tehnico-economice dintre acestea. Legatura dintre activitati si resurse e determinata de tehnologia de fabricatie pentru activitatea Aj (1

a11 x1 + a12 x2 + … + a1n xn <= b1…………………….

am1 x1 + am2 x2 + … + amn xn <= bm

sau A * x <= b … (1)

Fiecare restrictie incorporeaza 2 afirmatii: cantitatea conusmata dintr-o resursa nu poate depasi volumul disponibil; consumul total Rij din resursa Ri pentru efectuarea activitatii Aj este proportional cu intensitatea acesteia, adica cu xj, Rij=aij xj.

Modelul liniar mai contine un criteriu de performanta, care permite evaluarea eficientei fiecarei activitati – indicator ce masoara efortul, altul ce masoara rezultatul, sau unul care e raportul intre acestea doua. Eficienta maxima inseamna minimizarea efortului si maximizarea rezultatului; optim este un program xce apartine Rn care minimizeaza sau maximizeaza o functie obiectiv si satisface toate restrictiile. Daca fiecare componenta a vectorului linie c = (c1…cn) masoara eficienta unei unitati din rezultatul activitatii Aj atunci functia liniara care evalueaza performanta oricarui program x este: f(x)=c1 x1 + … + cn xn.

Structura concreta a unei aplicatii in economie e determinata de obiecivul urmarit. In cazul problemei determinarii structurii de sortimente optime a productiei se cunosc cantitatile disponibile din fiecare materie prima bi, coeficientii tehnologici aij (cantitatea de materie prima i necesara fabricarii uneiunitti de produs j), cantitatile maxime xj si minime xj, profiturile de unitare pj ale fiecarui tip de produs. Se cere gasirea acelor cantitati xj care trebuie fabricate din fiecare tip de produs astfel incat sa se obtina profitul maxim. f(x) = p1 x1+…+pn xn ->max; ai1 x1+…+ain xnx

j<=xj<xj, j=1…n, xj<=0. In unele probleme in loc de profituile pj se cunosc veniturile unitare vj sau costurile unitare cj scopul fiind maximizarea venitului, minimizarea costurilor. Pot lipsi restrictiile sau poate exista si alele. La problema de programare operativa a productiei restrictiile se refera la o serie de masini cu care se executa produsele, bi fiind disponibilul de timp al utililajului i pe perioada analizata, aij timpul necesar prelucrarii unui produs de tipul j la utilajul i, scopul fiind maximizarea productiei. Modelul are forma: x1+…+xn->max, ai1 x1 +…+ ain xn <= bi, i=1…m, xj>=0. Daca se doreste obtinerea unui meniu care sa asigure necesarurile bi dintr-un numar de m substante avand la dispozitie n alimente cunoscand cantitatile aij din fiecare substanta pe care le contine o unitate de masura din fiecare aliment si costurile cj unei unitati de masura din fiecare aliment putem scrie modelul: c1 x1 +...+ cn xn -> min, ai1 x1 + … + ain xn >=bi, x>=0. Variabilele x inacest caz reprezinta cantitatea din fiecare aliment ce va intra in meniu iar f(x) e costul total al retetei definite de x. Modelul amestecului optim de produse – n tipuri de benzine, amestecul lor obtine o benzina cu m caracteristici impuse, la pret minim posibil. O serie de caracteristici trebuie sa fie indeplinite cu o limita inferioara, altele superioara, altele cu egalitate. De asemenea trebuie de tinut cont de cantitatile disponibile din fiecare benzina di. Se cunosc caracteristicile fiecarei benzine dispozibile date intr-o matrice unde aij e valoarea caracteristicii i pentru benzina j si preturile unitare ale fiecarei benzine, pj, xj – cantitati de benzina care vor forma amestec optim.

4. Probleme de programare liniară (PPL); formele de prezentare. Noţiune de soluţie (soluţie admisibilă; soluţie de bază; soluţie de reper şi soluţie optimă).

Situatiile economice total diferite sunt aplicatii in sfera activitatii a urmatoarei probleme de optimizare: max sau min f(x1,…,xn), gi(x1,…,xn)<=bi, x1,…,xn apartin omega se includ in Rn in care functiile f, gi: Rn -> R pot avea orice forma si proprietati (liniare, convexe, continui, diferentiabile), omega poate fi orice submultime din Rn (continua sau discreta, marginita sau nemarginita, convexa sau neconvexa, finita sau infinita, etc) in care dorim sa gasim minimul sau maximul functiei f in variabilele xi care indeplinesc restrictiile. O astfel de problema e de programare matematica. Dacă într-o problemă de programare matematică funcţia obiectiv f şi funcţiile gi, din restricţiile 1.2, sunt funcţii liniare atunci problema se numeşte problemă de programare liniară. O problemă de programare liniară este, deci, un caz particular al problemelor de programare matematică. Functia f – e functia obiectiv a problemei de optimizare, ea reprezinta criteriul de performanta urmarit: maximizarea beneficiului, productiei marfa, gradului de incarcare al utilajelor, veniturilor, minimizarea costului productiei, timpului de stationare a utilajelor, etc. Inegalitatile in care gi sunt funcții de n variabile iar bi sunt constante – restrictii ale problemei de optimizare – traduc in limbaj matematic conditiile de natura economica in care se desfasoara procesul modelat: nedepasirea stocurilor disponibile de resurse, indeplinirea sau depasirea unor indicatori economici. Omega de cele mai multe ori e multimea vectorilor x apartin Rn cu toate componentele nenegative. In dependenta de natura problemei studiate variaza conditiile impuse variabilelor. Forma standard: {min sau max f = c1 x2 + … + cn xn; ai1 x1 + … + a1n xn = bi, i=1,…,n; x1,…xn >=0.} Forma canonica de minim: {min f = c1 x1 + … + cn xn; ai1 x1 + … + a1n xn >= bi, i=1,…,n; x1,…xn >=0.} Forma canonica de maxim: {max f = c1 x1 + … + cn xn; ai1 x1 + … + a1n xn <= bi, i=1,…,n; x1,…xn >=0.} Proprietatile solutiei unei astfel de probleme: verifica restrictiile 1.2, verifica restrictiile directe 1.3, optimizeaza functia obiectiv pe multimea vectorilor care indeplinesc p1 si p2. Solutie – un vector x apartine Rn care verifica restrictiile 1.2; solutie admisibila – un vector x apartine Rn care verifica rstrictiile 1.2, 1.3; solutie optima – un vector x apartine Rn care verifica restrictiile 1.2, 1.3 si optimizeaza functia obiectiv pe multimea tuturor vectorilor cu aceasta proprietate. O soluţie de bază care are toate componentele nenule strict pozitive se va numi soluţie de bază admisibilă. Dintre toate alegerile posibile de solutii este remarcabilă (prin simplitatea ei) soluţia x=0, care duce la soluţia particulară numită soluţia de bază. O soluţie optimă care este de bază se va numi soluţie optimă de bază. Se observă că o soluţie de bază are cel mult m componente diferite de 0. Din cauza importanţei lor în rezolvarea problemei, vom evidenţia soluţiile de bază care au mai puţin decât m componente nenule, numite soluţii degenerate şi pe cele care au fix m elemente nenule, numite soluţii nedegenerate.

5. Proprietăţile fundamentale ale PPL (teoremele principale). Interpretarea geometrică a PPL.

Metoda grafică de soluţionare a PPL.

T1. Dacă problema de programare liniară are soluţii admisibile atunci are şi soluţii de bază admisibile. T2. Dacă problema de programare liniară are soluţii optime atunci are şi soluţii optime de bază. T3. Mulţimea soluţiilor admisibile (optime) este închisă şi convexă. Dacă este şi mărginită atunci punctele extremale ale acesteia sunt chiar soluţiile admisibile (optime) de bază ale problemei. Restrictiile – dreapta. Functia scop – gradient. Domeniul de solutii este poligonul format de restrictii. Metoda grafica consta in determinarea tuturor varfurilor poligonului de restrictii care e descris de relatiile 2, 3. Acest poligon reprezinta toate solutiile admisibile inclusiv si cele optimale. Se foloseste teorema fundamentala T3 in care se mentioneaza ca solutia optima a unui model liniar este unul dintre varfurile poligonului de restrictie. Daca am cunoaste toate varfurile poligonului, atunci prin calculul direct al valorilor functiei am determina aceste valori pentru toate varfurile selectand varful pe care ia maxim. Se cer reprezentari foarte exacte a desenului ce prezinta poligonul de restrictii si gradientul functiei scop.

6. Metoda simplex de soluţionare a PPL.

Se construieste o solutie initiala de baza, solutie admisibila: de regula se ia in calitate de solutie de baza punctul (0, 0) daca aceasta e admisibila. Caracter iterativ: la fiecare iteratie are loc trecerea de la o solutie de baza la alta imbunatatind de fiecare data functia scop. Fiecarei iteratii ii corespunde un tabel simplex. Trecerea de la un tabel la altul are loc conform metodei excluderii Jordan Gauss luand in considerare respectarea cirteriului de optimalitate.

7. Dualitatea în programarea liniară. Teoremele fundamentale ale teoriei dualităţii.

W(u)=Suma bi ui -> min; {a11 u1 + … + am1 um>=c1; … ; a1n u1 + … + amn um>=cn.} modelul dual e problema de minimizare a costurilor materiei prime / resurselor: se cauta asa preturi u la resurse pentru care costul total al resurselor disponibile ar fi minimal cu conditia ca costul unei unitati de produs j nu e mai mic decat pretul unei unitati de produs j. u – este pret umbra a resursei si e o marime variabila: la cresterea cu o unitate a resursei i bi=>bi+1, ui corespunzator pt unele situatii va arata cu cat poate creste valoarea maximala a functiei de venit. Modelul primal si dual sunt reciproce – corespund strict unui altuia. Primal: z(x)=(x,c)->max, A*x<=b. Dual: w(u)=(b,u)->min, At*u>=c. T1 (LEMA). U – solutie admisibila in model dual, x – solutie adimisibila in model primal; z(x)<=w(u). Daca z(x)=w(u) atunci x – solutie optima in primal si u – solutie optima in dual. T2. Daca una din probleme are solutie optimala atunci si cealalta problema tot are. T3 (kuhn tacker). Criteriul dualitatii: fie x – solutie admisibila in primal, u – in dual; acestea sunt optimale daca se respecta n+m identitati. Primele n: xj(suma aij * ui - cj)=0, i=1…m. Celelalte m: ui(suma aij * xj - bi)=0, j=1…n. Daca x*>0 (rentabil) atunci resurse totale in costuri Suma aij ui estimate prin pret umbra coincide cu pretul de vanzare cj. Daca suma >cj => x*<0 -="" nerentabil.="" u="">0 => deficit, u<0> excendent. T4. Uj = dz(x)/dbi – utilitatea marginala a resursei i; xj = df(u)/dcj – cost marginal a produsului j.

8. Interpretarea economică a dualităţii în programarea liniară. Preţurile umbră ale factorilor de producţie şi rolul lor în analiza modelelor liniare.

Modelul dual e problema de minimizare a costurilor materiei prime / resurselor: se cauta asa preturi u la resurse pentru care costul total al resurselor disponibile ar fi minimal cu conditia ca costul unei unitati de produs j nu e mai mic decat pretul unei unitati de produs j. u – este pret umbra a resursei si e o marime variabila: la cresterea cu o unitate a resursei i bi=>bi+1, ui corespunzator pt unele situatii va arata cu cat poate creste valoarea maximala a functiei de venit. Uj = dz(x)/dbi – utilitatea marginala a resursei i; U>0 => resursa deficit, u<0> res excendent.

9. Reoptimizarea, formularea problemei. Soluţionarea problemei de optimizare în cazul modificării: a) termenilor liberi ai restricţiilor; b) coeficienţilor funcţiei obiectiv.

Reoptimizarea are ca scop pastrarea valorii solutiei optimale la variatia unor factori; se presupune ca deja s-a rezolvat primul model. Factorii care pot varia: preturile cj, cantitatile de resurse bi, coeficientii tehnologici aij. a) Modificarea termenilor liberi poate insemna modificarea posibilitatilor de procurare a materiilor prime prin pierderea unor furnizori sau relizarea de contracte cu noi furnizori. b) Modificarea coeficientilor functiei obiectiv poate insemna o reevaluare a profiturilor unitare sau schimbarea obiectivului propus. Z dc = Suma (cj+dcj) xj -> max. se rezolva modelul primal. Trebuie sa aflam cu cat se poate modifica pretul unui produs ca solutia sa ramana nemodificata.

10. Problema de transport: probleme echilibrate (închise) şi dezechilibrate (deschise), modele matematice. Reducerea modelelor deschise la modelul închis.

Caracteristicile unei probleme de transport clasice sunt: fiecare sursă aprovizionează cel puţin o destinaţie şi fiecare destinaţie este aprovizionată de la cel puţin o sursă; pot exista perechi sursă-destinaţie între care nu se poate face transfer (rute blocate); nu există limitări în ceea ce priveşte cantitatea transportată pe fiecare rută; se cunosc cantităţile disponibile în fiecare sursă şi cantităţile necesare în fiecare destinaţie; fiecărei rute i s-a asociat un cost care nu depinde de sensul de parcurgere. Scopul problemei este găsirea acelor cantităţi care trebuie transportate pe fiecare rută astfel încât să se asigure necesarul fiecărei destinaţii, în limitele cantităţilor aflate la surse, cu costul minim posibil. Datele problemei sunt: m = numărul de surse (furnizori); n = numărul de destinatari (consumatori); {Ai, i = 1,...,m} = cantităţile disponibile în fiecare sursă; {Bj, j = 1,...,n} = cantităţile necesare la fiecare sursă; {cij, i = 1,...,m; j = 1,...,n} = costurile unitare pe fiecare rută (costul transportării unei unităţi de măsură de la sursa i la destinaţia j). xij cantitatea care va fi transportată de la sursa i la destinaţia j. Problema: Suma cij xij -> min; Suma xij <=Ai (disponibil total), Suma cij >=Bj (cerere totala); 1. Disponibilul > cererea; xij = Ai Bj / Suma Ai – solutie admisibila; se va transporta doar necesarul pentru a avea costuri minime. Problema are soluţie optimă, iar cantitatea în exces faţă de cerere va rămâne la furnizori, fiind reprezentată de variabilele de abatere din primele m restricţii. Aceste cantităţi pot fi privite ca nişte cereri ale unui consumator fictiv şi ţinând cont că, de fapt, aceste cantităţi nu sunt transportate nicăieri, costurile unitare pe rutele care ar lega furnizorii de acest consumator sunt 0. 2. Chiar dacă disponibilul este mai mic decât necesarul, nu înseamnă că nu se va mai transporta nimic, ci doar că unora dintre consumatori nu li se va satisface toată cererea. Această cerere nesatisfăcută poate fi privită ca disponibilul unui furnizor fictiv şi ţinând cont că, de fapt, această cantitate nu există, costurile unitare pe rutele care ar lega consumatorii de acest furnizor sunt 0. Orice problemă poate fi transformată într-o problemă de tipul disponibil = cerere. Acest tip va fi ales pentru formalizarea problemei. O astfel de problemă se numeşte problemă de transport echilibrată. Forma stadard echilibrata: Suma cij xij -> min; Suma xij =Ai, Suma cij =Bj.

11. Soluţionarea problemei de transport prin metoda potenţialelor.

Daca modelul e neechilibrat se defineste un furnizor imaginar m+1 (<) cu cantitatea de oferta imaginara egala cu diferenta dintre am+i=bj-ai sau se defineste un consumator imaginar n+1 (>) cu cantitatea de cererea imaginara bn+1=ai-bj. O soluţie nedegenerată are m+n–1 componente diferite de 0. Rezolvarea problemei de transport se face în două etape: 1. Găsirea unei soluţii iniţiale de bază dupa una din metodele nord-vest, minim pe linie, minim pe coloana, costul minim, diferente maxime; 2. Găsirea soluţiei optime.

12. Modele de probleme ale programării liniare în numere întregi (programarea discretă). Exemple de probleme ale programării discrete. Metoda „Ramifică şi Mărgineşte” (Branch and Baund).

In CO se inainteaza cerinta ca solutia propusa sa se exprime in numere intregi. In alte cazuri o parte din componentele vectorului optim e nevoie sa fie in numere intregi, celelalte se pot exprima ca valori nenegative R. Initial au fost propuse cateva metode de rezolvare a problemelor de tip liniar in numere intregi de cercetatori Gomory, Land, Danzig. Metoda Gomory a fost propusa doar pentru rezolvare modelului liniar si se bazeaza pe metoda simplex si pe ideea definirii unor hiperplane ce sepata subdomenii admisibile care nu contin solutii exprimate in numere intregi. Tehnicile respective sunt relativ simple si dupa un numar finit de iteratii de tabele simplex se obtine solutia finala componentele careia sunt numere intregi. Al doilea tip de metode propuse de Land, Danzig initial pentru modele liniare mai tarziu generalizate pentru probleme cu caracter general. In litaratura are denumirea de „ramificari si frontiere / estimatii”. Exemple de probleme care se exprima in numere intregi: 1. Modelul clasic de productie cu n produse si m resurse, 4 conditii, maximizarea venitului. 2. Problema transportului – minimizarea costurilor de transpoprt, ai, bj sunt numere intregi cererea si oferta in orice punct va fi un numar intreg, la fel si solutia optima cu toate componentele ei. 3. Problema determinarii unui post de lucru – n specialitati, n persoane. Daca persoana i va ocupa postul j atunci castigul respectiv ca fi vij. E necesar: fiecare persoana i sa fie numit intr-un j; fiecare post j sa fie ocupat de un i; distribuire persoanelor pe posturi trebuie sa fie realizata astfel incat vij sa fie maximal. Modelul: z(x)= suma vij xij -> max; suma xij = 1, i=1…n – o pers ocupa un j; suma xij = 1, j=1…n – fiecare post sa fie ocupat de un j; xij = {1 – i ocupa j; 0 – i nu ocupa j}. Se rezolva problema prin metoda grafica sau simplex. Daca solutia gasita nu este din numere intregi se ia coordonata care nu este un numar intreg si se ia numaru intreg de la capetele numarului…se cauta soluti inafara acestor numere pentru ca intre ele nu exista nici un numar intreg. Xnumaru ntreg de sus – acestea sunt 2 restrictii. Termenul ramifica se refera la faptul ca din problema initiala rezulta 2 probleme noi prin adaugarea la restrictii a uneia din cele 2 restrictii. Aceste 2 probleme se rezolva prin metoda simplex. Marginirea se refera la faptul ca valoarea variabilelor care nu erau numere intregi este marginita superior sau inferior. Solutia optima estea cea solutie care confera funtiei obiectiv valoarea cea mai mare la probleme.

13. Probleme multicriteriale ale programării liniare. Metode de soluţionare.

Modelele cu mai multe criterii – solutii pentru care s-ar realiza maximu sau minimu pentru cel putin 2 funcții scop. Venit -> max, cost -> min, profit -> max. in cazul in care toate expresiile din model reprezinta funcții liniare modelul multicriterial poarta numele de liniar multicriterial. Acelasi x va realiza val maxima in primul citeriu si minima in al doilea. Fara a limita generalizarea am putea considera ca toate sunt de maxim, simetria lui z->min in plan, solutia ramane aceeasi. Exista cateva moduri de solutionare a acestor probleme: 1. „Compozitie” / compunere / sinteza – se determina un sir de numere numite prioritati alfa L1,…,Lr care determina gradul de importanta a criteriului dat astfel incat suma lor sa fie 1. Se rezolva modelul prin metoda grafica. Se gaseste valoare maxima in ambele funcții obiectiv. Se defineste o noua functie obiectiv impreuna cu functiile obiectiv initiale si ponderile cunoscute Z(x)=Li*zi(x)->max. Se calculeaza valoarea functiei noi in punctele poligonului. Valoarea maxima va fi solutia. 2. „Includerii criteriilor in restrictii” – criteriul de baza e cel de maxim, celelalte devin restrictii cu un plafon de considerare Zi(i)>=Zi. 3. „Concesiilor” / caderilor succesive – z1(x)->max, fie z1* - valoarea maxima al lui z1. Se determina o cedare de la aceasta valoare de exemplu 10%: z2(x)->max, z1(x)>=z1*-cedarea. Urmatorul pas e similar cu precedentul. Solutia de la ultimal pas e considerata optima. 4. Z1(x)->max, x apartine D, fie x1* - multimea solutiilor, daca e un singur punct e sol optima. Z2(x)->max, x apartine x1*, x2*-multimea de solutii…etc.

14. Probleme de optimizare pe reţea: problema arborelui minim , problema drumului minim (maxim) în reţea fără circuite; problema drumului minim în reţea cu circuite şi metode de soluţionare.

Problema arborelui minim – avem n orase care trebuie unite intre ele si cunoastem costul Cij; sa selectam graful pentru care costul este minim (lungimea totala a muchiilor sa fie minima); contine n-1 muchii si nu are cicluri; metoda de solutionare este algoritmul Kruskal si algoritmul Prim. Alg. Kruskal – initierea matricii costurilor; urmeaza n-1 pasi: la fiece pas se selecteaza cite o muchie, astfel incit costul selectat s fie minim din celelalte din matrice si sa nu formeze ciclu. Alg. Prim – se alege un nod S initial, de la el se alege muchia s, j si de pe muchia respectiva (coloana) se alege valoarea minima Csj; muchia (i,j) unde i € M (muchii selectate), j € M (neselectate).

Problema drumului minim (maxim) în reţea fără circuite – se da un graf orientat (cu arce) fara circuite, fiecarui arc i se asociaza un numar Cij. Nodul 1 este nod cu gradul de incidenta 0 si este nod de intrare in graf; nodul final are doar arce de sisire. Sa identificam toate retelele d lungime minima ce pornesc de la nodul 1 pina la toate celelalte noduri. Metoda de solutionare este algoritmul Ford: se numeroteaza corect graful prin suprimarea consecutiva a arcelor astfel incit pentru orice muchie (i,j) i

Problema drumului minim în reţea cu circuite – metode de rezolvare: alg. Ford (imperfect), alg. Dijkstra (rezolva si problema drum in retea fara circuite). Alg. Dijkstra – se da un graf cu circuite, cu arce in ambele sensuri; sa se selecteze rute de lungime minima ce pornesc dintr-un nod arbitrar S. Se constituie 2 multimi: M cu noduri selectate si M cu noduri neselectate. Se selecteaza pe rind nodurile incepind cu un nod de pornire i0=S pentru care ruta optima a fost selectata: P0: i0=S € M; Ui0=0; Pr(j)=i0; orice j=[1,n]; Ui=Uj, i=j, - distanta optima; min {Ui0,j}, orice j=[1,n]; j !€ M, j!=S; MuM=|Un|=n; j€M; Uj1=min{Ui0j} => urmatorul nod. P1: se verifica pentru toate nodurile j€M pentru Uj>Ui+Cij, i€M, j€M; daca Uj>Ui+Cij=>Uj=Ui+Cij; daca Uj<=Ui+Cij=>Uj. P2: min{Uj}=Uj; Pr(j) pentru orice j€M; i2=j2€M;…n-1 pasi.

15. Metoda drumului critic (Critical Path of Method). Graful-reţea şi regulile principale de construire.

Drumul critic şi determinarea lui. Calcularea caracteristicilor de timp al grafului-reţea. Semnificaţia şi importanţa caracteristicilor de timp pentru analiza grafului-reţea.

Principiul analizei drumului critic constă în divizarea unui proiect (acţiuni complexe) în părţi componente. Ia naştere un tabel care conţine activităţile proiectului, intercondiţionările între activităţi şi duratele acestora. Un astfel de tabel trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente: activităţi; condiţionări: se precizează, pentru fiecare activitate, activităţile imediat precedente, prin simbolurile lor; durata: pentru fiecare activitate se precizează durata de execuţie, într-o anumită unitate de măsură. Durata unei activităţi este o constantă. Modelele de analiză a drumului critic se bazează pe reprezentarea proiectului printr-un graf, elementele tabelului asociat acestuia fiind suficiente pentru a construi graful corespunzător. Metoda CPM este un procedeu de analiză a drumului critic în care singurul parametru analizat este timpul şi în reprezentarea graficului reţea se ţine seama de următoarele convenţii: fiecărei activităţi i se asociază un segment orientat numit arc, definit prin capetele sale, astfel fiecare activitate identificându-se printr-un arc; fiecărui arc i se asociază o valoare egală cu durata activităţii pe care o reprezintă; condiţionarea a două activităţi se reprezintă prin succesiunea a două arce adiacente. Nodurile grafului vor reprezenta momentele caracteristice ale proiectului, reprezentând stadii de realizare a activităţilor (adică terminarea uneia sau mai multor activităţi şi/sau începerea uneia sau mai multor activităţi). Pentru reprezentarea corectă a proiectului, cât şi pentru o standardizare a reprezentării în desenarea grafului se respectă următoarele reguli: fiecare activitate se reprezintă printr-un arc a cărui orientare indică, pentru activitate, desfăşurarea ei în timp; un arc este limitat prin două noduri care simbolizează momentele de început şi de sfârşit ale executării activităţii corespunzătoare; lungimea fiecărui arc, în general, nu este proporţională cu lungimea activităţii; deoarece respectarea tuturor regulilor nu se poate face doar cu arce care corespund doar activităţilor proiectului, vor exista şi arce care nu corespund nici unei activităţi, care vor fi reprezentate punctat şi care, pentru unitatea prezentării, vor fi numite activităţi fictive, ele neconsumând resurse şi având durata 0. In graf nu sunt admise. Nodurile vor fi numerotate, numerotarea făcându-se în aşa fel încât, pentru fiecare activitate, numărul nodului de început să fie mai mic decât numărul nodului de final al activităţii. graful are un singur nod iniţial ("începerea proiectului") şi un singur nod final ("sfârşitul proiectului"); orice activitate trebuie să aibă cel puţin o activitate precedentă şi cel puţin una care îi succede, exceptând bineînţeles activităţile care încep din nodul iniţial al proiectului şi pe cele care se termină în nodul final al proiectului; deşi există activităţi care se execută în paralel, care pot începe în acelaşi moment şi se pot termina în acelaşi moment, este interzis ca cele două arce corespunzătoare să aibă ambele extremităţi comune; nu trebuie introduse dependenţe nereale. să se folosească, pe cât posibil, numărul minim de activităţi fictive, pentru a nu complica excesiv desenul. Analiza grafului retea: Calculam caracteristicile de timp: cel mai devreme termen de realizare a evenimentului i: td(i) = maxim care vine in nod i; cel mai tarziu termen de realizare a ev j: tt(j) = minim care pleaca din j. SD = td; FT = tt; ST = tt-tij; FD = td+tij; rezerve de timp: Rtot = FT-FD=ST-SD; Ri = td(j)-tt(i)-tij. Durata critica = termen de realizare cel mai devreme a ultimului eveniment n, - cel mai mic interval de timp necesar pentru realizarea intregului proiect. Daca td=tt se alege drumul critic. Activitatile drumului critic sunt numite activitati critice. Caracteristicile de timp sunt importante in analiza grafului retea pentru ca ele duc la determinarea drumului critic.

16. Teoria firelor de aşteptare (teoria cozilor). Clasificarea sistemelor de servire (aşteptare). Exemple. Fluxul de sosire al cererilor (comenzilor). Fluxul elementar, testul Pearson(x2) de validare a legii de repartiţie a probabilităţilor de tip exponenţial (Poisson) a fluxului de sosire a cererilor şi a timpului de servire.

Teoria firelor de aşteptare (teoria cozilor) – scop: abonatii sa nu astepte prea mult. Pentru analiza acestor sisteme se utilizeaza: caracteristicile fluxului de cereri solicitate sistemului, timpul de servire. Flux de sosire a cererilor – variabila x(t) – numarul cererilor solicitate sistemului in intervalul de timp t – variabila aleatoare discreta. Tabelul pentru reprezentare: x(t): 0,1,…,k,…; p. Legea de distribuire / repartitie a probabilitatii este diferita pentru fiecare sistem. Distingem: Sisteme deschise: cu sursă infinită de staţii unde n-numărul staţiilor, iar m –numărul locurilor de aşteptare=0(cu refuz). Sisteme deschise unde ninf. Sisteme închise, în care sursa este partea componentă a sitemului de aşteptare, n –numărul staţiilor de servire. Pentru toate sistemele, fluxul de sosire a cererilor este elementar, adică satisface următoarele proprietăţi: 1) ordinar; 2) staţionar; 3) independent. Ordinar – probab solicitarii mai mult de o cerere intr-un interval mic de timp este infinit mica de ordin superior. Stationar – probab ca in intervalul de timp t vor sosi k cereri depinde numai de marimea k si t. Independent – probab nu depinde de nr de cereri solicitate pina la momentul inceperii intervalului t. Fluxul elementar se mai numeşte flux de tip Poisson – exprima probabilitatea intimplarii unui numar de evenimente intr-un interval fixat de timp daca aceste evenimente se intimpla cu o frecventa stiuta si independent de timpul de la ultimul eveniment. Lambda – intensitatea fluxului de solicitare a sistemului. O variabila aleatoare discreta are distributie Poisson cu parametrul lambda>0 daca pntru orice k=0,1,2… probabilitatea ei este definita de formula: f(k; lamda) = P(X=k) = (lambda^k * e^-lambda)/k!.

17. Procese Markov continui după timp şi discrete după stări. Sistemul de ecuaţii diferenţiale de tip Kolmogorov. Regim de tranziţie şi de echilibru (staţionar).

In cazul in care sistemul analizat are un numar finit de stari, iar timpul de observare este continuu, se obtine un proces markov. Probabilitatea tranzitiei dintr-o stare in alta la un anumit moment de timp este nula. Deoarece variabila aleatoare de timp este continua se utilizeaza densitati ale probabilitatii de tranzitie.

Proces care se poate afla in una din stari S1…Sn si care in orice moment de timp T poate trece dintr-o stare in alta. Pi(t) – probab ca in momentul de timp t procesul poate trece din orice stare Si in starea Sj a procesului fiind influientat de un flux de evenimente. Pij(t) – probab ca-n momentul de timp t procesul se afla in starea Si. Pi(dt) – probab ca in intervalul de timp dt procesul va trece din Si in Sj. Pi(dt) = lambdaij * dt (elementar Poisson). Lamda – intensitatea de trecere a procesului din o stare in alta; = nr de treceri / unitate de timp. Procesul Markov poate fi reprezentat print-un graf „marcat” orientat. Nodurile grafului sunt starile, trecerile dintr-o stare in alta sunt sagetile. De exemplu: daca avem o retea de 2 calculatoare sunt posibile starile: S0 – ambele calc lucreaza; S1 – s-a defectat primul; S2 – s-a defectat al doilea; S3 – s-au defectat ambele. Variabila lambda in acest caz este intensitatea de defectare a compului; miu – intensitatea de reparare. Sagetile care pleaca dintr-o stare sunt lambda, cele care vin spre ele e Miu.

Sistemul de ecuaţii diferenţiale de tip Kolmogorov – derivata probabilitatilor care conduc de la orice stare in starea considerata din care se scade suma tuturor probabilitatilor care conduc din starea considerata in alte stari. pentru fiecare stare se alcatuieste o ecuatie. Cele care vin in S0 se iau cu + cele care pleaca – cu minus. Po’(t)=P1Miu1+P2Miu2-P0Lambda1-P0Lambda2. Se egaleaza cu 0. Po+P1+P2+P3=1; Teoria de rezolvare a sistemului demonstreaza ca Pk(t) e suma a 2 solutii fk(t) – solutia ecuatiilor omogene si fik(t) – solutia particulara care verifica conditiile intitiale (solutia de echilibru). Functionarea sistemului e divizata in 2 etape: de tranzitie si finala de stabilitate. O stare Si e neesentiala sau de tranzitie daca exista o stare Sj si un numar n astfel incat Pij(n)>0, Pji(m)=0, pentru orice m. Cand timpul este continuu in locul numarului de pasi n se poate considera intervalul de timp dt. O stare neesentiala poate fi atinsa in sistem dar cand este parasita nu se mai revine in ea. O stare Si e esentiala daca nu exista o alta stare Sj in care sa se ajunga pe un drum oarecare din Si fara ca sistemul sa mai poate reveni in Si. Daca Si si Sj sunt esentiale, pentru cazul discret, exista 2 numere naturale m si n pentru care Pij(n)>0, Pji(m)>0, atunci starile se numesc comunicate. Aceasta relatie e tranzitiva. Ergodic – sistem pentru care exista limitele probabilitatilot starilor pentru t tinzand la infinit. Pentru un sistem cu numar finit de stari conditia necesara si suficienta pentru ergodicitate este ca toate starile esentiale sa fie comunicante. Pentru starile neesentiale limitele probab starilor sunt 0. Daca un sistem e ergodic limitele starilor se pot obtine din ecuatiile Kolmogorov in care toate derivatele se anuleaza. Se obtine un sistem liniar de n ecuatii cu n necunoscute si suma probabilitatile = 1.

Jordan gauss – un algoritm de rezolvare a sistemelor de ecuatii liniare. Este inteles ca o secventa de operatii efectuate asupra unei matrici de coeficienti. Sunt 3 tipuri de operatii elementare efectuate asupra liniei: schimbare cu locul a doua linii, multiplicarea unei linii cu un numar diferit de zero, adunarea unui multiplu a unei linii la alta linie pana cand matricea nu contine cat mai multe zerouri. Sau se foloseste pivotul pentru transformare.

18. Procese „moarte şi renaştere”. Formulele Eurlang.

Caz particular Kolmogorov. Lant Markov. Se considera un sistem care poate avea un nr finit de stari S0…Sn In intervalul de timp unic dt, sistemul aflat in starea Sk poate trece in starea Sk+1 cu probabilitatea Lambdak dt, poate trece in starea Sk-1 cu probabilitatea miuk dt sau poate ramane in starea Sk cu probabilitatea 1-(lambdak+miuk)dt. Robabilitatea ca sistemul sa treaca in alte stari dect cele specificate e neglijabila. E un proces Markov. Lambdak si miuk sunt dependenti de k, independenti de t, ceea ce inseamna ca e un proces markov omogen. Acest proces poarta numele de moarte renastere. Daca starea Sk reprezinta o nastere, iar o tranzitie in starea Sk-1 reprezinta o moarte. Miui = 0 atunci e un proces de nastere pura. Lambda i = 0 atunci proces de moarte. Forumele lui Eurlang – 1903 –

P1 = λ01/λ10 * P0.

P1 = λ12/λ21 * P1.

Pn= P0 * (λ01 * λ12 * … * λn-1 n)/ (λ10 * λ21 * … * λn n-1).

Po=[(1+λ01/λ10)+…+( λ01 * λ12 * … * λn-1 n)/( λ10 * λ21 * … * λn n-1)^(-1).

19. Sisteme de aşteptare cu refuz deschise şi calcularea caracteristicilor principale necesare pentru analiză.

20. Sisteme de servire (aşteptare) deschise cu coadă finită şi infinită; caracteristicile principale necesare pentru analiza acestor sisteme.

21. Sisteme de aşteptare închise; caracteristicile necesare pentru analiza acestor sisteme.

Examen la specialitatea INFORMATICA APLICATA

2014-06-04T20:38:00.002+03:00

1. Tehnologia informationala: caracteristica calitativa, criteriile calitatii.

Scopul principal al realizarii TI: marirea eficacitatii productiei cu utilizarea calculatoarelor. Principii de elaborare a TI: caracterul deschis, distributiv, integrare, unificare, personificare.

Estimare calitativa: nivel tehnico-stiintific (NTS) caracterizeaza gradul de corespundere al TI principiilor conceptiei.

Pt a analiza rezultatele estimatiei si a compara intre ele diferite sisteme e necesar un criteriu numeric sau indice de eficacitate; criteriul de eficacitate e functie de scop; e caracteristica gradului (calitatii) realizarii de catre sistem a destinatiei lui principale. Vi -> max.

Pt cresterea eficacitatii productiei la intreprinderi TI trebuie sa asigure: plenitudinea functionala a TI; operativitatea; livrarea informatiei.

Gradul plenitudinii functionale a TI poate fi prezentat prin catul impartirii suprafetei domeniului a prelucrarii automatizate a informatiei la suprafata domeniului prelucrarii informatiei necesare: V1=Qr1/Qn; V1=F(R1)/F(R), F(R1) – functia componentei reale a elementelor TI; F(R) – idele. Argumentele functiei F sunt indicii de importanta a elementelor TI, contururilor functionale, a etapelor sistemului de productie si dirijare.

Gradul de operativitate – gradul de oportunitatea prelucrarii informatiei, livrare a informatiei la timp, probabilitatea nedepasirii marimii date a timpului de catre cea reala valoare a lui. V2 = P ( [ t0,tk ]d <= [ t0,tk ]z ); []d – timpul real de la momentul terminarii pregatirii pt prelucrarea informatiei pana la generarea documentelor rezultative; []z – timpul necesar.

Grad de livrare a informatiei – V3=P(t0,qg<=t0,q3), aceleasi idei ca si la operativitate.

2. Bazele estimatiei solutiilor de proiect. Alegerea variantei optime.

Estimarea complexa a deciziilor de proiect ale PTI poate fi realizata la doua niveluri: nivel macro si nivel micro. Macro - determinarea parametrilor cantitativi si calitativi din punctele de vedere a specialistilor in dirijare si a specialistilor care exploateaza sistemul. Criterii de estimare ale specialistilor sistemului de dirijare: gradul de schimbare si reglementare a fluxurilor informationale, a tehnologiei operationale, a specificului muncii la efectuarea operatiilor, marimea accelerarii prelucrarii informatiei, concordanta sistemului cu particularitatile obiectului, productivitatea, nivelul calitatii, exactitatii si securitatii indicilor rezultativi pt ridicarea eficacitatii proceselor de dirijare, flexibilitatea, posibilitatea dezvoltarii sistemului. Criterii de estimare ale specialistilor care exploateaza: simplitatea, numar minim de specialisti necesari pt exploatare, caracteristici tehnice in realizarea dialogului, metode de control a informatiei de intrare si iesire, instruirea rapida. Micro – analiza sistemului de pe pozitiile proiectantilor. Criterii: mijloacelor lingvistice folosite la intrarea in sistem, algoritmi si instrumente de programare, metode de proiectare.

Pt alegerea celei mai eficace variante e necesara stabilirea criteriului eficientei economice, elaborarea variantelor de scheme si calcularea cheltuielilor pt fiecare din variante. La formularea criteriului se ia in cont cerintele utilizatorilor. Criterii pt caracterizarea multilaterala a variantei: minimum de cheltuieli de munca, valorice, maximum exactitate, oportunitatea furnizarii informatiei. Se procedeaza astfel: cel mai important criteriu devine criteriul de baza, celelalte devin restrictii care trebuie respectate.

3. Tehnologii informationale centralizate si descentralizate. Corelarea dintre nivelurile de centralizare si descentralizare.

In primele etape ale informatizarii cea mai raspandita forma de prelucrare a informatiei a fost prelucrarea ei centralizata din cauza cerintelor rigide de exploatare. TI centralizate acumulau informatii din documente primare de la periferii si le prelucrau centralizat, rezultatele erau trimise utilizatorilor. Operatiile etapei de baza sunt efectuate centralizat, existenta sistemului de comanda centralizat. In prezent in conditiile cand tehnica nu cere conditii speciale de exploatare, exista factori care conditioneaza necesitatea centralizarii.

Un sistem descentralizat este bazat pe descentralizarea operatiilor etapelor primare, pregatitoare si de baza. La fiecare loc de lucru informatia poate fi colectata, inregistrata si procesata in conformitate cu necesitatile utilizatorului final. Comunicarea dintre utilizatori e realizate prin canalele de legatura. Cauzele descentralizarii: tehnica, transport de date dezvoltat, economia de piata, accesul la tehnica.

In descentralizate utilizatorul colecteaza informatii din diferite surse centralizand procesarea lor. Pt realizarea principiilor de abordare sistemica si sistem integral trebuie pastrat un nivel anumit de centralizare a unor informatii pt a fi prelucrate impreuna la rezolvarea problemelor la nivel de conducere. In practica nu poate fi realizat un sistem pur centralizat sau descentralizat. El intotdeauna o sa posede si elemente de centralizare si de descentralizare a unor operatii. De fapt utilizam sisteme mixte. Problema e alegerea corelarii dintre nivelul de centralizare si cel de descentralizare a operatiilor de stocare si procesare. Descentralizarea proceselor duce la complicarea caracteristicilor ce tin de securitatea, redundanta informatiei care se mareste, integritatea sistemului informatic. Deci, e necesar de pastrat un nivel de centralizare.

4. Tehnologia neformularista. Esenta, starea si conditiile realizarii.

Principiul tehnologiilor informatice neformulariste – tendinta de a reduce sau exclude utilizarea hirtiei ca suport informational. Piedici: nivelului redus de automatizare a procesului de prelucrare a informatiei textuale, de dezvoltare a retelelor informationale locale, globale, de informatizare a societatii. Probleme de rezolvat: elaborarea metodelor de identificare a informatiei textuale in limbajul natural (indexare) – informatii sonore, vizuale; crearea sistemelor de colectare si transmitere a informatiei – retele. Etape: introducere manuala, fax-modem, scaner, voce.

1. Reteaua de Transfer Date – echipamente si produse program destinat schimbului de date intre statiile unei retele; consta din reteaua magistrala de transfer date si reteaua de acces (de abonat). Reteaua magistrala destinata interconectarii mijloacelor de acces la RTDA; consta din noduri de comunicatie (routere) si canale de transfer date; deobicei are topologie plasa. Reteaua de acces conecteaza statiile sau retelele locale la reteaua magistrala; consta din canale de transfer date, uneori din concentratoare si comutatoare de date. Daca se conecteaza o retea locala, in cadrul acesteia se va folosi un ruter, topologie multiarbore.

2. Retea Locala - acopera aria cu raza pina la citiva km: una sau mai multe cladiri invecinate. Aria mica permite folosirea tehnologiilor simple si mai ieftine.

73 – 10-20 Mbps; cablu coax, fire tors, fibra optica; Ethernet, Arcnet, Token Ring.

85 – 100 Mbps; fire torst, fibra optica, cablu coax; FDDI, Fast Ethernet.

93 – 200 Mbps – 4 Gbps; fibra optica, fire tors, cablu coax; Fibre Channel, Gigabit Ethernet, Token Ring.

02 – 10-40 Gbps; fibra optica, fire tors, cablu coax; 10Fibre Channel, 10Gigabit Ethernet.

10 – 100 Gbps; fibra optica; 100Gigabit Ethernet.

In zilele noastre cel mai des pentru construirea retelei locale se foloseste Ethernet cu fire torsadate si Wifi.

Topologii: stea, inel, arbore cu concentratoare, magistrala, inel dublu si, mai rar, plasa.

Componente de baza ale retelelor locale: statii, placi de retea in cadru statiilor, medii de transmisie, terminatoare, repetoare, punti, ruter, porti.

Retelele locale simple in general constau din unu sau mai multe comutatoarea (switch). Un comutator poate fi conectat la un ruter sau, modem pentru accesul la internet.

3. Asigurarea veridictatii transportului de date – datele se transmit prin canale in forma de semnale; canalele trec printr-un mediu; mediul poate influienta semnalele din canale; influientele se numesc perturbatii. Pot fi aditive (se suprapun semnalului) si multiplicative (modifica caracteristicile fizice ale canalului). Cauzele perturbatiilor: proiectare cu erori, contacte necalitative, descarcari electrice, infl canalelor vecine, nerespectarea conditiilor de exploatare.

Caracterizarea cantitativa a veridicitatii: Veridicitatea transmisiei – capacitatea sistemului de a transmite date fara erori. Cel mai des element de date folosit este bitul.

Probabilitatea erorii la element de date Pe = lim (n->inf) ne/n, ne – nr de elemente receptionate eronat, n – nr total de elemente transmise.

BER – bit error rate – indicator normat: vocale analogice comutate 2*10^(-3); vocale analogice dedicate 5*10^(-4); optica in ’70 10^(-8); mediu de transmisie giga ethernet 10^(-11).

Volumul semnalului V = latime banda ∆F * putere semnal Ps * durata transmisiei T. Asupra ∆F, Ps nu putem influienta fiind definite de modem si limitate de canal, insa T poate creste, dar nu e recomandabil.

Metode de imbunatatire a semnalului: Fara legatura inversa se refera transmiterea repetata a pachetului de date, transmiterea aceluiasi pachet prin mai multe canale paralele cu aplicarea unei metode majoritare la destinatie si codificarea redundanta: pierdere de timp, resurse. Mai eficiente e metoda cu legatura inversa care presupun posibilitatea transmiterii datelor in ambele directii, existenta informatiei de serviciu (de decizie, informationala, hibrida): se calculeaza suma de control si se verifica cu ajutorul codului CRC16 sau CRC32. Puterea codului (cati biti eronati identifica): 100% - de pana la 15 biti eronati in pachet.

4. Modelele arhitecturale de retea OSI ISO, TCP/IP. OSI este un model conceptual ce caracterizeaza si standardizeaza functiile interne a unui sistem de comunicare prin partitionarea lui in nivele abstracte, ‘76. 7 nivele, RTD opereaza cu primele 3, calculatorul cu toate 7.

TCP/IP este un model de retea si un grup de protocoale de comunicare folosit pentru Internet si alte retele similare, ’74, 4 nivele.

	Nivele OSI	Unitate de date	Functii	Nivele TCP / IP	Protocoale
Superior	7 aplicatie	Date	Interactiunea cu aplicatiile	4 Aplicatie	HTTP, FTP, SMTP,
	6 Prezentare		Prezentarea datelor, criptare, decriptare, transformarea datelor dependente de masina in date independente
	5 Sesiune		Stabilirea si desfiintarea sesiunii cu statia
	4 Transport	Segmente	Transportarea pachetelor, segmentarea mesajelor la sursa si asamblarea lor la destinatar	3 Transport	TCP, UDP
Inferior	3 Retea	Pachet / Datagrama	Adresarea, rutarea datagramelor	2 Internet	IP, ARP, ICMP
	2 Legatura de date	Bit / Frame	Transmite fara erori a datelor catre nodul adiacent	1 Legatura	Ethernet, Token Ring, FDDI, PPP, OSPF
	1 Fizic	Bit	Transmite fara modificari sirul de biti in canal	1 Legatura	Ethernet, Token Ring, FDDI, PPP, OSPF

5. Tehnologii de retea de arie larga – WAN – arie mai larga decat a unui oras. Tehnologii: TCP/IP, X.25, ISDN, Frame Relay, ATM, MPLS.

TCP/IP – ’74, tehnologia internetului, flexibila (caderea unui nod sau canal nu afecteaza reteaua), fiabila (IP e un protocol datagrama adica fiecare pachet se transmite independent de altele), cea mai raspandita, nesigura (nu se cunoaste ce s-a intimplat cu pachetul in cazul in care nu a ajuns).

X.25 – ’78, tehnologie orientate pe folosirea canalelor existente ale sistemelor telefonice; tehnologie calitativa, canale de calitate joasa din aceasta cauza include mecanisme puternice de asigurare a veridicitatii transmisiei; viteza joasa; des folosita in sistemul bancar la terminalele pos si bancomate.

ISDN – ’88, prima si ultima retea cu comutare de canale; foloseste canale B si D numerice: B (comutare de pachete) 64kbps pentru voce si date, D (comutare de canale) 16, 64kbps pentru informatie de serviciu; Folosite in trunchi: 2B+D (Basic Rate Interface), 30B+D (Primary Rate Interface), 23B+D (USA, Japonia). Fiabila, calitativa, scumpa din cauza comutarii de canale, 12Mbps.

Frame Relay – ’89, tehnologie cu comutare de pachete pentru canale D de la ISDN cu circuite virtuale: detecteaza pachete eronate si le arunca fara sa comunice despre asta; tehnologie simpla, ieftina, folosita in retele de acces, mai rar in cele magistrale; 45Mbps.

ATM – ’93, mod de transfer asincron, viteza inalta, transfera orice tip de informatii: voce, video; robusta, calitativa, dar putin flexibila pentru ca e cu circuite virtuale; 155Mbps, 622Mbps, 2,5Gbps, 10Gbps.

MPLS – ’99, comutarea prin etichete; imbina flexibilitatea IP, calitatea ATM, se foloseste in retele magistrale. In MD 2007 la Moldtelecom.

1. Notiunile Baza de Date, SGBD. Modelele logice de date: ierarhic, retea, relational. Etapele de proiectare a unei baze de date. Algebra relationala. Interogari in algebra relationala.

Baza de Date – este o colectie organizata de date. Datele sunt organizate in modele relevante aspectelor realitatii astfel incat sa ofere informatii proceselor care o necesita. SGBD – sistem de gestiune a bazei de date – este un produs program ce interactioneaza cu utilizatorul, alte aplicatii, baza de date creat special pentru a inregistra si analiza date. SGBD este un soft ce are ca scop definirea, crearea, interogarea, actualizarea si gesiunea bazelor de date.

Schema si subschema bazei de date sunt modelele logice ale bazei de date, care au asociate principii generale pentru gestionarea, definirea datelor, manipularea şi asigurarea integrităţii datelor. ierarhice – legăturile dintre date sunt ordonate unic, accesul se face numai prin vârful ierarhiei, un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale; reţea – datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii, în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori, iar la un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi; relaţionale – structura de bază a datelor este aceea de relaţie – tabel, limbajul SQL este specializat în comenzi de manipulare la nivel de tabel.

Proiectarea unei baze de date constă din etapele: analiza sistemului sau a domeniului economic pentru care se realizeaza BD; proiectarea structurii (conceptuala, logica, fizica); incarcarea datelor; exploatarea si intretinerea.

Algebra relationala e conceputa ca un limbaj abstract de formulare a cererilor sau ca o colecie de operatii pe relatii având drept operanzi una sau mai multe relatii si producând ca rezultat alta relatie. Operatii: reuniune, diferenta, produs cartezian, proiectia, selectia, jonctiunea, intersectia, diviziunea.

2. Componentele generale ale limbajului SQL: Definirea schemei bazei de date. Interogarea bazei de date. Definirea viziunilor si indecsilor. Crearea procedurilor stocate si declansatoare. Definirea accesului si permiselor la date.

DDL (definition) – CREATE, ALTER, DROP. DML (manipulation) – SELECT, INSERT, UPDATE, DELETE; DCL (control) – GRANT, REVOKE; Transition Control – COMMIT, ROLLBACK, SAVEPOINT.

Schema – colectie de obiecte precum tabele, viziuni; apartine unui utilizator si are un nume ce coincide cu numele utilizatorului respectiv.

CREATE SCHEMA schemaname [ AUTHORIZATION username ] [ schema_element [ ... ] ]

CREATE DATABASE dbname;

CREATE TABLE table_name
(
column_name1 data_type(size),
column_name2 data_type(size),
....
);

SELECT – selectarea, vizualizarea datelor din tabelele bazei de date, afisarea se poate face dupa anumite criteria si conditii. Operatii ale algebrei relationale realizate cu SELECT: proiectia (coloane), selectia (linii), jonctiunea (asocierea datelor sotcate-n tabele diferite prin specificarea legaturii dintre ele).

SELECT coloane FROM tabel;

Viziunile dinamice sunt tabele virtuale:

CREATE VIEW AS ;

Indecsi – fisiere aditionale folosite pentru accelerarea accesului la date; permite SGBD sa gaseasca datele in tabel fara sa-l scaneze; e o lista de valori cu locatiile de stocare a liniilor in tabel spre care indica fiecare valoare. Se creeaza cand: Coloana este frecvent utilizată în

clauzele WHERE sau în joncţiuni, conţine nenumărate valori distincte, conţine multe valori NULL, tabelul are multe linii dar interogările deobicei returnează puţine tupluri.

CREATE [UNIQUE] INDEX nume_index

ON nume_tabel (nume_atr1, nume_atr2,...)

Opţiunea UNIQUE interzice ca două linii să aibă aceiaşi valoare pentru atributele indexate.

Procedura stocata – un bloc de instructiuni SQL compilat si stocat in baza de date ca un obiect al schemei; accepta parametri de intrare, revine cu valori multiple ca parametri de iesire; poate returna valoarea de stare a procedurii pentru a indica succesul sau esecul si cauza lui.

CREATE [OR REPLACE] PROCEDURE nume_procedura

[param1 [mod] tipdate1, [mod] – IN (implicit), OUT sau IN OUT

param2[mod] tipdate2,…]

IS|AS [declaratie_variabile_locale;…]

BEGIN

--actiune;

END[nume_procedura];

Declansator – procedura care e executata in mod implicit cand asupra tabelului asociat este lansata o comanda UPDATE, INSERT, DELETE, CREATE, ALTER sau altele; pot extinde logica de verificare a constrangerilor de integritate, valorilor implicite si regulilor.

CREATE [OR REPLACE] TRIGGER nume

[temporalitatea evenimentului] (BEFORE / AFTER Operaţie (INSERT, DELETE sau UPDATE) ON tabel)

[granularitatea evenimentului] (FOR EACH ROW / STATEMENT)

[WHEN condiţie] (OLD / NEW.nume_atr)

BEGIN

corpul declanşatorului

END;

Exemplu:

CREATE TRIGGER Exemplu-tuplu

AFTER DELETE OF codul ON tabel1

FOR EACH ROW

WHEN ((OLD.nume=’petru’) OR (OLD.varsta > 35))

BEGIN

DELETE FROM tabel2 WHERE

tabel2.cod=:OLD.cod;

END Exemplu-tuplu;

Controlul Accesului: Se bazează pe conceptul de drept de acces sau privilegii asupra obiectelor şi mecanizmelor pentru acordarea privilegiilor. Creatorul unui obiect obţine automat toate drepturile asupra acestuia. SGBD duce evidenţa cui i se oferă şi cine pierde privilegiile. Privilegii asupra relaţiilor: select, insert, delete, update, references; asupra schemei: index, resources, alteration, drop.

Utilizatori BD au privilegii si roluri. GRANT pentru a acorda privilegii. GRANT privilegiu TO user; CREATE USER numeuser IDENTIFIED BY parola; REVOKE privilegiu ON obiect FROM user; CREATE ROLE rol; GRANT create table TO rol; GRANT rol TO user;

3. Concepte fundamentale privind bazele de date, modele de reprezentare a datelor si sistemele de gestiune a bazelor de date. Arhitectura ANSI/X3/SPARC. Utilizatorii bazelor de date. Nivele de abstractie.

Date – fapte observate si masurate din viata reala; obiectiv. Informatia – rezultatul interpretarii datelor; subiectiv. Pentru ca datele sa fie utile trebuie culese, memorate, organizate, regasite, prelucrate. Aceasta activitate e legata de baze de date. Centralizarea datelor in BD reduce redundanta, evita inconsistenta datelor, partajeaza datele la mai multi useri, are restrictii de securitate, are proceduri de validare.

SGBD – program care stabileste interfata dintre datele stocate si programele aplicatii, interogarile formulate. Caracteristici: interactiunea cu SO, mentinerea integritatii, asigurarea securitatii, backup, controlul concurentei, interactiune cu BD, independenta datelor. Utilizator – orice persoana responsabila de proiectarea si actualizarea BD. Clasificare: admin (definirea schemei, structurii, metode de acces, permise, privilegii, constrangeri de integritate), dev, special user (SQL), usual user. Arhitectura ANSI/X3/SPARC este pe 3 nivele abstracte: intern (fizic), logic (coneptual), extern (viziunea user). Aceste nivele sunt descrieri diferite ale aceleiasi colectii de date care se afla doar in nivelul intern. Intern – pt proiectanti de sistem, specifica mod de reprezentare a datelor pe suportul fizic, modul in care SGBD si SO percep datele. Logic – pt proiectanti si programatori BD, reprezentarea unica si abstracta a datelor pt toti userii, descrie ce date sunt stocate, ascoierile dintre ele. Extern – useri, subschema logica a BD, descrierea datelor care sunt folosite de un grup de useri. Functionare: interogarea e analizata sintactic conform gramaticii limbajului si semantic (obiectele sa fie cunoscute de schema externa); cererea se traduce pentru nivelul logic adica referintele la obiectele schemei externe devin referinte la obiectele schemei logice cu ajutorul regulilor de mapare stabilite la definirea schemei externe; la nivelul logic se controleaza confidentialitatea, concurenta, se decupeaza cererea in subcereri care-s transmise la nivel intern,sau cererea e pusa in asteptare sau refuzata; la nivel intern subcererea e tradusa in cereri fizice, SGBD face acces fizic la date. Datele extrase la interogare trec in stratul logic apoi se reorganizeaza potrivit schemei externe.

4. Modelul relational de date. Structura modelului. Constrangeri de integritate. Operatii.

Modelul relational de date – datele sunt pastrate in tabele cu linii de aceeasi structura. Linia este un obiect din lumea inconjuratoare. Linia e formata din mai multe date structurate in elemente numite atribute (coloana). Toate atributele impreuna formeaza domeniul de interes. Domeniul unui atribut este multimea de valori de acelasi tip pe care le poate lua atributul. Tuplul – linia din tabel corespunde inregistrarii din fisiere. Multimea universala de atribute formeaza schema universala. Submultimea de atribute e o schema. Tabel – relatie – multime finita de tupluri. Gradul unei relatii este numarul de atribute din care e constituita schema. Cardinalitatea – nr de tupluri.

Constrangerile de integritate definesc cerinte pe care trebuie sa le satisfaca datele pentru a putea fi considerate corecte, coerente in raport cu lumea reala pe care o reflecta. Structurale: unicitatea si minimalitatea cheii, referentiala (cheie externa), entitatii (cheia nu poate fi null), dependente intre atribute (functionale, multivaloare, jonctiune). Comportament: al domeniului (valoarea atributului), tuplului (2 sau mai multe atribute), relatiei (valorile atributelor din mai multe tupluri), bazei de date (valori din mai multe relatii). 5 tipuri constrangeri SQL: not null, unique (null acceptat, nu-s duplicate), primary key (campuri ce indentifica inregistrarile unui tabel, o cheie, not null), foreign key (cheie primara a altui tabel), check (limitarea valorilor care le poate avea un camp). Operatii: reuniune, diferenta, produs cartezian, proiectia, selectia, jonctiunea, intersectia, diviziunea.

5. Tipuri de date in limbajul SQL. Definirea schemei bazei de date. Reprezentarea constrangerilor de integritate.

Numerice: exacte (intregi: integer, smallint, tinyint; zecimale: numeric, decimal), aprox (real, duble precision); siruri de caractere (char, varchar), siruri de biti (bit, varbit), temporale (date, time, timestamp).

CREATE SCHEMA schemaname [ AUTHORIZATION username ] [ schema_element [ ... ] ]

CREATE DATABASE dbname;

CREATE TABLE table_name (column_name1 data_type(size),column_name2 data_type(size),....);

Valori necunoscute: Un atribut poate admite (sau nu) valori necunoscute. Se specifică folosind clauza (NOT)

NULL. Cheie primară: garantează unicitatea şi minimalitatea şi obligă mulţimea de atribute să fie cheie primară. Pentru aceasta se utilizează clauza PRIMARY KEY. Integritatea referenţială: Garantează existenţa cheii externe. Se utilizează clauzele REFERENCES şi FOREIGN KEY. Cheie secundară: garantează unicitatea atributelor astfel declarate. Se utilizează clauza UNIQUE. Şi obligatoriu trebuie adiţional specificat NOT NULL. Constrângeri CHECK comportamentale: Implică condiţii ce trebuie să le satisfacă valorile atributelor obiectelor implicate. Sintaxa: CHECK (condiţie). Formulate la nivelul coloanei: NOT NULL, cheie primară, cheie unică, cheie externă, CHECK. Formulate la nivelul tabelei (după definirea ultimei coloane): cheie primară, cheie unică, cheie externă, CHECK.

CONSTRAINT nume_restrictie NOT NULL;

CONSTRAINT nume_restrictie UNIQUE (nume_coloana1 [,nume_coloana1 …]);

CONSTRAINT nume_restrictie PRIMARY KEY (nume_coloana1 [,nume_coloana1 …]);

CONSTRAINT nume_restrictie FOREIGN KEY (nume_colana1[,nume_coloana2 …]) REFERENCES

nume_tabel_parinte (nume_coloana3 [,nume_coloana4…])

[ON DELETE CASCADE|SET NULL];

CONSTRAINT nume_restrictie CHECK (expr_logica);

6. Componenta DML a limbajului SQL. Operatiile de actualizare a bazei de date. Extragerea datelor din baza de date. Construirea interogarilor cu subinterogari.

Data manipulation language: insert, update, delete, select.

INSERT INTO table_name (column1,column2,column3,...) VALUES (value1,value2,value3,...);

UPDATE table_name SET column1=value1,column2=value2,... WHERE some_column=some_value;

DELETE FROM table_name WHERE some_column=some_value;

SELECT

[DISTINCT | ALL]

FROM

[WHERE ]

[ORDER BY ]

[GROUP BY ]

[HAVING ]

Subinterogări pot fi utilizate în diverse locuri, inclusiv în clauzele FROM sau WHERE. La cele cu where se foloses cuvintele IN, ALL, ANY (cel putin cu un tuplu din inter), EXISTS (rezult subinterogarii nu e vid), UNION, INTERSECT, EXCEPT

7. Definirea drepturilor si permiselor de acces la baza de date in limbajul SQL. Construirea viziunilor.

CREATE VIEW AS ;

DROP VIEW ;

Avantaje: Asigură confidenţialitatea şi securitatea datelor. Nu toţi utilizatorii pot vedea sau cunoaşte toată schema bazei de date. Pot exista date ascunse de unii utilizatori, unele cunoştinţe pot fi limitate în

conformitate cu datele relevante fiecărui utilizator. Omogenizarea accesului la baza de date. Simplificarea interfeţei cu utilizatorii. Facilitarea documentării aplicaţiilor. Permite limitarea eventualelor operaţii (cereri) ce pot avea loc asupra datelor. Permite atribuirea unui nume simplu prin care vom putea accesa o operaţie complexă sau o cerere formulată apriori. Favorizează independenţa logică a datelor. Structura bazei de date poate fi schimbată fără a afecta esenţial aplicaţiile. Dezavantaje: Necesită timp pentru recrearea viziunilor de fiecare dată cand e apelată. Poate sa nu poate fi direct modificabilă. Unele dezavantaje pot apărea pe parcursul viziunilor materializate care fizic se păstrează pe disc şi trebuie restabilite în anumite intervale de timp.

8. Declansatoarele in SQL. Gestionarea accesului concurential la date. Prelucrarea tranzactiilor.

CREATE [OR REPLACE] TRIGGER nume

[temporalitatea evenimentului] (BEFORE / AFTER Operaţie (INSERT, DELETE sau UPDATE) ON tabel)

[granularitatea evenimentului] (FOR EACH ROW / STATEMENT)

[WHEN condiţie] (OLD / NEW.nume_atr)

BEGIN

corpul declanşatorului

END;

Exemplu:

CREATE TRIGGER Exemplu-tuplu

AFTER DELETE OF codul ON tabel1

FOR EACH ROW

WHEN ((OLD.nume=’petru’) OR (OLD.varsta > 35))

BEGIN

DELETE FROM tabel2 WHERE

tabel2.cod=:OLD.cod;

END Exemplu-tuplu;
Fiecare utilizator poate formula cereri calculatorului central oricand, iar calculatorul central va trebui sa raspunda in timp accepatabil. Multe persoane pot lucra concomitent, e posibil ca calculatorul saprimeasca cereri de acces la date formulate simultan, adica este cazul unui acces concurent. Pentru a oferi senzatia ca fiecare utilizator este tratat la timp se foloseste regimul de timp partajat cand orice minut al timpului se divizeaza in parti egale foarte mici oferite pe rand fiecarui user. Conceptul de tranzactie – multime de operatii asupra datelor care e tratata ca o operatie unica; foloseste copiile inregistrarilor, originalul ramanand intact pana la sfarsirea tranzactiei. Tranzactia trebuie sa fie finalizata inainte ca alta sa inceapa. Tranzactiile nefinalizate sunt anulate automat. Proprietati: atomicitate (toate operatiile sa fie realizate sau niciuna); consistenta (modificarea datelor conform constangerilor); izolarea (in timp ce o tranzactie actualizeaza date partajate, datele pot fi inconsistente si nu trebuie puse la dispozitia altor tranzactii); durabilitate (modificarile realizate de o tranzactie validata sunt conservate). Tranzactia termina cu COMMIT, se anuleaza cu ROLLBACK. Dupa COMMIT modificarile devin validepentru celelalte tranzactii. Puncte de salvare – puncte de control – posibilitatea de anulare a modificarilor efectuate de la un savepoint: SAVEPOINT nume; ROLLBACK nume;

1. SIF - ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor unităţii. SI este un ansamblu structurat de elemente interconectate funcţional pentru automatizarea procesului de obţinere a informaţiilor şi pentru fundamentarea deciziilor. SI este parte componentă a SIF şi are ca obiect de activitate, procesul de culegere, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare automată a datelor.

2. Criterii, categorii SI: structura economiei nationale: macro (SI pt conducerea unor ramuri a economiei, unor activitati in economie, functionale, teritoriale), micro (SI pt conducerea proceselor tehnologice, activitatilor economice); mod de organizare a datelor (fisiere, fisiere SGBD, BD cu SGBD, BD sau fisiere distribuite); grad de interconectare (aplicatii independente care comunica direct sau indirect, comune); grad de distribuire (centralizate cu / fara teleprelucrare, cu distributie speciala sau totala); tehnologie de prelucrare (culegerea si validarea datelor, administrarea datelor, exploatare si obtinere a rezultatelor).

3. Structura generala: Componenete generale: intrari (din tranzactii externe, interne reprezintă datele obţinute în rezultatul unor prelucrări automate, desfăşurate în cadrul SI care conduc la modificări structurale în cadrul colecţiilor de date), prelucrari (crearea, actualizarea, exploatarea, reorganizarea, salvarea, restaurarea BD), iesiri (rapoarte, indicatori sintetici – redau starea fenomenelor şi proceselor economice, inclusiv rezultatele activităţii economico-financiare, grafice - dinamica indicatorilor sintetici şi analitici, iesiri pentru alte sisteme).

4. Aspect organizatoric: infoware, hardware, software, baza stiintifico-metodologica, humanware, orgware. Prin baza informaţională se subînţelege atât datele de intrare supuse prelucrării, cât şi fluxurile informaţionale, sistemele şi nomenclatoarele de coduri. Baza tehnică (hardware) este constituită din echipamentele de culegere, transmitere, stocare, prelucrare şi prezentare a rezultatelor. Sistemul de programe (software) include totalitatea programelor care asigură buna funcţionare a sistemului informatic şi presupune atât soft-ul de bază (sistemele de operare, sistemele de gestiune a datelor), cât şi soft-ul aplicativ (programe utilizator). Baza ştiinţifico-metodologică este constituită din metodologii, metode şi tehnici de realizare a sistemelor informatice, algoritmi, modele matematice ale proceselor şi fenomenelor economice. Resursele umane reprezintă atât personalul de specialitate (analişti, proiectanţi, programatori, ingineri de sistem, operatori etc.), cât şi beneficiarii sistemului, adică reprezentanţii conducerii unităţii beneficiare şi reprezentanţii compartimentelor funcţionale incluse în aria de cuprindere a viitorului sistem. Cadrul organizatoric este cel specificat în regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii în care funcţionează sistemul informatic.

5. Aspect functional: producere, cercetare si dezvoltare, financiar contabil, marketing, personal.

6. Obiectiv General: constituie asigurarea selectivă şi în timp util a tuturor nivelurilor de conducere cu informaţii necesare şi reale pentru fundamentarea şi elaborarea operativă a deciziilor cu privire la desfăşurarea cât mai eficientă a întregii activităţi din USE. Manageriale, se determină în funcţie de aspectele globale de conducere şi afectează activităţile de bază din cadrul unităţilor economice (aprovizionare, producţie, desfacere etc.) cum ar fi: sporirea gradului de încărcare a capacităţilor existente şi reducerea duratei ciclului de fabricaţie; sporirea volumului producţiei; reducerea consumurilor specifice de materii prime şi materiale; sporirea productivităţii muncii; sporirea profitului şi a rentabilităţii etc. Funcţionale - se determină în conformitate cu anumite funcţii privind problema abordată. De exemplu, pentru un sistem realizat pentru activitatea de marketing, acestea pot fi: studierea caracteristicilor tehnico-economice, inclusiv a tehnicilor de comercializare a produselor concurente, furnizate de alte unităţi comerciale din ţară sau străinătate; studierea caracteristicilor specifice ale pieţelor de desfacere în vederea realizării relaţiilor valutar-financiare şi de distribuire a produselor proprii; primirea şi centralizarea comenzilor de la clienţi; livrarea către clienţii interni şi externi a producţiei contractate; urmărirea ritmicităţii livrărilor în scopul onorării contractelor, etc. Tehnologice – asigură funcţionarea eficientă a întregului SI, cum ar fi: abordarea unor soluţii performante de realizare a procedurilor de exploatare a colecţiilor de date în vederea obţinerii la videoterminale a tuturor ieşirilor noului sistem; asigurarea securităţii şi confidenţialităţii colecţiilor de date şi a utilizatorilor; sporirea vitezei de răspuns a sistemului la solicitările beneficiarului; sporirea exactităţii şi preciziei în procesul de prelucrare a datelor şi informare a conducerii; reducerea costului prelucrării informaţiilor; raţionalizarea fluxurilor şi circuitelor informaţionale etc.

7. Funcţiile de bază ale unui sistem informatic rezultă din activităţile incluse în aria de cuprindere a acestuia. Alte funcţii: decizională care asigură elementele necesare sprijinirii şi luării deciziilor; operaţională (de acţiune) care realizează obiectivele cuprinse în strategia de conducere prin asigurarea şi operaţionalizarea deciziilor, metodelor manageriale, etc.; documentare care se exprimă printr-o permanentă şi continuă cunoaştere a mediului înconjurător, pe baza căreia se înregistrează toate informaţiile ce îmbogăţesc tezaurul personalului şi care ulterior pot fi utilizate în luarea deciziilor sau pentru realizarea anumitor acţiuni.

8. Principii de proiectare recomandate: Criteriul eficienţei economice - evaluarea cheltuielilor necesare pentru conceperea, realizarea, implementarea şi exploatarea curentă a SI şi compararea acestora cu efectele economice directe şi indirecte obţinute de unitatea beneficiară; Orientarea spre utilizatori - cerinţele şi preferinţele utilizatorilor; Utilizarea de soluţii performante - aplicarea celor mai eficiente metode şi tehnici de proiectare şi specificare a unor caracteristici de calitate are să fie validate şi controlate; Abordarea globală modular - legătura acestuia cu lumea exterioara; Asigurarea unicităţii introducerii datelor - datele să se poată introduce o singură dată; Soluţie generală, independenta de configuraţia actuală a sistemului informatizat. Posibilitatea de dezvoltare ulterioara.

9. În funcţie de rolul SI în cadrul USE se disting 3 categorii de strategii: strategia ameliorative (automatizarea activităţilor şi operaţiilor care au caracter repetitiv sau de rutină. Sistemele informatice, elaborate după asemenea strategie, nu impun modificări în sistemul unităţii, au un grad redus de complexitate, sunt lipsite de flexibilitate, nu folosesc personal numeros, iar timpul de implementare este scurt.); strategia inovatoare (implementarea SI trebuie însoţită de schimbări importante în organizarea şi funcţionarea sistemului USE. Aceste strategii presupun un timp mai mare pentru realizarea noului sistem, mai multe cheltuieli, personal de înaltă calificare, dar care asigură valorificarea facilităţilor oferite de calculator.); strategia adaptive (se bazează pe principiul invariaţiei sau modificărilor lente impuse de existenţa proceselor şi structurilor de bază ale unităţilor economice. Elementele informaţionale invariante sunt surprinse în baza informaţională (BI) care ocupă locul central în cadrul SI. Strategia adaptivă asigură flexibilităţi sporite datorită utilizării conceptului de bază informaţională care se transpune în colecţii de date şi care împreună cu procedurile de creare, actualizare şi exploatare constituie nucleul SI.). În funcţie de modalitatea de abordare şi realizare a SI se disting 2 categorii strategia ascendentă – evolutivă (botton – up, se bazează pe principiul definirii şi asamblării componentelor de nivel inferior în cadrul celor de nivel superior, cu precizarea că integrarea componentelor să fie făcută succesiv, pe măsură ce sunt definitivate.); strategia descendentă (top – down, este opusa celei ascendente, abordând problema de la general la particular, de sus în jos. Are principiul divizării unui sistem complex pe niveluri succesive de detaliere până la obţinerea unor componente simple şi independente abordate şi dezvoltate separat).

10. ciclu de viaţă începe când sistemul este conceput pentru realizarea obiectivelor şi cerinţelor funcţionale ale USE şi se termină când el nu mai corespunde cerinţelor actuale. etapizarea ciclului de viaţă al unui sistem informatic poate fi următoarea:studiul şi analiza sistemului informaţional existent; proiectarea generală (conceptuală) a SI; proiectarea de detaliu (fizică) a SI; implementarea SI; exploatarea curentă şi menţinerea în funcţiune a sistemului informatic. Fiecare etapă, la rândul ei, are obiectivele proprii şi este formată dintr-o gamă de activităţi urmărite pe subetape, faze sau subfaze, abordate în raport de complexitatea sistemului.

11. Analiza sistemului informaţional existent reprezintă prima etapă a ciclului de viaţă a unui sistem informatic. Această etapă este realizată, de regulă, de către o echipă constituită din analişti de sisteme şi beneficiari (utilizatori); presupune efectuarea unui studiu complex asupra activităţii informaţionale a unităţii beneficiare (UB), a resurselor informaţionale de care dispune unitatea, precum şi a fluxurilor informaţionale existente. Faze: Preliminară (Investigaţia iniţială) presupune următoarele activităţi: pregătirea condiţiilor necesare analizei SIF;constituirea colectivului pentru analiza SIF; elaborarea programului de realizare. De bază, (realizarea propriu zise a analizei SIF) include: documentarea pentru analiza SIF; alegerea procedeelor de analiză a SIF; studiul componentelor SIF existent; evaluarea critică a SIF existent;elaborarea variantelor de realizare a SI; Finală, include:definitivarea documentaţiei analizei SIF; avizarea analizei SIF de către conducerea UB.

12. Etapa de PG a unui SI are ca obiectiv elaborarea concepţiei logice a SI, adică defineşte SI atât structural, cât şi funcţional. Cu alte cuvinte, proiectarea generală asigură modelarea conceptuală a noului sistem, inclusiv stabilirea componentelor de sistem (subsisteme şi unităţi funcţionale), a legăturilor dintre acestea şi a funcţionalităţii structurii sale în aşa fel, încât întregul sistem să acţioneze ca un tot unitar. Astfel, la etapa de proiectare generală sunt definite obiectivele noului SI, se determină structura bazei informaţionale, se asigură formalizarea atributelor de intrare şi se proiectează organigrama noului sistem.Altfel spus, la etapa PG se stabileşte arhitectura viitorului sistem informatic şi interacţiunile între componentele sale, se face o primă schiţă legată de viitoarea baza de date operand pe un nivel de abstractizare foarte mare şi o prezentare a prelucrărilor la nivel general. Organizarea şi conducerea proiectării generale presupune stabilirea unui colectiv pentru realizarea proiectării generale şi elaborarea unui plan de realizare a acestei etape. Managerul de proiect asigură planificarea, organizarea, coordonarea şi urmărirea întregii activităţi, elaborează graficul de desfăşurare a fazelor proiectării generale, stabileşte, pentru fiecare fază, termenul de realizare, obiectivele specifice şi personalul implicat. principii, şi anume:IEŞIRI – INTRĂRI;INTRĂRI – IEŞIRI;MIXTĂ.

13. Obiectivul proiectării de detaliu (PD) presupune transformarea modelului conceptual al noului sistem într-un model operaţional (tehnic, de detaliu), în concordanţă cu un sistem de gestiune a datelor şi un sistem electronic de calcu; presupune organizarea colectivelor de specialişti şi repartizarea sarcinilor, atribuţiilor şi responsabilităţilor, supravegherea activităţilor de proiectare de detaliu a unităţilor funcţionale şi unităţilor de prelucrare, supravegherea termenelor, respectării metodologiilor de elaborare, evaluarea soluţiei optime de gestiune a datelor şi a sistemului electronic de calcul, validarea rezultatelor obţinute în raport cu cerinţele, normativele şi standardele prestabilite.

Astfel, printre activităţile etapei de PD pot fi enumerate următoarele:Proiectarea ieşirilor şi intrărilor SI;Proiectarea BI;Definirea sistemului de fişiere şi / sau bazei de date;Realizarea programelor;Organizarea procesului tehnologic de prelucrare a datelor.

14. Implementare: include multe aspecte specifice care impun deosebite activităţi manageriale, materializate prin planificarea implementării şi prin asigurarea condiţiilor organizatorice, financiare, materiale, informaţionale şi informatice necesare implementării, inclusiv asigurarea operativităţii, calităţii şi acurateţei datelor de intrare. De asemenea, aceste activităţi includ şi verificarea performanţelor sistemului informatic proiectat. Elaborarea planului de implementare asigură repartizarea în timp a lucrărilor, resurselor şi sarcinilor personalului care realizează punerea în funcţiune a sistemului proiectat. De asemenea, se stabileşte succesiunea procedurilor şi activităţilor presupunând realizarea implementării şi conversiei în condiţii de maximă eficienţă şi minime de timp. Exploatare - include activităţile vizând utilizarea propriu-zisă a sistemului informatic din unitatea beneficiară şi activităţile de perfecţionare şi menţinere în stare funcţională şi operaţională a acestuia, până la înlocuirea sa cu un alt sistem informatic mai performant, adică până la finele ciclului de viaţă al sistemului.De asemenea, la această etapă SI poate fi dezvoltat, adică dezvoltarea sistemului informatic subînţelege realizarea si integrarea de noi componente care sa îmbunătăţească şi/ sau dezvolte funcţionalitatea şi performanţele sistemului.

15. Proiectarea iesirilor: Criteriile de structurare a L/S de ieşire sunt:Specificul funcationarii generale aleUSE; Destinaţia L/S; Gradul de sintetizare a indicatorilor economico-financiari inclusi in L/S; Momentul generării listelor/situaţiilor;Referinţa în timp; Modul de obţinere a L/S.Definirea fiecărei liste-situaţie de ieşire presupune precizarea următoarelor elemente:Titlul situaţiei ;Naturii şi lungimii maxime a fiecărui indicator;precizarea gradele de total şi subtotal;Estimarea indicatorilor ; Numărul de exemplare;Destinaţia fiecărui exemplar; Frecvenţa şi termenele de obţinere.Cerinţele atribuite proiectării L/S de ieşire :Valorificarea cât mai deplină a posibilităţilor hardware si software oferite SEC;Prezentarea într-o formă cât mai simplă, inteligibile; Concizie; prezentarea legendei; corelarea datelor;asigurarea siccesiunii logice. Legenda unei L/S de ieşire: Element obligatoriu al proectarii l/s de iesire ; Indicatori pentru beneficiari ; Rezultatul ieisrilor. Elemente compementare ale unui grafic : Titlul şi subtitlul graficului, Legende privind reprezentarea indicatorilor din graphic, Grile pentru redarea graficului prin linii orizontale sau vertical, Reprezentarea cromatică a graficulu, Definirea unor formate corespunzătoare pentru valorile indicatorilor. categorii de ieşiri către alte SI există: directe, indirecte.

16. Codificarea atributelor presupune acordarea de coduri pentru:Atributele componente ale B.I. de intrare;Documente de intrare,indicatori sintetici, liste/situaþii de ieşire,grafice,entitãţile structurii B.I.

Compartimente structurale ale SI proiectat. cerinţele de codificare: unicitate, stabilitate, comoditate, concizie; Funcţiile codificării: caracterizare, identificare, control, manipulare. Criteriile de structurare a codurilor: Structura simbolului, Lungime, Modul de detectare şi corectare a erorilor, Modul de elaborare, Natura atributelor. După structura simbolului se disting următoarele clase mari de coduri elementare si complexe. Elementare sunt secventiale, Secvenţiale pe grupe sau clase, Cu semnificaţie mnemonică, Cu semnificaţie descriptive. Complexe: ierarhizate, juxtapose.

17. Criteriile de structurare a documentelor de intrare sunt: Sfera de utilizare; Frecvenţa de utilizare şi ponderea informaţiilor fixe ; Regimul de gestionare; Tipurile tranzacţiilor externe; Formatul de prezentare, etc.Adaptarea documentelor de intrare la cerinţele unui SI presupune:Modificările de conţinut, Modificari de format ale documentelor primare.Modificările de conţinut a documentelor de intrare sunt:Adăugarea în documente a rubricilor, Eliminarea atributelor ce se obţin prin calculi, Regruparea şi modificarea rubricilor aferente atributelor .Modificările de format a documentelor de intrare sunt:Gruparea atributelor care urmeaza a fi introduse de la videoterminal, evitarea intercalarii diferitelor mod de obtinere. Evidentierea in cadrul documentului a num max de caract specificat fiecarui atribut, ordonarea atributelor, evidentierea zonelor pentru atributelor care vor fi preluate in colectiile de date.

18. Proiectarea BI presupune:Determinarea atributelor bazei informaţionale, Determinarea categoriilor de attribute,Structurarea bazei informaţionale în entităţi.

19. Standardul ISO/IEC grupează activităţile care pot fi executate în timpul ciclului de viaţă în cinci procese primare (achizitie, furnizare, dezvoltare, operare, intretinere), opt procese ajutătoare (documentare, gestiune a configuratiei, asigurare a calitatii, tesatre, validare, analiza comuna, auditare, rezolvare a problemei) şi patru procese organizatorice (management, infrastructura, imbunatatirea, formarea personalului).

20. Metodele de abordare a SI se clasifică în următoarele grupe: metode orientate spre funcții, fluxuri de date (diagramele fluxurilor de date se întrebuinţează pentru descrierea proceselor), informatii sau date, orentate-obiect. analiză a metodelor precedente şi aceasta va fi făcută sub trei aspecte specifice sistemelor informatice (sau prin trei dimensiuni): date; funcţii; comportament. Datele sunt surprinse, (din punct de vedere structural), sub formă de atribute şi înseamnă, de fapt, ceea ce sistemul are stocat şi oricând îşi poate „reaminti” despre fenomenele sau procesele studiate. Ele reflectă structura statică a SI.Funcţiile scot în evidenţă, în mod limitat, ceea ce face sistemul. Ele pot fi văzute şi ca procese, întrucât elementele sistemului despre care se păstrează datele de rigoare sunt supuse unor transformări funcţionale, prin intermediul proceselor.Comportamentul surprinde starea comportamentală prin care trece sistemul, adică scoate în evidenţă influenţa evenimentelor sau dinamica sistemului. Avantajele metodei orientate spre funcţii sunt: Simplitate; obţinerea destul de lejera a cerintelor utilizatorului ; generarea de soluţii pe diferite niveluri de abstractizare.

21. Printre modelele CVDSI pot fi menţionate:cascada, incremental, spirala, evolutiv, V, X, tridim, piramida, minge de baseball, pinball, fantana arteziana. Avantajele modelului "Cascadă" sunt:Un control total asupra etapelor; Este uşor de însuşit de către membrii echipelor de analiză şi proiectare; Fiecare etapă este însoţită de o documentaţie perfect structurată (controlată). Printre dezavantajele modelului „Cascadă” pot fi enumerate: Sistemul se predă doar după parcurgerea etapelor anterioare, ceea ce înseamnă o lungă perioadă de timp; Nu reprezintă o abordare dinamică a sistemelor; Nu este deschis schimbărilor ce pot interveni pe parcurs.În modelul "V" utilizatorul este implicat: doar în fazele din partea superioară a V-ului. Ce face ineficient modelul "V" ? Lasă validarea prea tîrziu. Printre avantajele modelului incremental pot fi numite:Se încadrează în principiul arhicunoscut ”imparte si vei stapini” prin Posibilitatea abordării unor părţi ale intregului; Sistemul poate fi livrat şi pe componente realizate la perioade scurte de timp;proiectul sau sistemul final poate fi realizat de mai multe echipe sau persoane datorită modularizării lui. Printre dezavantajele modelului incremental pot fi numite:Imposibilitatea aplicării lui în toate cazurile; Componentele pot fi realizate numai după ce întregului sistem i se defineşte arhitectura; Fiind posibil de realizat pe părţi, eforturile de integrare a acestora în întreg sunt destul de mari. Filosofia de bază a modelului incremental este: Descompunerea proiectului în subproiecte. Avantajele modelului "spirală" sunt: Posibilitatea evaluării riscurilor în diferite momente; Simplificarea operaţiunilor de evaluare. Printre elementele ce condiţionează folosirea modelului spirală pot fi numite: Profesionalismul echipei de dezvoltare; Flexibilitate în acţiune. Modelul evolutiv are un puternic impact asupra: mediul utilizatorilor. Reuşita utilizării modelului evolutiv constă în: crearea unei arhitecturi deschise, flexibile. Modelul tridimensional surprinde:dezvoltarea sistemelor printr-o redare grafică bazată pe trei axe.Originalitatea modelului tridimensional constă în:axele ciclului de viaţă al sistemului, ciclului abstractizării.Modelul X exprimă:extindere a performanţelor obţinute prin modelele cascadă.

22. efortul necesar realizării şi exploatări SI se concretizează în următoarele categorii de cheltuieli:a) cheltuieli de realizare;b) cheltuieli de exploatare. Cheltuielile de realizare a SI se constituie din cheltuielile de investiţii necesare pentru elaborarea şi implementarea SI şi anume: cheltuieli pentru analiza, proiectarea şi implementarea SI;cheltuieli pentru pregătirea şi specializarea personalului (şedinţe, demonstraţii etc.);cheltuieli pentru procurarea şi adaptarea de elemente tipizate; cheltuieli pentru achiziţionarea TC;cheltuieli pentru amenajarea spaţiilor necesare. În cheltuielile de exploatare se includ cele necesare pentru întreţinerea SI în scopul creşterii performanţelor acestuia şi anume:cheltuieli pentru retribuirea personalului de informatică;cheltuieli pentru perfecţionarea pregătirii cadrelor;cheltuieli pentru materialele consumabile şi cheltuieli pentru amortizarea uzurii TC;cheltuieli pentru întreţinerea curentă şi reparaţii capitale a TC; cheltuieli de întreţinere a SIE constând în revizuirea produselor - program şi a circuitului informaţional;alte cheltuieli.

23. Eficienţa economică a unui SI este redată de raportul dintre rezultatul util (efectul SI în procesul de conducere şi execuţie) şi cheltuielile avansate pentru realizarea efectului dorit.Eficienţa economică a unui SI este dependentă de îndeplinirea următoarelor condiţii: conducerea unităţii beneficiare primeşte informaţii adecvate, reale corespunzătoare cantitativ şi calitativ, utilizate pentru fundamentarea deciziilor tactice, strategice şi curente; asigurarea unui optim de informaţii pentru conducerea compartimentelor funcţionale implicate, inclusiv pentru organismele economice externe unităţii; utilizarea unui volum minim de resurse financiare, umane şi materiale pentru atingerea parametrilor sistemului proiectat. Printre factorii calitativi de bază privind eficienţa funcţionării unui sistem informatic pot fi: sporirea calităţii prelucrării informaţiei în urma sistematizării şi generalizării ei şi micşorarea cheltuielilor de muncă; excluderea dublării şi denaturării informaţiilor; organizarea raţională a fluxurilor informaţionale; orientarea personalului din compartimentele funcţionale de la activităţi de rutină spre activităţi de concepţie (analiză, pregătirea propunerilor noi privind luarea deciziilor …); îmbunătăţirea controlului gestiunii economice; transmiterea operativă a informaţiilor complete şi necesare pentru sistemul de conducere, etc.SI pot fi caracterizate printr-un ansamblu de caracteristici funcţionale şi economice care să ateste eficienţa şi utilizarea lor.Caracteristicile funcţionale redau capacitatea SI de a răspunde rapid şi eficient la cerinţele informaţionale necesare deciziilor în vederea asigurării optimului economic.Caracteristicile economice reflectă efecte rezultate din funcţionarea SI nou (proiectat). Aceste caracteristici sunt influenţate de factori organizatorici, tehnici şi informaţionali specifici unităţilor beneficiare. Eficienţa unui SIE se bazează pe: indicatorii efectelor economice şi indicatorii sintetici. Indicatorii efectelor economice se caracterizează în rezultate directe şi indirecte apărute în activitatea curentă a unităţii beneficiare. Efectele economice directe se datorează influenţei exercitate de către SI asupra sistemului economic al UE şi se reflectă practic prin intermediul indicatorilor economico-financiari. Efectele economice indirecte reflectă sporul fizic şi valoric de producţie, reducerea costurilor, încasările şi economiile valutare obţinute prin introducerea, implementarea şi exploatarea curentă a noului sistem etc.Indicatorii sintetici cuantifică eficienţa economică obţinută prin exploatarea SI ca o instituţie a unităţii economice beneficiare.

24. căi de crestere a eficientei: Aplicarea proiectelor tip şi a programelor existente, în Biblioteca Naţională de Programe; Perfecţionarea metodelor şi tehnicilor de elaborare a programelor (programare structurată, programare modulară, etc.); Realizarea de sisteme informatice ierarhizate, capabile să satisfacă cerinţele tuturor utilizatorilor; Dimensionarea şi utilizarea raţională a mijloacelor de prelucrare şi a suporturilor purtători de informaţii ca urmare a prelucrării distribuite a datelor; Eliminarea operaţiilor de pregătire a purtătorilor tehnici prin culegerea informaţiilor la locul de generare a acestora, direct pe purtătorii tehnici; Reducerea diferitelor tipuri de erori (de introducere a datelor, de programare, de operare la calculator, de sisteme de calcul, etc.); Elaborarea, punerea în funcţiune şi dezvoltarea eşalonată a componentelor sistemului informatic; Raţionalizarea circuitelor informaţionale şi simplificarea sistemului de evidenţă; Proiectarea şi cercetarea asistată de calculator a sistemelor informatice; Alegerea celor mai eficiente forme, metode, tehnici, proceduri şi mijloace de organizare a datelor şi proceselor de prelucrare; Dotarea cu echipament de calcul în structura adecvată şi cu caracteristici tehnico - economice care să permită execuţia întregii game de operaţii, ca unul dintre factorii cei mai importanţi pentru creşterea eficienţei economice a sistemelor informatice, deoarece nivelul de dotare tehnica determină în bună măsură utilizarea celor mai eficiente metode şi tehnici de organizare a datelor şi proceselor de prelucrare; Realizarea unui echilibru optim între efectele sistemului informatic şi valoarea resurselor alocate.

Tehnologia operatiunilor bursiere

2014-05-22T15:03:00.001+03:00

1. Definiţi noţiunea „piaţa extrabursieră”.

piaţă extrabursieră a valorilor mobiliare – circulaţia valorilor mobiliare în afara bursei de valori în condiţiile prezentei legi;

2. Definiţi noţiunea „participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare”

participanţi profesionişti la piaţa valorilor mobiliare – persoane juridice constituite în forma juridică de organizare de societate pe acţiuni, care desfăşoară în exclusivitate activităţi profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare în conformitate cu art.32;

3. Definiţi noţiunea „activitate de ţinere a registrului”.

activitate de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare nominative (în continuare – activitate de ţinere a registrului) – activitate de colectare, înregistrare, prelucrare şi păstrare a datelor în vederea constituirii şi funcţionării sistemului de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare nominative, precum şi de furnizare a datelor din registrul deţinătorilor de valori mobiliare nominative, desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare;

4. Specificaţi caracteristicile sistemului de ţinere a registrului.

sistem de ţinere a registrului – sistem de evidenţă automatizată a deţinătorilor de valori mobiliare nominative emise în conformitate cu legislaţia cu privire la societăţile pe acţiuni şi la piaţa valorilor mobiliare. Sistemul de ţinere a registrului asigură:

a) descrierea clasei de valori mobiliare pentru care este ţinut registrul, evidenţa balanţei valorilor mobiliare plasate (aflate în circulaţie, de tezaur);

b) deschiderea contului emitentului pentru valorile mobiliare emise;

c) deschiderea contului personal pentru fiecare deţinător de valori mobiliare;

d) identificarea şi modificarea rechizitelor persoanelor înregistrate;

e) înregistrarea valorilor mobiliare plasate în conturile personale ale subscriitorilor, înregistrarea excluderii din circulaţie a valorilor mobiliare plasate;

f) înregistrarea transferului valorilor mobiliare între conturile personale;

g) înregistrarea restricţiilor şi a faptelor de grevare cu obligaţii a valorilor mobiliare;

h) înregistrarea operaţiunilor emitentului cu valorile mobiliare plasate (convertirea, fracţionarea, consolidarea valorilor mobiliare);

i) radierea valorilor mobiliare din conturile persoanelor înregistrate şi închiderea contului emitentului;

j) eliberarea extraselor din registru, listelor, rapoartelor şi altor informaţii, a căror prezentare este prevăzută de legislaţie sau de contractul încheiat cu emitentul;

6. Numiţi genurile de activitate, care pot fi practicate în baza licenţei pentru activitatea de ţinere a registrului.

(8) Licenţa pentru activitatea de ţinere a registrului ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.

7. Specificaţi categoriile de persoane, care se includ în noţiunea „deţinători de valori mobiliare”.

deţinător de valori mobiliare – persoană care deţine valori mobiliare în baza dreptului de proprietate (proprietar) sau în bază de contract (deţinător nominal);

8.Specificaţi categoriile de persoane, care pot avea calitate de deţinător nominal.

deţinător nominal de valori mobiliare (în continuare – deţinător nominal) – participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare, care deţine, în numele său, valori mobiliare din însărcinarea proprietarilor de valori mobiliare sau a altor deţinători nominali, nefiind proprietar al valorilor mobiliare respective;

Articolul 8. Deţinătorul nominal

(1) Calitatea de deţinător nominal o pot avea depozitarii (în cazul valorilor mobiliare ale deponenţilor acestora), brokerii şi administratorii fiduciari.

(2) Datele despre deţinătorul nominal, despre valorile mobiliare aflate la el şi despre grevarea acestora cu obligaţii se introduc în registru de către deţinătorul registrului la dispoziţia proprietarului valorilor mobiliare.

(3) Introducerea în registru a datelor despre deţinătorul nominal, precum şi reînregistrarea valorilor mobiliare pe numele acestuia nu atrag după sine transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare.

(4) Deţinătorul nominal este obligat:

a) să ţină registrul deţinătorilor de valori mobiliare ale clienţilor săi în conformitate cu cerinţele stabilite de prezenta lege şi de actele normative ale Comisiei Naţionale;

b) conform contractelor încheiate cu clienţii:

- să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura primirea de către clienţi a plăţilor cuvenite conform valorilor mobiliare;

- să efectueze tranzacţii cu valorile mobiliare în exclusivitate din porunca clienţilor;

- să asigure ţinerea evidenţei contabile a valorilor mobiliare;

- să apere interesele clienţilor.

(5) Deţinătorul nominal ţine registrul deţinătorilor de valori mobiliare ale clienţilor săi în baza licenţei ce îi oferă calitatea de deţinător nominal. Sistemul de ţinere a acestui registru asigură:

a) descrierea clasei de valori mobiliare pentru care este ţinut registrul;

b) deschiderea contului personal pentru fiecare deţinător de valori mobiliare;

c) înregistrarea transferului valorilor mobiliare între conturile personale;

d) înregistrarea restricţiilor şi a faptelor de grevare cu obligaţii a valorilor mobiliare;

e) înregistrarea operaţiunilor emitentului cu valorile mobiliare plasate (convertirea, fracţionarea, consolidarea valorilor mobiliare);

f) eliberarea extraselor din registru, listelor, rapoartelor şi altor informaţii, a căror prezentare este prevăzută de legislaţie sau de contractul încheiat cu clientul.

(6) Deţinătorul nominal poate realiza drepturile conferite de valorile mobiliare numai avînd împuternicirile respective ale proprietarilor acestora.

(7) Valorile mobiliare ale clienţilor deţinătorului nominal nu pot fi urmărite pentru obligaţiile deţinătorului nominal.

(8) Tranzacţiile cu valori mobiliare, efectuate între clienţii unui deţinător nominal, nu se înregistrează la deţinătorul registrului sau la un alt deţinător nominal, al cărui client este deţinătorul nominal în cauză.

(10) Deţinătorul nominal este obligat să prezinte emitentului de valori mobiliare sau deţinătorului de registru informaţia despre valorile mobiliare reflectate în evidenţa sa, cu indicarea datelor privind proprietarii valorilor mobiliare şi numărul de valori mobiliare deţinute de aceştia, precum şi alte date, conform legislaţiei, în următoarele cazuri:

a) la întocmirea de către emitent a dărilor de seamă specializate;

b) la întocmirea listei persoanelor care au dreptul de a participa la adunarea generală a acţionarilor, precum şi

c) în alte cazuri, cînd pentru efectuarea unor acţiuni, în conformitate cu cerinţele actelor normative în vigoare, sînt necesare date despre proprietarii valorilor mobiliare.

(11) Deţinătorul nominal este obligat să comunice persoanei care ţine registrul deţinătorilor de valori mobiliare toate modificările rezultate din tranzacţiile efectuate pentru introducerea modificărilor în lista acţionarilor cu drept de participare la adunare cu cel puţin o zi înainte de desfăşurarea adunării generale a acţionarilor.

9.Definiţi noţiunea „transmiterea directă a dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare” şi specificaţi cazurile în care aceasta este permisă.

transfer direct de proprietate asupra valorilor mobiliare – transmitere a dreptului de proprietate în urma efectuării tranzacţiilor civile cu valori mobiliare în afara bursei de valori, operată direct de către deţinătorul de registru în cazurile prevăzute de prezenta lege;

. Transferul direct de proprietate asupra valorilor mobiliare

(1) Transferul direct de proprietate asupra valorilor mobiliare la deţinătorul de registru se admite în următoarele cazuri:

a) plasarea valorilor mobiliare pe piaţa primară;

b) fracţionarea, consolidarea sau convertirea valorilor mobiliare ale emitentului;

c) răscumpărarea acţiunilor de către emitent în condiţiile stabilite la art.79 din Legea privind societăţile pe acţiuni;

d) înstrăinarea sau transmiterea acţiunilor de tezaur de către emitent personalului şi/sau acţionarilor societăţii în modul stabilit de adunarea generală a acţionarilor;

e) depunerea valorilor mobiliare ca aport la capitalul social al unei societăţi comerciale;

f) executarea hotărîrii irevocabile a instanţei de judecată;

g) reorganizarea sau lichidarea emitentului;

h) desfăşurarea concursurilor investiţionale şi comerciale cu valorile mobiliare expuse la vînzare în condiţiile Legii privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice;

i) tranzacţii efectuate conform prevederilor art.II alin.(3) din Legea nr.163-XVI din 13 iulie 2007;

j) vînzarea şi cumpărarea de către persoanele fizice a valorilor mobiliare obţinute în urma investirii bonurilor patrimoniale şi/sau în urma lichidării fondurilor de investiţii implicate în procesul de privatizare contra bonuri patrimoniale, în cazul în care volumul cumulat al acestor tranzacţii, într-o perioadă de 12 luni, nu depăşeşte 1% din numărul total al valorilor mobiliare emise de clasa dată;

k) achitarea cu valori mobiliare a datoriilor certe ale statului faţă de participanţii la privatizare;

l) succesiunea şi moştenirea valorilor mobiliare;

m) transmiterea valorilor mobiliare cu titlu gratuit în condiţiile Legii privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice;

n) tranzacţiile cu valorile mobiliare nesolicitate în condiţiile Legii restructurării întreprinderilor agricole în procesul de privatizare;

o) tranzacţiile rezultate din partajul bunurilor în formă de valori mobiliare;

p) încheierea contractelor de donaţie între persoanele fizice, precum şi efectuarea altor acte cu titlu gratuit, conform Codului civil;

r) răscumpărarea acţiunilor deţinute de acţionarii minoritari.

(2) Transferul direct de proprietate asupra valorilor mobiliare în cazul specificat la alin.(1) lit.j) se va efectua la ultimul preţ înregistrat pe piaţa bursieră sau la preţul a cărui oscilaţie maximală, în raport cu ultimul preţ de pe piaţa bursieră, nu va depăşi:

a) pentru valorile mobiliare înregistrate la cota bursei – plus/minus 5%;

b) pentru alte valori mobiliare tranzacţionate pe piaţa bursieră – plus/minus 15%.

(3) În cazul în care valorile mobiliare obţinute ca moştenire, donaţie între soţi, rude şi afini pînă la gradul II de rudenie inclusiv sau în urma transmiterii cu titlu gratuit nu au valoare de piaţă, transferul acestora se va efectua la valoarea lor nominală.

(4) Respectarea prevederilor prezentului articol este de competenţa persoanelor care ţin registrul valorilor mobiliare şi/sau de competenţa deţinătorilor nominali care ţin registrul deţinătorilor de valori mobiliare ale clienţilor, în cazurile prevăzute la alin.(1) lit.b), g) şi j), sub sancţiunea nulităţii absolute a transferului dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare.

10. Definiţi noţiunea „extras din registru”. Specificaţi cine, cui, cînd şi în ce condiţii eliberează extras din registrul deţinătoarelor de valori mobiliare nominative .

extras din registrul deţinătorilor de valori mobiliare nominative (în continuare – extras din registru) – document care se eliberează de către deţinătorul de registru unei persoane înregistrate sau unei persoane ce acţionează în numele persoanei înregistrate şi care conţine informaţii privind valorile mobiliare înregistrate la data eliberării extrasului din registru;

(8) Extrasul din registru se eliberează de către deţinătorul de registru:

a) gratis – la introducerea modificărilor în registru, în modul stabilit de prezenta lege;

b) cu plată – în alte cazuri.

(9) Extrasul din registru se eliberează persoanei înregistrate în cazul reînregistrării dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sau la cererea persoanei înregistrate, în decurs de 3 zile.

(10) Extrasul din registru nu este valoare mobiliară şi transmiterea lui de la o persoană la alta nu atrage după sine transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare.

11.Specificaţi acte (documente), care servesc drept temei pentru întroducere în registru înscrierii privind transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare.

Modificările care reflectă transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare se introduc în registru, în termen de 3 zile, de către deţinătorul de registru în baza dispoziţiei de transmitere, a cărei formă o stabileşte Comisia Naţională, precum şi în baza hotărîrii definitive a instanţei de judecată privind transmiterea dreptului de proprietate, care se înmînează deţinătorului registrului. În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare materializate, se prezintă şi certificatul valorii mobiliare.

12.Specificaţi termenul-limită de executare a dispoziţiei de transmitere.

termenul-limită de executare a dispoziției de transmitere a dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare se introduc în registru, în termen de 3 zile, de către deţinătorul de registru.

13.Specificaţi obligaţiile deţinătorului de registru.

Deţinătorul de registru este obligat să prezinte, la prima cerere:

a) a persoanei înregistrate sau a persoanei care acţionează în numele ei – extrasul din registru;

b) a persoanei înregistrate sau a persoanei care acţionează în numele ei şi deţine cel puţin 25% din valorile mobiliare – datele referitoare la numele (denumirile) şi adresele persoanelor înregistrate în registru, la clasa valorilor mobiliare care le aparţin. Aceste date se prezintă în baza unei interpelări scrise şi exclusiv în scopul convocării adunării generale a acţionarilor sau a deţinătorilor de valori mobiliare ale unei clase anumite;

c) a altor persoane – datele specificate la lit.b) în scopul desfăşurării ofertei publice pe piaţa secundară.

(3) Deţinătorul registrului este obligat:

a) să respecte modalitatea stabilită de ţinere a registrului;

b) să deschidă în registru un cont personal pentru fiecare persoană înregistrată, în modul stabilit de către Comisia Naţională;

c) să opereze în registru toate modificările şi completările necesare;

d) să efectueze, conform dispoziţiei persoanelor înregistrate, operaţii pe conturile personale ale acestora;

e) să aducă la cunoştinţa persoanelor înregistrate informaţia dezvăluită de emitent – în cazul în care registrul este ţinut de registratorul independent;

f) să prezinte persoanelor înregistrate datele din registru despre numele (denumirea) persoanelor înregistrate în registru şi despre numărul, clasa şi valoarea nominală a valorilor mobiliare care le aparţin în conformitate cu prezenta lege;

g) să informeze Comisia Naţională în cazurile în care în registrul deţinătorilor de valori mobiliare ale emitentului dintr-o clasă anumită au fost înregistrate mai mult de 50 de persoane;

h) la rezilierea contractului cu emitentul, să respecte modul stabilit de către Comisia Naţională de transmitere a registrului – în cazul în care registrul este ţinut de registratorul independent;

i) să execute alte acţiuni prevăzute de prezenta lege.

(3¹) Deţinătorul registrului va asigura păstrarea copiei informaţiei din registru pe fişier electronic în casete arendate în băncile comerciale de pe teritoriul Republicii Moldova. Copia contractului de păstrare a fişierelor electronice, autentificată prin semnătura persoanei cu funcţie de răspundere şi prin ştampila deţinătorului de registru, precum şi modificările şi completările ulterioare la contract vor fi prezentate Comisiei Naţionale în termen de 10 zile calendaristice din momentul încheierii contractului sau efectuării modificărilor şi completărilor.

(3²) Deţinătorul registrului este obligat să reînnoiască copia informaţiei din registru pe fişier electronic cel puţin o dată în 15 zile calendaristice.

(4) Deţinătorul registrului nu este în drept să înainteze, la operarea modificărilor şi completărilor în registru, alte cerinţe decît cele stipulate în prezenta lege.

(5) Registratorul independent nu este în drept să efectueze tranzacţii cu valorile mobiliare ale emitenţilor cu care a încheiat contractul de ţinere a registrului.

(6) Deţinătorul registrului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia pentru prejudiciul cauzat ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare sau neîndeplinirii obligaţiilor sale.

14.Indicaţi obligaţiile emitentului valorilor mobiliare în privinţa ţinerii registrului deţinătorilor de valori mobiliare.

(1) Emitentul valorilor mobiliare nominative este obligat să asigure ţinerea registrului lor din momentul plasamentului valorilor mobiliare menţionate, iar în cazul emisiunii valorilor mobiliare nominative în procesul constituirii emitentului – în decurs de 15 zile de la data înregistrării de stat a acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii pe acţiuni.

(2) Emitenţii care au înregistrat peste 50 de persoane în registrul deţinătorilor de valori mobiliare din clasa respectivă sînt obligaţi să transmită ţinerea registrului unui registrator independent, încheind cu el contractul respectiv.

(3) Faptul că registrul este ţinut de un registrator independent nu-l scuteşte pe emitent de răspunderea pentru ţinerea registrului.

(4) Emitentul nu este în drept să încredinţeze ţinerea simultană a registrului mai multor registratori independenţi.

15.Definiţi noţiunea „activitate bursieră pe piaţa valorilor mobiliare”.

activitate bursieră pe piaţa valorilor mobiliare (în continuare – activitate bursieră) – activitate organizată a pieţei valorilor mobiliare, desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare, orientată spre crearea infrastructurii şi prestarea serviciilor care asigură efectuarea tranzacţiilor civile cu valori mobiliare între participanţii la piaţa valorilor mobiliare;

16.Numiţi genurile de activitate, care pot fi practicate în baza licenţei pentru activitatea bursieră pe piaţa valorilor mobiliare.

(10) Licenţa pentru activitatea bursieră pe piaţa valorilor mobiliare ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de clearing şi decontare şi activitatea de consulting ca activităţi conexe.

20.Definiţi noţiunea „listing” („listingul bursier”, „cota bursei”) .

Înscrierea la Cota Bursei (listing) – admiterea unui titlu la unul din cele 2 niveluri de cotare oficială la Bursă, în urma aderării şi conformării emitentului de valori mobiliare la anumite condiţii şi cerinţe înaintate de Bursă. Relaţiile de drept dintre Bursă şi emitent sînt legiferate prin contractul cu privire la înscrierea şi menţinerea valorilor mobiliare la Cota Bursei.

22.Numiţi nivelurile de cotare bursieră şi specificaţi cerinţele de înscriere pentru fiecare nivel.

Articolul 28. Cerinţe pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la Cota Bursei

nivelul 1 de cotare

28.1. Pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la nivelul 1 de cotare, emitentul va trebui să îndeplinească (fără a omite) următoarele cerinţe de calificare:

a) capitalul statutar achitat, nu mai puţin de 10 mln.lei;

b) emisia valorilor mobiliare nu mai puţin de 10 mln.lei;

c) emitentul desfăşoară activitate timp de nu mai puţin de trei ani şi dispune de rapoarte financiare pe toată perioada menţionată;

d) emitentul trebuie să fi obţinut profit net în ultimii doi ani de activitate;

e) raportul financiar pentru ultimul an de activitate trebuie să corespundă standardelor naţionale şi internaţionale şi să fie confirmat de către o organizaţie independentă de audit.

28.2. În afară de cazul înscrierii iniţiale a valorilor mobiliare la nivelul 1 de cotare, clasa respectivă de valori mobiliare trebuie să fie cotată la nivelul 2 nu mai puţin de 90 zile.

nivelul 2 de cotare

28.3. Pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la nivelul 2 de cotare, emitentul va trebui să îndeplinească (fără a omite) următoarele cerinţe de calificare:

a) capitalul statutar achitat, nu mai puţin de 1 mln.lei;

b) emisia valorilor mobiliare nu mai puţin de 1 mln.lei;

c) emitentul desfăşoară nu mai puţin de 3 ani activitate;

d) raportul financiar pentru ultimul an de activitate este confirmat de către o organizaţie independentă de audit;

e) în rezultatul activităţii sale să obţină profit net în ultimul an de activitate;

f) activele nete ale întreprinderii nu trebuie să fie mai mici decît capitalul statutar pe parcursul ultimilor doi ani ai perioadei de activitate.

28.4. În cazul în care emitentul este înfiinţat în urma reorganizării, perioada de activitate poate fi examinată ţinînd cont de perioada de activitate a întreprinderilor, pe baza cărora emitentul s-a înfiinţat.

24Cine este în drept să intre în sala de negocieri ai BVM şi care sunt condiţiile de acces pentru diferite categorii de persoane?

Articolul 35. Reglementarea accesului la SAIT

35.1. Accesul sau participarea directă în SAIT este limitată doar la Membrii Bursei, care satisfac toate cerinţele de calificare şi este condiţionat de îndeplinirea prealabilă a tuturor obligaţiunilor faţă de Bursă.

35.2. Conducerea executivă a Bursei va permite accesul Agenţilor de Bursă în SAIT numai dacă aceştia demonstrează că cunosc perfect procedurile de operare a sistemului.

35.3. În acest scop, Bursa va organiza cursuri speciale şi va stabili, de comun acord cu CNPF, condiţiile de organizare şi desfăşurare a examenelor şi testelor pentru Agenţii de Bursă ce urmează să opereze în SAIT.

35.4. Accesul în sala de tranzacţionare se va face numai pe baza permiselor speciale, eliberate de către conducerea executivă a Bursei fiecărui Agent de Bursă şi care vor fi purtate permanent şi în mod vizibil de către aceştia. Permisul de acces în Bursă nu e transmisibil şi poate fi retras oricînd se încalcă normele stabilite.

35.5. Pentru utilizarea operativă a tuturor informaţiilor sau datelor referitoare la cotaţii şi tranzacţii în cadrul unei sesiuni, conducerea executivă a Bursei poate autoriza ne-Membrii pentru "accesul vizual" al SAIT-ului, eliberînd un permis de vizitator.

35.6. Accesul la SAIT este posibil doar prin utilizarea unui cod individual şi a unei parole confidenţiale, atribuite fiecărui Agent de Bursă şi cunoscute numai de către acesta. În vederea măririi gradului de siguranţă în operarea sistemului, fiecare Agent de Bursă va trebui să-şi modifice periodic parola de acces în SAIT.

35.7. Agentul de Bursă este responsabil de asigurarea securităţii codurilor ce i-au fost atribuite şi a echipamentului informatic care îi permite accesul la SAIT.

25.Numiţi şi caracterizaţi categoriile ordinelor de bursă, aplicate la BVM.

Articolul 38. Clasificarea ordinelor de bursă

38.1. În funcţie de modul de afişare şi executare a ordinelor în SAIT se deosebesc următoarele 2 tipuri de ordine de bursă:

a) executate în mod automatizat;

b) executate în mod direct.

38.2. La rîndul său, ordinele spre executare automatizată, în funcţie de perioada în care în cadrul unei şedinţe de tranzacţionare pot fi recepţionate de SAIT, se clasifică în:

a) ordine limită;

b) ordine de piaţă.

38.3. Ordinele executate în mod direct de asemenea se divizează în 2 categorii:

a) ordine directe;

b) ordine condiţionate.

38.4. "Ordinul limită" reprezintă un ordin de bursă, care permite Agentului de Bursă anumite limite de manevră în vederea executării tranzacţiei în condiţiile celui mai bun preţ oferit de piaţă. În ordinul limită la vînzare se va stabili preţul minimal, mai jos de care vînzătorul nu doreşte să vîndă, iar cel de cumpărare – preţul maximal, mai mare de care cumpărătorul nu doreşte să cumpere. "Ordinul limită" poate fi introdus în SAIT numai în "Perioada preţului deschis" în următoarea succesiune: ordinul-limită la vînzare pe parcursul doar a primelor două ore de la deschiderea şedinţei de tranzacţionare, iar ordinele-limită la cumpărare sînt eligibile pentru introducerea în SAIT pe parcursul întregii perioade a "preţului deschis".

38.5. "Ordinul de piaţă" este un ordin, care poate fi introdus în SAIT doar în "Perioada preţului de piaţă" şi care poate fi executat doar la "preţul de deschidere a pieţei".

38.6. "Preţul de deschidere a pieţei" este preţul calculat în urma citaţionării ordinelor limită introduse în cadrul perioadei de predeschidere şi reprezintă preţul tuturor tranzacţiilor, identificate de SAIT ca fiind posibile de executat la momentul în care se deschide piaţa. Calculul se efectuează de către SAIT separat, pentru fiecare valoare mobiliară, conform unui algoritm de fixing (licitaţie), care identifică preţul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzacţionată în baza ordinelor de bursă introduse în SAIT.

38.7. "Ordinul direct" reprezintă un ordin, conform căruia Agentul de Bursă execută în SAIT tranzacţia la un preţ şi în volum bine determinat, fixat în prealabil de către vînzător şi cumpărător, ca urmare a unor negocieri duse în afara Bursei.

38.8. "Ordinul condiţionat" este o ofertă de vînzare sau cumpărare a valorilor mobiliare, executarea căruia este condiţionată conform principiului "cumpăr/vînd toată cantitatea sau nimic".

38.9. Ordinele directe şi cele condiţionate pot fi introduse pe tot parcursul programului de funcţionare al SAIT-ului în cadrul unei şedinţe de tranzacţionare.

38.10. În funcţie de modul de afişare şi executare a ordinelor de bursă, valorile mobiliare admise spre circulaţie la Bursă pot fi negociate prin mecanismele unei pieţe interactive, organizată în Secţia de bază a Bursei, sau unei pieţe directe, organizate în Secţia tranzacţiilor directe.

26.Ce semnifică simbolizarea „T” în lexica bursieră (T+1, Т+3, Т-1)?Simbolizarea T – reprezintă data executării tranzacţiei de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare în cadrul Bursei de Valori.

Simbolizarea T+… – reprezintă data corespunzătoare numărului de zile lucrătoare de la data executării tranzacţiei la Bursă.

28.Specificaţi şi descrieţi perioadele şi etapele şedinţei de tranzacţionare în secţia de bază a BVM.

39.3. În cazul tranzacţionării valorilor mobiliare pe piaţa interactivă a Bursei, şedinţa de tranzacţionare va fi alcătuită din 2 perioade:

1. perioada "preţului deschis", care include 2 etape:

a) de predeschidere a pieţei, în care are loc introducerea ordinelor limită în SAIT;

b) de deschidere a pieţei, în care în baza ordinelor limite se produce identificarea de către SAIT a tuturor tranzacţiilor posibile (citaţionate); se calculează şi afişează preţurile de piaţă pentru fiecare valoare mobiliară. Pe toată durata acestei etape, SAIT nu recepţionează ordine de bursă, altele decît directe sau condiţionate;

2. perioada "preţului de piaţă", în care toate tranzacţiile pentru o valoare mobiliară se efectuează doar în baza ordinelor de piaţă, la unul şi acelaşi preţ – preţul de piaţă calculat în perioada de deschidere a zilei în care se efectuează tranzacţia pentru respectiva valoare mobiliară. Ordinele de piaţă pot fi introduse în SAIT-ul Bursei doar cu condiţia, ca preţul de piaţă să fie format):

a) pentru valorile mobiliare, înscrise la Cota Bursei – de la 0,1% din volumul emisiunii valorilor mobiliare tranzacţionate;

b) pentru valorile mobiliare, înregistrate în non-listingul Bursei – de la 1% din volumul emisiunii valorilor mobiliare tranzacţionate.

39.4. Atît durata perioadei "preţului deschis", cît şi a perioadei "preţului de piaţă" va fi stabilită din timp de către conducerea executivă a Bursei, în limitele orarului de funcţionare al SAIT-ului. Orice modificare a duratei perioadelor în cauză se va efectua conform reglementărilor stabilite pentru modificarea programului de funcţionare al SAIT-ului după coordonarea cu Preşedintele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.

29.Specificaţi categoriile tranzacţiilor care cuprinde noţiunea „tranzacţii în regim de licitaţii” în cadrul BVM.Tranzacţii în regim de licitaţii – tranzacţii de vînzare – cumpărare a valorilor mobiliare, înregistrate la bursă, în secţia de bază, tranzacţii de vînzare – cumpărare a pachetelor unice, tranzacţii efectuate în urma desfăşurării ofertelor publice pe piaţa secundară, a licitaţiilor organizate de către autorităţile publice la bursa de valori, precum şi orice alte tranzacţii efectuate în urma desfăşurării licitaţiilor pe piaţa bursieră.

30.Care este variaţia maximă de preţ admisă în cadrul unei şedinţe de tranzacţionare pentru valorile mobiliare înscrise la cota bursei a BVM?Articolul 42. Variaţia maximă de preţ admisă în cadrul unei şedinţe de tranzacţionare

42.1. Pentru a proteja societăţile înscrise la Cota Bursei de afectarea preţului valorilor mobiliare emise de către ele, Bursa stabileşte pentru tranzacţiile executate în Secţia de bază o variaţie maximă a preţului unei valori mobiliare a emitenţilor înscrişi la Cotă, ca fiind un procent de cel mult +/-25% în raport cu preţul de referinţă al şedinţei precedente, dar pentru o perioadă nu mai mare de o lună.

31.Specificaţi categoriile cheltuielilor investitorilor pentru derularea unei tranzacţii bursiere în cadrul BVM.II. Plăţile:

2.1. Pentru efectuarea tranzacţiei Clientul se obligă să depună în contul Brokerului mijloace financiare în cantitate:

- valoarea contractului calculată conform criteriilor (cantitate x preţ) în cazul semnării unui contract de cumpărare

- taxele bursei de valori şi DNVM x % din valoarea fiecărei tranzacţii;

- serviciile DNVM;

- serviciile registratorului;

- remuneraţia Brokerului ;

- taxa Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare

32.Indicaţi mărimea comisionul de tranzacţionare pentru organizarea negocierilor bursiere în cadrul BVM, achitată de către cumpărător. (3.1.) Pentru Sectia de baza comisionul de tranzactionare pentru organizarea negocierilor bursiere achitat de catre cumparator - 0,175 % dinvolumul tranzactiei .

(3.2.) Pentru Sectia tranzactiilor directe, cu exceptia cazurilor

indicate in p.3.3. al prezentei Proceduri,Comisionul de tranzactionare pentru organizarea negocierilorvbursiere achitat de catre cumparator - 0,175 % dinvolumul

(3.3.) In cazul tranzactiilor de tip "REPO" Comisionul de tranzactionare pentru organizarea negocierilor bursiere achitat de catre cumparator - 0,095 % dinvolumul tranzactiei

33.Specificaţi condiţiile anulării de către BVM a tranzacţiilor bursiere. Articolul 46. Anularea tranzacţiilor. Suspendarea dreptului Membrilor Bursei de a participa la tranzacţiile bursiere

46.1. Conducătorul administraţiei Bursei sau Consiliul Bursei poate anula orice tranzacţie sau poate suspenda dreptul de a participa la tranzacţiile bursiere atît a persoanei Membre, cît şi a oricărui Agent de Bursă, dacă dispune de probe documentare, precum că s-au încălcat regulile de tranzacţionare sau de decontare, au avut loc fraude, manipulări sau excrocherii.

46.2. În cazul neîndeplinirii de către Membrul Bursei a obligaţiunilor de plată în tranzacţiile cu marjă de acoperire, tranzacţia urmează a fi anulată, dar va fi retrasă marja, ce va servi ca recompensă:

- în favoarea Bursei de Valori, în mărime de 4% din valoarea valorilor mobiliare;

- în favoarea altor participanţi ai tranzacţiei – în ordinea, stabilită de către Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare.

46.3. În cazul, în care suspendarea dreptului de a participa la tranzacţiile bursiere este efectuată la iniţiativa, CNPF, atunci retragerea suspendării dreptului de a participa la tranzacţiile bursiere a Membrului sau Agentului de Bursă se va executa de conducerea executivă a Bursei doar la indicaţia scrisă a CNPF.

46.4. Tranzacţiile bursiere pot fi anulate de Bursă doar pînă la executarea decontărilor finale şi în cazul în care ambele părţi ale tranzacţiei dau acordul pentru anularea ei. Anularea tranzacţiilor din iniţiativa Bursei sau CNPF nu necesită acordul unei persoane terţe.

46.5. Anularea tranzacţiilor, suspendarea sau anularea dreptului de a participa la tranzacţiile bursiere poate fi contestată în conformitate cu legislaţia în vigoare. Înaintarea unei cereri de contestare a deciziei nu suspendă acţiunea şi executarea acesteia.

46.6. Suspendarea dreptului de a participa la tranzacţiile bursiere, ale oricărui Membru sau Agent de Bursă poate avea loc în orice timp, inclusiv şi în decursul desfăşurării şedinţei de tranzacţionare. Dacă suspendarea a avut loc la etapa de pre-deschidere a pieţei, ordinele, introduse de către persoana în cauză, urmează a fi imediat anulate de către Administratorul Sistemului din SAIT.

46.7. Dacă suspendarea a avut loc la etapa de deschidere a pieţei sau în perioada de piaţă, la decizia Preşedintelui Bursei sau CNPF (în cazul în care acţiunea de suspendare a fost iniţiată de aceasta), tranzacţiile executate vor urma a fi ori procesate, ori anulate. Restul ordinelor necitaţionate urmează a fi imediat anulate de către Administratorul Sistemului din SAIT.

46.8. În cazul tranzacţiilor directe, este de asemenea la latitudinea Preşedintelui Bursei sau respectiv a CNPF de a ordona procesarea sau anularea tranzacţiei.

34.Care este termenul limită admisibil pentru executarea de către brokeri a obligaţiilor asumate în urma tranzacţiilor bursiere în cadrul BVM?Termenul limită admisibil pentru executarea de către broker a obligațiunilor asumate în urma tranzactiilor bursiere în cadrul BVM este T+2.

35.Specificaţi conţinutul avizului de contract în condiţiile BVM.

52.3. Avizul de contract include următoarea informaţie:

a) numărul de ordine al tranzacţiei, atribuit de SAIT;

b) data negocierilor şi data decontărilor;

c) părţile Vînzătorului şi Cumpărătorului (identificarea Membrului, Agentului de Bursă, care a executat tranzacţia, precum şi codul lui de identificare);

d) numele emitentului şi numărul de înregistrare (codul ISIN), atribuit de CNPF valorilor mobiliare emise de către acesta;

e) numărul de acţiuni negociate, preţul pentru o unitate şi valoarea totală a contractului;

f) date cu privire la comisionul datorat Bursei, alte plăţi şi impozite;

g) valoarea totală spre plată.

36.Definiţi noţiunea «clearing».

"Clearing" – reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse de Departamentul specializat al Bursei în vederea colectării, verificării, corectării şi confirmării informaţiei referitoare la tranzacţionarea valorilor mobiliare la Bursă, în perfectarea documentelor pentru executarea tranzacţiilor, precum şi în stingerea obligaţiunilor de plată reciproce între Membrii Bursei.

38.Specificaţi genurile de activitate, care pot fi practicate în baza licenţei pentru activitatea depozitarului central pe piaţa valorilor mobiliare.

(11) Licenţa pentru activitatea depozitarului central de valori mobiliare acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activităţile de depozitare, de clearing şi decontare, de ţinere a registrului ca activităţi de bază şi activitatea de consulting ca activitate conexă.

1. Acţionarii şi membrii BVM.

Articolul 6. Consideraţii generale (din regulele bvm)

6.1. Membri ai Bursei pot fi persoanele juridice care satisfac, fără a omite, următoarele cerinţe:

a) deţin licenţa CNPF pentru activitate de broker sau de dealer;

b) au susţinut la Bursă procedura de determinare a corespunderii lor cerinţelor de calificare, stabilite la art.7 al prezentelor Reguli;

c) au obţinut acordul Bursei, aferent procedurii indicate la pct.b), de a deţine cel puţin o acţiune a ei;

d) posedă cu drept de proprietate cel puţin o acţiune a Bursei.

6.2. Persoanele, care corespund cerinţelor de calificare şi care sînt de acord să respecte Statutul Bursei şi prezentele Reguli nu pot fi refuzate de a li se acorda calitatea de Membru.

6.3. Membrii Bursei se bucură de drepturi egale şi au aceleaşi obligaţiuni, indiferent de momentul obţinerii calităţii de Membru şi de numărul de acţiuni deţinute.

6.4. Decizia referitor la admiterea în şi excluderea din Membri se ia de către Consiliul Bursei. Deciziile respective se iau printr-o majoritate simplă de voturi.

6.5. Consiliul Bursei are dreptul să transmită integral sau parţial împuternicirile menţionate la pct.6.4. Preşedintelui Bursei.

6.6. Decizia de suspendare a statutului de Membru se ia de către Preşedintele Bursei.

Articolul 7. Cerinţe de calificare faţă de Membri

7.1. La data depunerii cererii de admitere în componenţa Membrilor Bursei, solicitantul trebuie să corespundă, fără a se limita, următoarelor cerinţe de calificare:

a) să posede licenţă corespunzătoare valabilă, eliberată de CNPF;

b) să se conformeze cerinţelor privind capitalul propriu minim şi fondul de garanţie, corespunzător normelor impuse de către CNPF şi Bursă;

c) să dispună active financiare disponibile pentru a achita taxele şi cotizaţiile curente stabilite de Bursă;

d) să dispună de un birou, dotat cu mijloace de operare tehnică şi comunicaţie, în vederea primirii documentelor necesare desfăşurării activităţii în relaţiile cu Bursa şi care va pune la dispoziţia Bursei informaţiile solicitate de către aceasta;

e) membrii conducerii şi colaboratorii autorizaţi vor avea studii superioare şi/sau practică profesională în domeniile: economic, financiar, bancar, afaceri sau juridic şi vor avea o bună reputaţie civică şi integritate morală;

f) cel puţin doi angajaţi ai solicitantului vor fi autorizaţi de către CNPF şi/sau Bursă;

g) să dispună de un cont deschis la banca de decontare indicată de către Bursă;

h) să nu dispună în componenţa colaboratorilor săi persoane care au fost condamnate pentru falsificarea documentelor sau titlurilor financiare, furturi, luarea mitei şi alte încălcări cu scopul de a obţine beneficii personale;

i) să corespundă altor cerinţe, considerate necesare, stabilite de către Bursă şi/sau CNPF.

7.2. Solicitantul de a obţine calitatea de Membru se va angaja să respecte Statutul, Regulile Bursei, procedurile şi orice alte reglementări emise de către Bursă şi CNPF, precum şi să desfăşoare o activitate în cadrul ei în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 8. Obţinerea calităţii de membru

8.1. Solicitanţii de a obţine calitatea de Membru vor prezenta spre examinare Administraţiei Bursei următoarele documente şi informaţii referitoare la constituirea, organizarea şi începerea activităţii în cadrul Bursei:

a) cererea tip pentru a fi admis în Membru, adresată Preşedintelui Consiliului Bursei;

b) cererea pentru primirea acordului Bursei de a procura cel puţin o acţiune a ei, adresată Preşedintelui Bursei;

c) Contractul de constituire, Statutul, Certificatul de înregistrare a persoanei juridice şi toate modificările ulterioare la Statut (copii autentificate notarial);

d) copia licenţei pentru activitate de broker sau dealer acordată şi autentificată de CNPF;

e) bilanţul contabil şi situaţiile financiare aferente pentru anul anterior de activitate, certificate de un auditor independent, precum şi ultimele situaţii financiare trimestriale pentru anul curent, aprobate de comisia de cenzori;

f) angajamentul de a respecta prevederile Statutului şi a prezentelor Reguli, precum şi a celor ce vor fi adoptate ulterior;

g) angajamentul de a plăti la timp cotizaţiile, taxele şi alte contribuţii fixate de Bursă;

h) dovadă a faptului că solicitantul are deschis un cont de decontare în Banca de decontare numită de Bursă;

i) copia certificatelor de calificare a tuturor persoanelor (cel puţin două) autorizate de CNPF şi/sau Bursă;

j) specimenele de semnături pentru toate persoanele împuternicite şi de legătură cu Bursa;

k) informaţii privind existenţa biroului de legătură şi capacitatea de operare a solicitantului;

l) confirmarea precum că documentele şi informaţia prezentată atît la depunerea cererii, cît şi cele ce vor fi prezentate ulterior corespund realităţii şi nu conţin declaraţii false sau eronate, falsificări sau ascunderea căreiva informaţii semnificative.

8.2. Pentru fiecare din persoanele fizice autorizate de CNPF şi/sau Bursă, care vor fi încadrate în activitatea operaţională a Bursei, solicitanţii vor trebui de asemenea să prezinte următoarele date şi informaţii în vederea înregistrării acestora ca Agenţi de Bursă:

a) cererea de înregistrare ca Agent de Bursă, semnată de persoana în cauză;

b) procura, eliberată specialistului de către candidatul în Membru, pentru a efectua operaţiuni cu valori mobiliare în cadrul Bursei;

c) copia documentului privind studiile specialistului;

d) copia sau extrasul carnetului de muncă, autentificat de către Membru;

e) dovadă că a urmat cursuri şi/sau a promovat testele şi examenul profesional pentru a fi autorizat de CNPF şi/sau Bursă;

f) un angajament de a se conforma tuturor prevederilor Statutului, Regulilor şi procedurilor Bursei şi CNPF;

g) un angajament de a plăti taxa fixată pentru înregistrarea lui ca Agent de Bursă;

h) două fotografii de mărimea 3×4 cm, color.

8.3. Agentul de Bursă poate reprezenta la Bursă numai un singur Membru şi este în drept să desfăşoare activităţi remunerate, altele decît cele pe care le desfăşoară în cadrul societăţii Membre, doar în urma acordului dat de către conducerea Membrului, cu informarea ulterioară a Bursei.

8.4. Administraţia Bursei, în baza informaţiei şi documentelor specificate la art.8.1. şi 8.2. va examina şi perfecta concluzia cu privire la corespunderea sau necorespunderea solicitantului cerinţelor de calificare, pe care o va prezenta spre aprobare la cea mai apropiată şedinţă a Consiliului Bursei.

8.5. Decizia de respingere a cererii solicitantului trebuie să fie motivată.

8.6. În baza deciziei primite de Consiliul Bursei cu privire la satisfacerea sau respingerea cererii solicitantului, Preşedintele Bursei eliberează acordul sau dezacordul pentru procurarea de către solicitant a acţiunii (-lor) Bursei.

8.7. Decizia de admitere intră în vigoare şi respectiv calitatea de Membru al Bursei este obţinută la data efectuării în Registrul acţionarilor Bursei a înscrierii referitor la trecerea pe contul personal al solicitantului a acţiunii (-lor) Bursei.

8.8. În baza efectelor produse la p.8.7. Departamentul specializat al Bursei va opera includerea Membrului în Registru Membrilor Bursei şi va elibera acestuia Certificatul de Membru, întocmit după modelul stabilit.

8.9. Către momentul operării includerii Membrului în Registru, acesta este obligat să achite toate cotizaţiile şi taxele fixate pentru admiterea în rîndurile Membrilor şi înregistrării Agenţilor la Bursă. În caz contrar, faţă de Membru se va aplica o penalitate în mărime de 0,1% de la suma îndatorată, pentru fiecare zi restantă.

(2) Acţionar al bursei de valori poate fi orice persoană fizică sau juridică, cu respectarea prevederilor art.53 alin.(11).

(11) Acţionari ai participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare pot fi orice persoane fizice sau juridice. Suma tuturor cotelor deţinute de acţionarii rezidenţi ai ţărilor şi/sau zonelor off-shore nu poate depăşi 5% din capitalul social al participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare.

2. Organele de conducere ale bursei de valori. Convocarea, activitatea şi competenţa adunării generale a acţionarilor.

Articolul 4. Organele de conducere ale Bursei

4.1. Organul suprem de conducere al Bursei este adunarea generală a acţionarilor, care îşi realizează competenţele în conformitate cu Statutul Bursei, legislaţia şi actele normative în vigoare.

4.2. Conducerea unitară, ordonată şi eficientă a Bursei, în perioada dintre adunările generale ale acţionarilor, este asigurată de Consiliul Bursei, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile cuprinse în art.35-38 din Statutul Bursei, propriul Regulament, precum şi prezentele Reguli.

4.3. Realizarea eficientă a obiectivelor de activitate a Bursei este asigurată de Preşedintele BVM, care îşi realizează competenţele conform prevederilor cuprinse în art.39 din Statutul Bursei şi prezentele Reguli.

4.4. Preşedintele Bursei posedă şi exercită competenţele de administrare a Bursei, inclusiv pe cele de angajare a personalului, de organizare şi funcţionare a Bursei, luînd decizii şi stabilind măsurile adecvate pentru respectarea şi aplicarea normelor CNPF şi a prezentelor Reguli.

4.5. Controlul activităţii economico-financiare a BVM este desfăşurat de către Comisia de cenzori a Bursei, care se subordonează numai adunării generale a acţionarilor şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile art.40 din Statutul Bursei, propriul Regulament şi prezentele Reguli.

Structura Bursei de Valori a Moldovei

Organul suprem de conducere al Bursei este Adunarea generala a Acţionarilor. În perioada dintre adunările generale administrarea reglementată şi eficientă a Bursei este efectuată de Consiliul Bursei constituit din 18 persoane alese pe un termen de patru ani. Controlul activităţii economico-financiare a BVM este desfăşurat de către Comisia de Cenzori a Bursei, care se subordonează numai adunării generale a acţionarilor. Realizarea eficientă a obiectivelor Bursei este asigurată de Preşedintele Bursei. Activitatea Bursei este realizată nemijlocit de Departamentele acesteia, ele efectuând funcţii clar determinate în baza propriilor regulamente privind organizarea şi funcţionarea, aprobate de Preşedintele Bursei. În prezent în cadrul Bursei îşi desfăşoară activitatea următoarele departamente:

Articolul 50. Adunarea generală a acţionarilor şi atribuţiile ei

(1) Adunarea generală a acţionarilor este organul suprem de conducere al societăţii şi se ţine cel puţin o dată pe an.

(2) Hotărîrile adunării generale a acţionarilor în problemele ce ţin de atribuţiile ei sînt obligatorii pentru persoanele cu funcţii de răspundere şi acţionarii societăţii. În cazul în care numărul acţionarilor societăţii nu este mai mare de unu, hotărîrea adunării generale a acţionarilor se consideră hotărîrea unipersonală luată de acest acţionar.

(3) Adunarea generală a acţionarilor are următoarele atribuţii exclusive:

a) aprobă statutul societăţii în redacţie nouă sau modificările şi completările operate în statut, inclusiv cele ce ţin de schimbarea claselor şi numărului de acţiuni, de convertirea, consolidarea sau fracţionarea acţiunilor societăţii, cu excepţia modificărilor şi completărilor prevăzute la art.65 alin.(2) lit.g);

b) hotărăşte cu privire la modificarea capitalului social;

c) aprobă regulamentul consiliului societăţii, alege membrii lui şi încetează înainte de termen împuternicirile lor, stabileşte cuantumul retribuţiei muncii lor, remuneraţiilor anuale şi compensaţiilor, precum şi hotărăşte cu privire la tragerea la răspundere sau eliberarea de răspundere a membrilor consiliului societăţii;

d) aprobă regulamentul comisiei de cenzori, alege membrii ei şi încetează înainte de termen împuternicirile lor, stabileşte cuantumul retribuţiei muncii lor şi compensaţiilor, precum şi hotărăşte cu privire la tragerea la răspundere sau eliberarea de răspundere a membrilor comisiei de cenzori;

e) confirmă organizaţia de audit şi stabileşte cuantumul retribuţiei serviciilor ei;

f) hotărăşte cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii prevăzute la art.83 alin.(2);

g) hotărăşte cu privire la emisia obligaţiunilor convertibile;

h) examinează darea de seamă financiară anuală a societăţii, aprobă darea de seamă anuală a consiliului societăţii şi darea de seamă anuală a comisiei de cenzori;

i) aprobă normativele de repartizare a profitului societăţii;

j) hotărăşte cu privire la repartizarea profitului anual, inclusiv plata dividendelor anuale, sau la acoperirea pierderilor societăţii;

k) hotărăşte cu privire la reorganizarea sau dizolvarea societăţii;

l) aprobă actul de predare-primire, bilanţul de divizare, bilanţul consolidat sau bilanţul de lichidare al societăţii.

(4) Adunarea generală a acţionarilor, dacă statutul societăţii nu prevede altfel, de asemenea aprobă:

a) direcţiile prioritare ale activităţii societăţii;

b) modul de înştiinţare a acţionarilor despre ţinerea adunării generale, precum şi modul de prezentare acţionarilor a materialelor de pe ordinea de zi a adunării generale pentru a se lua cunoştinţă de ele;

b1) modul de asigurare a accesului acţionarilor la documentele societăţii, prevăzute la art.92 alin.(1);

c) regulamentul organului executiv al societăţii şi deciziile privind alegerea organului executiv şi numirea conducătorului acestuia sau încetarea înainte de termen a împuternicirilor lui, privind stabilirea cuantumului retribuţiei muncii lui, remuneraţiei şi compensaţiilor, privind tragerea lui la răspundere sau eliberarea de răspundere;

d) dările de seamă trimestriale ale organului executiv al societăţii;

e) hotărîrile privind deschiderea, transformarea sau dizolvarea filialelor şi reprezentanţelor, privind numirea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor lor, precum şi modificările şi completările operate în statut în legătură cu aceasta.

(5) Chestiunile prevăzute la alin.(3) nu pot fi transmise spre examinare altor organe de conducere ale societăţii, iar chestiunile prevăzute la alin.(4) pot fi transmise spre examinare numai consiliului societăţii în temeiul hotărîrii adunării generale a acţionarilor.

(6) Adunarea generală a acţionarilor este în drept să decidă cu privire la chestiunile care, potrivit prezentei legi sau statutului societăţii, ţin de atribuţiile consiliului societăţii.

(7) Dacă alte organe de conducere ale societăţii nu pot soluţiona o chestiune ce ţine de atribuţiile lor, ele sînt în drept să ceară adunării generale a acţionarilor soluţionarea acestei chestiuni.

(8) Instanţa de judecată nu este în drept să interzică sau să amîne desfăşurarea adunării generale a acţionarilor.

Articolul 51. Formele şi termenele de ţinere a adunării

generale a acţionarilor

(1) Adunarea generală a acţionarilor poate fi ordinară anuală sau extraordinară.

(2) Adunarea generală a acţionarilor se ţine cu prezenţa acţionarilor, prin corespondenţă sau sub formă mixtă. Adunarea generală anuală nu poate fi ţinută prin corespondenţă.

(3) Adunarea generală ordinară anuală a acţionarilor se ţine nu mai devreme de o lună şi nu mai tîrziu de două luni de la data primirii de către organul financiar corespunzător a dării de seamă anuale a societăţii.

(5) Termenul de ţinere a adunării generale extraordinare a acţionarilor se stabileşte prin decizia consiliului societăţii, dar nu poate depăşi 30 de zile de la data primirii de către societate a cererii de a ţine o astfel de adunare.

Articolul 53. Convocarea adunării generale a acţionarilor

(1) Adunarea generală ordinară a acţionarilor se convoacă de organul executiv al societăţii în temeiul deciziei consiliului societăţii.

(2) În cazul în care consiliul societăţii nu a asigurat înştiinţarea acţionarilor cu privire la ţinerea adunării generale anuale sau ţinerea ei în termenul indicat la art.51 alin.(3), aceasta se convoacă la decizia organului executiv al societăţii, luată:

a) din iniţiativa organului executiv; sau

b) la cererea comisiei de cenzori a societăţii sau a organizaţiei de audit, dacă aceasta exercită împuternicirile comisiei de cenzori; sau

c) la cererea oricărui acţionar; sau

d) în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti.

(3) Adunarea generală extraordinară a acţionarilor se convoacă de organul executiv al societăţii în temeiul deciziei consiliului societăţii, luate:

a) din iniţiativa consiliului societăţii; sau

b) la cererea comisiei de cenzori a societăţii sau a organizaţiei de audit, dacă aceasta exercită împuternicirile comisiei de cenzori; sau

c) la cererea acţionarilor care deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii la data prezentării cererii; sau

d) în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti.

(4) În cererea comisiei de cenzori (organizaţiei de audit) privind convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor vor fi formulate chestiunile ce urmează a fi înscrise în ordinea de zi a adunării generale, indicîndu-se motivele înscrierii lor şi persoanele care au înaintat această cerere. În cazul în care cererea este iniţiată de acţionari, ea va conţine şi datele prevăzute la art.52 alin.(4) şi alin.(5).

(5) Cererea de convocare a adunării generale extraordinare a acţionarilor va fi semnată de toate persoanele care cer convocarea ei.

(6) În cazul în care nici un organ de conducere al societăţii nu este în posibilitate, în condiţiile legii, să adopte decizii cu privire la convocarea şi desfăşurarea adunării generale a acţionarilor, aceste atribuţii se exercită de către acţionarii care deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii şi care au convenit asupra convocării acesteia.

(7) În decurs de 15 zile de la data primirii cererii de convocare a adunării generale extraordinare a acţionarilor, consiliul societăţii:

a) va decide cu privire la convocarea adunării generale şi va asigura informarea acţionarilor despre aceasta; sau

b) va decide cu privire la refuzul de a convoca adunarea generală şi va expedia această decizie persoanelor care cer convocarea ei.

(8) În decizia cu privire la convocarea adunării generale a acţionarilor se va indica:

a) organul de conducere care a decis cu privire la convocarea adunării generale sau alte persoane care convoacă adunarea generală conform alin.(11);

b) data, ora şi locul ţinerii adunării generale, precum şi ora înregistrării participanţilor la ea;

c) sub ce formă se va ţine adunarea generală;

d) ordinea de zi;

e) data la care trebuie să fie întocmită lista acţionarilor care au dreptul să participe la adunarea generală;

f) termenele, ora şi locul familiarizării acţionarilor cu materialele pentru ordinea de zi a adunării generale;

g) modul şi termenul de comunicare acţionarilor a rezultatului votului prin corespondenţă sau sub formă mixtă;

h) modul de înştiinţare a acţionarilor despre ţinerea adunării generale;

i) textul buletinului de vot, dacă se va hotărî că procedura votării la adunarea generală se va efectua cu întrebuinţarea buletinelor;

j) secretarul societăţii sau membrii comisiei de înregistrare numiţi.

(9) Consiliul societăţii nu este în drept să modifice forma propusă de ţinere a adunării generale extraordinare a acţionarilor.

(10) Decizia cu privire la refuzul de a convoca adunarea generală extraordinară a acţionarilor poate fi luată în cazurile în care:

a) chestiunile propuse spre a fi înscrise în ordinea de zi a adunării generale nu ţin de competenţa ei; sau

b) nu a fost respectat modul de prezentare a cererilor de convocare a adunării generale, prevăzut la alin.(3) - (5).

(11) Dacă, în termenul prevăzut la alin.(7), consiliul societăţii nu a luat decizia cu privire la convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor ori a luat decizia cu privire la refuzul de a o convoca, persoanele indicate la alin.(3) lit.b) şi lit.c) sînt în drept:

a) să convoace adunarea generală în modul stabilit pentru consiliul societăţii; şi/sau

b) să atace în justiţie eschivarea consiliului societăţii de a lua decizie sau refuzul de a convoca adunarea generală.

(12) Persoana care ţine registrul acţionarilor societăţii va prezenta persoanelor care convoacă adunarea generală extraordinară potrivit alin.(11) lista acţionarilor care au dreptul să participe la această adunare.

(13) Dacă adunarea generală extraordinară a acţionarilor se convoacă de persoanele indicate la alin.(3) lit.b) şi c), cheltuielile pentru pregătirea şi ţinerea adunării generale sînt suportate de aceste persoane.

(14) Dacă adunarea generală extraordinară a acţionarilor recunoaşte convocarea acestei adunări întemeiată, cheltuielile menţionate la alin.(13) se compensează din contul societăţii.

(15) Neconvocarea de către societate timp de 2 ani consecutivi a adunării generale a acţionarilor constituie temei pentru dizolvarea societăţii în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti, cu excepţia cazului suspendării activităţii societăţii în modul prevăzut de legislaţie. Dreptul de a adresa instanţei judecătoreşti cerere de dizolvare a societăţii îl are orice acţionar.

3. Organele de conducere ale bursei de valori. Convocarea, activitatea şi competenţa consiliului şi organului executiv ale bursei. Organele de conducere la punctul precedent

Articolul 65. Consiliul societăţii şi atribuţiile lui (legea SA)

(1) Consiliul societăţii reprezintă interesele acţionarilor în perioada dintre adunările generale şi, în limitele atribuţiilor sale, exercită conducerea generală şi controlul asupra activităţii societăţii. Consiliul societăţii este subordonat adunării generale a acţionarilor.

(2) Consiliul societăţii, conform prezentei legi şi/sau statutului societăţii, are următoarele atribuţii:

a) decide cu privire la convocarea adunării generale a acţionarilor;

b) aprobă valoarea de piaţă a bunurilor care constituie obiectul unei tranzacţii de proporţii;

c) decide cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii prevăzute la art.83 alin.(1);

d) încheie contracte cu organizaţia gestionară a societăţii;

e) confirmă registratorul societăţii şi stabileşte cuantumul retribuţiei serviciilor lui;

f) aprobă prospectul ofertei publice de valori mobiliare;

g) aprobă darea de seamă asupra rezultatelor emisiunii şi modifică în legătură cu aceasta statutul societăţii;

g1) aprobă decizia cu privire la emisiunea obligaţiunilor, cu excepţia obligaţiunilor convertibile, precum şi darea de seamă asupra rezultatelor emisiunii de obligaţiuni;

h) decide, în cursul anului financiar, cu privire la repartizarea profitului net, la folosirea capitalului de rezervă, precum şi a mijloacelor fondurilor speciale ale societăţii;

i) face, la adunarea generală a acţionarilor, propuneri cu privire la plata dividendelor anuale şi decide cu privire la plata dividendelor intermediare;

j) aprobă fondul sau normativele de retribuire a muncii personalului societăţii;

k) decide cu privire la aderarea societăţii la asociaţie sau la o altă uniune;

l) decide în orice alte probleme prevăzute de prezenta lege şi de statutul societăţii.

(3) La atribuţiile consiliului societăţii se referă de asemenea soluţionarea chestiunilor arătate la art.50 alin.(4), dacă statutul societăţii sau hotărîrea adunării generale a acţionarilor prevede aceasta.

(4) Chestiunile ce ţin de competenţa consiliului societăţii nu pot fi transmise spre examinare organului executiv al societăţii, cu excepţia cazului prevăzut la art.69 alin.(3).

(5) Consiliul societăţii prezintă adunării generale a acţionarilor raportul anual cu privire la activitatea sa şi la funcţionarea societăţii, întocmit în conformitate cu legislaţia cu privire la valorile mobiliare, cu statutul societăţii şi cu regulamentul consiliului societăţii, precum şi informaţia privind remunerarea persoanelor cu funcţii de răspundere.

(6) Împuternicirile consiliului societăţii nu pot fi delegate altei persoane.

(7) Dacă consiliul societăţii nu se înfiinţează sau împuternicirile lui au încetat, împuternicirile consiliului, cu excepţia celor de pregătire şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor, le exercită adunarea generală.

Articolul 68. Şedinţele consiliului societăţii

(1) Modul, termenele de convocare şi de ţinere a şedinţelor consiliului societăţii se stabilesc de prezenta lege, de statutul societăţii şi de regulamentul consiliului societăţii.

(2) Şedinţele consiliului societăţii pot fi ordinare şi extraordinare şi ţinute cu prezenţa membrilor săi, prin corespondenţă sau sub formă mixtă.

(3) Şedinţele ordinare ale consiliului societăţii se ţin nu mai rar de o dată pe trimestru.

(4) Şedinţele extraordinare ale consiliului societăţii se convoacă de preşedintele consiliului societăţii:

a) din iniţiativa lui;

b) la cererea unuia dintre membrii consiliului societăţii;

c) la cererea acţionarilor care deţin cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii;

d) la cererea comisiei de cenzori sau a organizaţiei de audit a societăţii;

e) la propunerea organului executiv al societăţii.

(5) Cvorumul necesar pentru ţinerea şedinţei consiliului societăţii se stabileşte în statutul societăţii sau în regulamentul consiliului societăţii şi va constitui nu mai puţin de jumătate din membrii aleşi ai consiliului.

(6) La şedinţele consiliului societăţii, fiecare membru al lui deţine un vot. Transmiterea votului de către un membru al consiliului societăţii altui membru al consiliului sau altei persoane nu se admite.

(7) Deciziile consiliului societăţii se iau cu votul majorităţii membrilor consiliului prezenţi la şedinţă, dacă statutul societăţii sau regulamentul consiliului societăţii nu prevede o cotă mai mare de voturi.

(8) În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui consiliului societăţii este decisiv.

(9) Procesul-verbal al şedinţei consiliului societăţii se întocmeşte în termen de 5 zile de la data ţinerii şedinţei, în cel puţin două exemplare, şi va cuprinde:

a) data şi locul ţinerii şedinţei;

b) numele şi prenumele persoanelor care au participat la şedinţă, inclusiv ale preşedintelui şi secretarului şedinţei;

c) ordinea de zi;

d) tezele principale ale cuvîntărilor pe marginea ordinii de zi, cu indicarea numelui şi prenumelui vorbitorilor;

e) rezultatul votului şi deciziile luate;

f) anexele la procesul-verbal.

(10) Fiecare exemplar al procesului-verbal al şedinţei consiliului societăţii va fi semnat de preşedintele sau, în cazurile prevăzute la art.67 alin.(3), de vicepreşedintele consiliului şi de secretarul şedinţei, precum şi de un membru al consiliului societăţii.

Articolul 69. Organul executiv al societăţii

(1) De competenţa organului executiv ţin toate chestiunile de conducere a activităţii curente a societăţii, cu excepţia chestiunilor ce ţin de competenţa adunării generale a acţionarilor sau ale consiliului societăţii.

(2) Organul executiv al societăţii asigură îndeplinirea hotărîrilor adunării generale a acţionarilor, deciziilor consiliului societăţii şi este subordonat:

a) consiliului societăţii; şi

b) adunării generale a acţionarilor, dacă aceasta este prevăzut de statutul societăţii.

(3) Dacă consiliul societăţii nu a fost înfiinţat sau împuternicirile lui au încetat, împuternicirile de pregătire şi ţinere a adunării generale a acţionarilor le exercită organul executiv al societăţii.

Articolul 70. Activitatea organului executiv al societăţii

(1) Organul executiv al societăţii funcţionează în baza legislaţiei, statutului societăţii şi regulamentului organului executiv al societăţii.

(2) Conducătorul organului executiv al societăţii este în drept, în limitele atribuţiilor sale, să acţioneze în numele societăţii fără procură, inclusiv să efectueze tranzacţii, să aprobe statul de personal, să emită ordine şi dispoziţii.

(3) Şedinţele organului executiv colegial al societăţii se convoacă de conducătorul acestuia.

(4) La şedinţele organului executiv colegial al societăţii se încheie proces-verbal, care va fi semnat de conducătorul acestui organ şi prezentat, după caz, consiliului societăţii, comisiei de cenzori şi organizaţiei de audit ale societăţii.

(5) Organul executiv al societăţii va prezenta trimestrial consiliului societăţii sau adunării generale a acţionarilor darea de seamă asupra rezultatelor activităţii sale.

(6) Împuternicirile organului executiv al societăţii pot fi delegate organizaţiei gestionare în temeiul hotărîrii adunării generale a acţionarilor şi contractului de administrare fiduciară.

(7) Organizaţia gestionară a societăţii nu poate fi persoană afiliată a societăţii, a registratorului sau a organizaţiei de audit a societăţii.

(8) Organizaţia gestionară a societăţii nu este în drept să încheie cu societatea alte contracte, în afară de contractul de administrare fiduciară.

4. Contractul privind prestarea serviciilor de brokeraj.

6. Contractul de servicii de brokeraj (Regulamentul cu privire la activitatea de brokeraj si de dealer pe piata valorilor mobiliare)

6.1. Drepturile si obligatiile brokerului si clientului sint stabilite

de prezentul Regulament si de contractul de servicii de brokeraj.

Contractul de servicii de brokeraj se intocmeste in corespundere cu

contractul-tip de servicii de brokeraj. Prevederile contractului de

servicii de brokeraj, care contravin contractului-tip de servicii de

brokeraj, sint nule.

6.2. Contractul de servicii de brokeraj este confidential, daca in el

nu se prevede altfel. Confidentialitatea contractului de servicii de

brokeraj nu scuteste brokerul de obligatia de a furniza informatia ceruta

de Comisia Nationala si alte organe imputernicite in ordinea si volumul

stabilit de legislatia in vigoare.

6.3. La incheierea contractului de servicii de brokeraj, brokerul este

obligat sa verifice identitatea clientului, capacitatea de exercitiu a

clientului, precum si corespunderea semnaturii lui celei din documentele de

identitate. In cazul in care contractul de servicii de brokeraj este semnat

de reprezentantul clientului, brokerul verifica imputernicirile acestuia.

6.4. Imputernicirile reprezentantului se confirma:

(1) prin procura eliberata pe numele lui;

(2) in cazul persoanelor, declarate incapabile in modul stabilit de

legislatie - prin extrasul din hotarirea judecatii cu privire la declararea

persoanei incapabile si cu privire la desemnarea tutelei;

(3) in cazul minorilor care nu au atins virsta de 16 ani - prin

inscrierea din documentele de identitate ale parintilor (adoptantilor) sau

adeverinta de nastere.

6.5. Procura nu se cere de la conducatorii persoanelor juridice, care,

conform statutului, sint in drept sa actioneze din numele acestei persoane

juridice. In asemenea cazuri pot fi solicitate documentele care autentifica

functia de raspundere a conducatorilor indicati. Daca persoana juridica

este condusa de un organ colegial, brokerul poate cere hotarirea cu privire

la alegerea persoanelor cu functii de raspundere si repartizarea intre ele

a obligatiunilor.

6.6. In cazul cind in calitate de reprezentant al clientului este o

persoana juridica, brokerul este obligat sa faca cunostinta cu statutul

persoanei juridice si sa verifice daca actiunile care se efectueaza

corespund drepturilor acordate persoanei juridice de statutul sau.

6.7. In contractul de servicii de brokeraj se va indica daca brokerul:

(1) este mandatar sau comisionar pentru clientul sau;

(2) activeaza sau nu in calitate de detinator nominal pentru clientul

sau.

6.8. Prin contractul de servicii de brokeraj clientul poate acorda

brokerului imputernicirea de a intreprinde toate actiunile legate de

transmiterea valorilor mobiliare in detinere nominala acestuia sau unei

persoane terte - depozitar, daca aceasta este necesar pentru efectuarea

tranzactiei sau este prevazut prin contract.

6.9. In cazul cind brokerul are in detinere nominala valorile

mobiliare ale clientului sau si efectueaza tranzactii prin intermediul

bursei de valori, el are calitatea de comisionar pentru clientul sau.

6.10. La incheierea contractului de servicii de brokeraj, brokerul va

asigura deschiderea unui cont de brokeraj pentru clientul respectiv in

conformitate cu prevederile actelor normative in vigoare.

6.11. Ordinul este parte componenta a contractului de servicii de

brokeraj.

6.12. Brokerul poarta responsabilitate pentru livrarea valorilor

mobiliare admise spre tranzactionare in cadrul bursei de valori si va

garanta ca persoana semnatara este posesor real, inregistrat in registru

sau reprezentantul acestuia, in capacitate de exercitiu, are

imputernicirile respective, era competenta sa semneze, semnaturile din

actele semnate de aceasta sint autentice si ca registratorul nu are temei

juridic sa refuze inregistrarea transferului valorilor mobiliare (in

redactia Hotaririi CNVM Nr.31/9 din 18 decembrie 2003).

6.13. In cazul cind contractul de servicii de brokeraj prevede relatii

de mandat, el poate fi reziliat de oricare dintre parti. In cazul cind

contractul de servicii de brokeraj prevede relatii de comision, el poate fi

reziliat de client in orice moment si de broker in cazurile prevazute de

contract sau de actele normative in vigoare.

5. Drepturile şi obligaţiile brokerului.

7. Drepturile si obligatiunile brokerului si clientului (Regulamentul cu privire la activitatea de brokeraj si de dealer pe piata valorilor mobiliare)

7.1. Prin semnarea contractului de servicii de brokeraj, brokerul

obtine urmatoarele drepturi:

(1) sa respinga executarea unui ordin, in cazul in care acesta nu

intruneste toate conditiile normelor stabilite de actele normative ce tin

de piata valorilor mobiliare, sau nu are un suport obiectiv de mijloace

banesti sau valori mobiliare;

(2) sa solicite de la clientii sai informatii referitor la scopurile

investitionale ale acestora, care pot ajuta la executarea corecta si

oportuna a obligatiilor fata de clienti;

(3) sa execute partial ordinul clientului, in cazul in care el nu este

conditionat conform principiului "vind/cumpar totul sau nimic";

(4) sa perceapa de la client costul operatiilor cu valori mobiliare,

care include taxa de stat, taxa bursiera, serviciile depozitarului,

registratorului independent, brokerului si alte cheltuieli, necesare la

efectuarea operatiei;

(5) sa crediteze operatiile efectuate de client in limitele si

conditiile stabilite de actele normative in vigoare;

(6) sa recurga la serviciile unui agent de decontare, in cazul in care

executa un ordin din contul unui fond de investitii, in corespundere cu

regulile Depozitarului National de Valori Mobiliare;

(7) sa ceara de la client compensarea prejudiciului, cauzat din vina

acestuia;

(8) sa renunte la executarea clauzei contractului de servicii de

brokeraj care ii acorda imputerniciri de mandatar;

(9) sa renunte, in modul prevazut de legislatie, la executarea clauzei

contractului de servicii de brokeraj care ii acorda imputerniciri de

comisionar numai daca aceasta este prevazut in prevederile suplimentare ale

contractului de servicii de brokeraj si in cazurile stipulate in

legislatie;

(10) sa exercite calitatea de detinator nominal pentru valorile

mobiliare ale clientului sau, daca aceasta este necesar pentru efectuarea

tranzactiei sau este prevazut de contractul de servicii de brokeraj;

(11) sa exercite, in conformitate cu ordinul clientului, actiunile

legate de transmiterea valorilor mobiliare in detinere nominala brokerului

sau unei persoane terte - depozitarului, daca aceasta este necesar pentru

efectuarea tranzactiei sau este prevazut de contractul de servicii de

brokeraj;

(12) sa exercite actiuni cu caracter corporativ (reprezentarea

intereselor actionarilor in cadrul adunarii generale a actionarilor,

solicitarea informatiei referitor la starea financiara a emitentului,

etc.), daca aceasta este prevazut de contractul de servicii de brokeraj (in

redactia Hotaririi CNVM Nr.31/9 din 18 decembrie 2003);

(13) alte drepturi ale brokerului care reies din prevederile

suplimentare ale contractului de servicii de brokeraj.

7.2. Prin semnarea contractului de servicii de brokeraj, brokerul se

obliga:

(1) sa respinga executarea unui ordin de la client, in cazul cind

cunoaste circumstante care nu-i permit clientului sa efectueze tranzactii

in conditii legale;

(2) sa efectueze tranzactii cu valori mobiliare in interesul si din

contul clientului;

(3) sa nu incurajeze tranzactionarea excesiva in contul clientului, in

scopul majorarii incasarilor provenite din comisioane sau alte venituri

generate de aceasta activitate;

(4) sa nu recomande clientului cumpararea, vinzarea sau schimbarea

nici unei din valorile mobiliare decit in cazul in care poseda licenta

pentru activitatea de consulting investitional si in urma efectuarii unor

analize profunde asupra emitentului si a pietei valorilor mobiliare, avind

o baza rezonabila sa aprecieze ca tranzactia este potrivita pentru client;

(5) sa anunte clientii in scris ca recomandarile ce contin estimari

privind modificarile probabile ale preturilor la anumite valori mobiliare

sau alte estimari privind evolutia pietei de capital sint doar prognoze;

(6) sa furnizeze clientului doar informatii certe, corecte si

suficiente asupra pietei bursiere, precum si asupra tranzactiilor efectuate

in numele acestuia in cadrul bursei de valori, la receptionarea unui ordin

sa informeze clientul despre pretul curent de piata la valorile mobiliare

ce constituie obiectul ordinului;

(7) sa solicite informatii referitoare la calitatea de insider al

clientului in raport cu emitentul valorilor mobiliare tranzactionate;

(8) sa nu efectueze tranzactii din contul clientului pentru care nu a

receptionat un ordin din partea clientului, intocmit in modul stabilit de

prezentul Regulament;

(9) sa execute ordinele clientului intocmai, prompt si la cele mai

bune conditii existente pe piata;

(10) sa execute ordinele clientului cu prioritate fata de cele in cont

propriu;

(11) dupa efectuarea tranzactiei, sa transmita imediat sau in alt

termen indicat de client in contractul de servicii de brokeraj clientului

confirmari scrise cu prezentarea detaliilor aferente privind tranzactia

efectuata (in redactia Hotaririi CNVM Nr.31/9 din 18 decembrie 2003);

(12) sa asigure procesarea decontarilor la bursa de valori in termenii

stabiliti si sa transmita clientului documentul ce confirma dreptul lui de

proprietate asupra valorilor mobiliare - pentru cumparator sau mijloacelor

banesti - pentru vinzator, obtinute in urma executarii ordinului;

(13) sa manifeste o inalta exigenta la pastrarea mijloacelor banesti

si valorilor mobiliare ale clientului si sa raspunda deplin pentru ele pina

la momentul efectuarii decontarilor in cadrul tranzactiei executate sau

pina cind acestea vor fi rambursate clientului;

(14) sa restituie clientului soldul mijloacelor banesti, transmise

brokerului si destinate executarii ordinului modificat sau anulat, in

termen de o zi bancara din ziua primii cererii respective, daca contractul

de servicii de brokeraj nu prevede altfel;

(15) sa nu foloseasca in mod impropriu mijloacele banesti si valorile

mobiliare ale clientului;

(16) sa prezinte trimestrial clientului darea de seama privind

situatia contului de brokeraj, daca contractul de servicii de brokeraj nu

prevede altfel;

(17) sa pastreze strict confidentialitatea informatiilor referitoare

la activitatea pe care o desfasoara in numele clientului sau, daca

contractul de servicii de brokeraj nu prevede altfel;

(18) sa compenseze prejudiciul cauzat clientului prin neexecutarea,

executarea neadecvata a ordinelor sau prin inducerea clientului in eroare;

(19) sa execute ordinele clientilor personal, fiind in drept sa delege

executarea lor altor brokeri numai cu acordul clientului, in cazurile

prevazute de prezentul Regulament;

(20) alte obligatiuni ale brokerului care reies din prevederile

suplimentare ale contractului de servicii de brokeraj.

7.3. In cazul, in care brokerul are anumite interese ce nu-i permit sa

execute ordinul clientului in conditiile cele mai avantajoase pentru

acesta, el trebuie sa informeze in scris clientul despre existenta unor

asemenea interese.

6. Ordin de cumpărare, ordin de vînzare a valorilor mobiliare.

37.1. Tranzacţia bursieră se efectuează pe baza ordinului introdus în SAIT de către un Agent de Bursă în numele societăţii Membre a Bursei (denumit în continuare – ordin de bursă).

37.2. Ordinul de bursă reprezintă instrucţiunea privind oferta de cumpărare sau de vînzare a valorilor mobiliare tranzacţionate la Bursă şi se transmite fie în numele şi pe contul Membrului Bursei, fie în numele Membrului şi pe contul clientului.

37.3. Fiecare ordin recepţionat de la client trebuie să fie înregistrat imediat în registrele interne ale Membrului, în care se vor face cel puţin următoarele înscrieri:

a) numele societăţii pe acţiuni şi codul ISIN al valorilor mobiliare emise de către societate (atribuit de către CNPF);

b) simbolul şi descrierea valorilor mobiliare;

c) data şi ora la care a fost primit ordinul de bursă;

d) tipul ordinului (Vînzare sau Cumpărare);

e) cantitatea;

f) preţul limită sau de piaţă;

g) perioada pentru care este valabil ordinul;

h) numărul ordinului în evidenţa internă a Membrului Bursei;

i) contul pentru care se execută ordinul, informaţii referitoare la conturile de tranzacţionare ale clientului;

j) identificarea Membrului şi Agentului de Bursă din numele căruia se introduce ordinul la Bursă;

k) fixarea timpului introducerii ordinului în SAIT şi numărul de ordine atribuit de către acesta;

l) orice modificare a ordinului clientului;

m) înscrieri referitor la executarea, neexecutarea, retragerea sau anularea ordinului.

37.4. Ordinele vor fi preluate şi transmise spre executare la Bursă cu respectarea de către Membri a următoarelor condiţii:

a) pentru ordinele de cumpărare pe contul clienţilor trebuie să fie asigurată existenţa disponibilului bănesc în contul Membrului, deschis în banca de decontare a BVM, necesar acoperirii valorii tranzacţiei sau existenţa marjei de acoperire în contul DNVM – pentru tranzacţiile cu valori mobiliare, admise la DNVM. Regula dată nu se răsfrînge asupra tranzacţiilor:

- cu participarea agentului de decontare în cadrul DNVM;

- de schimb;

- în alte cazuri specificate de Regulamente speciale instituite de BVM şi coordonate cu CNPF;

b) pentru ordinele de vînzare Membrul trebuie să se asigure referitor la existenţa valorilor mobiliare pe contul clientului, precum şi să se convingă că valorile mobiliare sînt libere de careva restricţii (gaj, blocare etc.);

c) pentru ordinele limită preţul limită trebuie să se încadreze în parametrii procentuali admişi, potrivit art.42 din Reguli, în raport cu preţul de referinţă al şedinţei precedente pentru valoarea mobiliară;

d) pentru ordinele directe trebuie să fie respectate cerinţe speciale, stabilite în articolul 44 al Regulilor BVM;

e) ordinele clientului trebuie transmise imediat spre executare la Bursă sub forma şi în ordinea în care au fost recepţionate de la clienţi;

f) ordinele clienţilor se execută prioritar în raport cu propriile ordine ale Membrului;

g) în cazul anulării sau revocării ordinului de bursă, mijloacele băneşti/valorile mobiliare vor fi rambursate clientului integral în modul stabilit de actele normative în vigoare şi condiţiile contractului.

37.5. În ordinele de bursă preţul valorilor mobiliare pentru o singură unitate vor fi exprimate în unităţi întregi (lei), cu două semne zecimale (bani).

37.6. Pentru pachetele de acţiuni cu o valoare de pînă la 1000 lei, se permite executarea de către brokerul de serviciu – membru al Bursei de Valori a ordinelor la vînzare din numele clientului – persoană fizică, în conformitate cu procedura simplificată, aprobată de către Consiliul Bursei.

7. Regulile bursiere ale BVM. Caracteristica generală, structura.

Capitolul I .DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Baza legislativă şi obiectivele activităţii

1.1. Prezentele Reguli sînt elaborate şi adoptate în conformitate cu Legea "Cu privire la piaţa valorilor mobiliare" (nr.199-XIV din 18 noiembrie 1998), Statutul Bursei, precum şi în conformitate cu alte acte normative ce reglementează activitatea pe piaţa valorilor mobiliare.

1.2. Regulile determină şi promovează principii de desfăşurare a activităţii Bursei în scopul realizării unei pieţe organizate pentru negocierea valorilor mobiliare şi asigurării publicului, prin activitatea intermediarilor autorizaţi, a unor sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate pentru efectuarea continuă, ordonată şi echitabilă a tranzacţiilor cu valori mobiliare.

1.3. Regulile bursiere vor asigura:

a) crearea infrastructurii asigurînd efectuarea tranzacţiilor cu valorile mobiliare de către participanţii la negocieri în condiţii egale;

b) accesul imparţial al membrilor la sistemul de tranzacţionare;

c) garantarea posibilităţii de a obţine prin procedurile bursei a celui mai bun preţ la momentul respectiv;

d) acordarea unei informaţii suficiente privind ordinele date şi tranzacţiile încheiate;

e) respectarea cerinţelor legislaţiei în vigoare referitor la prevenirea şi depistarea abuzurilor pe piaţa valorilor mobiliare, prevenirea spălării banilor şi finanţării actelor de terorism.

1.4. Pentru desfăşurarea activităţii sale, Bursa este obligată să obţină licenţă cu dreptul de a practica activitate bursieră pe piaţa valorilor mobiliare eliberată de către CNPF.

Articolul 2. Adoptarea de reguli şi norme. Competenţe

2.1. Prezentele Reguli se adoptă de către Consiliul Bursei şi intră în vigoare după aprobarea lor de către CNPF.

2.2. Modificarea şi completarea prezentelor Reguli se efectuează în modul expus la p.2.1.

2.3. Administraţia Bursei este competentă să explice prezentele Reguli şi este abilitată să elaboreze, iar după adoptarea de către Consiliul Bursei, şi să publice proceduri, instrucţiuni şi norme proprii privind aplicarea lor. Aceste proceduri, instrucţiuni şi interpretări vor avea acelaşi efect şi autoritate ca şi Regulile.

2.4. Bursa este competentă să adopte norme şi regulamente aplicabile Membrilor şi Agenţilor de Bursă, stabilind clasificări şi standarde în ceea ce priveşte pregătirea profesională, experienţa, competenţa şi alte asemenea calificări pe care le găseşte necesare, în funcţie de necesităţi şi cu aprobarea CNPF. De asemenea, Bursa are autoritatea de a adopta norme şi regulamente stabilind faţă de Membri standarde de responsabilitate financiară şi de dotare în vederea operării.

Articolul 3. Domeniul de aplicare

3.1. Prezentele Reguli se aplică:

a) tuturor persoanelor juridice, admise ca Membri ai Bursei, cît şi persoanelor fizice înregistrate ca Agenţi de Bursă;

b) tuturor angajaţilor Bursei care realizează obiectivul de activitate a ei;

c) tuturor participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, implicaţi la procesarea şi finalizarea tranzacţiilor bursiere (depozitare, registratori independenţi), în partea ce reglementează interacţiunea respectivă;

d) tuturor emitenţilor, în partea ce reglementează circulaţia la Bursă a valorilor mobiliare emise de către ei.

3.2. Regulile nu se aplică persoanelor fizice sau juridice, care au doar un interes de a investi în societatea Membrului şi nu sînt implicate în operaţiunile zilnice, în administrarea sau managementul operaţiunilor cu valori mobiliare ale Membrului.

3.3. În cazul în care calitatea unuia dintre Membri a încetat sau autorizaţia unui Agent de Bursă a fost anulată sau a expirat, acesta nu va mai beneficia de drepturile şi privilegiile acordate de prezentele Reguli, începînd cu data efectivă a retragerii calităţii, respectiv a anulării autorizaţiei.

3.4. Un Membru cu calitatea de Membru suspendată sau un Agent de Bursă cu autorizaţia suspendată nu are dreptul de a beneficia de drepturile şi privilegiile acordate de prezentele Reguli pe toată durata suspendării activităţii. Cu toate acestea, pe întreaga perioadă a suspendării activităţii, membrul sau Agentul de Bursă respectiv se află încă sub jurisdicţia Bursei şi trebuie să respecte Regulile.

Capitolul II . ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA BURSEI

Capitolul III. MEMBRII BURSEI

Capitolul IV. CIRCULAŢIA VALORILOR MOBILIARE LA BURSĂ. ÎNSCRIEREA ACESTORA LA COTA BURSEI

Capitolul V. REGULILE DE OPERARE A SISTEMULUI DE TRANZACŢIONARE ŞI DE NEGOCIERI LA BURSĂ

Capitolul VI.REGULI PRIVIND COMPENSAREA (CLEARINGUL) ŞI DECONTAREA TRANZACŢIILOR BURSIERE

Capitolul VII. ACTIVITATEA DE CONSULTING

Capitolul VIII. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

8. Participanţii tranzacţiilor bursiere în cadrul BVM.

1- cumparator, 2- broker, 3-dealer,4-vinzator, 5-dnvm,6- bvm,7- registratorul independent, 8-banca unica de decontare, 9-delear.

activitate de dealer – activitate de cumpărare a valorilor mobiliare, desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare, în numele şi din cont propriu, pentru vînzarea lor ulterioară în scopul obţinerii de profit;

activitate de brokeraj – activitate de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare, desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare, în calitate de mandatar sau de comisionar ce activează în baza contractului de mandat sau de comision, precum şi în baza procurii pentru efectuarea tranzacţiilor menţionate, în cazul în care contractul nu stipulează împuternicirile mandatarului sau ale comisionarului;

participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare, care prestează servicii de evidenţă a drepturilor deponenţilor asupra valorilor mobiliare, de clearing şi decontare a tranzacţiilor efectuate pe piaţa bursieră;

activitate de clearing şi decontare – activitate desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare, care constă în efectuarea operaţiunilor de colectare, verificare şi corectare a informaţiei privind tranzacţiile de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare, în perfectarea documentelor pentru executarea tranzacţiilor, în stingerea obligaţiilor reciproce între participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare în cadrul decontărilor cu valorile mobiliare tranzacţionate, precum şi în efectuarea decontărilor prin transferarea mijloacelor băneşti şi livrarea valorilor mobiliare;

vezi intrebarea 50

9. Admiterea valorilor mobiliare la tranzacţii bursiere în cadrul BVM.

Articolul 24. Consideraţii generale vizînd obiectul tranzacţiilor la Bursă

24.1. În vederea punerii în aplicare a prevederilor articolului 48 al Legii "Cu privire la piaţa valorilor mobiliare", Bursa elaborează prezentele Reguli privind modul de admitere a valorilor mobiliare spre circulaţie la BVM şi înscriere la Cota Bursei.

24.2. Spre circulaţie (tranzacţionare) la Bursă sînt admise următoarele valori mobiliare:

a) valori mobiliare emise de către stat, municipii, autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale;

b) valori mobiliare corporative emise de persoane juridice locale;

c) valori mobiliare corporative emise de persoane juridice străine (sectorul internaţional);

d) opţiuni la valorile mobiliare şi alte contracte la termen;

e) alte valori mobiliare şi instrumente financiare, circulaţia cărora nu este interzisă de legislaţia în vigoare;

10. Ordinile de tranzacţionare admise la BVM.

Articolul 38. Clasificarea ordinelor de bursă

38.1. În funcţie de modul de afişare şi executare a ordinelor în SAIT se deosebesc următoarele 2 tipuri de ordine de bursă:

a) executate în mod automatizat;

b) executate în mod direct.

38.2. La rîndul său, ordinele spre executare automatizată, în funcţie de perioada în care în cadrul unei şedinţe de tranzacţionare pot fi recepţionate de SAIT, se clasifică în:

a) ordine limită;

b) ordine de piaţă.

38.3. Ordinele executate în mod direct de asemenea se divizează în 2 categorii:

a) ordine directe;

b) ordine condiţionate.

38.5. "Ordinul de piaţă" este un ordin, care poate fi introdus în SAIT doar în "Perioada preţului de piaţă" şi care poate fi executat doar la "preţul de deschidere a pieţei".

38.8. "Ordinul condiţionat" este o ofertă de vînzare sau cumpărare a valorilor mobiliare, executarea căruia este condiţionată conform principiului "cumpăr/vînd toată cantitatea sau nimic".

38.9. Ordinele directe şi cele condiţionate pot fi introduse pe tot parcursul programului de funcţionare al SAIT-ului în cadrul unei şedinţe de tranzacţionare.

11. Mecanismul derulării sesiunii bursiere în cadrul BVM.

Articolul 39. Reguli de tranzacţionare în Secţia de bază. Mecanismele pieţei bursiere interactive

39.1. Secţia de bază a Bursei este predestinată pentru organizarea şi desfăşurarea unei pieţe interactive de tranzacţionare a valorilor mobiliare. Unicele ordine eligibile pentru Secţia de bază sînt ordinele limită şi ordinele de piaţă.

39.2. În înţelesul prezentului articol, executarea ordinelor condiţionate nu se referă la piaţa interactivă şi mecanismul lor de tranzacţionare este reglementat de un Regulament aparte.

39.3. În cazul tranzacţionării valorilor mobiliare pe piaţa interactivă a Bursei, şedinţa de tranzacţionare va fi alcătuită din 2 perioade:

1. perioada "preţului deschis", care include 2 etape:

a) de predeschidere a pieţei, în care are loc introducerea ordinelor limită în SAIT;

a) pentru valorile mobiliare, înscrise la Cota Bursei – de la 0,1% din volumul emisiunii valorilor mobiliare tranzacţionate;

b) pentru valorile mobiliare, înregistrate în non-listingul Bursei – de la 1% din volumul emisiunii valorilor mobiliare tranzacţionate.

39.5. SAIT va forma registrul ordinelor recepţionate, atribuindu-i fiecărui ordin un număr de înregistrare, conform perioadei de timp în care a fost recepţionat şi un număr arbitrar ales de către SAIT în momentul înregistrării.

39.6. Un ordin introdus în SAIT în Secţia de bază poate fi modificat sau revocat în următoarea ordine:

a) ordinul limită poate fi modificat sau revocat numai la etapa de predeschidere a pieţei, adică pînă în momentul determinării preţului de piaţă, cu excepţia ordinelor limită la vînzare, care pot fi modificate în termenul stabilit în art.38.4. al Regulilor BVM. Modificarea ordinelor limită se referă la preţul şi cantitatea valorilor mobiliare, orice alte modificări nu pot fi introduse;

b) ordinul de piaţă poate fi modificat sau revocat numai în decursul perioadei preţului de piaţă. Modificarea ordinelor de piaţă se referă la cantitatea valorilor mobiliare, orice alte modificări nu pot fi introduse.

39.7. Ordinul de bursă, odată introdus în SAIT, rămîne valabil şi se supune regulilor Bursei pînă cînd: expiră, este retras, este executat, este anulat de către Bursă.

39.8. Toate ordinele limită necitaţionate, inclusiv cele parţial necitaţionate, la sfîrşitul perioadei preţului deschis pot fi anulate sau vor fi transferate pentru şedinţele următoare pînă la executarea, retragerea sau anularea lor. Ordinele limită necitaţionate vor fi transferate ca ordine limită, iar ordinele de piaţă necitaţionate vor fi convertite în ordine limită.

39.9. Negocierile se consideră finalizate, atunci cînd SAIT începe procedura de identificare a tuturor tranzacţiilor posibile (citaţionarea ordinelor) şi de calculare a preţului de deschidere a pieţei.

Articolul 43. Reguli de tranzacţionare în Secţia tranzacţiilor directe. Mecanismele pieţei bursiere directe

43.1. Secţia de tranzacţionare directă a Bursei este predestinată în exclusivitate pentru:

a) organizarea tranzacţiilor de vînzare/cumpărare specială, iniţiate de Bursă sau DNVM în cazul, în care Membrul Bursei nu şi-a onorat obligaţiunile de decontare în cadrul tranzacţiilor executate la Bursă (cu excepţia tranzacţiilor cu marjă de acoperire);

b) executarea de către Membri a ordinelor directe ale clienţilor săi, în cazurile şi condiţiile stabilite la prezentul articol.

43.2. Unicele ordine eligibile pentru Secţia Tranzacţiilor Directe sînt ordinele directe, care pot fi introduse în SAIT pe parcursul întregului program de funcţionare a SAIT-ului.

43.3. Preţurile fixate la executarea tranzacţiilor directe nu pot fi tratate ca preţuri de piaţă şi vor fi raportate publicului distinct de cel de piaţă.

43.4. Un Membru este în drept să execute tranzacţii directe la Bursă doar în cazurile în care se întruneşte una din următoarele condiţii:

a) execută o tranzacţie de vînzare – cumpărare sau de schimb – în conformitate cu condiţiile speciale, stabilite în art. 44 al prezentelor Reguli, pentru Secţia Tranzacţiilor Directe;

b) execută o tranzacţie de tip REPO;

c) execută un ordin al cărui obiect de tranzacţionare sînt valorile mobiliare pentru care se realizează condiţiile ofertei publice pe piaţa secundară;

d) execută ordinul clientului privind realizarea dreptului său la valorile mobiliare gajate;

e) execută o tranzacţie de răscumpărare în conformitate cu Legea privind societăţile pe acţiuni;

f) execută tranzacţii speciale;

g) execută tranzacţii rezultate în urma desfăşurării licitaţiilor cu strigare cu pachete unice de valori mobiliare;

h) execută tranzacţii de vînzare – cumpărare în temeiul Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare.

43.5. Orice abatere de la normele prezentului articol se va considera ca încălcare a regimului bursier cu un grad ridicat de responsabilitate, cu aplicarea măsurilor disciplinare corespunzătoare.

12. Schema derulării tranzacţiei bursiere cu participarea DNVM.

1. Cumpărătorul se adresează brokerului cumpărător pentru cumpărarea acţiunilor, fiind semnate următoarele documente:

- Contractul de brokeraj;

- Contractul de numire a operatorului;

- Ordinul la cumpărare.

Ţinînd cont de faptul că tranzacţia este înregistrată prin DNVM apare necesitatea deschiderii unui cont depozitar. Pentru aceasta brokerul solicită de la client semnarea cererii de deschidere a contului depozitar.

2. Cumpărătorul asigurată existenţa în contul său de decontare deschis în banca de decontare a BVM a disponibilul bănesc necesar acoperirii valorii tranzacţiei

3. Vînzătorul se adresează brokerului vînzător pentru vînzarea acţiunilor, fiind semnate următoarele documente:

- Contractul de brokeraj;

- Contractul de numire a operatorului;

- Ordinul la vînzare.

- Procura de transfer.

4. Brokerul vînzător se adreseaza registratorului independent prezentînd următoarele documente:

- Procura de transfer;

- Dispoziţia de transmitere a valorilor mobiliare în deţinere nominală a DNVM.

5. Registratorul independent eliberează extrasul din registru unde este indicat că valorile mobiliare sunt transmise în deţinere nominală a DNVM.

6. Brokerul vînzător prezintă DNVM cererea de deschidere a contului depozitar, dispoziţia de transfer – depozitare a valorilor mobiliare, dispoziţia de transfer între conturi şi extrasul din registru de transmitere a valorilor mobiliare în deţinere nominală a DNVM.

7. Brokerul cumpărător prezintă DNVM cererea de deschidere a contului depozitar şi dispoziţia de transfer între conturi.

8. În ziua T pînă la orele 10:00 administratorul sistemei depozitare deschide ziua de negocieri.

9. Pînă la orele 10:00 administratorul sistemei depozitare transferă datele în SAIT – ul BVM.

10. Datele transmise din DNVM sunt recepţionate şi pînă la orele 10:00 administratorul SAIT-lui introduce parametrii noii sesiuni care începe la orele 10:00.

11. Pe parcursul sesiunii de negocieri brokerul cumpărător introduce în SAIT–ul BVM un ordin la cumpărare conform contractului semnat cu clientul.

12. Pe parcursul sesiunii de negocieri brokerul vînzător introduce în SAIT–ul BVM un ordin la cumpărare conform contractului semnat cu clientul.

13. La orele 15:00 administratorul SAIT-lui BVM închide sesiunea de negocieri.

14. Administratorul SAIT-lui BVM transferă datele ce cuprind rezultatele tranzacţiilor bursiere în sistema DNVM.

15. Recepţionarea rezultatelor tranzacţiilor bursiere şi închiderea zilei în DNVM.

16. În termenul maximal admisibil T+2, brokerul cumpărător va emite ordin de plată în favoarea contului Bursei deschis în banca de decontare şi î-l va transmite spre executare băncii de decontare.

17. Banca de decontare în termenul maximal admisibil T+3, ora 12.00 va verifica şi va informa Bursa despre conformarea ordinelor de plată, emise de către brokerul cumpărător.

18. După ora 15:00 a zilei T +3, odată cu transferul datelor din SAIT-ul BVM spre sistema DNVM şi confirmarea de către administratorul sistemei depozitare a achitărilor pentru tranzacţiile bursiere dar pînă la închiderea zilei de negocieri în cadrul DNVM, valorile mobiliare sunt transferate de pa contul depozitar al vînzîtorului pe contul depozitar al cumpărătorului.

19. În ziua T+3 pînă la 15:00 BVM transferă mijloacele băneşti pe contul brokerului vînzător.

20. Brokerul vînzător retrage banii de pe cont şi se achită cu clientul.

13. Etapele derulării tranzacţiei bursiere.

39.3. În cazul tranzacţionării valorilor mobiliare pe piaţa interactivă a Bursei, şedinţa de tranzacţionare va fi alcătuită din 2 perioade:

1. perioada "preţului deschis", care include 2 etape:

a) de predeschidere a pieţei, în care are loc introducerea ordinelor limită în SAIT;

a) pentru valorile mobiliare, înscrise la Cota Bursei – de la 0,1% din volumul emisiunii valorilor mobiliare tranzacţionate;

b) pentru valorile mobiliare, înregistrate în non-listingul Bursei – de la 1% din volumul emisiunii valorilor mobiliare tranzacţionate.

14. Procedura de fixing ca metoda determinării cursului unic

Procedura de fixing: la bursa se inregistreaza anumite ordine de cumparare si de vinzare care contin anumite cantitati la anumite preturi. Se face un tabel din 7 coloane : 1 - volumul cumulat de cumparare; 2 - volum cumparare; 3 - pret; 4 - volum vinzare; 5 - volum cumulat de vinzare; 6 minimum; 7 - max in minim; În coloana pret se inscriu toate preturile in ordine crescatoare. In drept cu pretul se scriu volumul ciorespunzator. În colonita volumul cumulat se cumuleaya volumul de cumparare in ordine de jos in sus, iar in cea de vinzare de sus in jos. In colonita minim se inscriu minimul de la cumparare si vinyare cumulate, apoi se alege maximul din minim.

*cumparare*		*vinzare*
*volum*	*pret*	*Volum*	*pret*
*100*	10	*150*	*9.5*
*120*	*10.5*	*200*	*10.0*
*300*	*9.5*	*100*	*10.75*

*Vol cumulat cump*	*Volum cumparare*	*pret*	*Vol vinzare*	*Vol cumulat vinzare*	*min*	*Max in min*
*520*	*300*	*9.5*	*150*	*150*	*150*
*220*	*100*	*10.0*	*200*	*350*	*220*	*220*
*120*	*120*	*10.5*	0	*350*	*120*
0	0	*10.75*	*100*	*450*	0

15. Categoriile deponenţilor şi participanţilor ai DNVM.

5.1. Persoanele, care au dreptul sa devina deponenti

(1) Deponentii Depozitarului National sоnt persoanele, care utilizeaza serviciile Depozitarului National оn baza contractului depozitar. Depozitarul National, оn cazul оn care duce evidenta valorilor mobiliare ce-i apartin оn urma producerii efectelor stabilite de prezentele Reguli, de asemenea este deponent.

(2) Orice persoana juridica sau fizica, care este de acord sa respecte Regulile Depozitarului National si conditiile contractului depozitar poate sa devina deponent al Depozitarului National.

5.2. Categoriile deponentilor

Deponentii se оmpart оn urmatoarele categorii, оn dependenta de modul de administrare a contului depozitar:

a) participantii, adica deponentii, care au dreptul de a da nemijlocit dispozitii asupra contului sau;

b) investitorii individuali, adica deponentii, care au dreptul de a da dispozitii asupra contului sau numai prin intermediul participantilor.

6.1. Persoanele, care au dreptul sa devina participanti

Participanti ai Depozitarului National sоnt оn drept sa devina:

a) brokerii;

b) dealerii;

c) custodiile moldovenesti si straine, inclusiv depozitarele fondurilor de investitii;

d) alte persoane juridice, care la decizia Depozitarului National au dreptul sa devina participanti.

6.2. Acordarea calitatii de participant

(1) Pentru a obtine calitatea de participant, persoana cointeresata prezinta Depozitarului National urmatoarele documente:

a) cererea tip pentru a fi admis оn calitate de participant, adresata Presedintelui Consiliului de directori;

b) cererea pentru primirea acordului Depozitarului National de a procura o actiune a acestuia;

c) copia statutului, copia certificatului de оnregistrare a оntreprinderii, copia licentelor detinute;

d) dovada a faptului ca solicitantul are deschis un cont de decontare оn banca de decontare numita de Depozitarul National;

e) angajamentul de a respecta prevederile Statutului si ale prezentelor Reguli, precum si ale celor ce vor fi adoptate ulterior;

f) angajamentul de a plati la timp cotizatiile, taxele si alte contributii fixate de Depozitarul National;

g) specimenele de semnaturi pentru toate persoanele оmputernicite si de legatura cu Depozitarul National;

h) confirmarea precum ca documentele si informatia prezentata, atоt la depunerea cererii, cоt si cele ce vor fi prezentate ulterior, corespund realitatii si nu contin declaratii false sau eronate, falsificari sau ascunderea unei informatii semnificative.

(2) Persoanele, care corespund cerintelor respective de calificare, indicate оn prezentul compartiment si, care sоnt de acord sa respecte prezentele Reguli si procedurile Depozitarului National nu pot fi refuzate de a fi primite оn componenta participantilor Depozitarului National.

(3) Decizia referitor la admiterea si excluderea din componenta participantilor, precum si referitor la suspendarea statutului de participant se ia de catre Consiliul de directori al Depozitarului National. Consiliul de directori are dreptul sa transmita оmputernicirile mentionate Presedintelui.

6.3. Cerinte de calificare fata de participanti

(1) Participantul Depozitarului National trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte de calificare:

a) sa detina cu titlu de proprietate o actiune emisa de Depozitarul National;

b) la data depunerii cererii de intrare оn componenta participantilor sa desfasoare activitate pe parcursul a nu mai putin de un an sau sa dispuna de colaboratori, nivelul calificarii carora corespunde cerintelor stabilite de Depozitarul National;

c) sa posede licenta corespunzatoare valabila, eliberata de catre Comisia Nationala sau Banca Nationala, sau, оn cazul participantului strain, de catre organul оmputernicit respectiv al tarii aflarii permanente al acestui participant;

d) sa aiba cont la banca de decontare indicata de catre Depozitarul National;

e) sa nu aiba оn componenta colaboratorilor sai persoane, care au fost condamnate pentru falsificarea documentelor, simbolurilor monetare, valorilor mobiliare, furturi, luarea mitei si alte оncalcari cu scopul de a obtine beneficii personale;

f) sa confirme, ca documentele si informatia, care le prezinta Depozitarului National atоt la depunerea cererii pentru intrarea оn componenta participantilor, cоt si prezentate ulterior, corespund realitatii si nu contin declaratii false sau eronate, falsificari sau ascunderea informatiei semnificative.

(2) Acordarea calitatii de participant al Depozitarului National are loc doar оn cazul respectarii tuturor cerintelor de calificare si achitarea taxelor respective pentru obtinerea acestei calitati.

16. Tipurile de conturi (de depozitare şi de clearing) deschise la DNVM şi caracteristica acestora.

8. Conturi

8.1. Tipurile de conturi

(1) Depozitarul National deschide urmatoarele tipuri de conturi:

a) conturi depozitare;

b) conturi de clearing.0

(2) Conturile depozitare se deschid participantilor si investitorilor individuali.

(3) Conturile de clearing se deschid numai participantilor.

(4) Modul de deschidere, tinere si оnchidere a conturilor este stabilit de procedurile corespunzatoare ale Depozitarului National.

8.2. Tipurile conturilor depozitare

(1) Depozitarul National deschide urmatoarele tipuri de conturi depozitare:

a) contul depozitar propriu al participantului;

b) contul depozitar colectiv al participantului;

c) contul depozitar individual al investitorului individual;

d) contul depozitar special al Depozitarului National.

(2) Conturile depozitare nu sоnt destinate pentru evidenta sau pastrarea mijloacelor banesti.

(3) Pentru deschiderea contului depozitar (cu exceptia contului special) deponentul trebuie sa оndeplineasca forma corespunzatoare, stabilita de Depozitarul National, precum si sa semneze contractul depozitar.

(4) Depozitarul National efectueaza modificarea оnscrierilor la contul depozitar, care reflecta transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare, evidenta carora se duce la acest cont, оn baza dispozitiei respective a deponentului, оn numele caruia e deschis contul, perfectat si introdus оn sistemul Depozitarului National оn modul stabilit de procedurile lui.

(5) Depozitarul National prezinta deponentilor extrase din conturile lor depozitare la cererea acestora.

(6) Оn componenta contului depozitar pot fi evidentiate anumite sectii, de exemplu, sectia "valorile mobiliare administrate de un operator", sectia "valorile mobiliare, gajate оn baza unui contract de gaj", sectia "valorile mobiliare оn proces de verificare" s.a.

(7) Structura sectiilor contului depozitar se stabileste de procedura respectiva a Depozitarului National.

8.3. Contul depozitar propriu

(1) Contul depozitar propriu se deschide оn mod obligatoriu tuturor participantilor, ce poseda licenta cu dreptul de a desfasura activitate de dealer, si este predestinat pentru ducerea evidentei drepturilor asupra valorilor mobiliare, care apartin оnsasi participantilor.

(2) Participantul este оn drept sa posede numai un cont depozitar propriu.

8.4. Contul depozitar colectiv

(1) Contul depozitar colectiv se deschide participantilor, care sоnt detinatori nominali ai valorilor mobiliare ale clientilor lor, si este predestinat pentru ducerea evidentei drepturilor de detinator nominal a participantilor asupra valorilor mobiliare ce apartin clientilor mentionati.

(2) Tranzactiile cu valorile mobiliare, evidenta drepturilor carora se duce la contul depozitar colectiv al participantului, efectuate оntre clientii acestui participant, nu se reflecta оn documentele de evidenta ale Depozitarului National.

(3) Participantul, оn numele caruia se deschide contul colectiv, poarta responsabilitatea pentru ducerea evidentei drepturilor de proprietate ale clientilor sai asupra valorilor mobiliare, evidenta drepturilor asupra carora se duce la contul colectiv mentionat. Participantul duce evidenta respectiva оn conformitate cu actele normative ale Comisiei Nationale.

8.5. Contul individual

(1) Contul depozitar individual se deschide investitorilor individuali si este predestinat pentru ducerea evidentei valorilor mobiliare care le apartin.

(2) Investitorul individual este оn drept sa posede numai un cont depozitar individual.

(3) Participantul Depozitarului National, care poseda un cont depozitar propriu, nu este оn drept sa posede concomitent si un cont depozitar individual.

(4) Investitorul individual are dreptul sa dea dispozitii de executare a operatiunilor la contul sau numai prin operatorii numiti de el.

(5) Оmputernicirile operatorului se raspоndesc asupra actiunilor numai cu acea sectie a contului, care este оncredintata acestui operator.

(6) Relatiile investitorului individual si a operatorilor lui trebuie sa fie fixate оn contractele respective оntre ei (de exemplu, оn contractul de deservire de brokeraj).

(7) Operatorii sоnt obligati sa efectueze tranzactiile cu valorile mobiliare, evidenta drepturilor asupra carora se duce la contul individual al clientilor lor, exclusiv la dispozitia acestui client si оn conformitate cu contractele оncheiate cu el.

(8) La trecerea unei pozitii noi la contul individual, Depozitarul National indica оn calitate de operator al acestei pozitii denumirea participantului indicat оn documentul, care serveste baza pentru trecerea respectiva la cont. Daca participantul dat este deja indicat оn calitate de operator, pozitia care se trece la cont se uneste cu pozitia, care se afla sub controlul acestui operator.

8.6. Contul depozitar special

(1) Contul depozitar special se deschide оn numele Depozitarului National si este predestinat pentru ducerea evidentei drepturilor asupra valorilor mobiliare, care apartin temporar оnsasi Depozitarului National.

(2) La contul special se trec:

a) valorile mobiliare predestinate pentru livrare оn tranzactiile de cumparare, оncheiate de participanti, care nu si-au оndeplinit obligatiunile de achitare a mijloacelor banesti;

b) partea rezidua indivizibila de valori mobiliare, care se formeaza оn procesul prelucrarii din partea Depozitarului National a actiunilor corporative ale emitentului (pentru preоntоmpinarea aparitiei valorilor mobiliare fractionare).

8.7. Contul de clearing

(1) Contul de clearing este predestinat pentru ducerea evidentei obligatiunilor participantului, оn numele caruia a fost deschis contul, de livrare a valorilor mobiliare si de achitare a lor.

(2) Obligatiunile participantului, evidenta carora se duce la contul lui de clearing, se determina оn rezultatul efectuarii de catre Depozitarul National a clearingului tranzactiilor bursiere.

17. Tipologia operaţiunilor de depozitare derulate în cadrul DNVM.

9. operaTiuni depozitare

9.1. Tipurile de operatiuni la conturile depozitare

(1) Depozitarul National asigura efectuarea urmatoarelor operatiuni la conturile depozitare:

a) depozitarea, inclusiv depozitarea actiunilor, care se repartizeaza оn cazul platirii dividendelor оn forma de actiuni si fractionarii actiunilor;

b) transferurile оntre conturi;

c) transferurile оn cadrul unui cont;

d) suspendarea temporara a contului;

e) blocarea pozitiilor la cont;

f) retragerea de pe cont;

g) suspendarea clearingului si decontarilor.

(2) Operatiunile la conturile depozitare se efectueaza оn modul stabilit de Regulile si procedurile respective ale Depozitarului National.

9.2. Depozitarea

(1) Depozitarea - este operatiunea depozitara, care consta оn trecerea valorilor mobiliare la contul depozitar, оn rezultatul transferarii lor la evidenta оn Depozitarul National.

(2) Trasatura caracteristica a depozitarii consta оn marirea cantitatii valorilor mobiliare, evidenta carora se duce la Depozitarul National.

(3) Depozitarea se efectueaza la initiativa proprietarului valorilor mobiliare care se depoziteaza.

(4) Valorile mobiliare se depoziteaza la cont оn Depozitarul National cu conditia ca оn sistemul de tinere a registrului detinatorilor acestor valori mobiliare se face оnscrierea referitor la transmiterea lor оn numele Depozitarului National ca detinator nominal al acestora.

(5) Responsabilitatea pentru perfectarea dispozitiei de transfer, care reflecta operatiunea de depozitare, iar оn caz de necesitate - si pentru certificarea semnaturii investitorului individual, care depoziteaza valorile mobiliare (reprezentantului acestui investitor individual) o duce participantul respectiv.

(6) Responsabilitatea pentru transmiterea dispozitiei de transfer mentionate registratorului independent o duce Depozitarul National.

9.3. Particularitatile depozitarii actiunilor оn cazurile platirii dividendelor оn forma de actiuni si fractionarii actiunilor

(1) Pentru repartizarea оntre deponenti a dividendelor, platite оn forma de actiuni si a actiunilor emise la fractionarea actiunilor, Depozitarul National creeaza un cont de repartizare special.

(2) Dupa primirea de la registratorul independent a avizului referitor la оnregistrarea actiunilor indicate оn numele Depozitarului National оn calitate de detinator nominal, Depozitarul National la data de plata:

a) trece actiunile indicate оn contul special de repartizare;

b) defalcheaza aceste actiuni de la contul indicat si le trece оn conturile depozitare respective proportional cantitatii actiunilor la aceste conturi.

(3) Depozitarul National preоntоmpina aparitia actiunilor fractionare la repartizarea оntre deponenti a dividendelor platite оn forma de actiuni, оn modul stabilit de prezentele Reguli.

9.4. Transferuri оntre conturi

(1) Transferarea оntre conturi - este operatiunea depozitara care consta оn transferarea unei pozitii anumite sau a unui grup de pozitii a valorilor mobiliare de la un cont depozitar la alt cont.

(2) Depozitarul National efectueaza doua tipuri de transferuri оntre conturi:

a) transferuri tranzactionale, care reflecta rezultatele tranzactiilor bursiere cu valorile mobiliare;

b) transferuri netranzactionale, transferuri оntre conturile depozitare care nu rezulta din tranzactiile bursiere cu valorile mobiliare. Drept transferuri netranzactionale urmeaza a fi considerate urmatoarele tipuri de transferuri a valorilor mobiliare:

- de pe contul colectiv al unui Participant pe contul colectiv al altui Participant;

- de pe contul colectiv al unui Participant pe contul individual al investitorului, operatorul al caruia este acelasi Participant;

- de pe contul colectiv al unui Participant pe contul individual al investitorului, operatorul caruia este alt Participant;

- de pe contul individual al investitorului pe contul colectiv al Participantului care este operator al contului dat;

- de pe contul individual al investitorului pe contul colectiv al Participantului care nu este operator al contului dat;

- de pe contul propriu al Participantului pe contul colectiv al altui Participant si, respectiv, transferul invers;

- de pe contul propriu al Participantului pe contul sau individual, operator fiind alt Participant si, respectiv, transferul invers;

- tranzactiile de donatie, mostenire a valorilor mobiliare etc.

9.5. Transferul оn cadrul unui cont

(1) Transferul оn cadrul unul cont - este operatiunea depozitara, care consta оn transferarea unei pozitii anumite sau a unui grup de pozitii a valorilor mobiliare de la o sectie a contului depozitar la o alta sectie a aceluiasi cont.

(2) Particularitatea caracteristica a transferului оn cadrul unui cont este neschimbarea cantitatii valorilor mobiliare, evidenta carora se duce la contul depozitar dat.

9.6. Suspendarea temporara a contului

(1) Suspendarea temporara a contului - este operatiunea depozitara, care consta оn introducerea la contul depozitar al participantului a оnscrierii referitor la interzicerea temporara de a executa tranzactii bursiere cu utilizarea acestui cont.

(2) Decizia referitor la suspendarea temporara a contului si anularea suspendarii temporare se ia de catre Depozitarul National de comun acord cu Bursa de Valori, оn cazul suspendarii temporare a participantului de la efectuarea tranzactiilor bursiere.

(3) Suspendarea temporara a contului se aplica numai la conturile participantilor.

9.7. Blocarea pozitiilor la cont

(1) Blocarea - este operatiunea depozitara, care consta оn introducerea la contul depozitar a оnscrierii referitor la оmpovararea pozitiei respective a valorilor mobiliare cu obligatiuni (gajarea valorilor mobiliare, оncetarea temporara a operatiunilor cu valorile mobiliare la decizia instantei judecatoresti sau a organelor оmputernicite).

(2) Оn rezultatul blocarii, se suspendeaza miscarea unor pozitii ale valorilor mobiliare la cont, sau a tuturor valorilor mobiliare la cont pe o perioada anumita, sau pоna la sosirea unui anumit eveniment.

(3) Depozitarul National blocheaza o pozitie anumita оn baza indicatiilor deponentului (оn cazul gajarii acestei pozitii), sau deciziei instantei judecatoresti sau a organului de stat оmputernicit (оn cazul оncetarii temporare a operatiunilor cu aceasta pozitie la decizia acestor organe).

(4) Depozitarul National anuleaza blocarea unei anumite pozitii si lasa aceasta pozitie la contul depozitar dat sau o trece la alt cont depozitar, оn baza indicatiilor creditorului (оn cazul gajarii acestei pozitii), sau оn baza deciziei instantei judecatoresti, sau a organului de stat оmputernicit (оn cazul оncetarii temporare a operatiunilor cu aceasta pozitie la decizia acestor organe).

9.8. Retragerea de pe cont

(1) Retragerea - este operatiunea depozitara, care consta оn defalcarea valorilor mobiliare de la contul depozitar, оn rezultatul scoaterii lor de la evidenta Depozitarului National.

(2) Trasatura caracteristica a retragerii de pe cont este micsorarea cantitatii valorilor mobiliare, evidenta carora se duce la Depozitarul National.

(3) Retragerea de pe cont se efectueaza la initiativa proprietarului valorilor mobiliare retrase.

(4) Valorile mobiliare se retrag de la contul Depozitarului National cu conditia ca se face o оnscriere оn sistemul de tinere a registrului detinatorilor acestor valori mobiliare referitor la transmiterea lor din numele Depozitarului National оn numele persoanei, indicate de detinatorul acestor valori mobiliare.

(5) Responsabilitatea pentru perfectarea dispozitiei de retragere de pe cont, iar оn caz de necesitate si pentru certificarea semnaturii investitorului individual, care retrage valorile mobiliare (reprezentantului acestui investitor individual), o duce participantul respectiv.

(6) Responsabilitatea pentru transmiterea registratorului independent a dispozitiei de transfer, care reflecta operatiunea de retragere, o duce Depozitarul National.

9.9. Suspendarea clearingului si decontarilor

Clearingul si decontarile pentru tranzactiile bursiere pot fi suspendate pe un termen de pоna la 30 zile оn baza ordonantei Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, daca aceasta a fost receptionata de catre Depozitarul National nu mai tоrziu de T+3 ora 12.00.

18. Fondul de risc al participanţilor DNVM

16. Fondul participanTilor

16.1. Dispozitii generale

(1) Fiecare participant este obligat sa introduca cotizatii normative si cotizatii curente оn fondul participantilor.

(2) Responsabilitatea pentru colectarea cotizatiilor оn fondul participantilor, administrarea investirii si utilizarii mijloacelor acestui fond o duce Depozitarul National.

(3) Modul de formare, investire si utilizare a mijloacelor fondului participantilor se stabileste de prezentele Reguli si procedura respectiva a Depozitarului National.

16.2. Marimea si forma cotizatiilor

(1) Marimea cotizatiilor participantilor оn fondul participantilor se calculeaza dupa formula stabilita de Depozitarul National si trebuie sa reflecte:

a) marimea minimala a cotizatiei normative;

b) proportia de facto a utilizarii participantului a serviciilor si mijloacelor Depozitarului National - оn cazul determinarii marimii cotizatiei curente.

(2) Cotizatiile participantilor pot fi platite doar оn mijloace banesti.

16.3. Utilizarea mijloacelor fondului participantilor, precum si resurselor proprii ale Depozitarului National si creditelor, alocate de catre Banca de decontare, оn vederea stingerii datoriilor participantilor ce nu si-au onorat obligatiunile de decontare

(1) Mijloacele fondului participantilor se utilizeaza numai pentru amortizarea datoriilor participantilor pentru obligatiunile lor de decontare a tranzactiilor executate la Bursa de Valori.

(2) Оn cazul aparitiei datoriei indicate, Depozitarul National utilizeaza pentru amortizarea ei:

a) mijloacele fondului participantilor, corespunzatoare cotei participantului, care nu si-a оndeplinit obligatiunile, оn acest fond;

b) оn cazul, cоnd nu exista mijloace suficiente indicate оn alineatul precedent - mijloacele din partea restanta a fondului participantilor, distribuindu-le proportional оntre cotele celorlalti participanti la acest fond;

c) оn cazul, cоnd nu exista mijloace suficiente, indicate оn alineatul precedent - este оn drept sa utilizeze mijloacele proprii ale Depozitarului National sau mijloacele creditului, alocat de Banca de decontare.

(3) Participantii, cotele carora au fost utilizate оn conformitate cu partea precedenta, sоnt obligati sa plateasca imediat cotizatii suplimentare оn fondul participantilor, suficiente pentru restituirea marimii cotei lor. Dupa ce participantul-restantier a achitat datoria sa fata de fond, mijloacele suplimentare indicate se ramburseaza participantilor.

(4) Participantul, datoria caruia a fost amortizata din contul mijloacelor fondului participantilor, mijloacelor proprii ale Depozitarului National sau creditului Bancii de decontare, este obligat sa plateasca imediat Depozitarului National mijloace suficiente pentru amortizarea datoriei sale fata de fondul participantilor, Depozitarul National si/sau rambursarii creditului indicat.

(5) Venitul, obtinut оn urma investirii mijloacelor fondului participantilor, se utilizeaza оn modul stabilit de procedura respectiva a Depozitarului National.

16.4. Rambursarea cotizatiilor оn cazul iesirii sau excluderii din componenta participantilor

(1) Оn cazul iesirii sau excluderii participantului din componenta participantilor Depozitarului National, lui i se vor rambursa mijloacele, care corespund cotei lui оn fondul participantilor cu scaderea datoriei lui fata de fond.

(2) Calcularea mijloacelor, predestinate participantului care iese sau este exclus, se efectueaza numai dupa finalizarea decontarilor tuturor tranzactiilor bursiere, оn care a participat acest participant.

19. Tehnologia achiziţiilor şi fuziunilor de firme.

REORGANIZAREA SOCIETĂŢII

    Articolul 93. Dispoziţii generale
    (1) Reorganizarea societăţii se efectuează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare, în conformitate cu Codul civil, cu prezenta lege, cu legislaţia cu privire la protecţia concurenţei şi cu legislaţia cu privire la valorile mobiliare.
    [Art.93 al.(1) modificat prin LP73 din 15.04.11, MO91-94/03.06.11 art.234]
    (2) În cazurile prevăzute de legislaţia cu privire la protecţia concurenţei şi de altă legislaţie, reorganizarea societăţii poate fi efectuată numai cu acordul organului de stat abilitat.
    [Art.93 al.(2) modificat prin LP73 din 15.04.11, MO91-94/03.06.11 art.234]
    (3) Hotărîrea privind reorganizarea unei sau mai multor societăţi se ia de:
    a) adunarea generală a acţionarilor fiecărei societăţi în parte;
    b) instanţa de judecată în cazurile prevăzute de lege;
    c) organul abilitat, în cazul aplicării Legii insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001.
    (4) Hotărîrea privind reorganizarea societăţii va prevedea termenele de reorganizare, modul de determinare a proporţiilor şi mărimii cotelor fondatorilor (acţionarilor) în capitalul social al societăţilor antrenate în reorganizare.
   (5) Reorganizarea societăţii se efectuează pornindu-se de la valoarea de piaţă a activelor societăţii. Organul executiv al fiecăreia dintre societăţile implicate în reorganizare va întocmi un raport scris, detaliat, prin care se va explica proiectul reorganizării şi se va preciza temeiul juridic şi economic al propunerii, în special coraportul de schimb al acţiunilor.
    (6) În termen de 15 zile de la data luării hotărîrii privind reorganizarea, societatea va înştiinţa în scris creditorii săi despre acest fapt şi va publica o comunicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în două ediţii consecutive.
    (7) Creditorul este în drept a cere societăţii să întreprindă măsurile prevăzute la art.45 alin.(4) în termen de 2 luni de la data publicării înştiinţării despre reorganizarea societăţii.
    (8) În cazul lipsei cerinţelor creditorilor faţă de societate, hotărîrea de reducere a capitalului social intră în vigoare după 2 luni de la data publicării. În cazul existenţei cerinţelor menţionate la art.45 alin.(4), hotărîrea de reducere a capitalului social intră în vigoare după satisfacerea acestora.
    (9) Pentru înregistrarea societăţii apărute în procesul reorganizării prin fuziune, dezmembrare sau transformare se depun documentele prevăzute de legislaţie şi autorizaţia Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. În cazul depistării unor devieri de la legislaţie, Comisia Naţională a Pieţei Financiare este în drept să refuze eliberarea autorizaţiei privind reorganizarea societăţii.
    (10) Hotărîrea privind reorganizarea societăţii se prezintă Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare spre autorizare în termen de pînă la 6 luni de la data adoptării. În cazul nerespectării termenului indicat, hotărîrea de reorganizare îşi pierde valabilitatea.
    Articolul 94. Fuziunea societăţilor
   (1) Fuziunea societăţilor se realizează prin contopire sau absorbţie. Fuziunea societăţilor se efectuează prin consolidarea bilanţurilor lor, cu convertirea, după caz, a valorilor mobiliare ale societăţilor şi/sau a altor participaţiuni ale societăţilor antrenate în fuziune în valori mobiliare ale societăţii care va continua să funcţioneze după reorganizare sau ale societăţii nou-apărute.
    (2) Contopirea are ca efect încetarea existenţei societăţilor ce se reorganizează şi trecerea integrală a drepturilor şi obligaţiilor acestora la societatea ce se înfiinţează.
    (3) Absorbţia are ca efect încetarea existenţei societăţilor absorbite în urma reorganizării şi trecerea integrală a drepturilor şi obligaţiilor acestora la persoana juridică absorbantă.
    (4) Contopirea şi absorbţia se efectuează în temeiul contractului de fuziune, aprobat de adunarea generală a acţionarilor fiecărei societăţi participante la reorganizare. În cazul în care societăţile implicate în procesul de reorganizare prin fuziune au plasat acţiuni de mai multe clase, decizia de reorganizare va fi adoptată de deţinătorii de acţiuni de fiecare clasă în parte, ale căror drepturi au fost afectate. Drepturile acţionarilor reprezentaţi de acţiuni de fiecare clasă nu pot fi modificate ca urmare a reorganizării, dacă decizia acestora nu prevede altfel.
    (5) Contractul de fuziune va prevedea clauzele stabilite în Codul civil şi modul de determinare, după caz, a proporţiilor convertirii valorilor mobiliare. La contractul de fuziune se vor anexa proiectele actului de constituire al societăţii ce urmează a fi înfiinţată, actele de predare-primire şi bilanţul consolidat.
    (6) La fuziunea societăţilor, capitalul social al societăţii nou-create (absorbante) nu poate depăşi mărimea totală (sumară) a activelor nete ale societăţilor participante la fuziune. Participaţiunea fondatorilor (acţionarilor, asociaţilor) în capitalul social al societăţii nou-create va fi proporţională cu valoarea participaţiunii deţinute de ei anterior, în raport cu activele nete ale societăţilor participante la contopire. Proporţiile convertirii (schimbului) acţiunilor aflate în circulaţie (părţilor sociale) ale societăţilor absorbite în acţiuni ale emisiunii suplimentare a societăţii absorbante se stabilesc pornindu-se de la valoarea de piaţă a activelor nete ce revin la o acţiune a societăţilor antrenate în reorganizare.
   (7) Pentru înregistrarea societăţii înfiinţate în urma contopirii în afară de documentele prevăzute de legislaţia cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor, se depun procesele-verbale ale adunărilor generale ale acţionarilor societăţilor participante la contopire, actul de predare-primire şi bilanţul consolidat.
    (8) Reorganizarea societăţii prin fuziune se consideră finalizată:
    a) în cazul contopirii, din momentul radierii valorilor mobiliare, plasate de societăţile participante la contopire, din Registrul de stat al valorilor mobiliare, şi închiderii conturilor personale ale deţinătorilor de valori mobiliare de către registratorii acestor societăţi;
    b) în cazul absorbţiei, din momentul înscrierii în registrul deţinătorilor de valori mobiliare şi/sau în actele de constituire ale societăţii absorbante a deţinătorilor de valori mobiliare ale societăţii absorbite, radierii valorilor mobiliare, plasate de societăţile absorbite din Registrul de stat al valorilor mobiliare şi închiderii conturilor personale ale deţinătorilor de valori mobiliare de către registratorii societăţilor absorbite.

OFERTA PUBLICĂ PE PIAŢA SECUNDARĂ

    Articolul 21. Cerinţele de bază faţă de oferta publică pe piaţa secundară
    (1) Prospectul ofertei publice pe piaţa secundară va conţine:
    a) datele de identificare ale ofertantului;
    b) data anunţării şi termenul de acţiune a ofertei;
    c) datele de identificare ale emitentului, ale cărui acţiuni intenţionează să le procure sau să le vîndă ofertantul;
    d) numărul şi tipul acţiunilor respective, preţul de procurare sau de vînzare propus;
    e) specificarea modului de prezentare ofertantului de către deţinătorii de acţiuni a propunerilor de vînzare a acţiunilor ce le aparţin (în cazul ofertei publice pe piaţa secundară de procurare) sau de către potenţialii investitori a propunerilor de procurare a acţiunilor ce aparţin ofertantului (în cazul ofertei publice pe piaţa secundară de vînzare), precum şi modul de revocare a propunerilor menţionate;
    f) datele de identificare ale deţinătorului de registru sau ale depozitarului acţiunilor indicate în propunerile respective;
    g) date despre condiţiile şi modul de executare de către ofertant a obligaţiilor sale referitor la oferta respectivă;
    h) informaţia privind finanţarea ofertei, inclusiv data transferului de către ofertant pe contul brokerului al mijloacelor băneşti pentru onorarea obligaţiilor din cadrul ofertei;
    i) alte condiţii care nu contravin legislaţiei.
    (2) Propunerile de vînzare a acţiunilor făcute de deţinătorii acestora, precum şi propunerile de procurare a acţiunilor făcute de către solicitanţi se înregistrează în mod gratuit de către participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare care desfăşoară activitate de brokeraj în lista persoanelor care acceptă oferta.
    (3) Oferta publică pe piaţa secundară trebuie să fie valabilă cel puţin 30 de zile, dar nu mai mult de 60 de zile calendaristice.
    (4) Preţul acţiunilor indicat în oferta publică de procurare va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ dintre următoarele preţuri:
    a) cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele afiliate acestuia în ultimele 6 luni anterioare datei depunerii la Comisia Naţională a cererii de înregistrare a ofertei;
    b) preţul mediu ponderat înregistrat în cadrul tranzacţiilor derulate în regim de licitaţie în ultimele 6 luni anterioare datei depunerii la Comisia Naţională a cererii de înregistrare a ofertei.
    (4¹) Dacă nici una din prevederile alin.(4) nu poate fi aplicată, preţul oferit va fi determinat cu luarea în considerare a cel puţin două din următoarele criterii:
    a) preţul mediu ponderat de tranzacţionare a acţiunilor în ultimele 12 luni anterioare datei anunţării ofertei;
    b) valoarea activelor nete ce revine la o acţiune conform ultimei situaţii financiare auditate a emitentului;
    c) valoarea estimativă a acţiunilor, determinată de către o companie de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele, neafiliată emitentului şi ofertantului.
Modul de utilizare a criteriilor la determinarea preţului se stabileşte de Comisia Naţională.
    (4²) Pentru cazurile prevăzute la alin.(4) şi alin.(4¹) lit.a), preţul se va lua în calcul în funcţie de numărul valorilor mobiliare de clasa respectivă, tranzacţionate în perioada formării lui, pornind de la următoarele volume:
    a) în cazul tranzacţionării acţiunilor unui emitent cu un capital social de pînă la 5 milioane de lei inclusiv, se va lua în calcul preţul la formarea căruia au participat cel puţin 5% din numărul acţiunilor emise de clasa dată;
    b) în cazul tranzacţionării acţiunilor unui emitent cu un capital social de la 5 la 10 milioane de lei inclusiv, se va lua în calcul preţul la formarea căruia au participat cel puţin 3% din numărul acţiunilor emise de clasa dată;
    c) în cazul tranzacţionării acţiunilor unui emitent cu un capital social de la 10 la 25 milioane de lei inclusiv, se va lua în calcul preţul la formarea căruia a participat cel puţin 1% din numărul acţiunilor emise de clasa dată;
    d) în cazul tranzacţionării acţiunilor unui emitent cu un capital social de la 25 la 50 milioane de lei inclusiv, se va lua în calcul preţul la formarea căruia au participat cel puţin 0,5% din numărul acţiunilor emise de clasa dată;
    e) în cazul tranzacţionării acţiunilor unui emitent cu un capital social mai mare de 50 milioane de lei, se va lua în calcul preţul la formarea căruia a participat cel puţin 0,1% din numărul acţiunilor emise de clasa dată.
    (4³) La determinarea preţului conform prevederilor alin.(4)-(4²) nu vor fi luate în calcul preţurile formate prin manipulare.
    (4⁴) Valorile mobiliare expuse în cadrul ofertei publice de vînzare se tranzacţionează doar în regim de licitaţie pe piaţa bursieră. Preţul de expunere a acestora se stabileşte de către ofertant.
    (5) Condiţiile ofertei publice pe piaţa secundară trebuie să fie egale pentru toţi deţinătorii acţiunilor respective sau potenţialii cumpărători.
    (6) Orice informaţie prezentată de emitent unui ofertant urmează a fi prezentată neîntîrziat în acelaşi volum altor ofertanţi.
    (7) Deţinătorul de registru va elibera ofertantului lista acţionarilor societăţii numai după înregistrarea ofertei respective la Comisia Naţională.
    (8) Oferta publică de preluare obligatorie se efectuează în cazul în care o persoană deţine, de sine stătător sau în comun cu persoanele sale afiliate, mai mult de 50% din acţiunile cu drept de vot aflate în circulaţie ale unui emitent, care corespund unuia din criteriile prevăzute la art.2 alin.(2) din Legea privind societăţile pe acţiuni. Oferta publică de preluare obligatorie se efectuează o singură dată. Comisia Naţională este în drept să ceară derularea repetată a ofertei publice de preluare obligatorie în cazul în care deţine probe documentare precum că nu au fost respectate cerinţele referitoare la anunţarea şi derularea ofertei.
    (8¹) Oferta publică de preluare benevolă se efectuează în cazul în care o persoană, de sine stătător sau în comun cu persoanele sale afiliate, are intenţia de a dobîndi mai mult de 50% din acţiunile cu drept de vot aflate în circulaţie ale unui emitent.
    (8²) Oferta publică pe piaţa secundară de asemenea se efectuează de către:
    a) insider – în cazurile stabilite la art.60 alin.(1);
    b) emitent – la achiziţionarea acţiunilor proprii;
    c) orice persoană care nu este obligată, dar care doreşte să procure sau să vîndă valori mobiliare prin intermediul ofertei publice.
    (8³) Oferta publică pe piaţa secundară iniţiată de către emitent în scopul prevenirii scăderii cursului valorilor mobiliare pe piaţa bursieră se efectuează numai cu avizul Comisiei Naţionale, eliberat în cel mult 3 zile de la data depunerii cererii de către emitent. Această ofertă poate fi iniţiată numai în cazul în care valorile mobiliare ale emitentului s-au tranzacţionat pe piaţa bursieră în decursul unei perioade de cel puţin 6 luni, anterioare începutului scăderii preţului, în volum nu mai mic decît cel indicat la alin.(4²), iar preţul în tranzacţii a scăzut mai jos decît valoarea de piaţă a valorilor mobiliare de clasa respectivă.
       (8⁶) Modul de efectuare a ofertei publice conform alin. (8³) şi (8¹⁰) se stabileşte de către Comisia Naţională.
       (8⁷) La derularea ofertei publice pe piaţa secundară se vor respecta următoarele principii:
    a) în cazul în care se anunţă o ofertă publică de preluare obligatorie, insiderii societăţii pe acţiuni sînt în drept să-şi înstrăineze acţiunile în condiţiile ofertei anunţate;
    b) în cazul în care se anunţă o ofertă publică de vînzare, insiderii societăţii pe acţiuni sînt în drept să cumpere acţiunile în condiţiile ofertei anunţate;
    c) în cazul în care se anunţă o ofertă publică de procurare, insiderii societăţii pe acţiuni, cu excepţia insiderilor ce deţin împreună cu persoanele lor afiliate mai mult de 50% din acţiunile cu drept de vot ale emitentului, sînt în drept să-şi înstrăineze acţiunile în condiţiile ofertei anunţate;
    d) în cazul în care se anunţă o ofertă publică de preluare benevolă, insiderii societăţii pe acţiuni ce deţin împreună cu persoanele lor afiliate mai mult de 50% din acţiunile cu drept de vot ale emitentului sînt în drept să-şi înstrăineze acţiunile în condiţiile ofertei anunţate numai în cazul în care emitentul a dezvăluit informaţia privilegiată ce poate influenţa preţul valorilor mobiliare;
    e) în cazul în care se anunţă o ofertă publică de vînzare prin licitaţie, în baza unor regulamente speciale, aprobate sau coordonate cu Comisia Naţională, această ofertă nu urmează a fi înregistrată la Comisia Naţională, iar insiderii cumpărători sînt în drept să procure acţiunile în condiţiile ofertei anunţate.
    (8⁸) Persoana care a efectuat oferta publică pe piaţa secundară de preluare obligatorie este în drept, în termen de 6 luni de la expirarea ofertei în cauză, fără înregistrarea la Comisia Naţională a unei oferte noi, să procure valorile mobiliare în condiţiile ofertei înregistrate anterior.
    (8⁹) Achitarea valorilor mobiliare tranzacţionate în cadrul ofertei publice poate fi efectuată numai cu mijloace băneşti.
    (8¹⁰) Orice persoană, cu excepţia emitentului, poate anunţa o ofertă publică de procurare competitivă avînd ca obiect aceleaşi valori mobiliare, în următoarele condiţii:
    a) obiectul ofertei competitive constituie cel puţin acelaşi număr de acţiuni şi/sau scopul ofertei este de a atinge aceeaşi cotă în capitalul social; precum şi
    b) preţul propus este mai mare decît preţul propus în prima ofertă.
    (9) Acţiunea normelor prezentului articol referitoare la acţiunile care constituie obiectul ofertei publice pe piaţa secundară se extinde asupra oricăror valori mobiliare ce pot fi convertite în acţiuni.
    Articolul 22. Înregistrarea ofertei publice pe piaţa secundară
    (1) Prospectul ofertei publice pe piaţa secundară se înregistrează la Comisia Naţională în modul stabilit de aceasta.
    (2) Se interzice depunerea ofertei publice pe piaţa secundară, procurarea, vînzarea, negocierea procurării sau negocierea vînzării valorilor mobiliare în baza ofertei publice pe piaţa secundară, precum şi publicitatea ofertei respective pînă la înregistrarea prospectului ofertei în cauză la Comisia Naţională.
    (3) Ofertantul poate opera în oferta publică pe piaţa secundară modificări şi completări care nu contravin legislaţiei, cu condiţia înregistrării lor la Comisia Naţională. Modificările şi completările nu trebuie să înrăutăţească condiţiile ofertei publice pe piaţa secundară.
    Articolul 23. Efectuarea ofertei publice pe piaţa secundară
    (1) Informaţia privind iniţierea ofertei publice pe piaţa secundară urmează a fi adusă la cunoştinţa deţinătorilor de valori mobiliare şi/sau potenţialilor investitori prin publicarea ei în organul de presă specificat în statutul societăţii, iar în cazul ofertei publice de preluare obligatorie – şi prin înştiinţarea personală a deţinătorilor de valori mobiliare.
    (2) Deţinătorul de valori mobiliare care acceptă oferta publică pe piaţa secundară expediază brokerului care deserveşte ofertantul propunerea de vînzare a valorilor mobiliare ce îi aparţin.
    (3) Deţinătorul de valori mobiliare care a înaintat propunerea de vînzare a valorilor mobiliare este în drept să o revoce în termenul valabilităţii ofertei publice pe piaţa secundară.
    (4) Dacă în termenul stabilit în oferta publică pe piaţa secundară au fost făcute propuneri de vînzare a unui număr de valori mobiliare egal sau mai mare decît cel indicat în ofertă, ofertantul este obligat să le procure în număr nu mai mic decît cel indicat în ofertă, satisfăcînd aceste propuneri pe deplin sau în bază proporţională.
    (5) Dacă în termenul stabilit în oferta publică pe piaţa secundară au fost făcute propuneri de vînzare a unui număr de valori mobiliare mai mic decît cel indicat în ofertă, ofertantul este în drept să respingă executarea obligaţiilor sau să procure toate acţiunile respective, satisfăcînd propunerile menţionate. Această prevedere nu se aplică în cazul specificat la art.21 alin.(8).
    (7) Pe parcursul întregii perioade de valabilitate a ofertei publice pe piaţa secundară, ofertantul nu este în drept:
    a) să procure, direct sau indirect, în alt mod decît cel indicat în oferta publică pe piaţa secundară, sau să negocieze procurarea valorilor mobiliare care constituie obiectul ofertei respective;
    b) să vîndă valorile mobiliare indicate în oferta publică pe piaţa secundară.
    (8) Oferta publică pe piaţa secundară se efectuează prin intermediul participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare ce desfăşoară activitate de brokeraj.

20. Oferta publică de cumpărare a valorilor mobiliare pe piaţa secundară.

Legea pvm art 21-23 de la punctu anterior

DISPOZIŢII GENERALE

1. Instrucţiunea cu privire la oferta publică a valorilor mobiliare pe piaţa este elaborată în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, în scopul stabilirii modului de efectuare a ofertei publice a valorilor mobiliare pe piaţa, inclusiv de înregistrare a prospectului ofertei publice, de efectuare a ofertei publice de către emitent în cazul prevenirii scăderii cursului valorilor mobiliare, de efectuare a ofertei publice competitive.

6. Oferta publică obligatorie se efectuează de către:

a) persoana care a achiziţionat, individual sau împreună cu persoanele sale afiliate, mai mult de

50% din volumul total de valori mobiliare cu drept de vot ale unui emitent, care corespunde unuia din

criteriile stabilite la art.2 alin.(2) din Legea privind societăţile pe acţiuni, şi nu este scutită de

efectuarea acesteia. În acest caz va fi iniţiată oferta publică de preluare obligatorie care se efectuează o

singură dată; b) emitent – la achiziţionarea valorilor mobiliare proprii în cazurile prevăzute la art.78 din Legea

privind societăţile pe acţiuni;

c) insiderul societăţii care corespunde unuia din criteriile prevăzute la art.2 alin.(2) din Legea

privind societăţile pe acţiuni – la procurarea sau vînzarea valorilor mobiliare – în cazurile în care

emitentul valorilor mobiliare, care constituie obiectul ofertei publice, nu respectă cerinţele privind

dezvăluirea informaţiei pe piaţa valorilor mobiliare.

7. Oferta publică benevolă se efectuează de către :

a) persoana fizică sau juridică care intenţionează să procure, individual sau împreună cu

persoanele sale afiliate, mai mult de 50% din valorile mobiliare cu drept de vot aflate în circulaţie ale

unui emitent.

În acest caz va fi iniţiată oferta publică de preluare benevolă;

b) orice persoană fizică sau juridică care nu este obligată, dar care doreşte să procure sau să

vîndă valori mobiliare prin intermediul ofertei publice.

8. Oferta publică trebuie să fie valabilă cel puţin 30 de zile, dar nu mai mult de 60 de zile

calendaristice din data anunţării acesteia.

11. La derularea ofertei publice se vor respecta următoarele principii:

a) în cazul în care se anunţă o ofertă publică de preluare obligatorie, insiderii societăţii pe acţiuni

sînt în drept să-şi înstrăineze valorile mobiliare în condiţiile ofertei anunţate;

b) în cazul în care se anunţă o ofertă publică de vînzare, insiderii societăţii pe acţiuni sînt în drept

să cumpere valorile mobiliare în condiţiile ofertei anunţate;

c) în cazul în care se anunţă o ofertă publică de procurare, insiderii societăţii pe acţiuni, cu

excepţia insiderilor ce deţin, împreună cu persoanele lor afiliate, mai mult de 50% din valorile

mobiliare cu drept de vot ale emitentului, sînt în drept să-şi înstrăineze valorile mobiliare în condiţiile

ofertei anunţate;

d) în cazul în care se anunţă o ofertă publică de preluare benevolă, insiderii societăţii pe acţiuni

ce deţin, împreună cu persoanele lor afiliate, mai mult de 50% din valorile mobiliare cu drept de vot

ale emitentului sînt în drept să-şi înstrăineze valorile mobiliare în condiţiile ofertei anunţate numai în

cazul în care emitentul a dezvăluit informaţia privilegiată ce poate influenţa preţul valorilor mobiliare;

e) în cazul în care se anunţă o ofertă publică de vînzare prin licitaţie, în baza unor regulamente

speciale, aprobate sau coordonate cu Comisia Naţională, această ofertă nu urmează a fi înregistrată la

Comisia Naţională, iar insiderii cumpărători sînt în drept să procure valorile mobiliare în condiţiile

ofertei anunţate.

12. Persoana, care a efectuat oferta publică de preluare obligatorie, este în drept, în termen de 6

luni de la expirarea ofertei în cauză, fără înregistrarea la Comisia Naţională a unei oferte noi, să

procure valorile mobiliare în condiţiile ofertei publice înregistrate anterior.

13. Achitarea valorilor mobiliare tranzacţionate în cadrul ofertei publice poate fi efectuată numai

cu mijloace băneşti.

14. Pe parcursul întregii perioade de valabilitate a ofertei publice, ofertantul nu este în drept:

a) să procure, direct sau indirect, în alt mod decît cel indicat în oferta publică, sau să negocieze

procurarea valorilor mobiliare care constituie obiectul ofertei respective;

b) să vîndă valorile mobiliare indicate în oferta publică.

15. Oferta publică se efectuează prin intermediul participantului profesionist la piaţa valorilor

mobiliare ce desfăşoară activitate de bază de brokeraj sau de dealer.

După anunţare oferta publică nu poate fi revocată de către ofertant.

Cheltuielile aferente deschiderii conturilor clienţilor în cadrul ofertei publice, precum şi

transmiterii valorilor mobiliare în deţinere nominală pe numele brokerului, sînt suportate de ofertant.

ETAPELE OFERTEI PUBLICE A VALORILOR MOBILIARE PE PIAŢA SECUNDARĂ

16. Oferta publică a valorilor mobiliare include următoarele etape:

a) adoptarea de către ofertant a deciziei privind efectuarea ofertei publice;

b) încheierea contractelor cu intermediarii ofertei publice, cu compania ce deţine licenţa de bază

de broker sau de dealer (în continuare – broker) şi cu registratorul, care ţine registrul deţinătorilor de

valori mobiliare, care constituie obiectul ofertei publice;

c) înregistrarea la Comisia Naţională a prospectului ofertei publice;

d) anunţarea ofertei publice;

e) recepţionarea de către broker a cererilor înaintate de către deţinătorii valorilor mobiliare care

acceptă condiţiile ofertei publice de procurare;

f) adoptarea de către ofertant a deciziei privind satisfacerea propunerilor înaintate în cadrul

ofertei publice de procurare;

g) înregistrarea tranzacţiilor de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare negociate în cadrul

ofertei publice;

h) publicarea rezultatelor ofertei publice;

i) prezentarea la Comisia Naţională a dării de seamă privind rezultatele ofertei publice.

DECIZIA PRIVIND EFECTUAREA OFERTEI PUBLICE

17. Decizia ofertantului privind efectuarea ofertei publice va conţine date necesare întocmirii

prospectului ofertei publice, inclusiv :

a) denumirea emitentului;

b) numărul de valori mobiliare deţinute de ofertant împreună cu persoanele sale afiliate;

c) tipul ofertei publice;

d) termenul de valabilitate a ofertei publice;

e) modul de determinare a preţului propus în cadrul ofertei publice;

f) transferul mijloacelor băneşti necesare achitării valorilor mobiliare din cadrul ofertei publice

în contul brokerului care va deservi oferta publică de procurare;

g) modul de anunţare a ofertei publice;

h) modul de satisfacere a cererilor înaintate de deţinătorii valorilor mobiliare (pentru oferta

publică de procurare);

i) numărul de valori mobiliare care se intenţionează a fi procurate de către persoanele afiliate în

cadrul ofertei publice de preluare obligatorie, în cazul în care oferta publică va fi înaintată de cel puţin

două persoane din grupul persoanelor afiliate;

j) persoanele împuternicite să semneze prospectul ofertei publice şi contractele cu brokerul şi

registratorul.

18. În cazul în care ofertantul este o persoană juridică, decizia privind efectuarea ofertei publice

se aprobă de către organul de conducere, împuternicit conform prevederilor statutului acesteia, se

semnează de preşedinte şi secretarul şedinţei, după caz, semnăturile fiind autentificate în modul

prevăzut de legislaţie.

19. În cazul în care decizia privind efectuarea ofertei publice de preluare se aprobă de către un

grup de persoane afiliate, aceasta va fi semnată de către toate persoanele afiliate nominalizate în

decizia aprobată, specimenul semnăturilor fiind autentificat notarial.

ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR CU INTERMEDIARII OFERTEI PUBLICE

21. Ofertantul este în drept să încheie contractul privind deservirea ofertei publice cu orice

companie de broker care deţine licenţa eliberată de Comisia Naţională.

22. În contractul încheiat cu compania de brokeri vor fi incluse şi prevederile ce se referă la

respectarea termenelor de transfer a mijloacelor băneşti de către ofertant în contul brokerului, precum

şi de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare din cadrul ofertei la bursa de valori.

23. La contractul încheiat cu brokerul va fi anexată şi Declaraţia brokerului privind angajamentul:

a) de a deservi oferta publică în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei şi ale prospectului

ofertei publice;

b) de a nu divulga informaţia despre preţul valorilor mobiliare propus de ofertant în cadrul

ofertei publice pînă la anunţarea oficială a acesteia;

c) de a nu utiliza informaţia confidenţială, obţinută în cadrul negocierii contractului, în scopuri

personale, inclusiv la efectuarea tranzacţiilor de vînzare-cumpărare cu valorile mobiliare care

constituie obiectul ofertei publice, atît direct, cît şi prin intermediul persoanelor terţe, cu scopul de a

obţine profit.

24. La încheierea contractului cu compania de brokeri vor fi evidenţiate, după caz, existenţa

conflictelor de interese între broker şi ofertant şi/sau alţi clienţi.

25. Compania de brokeri sau registratorul, care va deservi oferta publică, este în drept să presteze

servicii de consulting ofertantului în partea ce se referă la efectuarea ofertei publice, inclusiv la

întocmirea documentelor aferente ofertei, numai în baza unui contract separat de prestare a acestor

servicii.

26. Contractul privind deservirea ofertei publice încheiat de către ofertant cu registratorul, care

ţine registrul deţinătorilor de valori mobiliare ce constituie obiectul ofertei publice de procurare, va

prevedea şi:

a) date despre deţinătorii valorilor mobiliare, care vor fi incluse în lista eliberată ofertantului

conform prevederilor art.21 alin.(7) din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, în cazul în care

informaţia privind iniţierea ofertei publice va fi adusă la cunoştinţa deţinătorilor de valori mobiliare de

către ofertant;

b) termenul de înştiinţare a deţinătorilor de valori mobiliare despre iniţierea ofertei publice de

către registrator – în cazul în care această sarcină este delegată registratorului conform contractului

încheiat.

27. La contractul încheiat cu registratorul va fi anexată şi Declaraţia registratorului privind

asumarea angajamentului de a nu divulga informaţia despre iniţierea ofertei publice pînă la anunţarea

oficială a acesteia, precum şi de a nu utiliza informaţia confidenţială obţinută în cadrul negocierii

contractului în scopuri personale, inclusiv la efectuarea tranzacţiilor de vînzare-cumpărare cu valorile

mobiliare care constituie obiectul ofertei publice, prin intermediul persoanelor terţe, cu scopul de a

obţine profit.

28. Contractul cu registratorul, care ţine registrul deţinătorilor de valori mobiliare ce constituie

obiectul ofertei publice, nu se încheie în cazul în care:

a) este iniţiată o ofertă publică de vînzare;

b) înştiinţarea deţinătorilor de valori mobiliare despre iniţierea ofertei publice benevole se face

numai prin intermediul avizului în presă.

ÎNREGISTRAREA PROSPECTULUI OFERTEI PUBLICE

29. Pentru înregistrarea prospectului ofertei publice la Comisia Naţională, ofertantul sau

reprezentantul acestuia prezintă următoarele documente întocmite în limba de stat: 1) Cererea de înregistrare a ofertei publice, în care vor fi enumerate toate documentele anexate,

cu indicarea numărului de file a fiecărui document, precum şi cu menţiunea dacă documentul este prezentat în copie autentificată sau în original.

Cererea se semnează de către:

a) ofertant sau reprezentantul acestuia, în cazul în care ofertantul este persoană fizică;

b) persoana şi/sau persoanele împuternicite conform prevederilor statutului – în cazul în care

ofertant este o persoană juridică;

c) reprezentantul împuternicit de grupul de persoane afiliate, în cazul în care este iniţiată o ofertă

publică de preluare de mai multe persoane.

Ofertantul persoană juridică va întocmi cererea respectivă pe blancheta de firmă a societăţii.

1) Decizia ofertantului-persoană juridică privind efectuarea ofertei publice.

2) Prospectul ofertei publice – în 2 exemplare – original. După înregistrarea prospectului ofertei

publice un exemplar cu menţiunea „înregistrat” se restituie ofertantului.

3) Lista persoanelor afiliate ofertantului care se va întocmi în ordinea stabilită în art.3 din Legea

cu privire la piaţa valorilor mobiliare conform modelului elaborat de Comisia Naţională şi va include

date despre:

- denumirea deplină a persoanei juridice afiliate, numărul înregistrării de stat, adresa, legătura de

afiliere şi, dacă aceasta deţine valori mobiliare care constituie obiectul ofertei publice, se indică şi

numărul de valori mobiliare deţinute;

- numele, prenumele persoanei fizice afiliate, codul personal, legătura de afiliere şi numărul de

valori mobiliare deţinute, care constituie obiectul ofertei publice.

În cazul în care persoanele afiliate, conform unor criterii stabilite în art.3 din Legea cu privire la

piaţa valorilor mobiliare lipsesc la rubrica corespunzătoare criteriului respectiv, se va indica menţiunea

„nu sînt”.

Lista persoanelor afiliate se semnează de către ofertant în modul prevăzut de pct.29 alin.(1).

4) Copia contractului cu compania de brokeri.

5) Copia contractului cu registratorul – pentru oferta publică de procurare.

6) Documentele ce confirmă determinarea preţului oferit în cadrul ofertei publice, conform

prevederilor art.21 alin.(4) din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, care pot fi:

a) certificatul eliberat de bursa de valori privind valoarea de piaţă a valorilor mobiliare ce

constituie obiectul ofertei publice; şi/sau

b) raportul de estimare a valorilor mobiliare întocmit de către compania licenţiată de Comisia

Naţională; şi/sau

c) raportul financiar al emitentului valorilor mobiliare care constituie obiectul ofertei publice, la

ultima dată de gestiune, cu concluzia unui auditor independent; şi/sau

d) certificatul eliberat ofertantului de către bursa de valori privind preţul mediu ponderat al

valorilor mobiliare, care constituie obiectul ofertei publice, înregistrat la bursă în ultimele 12 luni

anterioare datei iniţierii ofertei publice.

7) Documentul care garantează onorarea obligaţiunilor asumate de către ofertant în cadrul ofertei

publice iniţiate, după cum urmează:

a) certificatul eliberat de către instituţia financiară privind existenţa mijloacelor băneşti ale

ofertantului, necesare achitării obligaţiunilor asumate în cadrul ofertei publice; şi/sau

b) confirmarea eliberată de către compania de brokeri, care deserveşte oferta publică, privind

transferul de către ofertant în contul companiei al mijloacelor băneşti necesare; şi/sau

c) scrisoarea de garanţie emisă de către o instituţie financiară sau de către un alt garant în

favoarea intermediarului (companiei de brokeri), care va efectua achitările cu deţinătorii de valori

mobiliare în suma ce va acoperi întreaga valoare a ofertei sau în suma necesară suplinirii mijloacelor

băneşti ale ofertantului (în cazul în care valoarea ofertei depăşeşte suma mijloacelor băneşti ale

ofertantului).

8) Copia Extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice, eliberat de Camera Înregistrării

de Stat ofertantului – în cazul în care ofertant este o persoană juridică – şi copia certificatului

înregistrării de stat a acestuia, autentificată cu ştampila şi semnătura persoanelor cu funcţii de

răspundere ale ofertantului. 9) Copia buletinului de identitate sau a paşaportului ofertantului persoană fizică.

10) Copia permisului, eliberat de către Banca Naţională a Moldovei, privind deţinerea cotei

substanţiale în capitalul social al emitentului valorilor mobiliare ce constituie obiectul ofertei publice,

în cazul în care:

a) ofertantul este o instituţie financiară;

b) ofertantul intenţionează să procure valori mobiliare emise de banca comercială în număr egal

sau ce depăşeşte cota substanţială prevăzută de legislaţia ce reglementează activitatea instituţiilor

financiare.

11) Copia procurii ce confirmă împuternicirile reprezentantului ofertantului şi copia actului de

identitate al acestuia – în cazul în care ofertantul deleagă astfel de împuterniciri.

12) Conţinutul anunţului de ofertă publică, care urmează a fi dat publicităţii şi/sau expediat

deţinătorilor de valori mobiliare.

13) Declaraţia privind cel mai mare preţ oferit de ofertant sau persoanele sale afiliate în cadrul

tranzacţiilor de procurare a valorilor mobiliare ce constituie obiectul ofertei publice, cu excepţia

emitentului la efectuarea ofertei publice conform pct.6 lit.b). În cazul în care ofertantul sau persoanele

sale afiliate nu au participat în tranzacţiile de procurare, se prezintă declaraţia privind neparticiparea

acestora în tranzacţii..

14) Extrasul din registrul deţinătorilor de valori mobiliare, care confirmă numărul valorilor

mobiliare deţinute de ofertant şi persoanele sale afiliate, după caz.

15) Copia documentelor de constituire şi a procurilor reprezentanţilor persoanelor juridice,

întocmite conform prevederilor legislaţiei în vigoare – în cazul în care ofertant şi/sau reprezentant al

acestuia este o persoană juridică străină (nerezident).

16) Informaţia privind structura acţionarilor/asociaţilor ofertantului pînă la nivel de persoană

fizică – în cazul în care ofertant este o persoană juridică din zona off-shore.

17) Copia ordinului de plată privind achitarea de către ofertant a plăţii pentru înregistrarea ofertei

publice în mărimea stabilită în anexa nr.2 din hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova cu privire la

aprobarea bugetului Comisiei Naţionale pe anul respectiv.

18) Declaraţia pe propria răspundere a ofertantului, conform căreia documentele prezentate

pentru înregistrarea prospectului ofertei publice conţin informaţie veridică despre ofertant şi

persoanele sale afiliate.

30. Cererea şi documentele prezentate pentru înregistrarea prospectului ofertei publice se

examinează în cel mult 10 zile lucrătoare din data prezentării lor la Comisia Naţională şi, în cazul în

care acestea corespund întocmai cerinţelor stabilite de actele normative, Comisia Naţională aprobă

hotărîrea privind înregistrarea prospectului ofertei publice. Termenul de examinare poate fi extins pînă

la 20 de zile lucrătoare în cazul în care este necesară verificarea tranzacţiilor bursiere în rezultatul

cărora s-a format preţul propus în cadrul ofertei.

31. În cazul în care, în rezultatul examinării documentelor prezentate pentru înregistrarea

prospectului ofertei publice, se constată necorespunderea acestora prevederilor stabilite de legislaţie

şi/sau documentele au fost prezentate incomplet şi/sau nu sînt întocmite şi prezentate conform

prezentei Instrucţiuni şi/sau nu conţin toată informaţia necesară, Comisia Naţională este în drept să

indice ofertantului abaterile şi neajunsurile constatate şi să acorde un termen de cel mult 45 de zile

pentru înlăturarea acestora.

32. În cazul survenirii cazului menţionat în pct.31, termenul de examinare a cererii de

înregistrare a prospectului ofertei publice se calculează repetat din data prezentării la Comisia

Naţională a modificărilor efectuate şi/sau a documentelor prezentate în scopul înlăturării abaterilor şi

neajunsurilor constatate.

33. În cazul în care ofertantul, în termenul stabilit în pct.31 nu întreprinde măsuri de rigoare

pentru înlăturarea abaterilor şi neajunsurilor şi/sau nu-şi retrage documentele prezentate, Comisia

Naţională nu-şi asumă responsabilitatea de păstrare a acestora. 331

. Comisia Naţională este în drept să refuze înregistrarea prospectului ofertei publice în cazul

în care au fost constatate încălcări ale prevederilor legislaţiei în tranzacţiile care au servit temei pentru

formarea preţului sau în raportul de estimare întocmit de către o companie de estimare.

34. La întocmirea şi aprobarea prospectului ofertei publice conform art.21 alin.(1) din Legea cu

privire la piaţa valorilor mobiliare, ofertantul va lua în consideraţie şi cerinţele stabilite de prezenta

Instrucţiune.

În cazul în care prospectul va fi întocmit într-o limbă străină, la Comisia Naţională va fi

prezentat originalul şi traducerea acestuia în limba de stat, autentificate în modul stabilit de legislaţie.

CERINŢE FAŢĂ DE PROSPECTUL OFERTEI PUBLICE

35. Prospectul ofertei publice trebuie să conţină:

1) Datele de identificare ale ofertantului în care urmează a fi inclusă informaţia privind:

a) denumirea deplină, adresa juridică, numărul şi data înregistrării de stat, telefonul de contact,

numele şi prenumele administratorului, principalele genuri de activitate ale ofertantului persoană

juridică, mărimea capitalului social şi a capitalului propriu la ultima dată de gestiune;

b) numele şi prenumele, adresa de domiciliu şi/sau adresa de reşedinţă, telefonul de contact ale

ofertantului persoană fizică.

2) Tipul ofertei publice. În dependenţă de scop sau persoana care o iniţiază, tipul ofertei publice

indicat în prospect poate fi:

a) ofertă publică de preluare obligatorie,

b) ofertă publică de preluare benevolă,

c) ofertă publică de procurare,

d) ofertă publică de vînzare,

e) ofertă publică de vînzare sau procurare a valorilor mobiliare, iniţiată de insider,

f) ofertă publică competitivă,

g) ofertă publică iniţiată de emitent la achiziţionarea valorilor mobiliare proprii.

3) Datele de identificare ale emitentului ale căror valori mobiliare se intenţionează a fi procurate

sau vîndute de ofertant:

- denumirea deplină, adresa juridică, numărul înregistrării de stat, numele şi prenumele

administratorului, genurile principale de activitate.

4) Caracteristica clasei valorilor mobiliare care constituie obiectul ofertei publice:

a) tipul valorilor mobiliare, codul ISIN, valoarea nominală, drepturile acordate;

b) numărul de valori mobiliare de clasa dată emise de emitent;

5) Numărul şi cota valorilor mobiliare de clasa respectivă care aparţin ofertantului şi persoanelor

sale afiliate, după cum urmează:

a) numărul şi cota valorilor mobiliare de clasa respectivă deţinute de ofertant împreună cu

persoanele sale afiliate;

b) numărul şi cota de valori mobiliare deţinute de ofertant;

c) numărul şi cota de valori mobiliare deţinute de persoanele afiliate ofertantului.

6) Numărul şi cota de valori mobiliare ce constituie obiectul ofertei publice:

a) numărul şi cota de valori mobiliare care se intenţionează să fie procurate în cadrul ofertei

publice, sau

b) numărul şi cota de valori mobiliare care se expun la vînzare.

7) Preţul de procurare sau de vînzare a unei valori mobiliare propus de către ofertant şi modul de

determinare a acestuia.

8) Data anunţării ofertei publice.

9) Modul de înştiinţare a deţinătorilor de valori mobiliare şi a publicului larg privind iniţierea

ofertei publice de procurare sau a ofertei publice de vînzare.

10) Termenul de acţiune a ofertei publice. 11) Specificarea modului de prezentare de către persoanele, care acceptă condiţiile ofertei

publice de procurare, a propunerilor de vînzare a valorilor mobiliare pe care le deţin.

12) Specificarea cazurilor, modului şi termenelor de revocare a propunerilor înaintate de către

deţinătorii de valori mobiliare în cadrul ofertei publice de procurare.

13) Modul de expunere a valorilor mobiliare din cadrul ofertei publice la vînzare la Bursa de

Valori.

14) Modul de satisfacere de către ofertant a propunerilor de vînzare înaintate de către deţinătorii

de valori mobiliare în cadrul ofertei publice de procurare.

15) Informaţia privind finanţarea ofertei publice şi modul de executare de către ofertant a

obligaţiilor sale asumate în cadrul ofertei publice.

16) Data transferului de către ofertant pe contul brokerului a mijloacelor băneşti.

17) Datele de identificare a intermediarilor care deservesc oferta publică: companiei de brokeri şi

registratorului care ţine registrul valorilor mobiliare ce constituie obiectul ofertei publice, după cum

urmează:

- denumirea deplină, adresa juridică, numărul licenţei şi data eliberării acesteia, numele şi

prenumele administratorului, telefonul de contact.

18) Intenţia ofertantului de a procura valori mobiliare pe parcursul a 6 luni din data expirării

ofertei publice de preluare obligatorie.

Ofertantul este obligat să asigure accesul publicului la prospectul ofertei, în forma şi

conţinutul înregistrat de Comisia Naţională, începînd cu data publicării anunţului de ofertă publică.

Capitolul VII

PREŢUL OFERIT ÎN CADRUL OFERTEI PUBLICE

36. La iniţierea ofertei publice de procurare, determinarea preţului valorilor mobiliare ce

constituie obiectul ofertei publice se efectuează în conformitate cu prevederile art.21 din Legea cu

privire la piaţa valorilor mobiliare după cum urmează.

Preţul indicat în oferta publică de procurare va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ dintre

următoarele preţuri:

a) cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele sale afiliate în ultimele 6 luni anterioare

datei depunerii la Comisia Naţională a cererii de înregistrare a ofertei;

b) preţul mediu ponderat înregistrat în cadrul tranzacţiilor derulate în regim de licitaţie în

ultimele 6 luni anterioare datei depunerii la Comisia Naţională a cererii de înregistrare a ofertei.

37. Determinarea preţului, conform prevederilor pct.36 şi pct.39 lit.a), va avea loc în cazul în

care în perioada respectivă tranzacţiile cu valorile mobiliare ale emitentului, efectuate pe piaţa

bursieră, au întrunit volumele menţionate în art.21 alin.(42) din Legea cu privire la piaţa valorilor

mobiliare.

38. În cazul în care, la determinarea preţului mediu ponderat înregistrat în cadrul tranzacţiilor

derulate în regim de licitaţie anterioare datei depunerii la Comisia Naţională a cererii de înregistrare a

ofertei, sînt luate în calcul şi tranzacţiile efectuate de către ofertant sau persoanele sale afiliate şi preţul

plătit de către aceştia este mai mare decît preţul mediu ponderat calculat, oferta publică se va efectua la

cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele sale afiliate.

Exemplu:

Presupunem că din 10 tranzacţii efectuate la bursa de valori, în 5 au fost implicaţi ofertantul

şi/sau persoanele sale afiliate. La determinarea preţului mediu ponderat se vor lua în calcul toate 10

tranzacţii. În urma calculului efectuat – preţul mediu ponderat constituie – 5 lei pentru o valoare

mobiliară. Totodată, dacă cel puţin într-o tranzacţie din 5, efectuate de ofertant şi/sau persoanele

afiliate, a fost plătit un preţ mai mare decît 5 lei, spre exemplu, 7 lei, atunci preţul de procurare în

oferta iniţiată de ofertant va fi de 7 lei pentru o valoare mobiliară.

39. În cazul în care prevederile pct.36 nu pot fi aplicate, determinarea preţului va avea loc conform art.21 alin.(41

) din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, cu luarea în consideraţie a cel puţin două din următoarele criterii: a) preţul mediu ponderat de tranzacţionare a valorilor mobiliare în ultimele 12 luni anterioare datei depunerii la Comisia Naţională a cererii de înregistrare a ofertei publice;

b) valoarea activelor nete ce revine la o valoare mobiliară conform ultimei situaţii financiare auditate a emitentului;

c) valoarea estimativă a valorilor mobiliare, determinată de către o companie de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele, neafiliată emitentului şi ofertantului.

40. Pentru efectuarea ofertei publice de preluare preţul se va stabili fiind luate în consideraţie toate 3 criterii şi va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ dintre preţurile obţinute.

41. La efectuarea ofertelor publice de procurare, preţul oferit de către ofertant va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ obţinut în rezultatul determinării acestuia conform utilizării a cel puţin două criterii din cele nominalizate în pct.39.

42. Utilizarea criteriilor va avea loc după ordinea alfabetică stabilită în art.21 alin.(41) din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare.

43. Primul criteriu va fi determinarea preţului mediu ponderat de tranzacţionare a valorilor mobiliare în ultimele 12 luni. Dacă acest criteriu nu poate fi utilizat din cauza necorespunderiinumărului de valori mobiliare tranzacţionate conform cerinţelor stabilite în art.21 alin.(42) din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare sau din cauza aprecierii acestor tranzacţii ca suspecte sau ca manipulări pe piaţă, atunci vor fi utilizate următoarele două criterii, prevăzute în art.21 alin.(41

) lit.b) şi lit.c) din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare.

44. În cazul în care la determinarea preţului pot fi utilizate primele două criterii prevăzute în art.21 alin.(41) lit.a) şi lit.b) din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, criteriul prevăzut în art.21 alin.(41) lit.c) din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare se utilizează la dorinţa ofertantului.

45. Preţul valorilor mobiliare în oferta publică de vînzare se stabileşte de către ofertant cu

excepţia expunerii la vînzare a valorilor mobiliare ce constituie mai mult de 50% din numărul total de

valori mobiliare cu drept de vot aflate în circulaţie ale emitentului, care se expun la preţul determinat

conform prevederilor pct.39 din prezenta Instrucţiune.

46. La determinarea preţului nu vor fi luate în calcul preţurile formate prin manipulare.

47. La efectuarea de către emitent a ofertei publice, în scopul achiziţionării valorilor mobiliare plasate conform prevederilor art.78 din Legea privind societăţile pe acţiuni, preţul de achiziţie va fi echivalent cu valoarea de piaţă a acţiunilor.

48. În cazul în care valoarea de piaţă a valorilor mobiliare nu poate fi calculată, determinarea

preţului de achiziţie a valorilor mobiliare de către emitent, conform pct.47, se va efectua cu utilizarea a două din criteriile prevăzute în art.21 alin.(41) din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, în modul stabilit de pct.39 şi pct.43 din prezenta Instrucţiune.

ANUNŢAREA OFERTEI PUBLICE

49. Anunţarea ofertei publice de către ofertant se va efectua în termen de cel mult 7 zile din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a hotărîrii Comisiei Naţionale privind înregistrarea prospectului ofertei publice şi ridicării prospectului înregistrat de la Comisia Naţională, prin:

a) publicarea anunţului de ofertă publică în organul de presă stabilit în statutul societăţii pe

acţiuni, iar în cazul ofertei publice de preluare obligatorie şi prin

b) înştiinţarea personală a deţinătorilor de valori mobiliare.

Înştiinţarea personală a deţinătorilor de valori mobiliare în cadrul ofertei publice de procurare

poate fi efectuată, la solicitarea ofertantului, numai de către registratorul independent.

50. Anunţul de ofertă publică va conţine cel puţin următoarele:

a) datele de identificare ale ofertantului;

b) datele de identificare ale emitentului de valori mobiliare ce constituie obiectul ofertei publice;

c) clasa şi numărul de valori mobiliare deţinute de ofertant şi de către persoanele lui afiliate pînă

la efectuarea ofertei publice; d) numărul de valori mobiliare ce constituie obiectul ofertei publice;

e) preţul propus pentru o valoare mobiliară;

f) termenul de acţiune a ofertei publice;

g) datele de identificare ale companiei de brokeri care va deservi oferta publică şi telefoanele de

contact;

h) date despre locul şi perioada de timp în care doritorii pot lua cunoştinţă cu conţinutul

prospectului ofertei publice.

51. În cazul în care este iniţiată o ofertă publică de preluare obligatorie, înştiinţarea personală se efectuează de către ofertant sau registrator în dependenţă de prevederile contractului cu registratorul.

52. În cazul în care oferta publică nu este de preluare obligatorie, înştiinţarea personală a deţinătorilor de valori mobiliare poate fi efectuată numai de către registrator.

53. În cazul în care este iniţiată oferta publică de preluare obligatorie şi înştiinţarea personală va fi efectuată de către ofertant, ofertantul va adresa registratorului o cerere scrisă, conform căreia acesta urmează să-i prezinte informaţia despre deţinătorii de valori mobiliare, care va conţine date despre:

a) denumirea deplină sau numele şi prenumele deţinătorilor de valori mobiliare;

b) adresa deţinătorilor de valori mobiliare.

54. Informaţia nominalizată în pct.53 se prezintă de către registrator ofertantului în cel mult 3 zile din data publicării hotărîrii Comisiei Naţionale în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

55. În cazul în care înştiinţarea personală a deţinătorilor de valori mobiliare se va efectua de către registrator, termenul de expediere a înştiinţărilor nu va depăşi termenul indicat în pct.49.

EFECTUAREA OFERTEI PUBLICE DE PROCURARE

56. După anunţarea ofertei publice, deţinătorul de valori mobiliare, care acceptă oferta publică, expediază brokerului prin intermediul căruia se efectuează oferta publică, propunerea de vînzare a valorilor mobiliare. Propunerile de vînzare a valorilor mobiliare, înaintate de deţinătorii acestora, se înregistrează de către broker în mod gratuit. Concomitent se perfectează dispoziţiile de transmitere a valorilor mobiliare în deţinere nominală pe numele brokerului.

57. Pe parcursul întregii perioade a termenului de valabilitate a ofertei publice, brokerul prezintă ofertantului informaţia privind propunerile parvenite de vînzare a valorilor mobiliare.

58. În ziua următoare zilei expirării termenului ofertei publice, brokerul prezintă ofertantului informaţia privind propunerile de vînzare a valorilor mobiliare acumulate şi neretrase pe parcursul ofertei publice.

59. În baza informaţiei prezentate de către broker, ofertantul, în cel mult 3 zile, adoptă decizia privind satisfacerea propunerilor de vînzare, care include lista propunerilor satisfăcute cu indicarea:

a) denumirii complete sau numelui, prenumelui vînzătorului;

b) numărului de valori mobiliare acceptate spre cumpărare.

În baza deciziei respective, brokerului i se va prezenta, spre executare, ordinul de bursă la cumpărare.

60. Brokerul, în baza propunerilor de vînzare a valorilor mobiliare şi a deciziei ofertantului privind satisfacerea propunerilor de vînzare, prezintă registratorului dispoziţiile de transmitere în deţinere nominală.

61. În cazul efectuării ofertei publice obligatorii conform prevederilor art.84 alin.(5) din Legea privind societăţile pe acţiuni, ofertantul este obligat să procure toate valorile mobiliare propuse spre vînzare.

62. În cazul în care, în termenul stabilit în oferta publică, au fost făcute propuneri de vînzare a unui număr de valori mobiliare egal sau mai mare decît cel indicat în ofertă, ofertantul este obligat să le procure în număr nu mai mic decît cel indicat în ofertă, satisfăcînd aceste propuneri pe deplin sau în mod proporţional.

63. În cazul în care, în termenul stabilit în oferta publică, au fost făcute propuneri de vînzare a unui număr de valori mobiliare mai mic decît cel indicat în ofertă, ofertantul este în drept să respingă executarea obligaţiilor sau să procure toate valorile mobiliare respective, satisfăcînd propunerile menţionate.

64. În termen de 5 zile lucrătoare din data expirării termenului de acţiune a ofertei publice, brokerul, în baza deciziei ofertantului privind satisfacerea propunerilor de vînzare a valorilor mobiliare în cadrul ofertei publice şi în temeiul dispoziţiilor de transmitere (dispoziţiilor date deţinătorului nominal), perfectate de către deţinătorul de valori mobiliare, derulează tranzacţia iniţiată prin oferta publică la bursa de valori.

65. După finalizarea decontărilor, în cadrul realizării condiţiilor ofertei publice, brokerul

eliberează ofertantului raportul privind valorile mobiliare înscrise pe contul lui şi privind decontarea

mijloacelor băneşti în cadrul achitării valorilor mobiliare respective.

66. Registratorul sau deţinătorul nominal poartă răspunderea prevăzută de legislaţie pentru

daunele cauzate deţinătorilor de valori mobiliare prin executarea neadecvată a obligaţiunilor sale în

cadrul desfăşurării ofertei publice.

Pentru neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau tardivă a obligaţiunilor asumate

ofertantul poartă răspundere conform legislaţiei.

DAREA DE SEAMĂ PRIVIND REZULTATELE OFERTEI PUBLICE

67. În termen de cel mult 10 zile lucrătoare din data expirării termenului de acţiune a ofertei

publice, ofertantul este obligat să publice în ziarul stabilit de statutul societăţii şi să prezinte la Comisia

Naţională darea de seamă privind rezultatele acesteia, care va conţine următoarele:

1) data întocmirii: ZZ/LL/AA;

2) denumirea/numele, prenumele ofertantului şi a companiei de brokeri;

3) denumirea emitentului de valori mobiliare;

4) numărul şi data hotărîrii Comisiei Naţionale prin care a fost înregistrat prospectul ofertei

publice;

5) numărul de valori mobiliare solicitat în cadrul ofertei publice de procurare sau propus în

cadrul ofertei publice de vînzare;

6) numărul şi cota valorilor mobiliare depuse în cadrul ofertei publice de procurare;

7) numărul de valori mobiliare procurate sau vîndute de ofertant şi suma totală plătită;

8) cota valorilor mobiliare deţinute de ofertant şi persoanele sale afiliate după închiderea ofertei

publice;

9) data şi modul de achitare cu deţinătorii de valori mobiliare.

68. Darea de seamă se semnează de către ofertant şi/sau reprezentantul legal al acestuia.

Ofertantul persoană juridică va perfecta darea de seamă pe blancheta de firmă a societăţii.

69. Darea de seamă se prezintă şi în cazul în care n-au fost procurate sau vîndute valori

mobiliare.

EFECTUAREA OFERTEI PUBLICE LA VÎNZARE

71. Formele posibile de vînzare a valorilor mobiliare în condiţiile ofertei publice pot fi următoarele:

a) valorile mobiliare din oferta publică se propun ca un pachet unic (lot unic), care poate fi procurat de un singur cumpărător sau de mai mulţi cumpărători-asociaţi;

b) valorile mobiliare din ofertă se divizează în mai multe pachete unice de valori mobiliare (mai multe loturi) de aceeaşi sau de diferită mărime, care pot fi procurate aparte de mai mulţi cumpărători sau, după caz, de un singur cumpărător.

72. Modul de desfăşurare a tranzacţiilor cu pachete unice la bursa de valori se efectuează conform Regulamentului privind organizarea şi efectuarea tranzacţiilor cu pachetele unice de valori mobiliare, aprobat prin hotărîrea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr.31/10 din 18.12.2003, cu modificările şi completările ulterioare. Licitaţia cu pachete unice se va petrece în ziua închiderii ofertei publice. A doua zi lucrătoare după desfăşurarea licitaţiei se va înregistra tranzacţia în SAIT-ul bursei de valori în secţia tranzacţiilor directe, opţiunea ofertă publică pe piaţa secundară.

PROCEDURA DE MODIFICARE ŞI COMPLETARE A OFERTEI PUBLICE

73. Ofertantul poate opera în prospectul ofertei publice modificări şi completări care nu contravin legislaţiei, cu condiţia înregistrării lor la Comisia Naţională.

74. Modificările şi completările menţionate urmează a fi prezentate spre înregistrare la Comisia Naţională cel tîrziu cu 10 zile înainte de expirarea termenului anunţat de finalizare a ofertei publice.

75. Comisia Naţională va decide asupra modificărilor şi completărilor la prospectul ofertei publice, prezentate spre înregistrare, în termen de 5 zile lucrătoare din data prezentării lor.

76. În cazul în care ofertantul operează modificări şi completări în oferta publică, el este în drept să prelungească termenul anunţat, care, cumulativ, nu va depăşi termenul de 60 de zile din data anunţării acesteia. Perioada din momentul depunerii cererii de modificare şi/sau de completare a ofertei publice inclusiv pînă la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a hotărîrii Comisiei Naţionale privind înregistrarea modificărilor şi/sau completărilor respective, nu se va lua în

calcul la determinarea termenului de acţiune a ofertei.

77. După înregistrarea modificărilor şi completărilor în oferta publică, ofertantul este obligat, în termen de 3 zile lucrătoare, să informeze despre aceasta, în modul în care a fost anunţată oferta publică, deţinătorii de valori mobiliare şi/sau publicul larg (potenţialii investitori).

OFERTA PUBLICĂ COMPETITIVĂ

78. Orice persoană, cu excepţia emitentului, poate anunţa o ofertă publică de procurare competitivă avînd ca obiect aceleaşi valori mobiliare, în următoarele condiţii:

a) obiectul ofertei publice competitive constituie cel puţin acelaşi număr de valori mobiliare

şi/sau scopul ofertei este de a atinge aceeaşi cotă în capitalul social, precum şi

b) preţul propus este mai mare decît preţul propus în prima ofertă.

Pentru oferta publică de preluare obligatorie nu poate fi anunţată oferta publică competitivă.

79. în cazul în care după înregistrarea primei oferte publice de procurare la Comisia Naţională sînt înaintate şi alte oferte care întrunesc criteriile ofertei competitive, determinarea preţului la care urmează a fi efectuată oferta va avea loc prin metoda licitaţiei.

80. Ofertele competitive pot fi înaintate pentru înregistrare la Comisia Naţională în termen de 10 zile lucrătoare din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a hotărîrii Comisiei Naţionale prin care a fost înregistrată prima ofertă. Termenul stabilit începe să curgă din ziua imediat următoare datei publicării hotărîrii Comisiei Naţionale în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

81. După expirarea termenului indicat în pct.80, în cazul în care cererea de înregistrare a ofertei competitive, precum şi documentele prezentate, corespund întocmai cerinţelor stabilite de actele normative, Comisia Naţională aprobă hotărîrea de suspendare a derulării primei oferte/ofertelor iniţiate şi stabileşte data la care va avea loc, la sediul Comisiei Naţionale, licitaţia privind majorarea preţurilor oferite de ofertanţi în cadrul ofertelor iniţiate.

82. Despre data şi ora desfăşurării licitaţiei ofertanţii se informează în scris.

83. La data şi ora stabilită, la sediul Comisiei Naţionale se prezintă ofertanţii şi/sau reprezentanţii acestora, împuterniciţi să majoreze preţurile din ofertele înaintate. Ofertantul şi/sau reprezentantul acestuia, care nu se vor prezenta la licitaţie, vor fi descalificaţi.

84. Ofertanţii pot majora preţurile oferite prin completarea unui formular, în cadrul unei runde de licitaţie de maxim 5 minute.

85. La finalul fiecărei runde de licitaţie sînt comunicate participanţilor noile preţuri, după care urmează o nouă rundă de licitaţie.

86. Licitaţia continuă pînă cînd, în cursul unei runde, nu mai are loc nici o modificare a preţului oferit.

87. Procesul-verbal al licitaţiei se semnează de către toţi ofertanţii participanţi la licitaţie şi de către membrii Comisiei de licitaţie, desemnaţi prin hotărîrea Comisiei Naţionale.

88. Ofertantul care a oferit cel mai mare preţ, este obligat, în cel mult 24 de ore de la finalizarea licitaţiei, să depună la Comisia Naţională amendamentele la prospectul ofertei publice şi documentele care garantează onorarea obligaţiunilor asumate, reieşind din preţul majorat.

89. În cazul în care în termenul stabilit nu se prezintă documentele nominalizate în pct.88, ofertantul este descalificat, procedura de licitaţie urmînd a fi reluată cu participarea celorlalţi ofertanţi.

90. În cazul în care mai mulţi ofertanţi oferă acelaşi preţ, termenul unic de încheiere a ofertelor va fi acelaşi pentru toate ofertele şi nu va depăşi 60 de zile de la data anunţării primei oferte.

91. Ofertele, în care au fost propuse preţuri mai mici sau la care ofertanţii au fost descalificaţi, urmează a fi revocate. Brokerul care a deservit oferta revocată este obligat, în termen de 3 zile din data publicării hotărîrii Comisiei Naţionale privind înregistrarea ofertei competitive, să informeze Comisia Naţională şi brokerul, care deserveşte oferta competitivă, despre cererile înaintate de către deţinătorii valorilor mobiliare care au acceptat condiţiile primei oferte.

92. În cazul în care preţul oferit în prima ofertă va fi majorat în cadrul licitaţiei şi va deveni cel mai mare preţ, la determinarea termenului de acţiune a ofertei perioada în care aceasta a fost suspendată nu se va lua în calcul.

EFECTUAREA OFERTEI PUBLICE ÎN SCOPUL PREVENIRII SCĂDERII CURSULUI VALORILOR MOBILIARE

93. Efectuarea ofertei publice în scopul prevenirii scăderii cursului valorilor mobiliare poate fi iniţiată de către emitent numai în cazul în care valorile mobiliare ale emitentului sînt incluse în I-ul sau al II-lea nivel de cotare şi preţul în tranzacţii cu valorile mobiliare de o anumită clasă a început să scadă mai jos decît valoarea de piaţă a acestora, conform prevederilor pct.94.

94. Se consideră că are loc scăderea cursului valorilor mobiliare în cazul în care se întrunesc cumulativ următoarele evenimente: a) valorile mobiliare ale emitentului se tranzacţionează la bursa de valori în I-ul sau al II-lea

nivel de cotare, cel puţin 6 luni;

b) volumul tranzacţiilor cu valori mobiliare este mai mare decît volumul prevăzut în art.21 alin.(42) din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare în coraport cu mărimea capitalului social al emitentului;

c) preţul valorilor mobiliare în tranzacţii scade cu mai mult de 30% faţă de valoarea de piaţă;

d) numărul valorilor mobiliare tranzacţionate cu preţuri mai joase, conform literei c), constituie

mai mult de 5% din numărul valorilor mobiliare aflate în circulaţie de clasa respectivă, emise de emitent;

e) scăderea preţului valorilor mobiliare nu este condiţionată de înrăutăţirea situaţiei financiareconomice a emitentului sau de criza financiară.

95. Pentru înregistrarea ofertei publice menţionate în pct.93, emitentul va prezenta la Comisia Naţională:

a) cererea privind eliberarea avizului Comisiei Naţionale, conform căruia emitentul este în drept

să-şi achiziţioneze valorile mobiliare;

b) certificatul, eliberat de bursa de valori, privind valoarea de piaţă a valorilor mobiliare de clasa

respectivă, cu anexarea statisticii tranzacţiilor, care au format valoarea de piaţă şi a tranzacţiilor cu

preţuri mai joase decît valoarea de piaţă;

c) confirmarea privind dezvăluirea informaţiei despre emitent, care poate influenţa preţul

valorilor mobiliare;

d) procesul-verbal al şedinţei organului autorizat al emitentului care a aprobat decizia de

achiziţionare a valorilor mobiliare, la care vor fi anexate şi analiza şi/sau argumentările emitentului

privind scăderea preţului şi impactul negativ al scăderii preţului, precum şi investigaţiile efectuate de

către emitent în scopul identificării manipulărilor de preţ (după caz);

e) conţinutul anunţului privind achiziţionarea valorilor mobiliare proprii;

f) declaraţia emitentului precum că în tranzacţiile efectuate cu valori mobiliare, conform cărora

preţul a început să scadă, nu sînt implicaţi insiderii societăţii;

g) copia ordinului de plată privind achitarea taxei pentru înregistrarea ofertei publice.

96. Comisia Naţională examinează documentele prezentate în termen de 3 zile lucrătoare de la data prezentării lor şi eliberează avizul, conform căruia se autorizează sau nu se autorizează achiziţionarea valorilor mobiliare de către emitent.

97. Refuzul autorizării achiziţionării valorilor mobiliare în scopul prevenirii scăderii cursului poate fi eliberat în cazul în care:

a) conform prevederilor art.78 alin.(8) din Legea privind societăţile pe acţiuni, societatea nu este în drept să achiziţioneze valori mobiliare plasate de aceasta;

b) nu se întrunesc condiţiile prevăzute în pct.94;

c) au fost constatate manipulări în tranzacţiile efectuate intenţionat în scopul scăderii preţului;

d) în perioada examinării documentelor prezentate pentru eliberarea avizului, preţul a început să crească sau este iniţiată o ofertă publică de procurare cu preţ mai mare.

98. Preţul de procurare a valorilor mobiliare va fi echivalent cu valoarea de piaţă anterioară datei începerii scăderii preţului valorilor mobiliare.

99. Emitentul este în drept să-şi achiziţioneze valorile mobiliare în limitele indicate în cerere şi în anunţul adresat Comisiei Naţionale şi deţinătorilor de valori mobiliare sau în limitele în care preţul a încetat să scadă.

100. Emitentul prezintă Comisiei Naţionale darea de seamă privind rezultatele achiziţionării valorilor mobiliare în scopul prevenirii scăderii cursului în termen de 3 zile din data efectuării ofertei.

101. În cazul în care valorile mobiliare expuse la vînzare depăşesc limitele stabilite în cererea emitentului, acesta le poate procura numai după eliberarea de către Comisia Naţională a unui nou aviz.

21. Tranzacţii cu participarea insiderilor.

   insider – orice persoană iniţiată în informaţia privilegiată a emitentului;  (1) Insideri se consideră:
    a) persoanele cu funcţie de răspundere ale emitentului, inclusiv membrii consiliului societăţii, comisiei de cenzori, organului executiv şi ai altor organe de conducere;
    b) persoanele care deţin, individual sau împreună cu persoanele afiliate lor, cel puţin 50% plus o acţiune din volumul total al acţiunilor cu drept de vot ale emitentului;
    c) persoanele care au acces la informaţia privilegiată în virtutea funcţiei deţinute, a condiţiilor contractului sau în urma negocierii contractului, condiţiilor contractului, sau în urma delegării dreptului respectiv din partea emitentului ori a altui insider al acestuia;
    d) persoanele fizice care în decursul ultimelor 6 luni în oricare mod cad sub incidenţa prevederilor lit. a), b) sau c);
    e) persoanele fizice afiliate persoanelor specificate la lit.a)-d);
    f) în cazul în care persoanele menţionate la lit.b) şi c) sînt persoane juridice, calitatea de insider o au şi persoanele fizice cu funcţie de răspundere ale acestor persoane juridice, precum şi persoanele care, în virtutea exercitării atribuţiilor lor în cadrul persoanei juridice respective, au acces la informaţia privilegiată a emitentului;
    g) orice altă persoană care posedă informaţii privilegiate.
    (2) Insiderii sînt obligaţi să prezinte trimestrial emitentului darea de seamă privind numărul total de valori mobiliare ale emitentului care le aparţin. În termen de 5 zile calendaristice de la obţinerea poziţiei de insider, acesta este obligat să prezinte emitentului informaţii despre persoanele sale afiliate determinate în conformitate cu art.3. Schimbările intervenite în informaţia respectivă se vor prezenta emitentului în termen de 5 zile calendaristice de la producerea acestora.
    Articolul 60. Cerinţele faţă de insider
    (1) Insiderul este în drept să procure sau să vîndă valorile mobiliare ale emitentului:
    a) prin ofertă publică pe piaţa secundară;
    b) fără derularea ofertei publice pe piaţa secundară, dar cu condiţia respectării următoarelor cerinţe:
    - pînă la efectuarea tranzacţiei a fost dezvăluită informaţia, prevăzută la art.54 alin.(6) şi (7), care poate influenţa preţul valorilor mobiliare tranzacţionate;
    - preţul valorilor mobiliare este stabilit conform prevederilor art.21 alin.(4)-(4³).
    (2) Insiderul nu este în drept:
    a) să transmită informaţia privilegiată oricărei alte persoane, cu excepţia cazului în care transmiterea informaţiei se efectuează în virtutea exercitării atribuţiilor sale de serviciu sau profesionale;
    b) să recomande sau să sugereze altor persoane, în baza informaţiei privilegiate, procurarea sau înstrăinarea valorilor mobiliare la care se referă informaţia privilegiată respectivă.
    (3) Insiderul care a încălcat prevederile alin.(1) şi (2) este obligat să repare, în conformitate cu legislaţia, toate prejudiciile cauzate părţii păgubaşe, inclusiv cîştigul ratat. Aceeaşi răspundere o poartă şi oricare altă persoană care a folosit informaţia privilegiată primită în mod nelegitim de la insider.
    (4) Prevederile prezentului articol se aplică numai persoanelor care deţin valorile mobiliare plasate de către societăţile pe acţiuni ce corespund criteriilor prevăzute la art.2 alin.(2) din Legea privind societăţile pe acţiuni.

22. Achiziţiile manageriale, achiziţiile cu participarea angajaţilor.

Tranzactiile de cumparare vinzare a SA in care participa managerii companiei. Aceste tranyactii se fac dupa citeva metode:

1- Cumpararea actiunilor de catre managerii interni.(scopul de a obtine controlul asupra intreprinderii). Managerii cumpara actiuniloe SA unde lucreaza, in baya mijloacelor financiare primite ca imprumut in baza bunurilor gajate ale intreprinderii.

2 - Managerii unei societati straine cumpara actiunile la SA a noastra. Managerii obtin credit dar nu au gaj, aceasta operatiune se face cu ajutorul obligatiunilor murdare.

3 - Combinat: manageri straini + managerii proprii;

4 - Actiunile companiei sunt procurate de catre managerii companiei impreuna cu angajatii. Aceasta metoda se aplica prin formarea unui trust care preia actiunile de la manager se le da angajatilor. Aceasta metoda pe de o parte face ca managerii si angajatii sa obtina control asupra companiei, pe de alta parte stimuleaya angajatii. Aceasta metoda e functionala in perioada privatizărilor.