Nu este o surpriza atat de mare ca in tari cu o democratie subrezita (sau inexistenta) de puterea totalitara a unui conducator de stat, sunt adoptate asemenea masuri. Nu a surprins  atat de mult blocarea accesului public la internet nici in Egipt si nici in Libia. Faptul ca in China traficul de internet se filtreaza si cenzureaza este oarecum de asteptat.

Consider insa alarmant ca astfel de masuri sa fie adoptate de Statele Unite. Mai ales dupa exemplele premergatoare din Libia si Egipt. Bun…si de ce nu ar trebui sa faca asta Statele Unite daca au facut-o altii inaintea lor? Foarte simplu: pentru ca celelalte tari nu pun pe masa acelasi model democratic, deci nu risca integritatea unui astfel de model.

Si ce legatura are asta cu mine? Are fiindca stam cu totii cu un ochi pe Statele Unite si cu celalalt pe China (mai ales acum, dupa ce a fost declarata oficial cea de-a doua mare putere a lumii), iar ce se intampla aici are puterea de a influenta si de a se raspandi in restul lumii.

Internetul este un mediu liber, total descentralizat de institutiile statului si asa trebuie sa ramana. Faptul ca un singur om poate apasa butonul de “OPRIT” al  celei mai raspandite retele de comunicare si informare este nelinistitor.

Foto

Enjoy

Ideal ar fi sa il faceti full screen si la o rezolutie cat mai mare (Conteaza!).

Lasand laoparte ca nu ma interesa ce a facut omul asta de Dragobete, m-a indignat alaturarea de stiri. Nu e prima data cand o televiziune imi provoaca scarba si uimire, dar de fiecare data cand se intampla am impresia ca ma invat minte… ca ma acomodez cu idea.

Nu se poate sa oferi stiri despre o situatie reala si dramatica – luptele din Libia pentru emancipare politica, pentru libertate pur si simplu– si sa banalizezi imediat totul cu o stire locala care informational transmite de fapt zero. Stiu ca ratingul face riduri si grimase pe fata oricarei televiziuni, insa mixtura asta intre evenimente reale si non-informatii este grava si pentru mine nu este de permis.

Cu alte cuvinte orice om isi poate comunica catre o alta comunitate de oameni ideile, intr-un mediu nemijlocit de restrictii sau cenzura. Aceasta relationare intre oameni cu interese comune, fara interventia guvernelor sau a mediei este o prima dovada, si poate cea mai importanta, pentru faptul ca internetul este un mediu democratic.

Un alt argument este faptul ca ofera puterea informatiei si o ofera (iarasi nemijlocit) oricarei persoane. Oricine poate avea un blog astazi, sau orice alta platforma prin care sa faca cunoscute informatii de interes comun pentru un grup de oameni. Atata timp cat ceea ce spui este util, oamenii vor adera la recomandarile si opiniile tale, iar acest proces conduce catre castigarea unui capital de putere pentru cel care ofera aceste informatii.

De aici nu mai este decat un pas pana la urmatorul fenomen: internetul niveleaza statutul social din viata de zi cu zi. Cu alte cuvinte mediul online are avantajul de a lua puterea din mainile unui politician si a o oferi unui student. Totul este posibil – repet – atata timp cat ceea ce spui este corect si util.

Acest flux de informatii circula liber si fara a fi mediat. Lipsa de mediere este chiar esenta online-ului, insa in acelasi timp exista pericolul ca granita dintre informare si dezinformare sa piarda din contur sau sa lipseasca cu desavarsire; faptul ca oricine poate grai nestanjenit rezulta un cult al amatorului, iar confuziile aparute degenereaza rapid.

Sunt o sumedenie de neajunsuri pe care internetul le reprezinta in egala masura cu beneficiile, insa faptul ca oricine are libertatea de a alege sa primeasca sau sa comunice informatia dorita, face din aceasta tehnologie un mediu democratic.

O sa incep cu propria mea motivatie mai intai. Pe scurt pot raspunde la fel ca multi din voi: din curiozitate, din dorinta unei imbogatiri intelectuale, iar uneori sunt carti care le-am citit doar de colectie. Daca incheg insa aceste imprejurari intr-un sir de ganduri, stiu ca literatura are puterea de a crea un flux de constiinta. Fiecare carte citita mentine o stare de veghe si impiedica spiritul sa alunece in amortire. Atunci cand citesc o fac pentru ca sunt sigur ca o sa gasesc sensuri noi, interpretari diferite  unor lucruri cu care ma intalnesc de altfel zilnic.

Cristina V. – Eu citesc pentru ca asa am ocazia sa vizitez locuri nebanuite si/sau nedescoperite, pe care le gasesc doar in imaginatia mea, si care ori exista, ori nu, in realitate. Doar astfel pot sa ma infrupt din peisaje exotice, nicidecum mergand in excursie, pentru ca la aia trebuie bani.

Adina – N-am la dispozitie pe zi decat vreo doua ore de alocat cititului intr-un cadru destul de locomoto-livresc: ratb, metrou, desi as putea fura din timpul nocturn dedicat filmelor, dar neah
reading is for daylight, movies are for midnight.
Deci unu la mana umplu o lacuna, care in lipsa cititului ar fi o banda idioteasca repetitiva de cladiri si oameni pe care ii vad zi de zi, asta ar fi stratul ala prim, invelisul protector, cu cat decojeasc ceapa (gunter grass style of course) si cu cat cobor mai danteste pana la the very miez, a citi pentru mine e ca buletinu’ de stiri, ala d pe postu specializat in asa ceva (gen CNN) ma tine la current cu miscarea “curentilor” de idei, imi delimiteaza barierele paradigmatice si imi ofera un cod intru decriptarea lumii, asta pentru ca incerc sa citesc cat mai multa literature autohtona (si cat mai asiatica posibil) caci ce poate fi mai dermic decat o scriitura a timpului tau.

Anca H. – De mică mi-au plăcut cărţile, am început să devorez orice propoziţie din următorul moment în care am învăţat să leg cuvintele de pe hârtie. La început mă fascinau lumile de poveste, după care am început să-l citesc pe Dickens deoarece trăiam alături de personajele lui, l-am iubit pe David Copperfield, am râs şi am suferit alături de el, am urât pe cei ce-l asupreau. Atunci visam să ajung în organizaţii de pace să salvez copiii asupriţi care nu aveau acelaşi noroc ca al meu: o familie care mă iubea deşi am trecut prin greutăţi. De-a lungul vremii cărţile au devenit cei mai buni prieteni ai mei, oamenii mă dezamăgeau prin superficialitate şi răutate. Datorită lor descopeream lumi de vis, oameni deosebiţi, adevăraţi eroi. Multă vreme am fost văzută ca antisocială din această cauză. Acum citesc poate tot datorită aceloraşi motive. Învăţ să mă descopăr, să-mi accept limitele, să cunosc oameni şi locuri pe care poate nu voi avea niciodată ocazia să-i văd în faţa ochilor. Îmi place să privesc dincolo de cuvinte, să-mi imaginez, pe lângă informaţiile acumulate, vieţile personajelor sau autorilor. Să văd drama pentru a nu da în superficialitate, să mă bucur la momente frumoase pentru a fi conştientă că dincolo de aparenţele unei lumi bolnave există şi lumină. Poate chiar aceste fraze sunt superficiale, căci uneori nu pot exprima ăn cuvinte simţămintele trăite şi datorate lecturii. Dar sper că mai sunt oameni ca mine care se dedică nu numai cunoaşterii ci şi dezvoltării lor ca om. Iar cărţile pot face multe…

Raluca Ungureanu – Curiozitatea mea nu are limite. De aceea am decis sa mi-o stapanesc prin citit. Asa aflu mult mai multe lucruri si amanunte noi, decat daca as sta la taclale cu cineva. Desigur, nu resping nici aceasta forma, dar o prefer pe prima. Ma intereseaza cum au trait alti oameni, ce au simtit ei in anumite momente. Eu una as intra in vorba cu fiecare om de pe strada sa il intreb despre viata lui, pentru ca fiecare om este o carte, are o viata unica. Desi acest lucru nu prea e posibil acum, mai ales cand oamenii au mult mai multe griji, temeri si sunt neincrezatori. Asa ca imi raman cartile. Ele imi dau cele mai bune raspunsuri.

Ioana – In primul rand m-am apucat de citit din sete de informatii, 10% cred ca sunt cartile  de beletristica, restul sunt cu iz stiintific. Partea buna sau rea este ca atunci cand te apuci de citit despre un subiect vrei sa afli mai multe, iti dai seama ca stii prea putine si uite asa te trezesti ca ai luat un teanc de carti care astepta sa fie citite in timp record :D. Ca sa nu o mai lungesc, motivatia mea este curiozitatea.

Anca – Timpul nostru e limitat, poate prea limitat de restrictii, obligatii la care suntem constransi in vederea accederii la un anumit statut social. Tocmai din acest motiv, in diverse situatii, pentru a ma lasa prada unei fericiri de moment – o lectura placuta, un film bun, o plimbare lunga si datatoare de bine – ma vad nevoita sa sacrific alte experiente in detrimentul unor asemenea placeri. Astfel, ajung sa apreciez mai mult un moment de delectare in paginile unei carti.
Citesc pentru ca ador sa visez, sa ma transpun cu toata fiinta in continutul epic al cartii, sa ma identific, prin traire, cu personaje fictive, sa ingradesc iluzii intr-un univers paralel, sa uit de mine, pentru o vreme…

Terra Ioana – Citesc aproape orice în timpul zilei. În tren în drum spre facultate, în gară când aştept trenul să mă întorc acasă, la facultate în pauzele dintre cursuri, acasă de obicei citesc doar când nu îmi merge pc-ul, admit. Asta în timpul zilei. Noaptea, când n-am somn, citesc Cioran. Dar numai noaptea. Pentru că acestă perioadă a “zilei” îmi induce o stare de linişte, împăcare şi deschidere mai mare către ceea ce citesc. Iar filosofia, oricat am fi de evoluaţi, necesită o deschidere mare, de aceea profit de starea pe care o am în impul nopţii. Am încercat să-l citesc pe Cioran şi ziua dar n-are acelaşi farmec şi nu găsesc la fel de multe conotaţii.

Evergreen –  Citesc pentru celalalt univers, fictional, care devine parte din realitatea mea. Citesc pentru ca-mi face placere, pentru ca ma identific cu unele personaje, pentru ca pot sa traiesc povesti… citesc pentru sufletul meu, pentru a cunoaste mai mult, pentru a cauta raspunsuri sau chiar intrebari

Alexandru Husaru – Citesc pentru că-mi plac imaginile semi-conturate din minte, citesc pentru că aflu și pentru că în timp ce o fac, pot să pictez. Citesc pentru a auzi cu mintea, pentru a vedea cu creierul și pentru a înțelege cu sufletul. Citesc pentru că îmi place să fiu și pentru că-mi place să înțeleg și cum sunt alții. Citesc pentru a mă dezvolta, citesc pentru că iubesc limba mea română și pentru că ador cuvintele înșiruite care dau atât de multe, frumoase și felurite sensuri.

Sunteti liberi sa adaugati sau sa reluati opiniile in comentarii.

Va las acum cu… robotzii

Daca v-au placut mergeti pe canalul de Youtube al CreativeMonkeyz pentru ultimele episoade. Momentan sunt doar 2, dar pot pune pariu ca or sa mai apara.

EDIT : intre timp oamenii de la Crative Monkeyz au avut ceva probleme de copyright – videoclipuri furate – asa ca au decis sa scoata clipurile de pe Youtube si sa le posteze doar pe site-ul propriu. Din acest motiv link-ul nu mai functioneaza.

Spre deosebire de amici si familie, profesorii au pe langa datoria morala, etica si datoria legala de a raporta sau corecta orice nereguli din comportamentul unui tanar. Cu alte cuvinte faptul ca un elev de 16 ani apare in imagini consumand alcool la o petrecere, iar cadrele didactice de la scoala pe care o frecventeaza cunosc acest lucru, poate deveni o problema intr-un timp foarte scurt. La fel se poate spune si despre o minora care declara prin intermediul Myspace ca este activa sexual si fericita cu  partenerul ei de 23 de ani. Legal vorbind, profesorul are datoria unor demersuri care deja depasesc sfera orelor de dirigentie.

Acum un an de zile cativa elevi ai unui liceu din Ploiesti, au participat la o petrecere si nici mai mult nici ma putin au ajuns la o “mica” orgie de vreo 7-8 persoane. Nu sunt sigur cum au ajuns dovezile libertinei petreceri la conducerea liceului, insa repercursiuni au fost si au fost severe.

Legaturile online au posibilitatea de a facilita activitatile scolare si pot deveni utile in acest mediu, comunicarea elev-profesor putand fi realizata mai comod, mai rapid. Adica se pot lansa teme si seminarii prin e-mail, se pot lansa mai departe intrebari pe e-mail in caz ca cele cateva ore petrecute la curs nu sunt suficiente. Clasa poate avea o pagina sau un blog propriu, in care elevi, profesori, chiar parinti pot discuta teme de interes didactic. Un profesor trebuie sa isi intalneasca elevii acolo unde ei se simt in largul lor. Scoala nu este in permanenta un spatiu perfect pentru aceasta intalnire, de aceea sunt de acord cu relatiile online intre elevi si profesori, insa trebuie sa existe o limita.

Daca un elev da Add Friend profului inseamna o anumita doza de lipsa de inspiratie (cauzata cel mai probabil de entuziasmul si inflamarea adolescentina de a primi atentie). Insa, ca profesor, sa raspunzi acestei cereri, este imoral si nu este profesional atata timp cat nu are nicio coordonata didactica.

Voi cum vedeti retelele sociale in relatia profesor-elev: ca pe o noua linie de comunicare sau ca pe o unealta indiscreta de control?

Poate veti sari cu gura pe mine despre autorul citatului si despre sensul acestuia ca “ domne citatul nu este decat o fraza poleita care exprima aceeasi idee de baza – pune osul pentru ban”. Ei bine eu as zice ca nu e una si aceeasi trebusoara. De ce?

Pentru ca este vorba de o mare diferenta care se numeste calitatea muncii. Cand muncesti zilnic pentru a-ti mentine datoriile pe linia de plutire atunci si preocuparea ta principala va fi ziua cand incasezi banii. E logic si nu e nevoie sa fim principiali cand pragmatismul e mult mai sanatos in acest caz. Muncesti, dar te gandesti si la cariera, te gandesti la viitor si asta iti ofera o zona de confort – ai o directie, nu doar un venit.

Bun. Si ce e asa rau in asta veti spune? Poate e, poate nu e, insa eu as dori sa remarc prin urmatoarea distinctie ca ideal nu este oricum privesti:

• exista un TU in calitate de produs al muncii tale, rezultatul ei (in plan profesional cel putin);
• apoi exista un TU in calitate de centrul universului propriu unde munca este produsul si rezultatul personalitatii tale, al timpului depus, al resurselor investite in tine insuti. Sunt doua pozitii diferite si sunt la antipod.

Munca, asa cum este ea desfasurata la scara larga, reprezinta cel mai probabil un schimb de timp contra bani si nu valoare contra bani. Faptul ca esti bun pe postul pe care il ocupi nu schimba cu nimic datele problemei. Salariul il vei primi in functie de cate ore lucrezi in  primul rand, si nu in functie de valoarea ta profesionala. Daca va indoiti ca e vorba de timp si poate sunteti tentati sa spuneti ca cei mai eficienti oameni dintr-o firma vor avea bonusuri si avantaje, va voi da un alt exemplu: ziua de lucru de 4 ore. Esti la fel de bun la ceea ce faci si lucrand cu jumatate de norma, insa venitul va fi doar la jumatate din cuantumul stipulat postului respectiv pentru ca si perioada petrecuta zilnic la locul de munca este tot jumatate.

Puteti sa va suparati pe mine, sa imi spuneti ca ma joc cu nuante ca si Bob Proctor in citatul oferit la inceput, dar probabil ca fara sa conteze atat de mult, in cele din urma ofera o etica a muncii mai curata. Iar asta era de fapt scopul.

Ce s-a schimbat:

• Atuci l-am vazut pe un video-recorder si ala imprumutat (cred…cred ca l-am si tinut cu display-ul in sus ca altfel prindea caseta).
• Acum l-am vazut HD mey domni si doamne, cu bartamai sistemul meu de 5 boxe Genius si inca una mai mare sa le puna capac.
• Atunci era caseta imprumutata de la Infinity
• Acum e primit cadou DVD-ul (cumparat de la Diverta parca)
• Ce s-a mai schimbat…hmm..Hilary Swank. Pentru ca pe atunci habar nu aveam de ea (deh…nu aparuse Clint Eastwood providential care sa o distribuie in Million Dollar Baby)
• S-a mai schimbat si conceptia despre Robin Williams care atunci il asociam cu personaje lejere si amuzante din filme ca Jack, Jumanji sau Flubber si cam atat.
• Acum mi se pare unul din cei mai talentati si polivalenti actori de hollywood si unul din preferatii mei orisicum (apropo, va recomand stand-up comedy cu el – e demential)

Ce e la fel:

• Al Pacino e la fel! Duuuh. Nu serios, pe Al Pacino il retin foarte bine cum joaca in orice film, pentru ca imi place, deci nu ma poate surprinde cand il revad, nici dupa cativa ani.
• Peisajele cu ghetari de la inceputul filmului. A fost prima data cand vedeam asa ceva, dar intre timp orice alte imagini am vazut, inca ma uit cu aceeasi placere la umbra avionului peste tot tinutul ala inghetat.
• Starea de spleen care mi-o da lumina galbuie din camera de hotel (e un han mai degraba?) a lui Dormer.
• Tipa de la receptia hotelului (Maura Tierney) am recunoscut-o ca este asistenta din E.R. Cam atat stiu despre ea si acuma (ma rog, are un rol putin relevant in Forces of Nature)

Dau mai departe leapsa Ancai sa se distreze si ea mai departe in Cronicuta ei simpatica de zi cu zi.

Cum vine asta? Ca eu nu inteleg care este rostul din a face promovare de 1 Decembrie a unor pachete turistice pentru Austria de exemplu. Si ca sa nu cad in cealalta extrema si sa devin eu insumi ipocrit, precizez ca nu consider mersul la ceremoniile organizate de Ziua Nationala a Romaniei ca te face un (mai) mare patriot. Nu iti plac, nu simti ca trebuie, atunci nu merge.

Vrei sa faci revelionul la Dubai? Ok. Eu unul nu l-as face nicaieri altundeva daca nu e zapada, sau macar sansa de a ninge, dar asa sunt eu mai traditionalist. Insa de la revelion in Dubai la 1 Decembrie in Istanbul mi se pare cale lunga. Ma deranjeaza aceasta nimicnicie perfida a oportunistului obraznic de a face bani din orice. Asta nu e business, este – repet inca o data cu majuscule – OPORTUNISM. O statistica spune ca 80% din afacerile incepute dispare in primii 5 ani de activitate. Brusc imi este mai clar si de ce.