Pentru cei care nu ştiu ce şi cum despre Boratorii, vizitaţi pagina de myspace.

    În temerarul demers demn de Wilhelm Meister, am fost însoţit de Herr Johann von Treblinka. Primele şicane ale zeilor potrivnici s-au manifestat prin rafale enervante de ploaie, dar ne-am eschivat sub copaci. Cum ne îndreptam noi spre autogară, dumnezeu Titan ne dă un semn care ar fi trebuit să ne pună pe gânduri.

    Din autogară luăm o dubă cu destinaţia Siret prin Grăniceşti. Pe la Pătrăuţi asistăm la un fenomen demn de Dosarele X: rahatul ăla de trapă din tavanul dubei, utilizată pentru aerisire şi-a luat zborul. Un cetăţean vigilent şi fără instinct de conservare a sărit şi a prins bucata de tablă care se mai ţinea doar într-o parte şi ca un bucovinean vrednic a luat o perdea de la geam şi a legat trapa. Un altul o ţinea ca să fie sigur că nu o să mai apară probleme. Toată această cumpăna a avut loc pe muzica unei trepanate, care bârâia mecanic ceva despre cum doreşte ea să se scoale în fiecare zi mirosindu-i respiraţia bărbatului ei. Nu ştim care, nu a dat nume.

    La Siret, vremea cam nasoală şi nu prea, vânt mult. Am luat-o spre Mănăstioara prima dată. Din punct de vedere al străzilor, Siretul e la pământ, abia acum se văd intenţii de a reface arterele, care cele mai multe sunt la stadiul de drum pietruit cu urme de asfalt. Am mers până spre ieşire din oraş şi mi-a părut rău că am întâlnit multe case cu o arhitectura foarte frumoasă lăsate în paragină. Faţă de Rădăuţi, ale căror case au faţadele îngrijite şi vopsite în culori optimiste, la Siret domneşte paragina. Pe străzile oraşului este o linişte enervantă până intri în armonie cu ea şi după ai vrea să nu mai pleci. Am ajuns până la un cimitir destul de mare, poate prea mare pentru unii, care au semănat păpuşoi printre cruci în partea sa veche. De aici ne-am întors spre oraş şi am stat puţin şi am admirat casa în care a locuit Simion Florea Marian.

    Apoi am aşteptat să treacă o înmormântare şi am coborât spre piaţă, un obiectiv obligatoriu în orice oraş în care ajung. Căutam un loc să mâncăm. Ce am găsit în piaţă nu ne-a convenit, aşa că am luat-o la deal către locul în care au fost filmate monologurile din marele film de imens angajament spiritual şi dăruire cinematografică “Captiv în Bălcăuţi”. În poză e ce nu ne-a convenit.

    Mi-a plăcut că în Siret majoritatea străzilor au nume de domnitori şi localnici. Sunt şi destule statui, însă destul de vechi. În general în Siret totul e destul de vechi, acum încep să se vadă unele timide urme de revigorare.

    Frumoasă şi clădirea primăriei şi multe edificii interesante (instituţii de învăţământ în general), arhitectură frumoasă, însă numitorul comun e paragina. Bisericile, indiferent ale cui sunt, ortodocşi români, ortodocşi ruteni, catolici polonezi arată bine şi nu e inflaţie de ele ca în alte târguri, unde biserica profitului divin trăieşte decenii de împlinire. Sinagoga nu arată prea bine. Ăştia ai lui Abramovici şi Rockefeller nu prea au grijă de monumentele lor. Reprezentativă pentru paragină este clădirea în care funcţionează un fel de cămin sau sanatoriu cu aspect de penitenciar şi uşi de puşcărie în care se practică reeducarea.

    Primul pas în reabilitarea străzilor îl constituie montarea de borduri după reţete sudiste. Asfaltul mai are de aşteptat deocamdată.

    La Siret se poate observa o concentrare de instituţii medicale. Drumul de la şoseaua principală şi până la muzeul de istorie e presărat cu clădiri cu tot felul de astfel de întrebuinţări. La muzeul de istorie era pustiu, deşi înca era program de funcţionare. Din ce ni s-a comunicat, pe la muzeul de istorie se aduna tot felul de ciufuliţi care vin să joace cărţi, table şi barbut pe scările clădirii.

    Oraşul Siret este situat la confluenţa pârâului Negostina cu Siretul. Prin zonă se află un cimitir evreiesc foarte vechi, unii zic că de pe la sfârşitul secolului al XVI-lea. Din el se mai vad puţine pietre funerare, cele mai multe prăbuşite, însă interesantă e diferenţa faţă de celălalt cimitir evreiesc, ceva mai nou.

    Cimitirele evreieşti au fost construite pe valul de apărare ridicat de voievozii moldoveni care au avut reşedinţa la Siret. Cu timpul, albia Siretului s-a mutat ceva mai încolo şi ei s-au gândit că valul de apărare e un loc bun să se îngroape. Tot evreii, care au început să se pripăşească într-un număr excesiv de mare în Siret, sunt, conform mărturiilor, cei care au dezmembrat piatră cu piatră cetatea ridicată de Sas Vodă pe dealul din apropiere. Acum doar atunci când plouă şi pământul o mai ia la vale, ies unele bucăţi din fundaţia cetăţii.

    Pe dealul de peste pârâul Negostina, oarecum faţă în faţă, a fost ridicată în aceeaşi perioadă cu cetatea, biserica Sf. Treime. Mai sus de această biserică au fost cândva şi curţile domneşti în perioada de înflorire, când Siretul a fost capitala Moldovei. În ultima parte a domniei sale, Petru I Muşat a mutat capitala la Suceava în 1388. Refacerea bisericii se datorează şi lui Nicolae Iorga, care făcând o vizită în zonă şi găsind deplorabilă starea ei, a făcut tot posibilul ca ea să fie restaurată. La această biserică am întâlnit un om extraordinar care a stat o bună perioadă de vorbă cu noi şi ne-a spus foarte multe lucruri pe care foarte puţini şi dintre localnici le ştiu.

    Prin aşezarea sa, Siretul a fost în calea tuturor năvălirilor şi a razboaielor. Au trecut pe aici tătarii, turcii, polonii, cazacii, ruşii, evreii, austriecii şi bolşevicii. Lupte grele s-au dus aici şi înainte de Al Doilea Război Mondial, în perioada ultimatumului lui Stalin. Decăderea oraşului, dublată de ocuparea austriacă şi puhoiul evreiesc, a făcut ca urmele vechiului oraş medieval să dispară pas cu pas cu trecerea anilor.

    Din zona medievală am mers doi paşi mai încolo spre rămăşiţele Iepocii de Aur, fabrica de covoare din Siret, cea mai tare pe felia ei din ţară înainte de 1989. Pe asta a pus-o pe butuci nimeni altul decât Olărean, celebrul primar de Rădăuţi care se ocupă în timpul liber cu băutura şi bătaia. După ce a scăpat de utilajele fabricii, a început să usuce ciuperci până le-a ars şi s-a lăsat de capitalism la Siret. Acum din punct de vedre industrial oraşul e în metastază.

    Mai la vale curge Siretul. Pe malul său este o tentativă de faleză încremenită în timp. Lângă faleză se află gara. Mai multe amănunte despre faza asta a călătoriei aici.

    După ce am lăsat calea ferată ne-am dus pe un drum pietruit din Văşcăuţi spre Siret. Am schimbat planul din mers. Foarte frumoase piesajele aici, totul este verde, aer curat, linişte nefirească rar întâlnită şi duzi cu fructe coapte.

    După vreun km jumate de urcat ajungem în vârful dealului, de unde avem o panoramă superbă dintr-un lan de secară asupra văii Siretului. Este imposibil să nu ţi se urce sângele în cap când priveşti în zare şi te gândeşti că acolo, chiar dacă sunt sate româneşti cu români din vremuri imemoriale, totuşi este o altă ţară, una artificială croită de Stalin cu preţul a zeci de mii şi dintre români, care sper că va plesni într-o zi.

    În vârful acestui deal se află castelul de apă. De aici drumul coboară abrupt către oraş şi intră între case, apoi blocuri fantomă şi în sfârşit alte edificii mai răsărite. Era aproape şapte seara şi am mers în centrul oraşului să căutăm o maşină. Găsim un nene, care de fapt el ne găseşte pe noi şi o luăm spre Suceava. Mergând prin Podişul Sucevei nu poţi spune decât “Băăăă, frumoasă ţară avem!”.

    Cu siguranţă voi reveni la Siret, fiindcă mai am câteva obiective de vizitat şi cercetat.

Partea (I)

Partea (II)

Partea (III)

    Din cauza comprimării cu programe necorespunzătoare calitatea este una slabă, dar nu asta contează. Contează mesajul acestei aventuri. Grijă mare cu cine porniţi la drum şi în cine vă bazaţi. După trei filme de inacţiune şi stagnare (Vizită de lucru în Răduţi - 2006, Aspru’ Gâdea în vizită de lucru la Suceava - 2008 şi Rădăuţi - oraşul Şarpelui - 2008), iată în sfârşit unul din care puteţi rămâne cu ceva.

    Noroc bun!!!

    Compatibilitatea electromagnetică este o ramură a ingineriei care a prins contur în ultimele zeci de ani, odată cu explozia tehnologiei electronice şi dorinţa tot mai mare de a înlocui comunicaţia prin fire cu cea prin unde radio sau microunde. Pentru ca lumea să priceapă ce şi cum, este necesară o definiţie cât mai elocventă a CEM - ansamblul de condiţii care asigură funcţionarea unui echipament electromagnetic într-un mediu perturbat electromagnetic fără a suferi degradarea performanţelor sub un nivel acceptabil şi fără a produce degradarea performanţelor altor echipamente sub nivelele acceptabile.

    Cu această ocazie s-a desfăşurat un workshop care a adus la Suceava cei mai importanţi specialişti din ŢARĂ în acest domeniu şi oaspeţi de afară care urmăresc fenomenul. Tema a fost “EUROPEAN DIRECTIVES IN ELECTROMAGNETIC COMPATIBILITY ACCREDITED LABORATORIES” şi au fost prezentate concluziile unor simulări, unor studii experimentale, căi de urmat în standardizarea ce se impune în domeniu şi multe alte teme la ordinea zilei în CEM din perspectivă românească şi europeană.

    Workshop-ul a presupus şi o parte practică concretizată în vizitarea laboratorului. Deocamdată încă nu se poate desfăşura tot setul de teste pentru care laboratorul urmează să fie acreditat.

    Ce se poate spune e că la USV continuă acea muncă de punere pe hartă a oraşului şi din perspectiva unui centru universitar puternic şi de calitate. Este multă muncă şi poate cu trecerea anilor calitatea învăţământului va creşte. Din ce se observă până acum, dacă studentul vrea să facă ceva, acum are cu ce şi pe ce, chiar eu mi-am făcut licenţa pe echipamente la care nu am visat niciodată sau pe care alţii din alte centre universitare le văd doar pe net. Datorită acestor investiţii se va putea face şi muncă de cercetare, domeniu văduvit în ultimii 20 de ani de fonduri şi specialişti care au preferat să facă altceva pentru a nu muri de foame.

    Cine e interesat să afle mai multe despre dotările şi competenţele EMCLab poate consulta pagina de web a laboratorului.

“COMUNICAT 3.4.19 chlc (22.06.2008 -cg) corespondent Din partea lui : Dumnezeu nr. 1 Suprem Interimar al Consiliului Suprem de Conducere a Lumii Civilizationale Virtuale Supreme (D-z–1-S-I-CSC-LCVS): Ciprian Porumbescu Catre : Conducatorul Centrului de Aparare Ezoterica a Lumii Fizice a Planetei Leia (fosta :Tera) Impotriva Agresiunilor Civilizationale Extraterestre (C- CAE –LF- PL-IACE ) : Lorin Ioan Fortuna Va fac cunoscute urmatoarele, in legatura cu situatia existentiala din cadrul LCVS, cu consecinte corespunzatoare asupra Integralei Civilizatiilor Virtuale a Civilizatiei Creatoare Absolute ( Integ CV-CCA), precum si, pe cale de consecinta, asupra LF-PL. 1. 1. In cursul datei curente, la ora 1-calendar hexadal lumesc curent- chlc ( interval orar:3-7-cg corespondent), in cadrul LCVS, a avut loc un atentat la adresa lui D-z–1-S-I-CSC-LCVS:Corneliu Zelea -Codreanu – ancestru, soldat cu internarea sa in cadrul unei centru terapeutic, pentru reanimare si reconditionare functionala. 2. Ca urmare a celor mentionate anterior, D-z-1-S-CSC-LCVS:Prometeos, aflat de asemenea in stare de recuperare terapeutica, ca urmare a atentatelor la care a fost supus, a desemnat, in regim interimar, ca: D-z–1-S-I-CSC-LCVS, pe: Ciprian Porumbescu, care detine functiile de conducere de :D-z–2-I-CSC-LCVS, precum si de : Dumnezeu-Tutelar Civilizational (D-z-TC) al Civilizatiei virtuale (CV) Goriliene Modificate (CV-GM). 3. Tot ca urmare a celor mentionate anterior, D-z–1-S-CSC-LCVS:Prometeos a desemnat, in regim interimar, ca: D-z–2-I-CSC-LCVS,precum si ca : D-z-TC-CV-GM, pe: Eudoxiu ( Doxachi) Hurmuzachi, avand rangul de :Zeu Suprem , in cadrul CV-GM, precum si calitatea de: Rezident al LCVS. 4 . Tot ca urmare a celor mentionate anterior, D-z–1-S-CSC-LCVS:Prometeos a solicitat urgentarea transferarii, in cadrul LCVS, a titularului functiei de : D-z–2-CSC-LCVS, din cadrul Lumii in care se afla, in prezent. 5. Tot ca urmare a celor mentionate anterior, D-z–1-S-CSC-LCVS:Prometeos a mai solicitat urgentarea transferarii, in cadrul LCVS, a cat mai multi dintre reprezentantii CV democratice (CVD), precum si a CV neutre (CVN), care detin rangul ezoteric , necontestat , de : Zeu Suprem (din cadrul CV cu dominanta energetica fundamentala luminoasa), respectiv de :Daimon Suprem (din cadrul CV cu dominanta energetica fundamentala gravitationala), precum si calitatea, necontestata , de: Rezident LCVS. 6. Tot ca urmare a celor mentionate anterior, D-z–1-S-CSC-LCVS:Prometeos a lansat un apel catre toti aristocratii ezoterici, din cadrul Integ CV-CCA, care detin rangul ezoteric de :Zeu , respectiv de :Daimon, imediat anterior celui Suprem (Zeu Intregial , respectiv Daimon Intregial ), a carui acordare nu a fost contestata, sa se straduiasca corespunzator , pentru a urgenta obtinerea rangului : Suprem, precum si calitatea de: Rezident al LCVS, in vederea reconfigurarii structurii demografice a LCVS, in conformitate cu noua directie, democratica, de conducere suprema a Integ CV-CCA, precum si cu noua directie de reverificare a indeplinirii conditiilor de acordare , pe baza de merit, a rangului de :Zeu Suprem , respectiv: Daimon Suprem ( si nu pe baza de obedienta specifica fata de fosta conducere suprema a LCVS, formata, in exclusivitate, din reprezentanti ai CV foste agresoare ), precum si a calitatii de : Rezident al LCVS, obtinuta , de asemenea, pe merit si necontestata. Ciprian Porumbescu -Dumnezeu nr. 1 Suprem Interimar al Consiliului Suprem de Conducere a Lumii Civilizationale Virtuale Supreme P.S. Din motive strategice, prezentul comunicat nu este difuzat in forma in care a fost primit, ci s-au efectuat anumite omisiuni , precum si anumite dezvoltari ale unor fragmente. “

PS tot de pe acest sait: “

“