surâsul interior

Curs de Qigong cu maestrul Cezar Culda

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Tue, 24 Feb 2015 12:30:00 +0200

Maestru Cezar Culda va susţine un curs cu titlul:

QIGONG-UL LUMINII

Cursul va avea loc în perioada 09.03 – 14.03.2015, zilnic între orele 17,00 – 20,00 la RESTAURANTUL MARIS, B-dul 22 Decembrie 1989 nr. 51, fiind organizat de Fundaţia Română de Qigong. Mai multe relaţii puteţi obţine tel. 0743-988388 sau la adresa web www.qigong.ro.

Tematica cursului:

Activarea şi consolidarea structurii energetice:

Creşterea energiei,
Stimularea centrilor energetici principali ai corpului,
Deschiderea meridianelor principale

Tehnici speciale pentru tratarea afecţiunilor proprii cât şi cele ale altor persoane
Curăţarea şi reglarea aurei, echilibrarea stării emoţionale prin meditaţie
Masajul terapeutic al spatelui, capului şi cefei
Echilibrarea energiei principalelor sisteme ale corpului, pentru :

creşterea imunităţii,
reglarea sistemului uro-genital,
îmbunătăţirea activităţii sistemului circulator,
stimularea sistemului respirator,
reglarea sistemului hormonal,
îmbunătăţirea funcţiei hepatice.

Exersare terapeutică

Thich Nhat Hanh: Frica de linişte

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Sat, 7 Feb 2015 05:46:00 +0200

Observ că multora dintre noi le e frică de linişte. Recurgem întotdeauna la ceva – text, muzică, radio, televiziune sau gânduri – ca să umplem spaţiul. Dacă liniştea şi spaţiul sunt atât de importante pentru fericirea noastră, de ce nu ne facem mai mult loc liber în viaţa noastră?

Unul dintre vechii mei discipoli are un partener care este foarte binevoitor, un bun ascultător, nu vorbeşte prea mult, dar acasă simte mereu nevoia de a ţine televizorul sau radioul deschis şi are mereu o revistă în faţă când ia micul dejun.

Cunosc o femeie a cărei fiică mergea cu plăcere să mediteze la templul Zen din oraşul ei şi o încuraja şi pe ea să i se alăture. Fiica îi spunea: „E simplu, mamă. Nu ai altceva de făcut decât să stai aşezată pe podea; sunt şi scaune. Nu trebuie să faci nimic. Doar stai în linişte.” Mama i-a răspuns: „Mi-e frică să fac asta”

Ne putem simţi singuri chiar şi când suntem înconjuraţi de mulţi oameni. Există un vid în interiorul nostru. Nu ne simţim confortabil cu acel vid, aşa că încercăm să îl umplem sau să îl facem să dispară. Tehnologia ne oferă multe aparate care ne permit să fim conectaţi. Suntem tot timpul conectaţi însă continuăm să ne simţim singuri. Verificăm e-mail-ul şi accesăm reţelele de socializare de mai multe ori pe zi. Trimitem sau postăm mesaje, unul după altul. Vrem să dăm, vrem să primim. Suntem ocupaţi întreaga zi în efortul conectării.

De ce ne este atât de frică? Poate simţim un gol interior, poate un sentiment de izolare sau de tristeţe sau de nelinişte. Poate ne simţim abandonaţi şi neiubiţi. Poate simţim că lipseşte ceva important. Unele dintre aceste sentimente sunt foarte vechi şi ne-au însoţit dintotdeauna, insinuate printre toate faptele şi gândurile noastre. Având stimuli din belşug este uşor să ne distragem de la ceea ce simţim. Însă atunci când e linişte, toate acestea devin prezente şi clare.

Practica: Hrănirea

Atunci când simţim singurătate sau anxiozitate, avem obişnuinţa de a căuta distracţii, fapt care deseori duce la o formă de consum nesănătos – fie mâncăm snack-uri fără să ne fie foame, fie navigăm fără minte în Internet sau, tot fără minte, citim. Respiraţia conştientă este o metodă bună de hrăni corpul şi mintea cu deplinătatea minţii[1]. După o respiraţie - două în deplinătatea minţii, va scădea dorinţa de a vă umple cu distracţii. Corpul şi mintea vi se vor reuni şi vor fi hrănite de deplinătatea minţii în respiraţie. Respiraţia va fi tot mai relaxată, iar tensiunile din corp vor dispărea.

Respiraţia conştientă va deveni o pauză hrănitoare. Vă va întări deplinătatea minţii, aşa că veţi avea calmul şi concentrarea ca să vă puteţi contempla anxietatea şi emoţiile.

Meditaţia ghidată este practicată încă din vremea lui Buddha. Puteţi practica următoarele exerciţii şezând sau în mers. Dacă vă aşezaţi în meditaţie, este foarte important să aveţi o poziţie confortabilă, iar coloana vertebrală să fie dreaptă şi relaxată. Puteţi şedea pe o pernă, ţinând picioarele încrucişate pe podea sau pe un scaun cu tălpile aşezate pe sol. Odată cu prima respiraţie spuneţi în gând primul rând, iar odată cu expiraţia, al doilea, şi aşa mai departe.

Inspirând, ştiu că inspir.

Expirând, ştiu că expir.

(Inspiraţie. Expiraţie)

Inspirând, respirația e mai profundă.

Expirând, respiraţia e mai lentă.

(Profund. Lent.)

Inspirând, sunt conştient de corpul meu.

Expirând, calmez corpul meu.

Conştient de corp. Calmare.

Inspirând, zâmbesc.

Expirând, eliberez.

Zâmbet. Eliberare.

Inspirând, sălășluiesc în prezent.

Expirând, savurez prezentul.

Prezent. Bucurie.

[1] Mindfulness

Nagarjuna despre prezenţă

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Tue, 2 Dec 2014 03:17:00 +0200

Sunt deja aici

înainte de a vedea, de a gusta şi de a simţi?

Dacă nu [ar fi aşa] cum aş putea vedea, gusta, şi simţi?

Cum aş putea şti dacă sunt aici sau nu?

Dacă aş putea fi aici fără aceste [trăiri],

[şi] ele ar putea fi aici fără mine.

Eu le dezvălui, dar şi ele mă dezvăluie pe mine.

Cum aş putea fi aici fără ele?

Cum ar putea fie ele aici fără mine?

Eu nu sunt încă aici

până nu am această experienţă.

Văzul dezvăluie doar privitorul,

Gustul doar gustătorul,

Simţământul doar simţitorul.

Dacă nu sunt aici înaintea lor

pot fi [măcar] înaintea uneia din ele?

Poate privitorul să guste?

Poate gustătorul să simtă?

Dacă acestea ar putea diferi [astfel]

eu [nu aş fi unul ci] aş fi nenumăraţi.

Nu sunt legat de elemente

deci pot vedea, gusta şi simţi nedezvăluit.

Dacă eu, căruia îi aparţin aceste [trăiri]

nu pot fi aflat,

cum pot fi ele aflate?

Nu le preced,

nici nu sunt [sincron] cu ele,

nici nu le urmez.

Lasă să treacă "Eu sunt".

Lasă să treacă "Eu nu sunt".

Nagarjuna despre schimbare

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Tue, 27 May 2014 01:32:00 +0300

Dacă ceva are o esență -
cum s-ar putea schimba vreodată
în altceva?

Un lucru nu se schimbă în altceva -
tineri nu îmbătrânesc,
vârsta nu îmbătrânește.

Dacă ceva s-a schimbat în altceva -
lapte ar fi unt,
sau untul nu ar fi lapte.

Acolo unde ar fi o urmă de ceva,
ar fi şi o urmă de vid.
Acolo unde nu este nici o urmă de nimic,
nu va exista nici urma vidului.

Buddha spune [că] vidul
este renunțarea la opinii.
Cei care cred în vid
sunt incurabili.

Nagajuna.

Matthieu Ricard despre fericire

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Fri, 21 Mar 2014 00:03:00 +0200

Cum dobândim fericirea şi cum o păstrăm? Din ce se constituie ea? Aceste întrebări, fundamentale umanităţii, sunt începutul, rădăcina filozofiei, religiei şi psihologiei buddhiste. Matthieu Ricard este unul dintre cei mai competenţi în a traduce această gândire orientală pe înţelesul şi simţirea occidentalilor, fiindcă a trăit din plin în ambele lumi. Fiu al unui filozof proamerican şi al unei artiste plastice avangardiste, Matthieu Ricard ar fi putut deveni un reputat om de ştiinţă în domeniul biologiei. La 26 de ani, era deţinătorul unei diplome de doctor în genetică moleculară, îndrumat fiind de François Jacob, laureat al Premiului Nobel în medicină. Totuşi, la această vârstă, se retrage într-o mănăstire buddhistă din Nepal, dedicându-şi viaţa meditaţiei. Nici viaţa sa de călugăr nu a fost una mediocră, devenind discipolul apropiat al lui Dilgo Khyentse, ce avea să devină conducătorul şcolii Nyigma, o importantă sectă a buddhismului tibetan. În 2003 a scris cartea Plaidoyer pour le bonheur, tradusă şi în limba română cu titlul Fericirea. Un drept cu care ne naştem, o cale de a-l valorifica. Prelegerea de faţa, ţinuta cu un an mai târziu la conferinţele TED, prezintă liniile de forţă ale cărţii dar şi a psihologiei buddhiste.

Mind and Life XXVI, January 2013 - Conference topics

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Tue, 26 Nov 2013 00:50:00 +0200

(Depending on your browser some links will not return bookmarks inside the film)

Day 1 - January 17 - Introduction

Morning: Exploring the Nature of Reality: Buddhist and Scientific Perspectives

(0) Mantra.

(00:04:51) Word of Khen Rinpoche Jangchup Choeden, Gaden Shartse Monastery abbot.

(00:09:57) Opening word of Arthur Zajonc, Arthur Zajonc, President Mind & Life Institute.

(00:21:63) Word of Richard Davidson, Founder and Chair Centre for Investigating Healthy Minds University of Wisconsin-Madison. He emphasis the contribution and the results of 25 years of the Mind & Life Institute in increasing interest in meditation techniques in the West.

(00:30:08) Word of His Holiness, the Dalai Lama.

(01:20:21) Diana Chapman Walsh about the week schedule.

(01:33:88) Arthur Zajonc.

(01:50:22) Richard Davidson: Why Neuron science?

(02:04:99) Intentional blink test. Results on vipassana practicants. (02:07:59) Change blindness influenced by meditation. (02:09:95) Subliminal image of the face. (02:11:86) The brain is a source of both disillusion an insight. (02:34:81) Dalai Lama' intervention: Difference between conceptual and nonconceptual conscience. Realm of thoughts. (02:38:20) State of sleep (discussion).

Afternoon: Session: The Sweep of Science: Knowledge and the Nature of Reality

(0) Introduction by Diana Chapman.

(00:02:68) Thupten Jinpa: Classical Buddhist Thought and Modern Science: Methods of Enquiry and Philosophical Outlook.

(00:02:68) Teaching science to Buddhists. (00:13:31) Difference Between Science an Philosophy. (00:17:43) Important features of the scientific method. (00:21:03) Four Principle of Reality. (00:25:22) Types of relations between two things. (00:27:50) Forms of inferences relevant in science. (00:28:33) Means of knowing contingent about the type of facts. (00:31:92) Science and truth.

(00:40:08) Discussions.

(00:57:25) Arthur Zajonc About Quantic Physics.

(00:59:44) Galileo's experiment. (01:05:17) Galileo's experiment on the Moon. Discussion about the air on the Moon. Differences between Buddhist and western thinking on movement. (01:17:43) Results of Galileo's experiment. Einstein thinking. (01:19:77) Elements an structure of the Reality. The Greek four elements in the Table of the Elements. (01:32:21) Universe.

(01:35:48) John Durant for Anne Harington: History of Neuroscience.

(01:40:45) Human body as an object. William Harvey's experiment. (01:42:79) Extention. Understanding through extension of the observation apparatus. (01:47:55) Brain investigation in the evolution of science. Dualism. (01:54:87) The mechanic model. Pineal gland, the place of immaterial spirit. (01:57:26) 1600-1800: Two centuries of science that is not including mind. What is achieved and what is lost? (01:59:76) Forms of dualism: Introspection (Wundt). (02:02:30) Forms of dualism: Tests and tasks. (02:03:20) Forms of dualism: Brain mapping.

(02:08:92) Wendy Hasenkamp: Contemporary Neuroscience.

(02:14:41) Neuroplastics. Shifting functions form degraded to healthy cerebral regions.

(00:00:3) John Durant, moderator: Announcements.

Day 2 - January 18 - Physics

Morning: Quantum Physics, Relativity, and Cosmology

(00:04:92) Arthur Zajonc: The Implications of Quantum Mechanic for Our View on Reality.

(00:08:80) Why is the candle light yellow? (00:09:43) Why light can pass even is no air? (00:13:00) A Brief Introduction to Principles of Quantum Mechanics. (00:13:00) Identity Principle. (00:22:74) Indistiguishability. (00:27:69) Superposition. (00:30:05) Quantum Holism. Indras's Net. (00:42:56) Ambiguity. (00:54:46) Interaction and ambiguity have major consequences.

(01:07:49) Michel Bitbol: Differences between Classic and Quantum Physics.

(01:07:49) Changing the idea of understanding the world worth the idea of understanding our relation with the world. (01:24:98) Example 1: Schrodinger's cat. (01:34:47) Intersubjective truth. Intersubiective knowledge. (01:37:57) Example2: Wave-Corpuscle duality without ontology. (01:51:83) The Guided Wave Theory. (01:57:36) Clarification 4: Particles with no intrinsic existence. Comparation with a rainbow (LeBlanc, Espagna). (02:01:66) Rindler box experiment. Discussion about the absolute cool. Quantum vacuum. (02:14:43) Clarification 5: Indeterminism. Disturbance in observation is uncontrollable. Causality is not applicable to quantum mechanics (Heisenberg). Indivisibility of quantum phenomena (Bohr). (02:20:43) Conclusions: Similitudes to Buddhist philosophy. Danger of physics to absolutise materialism. Buddhist perspective on truth in relation to science.

Afternoon: The Nature of Reality

(00:00:2) John Durant, moderator:

(00:00:44) Arhur Zajonc about the Relativithy Theory.

(00:01:82) Context or relationship in the Thory of Relativity. (00:03:03) Watch as archetype of classic phisycs. (00:05:25) Einstein's realism. (00:06:66) Initrinsic Propreties. (00:07:57) Galileo on primary and secondary qualities. (00:11:61) Tibetan epystemology view on proprieties. (00:18:81) World as Intrinsically Intersubjective: experience is subjective. (00:19:97) Relativity: Lenght contraction and relativity of simultaneity. Pole in barn experiment. (00:27:35) Every primary proprety is affected by the relativity.(00:30:34) Crucial significance of the viewpoint. (00:32:25) Events and processes instead of objects.(00:35:39) Implications. (00:41:64) Circling reality.

(00:43:07) Michel Bitbol: Quantum mechanics: A Theory With no View of the World?

(00:46:62) What is science [in ralation with nature]? (00:49:71) What is a sciencific theory? (00:55:12) What is a interpretation of a physical theory? (01:01:63) What is quantum theory? (01:05:28) Some interpratations of the QT. (01:13:28) QT, aproblem with the Western culture.

(01:19:96) Dalai Lama about existence from the Buddhist perspective.

(01:30:21) John Durant: Science is open fo everyone.

(01:32:44) Thupten Jinpa:

(01:35:51) Early Budhist theory of atom: Early Abhidharma, (01:39:73) Sautrantika revision, (01:42:71) Critique of indivisible particles. (01:46:98) Madhiamaka critique of essentialism. (01:53:27) Theory of the Two Truths.

(02:06:84) Questions to Dalai Lama.

(02:06:84) Brain body related to mind in Buddhist Thought. (02:14:94) Subtile and coarse energy. The Subtile Mind does not depend on brain. (02:18:92) The ultimate purpose of Buddhism is transformation of one self. (02:21:16) Can we develop so Quantum and Madhiamaka theories to be coomon understand?(02:26:00) Respect between religions. (02:28:88) God in Buddhis theory. (02:29:74) There is a way in wich science can be a foundation to secular ethic?

Day 3 - January 19 - Neuroscience

Morning: Changing the Brain

(00:00:2) Arthur Zajonc, moderator.

(00:04:47) Richard Davidson: Impact of Contemplative Training on Emotion and Attention.

(00:08:30) William James and the importance of muscular reaction in emotions. (00:18:17) James Papez model of emotions. (00:21:03) Discussion: Is capacity to regulate emotions possible only to humans? Patience test to children. Development of child brain. (00:37:73) Neuroplastics. (00:45:41) Networks in the brain that are important to attention. Types of attention. (00:51:80) Thungten Jimpa about attention in Abidharma. (00:52:47) Connection between attention and emotion. (00:53:39) Example of how we can study the impact of meditation on emotion and attentions.

(01:03:93) Tania Singer: Training Compassion and Empathy

(01:05:56) Training compassion. (01:08:11) Metacognition. (01:09:71) Basic model of training. (01:11:61) Different Routes in Understanding Others. (01:17:46) The Neuroscience of Empathy and Compassion. (01:22:38) Empathy, Compassion, Emphatic Distress. (01:24:73) One Week Training. (01:26:07) Discussion: How positive and negative emotions are defined in Western and Buddhist view? (01:43:05) Dalai Lama' intervention: Empathy can not extend to your enemy but compassion can go. Empathy is related to the subject attitude, compassion no. (01:53:20) Discussion about physicians getting no training in dealing emphatic distress. (01:56:71) Does Buddhism know a Middle Way between empathic and distress? (02:00:19) Compassion qualities are lost through living and have to be discovered through meditation.

Afternoon: Exploring Neuroplasticity

(00:00:0) Arthur Zajonc, moderator.

(00:01:73) Richard Davidson about intelligence.

(00:01:88) Intelligence is measured by the IQ test. (00:07:60) Influence of trained intelligence. Working memory. (00:13:34) Crystallised and fluid intelligence. Clear intelligence and Penetrating intelligence (Buddhism). (00:17:32) Persistence of negative emotions and recovery through meditation. (00:31:98) Relation between Amygdala and some Buddhist mental states. (00:34:40) The heart of compassion. (00:43:25) New methods, new questions.

(00:51:06) Tania Singer: Social Neuroscience: Understanding Human Social Behaviour

(00:51:06) Levels of understanding on cognition. (00:57:39) Motivational Systems: Seeking system, Threat System, Caring System. (01:07:76) Amygdala, Oxytocin, Trust. (01:18:87) Mental Training and Compassion.

(01:23:26) Geshe Dadul Namgyal: Neuroscience and Neuroplasticity.

(01:24:87) Nature and Nurture. (01:33:80) Neuroplasticity: its discovery and possibility. (01:41:65) Happyness is a skill. (01:54:59) Neuroplasticity: a Buddhist's take. (02:04:89) Conscieusness vs 'mind and metal factors' in Buddism. (02:10:53) Consciencious', 'mind' and 'mental factors' attributed to Buddhism: points of comparison and clarification. (02:16:06) Composition of Sleep as a variable mental event.

Day 4 - January 20 - Consciousness

Morning: Consciousness in Western Science and Philosophy

(00:00:5) Arthur Zajonc's introduction.

(00:03:02) Christof Koch: Consciousness and the Brain.

(00:03:02) Qualia of red. First Peson Account vs Thirrth Person Account. (00:12:68) Forms of conscousness. (00:16:12) What do we know about counsousness? (00:18:04) Dalai Lama: At what level apears couscousness? (00:21:80) What do we know about counsousness? (00:24:66) Dabate: Can be consciusness without self-consceusness? (00:40:59) Counsciousness in bees. Panpsychism. (00:44:87) Counsciousness in mamals. (00:47:57) Looking for the footprins of consciousness in the brain. (00:50:49) A theory of Counsciousness. (00:53:33) The Integrated Information Theory of Giulio Tononi. (00:54:99) Mesure consciusness.

(00:56:06) Arthur Zajonc's conclusions.

(00:57:57) Matthieu Ricard.

(00:57:57) The context of Buddist condition. (01:01:66) Method of speech. (01:02:66) Cause and beginning. (01:15:00) Exploring consciounsnees from the perspective of consciouns. The pure experience. Chunyi (is there, primary phenomena). (01:15:00) Mesureable phenomena. Mesuring pure conscience. (01:22:53) Inexplicable facts about counscience: Memories from previos lifes, (01:26:96) clinical death experience, (01:28:05) knowing ohters thoughts (moshe).

(01:36:12) Dalai Lama's Coments. Using meditation to recolect memories from the previous lives.

(01:44:89) Discussions With Dalai Lama.

(01:48:27) Dalai Lama about the Subtile Mind and Subtile Matter. (01:55:37) Michael Davidson: Subtile mind is magic from the point of view of Western Science. (01:56:92) Mahtieu Ricard explains karma. (01:57:55) Dalai Lama : We must respect others schoolar or religions thought. (02:00:00) Tania Singer: Is pure mind related to energy? Rlung. (02:03:91) How memory information can be carried from a life to an other? (02:07:28) Phisical and neurogical sciences operates presoposing a material substrate for everything, while buddhist thinking cosider imaterial phenomena too. (02:09:76) Thupten Jinpa: What is the difference between counscesness and awareness? (02:14:53) Michael Davidson to Dalai Lama: Why science can not investigate subtile body? (02:18:93) The role of meditation and yogic exercise in developing the subtile mind.

Afternoon: Approaches to Consciousness

(00:00:1) Arthur Zajonc's introduction.

(00:00:37) Richard Davidson.

(00:01:71) Visual test: Masking. Footprins of te conscience in the brain. (00:05:26) Probing the unconscious. (00:14:69) Many brains inside your head. (00:22:59) Neuron response. (00:27:25) Dalai Lama: Which come first? Neuron activity or conscious thought?

(00:30:51) Rajesh Kasturirangan: Mathematical Approches to the Mind

(00:30:51) Introduction. (00:33:20) Pramana thories on mind. (00:34:96) "I can doubth everything but not the experience itself." (Descartes) (00:36:61) Thesis statement. (00:40:31) We are born with grammar capcities. (00:41:87) How our visual system is capable to recognise an infinite number of entities? (00:42:65) Computational model of brain principle. (00:43:38) If you can give an informational caracterisation than anything that has that caracterisation potentially had conscousness. (00:45:38) Reasons why we don't belive in computational model. (00:45:38) Concepts are not formal or mathematical, but they are grounded in perceptual and other bodyly capacitieas that are preconceptual. Bodily basis of conceptualisation. (00:50:34) The Gods and the moths view of the world. (00:53:84) Can we give a mathematical model of the Pramana theories? (00:54:72) Conclusions and comments.

(00:58:15) Michel Bitbol: Does Consciusnes Have a Material Basis?

(01:01:72) Is the view that coscious experience arises from a material basis imposed by the science? (01:07:28) Corelation is not causation. (01:14:40) Consciousness is the starting point of an inquiry. Experience. (01:18:10) The blindspot of the science. (01:20:55) The strange loop between the brain and consciousness. (01:24:79) Discussions. Validating meditative experience. Dilusion. The Zombie issue. (02:02:75) The regulating (of emotions) function of counsciousness. The ethic issue.

Day 5 - January 21 - Applications of Contemplative Practice

Morning: Clinical and Educational Applications of Contemplative Practice

(00:00:0) Introduction by Diana Chapman.

(00:10:12) Sona Dimidjian: The Science of Clinical Aplications of Contemplative Techniques.

(00:14:68) The Boulder Model. (00:15:09) Clinical approaches to psichic sufferings. (00:15:37) Cognitive Behavioural Therapy. (00:18:31) Mindfullness vs. Cognitive Therapy. (00:20:59) Depression. (00:27:76) Mindfull Cognitive Therapy toolbox. (00:30:24) Levels of minfullness. Mind being hijacked by thee streem of automatic thoughts. (00:46:01) Efect of the course on pregnant women. (00:47:40) Clinical Reasearch Methods.

(00:55:33) Arthur Zajonc: Contemplative Pedagogy: The Heart of Education.

(00:58:90) Introduction. Historical background. (01:04:54) Purpuse of education. (01:09:66) Sustained attention. (01:10:29) Contemplative pedagogy today. Beholding. (01:13:27) Design Principles of Contemplative Pedagogy. (01:16:67) The Rationale for a Contemplative Pedagogy. (01:20:26) Minfullnes in the K-12 Education.

(01:30:38) Geshe Ngawang Samten: Secular Ethics and Understanding of Reality.

(01:45:21) Buddhist Approach to Ethics. (01:47:65) Buddhist Approach to the modes of encountering afflictive emotions. (01:57:77) Importantce of teaching on impermanence as reality.

(02:03:31) Dalai Lama's comment.

(02:03:31) There is a lot of suffering due to human behaviour. (02:08:97) Religions, not taken sicere, caused a lot of suffering. (02:10:12) Missunderstood education and missused sciance also caused suffering. (02:12:40) Only hope is proper education, not metter what religion. (02:14:85) There is not other choice but secular ethics. (02:15:59) We have to think at comming generations. (02:17:47) Ultimately, problems start from the heart.

Afternoon: Promoting Human Development

(00:00:1) Introduction by Diana Chapman.

(00:01:14) James R. Doty.

(00:01:14) Presentation by Diana Chapman. (00:03:33) Introduction. (00:06:04) Changing the brain with contemplative practices. (00:19:44) We have evolved to care… (00:25:44) Commpasionate behaviours activate de reward centres of the brain. (00:26:70) Standford Compation Cultivation Training Course (00:32:40) Opportunities of minfullness: in schools, (00:33:21) busyness, (00:35:46) in prison systems. (00:40:14) Post traumatic disorders in veterans. (00:42:29) En Group is limited. Can we enlarge it?

(00:45:43) Lobsang Tenzin Negi: Cognitive Based Compassion Training: An Emory Initiative for Education and Human Development.

(01:29:69) Aaron Stern

(01:29:69) Presentation by Diana Chapman. (01:31:91) Importance of context. Cultural ripple of the atomic bomb explosion. (01:38:19) Importance of unexpected creativity. (01:41:16) Teaching witout loosing originality. Leonard Bernstein. (01:47:26) Can human beings really be transformed? (01:50:43) Academy for The Love of Learning. Transformative learning. (01:53:11) The Learning Filed enquiry. (01:54:90) Somatic learning. (01:56:78) Basic Leaning Practice. Informing experience rather then writing prescriptions.

(01:58:84) Questions and comments

(01:58:84) James R. Doty: Inhibition by fear. (02:07:37) Aaron Stern: Problems in the public education. (02:09:73) Geshe Ngawang Samten: Benefits of Minfulness Training. (02:13:27) Rajesh Kasturirangan. (02:14:97) Tania Singer: What makes compassion 'softer' then intelect? (02:16:93) Matieu Ricard: Difference between compassion and empathy. (02:19:99) Aaron Stern: It taks great courage to give new ideas to the world.

Day 6 - January 22 - Future Directions

Morning: The Future of Monastic Science Education & Buddhism, Science and Modernity

(00:00:6) Introduction by Diana Chapman.

(00:01:15) Geshe Lhakdor: Teaching Science to Monastic Students.

(00:24:93) Lobsang Tenzin Negi: Implementation of the Emory - Tibet Science Innitiative.

(00:44:87) Dalai Lama's Word.

(01:19:50) Dalai Lama's Closing Word.

(01:20:49) Arhur Zajonc's Closing Word.

(01:38:11) Geshe Lhakdor Closing Word..

(01:43:26) Dalai Lama Prayer.

Baba Rampuri depre limitele noastre în a înţelege India

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Sat, 20 Jul 2013 15:56:00 +0300

Am avut ocazia să văd zeci de feţe ale turiştilor occidentali după prima lor baie în "realităţile" Indiei - de regulă o plimbare pe străzile oraşului unde aterizau - New Delhi sau Calcutta. Deveneau brusc taciturni şi preocupaţi. Chiar dacă vizitaseră obiective turistice fermecătoare şi exotice, încântarea lor era umbrită. Entuziasmului de la urcarea în avion, îi lua locul stupoarea, indignarea, atât cât mai aveau energie, şi, nemărturisită, teama. Teama că şi lor li s-ar putea întâmpla să ajungă să trăiască aşa. "Când m-am culcat aseară, mi-a fost teamă să nu mă trezesc dimineaţă, în stradă, un ricşar care s-a visat profesor" mărturisea un important om de cultură român.

Este, inevitabil, primul şoc, prima ciocnire de valori, a noastră, occidentali bine hrăniţi, şamponaţi şi dependenţi de confort, care nu înţelegem de ce aici, lumea este fundamental diferită de cea de acasă. Supuşi unui asemenea stres cultural, unii eşuează în dispreţ şi îşi vor continua sejurul dezinfectându-se sistematic în aşteptarea întoarcerii în "civilizaţie" şi adunând amintiri (şi fotografii) demne de documentarul Shocking Asia. Ceilalţi trec mai departe, fără a fi scutiţi de recidive, deoarece cele trei valori ale civilizaţiei occidentale - curăţenie, hrană şi confort - ne sunt (tot mai) adânc inoculate în fiinţa noastră.

Acesta este primul nivel sau prima barieră în perceperea şi cunoaşterea Indiei. Însă nu singura. Baba Rampuri, care a fost acceptat în unele dintre cele mai esoterice arii ale spiritualităţii indiene, vorbeşte în această scurtă prelegere de multe alte bariere culturale în pătrunderea spiritualităţii indiene, în fapt forme mai puţin sau mai mult subtile ale ignoranţei (avidyā) noastre.

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (VIII)

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Wed, 17 Jul 2013 00:34:00 +0300

Astfel, nepângărit de superstiţiile

Celor opt griji lumeşti [1],

Recunoscând toate fenomenele ca fiind iluzorii,

Fie ca să fiu eliberat de robia ataşamentelor.

Această strofă se referă la înţelepciune. Toate practicile descrise până aici trebuie ferite ca să nu fie pătate de superstiţiile celor opt dharme lumeşti. Aceste opt [dharme] pot fi descrise ca albe, negre sau gri.[2] Cred că e suficient să explic această strofă din punctul de vedere al practicilor efectuate, fără lăsa să fie pătate de concepţii greşite ale unui ataşament faţă de existenţa reală – superstiţiile celor opt dharme.[3]

Cum evităm să pătăm practica?
Recunoscând întreaga existenţă ca iluzorie şi refuzând ataşamentul de existenţa reală. Aceasta este calea de eliberare de legăturile unui astfel de ataşament.

Să explic sensul cuvântului „iluzoriu” din acest context: existenţa adevărată apare sub înfăţişarea diferitelor obiecte oriunde acestea s-ar manifesta, dar, de fapt, aici nu este existenţă reală. Existenţa adevărată e aparentă, dar nu există [în fapt], este o iluzie. Chiar dacă tot ceea ce există apare ca fiind existent cu adevărat, este [de fapt] lipsit de existenţă adevărată. A vedea că obiectele sunt golite de existenţă adevărată – că, deşi existenţa adevărată apare, ea nu există [în fapt], este iluzorie – înseamnă a avea o înţelegere clară a noţiuni de vid: vidul aparenţei manifestate.

Într-o primă etapă trebuie să fim siguri de faptul că toate fenomenele sunt vide de existenţă reală. Apoi, atunci când ceea ce are natura absolută [4] apare ca fiind cu adevărat existent, vom respinge existenţa adevărată, amintindu-ne de absenţa totală a unei existenţe adevărate. Alăturând cele două [concepte] – aparenţa unei existenţe reale şi vidul aşa cum a fost experimentat în prima etapă - descoperim natura iluzorie a fenomenelor.

Nu este nevoie să explic acum felul cum lucrurile apar iluzorii, separate de ceea ce este dat. Acest text dă explicaţii până la meditaţia asupra vidului. În învăţăturile tantrice, precum Guhyasamaja tantra, ceea ce este numit iluzoriu este cu totul separat. În această strofă, ceea ce este numit iluzoriu nu trebuie neapărat să se arate separat. Prin urmare obiectul respingerii este existenţa reală a ceea ce are natură absolută, şi acesta trebuie respinsă. Atunci modul iluzoriu de a se înfăţişa al lucrurilor se va produce indirect: ele vor părea a exista cu adevărat deşi nu există.[5]

Întrebare: Cum poate funcţiona ceva care este de negăsit şi există doar prin doar prin atribuire?

Dalai Lama: Este foarte dificil. Dacă puteţi realiză că subiectul şi acţiunea există prin raţiunea coproducerilor lor condiţionate, va apare vidul în coproducerea condiţionată. Aceasta este cel mai greu de înţeles.[6]

Dacă aţi realizat bine existenţa neinerentă, experienţa obiectelor existente vorbeşte de la sine. Faptul că există natural este respins de logică, şi poţi fi convins de logică ca lucrurile nu exista inerent – nu au cum să existe inerent. Totuşi ele există în mod clar fiindcă le experimentăm. Prin urmare, cum există ele? Ele există numai pin puterea numelui. Nu spunem că ele nu există; nu s-a spus niciodată că ele nu există. Ce s-a spus este că ele există prin puterea numelui. Această aserţiune e dificil [de înţeles]. E ceva ce veţi înţelege cu încetul, încet, prin experienţă.

Întâi trebuie să analizaţi dacă lucrurile există sau nu, realmente dacă sunt constatabile: le puteţi găsi. Însă dacă am spune că ele nu există de loc, am greşi, deoarece le experimentăm. Nu putem demonstra prin logică faptul că lucrurile există constatabil, însă ştim prin experienţă că ele există. Dacă există, sunt doar două moduri în care ele o pot face: sau prin fundamentul lor sau fiind controlate de alţi factor, adică sau complet independent sau dependent. Deoarece logică neagă existenţa lor independentă, singurul mod în care pot exista este cel dependent.

Prin ce depind lucrurile de existenţa lor? Ele depind de faptul că sunt etichetate şi de gândul care le etichetează. Dacă ar putea fi găsite atunci când sunt căutate, înseamnă că ar exista prin propria lor natură, şi astfel scrierile Madhyamaka, care spun că lucrurile nu există prin natural or, ar greşi. Totuşi, nu poţi găsi lucrurile atunci când le cauţi. Ceea ce găsiţi este ceva care există sub controlul altor factori, care există numai în nume. Cuvântul „numai” sugerează că ceva a fost eliminat: dar ceea ce a fost eliminat nu este numele, nici ceea ce are înţeles şi este obiectul valid al minţii. Nu vrem să spunem că nu există alt înţeles decât cel al numelui, sau că înţelesul care nu este nume nu este un obiect valid pentru minte. Ceea ce este eliminat există prin ceva diferit de puterea numelui. Lucrurile există numai prin puterea numelui, însă ele au înţeles, iar înţelesul este obiectul minţii neamăgite. Prin natura lor lucrurile există doar prin puterea numelui.

Nu există altă alternativă decât forţa numelui ceea ce nu înseamnă că nu există nimic în afara numelui. Există lucrul, există înţelesul şi există numele. Ce este înţelesul. Înțelesul există de asemenea numai în nume.

Întrebare: Mintea există în realitate, sau este, de asemenea, o iluzie?

Dalai Lama: Este acelaşi lucru. Conform Prasangika Madhyamaka, cea înaltă şi mai precisă opinie, nu există deosebire între obiectul exterior şi conştiinţa interioară care în înţelege: ambele există prin puterea numelui; niciuna nu este cu adevărat existentă. Gândul, şi el, există doar în nume; la fel vacuitatea, buddha, rău şi indiferent. Totul există doar prin puterea numelui.

Când spunem „doar numele” nu vrem să se înţeleagă altceva decât că se elimină înţelesuri care nu sunt numele însuşi. Dacă, de exemplu, comparaţi o persoană reală cu o fantomă, ambele sunt la fel prin faptul că există doar prin nume, însă există şi diferenţe. Tot ceea ce există şi ceea ce nu există este etichetat, însă în nume, unele lucruri există, altele nu.[7]

Conform Şcolii Doar Mintea [8], fenomenele exterioare apar ca existând inerent, în fapt ele fiind vide de o existenţă exterioară inerentă, întrucât mintea există real. Cred, însă că ajunge cu doctrinele buddhiste, deocamdată.[9]

Întrebare: „Mintea” şi „conştiinţa” sunt termeni echivalenţi?

Dalai Lama: În tibetană se fac distincţii, însă e greu de spus dacă în limba engleză cuvintele poartă aceleaşi conotaţii. Acolo unde „minte” re referă la conştiinţa primară, este probabil identic cu „conştiinţă”. În tibetană „cunoştinţă” este cel mai general termen, şi se divide în conştiinţă primară şi factori mentali (secundari), ambele categorii având mai multe subcategorii. De asemenea, atunci când vorbim de cunoştinţă, poate fi vorba de cunoştinţă mentală sau senzorială, cea dintâi având multe subdiviziuni, corespunzătoare diferitelor [grade] de grosolănie sau subtilitate. Dacă cuvintele din engleză corespund întocmai termenilor tibetani, e greu de spus.

Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.

Mintea şi viaţa, ediţia XXVI: Minte, creier şi materie - o conversaţie critică între gândirea budhistă şi ştiinţă

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Sun, 31 Mar 2013 20:37:00 +0300

De mai bine de un sfert de veac, Dalai Lama găzduieşte un ciclu de conferinţe având ca temă filozofia ştiinţelor şi a mentalului. Ediţia de anul acesta, a două zeci şi şase-a, s-a desfăşurat între 17 şi 22 ianuarie la mănăstirea Drepung din Karnataka, India, şi a avut titlul Minte, creier şi materie - o conversaţie critică între gândirea budhistă şi ştiinţă. Douăzeci de oameni de ştinţă cu renume mondial cărora li s-au alăturat erudiţi tibetani de anvergură au dezbătut despre schimbările în înţelegerea noastră asupra universului fizic şi despre natura minţii. S-au utilizat metode aparţinând filosofiei budhiste clasice dar şi cele ale ştiinţei occidentale moderne într-un dialog între viziunea budhistă şi cea occidentală asupra unor teme ca fizica cuantică şi neuroştiinţă.

Baba Rampuri despre Yoga Sutra lui Patanjali

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Mon, 25 Mar 2013 01:29:00 +0200

Despre yoga lui Patanjali s-a scris enorm, Eliade, de exemplu, are o carte extrem de laborioasă pe această temă. Însă, până la urmă, toate încearcă să (sur)prindă în conceptualizări occidentale o experienţă orientală. E ştiinţific, e exact, dar prea complicat. Yoga Sutra conţine doar 196 de aforisme, explicaţiile şi notele, inevitabil, sute de pagini. Acolo, în Asia, o asemenea învăţătură se şoptea la ureche, transmiterea nu putea dura săptămâni. Este prin urmare un alt fel de gândire, de existenţă, este ceva firesc, trăit. Pentru noi, conştietizarea firescului este prilej de comedie. Jourdain, care află că de o viaţă vorbeşte în proză. Acolo poate fi prilej de salt spiritual. Am tradus această prelegere fiindcă este extraordinară simplitatea cu care reuşeşte să limpezească o filosofie religioasă şi o practică, pe care noi, occidentalii, o percepem foarte complexă, dar şi pentru că este o introducere în modul de a rezona indian. Baba Rampuri este un cetăţean american care a trăit în India din 1970, devenind primul străin iniţiat în ordinul yoghic Naga Sannya. Acum e guru, şi dă învăţătură mai multor discipoli. A trăit în ambele lumi în modul cel mai profund şi este prin urmare în măsură să "traducă" sensurile cele mai adânci. Urmând tradiţia care l-a adoptat, el nu explică ci descrie ceea ce este yoga în viziunea lui Patanjali, iar cunoscându-ne năravurile, ne îndrumă şi nu ne lasă pradă stereotipiilor noastre occidentale, subliniind ce nu trebuie să gândim (neti, neti).

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (VII)

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Mon, 17 Dec 2012 14:05:00 +0200

VII

Pe scurt, voi oferi direct şi indirect orice beneficiu şi fericire

Pentru toate [fiinţele,] mamele mele,

Iar în secret voi lua asupra mea

Toate acţiunile dăunătoare şi suferinţele lor.

Această strofă se referă la practica de a lua asupra noastră toate suferinţele celorlalţi, dăruindu-le, în acelaşi timp, din dragoste şi compasiune, toată fericirea noastră.
Şi noi, la fel ca ceilalţi, ne dorim fericirea, şi nu ne dorim suferinţă. Îi putem [însă] vedea pe ceilalţi copleşiţi de suferinţă, neştiind cum să scape de ea. [Vazându-i,] trebuie să avem intenţia de a lua toată suferinţa şi karma lor negativă şi să ne rugăm ca acestea să prindă rod asupra noastră [1] imediat. Altfel, celelalte fiinţe vor fi lipsite de fericirea pe care o caută şi nu vor şti cum să o găsească. Iată de ce, fără zgârcenie, să le oferim toată fericirea noastră – trupul, bogăţia şi meritele noastre – şi să ne rugăm ca acestea să prindă rod asupra lor imediat.

Desigur, este foarte puţin probabil ca [în realitate,] să fim capabili să preluăm suferinţele celorlalţi şi să le cedăm fericirea noastră. Asemenea transferuri se întâmplă rar, şi trebuie ca între cei doi să fie o legătura karmică puternică şi neîntreruptă, care vine din trecut. Totuşi această meditaţie este foarte puternică în formarea curajului în minţile noastre, fiind, din acest motiv, foarte benefică.

În Instruirea minţii în şapte puncte [2], suntem sfătuiţi să alternăm practicile primirii şi dăruirii şi să le exersăm în respiraţie.[3] Iar Langri Tangpa supune că acestea trebuie făcute în secret. Aşa cum se explică în Bhodicaryavatara, aceste practici nu sunt potrivite pentru minţile bhodisattvaşilor începători ci doar unor practicanţi aleşi. De aceea sunt numite secrete.

Întrebare: În Bhodicaryavatara, Shantideva scria: „…dacă mă rănesc de dragul celorlalţi, voi dobândi măreţia.” [4] Pe de altă parte Nagarjuna ne spune să nu ne mortificăm corpul. Ce a vrut Shantideva să spună prin „a ne răni”?

Dalai Lama: Nu înseamnă că trebuie să te loveşti în cap cu ceva. Ceea ce vrea Shantideva să spună este că, atunci când apar gânduri de auto-preţuire, trebuie să te opui lor cu tărie şi să le stăpâneşti în forţă. În alte cuvinte, trebuie să îţi răneşti mintea ce se auto-preţuieşte. Trebuie să distingi clar între Eul care este complet obsedat de propria bunăstare şi Eul care se va ilumina. Între ele există o mare diferenţă. Acest vers din Bhodicaryavatara trebuie interpretat în contextul celorlalte versuri, care îl preced şi care îi urmează. Eul este privit în mai multe feluri: Eul adevărat, Eul care se auto-preţuieşte, Eul care priveşte lucrurile prin ochii celorlalţi, şi aşa mai departe. Ideile nu trebuie extrase din context.

Dacă este benefic celorlalţi, dacă este benefic măcar unei persoane, este potrivit ca noi să preluăm asupra noastră suferinţă celor trei tărâmuri, sau [chiar] să mergem într-unul dintre infernuri, şi ar trebui să avem curajul să facem asta. Pentru a atinge iluminarea de dragul celorlalte fiinţe cu simţuri, ar trebui să acceptăm cu bucurie să petrecem nenumăraţi eoni în cel mai adânc infern, Avici. Aceasta se înţelege prin a prelua asupra noastră răul care îl îndură ceilalţi.

Întrebare: Ce ar trebui să facem ca să ajungem în cel mai adânc infern?

Dalai Lama: Important este să vă dezvoltaţi curajul ca să vreţi să mergeţi într-unul dintre infernuri. Nu trebuie să ajungeţi acolo. Atunci când Kadmapa Geshe Chekawa era pe moarte, şi-a chemat discipolii şi le-a cerut să aducă ofrande, să spună rugăciuni şi să ţină slujbe deosebite, deoarece practica sa nu a avut succes. Discipolii au fost răvăşiţi, aşteptându-se ca să se întâmple ceva rău. Dar, gheshe [5] le-a explicat că, deşi toată viaţa s-a rugat ca să renască în infern pentru a-i ajuta pe cei de acolo, [acum, înainte de moarte,] primise o viziune care îl anunţa că va renaşte pe tărâmul pur, fapt care l-a întristat. Urmând exemplul [lui gheshe], dacă ne dezvoltăm o dorinţă sinceră şi puternică de a renaşte în tărâmurile de jos pentru a-i ajuta pe cei de acolo, vom acumula merite care ne vor duce în direcţia opusă.

De aceea eu spun întotdeauna că, dacă tot suntem egoişti, atunci să fim egoişti în mod înţelept. Egoismul îngust ne trage în jos; egoismul înţelept ne duce către budhietate[6]. Asta este adevărata înţelepciune! Din păcate, [odată porniţi pe calea iluminării,] mai întâi ne ataşăm de budhietate. Din scripturi aflăm că, pentru a atinge budhietatea, avem nevoie de bodhicitta[7], fără de care nu putem deveni iluminaţi, şi gândim: „Vreau să ating budhieatatea, aşa că trebuie să practic bodhicitta.” Nu suntem atât de preocupaţi de bodhicitta pe cât suntem preocupaţi de budhieatate, fapt care este cu totul greşit. Ar trebui să facem contrariul: să uităm motivaţia egoistă şi să ne gândim cum să îi ajutăm pe ceilalţi cu adevărat.

Dacă mergem în infern, nu putem să îi ajutăm nici pe ceilalţi, nici pe noi. Cum am putea să-i ajutăm? Nu dându-le ceva, sau făcând miracole, ci învăţându-i Dharma. Dar trebuie să fim calificaţi pentru a-i învăţa. Acum nu putem prezenta întreaga cale – toate practicile şi experienţele prin care trebuie să treacă o persoană de la primul stagiu până la iluminare. Poate, vom putea explica câteva etape de iniţiere, însă nu mai mult. Pentru a fi capabil să îi ajutăm pe ceilalţi în modul cel mai complet, conducându-i pe întreaga cale ce duce spre iluminare, trebuie, mai întâi, să fim noi înşine, iluminaţi. Acesta este motivul pentru care trebuie să practicăm bodhicitta. Acest mod de gândire este cu totul diferit de cel comun, în care ne simţim constrânşi să ne gândim la ceilalţi şi să le dăruim inima, din dorinţa egoistă de a obţine iluminarea. Modul de a acţiona, egoist, este fals, un fel de minciună.

Întrebare: Am citit într-o carte că, doar prin faptul că practicăm Dharma, vom preveni ca nouă generaţii ale urmaşilor noştri să renască în infern. Este adevărat?

Dalai Lama: Este un pic de reclamă aici! De fapt, deşi este posibil ca aşa ceva să se întâmple, în general nu este atât de simplu. Să luăm, de exemplu, cazul când recităm mantra OM MANI PADME HUM şi dedicăm meritului dobândit atingerii rapide a iluminării în scopul de a-i ajuta pe ceilalţi. Nu putem spune că doar recitarea mantrei este suficientă pentru o grabnică iluminare, dar putem afirma că o asemenea practică contribuie, este o cauză a iluminării. La fel, faptul că noi practicăm Dharma, nu va proteja în sine urmaşii noştri de renaşteri inferioare, însă va contribui la evoluţia lor.

Dacă practica noastră ar putea fi cauză principală a evoluţiei celorlalţi, s-ar contrazice legea karmei, relaţia între cauză şi efect. Ar însemna că noi am putea pur şi simplu sta deoparte, relaxându-ne şi lăsând buddhaşi şi bhodisattvaşi să se ocupe de [karma noastră]; nu am mai avea responsabilitatea bunăstării noastre. Iluminaţii pot doar să ne înveţe Dharma, calea care duce la eliberarea de suferinţă, însă noi trebuie să o punem în practică. Ei se spală pe mâini de responsabilitatea [eliberării noastre]. De vreme ce Buddhismul învaţă că nu există nici un creator şi noi creăm totul pentru noi înşine, rezultă că suntem proprii noştri stăpâni – în limitele legii cauzei şi efectului. Iar această lege a karmei ne învaţă că, dacă facem bine, vom avea parte de bine şi, dacă facem rău, vom avea parte de nefericire.

Întrebare: Cum cultivăm răbdarea?

Dalai Lama: Sunt multe metode.[8] Cunoaşterea şi încrederea în legea karmei produce răbdare. Realizaţi: „Sunt cu totul vinovat de suferinţa de care am parte, ea este rezultatul propriilor mele acţiuni din trecut. Fiindcă nu pot scăpa de ea, trebuie să o suport. Totuşi, pot să evit suferinţa în viitor cultivând virtuţi, printre care şi răbdarea. Dacă mă voi lăsa iritat sau enervat de această suferinţă, nu voi face decât să creez altă karma negativă, care îmi va aduce, în viitor, nenoroc.” Acesta este un mod de a practica răbdarea.

Un alt lucru pe care îl puteţi face este să meditaţi asupra naturii suferinde a corpului: „Corpul şi mintea sunt fundamentul acestor suferinţe. Este firesc şi de aşteptat ca suferinţe să apară în ele.” Realizarea acestei idei este foarte utilă dezvoltării răbdării.

De asemenea, vă puteţi aminti ce spune Bodhicaryavatara:

„De ce să te necăjeşti de ceva dacă poate fi remediat?

Şi ce rost are să te necăjeşti de ceva care nu poate fi remediat?”[9]

Dacă există o metodă sau o ocazie de scăpa de suferinţă, atunci nu avem de ce să ne facem griji. Dacă nu putem face absolut nimic, faptul că ne facem griji nu ajută cu nimic. E limpede şi simplu.

O altă metodă este aceea de a contempla dezavantajele furiei şi avantajele modului de a fi răbdător. Suntem fiinţe umane – avem capacitatea de a gândi şi judeca. Dacă ne pierdem răbdarea şi ne enervăm, pierdem şi capacitatea de a face judecăţi corecte şi, odată cu ea, şi unul dintre cele mai importante instrumente: înţelepciunea. Animalele nu o au. Dacă ne pierdem răbdarea şi ne irităm, ne prejudiciem acest instrument preţios. Să nu uităm [deci]: este mult mai bine să avem curajul şi hotărârea de a înfrunta suferinţa cu răbdare.

Întrebare: Cum putem fi în acelaşi timp umili şi realişti în ceea ce priveşte calităţile pe care le avem?

Dalai Lama: Trebuie să faceţi diferenţa între încrederea în propriile calităţi şi mândrie. Trebuie să aveţi încredere în orice calitate sau talent bun aveţi, şi să îl folosiţi cu curaj, dar să nu deveniţi mândrii de ele şi aroganţi. A fi umil nu înseamnă a te simţi incompetent şi neajutorat. Umilitatea este cultivată în opoziţie cu mândria, însă trebuie să folosim din plin orice calităţi avem.

În mod ideal, ar trebui să fiţi curajos şi puternic, dar să nu vă etalaţi aceste calităţi. Atunci când e nevoie, ar trebui să vă ridicaţi şi să luptaţi pentru ceea ce este drept. Aşa ar fi perfect. Dacă nu aveţi aceste calităţi dar vă lăudaţi cu ele, iar în vreme de restrişte vă ascundeţi, atunci sunteţi opusul. Prima persoană este foarte curajoasă dar nu are mândrie, cea de a doua este foarte mândră, dar nu are curaj.

Note :

[1] Este o metaforă: fapta (sămânţa) generează efectul karmic (rodul). [n.t.].

[2] Geshe Chekawa, The Seven Point Thought Transformation [n.e.], [online aici, sau aici n.t.].

[3] Vezi, Geshe Rabten, Advice from a Spiritual Friend, [s.l.], Wisdom Publications, 2001, pp. 92–93 [n.e.].

[4] Vezi A Guide to the Bodhisattva Way of Life, Capitolul 8, versul 126 [n.e.]. în limba română Bodhicaryavatara, [n.t.] .

[5] (Skt. Kalyāņamitra, trad. Literară „prieten virtuos”). Grad onorific şi grad academic printre călugării tibetani [n.t.].

[6] Starea de budha [n.t.].

[7] Bodhicitta este o stare a minţii guvernate de compasiune în care cel care o posedă se îngrijeşte te toate fiinţele ca de sine însuşi [n.t.].

[8] Vezi Dalai Lama, Healing Anger: The Power of Patience from a Buddhist Perspective, [s.l.], Snow Lion, 1997, un comentariu al ghidului lui Shantideva. [n.e.].

[9] A Guide to the Bodhisattva Way of Life, Capitolul 6, versul 10 [n.e.], în limba română Bodhicaryavatara, [n.t.] .

Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (VI)

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Sun, 25 Nov 2012 18:56:00 +0200

Când cineva căruia i-am făcut bine,
Sau în care mi-am pus speranţe mari,
Mă răneşte cumplit,
Îl voi privi ca pe învăţătorul meu.

De obicei recunoştinţă din partea celor cărora le-am acordat un ajutor deosebit, iar, dacă ei ne răspund cu ingratitudine, aven tendinţa să ne mâniem. În asemenea situaţii nu trebuie să ne supărăm ci să exersăm răbdarea. Mai mult, să îi privim pe aceşti oameni ca învăţători care ne testează răbdarea şi să îi respectăm pentru aceasta. Acest vers conţine toată învăţătura Bodhicaryavatara despre răbdare.[1]

[1] Vezi A Guide to the Bodhisattva Way of Life, Chapter 6 [n.e.] (Bodhicaryavatara, n.t.)

Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (V)

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Sat, 24 Nov 2012 00:56:00 +0200

Când ceilalţi, din invidie,
Mă vor agresa cu insulte, defăimări şi dispreţ,
Mă voi lăsa înfrânt imediat,
Oferindu-le victoria.

Când suntem insultaţi, ponegriţi sau criticaţi spunându-ni-se că suntem incompetenţi şi neştiutori, avem tendinţa de ne înfuria şi de a contrazice. Nu trebuie să reacţionăm astfel.
Dimpotrivă, ar trebui să acceptăm cu umilinţă şi toleranţă ceea ce ni se spune.
Referitor la versul care spune că trebuie să acceptăm înfrângerea şi să oferim victoria celorlalţi, se deosebesc două categorii de situaţii. Pe de o parte, dacă suntem obsedaţi de bunăstarea noastră şi avem motivaţii egoiste, ar trebui să acceptăm înfrângerea şi să cedăm victoria chiar dacă ne este pusă viaţa în joc. Însă, dacă miza este bunăstarea celorlalţi, trebuie să ne străduim şi să luptăm pentru ceilalţi, fără a accepta sub nici o formă înfrângerea.

Unul dintre cele 46 de făgăduinţe [1] din corpul secund al jurămintelor unui bodhisattva cere acestuia ca, atunci când cineva face o faptă foarte gravă, să intervină imediat cu orice mijloace posibile pentru a-l opri [2]. Această făgăduinţă şi ideea de a ceda victoria par în contradicţie, însă nu este aşa. Regula de comportament pentru bodhisattva se referă la situaţia în care ne preocupăm de binele celorlalţi: dacă cineva face ceva extrem de dăunător, este greşit să nu se ia măsurile pentru a-l opri.

Astăzi, în societatea competitivă în care trăim, sunt deseori necesare atitudini defensive ferme, dar motivul lor nu trebuie să fie unul egoist, ci un sentiment larg de bunăvoinţă şi compasiune faţă de semeni. Este corect să acţionăm mânaţi de asemenea atitudini pentru a-i salva pe ceilalţi din acţiuni ce le aduc karma negativă.

Întrebare: Pe a cu judecată să ne bazăm când decidem dacă e necesar sau nu să acţionăm dur? Putem conta pe propria noastră percepţie?

Dalai Lama: E complicat. Atunci când decidem dacă cedăm victoria celorlalţi trebuie mai întâi să vedem dacă această renunţare le va face bine măcar temporar. De asemenea trebuie văzut şi ce efect va avea această cedare a victoriei în viitor asupra puterii dumneavoastră de a-i ajuta pe ceilalţi. Uneori este posibil ca făcând acum ceva dăunător celorlalţi să dobândiţi anumite merite care să vă permită să faceţi mult mai mult bine în viitor. Şi acest aspect trebuie să îl luaţi în considerare.

Aşa cum scrie în Bodhicaryavatara, trebuie să cercetaţi, atât la suprafaţă, cât şi în adâncime, dacă beneficiile acţiunilor interzise nu întrec neajunsurile. Când este greu de comparat, verificaţi-vă motivaţia. În Shiksa-Samuccaya, Shantideva spunea că beneficiile unei fapte făcute cu bodhicitta întrec deficienţele. Cu toate că este important, uneori este greu de găsit linia ce desparte ceea ce trebuie şi ceea ce nu trebuie să facem, motiv pentru care vom recurge la scripturi, căutând explicaţii. Scripturile inferioare [3] interzic anumite acţiuni în timp ce scripturile superioare îl permit. Cu cât ştiţi mai mult despre subiect cu atât vă va fi mai uşor să alegeţi calea cea bună în fiecare situaţie. [4]

[1] O făgăduinţă (sdom pa,སྡོམ་པ) este o formă subtilă a continuumului mintal, care modelează comportamentul. Este o reţinere de la o faptă nevrednică (kha na ma tho ba, ཁ་ན་མ་ཐོ་བ་), care este fie natural distructivă (rang-bzhin-gyi kha-na ma-tho-ba, རང་བཞིན་གྱི་ ཁ་ན་མ་ཐོ་བ་de exemplu, crima) fie interzisă de către Buddha (bcas-pa'i kha-na ma-tho-ba, བཅས་པའི་ ཁ་ན་མ་ཐོ་བ ,de exemplu interdicţia dea mânca dupămasa în scopul a păstra mintea clară pentru meditatţie de noapte sau dimineaţă) devoţilor care urmăresc atingerea unui anumit scop spiritual. Făgăduinţele unui bhodisattva (byang-sems sdom-pa, བྱང་སེམས་ སྡོམ་པ) sunt reţineri de la două categorii de acţiuni în scopul atingrii iluminării şi pentru a face bine celorlalţi. Acestea sunt: a) Optsprezece acţiuni grave care duc la prăbuşire (byang-sems kyi tsa-ltung, བྱང་སེམས་ ཀྱི་ ཙ་ ལྟུང་) şi b) 46 de acţiuni greşite (nyes-byas, ཉེས་བྱས་). Acestea din urmă se împart la rândul lor în şase categorii în conformitate cu cele şase atitudini esenţiale: 1) generozitate, 2) autodisciplină etică, 3) toleranţă răbdătoare, 4) perseverenţă voioasă (entuziasm pozitiv), 5) stabilitate mentală (concentrare) şi 6) discernământ în cunoştinţe (înţelepciune).
[2] Care se adresează enoriaşilor simpli, iar cele superioare călugărilor avansaţi. [n.t.]

[3] Este cea de şaisprezecea făgăduinţă din corpul al doilea: „Făgăduinţa de a opri fapta negativă a cuiva chiar cu agresivitate dacă este necesar”. [Vezi] Lama Yeshe & Lama Zopa Rinpoche. The Bodhisattva’s Precepts: Golden Ornament of the Fortunate Ones, Pleasing All Sentient Beings. Kopan Monastery, 1974. [n.e.
[4] Vezi A Guide to the Bodhisattva Way of Life, [Bodhicaryavatara, n.t.] Chapter 5, şi Shantideva, Shiksa-Samuccaya: A Compendium of Buddhist Doctrine, translated by Cecil Bendall & WHD Rouse; Delhi: Motilal Banarsidass, 1971. [n.e.].

Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (IV)

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Tue, 13 Nov 2012 01:41:00 +0200

Ori de câte ori voi întâlni o persoană cu atitudine rea [1],

Care este copleşită de energie negativă şi suferinţă,

[O voi sprijini] cu drag, preţuind-o

Ca şi când aş fi găsit o comoară neasemuită.

Noi obişnuim să evităm persoanele care au o fire crudă, brutală, răutăcioasă, sau neplăcută. În asemenea situaţii, grija noastră iubitoare faţă de semeni e predispusă să scadă. În loc să ne înăsprim inima, gândindu-ne cât de rea o asemenea persoană, ar trebui să o privim ca pe un obiect cu totul deosebit al iubirii şi compasiunii noastre, şi să o preţuim ca pe o comoară ascunsă.

Notă:

[1] A nu se înţelege că persoana este fundamental rea şi că nu se poate schimba, ci este vorba doar de comportamentul ei. [n.e.]

Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (III)

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Fri, 9 Nov 2012 23:43:00 +0200

III

Atent la acţiunile mele,

Când amăgiri sau emoţii perturbatoare vor apărea în mintea mea [1],

Punând în pericol pe mine sau pe ceilalţi,

Le voi înfrunta şi îndepărta fără întârziere.

Dacă ne contemplăm mintea în momentul când suntem foarte egoişti şi preocupaţi de propria persoană ignorându-i pe ceilalţi, vom observa că
la rădăcina acestui comportament se află emoţii şi gânduri perturbatoare negative. Şi imediat ce constatăm că suntem sub influenţa lor dăunătoare, ar trebui să administrăm un antidot. Principalul mod de a ne opune afectelor perturbatoare este meditaţia asupra vidului, dar mai există şi alte antidoturi, pentru începători [în meditaţie]. Astfel pentru a combate ataşamentul putem medita asupra urâţeniei, pentru a combate mânia putem folosi meditaţia asupra iubirii, împotriva ignoranţei şi obtuzităţii, meditaţia asupra producerii intercondiţionate [2], iar pentru multe alte gânduri perturbatoare, meditaţia asupra respiraţiei şi energiei vântului [suflu].

Întrebare: Care produceri dependente?

Dalai Lama: Cele 12 legături [3] ale producerii intercondiţionate sau originii interdependente. Ele încep cu ignoranţa şi se termină cu îmbătrânirea şi moartea [4]. La un nivel mai subtil, puteţi folosi producerea interdependentă ca şi cauză pentru a stabili că, [de fapt] toate lucrurile sunt golite de o existenţă reală.

Întrebare: De ce să medităm asupra urâţeniei ca să ne învingem ataşamentele?

Dalai Lama: Ne formăm ataşamente faţă de anumite lucruri fiindcă le considerăm foarte atrăgătoare. Încercând să le vedeţi ca neatrăgătoare, sau urâte, contracaraţi această tendinţă. De exemplu, dacă vă formaţi un ataşament faţă de trupul unei anumite persoane, o vedeţi ca fiind, fizic, foarte atrăgătoare.

Dacă, însă, vă analizaţi acest ataşament, veţi observa că este bazat pe faptul că vedeţi, mai ales pielea persoanei de care v-aţi ataşat. Deci, acest trup, care pare atât de frumos, este compus din carne, sânge, oase şi acoperit cu piele. Iar pielea, dacă e jupuită, devine respingătoare. Toate părţile trupului sunt la fel, nu există frumuseţe în ele. Dacă vă gândiţi la sânge, veţi simţi teamă nu ataşament. Chiar şi o faţă frumoasă, dacă e zgâriată şi are cicatrici, nu mai este atrăgătoare. Spălaţi vopseaua şi nu mai rămâne nimic. Natura corpului fizic este urâţenia. Oasele, scheletul sunt respingătoare, craniul şi două oase încrucişate au o conotaţie negativă.

Astfel poate imaginată o persoană faţă de care simţiţi ataşament sau dorinţă. Gândiţi-vă la aspectele urâte ale obiectului, analizaţi-l din acest punct de vedere. Chiar dacă această metodă nu va reuşi întotdeauna să controleze întrutotul ataşamentul, totuşi îl va înfrâna. Acesta este scopul meditaţiei sau formării obişnuinţei de a vedea şi aspectele urâte ale lucrurilor.

O altfel de iubire sau bunătate este cea care porneşte de la alte motive decât a respecta şi iubi o persoană fiindcă e frumoasă. Esenţa iubirii pure este în gândul că fiinţa, care doreşte fericire şi vrea să evite suferinţa, are dreptul să fie fericită, deci simt pentru ea iubire şi compasiune. Această iubire este cu totul diferită de prima, care porneşte din ignoranţă, deci este întrutotul nesănătoasă. Cauzele iubirii-bunătate sunt sănătoase. Atunci când dragostea este doar ataşament, cea mai mică schimbare a obiectului iubirii, cum ar fi o mică schimbare de atitudine, te schimbă imediat, fiindcă emoţiile tale se sprijină pe ceva superficial. De exemplu, într-o căsătorie, deseori, după câteva săptămâni, luni sau ani, cuplul se transformă în duşmani şi sfârşesc divorţând. S-au căsătorit dintr-o dragoste profundă –nimeni nu alege să se căsătorească din ură – dar după scurt timp totul s-a schimbat. De ce? Datorită bazei superficiale a relaţiei; o mică schimbare a unei persoane produce o schimbare totală a celeilalte.

Ar trebui să ne gândim: „Celălalt este o persoană umana la fel ca şi mine. Aşa cum eu îmi doresc fericirea şi-o doreşte şi el. Ca o fiinţă conştientă, am dreptul al fericire, din acelaşi motiv îl are şi el.” această gândire sănătoasă dă naştere iubirii pure şi compasiunii. Apoi, indiferent cum se schimbă imaginea noastră despre acea persoană – de la bine spre rău şi urât – ea rămâne, de fapt, aceeaşi. Iar, fiindcă izvorul iubiri-bunătate rămâne aceeaşi, sentimentele noastre faţă de acea persoană vor rămâne neschimbate.

Antidotul la mânie este meditaţia asupra iubirii, fiindcă mânia este o stare foarte violentă şi grosolană, care trebuie înmuiată cu iubire.

Atunci când ne putem bucura de obiectele de care suntem ataşaţi, simţim o oarecare plăcere, însă, aşa cum spunea Nagarjuna [5], este ca şi cum ne-am scărpina când avem o mâncărime; ne dă o oarecare satisfacţie, însă mai bine nu am fi avut mâncărimea de loc. La fel, ne bucurăm să posedăm obiectele de care suntem obsedaţi, dar ar fi mai bine dacă am fi eliberaţi de ataşamentul care produce obsesia.

Note:

[1] În textul Tibetan ཉོན་མོངས (nyon mongs) ceea ce corespunde termenului sanscrit kleśa şi care cuprinde ambele sensuri. Kleśa sunt stări mentale care întunecă mintea şi determină acţiuni greşite ce aduc necazuri

[2] Pratītyasamutpāda (tib. རྟེན་ཅིང་འབྲེལ་བར་འབྱུང་བ, rten cing 'brel bar'byung ba), (flux cauzal amorf, producţie dependentă), principiu care afirmă că tot ce se află în această lume are o cauză şi este intercondiţionând alte fenomene. [n.t.].

[3] Sau cele 12 cauze (sk. nidāna, tib. གཞི་ཡིན་པ, ghzi yin pa). Cele 12 condiţii ale existenţei care se înlănţuie în legea cauzei şi efectului.[n.t] Vezi învăţăturile lui Geshe Rabten despre cele 12 legături [n.e.]

[4] Acestea sunt ignoranţa, necunoaşterea cauzei suferinţei care duce la acţiune, care conduce la conştiinţa condiţionată care are nevoie certitudini exprimate prin nume sau formă. Formele ne leagă de cele şase mijloace de percepţie (ochi, urechi, nas, limbă corp şi minte) care ne mijlocesc contactul cu lumea exterioară ce duce prin senzaţii la emoţii care conduc la dorinţă. Din dorinţă se naşte ataşamentul care ne condiţionează devenirea ce declanşează naşterea căreia îi urmează inevitabil bătrâneţea şi moartea. [n.t.]

[5] Nagarjuna, Precious Garland [Ghirlanda preţioasă], versul 169.

Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (II)

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Tue, 6 Nov 2012 00:17:00 +0200

Ori de câte voi fi cu alţii,
Mă voi considera cel mai inferior dintre toţi,
Şi, din adâncul inimii mele,
Îi voi respecta pe ceilalţi ca superiori.

Indiferent în preajma cui ne aflăm deseori gândim: „sunt mai puternic decât el”, sau „sunt mai frumoasă decât ea”,
sau „sunt mai inteligent(ă)”, sau „mai bogat(ă)”, „mai competent(ă)” şi altele asemenea, hrănindu-ne , astfel, orgoliul. Nu e bine. Ar trebui să rămânem umili. Chiar dacă îi ajutăm pe ceilalţi şi suntem implicaţi în acţiuni de caritate nu trebuie să ne credem, cu înfumurare, protectori ai celor slabi. Şi acesta este orgoliu. Dimpotrivă, să ne implicăm în aceste acţiuni cu umilinţă oferindu-ne ajutorul.
Comparându-ne cu animalele am putea spune „am un corp uman”, sau „sunt o persoană binecuvântată” şi să ne simţim superior acestora. Dintr-un anumit punct de vedere, am putea spune că, posedând corp uman şi practicând învăţăturile lui Buddha, suntem mai buni decât insectele. Dintr-altul am putea răspunde că insectele sunt mult nevinovate şi nu sunt viclene, fiindcă noi minţim şi ne prefacem deseori pentru a ne atinge scopurile, sau pentru a ne fi mai bine. Din acest punct de vedere putem spune că suntem mai răi decât insectele care îşi văd de viaţa lor fără să se prefacă. [A gândi astfel] este o metodă de exersare a umilinţei.

Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama (I)

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Mon, 5 Nov 2012 18:44:00 +0200

I
Din dorinţa de a atinge iluminarea,
Şi pentru binele tuturor fiinţelor,
Care sunt mult mai preţioase decât nestemata care îndeplineşte dorinţele,

Voi practica fără întrerupere, sprijinindu-le cu drag.

Cu toţii vrem să fim fericiţi şi să ne eliberăm de suferinţă. În această privinţă suntem cu toţii la fel. Totuşi,
fiecare este unul singur în comparaţie cu mulţimea semenilor săi. Prin urmare apar două atitudini pe care trebuie să le analizăm: cea a preţuirii egoiste a propriei persoane şi cea a preţuirii celorlalţi. Autopreţuirea ne face crispaţi. Credem ca suntem foarte importanţi şi singura noastră dorinţă este ca noi să fim fericiţi, nouă să ne meargă bine. Dar nu ştim cu să provocăm această fericire. De fapt această autopreţuire nu ne va face fericiţi.
Cei care îi preţuiesc pe ceilalţi, consideră semenii la fel de importanţi ca propria persoană, şi dau importanţă ajutorului pe care îl acordă acestora. Acţionând astfel, ei devin foarte fericiţi. De exemplu, politicienii care sunt preocupaţi să ajute sau să slujească intereselor celorlalţi sunt priviţi în istorie cu respect, pe când cei care exploatează şi profită devin cunoscuţi pentru răutatea lor.
Să lăsăm pentru moment deoparte religia, viaţa de apoi şi nirvana. Acţiunile egocentrice atrag consecinţe negative chiar în această viaţă. Pe de altă parte, Maica Tereza, care şi-a devotat sincer întreaga viaţă şi energie pentru a-i ajuta în mod altruist pe săraci, şi neajutoraţi, va fi întotdeauna respectată pentru nobleţea activităţii sale. Nimeni nu poate spune nimic rău despre ea. Acesta este rezultatul preţuirii celorlalţi: fie că vrei sau nu, şi cei care nu fac parte din familia ta te plac, se simt bine în prezenţa ta şi se gândesc cu drag la tine. Dacă, însă vorbeşti frumos doar de faţă cu ei şi îi calomniezi pe la spate, nimeni nu te va place.
Prin urmare, dacă vom încerca după puterile noastre să îi ajutăm pe ceilalţi, şi vom nutri cât mai puţine gânduri egoiste, vom avea parte de mai multe momente fericite. Viaţa noastră nu este lungă: cel mult o sută de ani. Dacă, pe durata ei încercăm să fim buni, cu suflet cald, preocupaţi de bunăstarea celorlalţi şi mai puţin egoişti şi mânioşi, aceasta ar fi minunat, o reală cauză a fericirii. Dacă suntem egoişti, şi ne punem pe noi înaintea celorlalţi, vom fi cei din urmă. Dacă ne vom plasa [cu generozitate] în urma celorlalţi, vom ajunge în fruntea lor.
Aşa că nu vă faceţi griji în legătură cu viaţa viitoare şi cu nirvana, acestea vor veni la timpul lor. Dacă în această viaţă veţi rămâne buni, cu sufletul cald, şi altruişti, veţi fi buni cetăţeni ai acestei lumi. Indiferent dacă sunteţi budhişti sau creştini – acest fapt este irelevant – important este să fiţi o fiinţă umană bună. Aceasta este [până la urmă] învăţătura Budhismului, acesta este şi mesajul tuturor religiilor.
Totuşi, învăţăturile budhiste conţin toate tehnicile pentru a elimina egoismul şi realizarea atitudinii de preţuire a celorlalţi. De exemplu, foarte util în acest sens este minunatul text al lui Shantideva, Bodhicaryavatara (Ghid al stilului de viaţă al unui bhodisattva). Eu practic urmând acest ghid şi îl găsesc foarte util. Mintea noastră este foarte înşelătoare, foarte greu de controlat, însă dacă facem un efort continuu, dacă ne bizuim neobosiţi pe gândirea logică şi analiza atentă, atunci putem să o controlăm şi să o schimbăm în mai bine.
Unii psihologi occidentali susţin că nu ar trebui să ne reprimăm mânia ci să o exprimăm – adică ar trebui să exersăm mânia![1] Totuşi, trebuie să facem o distincţie esenţială între problemele mentale pe care putem şi cele pe care nu putem să le exprimăm. Uneori suntem cu adevărat nedreptăţiţi şi avem dreptul să ne exprimăm nemulţumirea decât să o lăsăm să ne macine în interior. Dar nu trebuie exprimată cu furie. Dacă nutriţi, dacă păstraţi dispoziţii sufleteşti tulburătoare şi negative precum mânia, acestea devin o parte a personalităţii voastre. De fiecare dată când veţi exprima mânia va fi tot mai uşor. O veţi face tot mai des, până când veţi deveni pur şi simplu o persoană necontrolat furioasă. Prin urmare, luând în considerare problemele mentale, evident, unele pot fi exprimate, altele nu.
Când încerci să controlezi pentru prima dată dispoziţiile sufleteşti negative pare foarte greu. În prima zi, în prima săptămână, în prima lună nu veţi reuşi să le controlaţi bine. Însă dacă veţi face un efort constant în acest sens, negativitatea va scădea treptat. Progresul mintal nu poate fi obţinut luând medicamente sau orice alte substanţe chimice, ci depinde de controlul minţii.
Prin urmare dacă vrem să ne îndeplinim dorinţele, fie ele imediate sau fundamentale, trebuie să ne bizuim pe semenii noştri mai mult chiar decât pe nestemata care îndeplineşte toate dorinţele şi să îi preţuim mai presus de orice.

Întrebare: Cere este scopul acestor practici, să ne dezvolte mintea sau să îi ajute pe ceilalţi? Care ţel mai important?
Dalai Lama: Ambele sunt importante. În primul rând, dacă motivaţia noastră nu este pură, nimic din ceea ce facem nu ne va satisface. De aceea mai întâi trebuie cultivată motivaţia pură. Însă nu trebuie să aşteptăm până când motivaţia este perfectă ca să facem ceva pentru ceilalţi. Desigur, pentru a-i ajuta in cel mai perfect mod, ar trebui să fim deplin iluminaţi. Pentru a putea acorda un ajutor vast, ar trebui să fi atins unul dintre nivelele bodhisattva, adică să avem experienţa unei percepţii directe, neconceptuale şi să avem puterea percepţiilor extrasenzoriale. Dar şi în lipsa acestor calităţi sunt multe alte nivele la care putem acorda ajutor. Şi înainte de a fi atins puterile unui bhodisattva sau buddha, putem acţiona în spiritul lor, chiar dacă acţiunile noastre vor fi mai puţin eficiente. Putem să stârni motivaţii bune ajutându-ne semeni aşa cum putem. Această abordare este mai cumpătată decât a ne izola undeva pentru meditaţie şi incantaţii. Desigur alegerea depinde de fiecare dintre noi. Dacă suntem convinşi că stând în sihăstrie putem avea realizări [spirituale] concrete, e altceva. Poate e mai bine să petrecem jumătate din timp activi şi cealaltă jumătate practicând meditaţia.
Întrebare: Tibetul este o ţară budhistă. Dacă valorile pe care le-aţi enunţat sunt budhiste, de ce este atât de multă instabilitate în societatea tibetană?
Dalai Lama: Slăbiciune omenească. Deşi Tibet fost o ţara budhistă, are şi ea uscăturile ei, oameni corupţi. Chiar şi unele instituţii religioase, mănăstiri, s-au corupt şi au devenit centre de exploatare. Însă, comparată cu alte societăţi, cea tibetană are mai puţine probleme şi este mult mai paşnică şi mai armonioasă.

[1] În sensul că orice repetare este o exersare.(n.t)

Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.

Opt strofe pentru transformarea gândului [cu explicaţiile] Sfinţiei Sale Dalai Lama

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Mon, 29 Oct 2012 01:50:00 +0200

Sfinţia Sa, Dalai Lama transmis această învăţătură la Dharamsala, în 7 octombrie 1981. A fost tradusă de Alexander Berzin, explicată de Lama Zopa Rinpoche, editată de Nicholas Ribush şi publicată pentru prima dată într-o broşură suvenir pentru a doua sărbătorire a dharmei la Tushita Mahayana Meditation Centre, care a avut loc între 5 şi 8 noiembrie 1982, la New Delhi. Apoi a fost publicată în revista Teachings From Tibet în 2005. Opt strofe pentru transformarea gândului
( བློ་སྦྱོང་ཚིགས་བརྒྱད་མ།), un poem al lui Kadampa Geshe Langri Tangpa (གླང་རི་ཐང་པ། ), explică metoda şi înţelepciunea practicii Paramitayana. Primele şapte se referă la metodă – bunătatea iubitoare, bhodicitta – iar cel de a optulea, la înţelepciune. Geshe Langri Tangpa (1054–1123) este o personalitate importanta atât în tradiţia Gelug cât şi Kadmapa a budhismului tibetan. Născut în Tibetul central în provincia Lang Tang, de unde îi vine şi numele, a fost discipolul lui Geshe Potowa, care, la rândul lui, a fost discipolul maestrului indian Atisha, fondatorul budhismului Kadmapa.

Opt strofe pentru transformarea gândului

Din dorinţa de a atinge iluminarea,
Pentru binele tuturor fiinţelor,
Care sunt mult mai preţioase decât giuvaerul care îndeplineşte dorinţele,
Voi practica fără întrerupere, sprijinindu-le cu drag.

Ori de câte voi fi cu alţii,
Mă voi considera cel mai inferior dintre toţi,
Şi, din adâncul inimii mele,
Îi voi respecta pe ceilalţi ca superiori.

Atent la acţiunile mele,
Când amăgiri sau emoţii perturbatoare vor apărea [în mintea mea],
Punând în pericol pe mine şi pe ceilalţi,
Le voi înfrunta şi îndepărta fără întârziere.

Ori de câte ori voi întâlni o persoană cu atitudine rea,
Care este copleşită de energie negativă şi suferinţă,
O voi sprijini cu drag, preţuind-o
Ca şi când aş fi găsit o comoară neasemuită.

Când ceilalţi, din invidie,
Mă vor agresa cu insulte, defăimări şi dispreţ,
Mă voi lăsa înfrânt,
Oferindu-le victoria.

Când cineva căruia i-am făcut bine,
Sau în care mi-am pus speranţe mari,
Mă răneşte cumplit,
Îl voi privi ca pe învăţătorul meu.

Pe scurt, voi oferi direct şi indirect orice beneficiu şi fericire
Pentru toate [fiinţele,] mamele mele,
Iar în secret voi lua asupra mea
Toate acţiunile dăunătoare şi suferinţele lor.

Astfel, nepângărit de superstiţiile
Celor opt griji lumeşti,
Recunoscând toate fenomenele ca fiind iluzorii,
Fie ca să fiu eliberat de robia ataşamentelor.

Explicaţiile Sfinţiei Sale Dalai Lama
Strofa I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII.

Haiku

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Tue, 23 Oct 2012 02:13:00 +0300

Nisip în palmă.
Strâng tare, dar tot curge
în vastul deşert.

A hand full of sand.
I squeeze but it trickles
back to the desert.

Sihăstria în concediu

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Thu, 22 Sep 2011 15:00:00 +0300

Anul acesta Yongey Mingyur Rinpoche, instructor de meditaţie la mănăstirea Tergar din Bodhgaya, s-a retras în sihăstrie. In scrisoarea de despărţire adresată discipolilor, el le dădea următorul sfat:

"Tot ceea ce căutaţi - fericire, mulţumire şi linişte sufletească - toate acestea se află lângă voi, chiar acum. Conştiinţa noastră profundă este pură şi bună. Singura problemă este că suntem prinşi de bucuriile şi necazurile vieţii şi nu ne găsim timp ca să ne oprim şi să luăm în seamă ceea ce deja avem. Nu uitaţi să vă faceţi loc în viaţă şi pentru a recunoaşte bogăţia firii voastre în esenţa ei, pentru a vedea puritatea fiinţei voastre şi pentru a permite calitaţilor ei înnăscute - iubire, compasiune, şi înţelepciune- să iasă la suprafaţa. Îngrijiţi această recunoaştere ca pe o plantă tînără. Lăsaţi-o să crească şi să înflorească."

Ceea ce ne sfătuieşte Mingyur Rinpoche, este să alocăm timp observării noastre, adică meditaţiei şi să ne izolam de factorii care ne-ar angrena în trăirile cotidiene.
Soluţia este de a practica în miniatură ceea ce el face deja: sihăstria, sau mai precis, în cazul nostru, sihăstria în concediu. Când auzim de sihăstrie, vedem un bărbos care trăieşte în singurătate deplină şi se chinuie în mizerie toată viaţa. Însă în limbile vorbite în ţările budhiste, cuvântul are conotaţii mai blânde, legate de liniştea sufletească. În engleză, retreat înseamnă "retragere" sau "refugiu". În sanscrită, varṣā înseamnă şi anotimp ploios, o perioadă fără munci agricole şi de reculegere, cam aşa cum erau la noi iernile pe vremuri. În chineză, termenul este explicit clar: cuvântul 安居 (ānjū) este format din ideogramele 安 - linişte, calm şi 居 - adăpost. Sensul este, prin urmare, "retragerea într-un adăpost liniştit". În privinţa duratei, tradiţia budhistă stabileşte ca sihăstria să dureaze cel mult trei ani (cu foarte rare excepţii) după care practicantul revine printre oameni. În cazul nostru, al laicilor, trei zile sunt suficiente. Însă trei zile în care să lăsăm la o parte toate obişnuinţele şi confortul şi, mai ales nevoia impetuasă de a avea şi păstra trăiri. Trei zile în care să hotărâm că "mai puţin" e mai bine decât "mai mult".

Pan Shaozu la 90 de ani

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Thu, 7 Jul 2011 00:25:00 +0300

Pan Shaozu (cu numele budhist XuanTong Zi) s-a născut în 1923 în provincia Gansu din China. Este maestru de qigong atât în forma daoistă cât şi în cea budhistă. În filmul care urmează demonstrează automasajul după meditaţie care are rolul de a echilibra şi pune în mişcare qi. Acest masaj, numit Dao Yin, este binefăcător şi celor care nu meditează, dar trăiesc o viaţă sedentară.

Patterns in Philosophy and Sociology of Religions

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Sun, 8 May 2011 18:14:00 +0300

Religia trăită nu e doar credinţă: este ceva înfăptuit şi simţit, expresia în cuvinte şi gesturi a ceea ce contează, până la urma, din existenta noastră. Volumul, editat de Mihaela Gligor şi Sherry Sabbarwal, reuneşte eseuri ale unor erudiţi indieni, americani şi europeni, urmărind multitudinea de forme de expresie a religiozităţii în contextul global contemporan, privit dintr-o perspectivă istorică.

Şi un unterviu al Mihaelei la emisiunea Izvoare de filozofie...

Anchee Min: ÎMPĂRĂTEASA ORHIDEE

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Tue, 22 Mar 2011 01:11:00 +0200

Unul din misterele lumii chineze este, fără îndoială, Oraşul Interzis. A fost construit între 1406 şi 1420 printr-un efort tipic chinez - un milion de muncitori - pentru a deveni rezidenţa imperială a dinastiei Ming. În 1644 a fost cucerit de forţele manciuriene, care l-au proclamat împărat pe tânărul Shunzhi, instaurând dinastia Qing.

Oraşul Interzis a fost conceput ca un simbol al puterii, bogăţiei şi civilizaţiei imperiale chineze. S-au folosit materiale extrem de rare cum ar fi marmoră, lemn de Phoebe zhennan o pecie de magnolie adusă din jungla din sudvest, şi cărămizi aurii din provincia Suzhou. Stâlpi întregi erau îmbrăcaţi în foiţă de aur. Conţine 980 de clădiri: locuinţe, hambare, temple, palate, plasate pe o suprafaţă de 78 de hectare. Este incercuit de un zid înalt de 8m şi de un şanţ de apărare lat de 52m.

Accesul chinezilor de rând era interzis cu desăvârşire. Totuşi cu ocazia unor ceremonii, unii erau invitaţi şi puteau sa privească pentru scurt timp aceste minunăţii. Visul oricărui chinez era să pătrundă măcar o dată în interiorul Oraşului Interzis. Totuşi, peste noapte, ramâneau doar femeile din familia imperială, slujnicele şi eunucii, asigurându-se astfel paternitatea dinastică a odraslelor imperiale.

Cum se trăia în această curte izolată până la autism? Cum se formau alianţe şi ce formă lua trădarea şi prietenia în acea societate guvernată de ritualuri stricte. Şi mai ales care era rolul femeii în familia imperială, de vreme ce competiţia între soţiile şi concubinele imperiale era atât de mare încât putea duce la crimă?

Romanul lui Anchee Min, Împărăteasa Orhidee ne dă un răspuns documentat la toate aceste întrebări. Este povestea unei fete manciuriene care a fost aleasă una dintre cele şapte soţii ale împăratului Hsien Feng. Datorită inteligenţei sale politice dar şi norocului de a fi singura care i-a dăruit împăratului un fiu, ea va urca treptele ierarhiei imperiale, devenind ultima împărăteasă a Chinei. Împărăteasa Yehonala a rămas în istorie ca o "maestră a răului pur şi a intrigii", spre deosebire de cealaltă soţie a lui Hsien Feng, împărăteasa Nuharoo, care este considerată de o bunătate şi o puritate egală cu a zeiţei Kuanin. Putem identifica în acest contrast gândirea clasică chineză: în timp ce Yehonala s-a lăsat sedusă de acţiune, luând parte la intrigile politice, Nurahoo, o budhistă ferventă, a practicat wuwei - nonacţiunea, păstrându-şi puritatea şi atrăgând, astfel, pronia cerească. Viziune autoarei este opusă, de fapt una occidentală: în timp ce Nurahoo este o bigotă neputincioasă, Yehonala e o self-made woman, ale cărei acţiuni sunt justificate prin raţiuni de stat şi prin faptul că îşi apără fiul. Această reevaluare a personajului istoric poate nici nu este departe de adevăr: Yehonala a domnit cu autoritate în China în aceeaşi perioadă cînd regina Victoria deţinea tronul Angliei.

Lansare de carte

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Thu, 17 Feb 2011 12:01:00 +0200

Dalai Lama despre religie

penciuctraian@yahoo.com (Traian Penciuc) — Wed, 22 Sep 2010 01:30:00 +0300

Teologul Leonardo Boff reproduce un dialog pe care l-a avut cu Dalai Lama cu ocazia unei mese rotunde:

"Intr-o discuţie despre religie şi libertate avută cu Dalai Lama, cu inteţii ironice, dar şi din curiozitate, i-am pus următoarea întrebare:

«Sfinţia Voastra, care religie consideraţi că este cea mai bună?»

Credeam că va răspunde: «Budismul tibetan» sau «Religiile orientale, cu mult mai vechi decât creştinismul.» Dalai Lama s-a oprit, mi-a surâs şi m-a privit drept în ochi… fapt care m-a surpris deoarece era clar subtextul ironic al întrebării mele. Mi-a raspuns:

«Cea mai bună religie este cea care te apropie de Dumnezeu. Este cea care face din tine, o persoană mai bună.»

Pentru a ieşi din încurcătura în care m-a pus acest răspuns înţelept l-am intrebat din nou:

«Ce anume ne face sa fim mai buni? »

El a raspuns:
«Tot ceea ce nu ne lasă indiferenţi la suferinaţa aproapelui
şi ne face să fim mai sensibili,
mai detaşati,
mai amabili,
mai umani,
mai responsabili,
mai corecţi şi cinstiţi.»

«Religia care te face aşa este cea mai bună religie.»

Am tăcut pentru un timp, meditând uimit la răspunsul său irefutabil şi plin de înţelepciune. A continuat:

«Prietene, nu mă interesează de ce religie eşti şi dacă eşti credincios sau nu… Pentru mine, este important felul cum te porţi cu semenii tăi, familia ta, colegii de serviciu, prietenii tăi şi, în general, cu toată lumea.»
«Aminteşte-ţi că universul este ecoul acţiunilor şi gândurilor noastre.»

«Legea acţiunii şi reacţiunii nu se referă numai la fizică. Ea se aplică şi în relaţiile umane. Dacă faci bine în jurul tau, ţi se va răspunde cu buntate. Daca te porţi cu răutate, vei primi răutate.»

«Cea ce ne spuneau bunicii este adevarat. Vei primi întotdeauna ceea ce le doreşti celorlalţi. Fericirea nu este în mâna destinului, ci consecinţa opţiunilor tale.»

Şi a adăugat:
«Ia seama la gândurile tale căci ele vor deveni cuvinte.
Ia seama la cuvintele tale căci ele vor deveni acţiuni.
Ia sema la acţiunile tale căci ele vor deveni obişnuinţe.
Ia seama la obişnuinţele tale căci ele iţi vor modela caracterul.
Ia seama la caracterul tău căci el iţi va condiţiona destinul,
Iar destinul va fi viaţa ta…»

şi

«Nu există religie mai mare decât adevărul.»"