Svetlana Sauciuc Blog

SINUCIDEREA EUROPENILOR, interviu cu Neagu Djuvara

2012-02-11T12:27:00.000-08:00

Neagu Djuvara s-a nascut in 1916 la Bucuresti si provine dintr-o familie boiereasca foarte activa in mediul politic si universitar romanesc.
- A fost ranit la Odessa in 1941 si, in 1947, hotaraste sa ramana la Paris, fiind invinuit in procesele regimului comunist. Nu si-a putut intalni mama vreme de doua decenii. Dupa 43 de ani de exil se intoarce la Bucuresti, in februarie 1990, unde continua sa traiasca pana in prezent.
- Este licentiat in litere (1937) si doctor in drept (1940) la Sorbona. In 1972 devine doctor docent la Sorbona cu o teza de filozofie a istoriei pentru care primeste, in 1976, un premiu pentru istorie al Academiei Franceze.

- A lucrat la Europa Libera si a activat in mai multe organizatii ale exilului romanesc. Vreme de 23 de ani a fost consilier diplomatic in Republica Niger. Din 1991 a devenit profesor asociat la Universitatea din Bucuresti.

- A publicat mai multe carti in limba franceza si limba romana. Este autorul best-seller-ului “O scurta istorie a poporului roman, povestita celor tineri”

SINUCIDEREA EUROPENILOR, interviu cu Neagu Djuvara

V.M.: Prin urmare se schimba in bine mersul istoriei ?

Neagu Djuvara: Daca modelul este Imperiul Roman spre sfarsit, cand nu existau razboaie decat la periferie, intr-adevar semanam cu acesta. Dar ce ma ingrijoreaza pe mine este ca am intrat deja intr-un nou Ev Mediu. Adica, moare definitiv civilizatia occidentala. Incet, dar sigur.

V.M.: Care sunt simptomele ?

Neagu Djuvara: Simptomele le simtim deja demult, printr-o dezordine morala care nu a existat niciodata. Va dau un singur exemplu: tineretul care se revolta astazi nu are absolut nici un ideal. Nu se revolta pentru un ideal, se revolta ca sa darame. Asta inseamna ca s-a stricat ceva. Tineretul, care in general trebuie considerat ca purtator de idealuri viitoare, chiar gresite, asa cum a fost cu comunismul, astazi nu mai are nici un ideal...

Al doilea simptom nevazut pana acum: bizareria cu marea cotitura in arta si gandire (care in general se petrece cu zeci sau sute de ani dupa ce a cazut un imperiu) in civilizatia occidentala a inceput intre 1905-1913, deci inainte de ivirea imperialismului american. De exemplu, in sculptura, Brancusi al nostru rupe complet traditia care merge de la Michelangelo la Rodin. La fel in muzica, unde dodecafonia, scoala de la Viena si Bela Bartok, toate sunt complet in ruptura cu marea muzica de la Monteverdi si pana la Debussy. In toate domeniile artei si gandirii avem un viraj brutal la inceputul veacului 20. Acesta ar fi semnul ca incepem un nou Ev Mediu.

Asta inseamna ca hegemonia americana , care asigura un fel de pace mondiala, nu va dura cinci secole precum imperiul roman, ci probabil doar o suta de ani. Ganditi-va ca doar pe parcursul unui secol Europa va deveni metisa. Mie imi este clar ca indo-europenii se sinucid incet, dar sigur. Adica nu mai fac copii, nu mai au nici o ambitie. De zeci de ani. Noi nu suportam un "atac" al lumii a treia. Dimpotriva, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia, extrem de prolifici, vin sa-l umple.

V.M.: Și idealul Uniunii Europene ?

Neagu Djuvara: Tinerii nu prea stiu ce este idealul european. Tinerii nu intrevad ce poate sa fie o Europa Unita. Nici eu nu o vad unita deloc, nu o vad cu un guvern si un presedinte. Mai cu seama daca intra si Turcia, atunci Europa avorteaza.

V.M.: Sunteti foarte pesimist. Atunci ce viitor are civilizatia europeana care a dominat lumea vreme de cateva secole ?

Neagu Djuvara: Tocmai de aceea este menita sa dispara. Asta este o lege universala. Cand ai avut atata splendoare de creativitate in stiinta si arta, precum si putere economica si politica ca sa te intinzi pe intregul glob terestru, trebuie sa platesti prin disparitie.

V.M.: Va disparea si Romania, impreuna cu civilizatia europeana ?

Neagu Djuvara: Bine inteles. Daca noi am intrat atat de tarziu intr-o hora care se strica, ne stricam impreuna cu ea. Asta e clar.

V.M.: Trebuia sa nu intram in hora asta? Avem vreo sansa de scapare ?

Neagu Djuvara: Nu, nici una. Dimpotriva. Putinul de creativitate care ne ramane il vom dezvolta tot in sanul Europei. De cele mai multe ori, inca din trecut, talentele noastre cele mai mari nu s-au putut manifesta decat in strainatate. Este ca un fel de blestem asupra acestei tari. Incepand de la Cantemir, pana la Eliade si Cioran, toti s-au remarcat in strainatate.

V.M.: In astfel de conditii, de ce sa mai ramana tinerii romani in tara ?

Neagu Djuvara: Tocmai, nu numai ca ii sfatuiesc sa stea aici, dar ii rog pe cei care sunt stabiliti deja in strainatate sa se intoarca, in masura posibilului, pentru a crea o noua elita intelectuala, care s-o inlocuiasca pe cea de-acuma.

V.M.: De ce s-ar intoarce intr-o barca a carei scufundare tocmai ati descris-o ?

Neagu Djuvara: Dar barca noastra nu se duce mai la fund decat restul Europei, asa ca mai bine sa se scufunde cu barca noastra decat cu cea germana sau franceza...

V.M.: Ce ati facut pe 1 Decembrie, de ziua nationala a Romaniei ?

Neagu Djuvara: Am dat interviuri zicand un lucru care supara pe mai toata lumea: ca nu sunt de acord cu alegerea lui 1 Decembrie ca sarbatoare nationala. In primul rand, nu este bine sa modifici la fiecare schimbare de regim o sarbatoare nationala. Am avut timp de aproape un veac 10 Mai, care este ziua independentei tarii. Prin urmare, data intrarii Romaniei in concertul european. Ca 10 Mai a coincis cu venirea printului Carol, ceea ce i-a facut pe acei domni din 1990 sa se teama, inteleg. Dar, pe de alta parte, 1 Decembrie nu este data Romaniei mari. Este data cind doua provincii, Transilvania si Banat , au cerut sa intre in Regatul Romaniei. Cu doua zile inainte ceruse Bucovina . Cu sase zile inainte ceruse Basarabia. Si toate patru au fost acceptate de seful statului, adica de Regele Ferdinand, la 24 Decembrie. Deci data cand s-a nascut Romania Mare este 24 Decembrie, nu 1 Decembrie !

Pe de alta parte, mai exista un motiv foarte practic. O sarbatoare nationala e bine sa fie tinuta intr-un anotimp cu soare, in care vremea sa te indemne la bucurie, oamenii sa poata dansa in strada. Ce te faci la 1 Decembrie, cand se vad aburii vorbitorilor iesind din gura si cand bietii ostasi ingheata ?

V.M.: V-ati intors in Romania dupa 45 de ani de exil, in februarie 1990. Ati scris ca in primele zile petrecute la Bucuresti v-ati tot intrebat: "Ce cauti aici, Neagule ?". Ati aflat raspunsul la intrebare ?

Neagu Djuvara (rade limpede si cu pofta): Culmea este ca risc sa imi pun intrebarea si dupa 19 ani. Din cand in cand imi pun inca intrebarea asta si astazi. Dar constatand cu cata caldura sunt primit de tineret, consider ca nu m-am intors degeaba in tara.
Cand am intocmit aceasta mica lucrare facuta in graba si sub indemnul altora, caci nu am avut personal intentia sa scriu "Scurta istorie a romanilor povestita celor tineri", ea s-a vandut in 39.000 de exemplare. Iar cand m-am oprit la o farmacie, un domn foarte amabil mi-a spus: "Ma iertati ca ma adresez Dumneavoastra, dar doream sa va multumesc. Am o fiica la liceu care avea o totala inapetenta pentru istorie; i-am cumparat cartea Dumneavoastra si de atunci e pasionata de istorie". Acestea sunt lucruri care ma bucura si imi dau seama ca, totusi, nu am venit degeaba in Romania.

V.M.: Sunteti patriot ?

Neagu Djuvara: Patriot ? Asculta (pufneste furios). Nu merit sa-mi fie pusa o asemenea intrebare. Se intorcea cineva care nu e patriot ? Sotia mea, care e frantuzoaica, cand a vazut ce fac in Romania a spus: Trebuie sa ai patriotismul bine insurubat in cap ca sa suporti sa traiesti acolo.

V.M.: De 19 ani tot suportati. Mai suportati mult ?

Neagu Djuvara: Pai da. Voi suporta pana la moarte, asta e clar. Vreau sa fiu inmormantat aici. Dar mi-as dori sa mor pe un vapor. Cand nu voi mai putea sa scriu am sa incerc sa-mi gasesc un loc pe un vas cu panze care face inconjurul lumii. Atunci, daca mori pe drum, te arunca in mare. Sa terminam cu povestile acelea cu inmormantari complicate, cu alaiuri si cu discursuri.

Din pacate (si in context expresia este cu adevarat potrivita), Europa de maine va apartine arabilor si tiganilor. De aceea consideram ca cea mai grava crima facuta impotriva europenilor de bastina si a culturii europene este deschiderea larga a portilor Europei hoardelor barbare si hamesite de foame din Asia si Africa, hoarde care vor transforma Europa crestina, civilizata si prospera de astazi in Euro-Indo-Arabia de maine, in care urmasii nostri vor putea, probabil, supravietui pentru cateva generatii in rezervatii...
Iar noi, europenii de rand, stam cu bratele incrucisate si ne vaicarim de toate ticalosiile care se petrec sub soare fara a intreprinde nimic. Asa incat ne meritam soarta, spre rusinea noastra, a tuturor !

HG 69/2012- valabila pe durata nedeterminata ! - by anonymous

2012-02-07T05:21:00.000-08:00

Art. unic. Începînd cu data de 01. 01.2012 Guvernul României ofera slujbe gratuite tuturor somerilor. Slujbele vor fi oficiate de preoti, episcopi, arhiepiscopi si de Preafericitul, presedinte al României.

Masuri anticriza:

1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizari incepute in Epoca de Aur: Canalul Dunare – Marea Neagra , Dunare-Bucuresti, constructia unei noi Case a Poporului etc.

2. Impozitarea consumului de hartie igienica in functie de straturi, deoarece in asa vremuri cacacioase nu se poate trece cu vederea un asemenea potential . Cei care nu manânca nimic si in consecinta nu "produc" vor plati un impozit forfetar.

3. Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc consumat. Numarul de mc consumati va fi stabilit de catre specialistii Guvernului impreuna cu Medicii de familie, in functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane. Astmatici au reducere de la 25% pina la 100% in cazul cind se opresc din respirat mai mult de 15 minute.

4. Impozitarea pe kilogram. Orice roman peste 35 de kg este un "gras nesimtit '', pe principiul lui Basescu " slabutul il duce in spate pe cel gras ".

5. Taxa pe "vanturi trase", ca prea s-au obisnuit romanii sa-si dea aere. Se vor monta detectoare la fundul fiecarui contribuabil care vor inregistra numarul vanturilor trase, intensitatea sunetului, intensitatea mirosului. Taxa va adauga 24% la factura de gaz si va fi obligatorie ca taxa "radio -Tv" de pe factura de curent.

6. Taxa pe a doua limba vorbita. Daca au bani si timp sa invete o alta limba in afara de romana, sa le fie rusine si sa plateasca pentru asta, pentru ca sigur o fac intentionat ca sa poata pleca din tara . Taxa va fi de 50 % din valoarea totala a alocatiei care a primit-o persoana respectiva pina la virsta de 18 ani de la stat. Sunt scutiti de taxa ungurii din Harghita, Covasna si Mures deoarece ei oricum nu stiu decit ungureste deci nu se pune problema ca ar sti mai mult de o limba.

7. Orice barbat care are mai mult de 124.899 de fire de par va plati o taxa pe fir de par echivalent a 10 euro / 1000 fire de par . Peste 20000 de fire in plus se va considera ca ai un alt cap si se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminenta si /sau cu suvita peste chelie sunt scutiti.

8. Persoanele care isi rod unghiile vor achita TVA care va fi calculat la 100 de grame de unghii la un pret care va fi stabilit de catre guvern deoarece consuma un aliment si e normal sa plateasca.

9. Persoanele cu dizabilitati care umbla in carucioare pe strazi (scaune electrice, conform D-rei Elena Basescu) vor achita taxa de drum ca orice autovehicul. Cei care nu au carucioare electrice, ci din acelea impinse de o persoana (insotitor cu retributia micsorata cu 15%) vor plati "taxa de atelaj impins/tras de animal de povara" (bou/vaca in cazul nostru). Daca vor fi prinsi cu taxa neplatita, li se va confisca caruciorul si vor fi trimisi acasa pe jos.

10. Taxa de caldura pentru vara deoarece orice cetatean care tine geamul deschis primeste gratuit incalzire prin bunavointa Sfantului Guvern si nu este normal. Astfel pentru fiecare geam deschis vara, la caldura peste 18 grade se va plati o "taxa de geam deschis" in valoare de 12 euro/geam. La mai mult de 3 geamuri deschise se va considera a doua casa si se va impozita dublu. Pentru geamurile inchise se va acorda o reducere de 50% dar numai pina la 24 de grade.

11. Sugarii si bebelusii care folosesc pampers (nesimtitii!!!) vor plati o taxa de poluare in functie de gradul de periculozitate care il prezinta fiecare din reziduurile acumulate in scutec. Pentru stabilirea gradului de periculozitate in care se incadreaza fiecare bebelus se vor trimite obligatoriu pina la 1 iulie 2011 pentru fiecare copil intre 0 si 2 ani mostre din "produsul" rezultat si acumulat in pampersi la sediul Guvernului pentru a fi analizate. Ulterior fiecare parinte va primi acasa o declaratie de impozitare pe care o va achita in 24 de ore la cea mai apropiata agentie CEC.

12. SI NU IN ULTIMUL RAND, TAXA PE PROSTIE , CA SUNTEM ATAT DE PROSTI SI ÎI RABDAM SA-SI BATA JOC DE NOI !!!

13. Se va elimina impozitul pe venit in 2 faze. In prima faza se va elimina venitul ...

Basescu & Boc cedeaza gratis combinatele energetice si transforma, in sfarsit, Romania intr-o colonie. Deja nu mai e coruptie in cazul lui Basescu si

2012-02-04T09:06:00.000-08:00

Abia daca s-a scris sau s-a vorbit zilele astea printre sinistratii de prin zapezi si discursuri populiste despre un subiect de o gravitate extrema – Basescu, Boc & Co. pregatesc discret, dar cu mare iuteala de mana, lovitura de gratie pe care o vor aplica in urmatoarele luni poporului roman. Cu alte cuvinte vor sa dea aproape gratis unor “investitori strategici” toate companiile profitabile si/sau strategice aflate inca, dupa 22 de ani de jafuri sistematice, de stat, in portofoliile Ministerului Economiei si Ministerului Transporturilor. Va prezentam mai jos lista intreprinderilor care vor fi date gratis (“cu discount semnificativ”, potrivit formularii Ministerului Economiei) asasinilor economici din jurul clicii mafiote FMI-BM care a pus stapanire pe Romania prin intermediul cuplului Basescu-Isarescu si a acolitilor acestora.
Va rugam sa remarcati termenele stranse pentru “privatizarea” perlelor coroanei, care va avea loc, hoteste, un fel de alba-neagra in ultimele luni de mandat. Cele privatizate integral vor fi oferite prin negociere directa, deci fara licitatie, unor “investitori” alesi pe spranceana.
Practic, toate intreprinderile profitabile construite de poporul roman in zeci de ani sunt date acum gratis unor asasini economici internationali de un presedinte ilegitim, care nu reprezinta in niciun caz interesele poporului roman.
Calendarul listarilor pe bursa a pachetelor de actiuni ale societatilor din portofoliul Ministerului Economiei. Date limita – aprilie, iunie, octombrie, decembrie:
• OMV Petrom- Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 9,84% pana la finele anului 2012
• Transelectrica – Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15% pana la finele lunii aprilie 2012
• Transgaz - Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15% pana la finele lunii aprilie 2012;
• Romgaz – Oferta Publica Secundara de vanzare de actiuni pentru un pachet de 15% pana la finele lunii iunie 2012;
• Nuclearelectrica- Oferta Publica Primara (IPO) in vederea majorarii de capital cu 10% in cursul anului 2012
• Hidroelectrica- Oferta Publica Primara (IPO) in vederea majorarii de capital cu 10% pana la sfarsitul lunii octombrie 2012.
Calendarul vanzarii pachetelor majoritare ale societatilor din portofoliul Ministerului Economiei:
• Oltchim S.A: vanzarea actiunilor publice catre un investitor strategic in prima parte a anului 2012
• CUPRU MIN: privatizare integrala in prima parte a anului 2012
• Electrica Serv: privatizare majoritara a tuturor companiilor regionale in curs de infiintare pana la finele anului 2012
• Electrica Furnizare: privatizare majoritara pana la finele luniioctombrie 2012
• Electrocentrale Bucuresti: privatizare majoritara pana la finele anului 2012
• Complexul Energetic Oltenia: privatizare majoritara pana la finele anului 2012
• Complexul Energetic Hunedoara: privatizare majoritara pana la finele anului 2012
Despre companii, pe scurt:
Primul grup de companii gestioneaza resursele energetice ale Romaniei. Vorbim aici de resurse de petrol, de gaze si de energie electrica.
Toate aceste companii sunt extrem de profitabile, mai ales in contextul crizei energetice care se prefigureaza in urmatorii ani.
Sa pierzi controlul asupra resurselor energetice ale tarii in acest moment echivaleaza cu o crima in masa. Si acesta nu este un eufemism.
Exista deja precedentul Petrom si instrainarea pe nimic a resurselor de petrol si capacitatilor de rafinare ale Romaniei, cu efecte dezastruoase asupra consumatorilor, soferilor in acest caz, care au putut vedea pe pielea si pe buzunarul lor ce inseamna monopolul asupra resurselor energetice. Pretul carburantilor in acest caz, a ajuns pana la cer fara ca cineva sa poata interveni in vreun fel.
De ce? Pentru ca se poate, pur si simplu! Ce ni s-a intamplat cu carburantii ne asteapta cum cu gazele si cu energia electrica. Numai ca, de data asta, efectele vor fi mult mai profunde si mai grave pentru ca vor afecta mase mari de oameni adusi intre timp la sapa de lemn.
Aceste societati sunt falimentate in mod deliberat printr-un management defectuos si corupt din mai multe motive:
- pentru a se justifica privatizarea lor- pentru a putea fi vandute ulterior pe nimic- pentru a intretine mitul ultrademonetizat al “baietilor destepti”- pentru a fi mulse de camarilla politica
In conditiile unui management independent de mocirla politica actuala aceste companii ar putea fi extrem de profitabile chiar si cu un management de nivelul aceluia al unui butic. Vorbim practic de companiile care exploateaza, produc si “transporta” energia electrica si gazele in acesta tara. Vorbim de Hidroelectrica si de Nuclearelectrica, care produc cea mai ieftina energie din tara din apa si energie nucleara si de o infrastructura construita in zeci de ani de poporul roman.
Al doilea grup de companii reprezinta crema industriei chimice din Romania, cu aplicatii in numeroase domenii (Oltchim), cea mai mare exploatatie de cupru din Europa (Cupru Min), companii care produc si furnizeaza energie electrica, cum ar fi Electrocentrale Bucuresti pentru Capitala dar si complexele energetice Oltenia si Hunedoara care furnizeaza energie electrica produsa din carbune si care pot avea adevarate pozitii de monopol in conditii de seceta cand Hidroelectrica si chiar Nuclearelectrica isi reduc drastic acivitatea si cand multe unitati sunt oprite din cauza debitelor scazute ale raurilor.
De ce sunt privatizate:
Este simplu! Pentru ca sunt apetisante. Pentru ca se poate. Pentru ca asasinii economici care graviteaza in jurul clicii Basescu, Boc, FMI, CE, BM au pus ochii pe ele. Pentru ca odata cu privatizarea acestor companii, care au pozitii de cvasimonopol, se ia prizoniera o intreaga tara care va fi prinsa ca intr-un lagar si va fi complet dependenta de sefii ei straini care le pot creste sau scadea pretul la gaze sau la curent electric sau chiar le pot opri gazele sau lumina dupa bunul plac.
De ce ni se spune ca sunt privatizate:
Pentru ca ar fi nevoie chipurile de un investitor strategic care sa retehnologizeze aceste companii. Numai ca acestea sunt atat de profitabile incat nu au nevoie de niciun asa-zis investitor. Au nevoie doar sa fie lasate in pace. Sau, pentru a scapa de asa-numitii “baieti destepti” in fond capusele politice legate ombilical de asa-numitele partide politice, care le-au finantat de-a lungul timpului.
In ceea ce priveste asa numita retehnologizare cu care a venit investitorul strategic nu trebuie decat sa urmarim cazul Petrom, o companie vanduta pe nimic unui asa numit investitor strategic care apoi nu a facut altceva decat sa exploteze rezervele de petrol si sa inchida pur si simplu combinatul Arpechim Pitesti. Cam la asta s-au rezumat investitiile OMV.
La polul opus avem cazul Ungariei al carei premier patriot si responsabil, Viktor Orban, a negociat dur cu rusii pentru preluarea celor 20% din actiunile MOL vandute anterior tot la “sugestia” binevoitoare a UE intr-un exces de febra a privatizarilor cu orice pret.
Comunicatul halucinant al OPSPI:
“Modalitatile de privatizare ale companiilor mentionate vor fi recomandate de catre consultantii de privatizare desemnati in baza contractelor, in urma realizarii unor analize diagnostic vizand aspecte juridice, tehnice, financiare, comerciale, resurse umane si de mediu”, precizeaza OPSPI.
In ceea ce priveste oportunitatea privatizarii companiilor de stat intr-o perioada dificila pe plan international, reprezentantii OPSPI spun ca intregul proces va tine cont de realitatea pietelor.
“Potrivit prevederilor din noul proiect de Scrisoare de Intentie aferenta Aranjamentului Stand-By de tip preventiv dintre Romania si Fondul Monetar International, privatizarea acestor companii se va realiza printr-un proces care va tine cont de realitatea pietelor si care se va desfasura cu consultarea reprezentantilor FMI si ai CE. Consultantii de tranzactie vor avea sarcina de a elabora rapoarte de evaluare si de a recomanda si justifica pretul la care se ofera actiunile in vederea incheierii unor tranzactii de succes”, mai precizeaza OPSPI.
Nu s-a incercat nicio clipa eficientizarea lor:
Aceste companii cu un potential de dezvoltare imens au fost tinute intentionat in acesta stare de precaritate. Nu s-a incercat nicio clipa eficientizarea lor. Nu s-a incercat nicio clipa sa fie aduse la conducerea acestora echipe de management profesioniste si, mai ales, nu s-a dorit ca ele sa fie profitabile. Si, cu toate acestea, aceste companii au reusit sa se mentina ani de zile pe linia de plutire tocmai pentru ca au o mare valoare intrinseca.
Cum sunt privatizate:
Financial Times compara recent vanzarea acestor companii importante pentru economia romaneasca cu situatia unui bogatas care, ajuns, la limita resurselor, isi vinde argintaria din casa. Nimic mai adevarat. Numai ca acesta vanzare este, de fapt, o simpla donatie, o schimbare de proprietar.
Sunt cele mai interesante societati care au mai ramas de furat in Romania, de care nici macar lacustele rosii PSD-iste nu au indraznit sa se atinga. In plus, bursele sunt la pamant in acest moment iar vanzarea unor pachete de actiuni pe bursa echivaleaza cu un adevarat cadou facut asa-numitilor investitori.
Cine le vrea atat de tare:
Exista un interes crescut venit din partea unor concerne din SUA si Europa, apropiate FMI, CE si BM. Aceste concerne fac presiuni extraordinare pentru vanzarea acestor pachete de actiuni.
De ce sunt vandute pachete de 15%? Metoda “calului troian”
Un pachet de 15% este suficient de mic pentru a induce opiniei publice imaginea ca statul inca controleaza aceste companii, insa suficient de mare pentru ca pachetul majoritar de actiuni sa fie preluat de catre “investitor” dupa una-doua majorari succesive de capital la care statul, evident, nu va participa.
Participatia “investitorului” va creste apoi la 30% iar apoi la 50-60%. Acest model a fost “brevetat” in cazul Petrom sau in cazul Fondului Proprietatea unde statul era initial proprietar.
In cazul Petrom, statul a pastrat initial un pachet de actiuni de 40%, insa dupa cateva majorari succesive de capital, participatia s-a diminuat pana la 9%, statul roman pierzand, astfel, o sursa extrem de importanta de venituri in conditiile in care valoarea actiunilor companiei a crescut fantastic pe fondul crizei energetice.
Mai mult, Guvernul este umilit acum in incercarea de a-si vinde pe bursa si ultimele actiuni la Petrom pentru ca acest caz déjà nu mai are miza. Jocurile sunt déjà facute iar proprietarul este bine stabilit.
In cazul Fondului Proprietatea, care a fost creat, de fapt pentru despagubirea fostilor proprietari, jaful a fost si mai mare. In cadrul acestui fond au fost incluse actiuni la companii foarte apetisante (multe si din lista de mai sus). De la o detinere initiala de 100%, statul a ajuns la 80%, apoi la 40%, prin majorari succesive de capital ale actionarului minoritar la care statul nu a participat, pentru ca acum sa nu mai detina nimic la Fondul Proprietatea. O alta teapa data fostilor proprietari care isi asteapta despagubirile si acum, dupa mai bine de 20 de ani.
De vanzare “cu discount” in cele mai proaste conditii de piata:
Sa vinzi perlele coroanei in aceste conditii de piata echivaleaza cu o crima indreptata impotriva poporului roman. Orice guvern cat de cat responsabil ar fi amanat aceasta decizie asteptand conditii de piata mai bune. Nu si cuplul Basescu-Boc! Presati de creditorii internationali, acestia trebuie sa urmeze docili agenda acestora si sa vanda ACUM! In orice conditii! Ca si cum ridicolul nu ar fi suficient de mare, Basescu, inspirat de esecul listarii Petrom, vrea sa vanda acum chiar si cu discount.
Industria, pe taraba, cu discount:
Actiunile cuplului Basescu-Boc sunt de-a dreptul ostile la adresa poporului roman. Nu numai ca vanzarea actiunilor are loc in cele mai nefavorabile conditii de piata, insa acestea sunt vandute chiar “cu discount” ca la mall, numai sa fie vanduta odata. In acest sens, OPSPI da un comunicat care suna cam asa: “sunt urata, bolnava si saraca, dar vreau sa ma castoresc acum!”. Efectul: transferul de proprietate gratis din proprietatea poporului roman in cea a bancherilor internationali, prietenii lui Basescu.
Pretul, stabilit de consultanti. Basescu se spala pe maini:
Consultantii alesi pe spranceana pentru aceasta privatizare fac parte din marea finanta internationala, mult blamata in toata lumea, precum J.P. Morgan sau Goldman Sachs. Acestia vor “recomanda” pretul de vanzare dupa o analiza a “realitatilor economice”. Practic, acesti consultanti ii vor spune lui Basescu la ce pret trebuie sa vanda aceste actiuni chiar prietenilor lor apropiati de FMI, probabil, unul derizoriu. Iar Basescu, dupa mintea lui, se va spala pe maini, pasand reponsabilitatea asupra consultantului.
Inselaciunea la adresa poporului roman, premiza pentru o viitoare renationalizare:
In orice sistem de drept, un bun dobandit prin inselaciune, prin doll adica, trebuie returnat proprietarului initial. In aceasta situatie tentativa de furt este mai mult decat clara iar presiunile pentru vanzarea in acest moment, pe ultima suta de metri, de catre un Guvern corupt si ilegitim, sunt dovedite. In aceste conditii, cu siguranta aceste intreprinderi vor reveni poporului roman. Trebuie sa se intample asa.
Responsabilitatea este individuala:
Exista un precedent istoric. Unul dintre capetele de acuzare in procesul lui Nicolae Ceausescu a fost subminarea economiei nationale. Pare hilar astazi cand ne gandim ca, chiar sub mandatul lui Ceausescu, au fost construite aceste intreprinderi. Pentru aceasta acuzatie, puerila, de altfel, Ceausescu a fost executat si i s-a confiscat intreaga avere! Mai mult ca sigur ca gasca ilegitima care a vandut Romania in doar doua mandate va avea o soarta similara. Mai devreme sau mai tarziu.
De data acesta raspunderea este individuala! Cu atat mai mult ca, in cazul lui Basescu, au existat semnale ca ar putea fi un agent infiltrat (activitatea sa la Anvers l-a expus riscului recrutarii de catre agentii straine) la varful statului inca de acum 20 de ani cand sefii lui de afara i-au ordonat sa lichideze flota maritima, o concurenta redutabila pentru ei in acele vremuri. Si, s-a conformat rapid. Dupa 20 de ani a primit ordinul sa dea lovitura de gratie Romaniei si sa transforme tara intr-o colonie. Si, de asemenea, s-a executat rapid.
Manipularea penibila:
In interventiile sale televizate, la saptamani dupa inceperea protestelor impotriva sa, Basescu ne-a vorbit despre fluturi, baloane si alte bazaconii. Nu a scos un sunet, insa, despre jaful pe care l-a pus la cale. S-a gandit probabil, ca nu-i intereseaza pe romani pe mana cui ajunge energia tarii. A tinut, insa, sa precizeze ca nu a gresit nimic pana acum, ca a facut doar ce a trebuit sa faca. Pusa in acest context, declaratia sa este halucinanta!
Lipsa de consultare a poporului:
Orice guvern responsabil n-ar fi privatizat in nicio situatie intregul sistem energetic al tarii. In cel mai rau caz, supus fiind la presiuni externe, ar fi organizat un referendum pe aceasta tema extrem de importanta pentru viitorul Romaniei. Nu, in schimb, cuplul Basescu-Boc a preferat sa joace alba-neagra cu poporul roman si sa profite de lipsa lui de atentie. Pana acum!
Mesajul presedintelui in primul discurs dupa demonstratiile impotriva sa. No comment:
“S-a creat impresia falsa ca presedintele nu-i mai reprezinta pe romani in relatia cu institutiile statului. Pentru romani, obligatia presedintelui de a-i reprezenta continuu e unul din imperativele majore, fiind vorba de un preedinte ales direct. As vrea ca romanii sa inteleaga ca imi e extrem de clara situatia in care se afla. Stiu c masuri precum cresterea tva, reducerea salariilor bugetare, restructurarea sectoarelor bugetare, introducerea contributiilor pentru sanatate la pensiile de 750 de lei i-au facut sa iasa in strada ca urmare a traiului greu. Stiu in acelasi timp ca aceeasi abordare o au si milioane de romani care n-au iesit in strada. E clar pentru mine ca prima obligatie e aceea de a restabili legaturile de incredere intre mine si acea parte a populatiei care si-a pierdut increderea in presedinte.“
Mass-media vanduta si cumparata:
Probabil ca abia daca ati vazut cate o relatare palida in presa despre acest adevarat jaf care ni se pregateste. Ne-am fi asteptat la dezbateri furtunoase pe acesta tema si la mii de articole scrise. In schimb, nimic!
Televiziunile au profitat de zapada ca sa ne manipuleze si sa ne impuna false probleme, nu inainte de a analiza pe toate partile discursurile penibililor Ponta si Antonescu. Jaful din energie nu este interesant. Nu e de mirare ca actionariatul majoritatii televiziunilor apartine cam aceleiasi minoritati etnice, care vrea ca acesta alba-neagra in care perdantul este poporul roman, sa aiba succes.
Studiu de caz – Romgaz – Transgaz:
Comunicate Ministerul EconomieiBucureşti, 24 ianuarie 2012
COMUNICAT DE PRESĂ
În data de 24 ianuarie 2012, a avut loc deschiderea Ofertelor Financiare ale Ofertanţilor care au îndeplinit condiţiile de eligibilitate şi ale căror Oferte Tehnice au întrunit punctajul minim precizat prin Caietul de Sarcini, în cadrul procesului de selectare a Intermediarului Ofertei Publice Secundare Iniţiale de vânzare a pachetului de acţiuni emise de S.N.G.N. ROMGAZ S.A., reprezentând 15% din capitalul social existent al societăţii, derulat de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (O.P.S.P.I.), pe piaţa reglementată administrată de Bursa de Valori Bucureşti, si anume:
- Consortiul format din:
o Erste Group Bank AG,o Goldman Sachs International, o Banca Comerciala Romana,o Raiffeisen Capital & Investment- Consortiul format din:o B.R.D. – Groupe Societe Generale,o Citigroup Global Markets Limited,o ING Bank N.V. London Branch,o Societe Generale,o ING Bank N.V. Amsterdam-Sucursala Bucuresti-Consortiul format din:
o Unicredit CAIB Securities Romania,o Unicredit Bank AG-London Branch,o Alpha Bank Romania,o Alpha Finance Romania,o BT Securities,o JP Morgan Securities Ltd.
Comisia numită prin ordin al ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, împreună cu consultanţii care acordă serviciile de asistenţă juridică în cadrul acestui proces, respectiv Societatea Civilă de Avocaţi „Salans, Moore şi Asociaţii” împreună cu Cabinetul Individual de Avocatură „Septimiu Stoica”, in urma punctajului total obţinut de către Ofertanţi, au declarat Ofertă câştigătoare cea a Consorţiului de intermediere constituit din Erste Group Bank AG, Goldman Sachs International, Banca Comerciala Romana si Raiffeisen Capital & Investment, acesta fiind declarat Ofertant selectat.
În perioada imediat următoare, vor avea loc negocieri cu Ofertantul selectat în vederea încheierii Contractului de intermediere.
Biroul de presă al MECMA
INFORMARE DE PRESA
Bucuresti, 25 ianuarie 2012: Astazi a avut loc semnarea contractului de intermediere cu Sindicatul de Intermediere constituit din RAIFFEISEN CAPITAL & INVESTMENT S.A., WOOD & COMPANY FINANCIAL SERVICES şi BT SECURITIES S.A., ofertant selectat pentru intermedierea Ofertei Publice Secundare de vânzare de acţiuni a unui pachet de acţiuni de 15% emise de Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. Mediaş, derulată de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie.
În perioada imediat următoare vor fi demarate serviciile financiare şi de consultanţă necesare pregătirii, derulării şi închiderii cu succes a Ofertei Publice Secundare de vânzare de acţiuni la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. Mediaş.
Biroul de Presa al MECMA | BadPolitics

Dragostea este o boală? de Vlad Stroescu

2012-02-02T08:25:00.000-08:00

O stire socanta in EVZ.ro - Organizația Mondială a Sănătății a inclus dragostea în registrul maladiilor, fiind considerată o tulburare mintală.
Sursa: SHUTTERSTOCK

Pe lângă faptul că provoacă dependență, la fel ca drogurile, alcoolul sau jocurile de noroc, dragostea provoacă schimbări bruște ale dispoziției, insomnie, impulsivitate, dureri de cap și chiar reacții alergice.
Dragostea nu poate dura mai mult de patru ani, cred specialiştii mexicani, care consideră că starea mentală a unei persoane îndrăgostite poate fi comparata cu cea a unei persoane care suferă de o boală psihică gravă.

Așadar, dragostea nu a primit un cod, cum ni se spune în presă: codul F63.9 exista dinainte și e utilizat de psihiatri atunci când sunt în fața unei situații clar patologice din categoria respectivă pe care nu au cum să o clasifice altfel. Chiar dacă a existat vreo sursă pentru știrea asta (poate nu am căutat eu prea bine), ea a fost cu siguranță ciudat interpretată. Articolul românesc nu spune nimic de genul: “în anumite circumstanțe, obsesia față de altă persoană poate fi patologică”, nici “uneori suferința din dragoste poate fi prea mare” ci declară, la modul grosier și simplist, că “dragostea e o boală”. Sper că e evident pentru toată lumea că o asemenea afirmație este falsă. Nu, dragostea nu este o boală, ci o emoție omenească superioară, evoluată, unică. Multe animale sunt capabile de atașament, care este o emoție primară, înnăscută, doar oamenii sunt capabili de fenomenul mult mai matur, plenar și responsabil care este dragostea, dar nici măcar ei de la bun început, ci ca urmare a unui proces de maturizare a personalității. Nu cred nici măcar că are rost să facem exerciții de imaginație, de genul: ce s-ar întâmpla dacă mâine, toți cei ce vă iubesc ar fi subit “vindecați” de această “boală”, ca să demonstrăm enormitatea afirmației generice. Acum că am spus lucrul ăsta, putem să mai restrângem puțin aria de investigare. Poate că știrea respectivă nu se referă la dragoste în general, ci la îndrăgostire. Luat așa, articolul este mult mai țintit, și generază o imediată undă de aprobare în rândul cititorilor. Nu că ar conține mai mult adevăr științific, ci din cauza simpatiei imediate pe care toți o avem față de suferința din îndrăgostire, pe care toți am trăit-o, asta dacă suntem normali. La baza succesului știrii stă așadar un paradox: un fenomen universal uman, a cărui absență din viața cuiva pune mari semne de întrebare, e considerat o boală psihică. Sunt menționate chiar și cauze biochimice: “Cercetătorii au observat că la aceștia, nivelul de serotonină (substanță responsabilă cu fericirea) din creier este scăzut, asemănător cu al celor care suferă de tulburări obsesiv-compulsive. ” (sursa aici) Așadar, cercetătorii au descoperit și substanța care stă la originea fericirii. Oare ce s-ar întâmpla dacă ne-am apuca să consumăm toți suplimente alimentare de serotonină? Dacă s-ar pune, de exemplu, serotonină în apa de la robinet. Am fi oare fericiți, neîndrăgostiți și ne-obsesivi-compulsivi? Din păcate, nu. În afară de o posibilă diaree (serotonina are diverse roluri și în tubul digestiv), nu s-ar întâmpla mare lucru. A spune că serotonina este fericire este la fel de simplist și grosier ca a spune că dragostea e o boală. Nu știu dacă există persoane care iau asemenea afirmații ca atare. Ar putea însă să existe persoane care să dea crezare faptului că niște oameni de știință sau medici serioși ar putea fi cei care cred în asemenea afirmații. Lucru care mă afectează direct, pentru că întărește prejudecata conform căreia psihiatrii sunt niște autosuficienți care habar nu au de subtilitățile vieții umane, încercând cu orice preț să reducă totul la o medicalizare biologică sterilă. Și nu e singurul efect nociv al unui articol precum cele citate mai sus. În zilele noastre, articolele de presă nu se limitează la a reflecta realitatea (mai mult sau mai puțin distorsionat). Ele creează realitate. O realitate culturală, dar cât se poate de palpabilă, și uneori mai strălucitoare și mai puternică decât realitatea inițială. Dacă presa va susține în mod sistematic și îndelungat cum că dragostea este o boală, atunci, la limita extremă, dragostea va tinde să devină o boală. Ei, nu e chiar așa, dar uite că pot să mă joc și eu cu supra-simplificări :) Ceea ce trebuie noi să facem, atunci când ne întâlnim cu suprasimplificări, este să încercăm măcar să dezgropăm fragmentele de adevăr de la care s-a pornit. Este îndrăgostirea un fenomen biochimic? În mod sigur este ȘI un fenomen biochimic. Tot ceea ce înseamnă viață este fenomen biochimic. În ce măsură putem explica lucrurile exclusiv prin biochimie, este un subiect pentru o însemnare viitoare. Cert este că există studii extrem de serioase despre biologia îndrăgostirii. Găsiți unul dintre ele aici. Din el aflăm despre rolul ariei tegmentale ventrale drepte, al nucleului caudat postero-dorsal și al sistemului dopaminic de motivație, investigate prin imagistică cu rezonanță magnetică funcțională, și alte asemenea lucruri care nu prezintă, sigur, atracția unui articol de două paragrafe din presa centrală, nici nu pretind că sunt un adevăr absolut, dar reprezintă cea mai bună încercare cinstită a omului de a se apropia de adevăr din direcția biologică. Că metabolismul serotoninei la nivelul creierului este modificat, atât în îndrăgostire cât și în unele tulburări psihice, pare să fie de asemenea adevărat, dar nu la modul “e prea puțină serotonină”, ci în moduri mult mai complexe și mai subtile. Este îndrăgostirea automat patologică? Având în vedere că toți ne îndrăgostim, și că e foarte bine că o facem, nu, nu e patologică. Poate îndrăgostirea să fie patologică? Din păcate, poate să fie, în anumite cazuri. Clasificările internaționale ale bolilor încearcă mereu să găsească categorii de boli, adică să delimiteze clar niște entități patologice. În ceea ce privește psihicul uman, adesea problema trebuie pusă nu doar categorial, ci dimensional. Există o continuitate între fenomenele psihice normale și cele patologice. Cu toții putem fi temători, dar la un moment dat anxietatea ne poate strica viața: atunci avem de-a face cu o “tulburare psihică”. Exact la fel stau lucrurile cu îndrăgostirea. O obsesie este definită ca o idee ce se impune minții noastre, o acaparează, dar produce suferință și am vrea să dispară. Îndrăgostirea nu este în mod normal o obsesie, pentru că, deși persoana de care ne-am îndrăgostit ne acaparează toate gândurile, acest lucru este adesea plăcut și ni-l dorim din plin. Când nu mai e plăcut, când ne strică viața, când am dori să ne putem gândi și la altceva, dar nu reușim, atunci îndrăgostirea produce o suferință acută. Chiar și acest lucru poate fi normal: toți am fost probabil respinși de persoane de care ne îndrăgostisem, măcar o dată în viață. Toți am fost “bolnavi din dragoste”. Dincolo de o anumită limită, lipsa de control asupra propriilor sentimente poate deveni patologică, și un psihiatru poate să fie de ajutor. Alteori, ajutorul lui e chiar obligatoriu. Știm că limita asta a fost depășită atunci când suferința este prea mare pentru a mai putea fi suportată, sau când apar idei de suicid, sau când viața persoanei în suferință este profund schimbată și afectată. Pentru că îndrăgostirea e un fenomen universal, și pentru că toți ne considerăm înțelepți față de îndrăgostit, există riscul ca suferința asta să fie minimizată de cei din jur, atunci când de fapt persoana afectată ar avea mare nevoie de ajutor. După cum psihologia clinică tinde adesea să ignore suferința din îndrăgostire. Dacă în articolele din presă e un sâmbure de adevăr, probabil că aici îl găsim. Alteori comportamentul “îndrăgostitului” nu mai este acceptabil, din punct de vedere social sau personal – de exemplu, atunci când se forțează pătrunderea în intimitatea obiectului îndrăgostirii, așa cum se întâmplă în “stalking”. Unele persoane practică genul ăsta de hărțuire fără să vrea să o facă, nu se pot abține, deși realizează anormalitatea situației, care e, într-adevăr, similară cu cea din tulburarea obsesiv compulsivă. Aici ar merita poate pus faimosul cod F63.9. În Statele Unite, se vorbește despre “obsessive love disorder”, care nu e codificată oficial, dar există grupuri de terapie și o importantă popularizare a problemei. Mergând mai departe, există persoane care nu mai au critica asupra realității anormale a comportamentului lor: așa stau lucrurile în anumite tulburări delirante, cum este delirul erotomaniac. Însă acestea sunt cazuri clare și chiar extreme de tulburări psihice. Nu cred că putem vorbi aici de o patologie specifică dragostei, ci de o patologie a minții, în totalitatea ei. După îndrăgostire, urmează evoluția pe termen lung a iubirii: relația cu persoana iubită. Și aceasta poate să fie grevată de o întreagă patologie. Există relații abuzive, de dominare, de dependență, de manipulare, sadism, etc. În tulburarea de personalitate borderline, relațiile furtunoase, dar instabile și adesea nefericite, sunt mai curând regula. Mi-aduc aminte de un melodie pop foarte la modă anul trecut, cu un videoclip în care Rihanna și Eminem se cotonogeau reciproc și totuși cică se iubeau.

Asta dacă putem vorbi de dragoste autentică: părerea mea e că e vorba de atașamentul primar, reflectat în relații simple de dominanță și dependență, relații în care domină cantitatea, și nu calitatea emoțională. Așa că nici în cazurile acestea nu putem spune că “dragostea este o boală”. Ba chiar dimpotrivă. În toate regiunile în care psihiatria atinge problematica relațiilor romantice dintre oameni, problema nu e dragostea în sine, ci absența, deficitul, disfuncția dragostei. Și, într-un sens mult mai larg, toate tulburările psihice sunt caracterizate, într-un fel sau altul, de afectarea emoțiilor îndreptate către ceilalți.Indrăgostirea te apără de bolile de inimă .

Acest articol a fost preluat de pe blogul lui Vlad Stroescu.

ANUL MEDICAL 2012 de Rodica Purniche

2012-01-13T06:12:00.000-08:00

Înainte de a estima predispoziţiile de sănătate şi de boală ale fiecărei zodii, considerăm necesare pentru toată lumea câteva informaţii de astrologie medicală.

Fiecare organ şi parte a corpului, fiecare componentă a ansamblului fizic care suntem, este guvernată de către o planetă şi un Semn zodiacal, sau de către combinaţii de influxuri astrale, ca rezultat al interacţiunilor energetice dintre sferele sutile de forţă ale planetelor pe care le primim neîncetat.

Ori de câte ori încălcăm Legea Armoniei Universale prin gând, cuvânt sau faptă, generăm o energie negativă care rămâne în aura noastră (pe corpurile noastre subtile); cu cât greşim mai des într-un anumit mod, cu atât energia negativă astfel acumulată se „densifică”, până când ea devine „masă fizică” localizată la nivelul organului sau al părţii de corp corespunzătoare. Astfel se explică, spiritual, bolile cu care ajungem să ne confruntăm de-a lungul vieţii. Dacă învăţăm să ne ascultăm cu atenţie corpul fizic ori de câte ori el este tulburat de anumite dizarmonii aparent pasagere, putem preîntâmpina şi chiar evita eventualele probleme grave de sănătate ce tind să apară la un moment dat în viaţă.

A corecta atitudinile, comunicarea şi acţiunile incorecte, dezechilibrate şi rău intenţionate este infinit şi incomparabil mai uşor decât să trecem prin intervenţii chirurgicale, amputări de membre sau extirpări de organe, paralizii sau tratamente medicamentoase şi scumpe, şi proaste, care doar aparent vindecă ceva (în realitate cauzând noi dezechilibre şi ravagii în interiorul corpului fizic şi al alchimiei sale).

Tocmai de aceea autocontrolul, conştientizarea a ceea ce gândim, spunem sau facem, alimentaţia sănătoasă, posturile alimentare de un fel sau altul, folosirea plantelor medicinale şi a terapiilor alternative armonizante sunt metode milenare, gratuite şi cu eficienţă lentă dar sigură şi chiar definitivă pentru tot restul vieţii, care readuc în fiinţa noastră materială echilibrul, lumina, starea de vitalitate, ce ne permit apoi să realizăm sau să împlinim ceea ce ne-am propus, sau să facem faţă într-un mod matur lecţiilor noastre existenţiale.

Nativii Capricorn – Oboseala acumulată în ultimii ani îşi poate spune cuvântul mai mult ca niciodată, iar dorinţa dvs exagerată de a face totul pentru fiinţa iubită este posibil să pună paie pe foc şi să vă confruntaţi în 2012 cu tot felul de stări proaste, dureri de cap, confuzie şi agitaţie mentală. Odihna fizică, somnul de minimum 6-7 ore pe noapte, week-end-urile liniştite petrecute acasă ori în zone calme, cât mai departe de aglomeraţii şi metropole gălăgioase vă pot fi foarte necesare. Tăcerea, meditaţia, rugăciunea inimii sau diverse activităţi conforme cu aptitudinile sau talentele dvs – cercetare, creaţie artistică, traduceri, retrageri spirituale sau pelerinaje – ar putea fi remediile necesare pentru o sănătate cât mai bună. Când simţiţi nevoia, un post negru numai cu apă de la răsărit la apus sau 10 zile pe lună de crudităţi pot face adevărate minuni.

Nativii Vărsător – Calitatea alimentelor, a hranei, modul de a mânca şi calitatea oamenilor cu care luaţi cel puţin una dintre mesele zilei sunt aproape capitale pentru dvs. Eliminaţi cititul, vorbitul la telefon sau privitul la televizor ori lucrul la calculator atunci când mâncaţi. Acordaţi-vă cel puţin 15-20 de minute pentru fiecare masă şi mâncaţi pe tihnă şi cu plăcere. Evitaţi discuţiile în contradictoriu sau subiectele fierbinţi ori conflictuale şi, mai ales, rezolvarea afacerilor la masa de prânz. Suntem ceea ce mâncăm iar alimentele sunt foarte uşor de impregnat cu energiile noastre. Atitudinile distructive menţionate aici efectiv omoară energia vitală a hranei şi alimentele ajung în tubul nostru digestiv gata otrăvite, moarte, total inutile stării noastre de sănătate şi de vitalitate. Dacă vreţi să folosiţi terapiile complementare în vindecare, anul acesta apelaţi la terapeuţii pe care îi cunoaşteţi deja, şi care au obţinut rezultate în ameliorarea sau chiar vindecarea problemelor dvs.

Nativii Peşti – Pentru dvs, cele mai necesare terapii sunt cele afective, helioterapia sau sacroterapia. Afecţiunea primită dar mai ales cea dăruită, rugăciunile sincere către Dumnezeu spre a fi ajutaţi în orice formă de vindecare, iertarea tuturor celor care v-au făcut să suferiţi precum şi terapia iertării au un foarte mare efect în cazul dvs. Percepţia corectă a evenimentelor, compasiunea manifestată faţă de ceilalţi, vizionarea spectacolelor de calitate sau lecturarea cărţilor spirituale sunt, de asemenea, remedii care vi se potrivesc de minune în acest an. Renunţaţi, de asemenea, la conflictele dintre generaţii, la fumat şi la orice formă de drog. Adoptarea unei alimentaţii vegetariene va fi pentru majoritatea nativilor Peşti, în 2012, realmente salvatoare, deoarece foarte mulţi dintre dvs au corpul supra-saturat de toxine iar emoţiile negative cu care este posibil să vă confruntaţi ar putea afecta aparatul cardio-vascular sau calitatea sângelui.

Nativii Berbec – Este posibil să aveţi probleme de sănătate în zona extremităţilor sau, pe durata acestui tranzit lung al lui Uranus în Berbec, la nivelul capului. În mod special în 2012 sunteţi totodată expuşi problemelor respiratorii şi diferitelor afecţinui manifestate de-a lungul meridianelor energetice. Graba, oboseala sau neatenţia se pot solda cu diverse lovituri dureroase sau chiar cu răni superficiale în zona coapselor, a degetelor de la mâini sau chiar la cap. Modul dizarmonios de a vă alimenta sau permanenta încordare mentală pot duce, din când în când, la probleme intestinale. Răbdarea, precauţia, atenţia şi acţiunea bine chibzuită, precum şi rugăciunea spusă înainte de masă pot contracara aceste posibile neplăceri. Atenţia mărită şi calmul la volan sunt, de asemenea, remedii foarte preţioase pentru dvs în acest an astrologic.

Nativii Taur – Problemele dvs de sănătate se pot datora în acest an alimentaţiei, înainte de toate. Lăcomia, mâncărurile grele, carnea, dulciurile sau, dimpotrivă, înfometarea (considerată adeseori o modalitate de reducere a greutăţii corporale) sunt duşmanii sănătăţii dvs. Supravegherea meselor, raportul corect dintre efort şi necesarul de calorii, tehnicile de purificare şi dietele terapeutice sunt aproape obligatorii, deoarece greutatea corporală, dată sever peste cap, e posibil să rămână aşa o perioadă foarte lungă de viaţă. Fructele, salatele, sucurile, consumul minim de lactate, eliminarea pâinii, evitarea meselor după ora 17.00 precum şi mestecatul atent al fiecărui dumicat (cel puţin de 30-50 de ori) pot face minuni în atenţia acordată corpului fizic dar şi asupra stării şi condiţiei dvs mentale. Am putea spune că, aşa cum vă va fi dieta, aşa vă va fi şi viaţa de acum încolo, deoarece, alături de sănătatea dvs fizică, se va regla (sau se va deregla) şi sănătatea dvs sexuală.

Nativii Gemeni – Mai mult decât oricare altă zodie dvs aveţi nevoie de relaxare, mâncare bună şi gustoasă şi masaj cât încape. Alături de acestea, vă fac bine călătoriile şi o separare de mai lungă durată de părinţi. Citiţi mai puţin, învăţaţi să vă încărcaţi singuri cu energie hrana, locuinţa şi chiar acţiunile pe care doriţi să le realizaţi, şi faceţi un efort conştient să vă controlaţi atitudinea faţă de bani. Omenirea este expusă multor agresiuni la nivel planetar, iar cea financiară este deja o realitate, aşa că nu vă mai tulburaţi din această cauză. Aveţi suficientă inteligenţă ca să depăşiţi absolut orice obstacol de acest gen. Gândiţi-vă că fericirea în cuplu, împlinirea amoroasă, prietenii de calitate şi bucuria de a presta o profesie folositoare celorlalţi pot fi oricând remediile dvs aducătoare de bună-dispoziţie şi sănătate a inimii. Banii pe care i-aţi putea câştiga în acest an cu preţul vieţii dvs ar putea fi infimi pentru cât va trebui să daţi mai târziu ca să vă refaceţi sănătatea zdruncinată poate chiar din temelii.

Nativii Rac – Dragii noştri Răcuşori trebuie să-şi controleze ca niciodată emoţiile de orice fel, nevoia imensă de dulce şi fanteziile alimentare, precum şi răvăşirile sufleteşti datorate familiei/familiilor care pot interveni în viaţa lor, obligându-i să urmeze sfaturi şi direcţii de multe ori nespecifice lor. Mai ales copiii şi îndeosebi elevii pot resimţi aceste aspecte, fiind serios marcaţi de comunicarea dintre ei şi maturi. Cuplurile sau chiar familiile alcătuite din nativi Rac pot fi marcate de aceeaşi problemă a comunicării dificile, pentru care putem folosi expresia plastică de „oameni care discută împreună şi se înţeleg separat”. Pe de altă parte, toate aceste categorii de nativi Rac, precum şi absolut toate relaţiile umane care conţin cel putin un nativ Rac sunt predispuse la eventuale conflicte relaţionale de natură financiară care este posibil să le afecteze foarte rău sănătatea. Aşa că ne revine nouă – celor din viaţa acestor nativi – responsabilitatea de a-i menaja sau de a fi foarte răbdători şi ocrotitori cu ei, spre a-i ajuta să se bucure de o sănătate bună. Lor le rămâne să aibă grijă de propria lor dietă, despre care cunosc deja foarte multe lucruri bune.

Nativii Leu – În ciuda celorlalte aspecte ale vieţii care le pot ridica probleme, nativii Leu se bucură de o sănătate excelentă care se poate menţine pe toată durata anului 2012 dacă ei acceptă să se adapteze la schimbările şi transformările care îi aşteaptă şi dacă învaţă să fie atenţi la fiinţele din viaţa lor. Deoarece se bucură totodată de relaţii deosebite şi de o susţinere excelentă din partea celor care îi iubesc, vor fi mereu ajutaţi să depăşească momentele dificile sau chiar să treacă extrem de uşor peste ele dacă apreciază iubirea ce li se oferă şi ajutorul care le vine permanent de la Dumnezeu prin astfel de fiinţe. Capacitatea de a învăţa din experienţele lor directe precum şi respectul faţă de ceilalţi pot fi considerate remediile strict personale ale nativilor Leu, alături de diete terapeutice şi tenici de purificare a tubului digestiv. Dacă, dimpotrivă, refuză aceste transformări şi suferă după vremuri de mult apuse, dacă tratează cu dispreţ sau desconsiderare oamenii şi relaţiile generate de interacţiunea cu ei, dacă vor trăi stări de frică sau de orgoliu rănit, atunci probabil că problemele principale de sănătate cu care se vor confrunta vor fi expresia îngustimii de spirit şi a conservatorismului, manifestate la nivelul corpului fizic sub forma problemelor articulatorii, a durerilor de coloană şi chiar a dizarmoniilor cardiace de tot felul.

Nativii Fecioară – Probabil că pentru aceşti nativi lucrurile sunt foarte simple, mult mai simple decât la ceilalţi. Acceptarea celorlalţi aşa cum sunt, îngăduinţa şi compasiunea faţă de limitările lor, dar mai ales curajul de a fi liberi în gândire şi acţiune vor deveni tratamentele miraculoase ale acestor mercurieni atât de înrobiţi de mentalităţi şi prejudecîţi, şi atât de criticişti şi de perfecţionişti. Mai mult timp acordat vieţii intime, reconsiderarea aspectului sexual al vieţii din „păcat trupesc” în artă a iubirii, redescoperirea valorilor umane reale a celor care le sunt dragi vor produce energii rafinate care le vor face existenţa, în 2012, un adevărat rai. Mai mult chiar, starea excepţională de iubire sau de îndrăgostire poate deveni o adevărată „dietă sentimentală” care să înlocuiască în orice clipă nevoia de hrană. Tratamentele naturiste precum şi discuţiile libere cu fiinţe care au calitatea de „medici de suflete” (şi care sunt fiinţe cu mult superioare psihologilor limitaţi la litera învăţăturii lor universitare) pot fi folosite cu succes alături de „terapia afectivă”.

Nativii Balanţă – Ca întotdeauna, nativii Balanţă pot ajunge la probleme de sănătate din cauza celor pe care îi iubesc sau din cauza celor care nu îi iubesc. Sau, mai corect spus: din cauza aşteptărilor lor continue ca întotdeauna ceilalţi să-i aprecieze, să-i aplaude, să le aprobe iniţiativele şi să le garanteze că totul va fi bine. Practic, lipsa de încredere în forţele proprii şi dificultatea de a se interioriza şi de a găsi în ei, mereu prezente, calităţile vizate la cei de alături pot genera adeseori nemulţumiri şi neîmpliniri care lasă în suflet, pe termen lung, mâhniri şi tristeţi. În 2012, aceste stări maladive de singurătate sau însingurare, temeri de tot felul, auto-amăgirile şi frica de viitor pot afecta aparatul respirator sau pot aduce stări inexplicabile de oboseală. De asemenea, încrâncenarea de a obţine sau de a reliza musai un anumit lucru, fără a fi atenţi la direcţia în care curge viaţa şi care le poate aduce şanse nebănuite acum, pot deveni în egală măsură cauze ale sfârşelii, tristeţii, senzaţiei de eşec şi ratare. Medicamentul miraculos cu care nativii Balanţă pot obţine o sănătate excelentă este MULŢUMIREA, secondată de starea de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru tot ceea ce este bun în viaţa noastră şi, mai ales, pentru capacitatea permanent vie şi puternică de a iubi, de a putea fi în orice clipă nişte eterni îndrăgostiţi.

Nativii Scorpion – Nativii Scorpion se pot îmbolnăvi singuri dacă în viaţa lor există o lipsă clară de direcţie sau dacă aşteaptă ca altcineva să se implice în proiectele lor de viitor. Un alt aspect care le poate ada eventual peste cap sănătatea este implicarea – indiferent în ce grad – în problemele prietenilor lor, deoarece ajutorul, fie el şi bine intenţionat, pe care vor să-l acorde, e posibil să facă acestor prieteni mai mult rău decât bine. Există o legătură foarte puternică, în cazul acestor nativi, între prietenie şi sănătate în 2012, care poate lua foarte multe forme. Ca notă generală, putem spune că simţul măsurii în aceste relaţii, precum şi curajul de a acţiona pe cont propriu în rezolvarea propriilor probleme pot face ca atât prieteniile cât şi sănătatea nativilor Scorpion să rămână intacte şi la parametri înalţi. Amestecul în viaţa/problemele prietenilor, influenţabilitatea urmată de lipsa de curaj de a înfrunta viaţa exact aşa cum le este lor caracteritic pot crea probleme în zona capului şi la propriu, şi la figurat, şi pot duce la dificultăţi financiare mari cu care nativii Scorpion nu s-au mai confruntat de multă vreme.

Nativii Săgetător – Aceşti nativi vor trece printr-o transformare specială în acest an şi asta se va datora, înainte de toate, schimbării modului de a se alimenta. Rafinarea gustului, nevoia de artă ceva mai mult prezentă în viaţa lor, controlul greutăţii corporale dar, mai ales, raportarea la Dumnezeu (dimensiune spirituală fără de care un nativ Săgetător efectiv nu poate trăi în echilibru cu sine) precum şi descoperirea puterii miraculoase a rugăciunii sunt tot atâtea evenimente interioare care vor readuce fiinţei lor fizice o necesară sau chiar îndelung aşteptată armonie. Orele petrecute în natură, comuniunea cu Natura de la suflet la suflet prin intermediul frumuseţii peisajelor, îmbrăcămintea pastelată şi un mediu profesional curat, plăcut mirositor şi încărcat periodic cu energiile benefice ale celor 4 puncte cardinale pot crea acestor nativi un climat existenţial deosebit. Controlul dulciurilor şi o alimentaţie hipocalorică, alături de ceva ore de sport sau de week-end-uri relaxante îşi vor spune şi ele cuvântul în 2012, asupra acestor jupiterieni plăcuţi, pozitivi şi întotdeauna generoşi.

Scrisoare catre Romania: Bianca Alexandra Cobori - "Rosia Montana, acasa"

2012-01-09T07:44:00.000-08:00

Si totusi, dincolo de provocari, riscuri sau inevitabile frustrari, ramane formidabila mobilizare a societatii civile, intr-o perioada in care multi o consideram imposibila. Imi amintesc uimirea pe care am avut-o in SUA cand, stand de vorba cu un grup de prieteni arheologi de la o universitate franceza, observam fascinatia pe care o aveau fata de istoria si patrimoniul arheologic al Rosiei Montane, in timp ce isi exprimau ingrijorarea cu privire la viitorul acesteia. Pe de-o parte, era surprinzator interesul unor oameni ce nu aveau nicio legatura directa cu localitatea, iar pe de alta parte, era prima data cand, intr-un context legat de Rosia Montana, auzeam de patrimoniu, conservare, management al patrimoniului cultural, turism, dezvoltare... Ceea ce auzisem pana atunci, era doar exploatare (a aurului, a oamenilor), somaj, zona defavorizata, vieti si sanse irosite... Iar din acel moment, am fost martorul unei agregari unice in Romania, intre oameni si organizatii, in care obiectivul comun era transmiterea unuia dintre cele mai importante mesaje si totodata, semnale de alarma din perioada contemporana. Cred astfel ca, lucrul acesta reprezinta un succes in sine si un pas important in salvarea uneia dintre ultimele dovezi ale autenticitatii, valorii spirituale si ale pasilor nostri in istorie, ale unei mosteniri unice ce nu-si merita acest viitor incert. Sper ca aportul fiecaruia sa aiba efectul pe care il dorim cu totii si sa devina o poveste frumoasa a increderii, a valorilor comune si a solidaritatii.

Scrisoare catre Romania: Bianca Alexandra Cobori - "Rosia Montana, acasa"
Data aparitiei: 08.01.2012
Mass-media a fost inundata in ultimele luni ale anului trecut de asa-zise "scrisori catre Romania", "povesti adevarate" etc. puse in scena de agentiile de publicitate ale RMGC. Pe adresa Campaniei "Salvati Rosia Montana!" a sosit, insa, si o altfel de "scrisoare catre Romania", trimisa de o tanara care a copilarit acolo. O puteti citi mai jos, fara alte comentarii suplimentare.

de Mihai Gotiu

***

"Buna ziua,

Numele meu este Bianca Alexandra Cobori, am studiat Antropologia Economica si in prezent ma ocup de Management Cultural. Am 24 de ani, locuiesc in Bucuresti si pentru mine Rosia Montana reprezinta, dincolo de o chestiune amplu controversata, acasa.

Am plecat in urma cu cinci ani dintr-un loc saracit fortat, cu o comunitate despicata, cu oameni independenti si mandri transformati peste noapte in cersetori la usile unei companii aparute din senin si de niciunde; dintr-un loc controversat in care planurile de viitor, principiile, valorile sau prioritatile fusesera sterse ca prin minune si inlocuite de un parvenitism si o pierdere a verticalitatii ce pareau sa convina ambelor parti. Oamenii deveneau bogati peste noapte si plecau dintr-un loc in care parca nu fusesera niciodata, in timp ce o companie straina fara vreo istorie sau responsabilitate, inghitea, incetul cu incetul, o localitate intreaga si facea presiuni fantastice asupra oamenilor ce-si pastrau inca scepticismul.

Mesajul devenise clar, sau sunteti cu noi sau impotriva noastra, iar in lupta dintre o companie cu un capital puternic si o comunitate de oameni simpli, tabara era aleasa fara a sta prea mult pe ganduri; localitatea devenise astfel, un loc din care un tanar pleca fara prea mult regret. Strategia tacita de marketing functionase perfect - oamenii se simteau martorii neputinciosi ai propriului esec, banul fara munca in schimbul unei case, al unui pom sau... mormant din cimitir, primea semnificatia majora, iar parintii renuntau sa mai investeasca in vreun fel in studiile copiilor lor, in conditiile in care compania ii transforma, pe loc si fara pretentii, in falnici angajati ai unei structuri multinationale, la care ei - oameni simpli - nici nu ar fi visat. Mai mult, laptele si mierea urmau sa curga feeric in noua localitate pe care compania urma sa o construiasca in varful unui munte (ca acel teren era probabil instabil, ca nu era nici o posibilitate reala a unei vieti normale intr-o zona ce nu fusese locuita niciodata din motive mult prea lesne de inteles, sau ca in jurul localitatii viitoare, pamantul urma sa fie dinamitat si ciuruit de acesti falnici salvatori-cautatori moderni de aur, nu prea mai interesa pe nimeni). Pentru ceilalti oameni, constituiti de ceva vreme in minoritate, lucrurile erau ambigue, simteau teama pentru ceea ce urma sa se intample si intuiau ca povestea minunata, povestita de cei mari si cei mici deopotriva, era o catastrofa camuflata de minciuni, reclame, sponsorizari ieftine si autoritati devenite impasibile. "Hopul" initial fusese depasit - dupa vreo 10 ani de stiri neoficiale si zvonuri raspandite pe la colturi, unii oameni implorau un loc de munca in cadrul companiei (cei cu reale capacitati de uitare a propriei verticalitati, ajunsesera chiar directorasi cu un job description pe care nu-l puteau nici traduce in limba romana), ceilalti asteptau cu ardoare vanzarea proprietatilor si stateau cu actele de proprietate la coada, la usile birourilor lor, in timp ce restul minoritar prefera sa-si traiasca in continuare viata, sa mearga la serviciu si sa-si trimita copiii la scoala.

Peisajul social era discordant, ambiguu si demn de a fi studiat la cursurile de sociologie. Se produsese o ruptura in toate aspectele vietii, atat in cadrul localitatii, cat si in jur; viata nu mai era demult normala si transformarile creasera un cadru sufocant in care simteai nevoia de a evada. Eroii salvatori ajunsesera deja, golisera scolile, bisericile si casele de orice urma de viata, si mesajul care se prefigura era acela ca, viata va deveni intr-adevar insuportabila. Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat prea putin, credinta sociala potrivit careia singura sansa de salvare e reprezentata de depopulare si stergere de pe fata pamantului, este adancita, iar speranta ca autoritatile isi vor face treaba si vor avea grija de cetatenii sai contribuabili, a fost deja ingropata.

Povestea de ansamblu a localitatii e cunoscuta de toata lumea, insa povestile marunte ale oamenilor sai sunt trecute fortat in anonimitate de cate o strategie de marketing scumpa, si totodata ridicola, ce scoate in fata robotei fabricati, cu povesti false si vieti vandute. In ceea ce ma priveste, localitatea devenise un loc dezolant, in care viitorul si alegerile lui nu mai apartineau oamenilor si in care disparuse orice urma a unei comunitati sau a unei existente libere, neconditionate sau asumate responsabil si constient de fiecare in parte. Nu m-a incercat nici un regret in momentul in care am plecat la Bucuresti sau la scurt timp, cand am parasit tara cu o bursa de studii pentru SUA. Ironia a fost si in acest caz, de o promptitudine fulgeratoare si la nu foarte mult timp de cand parasisem tara, jurandu-mi sa las in urma toata controversa legata de acest proiect care se transformase deja in banalitate, un subiect rasuflat ce nu implica decat o opinie semi-analfabeta de tipul pro sau contra, imi dadusem seama ca dincolo de imagini ale caselor parasite, oameni saraci si ingrijorati, era singurul loc pe care il puteam numi acasa si pe care il iubeam. Lucrul care trebuie totusi subliniat, este ca, presiunea exercitata asupra localnicilor si asupra familiilor lor este enorma, sentimentele sunt de constientizare a implicarii si afectarii directe, dar si de neputinta absoluta, de teama ca nimic nu va mai fi la fel si ca, orice posibilitate de alegere a viitorului va fi stearsa. Este incredibil de simplu sa cumperi un om; in schimbul a catorva sute de euro si a unui loc de munca pentru un membru al familiei, omul apare la televizor si spune tot ce vrei tu sa spuna, nu gandeste, nu reflecteaza la continutul acelor cuvinte sau la posibilele lor implicatii, proiectarea existentei lor in viitor sau construirea unor obiective pe termen lung, devenind inaccesibile. Detasarea este aproape imposibila si stabilirea obiectivelor si a prioritatilor devine invariabil conditionata de acest factor extern ce-ti impune inclusiv limitele gandirii critice si a capacitatii de a imagina un viitor pentru propria familie. Nu am fost deloc surprinsa cand, dupa terminarea facultatii aflandu-ma in vacanta la parintii mei, descoperisem ca aproape toti tinerii din localitate devenisera dependenti de aceasta companie. Nu eram surprinsa, si nimeni nu ar fi fost, in conditiile unei minime reflectii asupra manierii lor de a actiona.

Noi facem parte dintr-o generatie care a crescut sub umbra somajului, a posibilitatilor limitate sau a oportunitatilor muribunde. Un copil care creste si se dezvolta cu teama poate inconstienta asupra unui pericol de sfidare a propriei libertati, a alegerilor viitoare si, implicit, a vietii in sine, ajunge un om cu prea putina incredere in propriile forte, in propria capacitate de a reusi pe cont propriu, in libertatea de a gandi, de a alege si de a visa. Privind in urma, imi dau seama ca, manipularea exercitata a fost de dimensiuni inspaimantatoare si a cuprins toate aspectele vietii. Credinta in propria libertate si putinta de a realiza lucruri de durata, de a aduce o mica contributie sau, de ce nu, o schimbare in lumea in care traim, a fost sfaramata. Sunt asadar usor de inteles alegerile acestor oameni, alegeri ce cred ca, nici nu le-au apartinut vreodata. in aceste conditii, luand in considerare influenta si puterea unei manipulari imbracate in straie de bunavointa, nu este greu de inteles pesimismul adoptat de oameni, si conul de umbra in care au ales sa se refugieze, frustrati, indurerati de simtul unei neputinte insuflate fortat, luptandu-se cu o dezbinare a propriilor alegeri si decizii.

E atat de simplu sa convingi un om ca viata lui e lipsita de valoare si ca e lipsit de putinta de-a schimba ceva. Nu stiu daca oamenii in general, au capacitatea de a schimba lumea, stiu insa ca, oamenii ambitiosi si increzatori in propria valoare si propriile vise, pot face orice. E un lucru pe care nu l-am invatat la Rosia Montana, ci departe, colorand banalitatea pesimismului si inconsistenta temerilor, cu oameni, vise, idei, posibilitati, incredere. Sprijinita continuu de parintii mei, carora le voi fi recunoscatoare mereu pentru faptul ca, pe de-o parte au considerat educatia ca fiind pionul principal si m-au sprijinit pe toata durata studiilor, iar pe de alta parte au avut suficienta incredere in a ma lasa sa iau propriile decizii, am avut prilejul de a avea ca mentori oameni remarcabili, de a calatori, de a cunoaste oameni de pe toate continentele, de a participa la proiecte importante in mai multe tari si de a incerca sa creionez un viitor neconditionat de cineva. Probabil am avut alte sanse, decat fostul meu coleg de clasa care vrea sa ajunga miner la RMGC in binecunoscutele clipuri publicitare, dar asta doar datorita faptului ca, parintii mei care au muncit mereu din greu, si-au pastrat incapatanarea de a nu cere ajutorul nimanui si m-au invatat importanta asumarii responsabilitatii in rezolvarea propriilor probleme.

M-am intors in tara cu un altfel de sentiment si mod de a privi lucrurile; merg la Rosia Montana de fiecare data cand am cateva zile libere, observ aceeasi incertitudine si chiar teama in ochii oamenilor, si imi dau seama ca miza e mult mai mare decat credem. Cand un om ia decizia de a pleca oriunde in lume, este o decizie personala, cand oameni care nu vor sa plece sunt stramutati abuziv, fiindu-le smulse radacinile si orice legatura cu trecutul, este o crima. Iar daca, aceasta crima e posibila si mai mult, ramane nepedepsita datorita banilor, mesajul transmis celor de-acum si celor ce vor fi, e de un tragism istoric.

Rosia Montana e mai mult decat un loc cu bogatii istorice si monumente ale naturii, e mai mult decat patrimoniu si vestigii, e pentru unii oameni, acasa. E locul in care tinzi mereu sa te intorci si sa ceri ajutor, e locul familiar si prietenos in care stii ca il vei primi. De aceea, rosienii nu scriu de obicei scrisori catre Romania, nu implora ajutor, nu cred in locuri de munca ce nu vor exista niciodata, nu isi deplang la televizor soarta ce ei si-au creat-o. Ei nu cer nimic, vor doar sa fie lasati in pace, sa-si creasca copiii si sa imbatraneasca in unicul loc in care concep ca ar putea sa o faca. Pentru ei, Rosia Montana nu e subiect de controversa, ci acasa, iar sentimentul ca acasa ar putea sa nu mai existe, devine coplesitor. De aceea, anonimitatea si refuzul de a aparea in public cu propria lor poveste, e drept, fara ciorapei crosetati, ci cu fapte reale pe care le traiesc in fiecare zi, devin mai prietenoase si astfel, nu risca sa transforme intr-o simpla bagatela unul dintre cele mai importante aspecte ale vietii lor. Ei participa activ la o altfel de Campanie Salvati Rosia Montana, isi propun sa ramana incapatanati in hotararea lor de a-si continua viata in casele lor, de a merge la biserica in care s-au casatorit sau si-au botezat copiii, de a colinda dealurile mereu aceleasi si de a povesti misterul fiecarui colt de stanca, deal sau mina turistilor doritori; de a pretinde ca, prin consecventa si credinta interioara, lucrurile nu se vor schimba. Iar aceste lucruri marunte dealtfel, cred ca salveaza Rosia Montana in fiecare zi. Rosia Montana e salvata prin fiecare banner, prin fiecare articol, studiu sau eseu, prin fiecare conferinta sau prelegere universitara, prin fiecare Fan Fest, cladire de patrimoniu restaurata, turist sau simplu gand bun. Astfel, e mentinuta in viata si continua sa supravietuiasca demonstrand ca, oportunitatile de dezvoltare sunt nenumarate.

Nu stiu exact motivul pentru care am exprimat in scris un alt punct de vedere, o alta fata a acestei cunoscute si totodata, obscure povesti... La insistentele prietenilor si ale colegilor mei, care erau stupefiati de povestea sosetelor crosetate si de imposibilitatea ca un copil sa faca o scoala fara ajutorul companiei, eram nevoita sa explic de ce parintii mei au avut o viata linistita, de ce muncind au reusit sa acorde copilului lor toate sansele, sau de ce nimeni din familia mea nu este dependent de sforile trase de aceasta companie. Din momentul in care m-am intors in tara, am dorit sa conving pe cat posibil, ca fortele proprii devanseaza capitalul si fondurile oricarei multinationale; ca devenind constient de propriul potential, devii liber si independent, iar acest sentiment e tot ce poate fi mai frumos.

Si totusi, dincolo de provocari, riscuri sau inevitabile frustrari, ramane formidabila mobilizare a societatii civile, intr-o perioada in care multi o consideram imposibila. Imi amintesc uimirea pe care am avut-o in SUA cand, stand de vorba cu un grup de prieteni arheologi de la o universitate franceza, observam fascinatia pe care o aveau fata de istoria si patrimoniul arheologic al Rosiei Montane, in timp ce isi exprimau ingrijorarea cu privire la viitorul acesteia. Pe de-o parte, era surprinzator interesul unor oameni ce nu aveau nicio legatura directa cu localitatea, iar pe de alta parte, era prima data cand, intr-un context legat de Rosia Montana, auzeam de patrimoniu, conservare, management al patrimoniului cultural, turism, dezvoltare... Ceea ce auzisem pana atunci, era doar exploatare (a aurului, a oamenilor), somaj, zona defavorizata, vieti si sanse irosite... Iar din acel moment, am fost martorul unei agregari unice in Romania, intre oameni si organizatii, in care obiectivul comun era transmiterea unuia dintre cele mai importante mesaje si totodata, semnale de alarma din perioada contemporana. Cred astfel ca, lucrul acesta reprezinta un succes in sine si un pas important in salvarea uneia dintre ultimele dovezi ale autenticitatii, valorii spirituale si ale pasilor nostri in istorie, ale unei mosteniri unice ce nu-si merita acest viitor incert. Sper ca aportul fiecaruia sa aiba efectul pe care il dorim cu totii si sa devina o poveste frumoasa a increderii, a valorilor comune si a solidaritatii.

Multumesc pentru rabdarea de a citi pana la capat si un an bun sa avem cu totii!"

sursa: voxpublica

Carlos Barrios vorbeşte despre anul 2012

2011-12-31T06:41:00.000-08:00

Carlos Barrios

“Antropologii din toata lumea viziteaza templele, spune Barrios, citesc inscriptiile si apoi fabrica povesti despre Mayasi, dar ei nu citesc inscriptiile corect. Este doar imaginatia lor. Altii scriu despre profetii, in numele Mayasilor. Ei spun ca lumea se va termina in Decembrie 2012. Inteleptii Maya sunt foarte suparati pe aceste lucruri. Lumea nu se va sfarsi. Se va transforma. Populatiile indigene au calendarele si ele sunt cele care stiu sa le interpreteze corect – si nu altii.”

Carlos Barrios s-a nascut intr-o familie spaniola in El Altiplano, in podisul Guatemalei. Casa lui era in Huehuetenango, care a fost de asemeni si un lacas al tribului Maya Mam. Impreuna cu alti Maya si alti indigeni pastratori de traditie, tribul Mam, el duce mai departe unele dintre vechile traditii ale Insulei Broastei Testoase (alt nume pentru America de Nord). Ei sunt Pastratori ai Timpului, adevarate autoritati in privinta unor calendare remarcabile, care sunt antice, elegante si relevante. Dl. Barrios este istoric, antropolog si cercetator. Dupa ce a studiat cu inteleptii batrani traditionali de la varsta de de 19 ani, timp de 25 de ani, a devenit si el Ajq’ij Mayas, un preot de ceremonii si ghid spiritual, Eagle Clan. In urma cu mai multi ani, impreuna cu fratele sau Gerardo, Carlos a intiat o investigatie asupra diferitelor calendare Mayase. El a studiat cu multi mentori. Fratele sau, Gerardo, a intervievat aproape 600 de batrani Maya, pentru a le intelege mai bine cunostintele pe care le aveau de impartasit.

“Antropologii din toata lumea viziteaza templele, spune Barrios si citesc inscriptiile si apoi fabrica povesti despre Mayasi, dar ei nu citesc inscriptiile corect. Este doar imaginatia lor. Altii scriu despre profetii, in numele Mayasilor. Ei spun ca lumea se va termina in Decembrie 2012. Inteleptii Maya sunt foarte suparati pe aceste lucruri. Lumea nu se va sfarsi. Se va transforma. Populatiile indigene au calendarele si ei sunt cei care stiu sa le interpreteze corect – si nu altii. Modul in care calendarele Maya cuprind timpul, anotimpurile si ciclurile s-a dovedit a fi vast si sofisticat. Mayasii inteleg 17 calendare diferite, unele dintre ele masurand timpul cu acuratete, chiar pe perioade de 10 milioane de ani. Calendarul care a atras, in mod constant, atentia globala din 1987, este numit Tzolk’in sau Cholq’ij. Conceput in urma cu secole si bazat pe ciclul Pleiadelor, este considerat si astazi, sacru. Cu calendarele indigene, popoarele bastinase au tinut cont de punctele importante de cotitura in istorie. De exemplu, cei care tin contul zilelor si care studiaza calendarele au indentificat o zi importanta in anul One Reed: Ce Acatal, asa cum a fost numita de catre Mexicani.

Aceasta a fost ziua descrisa in profetii, ca fiind ziua cand un stramos important trebuia sa se intoarca, “venind ca un fluture”. In calendarul vestic, data din One Reed se coreleaza cu Duminica de Paste, 21 Aprilie 1519, ziua cand Hernando Cortez si flota sa de 11 corabii spaniole au ajuns la Est de teritoriul care astazi este numit Vera Cruz (Crucea Adevarata), in Mexic. Cand corabiile spaniole au ajuns aproape de tarm, nativii asteptau si priveau la ce o sa se intample. Panzele intinse pe catarge ale corabiilor, semanau intr-adevar cu aripile intinse ale unor fluturi enormi, care pluteau deasupra apelor oceanului. A inceput o noua era – o era pe care ei o anticipasera in calendarele lor. Poporul Maya a numit acesta era: al Noualea Bolomtikus, sau noua Hells (Cicluri) – fiecare avand 52 de ani. Pe masura ce cele 9 cicluri s-au desfasurat, indigenilor li s-au luat pamantul si libertatea. Au dominat boala si lipsa de respect pentru toate. Ceea ce a inceput odata cu debarcarea lui Cortez a durat pana pe 16 August 1987, o data pe care multi si-o amintesc ca data Convergentei Armonice.

Milioane de oameni au profitat de acea data, pentru a desfasura ceremonii in locuri sacre, rugandu-se pentru o tranzitie usoara intr-o noua era, lumea celui de-al 5-lea Soare. Din August 1987 si pana acum, am fost intr-o perioada in care mana dreapta a lumii materialiste a inceput sa dispara incet, dar inexorabil. Suntem pe muchia erei in care incepe pacea, cand oamenii traiesc in armonie cu Mama Pamant. Nu mai suntem in Lumea celui de-al 4-lea Soare, dar nu suntem inca nici in Lumea celui de-al 5-lea Soare. Aceasta este o perioada de tranzitie, o perioada intre doua perioade. Si cum trecem prin aceasta perioada de tranzitie, apare o convergenta colosala, globala, de distrugere a mediului, haos social, razboi si schimbari constante ale Pamantului. “Toate acestea”, spune Dl. Barrios, “au fost prevazute prin calcule simple, bazate pe matematica spiralei din calendarele Maya si se vor schimba. Totul se va schimba. Cei care tin calendarul Mayas zilnic, vad ziua de 21 Decembrie 2012, ca pe o data de renastere, inceputul Lumii Celui de-al 5-lea Soare. Va fi inceputul unei noi ere, ce rezulta din meridianul solar care va traversa ecuatorul galactic si de Pamant, care se va alinia cu centrul galaxiei. La rasaritul soarelui, pe 21 Decembrie 2012, pentru prima oara in 26.000 ani, Soarele va rasari in conjunctie cu intersectia dintre Calea Lactee si planul ecliptic. Aceasta Cruce Cosmica este considerata a fi o reprezantare a Pomului Sacru, Pomul Vietii, care este descris in toate traditiile spirituale ale lumii. ”Unii observatori spun ca aceasta aliniere cu inima Galaxiei, din 2012, va deschide un canal pentru ca energia cosmica sa curga prin Pamant, curatandu-l de tot ceea ce este pe el – ridicandu-l astfel la un nou nivel de vibratie. Acest proces a inceput deja”, sugereaza Dl. Barrio. “Schimbarile se accelereaza acum si vor continua sa se accelereze” Oamenii de pe Pamant pot sa ajunga la aceasta data din 2012, intr-o forma foarte buna, fara ca sa fi distrus prea mult din Pamant si ne vom ridica la un nivel nou, mai inalt. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie sa transformam forte extrem de puternice, care se pare ca ne stau in drum.

O imagine a Drumului care urmeaza: Data mentionata in calendar, Solstitiul de Iarna din 2012, nu marcheaza sfarsitul lumii. Multi dintre cei care scriu din afara despre Calendarul Maya fac senzatie din aceste lucruri, dar ei nu stiu ce fac. Cei care stiu sunt indigenii, inteleptii indigeni, carora li s-a incredintat pastrarea traditiei.

Din aceasta intelegere a traditiei Maya si a Calendarelor, dl. Barrios ofera o perspectiva in in legatura cu ne asteapta: “Omenirea va continua” concluzioneaza el “dar intr-un mod diferit. Structurile materiale se vor schimba. De aici vom avea oportunitatea de a fi mai umani.” Traim cea mai importanta era a calendarelor Maya si a profetiilor. Toate profetiile din lume, toate traditiile converg acum. Acum nu mai este timp de joaca. Idealul spiritual al acestei ere este actiunea. Multe suflete puternice s-au reincarnat in aceasta era, cu multa forta. Acest lucru este adevarat pe ambele parti – lumina si intunericul. Magia este la maximum folosita de catre ambele parti. Lucrurile se vor schimba, dar depinde de oameni cat de usor sau cat de violent se vor manifesta aceste schimbari pentru noi.

Economia de acum este o fictiune. Primii cinci ani de tranzitie, din August 1987 pana in August 1992, au reprezentat inceputul distrugerii lumii materiale. Pana acum am mai progresat inca 18 ani in faza de tranzitie si multe dintre asa-numitele surse de stabilitate financiara sunt, de fapt, fantomatice. Bancile nu mai au putere. Este un moment delicat pentru ele. Ar putea sa se prabuseasca la nivel global, daca nu suntem atenti. Daca bancile se prabusesc….atunci vom fi fortati sa ne bazam pe Pamant si pe abilitatile noastre de a produce ceva. Sistemele monetare vor fi in haos si va trebui sa ne bazam pe relatia noastra directa cu Pamantul, pentru mancare si adapost.

Polul Nord si Polul Sud se dezintegreaza. Nivelul apei in oceane va creste. Dar, in acelasi timp, pamantul din Ocean, mai ales langa zona unde este acum Cuba, se va ridica.”

O chemare catre Fuziune…

Cand s-a intalnit cu audienta din Santa Fe, Dl. Barrios a spus o poveste despre cele mai recente ceremonii Mayase pentru Anul Nou, in Guatemala. A povestit cum unul dintre cei mai respectati intelepti, care traieste tot anul intr-o pestera solitara de munte, a calatorit pana la Chichicastenango pentru a sta de vorba cu oamenii de la ceremonie. Inteleptul a dat un mesaj direct si simplu. El le-a solicitat oamenilor sa se adune pentru a sustine viata si lumina. “Chiar acum, fiecare persoana si fiecare grup merge pe drumul sau”. Batranul din munti a spus ca “exista speranta, in cazul in care oamenii Luminii ar putea sa se adune si sa se uneasca in vreun fel”. Reflectand la asta, Dl. Barrios a explicat: “Traim intr-o lume a polaritatilor, zi si noapte, barbat si femeie, pozitiv si negativ. Lumina si intunericul au nevoie una de alta. Ele reprezinta un echilibru. Chiar acum, partea de intuneric este foarte puternica si este foarte clar ce doresc cei din acea parte. Au viziunea lor si prioritatile clar stabilite si, de asemeni, ierarhia lor. Ei actioneaza in multe feluri, pentru ca sa nu fim capabili sa ne conectam cu a 5-a Lume din spirala in 2012. Pe partea de Lumina, fiecare crede ca este cel mai important si ca intelegerea sa personala, sau ca viziunea grupului sau, reprezinta cheia. Este o diversitate de culturi si opinii, deci este competie, difuzie si lipseste un focus singular, comun.”

In viziunea D-lui Barrio, partea intunecata lucreaza pentru a bloca fuziunea, prin intermediul negarii si a materialismului. De asemeni, lucreaza pentru a-i distruge pe cei care lucreaza cu Lumina, pentru a ridica Pamantul la un nivel mai inalt. Lor le place energia Lumii a 4-a, care este in declin – cea a materialismului. Ei nu vor ca aceasta sa se schimbe. Ei nu vor fuziunea. Ei vor sa ramana la acest nivel si le este frica de urmatorul nivel. Puterea intunecata a Lumii a 4-a in declin nu poate fi distrusa sau contracarata. Este prea puternica si prea clara, pentru a se intampla asta – si asta ar fi strategia gresita. Intunericul poate fi transformat, numai atunci cand este confruntat cu simplitate si cu inima deschisa. Asta duce la fuziune – un concept cheie al Lumii celui de-al 5-lea Soare. Dl. Barrios a spus ca noua era a celui de-al 5-lea Soare, necesita multa atentie asupra unui element care este, dealtfel, foarte neglijat. In timp ce cele patru elemente traditionale – pamant, aer, foc si apa – au dominat diverse epoci din trecut, va fi un al cincilea element care va domina in timpul celui de-al 5-lea Soare: eterul . Eterul este un mediu. Dictionarul defineste eterul ca fiind si elementul rarefiat al Raiului. El penetreaza tot spatial si transmite unde de energie cu frecvente foarte variate – de la cele ale telefoanelor celulare, la cele ale aurelor umane. Ceea ce este “eteric” se refera la cele cinci regiuni de dincolo de Pamant: raiul…

Eterul, elementul celui de-al 5-lea Soare, este celest si ii lipseste substanta materiala, dar nu este mai putin real decat lemnul, piatra sau carnea. “In contextul eteric, e posibila o fuziune a polaritatilor”, spune Dl. Barrios. “Sa nu mai fie intuneric sau Lumina in oameni, ci o fuziune inaltatoare”. Dar acum, partea intunecata nu este interesata de acest lucru. Ei sunt organizati pentru a bloca, de fapt, aceasta fuziune. Ei vor sa dezechilibreze Pamantul si mediul, astfel incat sa nu fim pregatiti pentru alinierile din 2012. Va trebui sa lucram impreuna, pentru pace si echilibru cu cealalta parte. Trebuie sa avem grija de Mama Pamant, care ne hraneste si ne adaposteste. Pentru a fi gata pentru acest Moment Istoric, trebuie sa ne daruim acum in intregime mintea si inima, in scopul atingerii unitatii si fuziunii, pentru a putea confrunta partea cealalta si pentru a conserva viata. Suntem intr-un moment critic in istoria omenirii. “Suntem dezechilibrati” , spune Dl Barrios. “Nu mai putem continua sa ne jucam. Planeta noastra poate fi reinoita sau ravasita. Acum este timpul sa ne trezim si sa actionam. Este nevoie de toata lumea. Tu nu esti aici fara motiv. Toti cei care sunt acum aici au un scop foarte important. Acestea sunt timpuri dificile, dar foarte speciale. Avem oportunitatea de a creste, dar trebuie sa fim gata pentru acest moment foarte important in istorie.” Dl. Barrios a oferit un numar de sugestii, pentru a ajuta oamenii sa parcurga, in echilibru, anii care vin. “Schimbarile care au fost descrise in profetii se vor intimpla,” a spus el “dar atitudinea si actiunile noastre vor determina cat de sever sau cat de moderat se vor manifesta ele.”

Trebuie sa actionam, sa facem schimbari si sa-i alegem pe cei care ne reprezinta dintre oamenii care inteleg ce se intâmpla si care intreprind actiuni politice, cu respect pentru Pamant. Meditatia si practica spirituala sunt bune si importante – si la fel este si actiunea. Este foarte important sa stim clar cine suntem – si ce relatie avem cu Pamantul.

Cu toate astea, aminteste-ti sa respecti diferentele si sa te straduiesti pentru unitate. Dezvoltata-te in concordanta cu traditiile si cu chemarea inimii tale. Mananca cu intelepciune. Multe dintre alimente sunt infestate cu toxine, in mod evident sau mai subtil. Fii atent la ce bagi in corpul tau. Invata sa conservi mancarea si sa conservi energia. Invata cateva tehnici bune de respiratie, ca sa poti sa ai controlul respiratiei tale. Fii clar. Urmeaza o traditie cu radacini adanci si de valoare. Nu conteaza ce traditie este – inima ta o sa-ti spuna pe care sa o urmezi – dar trebuie sa fie una cu radacini de valoare. Traim intr-o lume a energiei. O sarcina importanta in aceste timpuri este sa invatam sa simtim energia oricui si a orice – oameni, plante, animale. Acest lucru devine cu atat mai important, cu cat ne apropiem de Lumea Celui de-al 5-lea Soare, pentru ca este asociata cu elementul eter – mediul in care energia traieste si se manifesta. Mergi la locurile sacre ale Pamantului si te roaga pentru pace, ai respect pentru Pamant, pentru ca de aici ne primim hrana, adapostul si imbracamintea. Trebuie sa reactivam energia acestor locuri sacre! Asta este treaba noastra. Si avem multa treaba de facut!

Dupa cum spune Dl. Barrios, o tehnica de rugaciune simpla, dar foarte eficienta, este sa aprinzi o lumanare de culoare bleu. Gandeste-te in liniste pentru un minut. Spune-i flacarii de la lumanare intentia ta si trimite lumina catre liderii care au puterea de a face razboi sau pace. Aceasta este o perioada cruciala pentru omenire si pentru Pamant. Fiecare persoana este importanta. Tu te-ai intrupat in aceste vremuri, pentru ca ai munca spirituala de facut. Munca noastra este sa echilibram aceasta planeta. Inteleptii au deschis usile, in asa fel incat si alte popoare sa vina la lumea Mayasa, pentru a primi traditia. Mayasii au stiut si au respectat intotdeauna alte natii, rase de oameni si alte sisteme spirituale. Ei stiu ca destinul lumii Maya este legat de destinul intregii lumi. “Cea mai mare intelepciune consta in simplitate”, ne sfatuieste Dl. Barrios . “Iubirea, respectul, toleranta, a imparti cu altii, recunostinta, iertarea. Nu este ceva prea complicat sau prea greu.”

Adevarata cunoastere este gratuita. Este codificata in ADN-ul tau. Tot ceea ce ai nevoie se gaseste inauntrul tau.

Marii mentori au spus-o de la bun inceput. Gaseste-ti inima si iti vei gasi drumul

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu C.T.Popescu

2011-12-30T08:03:00.000-08:00

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.

Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.

Nu vă sfiiți, trimiteți-l mai departe. Poate doar așa se trezesc cei mulți.

Companionii nostri felini reusesc sa profite de noi printr-un „miau”

2011-12-23T14:11:00.000-08:00

Felinele emit un sunet care atrage atentia omului, apeland la instinctul nostru matern

Exista o zicala care spune: „Cainii au stapani, iar pisicile au sclavi”. Karen McComb, doctor in cadrul Universitatii Sussex si autoare a acestui studiu, a publicat in jurnalul stiintific Current Biology studiul conform caruia companionii nostri felini reusesc sa profite de noi printr-un „miau” foarte special.

Problema mieunatului – Exista o modalitate speciala de a toarce, combinat cu un mieunat de tonalitate joasa care aminteste intr-un fel sau altul de plansul unui nou-nascut; aceasta este arma secreta a pisicilor pe care o folosesc in momentul in care doresc sa atraga atentia asupra lor si pentru a-si atinge scopurile propuse, mai exact – de cele mai multe ori – mancare sau curatarea litierei. Totusi, spre deosebire de mieunatul insistent, care de cele mai multe ori il scoate din sarite pe stapan, acesta ajungand pana la a scoate pisicul din camera, acest sunet special este deranjant, insa, in acelasi timp, este si irezistibil, astfel ca nu poate fi ignorat.

Analizand reactia la diverse tipuri de mieunat ale mai multor pisici participante la studiu, doc. McComb a decis ca torsul mixt, prezentat mai sus, cu usoare nuante de plans, atrage si atentia persoanelor care nu au mai avut vreodata un pisoi. Conform studiului britanic, acest tors mixt emite o frecventa care actioneaza asupra creierului uman si activeaza instinctul de protectie, acelasi instinct prezent in situatia in care trebuie sa avem grija de un nou-nascut. Practic, atunci cand pisoiul emite acest sunet, ne simtim obligati sa ii acordam atentia ceruta, astfel incat sunetul sa inceteze. Din acest motiv, dimineata nu putem merge la baie sau nu putem pregati cafeaua pana cand nu ii oferim o mangaiere pisoiului, intrucat torsul irezistibil si misterios al acestuia ne conduce cu maiestrie spre recipientul cu mancare de pisici.

Sursa: http://www.corriere.it/animali/09_luglio_14/gatti_corrompono_con_fusa_b08ba4be-7060-11de-9fc1-00144f02aabc.shtml

CARDUL DE SANATATE

2011-12-23T09:39:00.000-08:00

Incepem prin prezentarea opiniei unui medic român, nu oricare, despre cardul de sănătate. Citiţi şi spuneţi şi altora, poate aşa realizăm cât este
de grav ceea ce ni se întâmplă fără informarea corectă şi fără acordul nostru.
Dr. Vasile Astărastoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România declară: Cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comporta riscuri pe toate planurile!!!
- Cardul este numai APARENT in favoarea asiguraţilor.
- Este periculos sa fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate sa afle tot. Acest lucru violează
drepturile la intimitate si la demnitate ale persoanei si poate sa aduca mari prejudicii.
- La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre
sănătatea oamenilor. Forţa financiara uriaşă a acestor "rechini" face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou
pentru ca ei sa ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ.
informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate sa afle tot. Acest lucru violează
drepturile la intimitate si la demnitate ale persoanei si poate sa aduca mari prejudicii.
- La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre
sănătatea oamenilor. Forţa financiara uriaşă a acestor "rechini" face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou
pentru ca ei sa ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ.
- Există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.

- Datele medicale pot sa fie utilizate inclusiv pentru a distruge o persoana, mai ales intr-o societate conflictuală ca cea din România!!!

- Exista o tendinţă din partea Statului spre autoritarism în sensul de a cunoaşte totul despre cetăţeni şi de a-i controla !!!

- Este o incercare de abuz din partea statului si nu exista dezbateri publice!!!

- Se introduce o noua taxa, fara să întrebe populaţia, deşi românii plătesc asigurările de sănătate.

- In privinţa donării de organe: vom intra in circuitul european şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări. Şi dacă ar
exista mai mulţi donatori de organe nu vor exista mai multe transplanturi în ţara noastră, pentru că fondurile disponibile pentru transplanturi de
organe sunt limitate, iar creşterea numărului de donatori ar depăşi limita bugetară. Cui vor folosi organele luate de la romani??? Ce bani si
ce organizare sunt in joc??? Cine va apăra "prostimea" de cei care vor dori să le comercializeze organele pe milioane şi milioane de euro sau
dolari?

- Ca să înţelegem mai bine: in Spania (unde exista acordul prezumat din partea familiei pentru prelevarea de organe), s-a ajuns la puternice discriminări împotriva imigranţilor, care nu au familiile alături de ei.
Deci nu are cine să-i apere de reţelele de "transplant de organe"!!!
- Exista un comerţ ilicit de organe de transplant, este dovedit, iar acordul prezumat, aşa cum este prevăzut în România, ridică mari semne de întrebare.
- Medicii sunt şi ei oameni. Dacă ne uităm la istoria sec. XX, vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri in în domeniul psihiatric. Si în cazul transplantului de organe tot medicii pot sa ajunga la abuzuri daca legea si autorităţile permit şi încurajează. Cardul cu microcip asta face !!!
- Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcină). In acest moment s-a dovedit ca cei care au întreţinut spaima au avut contracte cu firmele
care au produs vaccinurile.
- Cardul de sănătate cu microcip (putea sa fie si o varianta fără), creează mari dificultăţi şi poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale.

Cardul de sănătate este "arma" cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un "furt al secolului" săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate dar NU VOR CARD DE SĂNĂTATE!!!
Decizia guvernanţilor noştri, pe care nu o contestă vehement nici televiziunile, nici opoziţia parlamentară, este halucinantă: CEI CARE PLĂTESC DIN SALARIU SAU PENSIE SERVICIILE MEDICALE DE STAT, DAR NU VOR CARD DE SĂNĂTATE, VOR PLĂTI TOATE SERVICIILE MEDICALE DE CARE AU NEVOIE!!!

Altfel spus, românii care nu vor cardul cu microcip vor plăti de 2 ori asistenţa medicală. Şi românii tac, românii se uită cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere. Televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se bat pentru funcţii în Parlament. Ce minunăţie de neam
suntem!!!

Potrivit hotărârii de Guvern, contravaloarea cardului de sănătate va fi suportată de asigurat, adică si obligatoriu şi plătit de "prostime"!!!

Medicii de familie vor trebui să plătească şi ei pentru cititoarele de carduri şi să aibă şi internet de banda largă pentru a avea legătură cu sistemul informatic!!!

Credincioşii spun că nu vor să folosească acte electronice care conţin semnul fiarei - 666! Cine să se uite în gura unor "rătăciţi" care încă mai cred în Dumnezeu! Ce dacă sunt milioane, ce dacă îşi strigă credinţa şi cer respect măcar pentru sufletul lor dacă pentru nivelul lor de trai nu are nimeni!

Forul Ortodox Român vine cu exemple ale unor ţări care au clacat în acest experiment: În Marea Britanie s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi. Germania a dat 1,7 miliarde de euro pentru implementarea parţială a unui astfel de sistem şi acum l-au stopat. De ce pornim noi ceva ce nemţii au stopat? Cine are interese în a controla românii la capitolul sănătate şi organe?

Acestea sunt informaţiile din microcipul cardului, aşa cum au decis ministrul UDMR Cseke Attila şi guvernul Boc:

- numele, prenumele şi CNP-ul asiguratului;
- codul unic de identificare în sistemul de asigurări;
- numărul cardului naţional de sănătate;
- diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice;
- grupa sanguină şi RH-ul;
- acceptul exprimat în timpul vieţii de a dona organe după deces;
- numele medicului de familie şi datele lui de contact.

Suntem aici pentru că merităm să fim aici ... suntem aşa pentru că nu putem altfel. Nu se vede lumina de la capatul tunelului pentru că nu ne-am apucat să-l săpăm încă.
Sau poate aşa trebuie să fie! Noi nu ştim, poate comentaţi voi

Adio, suveranitate! – CONSECINTA SUMMIT-ULUI EUROPEAN “CRUCIAL”. Romania, sub jugul GUVERNANTEI FISCALE si al constrangerilor bugetare nemiloase.

2011-12-18T09:54:00.000-08:00

România a decis să se alăture celor 17 state din zona euro şi altor cinci ţări non-euro şi va semna un nou tratat european. Acesta include prevederi precum sancţionarea unui stat dacă nu respectă ţintele fiscale, „supunerea“ în faţa Comisiei Europene şi a Consiliului European şi înfiinţarea unui „mecanism automat de corecţie“ pentru aceste situaţii. După ce Marea Britanie şi Ungaria şi-au exercitat dreptul de veto în ceea ce priveşte modificarea tratatelor europene existente, politicienii europeni prezenţi aseară la Bruxelles au propus elaborarea unui nou tratat. Doar 23 dintre cele 27 de state UE vor lua parte la noul acord. Excepţie fac Marea Britanie, Ungaria, Cehia şi Suedia, cele două din urmă anunţând că vor adera la noul tratat doar dacă vor obţine avizul parlamentelor naţionale.Astefel, noul tratat va fi semnat de cele 17 ţări din zona euro şi alte şase care nu fac parte din uniunea monetară – România, Bulgaria, Danemarca, Letonia, Lituania şi Polonia.
Totodată, liderii europeni s-au asigurat că tratatul poate fi implementat rapid şi au eliminat nevoia de referendum naţional!!!!!! Aceştia au precizat că noul acord va fi adoptat pe bază „constituţională sau nivel echivalent“. Orice modificare a Constituţiei se face numai prin referendum, însă prin acel „nivel echivalent“ se elimină acest pas.
Noul tratat va permite consolidarea integrării la nivel UE, au declarat aseară liderii prezenţi la Bruxelles, adăugând că acesta va permite formarea unui „bloc fiscal compact“. Practic, se doreşte mai multă disciplină fiscală şi mai multă putere pentru sancţionarea eventualelor derapaje. Aceşti doi factori reprezintă punctele de bază ale noului tratat. Statele care nu-şi vor respecta ţintele fiscale vor fi sancţionate, iar o mare schimbare este că, prin noul tratat, sancţiunile vor putea fi impuse de o „majoritate calificată“ şi nu una absolută.Deocamdată nu se ştie ce înseamnă această „majoritate calificată“.
Regulile fiscale stabilite azi-noapte (*stat membru se consideră statul care a semnat noul tratat)
1. Bugetele naţionale vor fi fie echilibrate, fie vor înregistra surplus. Principiul de „echilibru“ se va considera respectat dacă deficitul structural anual nu depăşeşte 0,5% din PIB. (ţinta agreeată de liderii UE pentru deficitul bugetar rămâne de 3% din PIB – n.r.)
2. Regula va fi introdusă în legislaţia fiecărui stat care semnează tratatul. Norma va conţine un „mecanism automat de corecţie“, care va fi activat automat în caz de derapaj. Va fi elaborat de fiecare stat membru în baza principiilor propuse de Comisia Europeană. Recunoaştem jurisdicţia Curţii Europene de Justiţie în a verifica transpunerea acestor reguli la nivel naţional.
3. Statele membre se vor ghida după propriile referinţe, în acord cu un calendar propus de Comisie.
4. Statele membre care se află în procedură de deficit excesiv se vor supune Comisiei Europene şi Consiliului European pentru sprijin printr-un program de parteneriat economic care va detalia reformele structurale necesare pentru asigurarea unei îmbunătăţiri de durată a deficitelor excesive. Implementarea programului şi proiectele bugetare anuale aferente vor fi monitorizate de Comisie şi de Consiliu. (nu a fost precizat nivelul de la care deficitul bugetar devine “excesiv” – n.r.)
5. Se va înfiinţa un mecanism pentru monitorizarea „ex ante“ emisiunilor de obligaţiuni guvernamentale ale statelor membre.

Premierul maghiar Viktor Orban a declarat în această dimineaţă, înaintea începerii discuţiilor din cea de-a doua zi a summitului UE că nu are mandat din partea Parlamentului naţional să „renunţe la suveranitatea ţării“ explicând astfel de ce este singura ţară non euro care a refuzat înţelegerea liderilor UE pentru schimbarea tratatului.
“Membrii zonei euro au sugerat că ţările care nu sunt membre euro ar trebui sa adere la aceasta intelegere. Acest lucru ar atinge însă chestiunea suveranităţii ţării, ar însemna reguli mai severe, pierderea dreptului de veto. Decizia va trebui luată până în luna martie. Parlamentul trebuie să dezbată are timp să ajungă la o hotărâre până atunci”, a declarat Orban.
Doar 23 dintre cele 27 de state UE au fost de accord cu noile reguli fiscal şi bugetare de care moneda unică are nevoie pentru a supravieţui crizei datoriilor. Marea Britanie şi Ungaria nu vor să aibă nimic de-a face cu noul proiect. Cehia şi Suedia se mai gândesc şi au spus că au nevoie de aprobare de la parlamentele naţionale. Şase state non euro, printer care şi România au acceptat înţelegerea.

Acordul european a schitat cadrul constrangator fiscal-bugetar (numit “guvernanta fiscala“) al viitorului stat european si a intarit “guvernanta economica“. Planul comisarilor europeni era mai “ambitios”: eurobondurile, sau garantarea datoriilor publice ale statelor membre de catre BCE. Intr-o astfel de varianta, ne-am fi aflat pe cealalta turnanta – deja nu am mai fi vorbit despre cedarea de suveranitate, ci de abdicarea statelor nationale in fata guvernului european central. Van Rompuy si Barroso au cerut aceasta varianta – dar eurobondurile nu au fost, acum, adoptate ca solutie (vezi si aici cum vede un eurocrat problema implicarii BCE). Deocamdata, acordul actual mai pastreaza, inca, vagi pretentii de inter-guvernamentalitate, adica e ca si cum statele nationale se pun de acord, cu de la ele putere, pentru a “coopera“. Cel mai probabil, acest nou acord “isi va arata lipsurile” in scurta vreme. Absenta Marii Britanii, joaca aici un rol de pretext ideal pentru a subrezi si mai mult “consolidarea” europeana de etapa.

Vom auzi aceeasi poezie: “pietele” reactioneaza, initial, pozitiv, dupa care se vor relua titlurile alarmiste, va mai aparea Soros sa zica cum sta treaba, agentiile de rating incep sa se joace cu alfabetul… Si, intr-un final, vom avea un nou summit “istoric”, in care se va adopta integral planul eurocratilor, cand Europa federala nu va mai fi efectul cuplului Germania-Franta, ci instaurarea completa a statului supranational european, dupa o intreaga sceneta care ar fi fost demna de comedia bufa daca nu s-ar baza pe o tragedie: saracirea si umilirea populatiei.
Pentru ca al doilea lucru important la acest summit, trecut cu vederea din cauza zgomotelor de fundal, este oficializarea deplasarii costurilor de la state si banci la populatie cum se afirma ca bancile nu vor mai participa la costurile datoriilor publice). Datoriile, efect al matrapalzacurilor facute de guvernanti in alianta cu bancile centrale si bancile private, rostogolite pana acum de la banci la state si invers, pentru a capata dimensiuni si mai mari, vor fi azvarlite asupra populatiei, ceea ce se va traduce prin conditii sociale tot mai constrangatoare, prin celebra, de acum, “austeritate” (adica, cresterea taxelor si impozitelor, in paralel cu taierea cheltuielilor sociale).

Principalul imperativ al acestor politici ar putea fi sintetizat dupa inscriptia de la Auschwitz: ARBEIT MACHT FREI. Munca te face liber, draga noule cetatean al Europei! Daca vi se pare exagerat, ganditi-va la discursul mainstream al eurocratilor sau bancarilor nostri nationali: pana acum am consumat, de acum trebuie sa muncim mai mult (ca sa producem mai mult). Spus la noi in tara, suna sinistru si cinic. Deci, romani lenesi care sunteti voi, mars la munca! Nu conteaza ca e lipsit de logica economica – nu productia in sine conteaza, ci … cererea, spun manualele de incepatori. Conteaza ca ni se repeta la nesfarsit litania necesitatii istorice de a schimba modelul de economie, de parca istoria poate schimba legile economice fundamentale.

Dar, iata cum ajungem sa re-traim comunismul sub forma capitalismului neoliberal. In timpul comunismului, existau cincinalele si necesitatea productiei la hectar. Acum, vor exista “programele” guvernarii economice si necesitatea “ajustarilor”, pentru a produce mai mult. Diferenta va fi ca eurocratii nu se joaca – ei chiar ne vor obliga sa muncim ca sclavii. Treaba “nemteasca”, nu altceva...
Evident ca aceste lucruri ne vor apasa cel mai dur pe noi, romanii, pentru ca suntem saraci si lipsiti de protectie politica.
Cateva lucruri si despre vizionarismul basescian:
Zice presedintele Basescu cum ca intentia lui de a modifica legea fundamentala – Constitutia – pentru a introduce un deficit bugetar mic a fost acum vazut ca o solutie demna de generalizat la tot spatiul european. Cum ar veni, presedintele nostru, vizionar si profetic ca si Sebastian Lazaroiu, prin politicile sale de “austeritate”, care vor deveni, din punctuale, sistematice prin astfel de reguli constitutionale, pretinde ca aceasta politica e originala, nationala.
Care e realitatea? Realitatea este ca, asa cum am aratat de atatea ori, Romania a fost poligonul de incercare al Comisiei Trilaterale si al Bilderberg [dar si a CFR - Council of Foreign Relations, think-tank influent pe langa Departamentul de Stat al SUA - a se vedea, in acest sens, "marea ingrijorare" exprimata de un militar de rang foarte inalt al Statului major al Armatei SUA] a “austeritatii” inainte ca ea sa fie transformata in politica europeana. Prin slugile lor de la BNR, aceste comiții masonice au facut, asadar, o ”simpla” repetitie a unei agende malthusiene (de reducere / exterminare lenta a populatiei). Basescu este doar un satrap local, meschin, ingust si cinic, care a gasit in acest plan euro-masonic o buna oportunitate pentru a-si consolida stapanirea despotica interna. Asta e tot ”vizionarismul” – adoptarea unei agende fara rest, aplicata ca test anticipatoriu la noi in tara. Si testul, odata facut, nu se va opri. Experimentul social al austeritatii se va transforma, de-acum inainte, in organizare sistematica a societatii.
Mai zice presedintele Basescu ca Romania, dependenta fiind de UE, a avut neaparata nevoie de a face parte din acest acord pentru a participa la procesele europene de decizie. Cum ar veni, trebuie sa facem parte din clubul care face istoria.
Care e realitatea? Prin ”proces istoric” se intelege un fel de evolutie istorica determinista, necesara, un fel de ”voie a lui Dumnezeu” care este, in ultima instanta, voia Marelui Arhitect Anonim, Satana. Si, ni se spune, cum sa te opui istoriei si, mai ales, actantilor sai privilegiati? Nu este, mai degraba, un privilegiu pe care il avem sa facem parte din ”clubul” acestor alesi ai Marelui Arhitect (a se observa ca in textul Acordului european fiscal de astazi se precizeaza ca obiectivul e ”o arhitectura consolidata”… – au, in mod cert, o predispozitie catre zidarie acesti lideri europeni)? Nu, nu este. Este o sclavie de sec. XXI.
In realitate, nu exista un proces istoric total obiectiv, ci agenda pusa la lucru a unor stapanitori ai pamantului. Exista un program anume, un obiectiv, care consta in edificarea guvernului economic european ca etapa intermediara catre Statele Unite ale Europei. Sunt, pur si simplu, etape institutionale urmarite cu perseverenta asa cum a fost de la inceputurile Uniunii Europene. Acest program, aceasta agenda, nu au legatura nici cu ”piata”, nici cu ”istoria”, in acest sens ”vizionar”. Ci au legatura cu o conspiratie europeana care prinde contur in istorie. Deci, cel mult, asistam la o self-fulfilling prophecy.
Cat priveste cat de mult avem nevoie de a fi racordati la acest ”proces istoric”, asta o arata deja consecintele pe care le traim deja. ”Anexa bananiera” a UE, piata de desfacere pentru produsele lor si pentru bancile europene, suntem necesari euro-masonilor la fel de mult cat eram necesari Imperiului Otoman. Dupa ce am slabit dupa veacuri de rezistenta armata in fata Inaltei Porti, turcii au peferat, cand eram slabi, sa ne tina sub un regim de suzeranitate. Pe scurt, decat sa ne ocupe si sa ne transforme in pasalac, au preferat sa ne jefuiasca prin taxe si impozite sub forma domniilor fanariote. A fost insa de-ajuns sa ne secatuiasca satele si sa ne vlaguiasca pe plan intern. Cam asa si acum: prefera sa ne tina ca piata de desfacere si teren de experimentare, sub forma unui regim de suzeranitate, fara sa ne ocupe direct, fiindca nu e profitabil si nu asta e regula jocului acum. Nu e necesar.
Ca suntem sub un regim de suzeranitate este deja oficializat. Nu doar prin dominatia economica, ci acum si prin regula bugetara de a trimite bugetul national, INAINTE de a fi votat in Parlament, catre Comisia Europeana. Votarea bugetului de parlamentul national este o regula minimala, de baza, a democratiei reprezentative. Daca bugetul e controlat de o instanta externa, inseamna ca nu mai suntem suverani si nici democratie – ci suntem provincie a unui imperiu. Acum, a imperiului european.
In fine, bataia de joc fata de tarile sarace obligate la imprumuturi pentru a-si plati… imprumuturile, cum suntem noi, este si obligarea tarilor non-euro sa participe la finantarea FMI cu 50 miliarde euro. Adica e posibil ca si noi, romanii, sa participam cu miliarde de euro la finantarea FMI, din rezerva BNR! E culmea absurdului, sa donezi bani creditorului la care esti deja dator vandut… Si asta in conditiile in care FMI ne-a dat doar 12 miliarde de euro, pana acum, din acordul incheiat cu el! Practic, asta inseamna ca noi aveam acesti bani la BNR, deja, si ca acordul era inutil.
Ceea ce este tragic e ca foarte putini inteleg faptul ca reprezentantii actualei puteri sunt pur si simplu partenerii eurocratilor. Multi se bulucesc orbeste sa critice discursul presedintelui Basescu, neintelegand ca idolii lor, europenii, sunt cei care il tin in brate si care ii alimenteaza puterea. Ca miza nici macar nu e Basescu, ci edificarea unei inchisori a natiunilor, cu gardieni locali.

Conspiratia pentru distrugerea Romaniei

Analiza datelor si informatiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din masoneria româna a scos în evidenta unele aspecte de interes operativ care explica situatia grea în care se gaseste România la ora actuala, atît din punct de vedere economic, cît si din punct de vedere politic. Practic, România se afla în prezent în jocul de interese al celor doua mari puteri militare mondiale, Rusia si SUA, care cauta prin orice mijloace sa-si adjudece suprematia în aceasta zona strategica a Europei. În cei 20 ani trecuti de la evenimentele din decembrie 1989, razboiul din umbra purtat de cele doua superputeri a adus pe esichierul politic personaje studiate în timp, cu grave carente comportamentale, usor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate în sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora s-a reusit sa se distruga economia româneasca, sa se anihileze Serviciile Secrete, sa se puna în stare de inoperativitate Armata si, nu în ultimul rînd, sa se zdruncine unitatea Poporului Român. Prin încalcarea voita a sigurantei nationale, factorii decizionali apartinînd celor doua tabere care s-au perindat la putere din 1989 încoace au privatizat dupa bunul plac, au vîndut strainilor capacitati de productie rentabile, unele dintre ele de importanta strategica, asa cum sînt industria cimentului, industria metalurgica feroasa si neferoasa, industria chimica si petrochimica, industria energetica si sistemul financiar bancar. Au vîndut, totodata, si bogatia cea mai de pret a Poporului Român, si anume pamîntul tarii, aflat acum în mare parte în proprietatea unor mafioti arabi, italieni, evrei, greci si unguri.

Printre protagonistii vietii politice românesti care au conlucrat pentru a aduce România în starea precara în care se gaseste astazi si care se afla în cele doua tabere rivale se numara Traian Basescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Nastase, Mugur Isarescu, Emil Boc, Elena Udrea si grupul economic din spatele acesteia, – ca sa-i amintim pe cei mai reprezentativi. Acestia sînt cei care au creat un „curent contraorganizational al mediului vietii colective”, care a dus la formarea „subspatiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspatii, în timp, a determinat actualul „razboi subnational” dintre carteluri si institutiile statului national. Asa s-a ajuns la o veritabila deriva institutionala, formelor de organizare politica imputîndu-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune în primejdie atît Statul, cît si Natiunea. Trasaturile dominante ale acesteia sînt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Român, a caror tinta este demolarea efigiilor si a reperelor identitatii noastre nationale. Ei au constituit „structuri alternative”, formînd retele de „colegii invizibile”, pentru a captura centrul Puterii în România. Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicatiile, în toate guvernele, dobîndind astfel accesul sau chiar controlul în institutii-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Presedintie, de la Guvern la Parlament si, nu în ultimul rînd, în „societatea civila”, devenita vîrf de lance al manipularilor puse la cale. Lansarea în spatiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Pîrghiile statului au fost preluate si sînt folosite de carteluri si mafii organizate într-un complicat mecanism al infractiunilor, care a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre ale societatii românesti. Are loc o lupta pe viata si pe moarte pentru conversia puterii politice a statului în putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si vadit antinational. Obtinerea controlului României nu este însa o întreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale sa se realizeze în prezent, fiind consecinta conditiilor în care au actionat gruparile respective. În aceste cazuri, influenta externa a fost extrem de puternica, iar ea a fost exercitata prin Serviciile de Informatii din tarile lor de origine - CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României.
Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri de miliarde de euro pe care le estimeaza sînt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor si a masoneriei, care cumpara tot ce se scoate pe piata: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, nascut în decembrie 1934 în orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiasca din clasa mijlocie. Pentru a evita persecutia nazista, familia lui a emigrat în SUA, în 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich în Rich. S-a ridicat prin afaceri internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. Rich are resedinta în Zürich, Elvetia, iar vila sa este pazita non-stop de garzi israeliene înarmate pîna-n dinti. Cu toate ca a fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii - în ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii campaniei electorale a democratului Al Gore. Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Într-o scrisoare catre Bill Clinton, Shavit îi transmite acestuia în termeni conventionali ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, înregistrînd rezultate dincolo de asteptari”. La rîndul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, în care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad. Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi în februarie 1997 prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, încartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din Statele Unite, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, pe cea imobiliara. Implicat în retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, Marc Rich s-a remarcat si în scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Împreuna cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a încalcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate”„Oil Daily”, în afacere a fost implicata si România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevarat maestru al combinatiilor internationale a capusat cît a putut si Statul Român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor.

La esaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Imediat dupa 1989, el a fost reprezentat în România de Florian Stoica, fost director în Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador în Sudan. Cea mai importanta companie a lui Rich este Casa de Comert Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a actionat prin firma Glencore România, coordonata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decît vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. Desi Marc Rich a fost o prezenta constanta pe piata din România dupa 1989, unde avusese niste afaceri si mai înainte, mai mereu tranzactiile în care a fost implicat au fost învaluite în mister. În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”.
Detaliile contractului au fost secretizate. În vremurile tulburi de atunci, întelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul român s-a realizat fara licitatie. Oferta facuta de Marc Rich în aprilie 1990 în biroul lui Petre Roman a fost urmata de un contract adoptat printr-o hotarîre de guvern în 8 decembrie 1990, cînd Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finante. În 1993, cînd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei, Rich a vrut sa o cumpere, dar s-a opus Guvernul Vacaroiu, ca si sindicalistii, care se temeau ca îsi vor pierde locurile de munca. În mod absolut surprinzator, pentru ca rafinaria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a început acumularea de pierderi. Înainte de privatizare, datoriile ajunsesera la ametitoarea suma de 300 milioane de dolari. În final, cursa pentru achizitionarea Petromidiei a fost cîstigata de Rompetrolul lui Dinu Patriciu (si nu pentru ca ar fi avut o oferta mai buna, ci datorita faptului ca a beneficiat de o sustinere mai puternica, asa cum se va vedea mai departe), iar în 2004 Glencore a ratat si Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore România a derulat afaceri si în domeniul transporturilor si comertului, prin Rombarge Transport si Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica, pentru picura. În ultimii ani, reprezentanti ai Glencore în România au mai fost Alexandru Bittner si Yoav Stern, sotul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino. Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tîrgoviste si Industria Sîrmei SA Cîmpia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie. În 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a împrumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80% - 90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu alumina. Ulterior, la privatizarea ALRO în favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat în mod formal fata de modul în care s-a facut privatizarea. În realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma în 1983, împreuna cu Marc Rich. Autoritatile române fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca în spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost în jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich si aflat în spatele privatizarii rafinariei Rafo Onesti, care a beneficiat de importante facilitati fiscale acordate de Statul Român. Acestora li se adauga Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oameni de afaceri rusi cu interese la noi.
Faptul ca obtinerea controlului României nu este o tinta privata, ci un obiectiv geopolitic îl demonstreaza cu prisosinta istoria sectorului financiar-bancar de dupa 1989. În fruntea acestuia a ajuns în septembrie 1990 Mugur Isarescu, un economist care, dupa absolvirea facultatii, a lucrat exclusiv la Institutul de Economie Mondiala, timp de 19 ani, perioada în care a intrat în vizorul american cu prilejul cursurilor pe care le-a urmat în Statele Unite. Dupa evenimentele din 1989, a mai efectuat un scurt stagiu în SUA, ca reprezentant comercial la Ambasada României de la Washington, pentru ca imediat dupa aceea sa devina guvernatorul Bancii Nationale a României. În anul 1993 a devenit si membru al Clubului de la Roma, a fost ales presedinte al Asociatiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în aceasta functie. Longevitatea lui Mugur Isarescu în functia de guvernator al Bancii Nationale a României se datoreaza exclusiv comenzilor ocultei financiare internationale. Exista informatii ca Mugur Isarescu a fost recrutat de catre Council on Foreign Relations (CFR) în 1990, la New York, pe cînd se afla la post. Conducerea CFR (organizatie controlata de familiile bancherilor evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de J.P. Morgan) a recrutat destui specialisti, potentiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectiva în tarile est-europene. Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine determinat, în functie de indicatiile „specialistilor” CFR. Acest CFR actioneaza pe baza pîrghiilor financiare de care dispune organizatia, controlînd inclusiv Federal Reserve Bank, banca investita cu coordonarea rezervei federale a SUA si emiterea dolarului ca moneda, precum si principalele organisme financiare mondiale, FMI si Banca Mondiala. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens razboi mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greseala facuta de România prin plata datoriei externe si exemplificînd prin tari care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerîndu-se ca o tara se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara - specialitatea CFR. Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, în conformitate cu dispozitiile CFR, a fost devalorizarea masiva a monedei nationale si împrastierea la o rata derizorie a tuturor creantelor României (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiara, Theodor Stoiojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala. Pentru îndepartarea eventualilor investitori necontrolati de CFR, în 1991 Stoiojan a nationalizat valuta aflata în banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine, scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de mentionat l-au constituit jocurile interbancare „permise si încurajate” de Mugur Isarescu, derulate prin bancile aflate sub tutela CFR (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul carora importante fonduri valutare au parasit România. Ca nu si-a deziluzionat stapînii în postura de guvernator al Bancii Nationale a României, pozitie-cheie, de altfel, pentru finantele României, o dovedeste faptul ca este singurul român membru al renumitei Comisii Trilaterale. Acest organism, considerat de multi Guvernul Mondial din umbra, a fost înfiintat în 1972 de David Rockefeller împreuna cu Zbigniew Brzezinski. Tot împreuna, cei doi au ales aproximativ 300 de membri din America de Nord. Europa si Japonia, pe care îi considerau „semeni”. Acesti oameni se aflau la vîrtul piramidei în profesia lor, fie ea de natura Corporatista, Academica, Politica sau Mass-Media. Un exemplu al modului în care lucreaza acest organism îl reprezinta accederea lui Jimmy Carter la functia de presedinte al SUA, în 1976. O data instalat în functie, Carter a adus nu mai putin de 18 membri ai Comisiei în cabinetul de vîrf si în agentii guvernamentale. Cea mai buna descriere a Trilateralei apartine probabil reporterului Jeremiah Novak, în „Christian Science Monitor” (7 Februarie 1977): „Astazi, un nou val de economisti, lucrînd într-o organizatie cunoscuta sub numele de Comisia Trilaterala, se afla pe punctul de a crea un nou sistem economic international, unul proiectat de oameni la fel de inteligenti precum Keynes si White (n.n.: este vorba de autorii sistemului înfiintat în urma Conferintei de la Bretton Woods, din iulie 1944. ce a dus la crearea Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale, ambii economisti de profesie). Numele lor nu sînt bine cunoscute, dar acesti gînditori moderni sînt la fel de importanti pentru vremurile noastre, pe cît au fost Keynes si White pentru ale lor. În plus, acesti economisti, precum si omologii lor din timpul ceiui de-al II-lea razboi mondial, lucreaza împreuna cu înalti demnitari guvernamentali. Si ce se discuta acum la cel mai înalte niveluri ale guvernului, atît în Statele Unite, cît si în strainatate, este crearea unui nou sistem economic mondial - un sistem ce va afecta slujbele în America si oriunde altundeva, preturile pe care consumatorii le platesc, libertatea indivizilor, a corporatiilor si natiunilor, de a intra într-un sistem economic cu adevarat planetar”. Sub conducerea lui Mugur Isarescu, Banca Nationala a României s-a facut vinovata de faptul ca nu a luat nici un fel de masuri, desi legislatia (care îi conferea obligatia de control si interventie) o impunea, în cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank. Banca Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor. De asemenea, desi BNR are o Directie de Supraveghere si Control Valutar, nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta în urma tranzactiilor, externe, nu a mai intrat în tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si industrie usoara). Faptul ca Isarescu a fost recrutat de CFR se poate sustine si prin imposibilitatea schimbarii sale din functie, indiferent de interesele politice, în pofida incidentei penale a unora dintre afacerile familiei sale cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu. Au existat presiuni în favoarea sa inclusiv din partea FMI si Bancii Mondiale, care au amenintat cu sistarea oricarei creditari în cazul schimbarii acestuia. Trebuie aratat ca numirea lui Mugur Isarescu ca prim-ministru al României, la sfîrsitul anului 1999, a contribuit la desavîrsirea marilor infractiuni desfasurate la Fondul Proprietatii de Stat, îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru si privatizarii Hotelului Bucuresti (infractori Eliahu Rasin si Robert Badner, alaturi de Radu Sîrbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucuresti era anchetata la sfirsitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de Stat Ovidiu Grecea, cînd presedintele României, Emil Constantinescu, da o adevarata lovitura de stat, destituindu-l pe premierul Radu Vasile si înlocuindu-l cu Mugur Isarescu. Imediat, secretarul de Stat Ovidiu Grecea a fost destituit Ia rîndul sau, iar controlul efectuat la FPS, care trebuia sa conduca la destituirea presedintelui Radu Sîrbu, a fost brusc stopat si Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, în timp ce dubioasele afaceri de la FPS si-au urmat, nestingherite, cursul. Conducerea Bancii Nationale a României a cunoscut exact si la timp situatia, care devenea din ce în ce mai critica, de la Bancorex, dar nu a întreprins nimic. Pierderile Statului Român nu au constat numai în cele 2 miliarde de dolari care au disparut din România, desi BNR poseda toate pîrghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din tara. Acestora li s-au adaugat sumele reprezentînd echivalentul creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupari mafiote si pe care BNR le-a acoperit prin cererile de preluare la datoria publica. În realitate, BNR, sub guvernarea lui Mugur Isarescu, a „protejat” falimentul Bancorexului, o banca mult prea puternica pentru gusturile marii finante mondiale, care trebuia sa dispara daca nu putea fi cumparata, caci România trebuia sa intre si ea pe fagasul globalizarii. Pentru aceasta, proprietatea de stat trebuia sa treaca în cea particulara, dar nu oricum, ci conform criteriilor, cerintelor si intereselor globale promovate de asa-numitul Grup Bilderberg. Tot ce s-a întîmplal în România post-decembrista poarta amprenta inconfundabila a conceptiei care sta la baza actiunilor acestei structuri suprastatale si care îi apartine unuia dintre fondatori, David Rockeffeller: „Sîntem în pragul unei transformari globale. Trebuie sa declansam o criza majora (economica, militara, politica, sociala, educativa, religioasa) si toate natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala”. De altfel, organizarea Grupului Bilderberg în 1954 a fost direct sprijinita de catre societatile secrete sioniste si mondialiste, de catre CIA, dar în primul rînd de catre Consiliul Afacerilor Externe (Council on Foreign Relations - CFR), cea mai puternica organizatie secreta oligarhica din SUA înfiintata înca din 1921, care activa deja pentru mondializare (sustinuta totodata de aceiasi doi bancheri evrei, Rockeffeller si Rothschild, co-fondatori ai Grupului). Grupul Bilderberg este coordonat de un comitet de conducere, compus din 39 de membri, care apartin si altor organizatii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice etc). Telurile principale ale organizatiei au fost formulate de la început de catre Printul Bernhard al Olandei - un guvern mondial pentru începutul Mileniului III, globalizarea economica mondiala (o lume unica) si o armata globala prin ONU. Cel mai puternic brat al grupului este însa Comisia Trilaterala (Europa Occidentala, America de Nord si Japonia), structura din care face parte, asa cum aratam mai sus, un singur român: Mugur Isarescu. Si astfel constatam ca cercul se închide, în sensul ca ne întoarcem la guvernatorul BNR si întelegem de ce aceasta banca nu a luat masurile care se impuneau în sistemul financiar-bancar românesc: pentru ca ar fi contravenit astfel intereselor structurilor globaliste, în care Mugur Isarescu a fost cooptat tocmai pentru a se actiona, prin el, asupra României. Asa se face ca, în 1997, la conducerea celei mai mari banci românesti, Bancorex, este numit evreul Andrei Florin Ionescu. Prima grija a acestuia a fost aducerea în functia de sef al Directiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent, prin transfer de la Directia Securities a bancii ABN AMRO Rotschild, permitîndu-i-se astfel sa faca plasamente din capitalul bancii românesti de stat pe pietele externe. Pîna la falimentul bancii, cerut insistent Statului Român tot de organismele internationale, Rachel Sargent a avut grija sa disperseze banii bancii si, totodata, sa spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras serioase, dar inutile, semnale de alarma asupra urmatoarelor aspecte: Rachel Sargent a introdus în Bancorex, dupa orele de program, chiar si sîmbata si duminica, numerosi cetateni straini, a cerut si obtinut fisele tuturor marilor clienti, pe care le lua si acasa, a cerut si obtinut fisele bancii pe grupe de activitati, nu a prezentat rapoartele de deplasare în strainatate (lunar cîte 5 zile la Londra), a încercat sa intre în posesia datelor Directiei de Operatii Speciale (fise si conturi MI, SI, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni Speciale etc). Trebuie aratat ca evreica Rachel Sargent nu a actionat singura în interiorul Bancorex, ci împreuna cu cel care chiar i-a semnat angajarea, vicepresedintele bancii, Dragos Andrei, care si el venea prin transfer tot de la banca ABN AMRO. Dragos Andrei a aprobat materiale si, totodata, a emis hotarîri ilegale (fiind presedintele Comitetului de Credite, ca urmas al lui Florin Andrei Ionescu, a dat multe/mari credite fara garantii sau, din contra, a sufocat firmele neprotejate politic); n-a recuperat nici unul din creditele neperformante; a stopat executarea unor creante neperformante; a încalcat normele Bancorex de angajare si promovare, laudîndu-se ca e prieten cu fiul presedintelui de atunci al României, Dragos Constantinescu, si cu seful SIE, Catalin Harnagea; a agreat ca Rachel Sargent sa angajeze straini pentru diverse expertize nefinalizate, cu tariful de 230 de lire sterline pe ora. A pierdut 40% din clientii bancii, inclusiv prin redirijare catre ABN AMRO BANK. La schimbarea din functie, Razvan Temesan lasa Bancorexului un volum de afaceri de 14.195 miliarde de lei, cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu provizioane specifice de risc de 1.168,6 miliarde de lei. Banca era cotata de catre Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB si pe termen scurt A2, iar conducerea bancii era „bine vazuta” (well regarded). Analiza activitatii lui Florin Andrei Ionescu atesta, în schimb, ca 74% din creditele aprobate de el au fost neperformante; 68% din creante date la particulari; finantarea importurilor de petrol a fost preluata de bancile straine, Bancorex pierzînd numai în acest caz cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri; a fortat lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Nationala de Petrol; a primit de la buget 4.500 miliarde de lei, cu care a cumparat datoriile lui George Constantin Paunescu, încerecînd sa-l bage în faliment si transformîndu-l dintr-un bun platnic într-un rau platnic; Florin Andrei Ionescu n-a platit cele 507 milioane de dolari la extern, ba, mai mult, Bancorex a ramas si fara cele 10 rafinarii românesti, pe care le putea vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari, sau le putea exploata, ca banca, în contul Statului Român. Toate acestea s-au petrecut, evident, cu stirea si sub obladuirea lui Mugur Isarescu. Lovitura finala asupra Bancorex a fost data tot de Dragos Andrei, fostul angajat al bancii lui Rothsehild, el contribuind direct (împreuna cu Banca Mondiala si cu Fondul Monetar International) la închiderea bancii. În urma presiunilor emisarilor FMI si ai Bancii Mondiale, Statul a declarat falimentul celei mai mari banci românesti si l-a îndepartat pe Vlad Soare, noul presedinte numit între timp si care întocmise deja un plan de salvare a bancii. Banca Nationala a României l-a numit ca secretar general al Bancorex pe Alexandru Puscaciuc, al carui trecut esle legal de un alt evreu american, Gerald (Gerry) Guterman, cu care se combinase anterior, într-o tentativa de privatizare a Bancii Dacia Felix. Asa cum mentionam înca de la începutul acestei analize, o alta forta cu interese mondialiste care a patruns în societatea româneasca cu intentia de a o modela potrivit propriilor scopuri este masoneria de diferite rituri si apartenente. Un exemplu al modului de actiune al acesteia îl reprezinta ascensiunea a doua dintre figurile proeminente ale României de astazi, Dinu Patriciu si Calin Popescu-Tariceanu. În ceea ce îl priveste pe Dinu Patriciu, anul 1990 îl gaseste ca arhitect, cu o experienta de 15 ani în materie, amplificata de proiectarea de palate în Emiratele Arabe Unite pentru magnatii petrolului din zona. Prima afacere pe care a pornit-o în primavara lui 1990, o firma de arhitectura si decoratiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea în spate sprijinul masoneriei, prin socrul sau, ca si Calin Popescu-Tariceanu, al carui tata vitreg era Dan Amedeo Lazarescu. Ambii au fost sprijiniti sa acceada în sferele de vîrf ale afacerilor si politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din România. Este evident astazi pentru toata lumea ca, în pofida esecurilor electorale repetate, cei doi liberali au cazut mereu în picioare din punct de vedere al afacerilor. Activ în afacerile cu petrol înca din 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol în 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vântu, care i-a transferat la momentul oportun, conform întelegerii, actiunile pe care acesta le achizitionase chiar de la PAS - asociatia salariatilor, care i-au cedat actiunile cu speranta ca astfel aveau sa fie protejati de atacul lui Patriciu. Rompetrol era „nava amiral” a comertului exterior românesc, fiind singurul contractor specializat în petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, a adus în tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse tari ale
lumii. Afacerea Rompetrol a fost conceputa din start ca baza a unei strategii de destructurare a economiei nationale, caci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale tarii fiind înstrainata prin jaf. Tandemul de astazi OMV - Rompetrol este expresia unui periculos monopol în industria petrolului, creat prin contributia decisiva a „elitelor” mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenta legii, dar niciodata condamnat, Dinu Patriciu continua sa fie obiectul scandalului Petromidia, izbucnit în 2004, fiind acuzat, din nou, de evaziune fiscala si spalare de bani într-un dosar deschis si în prezent. Astazi nu mai este un secret ca Dinu Patriciu si-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legaturile dintre PSD si Patriciu au fost cimentate de înalte fete ale masoneriei românesti si nu numai. Astfel, sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, este directoarea financiara a holdingului patronat de Dinu Patriciu, iar multi dintre cei care conduc masoneria româna sînt angajatii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tanasie). Dupa cum se stie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungata, fiind chiar ministru în cabinetul Nastase, iar în 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu. În medii bine informate se sustine ca Patriciu este un apropiat al masoneriei rusesti si ca din aceasta postura ar fi mediat, alaturi de Eugen Ovidiu Chirovici, întîlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Calin Popescu-Tariceanu, în iunie 2006, în cadrul careia au fost discutate probleme economice care vizeaza în principal piata energetica. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori în România, începînd cu 2003, anul constituirii Marii Loje Nationale, apoi în iunie 2006 si din nou în aprilie 2007. În sprijinul afirmatiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusa vine si faptul ca la scurt timp de la întîlnirea româno-rusa, departamentul de Stat al SUA si-a dat acceptul pentru audierea unor martori în dosarul Rompetrol, redeschis în tromba, chiar pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington.

Declaratiile acestora au fost folosite în probarea fraudarii Statului Român prin încasarea ilegala, de catre holdingul lui Patriciu, a creantei din Libia. Informatiile atesta faptul ca un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov în România, poate chiar mai important decît cel de natura economica, a fost cel de natura militara. Generalul GRU urmarea sa ia pulsul vechii retele a spionajului militar rus, pentru ca România nu este numai o miza economica, ci si una militara de mare importanta strategica, deoarece bazele americane instalate în tara noastra vor închide o linie care va „îndigui” avanpostul rusesc. România poate fi comparata cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se întinde din Caucaz pîna la Muntii Iranului. De aceea GRU, cu o insertie mult mai puternica decît KGB în spatiul românesc, vizeaza reactivarea cît mai multor cadre recrutate în perioada anilor ‘60 în timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice, caci acestea au condus mari unitati si au avut în legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, GRU si-a îmbogatit, în anii ‘80, structura informativa si a agentilor de influenta prin preluarea „dizidentilor”, „cresterea” acestora si plasarea lor în spatiul politic, dupa 1989. În aceste conditii, pentru a-si proteja interesele militare, este posibil ca Moscova sa întinda o „mîna” energetica Executivului de la Bucuresti, cu conditia sa obtina imunitate pentru oamenii sai. Constiinta înaltului sprijin de care beneficiaza i-a permis lui Dinu Patriciu sa înfrunte si chiar sa sfideze acuzele de tradare politica provocate de dezvaluirile aparute în presa cu privire la sponsorizarile masive facute în campania din 2004 catre PSD, aproape 2 miliarde de lei, conform propriilor declaratii.

"Cetateni ai Pamintului, nu sintem singuri"-John F. Kennedy

2011-12-13T11:55:00.000-08:00

"Cetateni ai Pamintului, nu sintem singuri"

Cu aceste cuvinte dramatice, presedintele american John F. Kennedy intentiona sa informeze intreaga lume ca guvernul american avea contacte cu extraterestrii. Dar, inainte ca el sa tina acest discurs, pe 22 noiembrie 1963, a fost doborit de citeva gloante ucigase.

Cel putin asa pretinde, la Universitatea Cambridge, profesorul cercetator istoric Lawrence Merrick, autorul bestsellerului "Killing the Messenger: The Death of JFK".

El sustine ca JFK a fost asasinat pentru a fi impiedicat sa dezvaluie date despre extraterestri. "Se pare ca anumiti indivizi din guvern, hotariti sa pastreze secretul in privinta farfuriilor zburatoare capturate, au decis sa-l reduca la tacere pe presedinte", mai spune profesorul Merrik, care isi bazeaza afirmatiile asupra nerostitului discurs al lui JFK pe o notita a acestuia. Se pare ca presedintele i-ar fi inminat documentul guvernatorului Texasului, John Connaly, chiar in masina in care a fost omorit. John Connaly a trait tot timpul cu spaima in suflet dupa acel eveniment. A depozitat documentul patat de singe intr-un seif si a dispus ca acesta sa nu fie deschis decit dupa moartea sa, care s-a produs in 1993.

Nu dupa mult timp, documentul cu discursul presedintelui american a ajuns in miinile profesorului Merrick. Pentru a spulbera orice indoiala in privinta notitelor, 5 grafologi au autentificat scrisul ca fiind al lui Kennedy. Cercetarile au mai scos la iveala faptul ca, chiar cu o zi inainte de a se deplasa la Dallas, JFK s-a intilnit cu predecesorul sau, Dwight D. Eisenhower, pentru a se sfatui daca sa dea publicitatii datele sale despre existenta extraterestrilor. Se pare ca cei care au ordonat asasinarea lui JFK au considerat ca discursul va crea panica.

Iata ce continea discursul presedintelui:

"Dragii mei concetateni, oameni din toata lumea, astazi intram intr-o noua era. Copilaria umanitatii ia sfirsit si se prefigureaza o alta virsta! O calatorie plina de provocari. Cetateni ai Pamintului, nu sintem singuri. Dumnezeu, in infinitatea Sa intelepciune, a populat Universul si cu alte fiinte la fel de inteligente ca si noi. in 1954, fortele noastre militare au recuperat din desertul din New Mexico ramasitele unei nave necunoscute. Cercetatorii au spus ca vehiculul venea din spatiu. De atunci, guvernul nostru a luat contact cu creatorii acelei nave extraterestre. Cu toate ca ceea ce va spun pare terifiant si de domeniul fantasticului, va asigur, ca presedinte, ca nu aveti de ce sa va temeti. Ei au promis sa ajute natia noastra si sa invinga inamicii umanitatii - tirania, saracia, bolile si razboaiele. Deci, ne sint prieteni, nu dusmani. impreuna cu ei vom putea crea o noua lume. Dar, nu va pot promite ca nu se vor face si pasi gresiti pe acest drum. Cred insa ca sintem stapini pe destinul Planetei noastre si ne indreptam spre un viitor glorios. in urmatoarele zile, saptamini si luni vom invata multe despre acesti vizitatori, de ce sint aici si de ce v-am ascuns prezenta lor atita timp. Va cer sa priviti viitorul nu cu timiditate, ci cu curaj, pentru ca putem trai in pace si prosperitate. Dumnezeu sa va binecuvinteze!"

Un milion de evrei urmează să devină con-cetăţenii noştri aici în ROMÂNIA Au de gând să ne transforme… ÎN PALESTINA! Interviu luat profesorului Ion

2011-12-11T08:48:00.000-08:00

Reporter: Domnule profesor Ion Coja, în 2001 la o conferinţă ţinută la sală Dalles şi în câteva publicaţii aţi pretins că în România au fost încetăţeniţi 500.000 (cinci sute de mii) de evrei, în mare taină, fără să se publice nimic despre această veritabilă invazie. Niciun oficial nu a intervenit să vă pună la punct, să dezmintă această informaţie şi să liniştească opinia publică!

Ion Coja: Dragul meu, noi nu mai avem opinie publică, aşa că nu era nimic de liniştit… În mod normal trebuia să reacţioneze ziarele! Să-mi ceară dovezi şi amănunte sau să mă ia la rost că alarmez lumea. Am aşteptat reacţia autorităţilor şi a ziarelor ca să aflu că m-am înşelat! Aş fi fost eu primul care m-aş fi bucurat şi aş fi suportat cu inima uşoară orice corecţie, chiar şi penală, pentru cele afirmate, numai să se dovedească a fi vorba de o alarmă falsă!

R: De la cine aţi primit această informaţie?

I.C.: De la o persoană din guvern, nu toţi guvernanţii de după 1990 sunt trădători de ţară. Precum şi de la un evreu de treabă, foarte bine informat, care mi-a precizat şi cifra finală a evreilor care urmează să se stabilească în România: un milion! După venirea la Cotroceni a lui Băsescu am luat legătura, indirect, prin colonelul Diomid Perciun, cu un consilier al preşedintelui informat asupra subiectului. Mi-a transmis prin Diomid Perciun că în final va fi să fie un milion de evrei care se vor stabili în România şi Republica Moldova… Ca o compensaţie, se va face unirea cu Basarabia… Acesta a fost răspunsul! Un răspuns aproape oficial.

R: Aţi publicat un Apel al Românilor pe această temă. Tradus în engleză, depus pe la ambasade, la agenţii de presă… Care a fost reacţia?

I.C.: Tăcere din partea tuturor oficialilor, a tuturor autorităţilor. A început Apelul să circule pe Internet însă asta a fost bine. Mi-au răspuns şi câţiva evrei, mirându-se cum de am putut imagina aşa ceva! Cică evreii din România abia mai sunt câteva mii, sunt o comunitate pe cale de dispariţie, trebuie să fii nebun să scorneşti o aşa poveste!… Ba, unul mai isteţ, Liviu Ornea, m-a luat şi peste picior: numai nişte evrei nebuni ar părăsi raiul din Israel pentru mizeria din România!… Nebun ar fi cine l-ar lua în serios pe Coja!

R: Sunteţi în continuare convins că se pregăteşte acest veritabil exod evreiesc?

I.C.: Nu se pregăteşte, el este în plină desfăşurare. Şi nu este exod, este invazie, făcută pe şest, ca să folosesc o expresie de argou din idiş! O invazie care se produce după o stratagemă inedită, încă neexperimentată în istorie!
… Mergi la Frumuşani sau lângă Urziceni, poate şi-n altă parte, unde s-au construit deja orăşele întregi, veritabile ghetouri de lux pentru evreii mai speciali, să trăiască izolaţi de populaţia autohtonă… Asta pe lângă miile de locuinţe, apartamente şi vile, cumpărate de evrei pe cont propriu, în Bucureşti şi oraşele mai mari. Este evident că au o strategie anume, nu vin deodată toţi cei o mie de mii de evrei!… Mizează pe iuţeala lor de picior şi pe neatenţia spectatorilor, a noastră! Ca la orice scamatorie sau înşelăciune, poţi să-i zici cum vrei să-i spui! Nu mai este nicio îndoială. Am publicat de-a lungul ultimilor zece ani nenumărate dovezi, inclusiv din sursă evreiască, că acesta este planul şi că deja a pornit derularea lui! Pierdem timpul dacă îmi ceri dovezi noi!

R: De fapt, eu v-am invitat la această discuţie sub impresia unui material găsit pe Internet, o declaraţie a unei înalte oficialităţi iraniene, Hassan Firouzabadi, foarte mulţumit să constate că, şi citez, zilele statului Israel sunt numărate, că evreii şi-au dat seama că nu mai pot să reziste presiunii arabe, musulmane, şi sunt preocupaţi de singura ieşire pe care o mai au: să se întoarcă fiecare evreu în ţara de unde a venit el sau părinţii săi! Să părăsească Israelul!

I.C.: Cred că acest demnitar iranian ştie mai bine decât mine sau dumneata ce se întâmplă în Israel. Nu avem voie să ignorăm semnalul de alarmă pe care ni-l trimite… În Israel evreii cei mai lucizi discută despre părăsirea, măcar parţială, a Israelului. A apărut şi o denumire, un cuvânt nou – „soluţia diasporistă”, pentru a denumi această mişcare, această strămutare a câteva milioane de evrei, această Alia în sens invers. Aşa am găsit-o numită în cărţile unui evreu important: Philip Roth. Sper să le fi citit şi domnii Dorel Dorian şi Liviu Ornea! Ei m-au contestat. Îi aştept să prezinte scuze publice pentru neruşinarea cu care m-au atacat… Sunt convins că ştiau mai bine decât mine câtă dreptate aveam! Nişte…

R: Subiectul discuţiei la care vă invit este acesta: de ce evreii n-ar avea dreptul să se stabilească în România? Drepturile Omului nu asigură şi dreptul la libera circulaţie?!

I.C.: Nu! Drepturile Omului îţi asigură posibilitatea de a părăsi ţara în care te afli, oricare ar fi ea! Dar nimeni nu-ţi dă dreptul de a alege în ce tară să trăieşti! E absolut logic! Dacă ai plecat dintr-o ţară, te stabileşti în altă ţară doar dacă eşti acceptat. În plus – şi acesta este argumentul probabil cel mai important: nu se admite nicăieri încetăţenirea în masă, cu miile şi sutele de mii! Tocmai pentru că totul este (a) ilegal şi (b) în contradicţie cu voinţa poporului român, autorităţile recurg la secretul operaţiunii pentru a aduce în România milionul de evrei! E înspăimântător că s-au găsit printre guvernanţi atâţi români trădători, care să accepte să participe la asigurarea desfăşurării în secret a acestei vaste invazii! Suntem deja sub ocupaţie străină şi nici măcar nu ştim! Ingenioasă mutare! Repet: fără precedent în istorie! Cum toată operaţiunea s-a făcut în secret, cei care au participat la ea nu aveau cum să nu-şi dea seama că fac ceva ilegal şi teribil de imoral! Act de trădare conştientă din partea guvernanţilor!

R: Cine sunt aceşti români trădători?

I.C.: În primul rând cei trei preşedinţi post-decembristi! Dintre ei, în mod deosebit îl acuz pe Emil Constantinescu. Faptul că mama sa este evreică nu poate fi nici scuză, nici explicaţie, nici justificare! Va trebui să răspundă penal! Ca şi toţi prim-miniştrii de după 1996! Miniştrii de Interne mai ales. Şi mulţi alţii! Parlamentarii nu cred că au cunoştinţă de această invazie, că au discutat cumva acest subiect! Nici măcar în mod neoficial, la o cafea, între două şedinţe.

R: Mai sunt şi alte motive pentru care vă opuneţi strămutării în România a unui milion de evrei?

I.C.: Mai am încă un milion de motive!… Nici nu ştiu cu care să încep! Dar mai înainte de orice dă-mi voie să-ţi mărturisesc sila şi lehamitea mea, a celui care pricepe şi ştie bine câtă minciună, câtă suferinţă a produs schizofrenia evreilor sionişti care au planificat şi înfiinţat statul Israel cu un dispreţ total pentru viaţa oamenilor, inclusiv a evreilor. Mă întreb ce este acum în mintea evreilor nevoiţi din nou să rătăcească! Au în ei măcar atâta demnitate încât să le ceară socoteală celor care i-au plimbat aiurea până în Israel şi retur?!… S-au purtat două războaie mondiale pentru a se putea înfiinţa statul Israel! Cine răspunde pentru eşecul proiectului Israel în Palestina? Chiar nimeni?!

R: Dar este oare cazul să vă preocupe atât de mult suferinţele altora, fie ei şi evrei?!

I.C.: Sunt foarte derutat de lipsa de reacţie a evreilor de rând, a evreilor normali, aş zice. Menajamentele lor faţă de sionismul a cărui victimă sunt! Evident, victimele cele mai reale sunt evreii care au făcut Alia, adică au plecat din ţara de baştină în Palestina, să susţină naşterea şi consolidarea Israelului. Acei evrei sunt, majoritatea, decedaţi… De suferinţa lor, a dezrădăcinării, copiii lor nu ştiu mare lucru! Sunt bucuroşi acum că statul le asigură strămutarea în Europa, în Polonia, în Ungaria, în România! Numai că suferinţă evreilor, de pe urma înfiinţării statului Israel, suferinţă reală, este incontestabil mai mică, în toate felurile mai mică, decât suferinţa îndurată de alte popoare pentru înfiinţarea statului Israel. Iar printre popoarele care au suferit cel mai mult de pe urma nebuniei sioniste să ştii că noi, românii, ocupăm un loc în faţă de tot! Rândul întâi! Cu coroniţă!… Numai ruşii or fi suferit mai mult!

R: La ce vă referiţi?

I.C.: Ai auzit de actorul acela, Mel Gibson, care a declarat că evreii sunt vinovaţi de toate războaiele?

R: Da, a cam păţit-o după aia. L-a costat mult această declaraţie!

I.C.: Nu de asta-i vorba! Ci de dreptatea pe care a avut-o Mel Gibson! …Fireşte, este un mod uşuratic, colocvial, de a vorbi aşa, de toate războaiele. Nu chiar toate! În mod sigur numai două: primul şi al doilea război mondial!

R: Chiar numai două?!… Dar în ce fel susţineţi această acuzaţie?

I.C.: Sunt multe cărţi, mulţi autori care au promovat această idee ori au lăsat să se înţeleagă că aşa stau lucrurile!… Din fericire – dacă pot spune aşa, cei mai importanţi şi mai convingători sunt înşişi autorii evrei! Un Benjamin Friedman, de pildă. În plus, te rog să aplici regula din criminalistică: cui prodest? Cui i-a folosit? Cine a tras foloasele cele mai mari? Aşa se procedează într-o anchetă, când s-a produs o crimă. Încerci să afli cine este principalul beneficiar de pe urma dispariţiei victimei. În 99% din cazuri aşa se ajunge la autorul crimei! Iar războiul ce este altceva decât o crimă, repetată în câteva milioane de ipostaze… şi cam toţi istoricii consemnează marile câştiguri şi avantaje dobândite de evrei după fiecare război mondial! Aceste beneficii au fost încununate prin înfiinţarea statului Israel!

R: Haideţi să ne rezumăm la români. Se poate oare vorbi de suferinţele românilor de pe urma înfiinţării statului Israel? Cu ce ne-a afectat apariţia statului evreiesc?

I.C.: Trebuie început cu o sută de ani mai în urmă. Statul Israel s-a înfiinţat în 1948, dar ideea de a se înfiinţa un stat, o patrie pentru evrei, a fost mult mai veche, iar pentru amplasamentul unui viitor stat al evreilor au fost luate în calcul mai multe variante. Varianta cea mai agreată de sionişti a fost undeva pe un teritoriu unde locuiau ca majoritari românii… Moldova lui Ştefan cel Mare, incluzând deci şi Basarabia, şi Bucovina, şi Galiţia… Cam aici au simţit evreii că se află raiul pe pământ, cum numea Salom Alehem acest spaţiu!… Şi după 1830 a început invadarea acestui teritoriu de către evrei. Invadarea prin infiltrare a unor persoane sau grupuri mici, aparent inofensive la nivelul evenimentelor istorice. A urmat reacţia românească, discursurile lui Vasile Alecsandri, Vasile Conta şi alţii, în Parlament, articolele lui Eminescu şi ale altora, înfiinţarea Mişcării Legionare şi lupta acesteia cu trădătorii de neam din clasa politică românească. Ar trebui de urgenţă făcut un inventar riguros al pagubelor şi suferinţelor noastre de pe urma tentativei de a stabili Israelul în România. Ar fi o temă de cercetare bună pentru istoricii de la Institutul pentru Cercetarea Holocaustului, căci de un holocaust a fost vorba, un holocaust împotriva românilor!

R: Ce rol a avut Holocaustul pentru înfiinţarea Israelului?

I.C.: Un rol decisiv! Tocmai de aceea se spun atâtea minciuni despre Holocaust! Pentru a se ascunde faptul că a făcut parte din strategia sionistă! A fost planificat cu mai multe scopuri, în mod deosebit (1) pentru a reface solidaritatea dintre evrei, (2) pentru a anihila curentul de asimilare a evreilor printre goimii creştini, (3) pentru a crea în opinia publică acel curent de simpatie şi compasiune care să determine opinia publică să accepte înfiinţarea Israelului ca pe o soluţie binecuvântată! În plus, a mai fost şi (4) obţinerea de compensaţii de la cei vinovaţi de genocidul pus la cale de sionişti. În fine, se mai vorbeşte, cu argumente şi cu documente, de încă un mobil, cel mai cinic şi mai criminal: (5) au fost supuşi deportărilor şi exterminării evreii de calitate proastă, evreii degeneraţi, care reprezentau un lest pentru evreime!… Aceşti evrei de proastă calitate au fost selectaţi mai ales după starea lor economică precară. Pentru sionişti, evreii săraci nu merită să supravieţuiască… Sunt rebuturi umane.

R: Cunosc această ipoteză, este cutremurătoare! Mi-e greu s-o iau în serios!

I.C.: Şi mie! Tot ce ţi-am spus până acum sunt idei care circulă în literatura negaţionistă. Eu nu inventez nimic!

R: Mă gândesc la evreii supravieţuitori, nu cred că ar suporta această idee şi nu ar reacţiona! Lipsa de reacţie nu cumva dovedeşte că ipoteza este total fantezistă?

I.C.: Şi eu m-am gândit aşa. Dar mă mai gândesc şi altfel: cine să reacţioneze? Evreii şi urmaşii evreilor care au scăpat, care deci au fost aleşi, selectaţi să supravieţuiască? Închipuie-ţi că ai fi pe un Titanic care se scufundă, iar căpitanul le-ar spune pasagerilor că nu sunt locuri de salvare pentru toţi şi că este nevoit să facă o selecţie! Dacă te nimereşti printre cei care primesc un loc în bărcile de salvare, nu te mai gândeşti să întrebi, domnule căpitan, dar după ce criteriu aţi decis cine da şi cine ba?!…
Aşa şi cu evreii care au supravieţuit holocaustului!… Care au fost aleşi să supravieţuiască! Mai ales că vinovăţia pentru actul exterminării în masă a sute de mii de evrei, real, a fost pasată integral asupra altora! Integral, am spus!

R: Adică?

I.C.: Adică există o vină a mai multora, nu numai a evreilor sionişti! Evrei mulţi au fost ucişi şi în Polonia, în Rusia, în Ucraina! Unii care se dau mai cunoscători susţin că holocaustul a fost o răfuială între evrei, care nici pe departe nu sunt un popor omogen, ci este frământat de dispute ancestrale între mai multe soiuri de evrei! Dar să nu ne depărtăm de subiectul nostru.

R: În România care evrei au murit?

I.C.: Nu-i treaba noastră acum, în această discuţie!… Important pentru noi este să stabilim că evreii care au murit în România anilor 1940-44 nu pot fi consideraţi victime ale Holocaustului! Citeşte definiţia dată holocaustului de experţii de la Yad Vashem. Ţine-o minte: În centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu – bărbaţi, femei, copii. Se potriveşte această definiţie cu faptele? A funcţionat vreodată în România decizia de a ucide fiecare evreu?! Nici măcar în Germania!

R: Mda, nu se potriveşte deloc cu ce s-a întâmplat în România! Nici vorbă să fi funcţionat în România decizia de a ucide evrei! Din păcate, comisia Elie Wiesel a pornit de la o altă definiţie a holocaustului! La fel şi Institutul de Cercetare a Holocaustului! O definiţie inacceptabilă între oameni serioşi!

I.C.: Au dat altă definiţie, înlocuind uciderea cu persecuţia! Dacă porneau de la definiţia corectă, a doua zi trebuiau să declare desfiinţată şi comisia, şi institutul acela, în care s-au oploşit nişte trădători, nişte găinari! Nişte mincinoşi! Nişte trântori mai răi şi mai jalnici decât cei ce au lucrat cândva la instiutul de istorie a PCR… Dar nici măcar definiţia pe care au propus-o nu le-ar fi dat dreptul să vorbească de un Holocaust, de un genocid!
… Partea proastă este că toată această tevatură cu Holocaustul din România este direct legată de proiectul venirii acestui milion nenorocit de evrei! Cam tot ce s-a întâmplat în România de după 22 decembrie 1989 are legătură cu această invazie insidioasă, nevăzută, neauzită… Dacă nu cumva chiar şi aşa-zisa noastră revoluţie…

R: Care ar fi legătura?

I.C.: Este de aşteptat ca lumea românească, atunci când românii vor conştientiza ce se întâmplă cu noi, să aibă o reacţie de respingere şi de adversitate fată de evreii invadatori, nu pentru că sunt evrei, ci pentru că sunt invadatori! Această reacţie va fi mai mică, mai estompată, timidă chiar, dacă ni se bagă în cap că părinţii noştri au omorât sute de mii de evrei! Unii dintre noi se vor bucura chiar, spunând că în felul acesta, prin venirea evreilor, ni se oferă ocazia de a ne plăti de datoria cu care ne-au încărcat faţă de evrei aşa-zisele crime ale lui Antonescu şi ale legionarilor! Românul acceptă cu greu un asemenea păcat fără să încerce să obţină iertarea din cer precum şi cea de pe pământ!… Haimanalele astea sioniste şi holocaustizante vor să ne creeze un complex de vinovăţie faţă de evrei. Calcul profund greşit! Tot mai mulţi români, îndeosebi tinerii, conştientizează că de fapt evreii se fac teribil de vinovaţi, dovedindu-se că nu sunt capabili să nutrească sentimentul de mare nobleţe şi demnitate umană care este recunoştinţa! În loc să ne fie recunoscători, ei îşi fac socoteală că suntem fraieri de buni şi-şi pot bate joc de noi! Or să constate curând că iarăşi s-au înşelat!

R: Asta sună a ameninţare!

I.C.: Bineînţeles! Faptul de a fi în legitimă apărare şi de a-ţi ajunge cuţitul la os te face extrem de periculos! Tucidide atrăgea atenţia că un adversar adus în pragul desfiinţării, al nimicirii totale, găseşte în el resurse nebănuite de nimeni de a riposta devastator. Căci te împaci cu înfrângerea, la gândul că data viitoare vei fi tu victorios! Dar când adversarul nu vrea să te învingă, ci să te distrugă, să te desfiinţeze, atunci reacţia ta va fi de genul „mor cu el de gât”! Să nu-şi facă iluzii cei care s-au trezit aşa de uşor, peste noapte, cu cetăţenie română! Tot ce mişcă-n ţara asta le va fi duşman de moarte! Să se aştepte la tot ce poate fi mai rău! La orice! Căci vom fi în legitimă apărare!

R: În numele cui vorbiţi aşa?

I.C.: Sper că în numele multor români. Sau măcar în numele românilor din Vatra Românească şi din Liga pentru Combaterea Anti-Românismului, LICAR.

R: Ce ar mai fi de spus?

I.C.: Lucrul cel mai important: suferinţele pe care le-a adus instaurarea comunismului în România au legătură directă cu înfiinţarea Israelului! Ca şi căderea comunismului!… ştiu că se vor mira mulţi! Dar mintea sioniştilor este maladiv de întortocheată şi de combinatorie! Nu le stă mintea la frumuseţea lumii şi a vieţii, a condiţiei de om, să se bucure de ea! Ci sunt clipă de clipă chitiţi pe planurile lor pe cât de ingenioase, pe atât de falimentare pe termen lung!… Planuri atât de întunecate, departe de esenţa luminoasă a fiinţei umane. Planuri efectiv diabolice, drăceşti!

R: E drept, evreii au dat cei mai mari campioni la şah! Se pricep la combinaţii, la anticiparea jocului cu zece mutări sau mai multe!

I.C.: Dă-mi voie să-ţi demonstrez cu altă ocazie că te înşeli. Priceperea la şah nu este sinonimă cu inteligenţa! Inteligenţa aia care face din om minunea Universului!… E multă paranoia în jocul de combinaţii cu zece mutări înainte!… şi mergem mai departe! Ce ziceam?

R: Ziceaţi că instaurarea comunismului are legătură cu înfiinţarea statului Israel!

I.C.: Da, are! şi putină lume îşi dă seama! Pentru că în perioada interbelică, atunci când evreii au fost invitaţi să vină cât mai mulţi în Palestina, ca să susţină înfiinţarea statului patrie, sioniştii au constatat că majoritatea evreilor sunt oameni normali şi nu-şi părăsesc casa şi rostul lor pentru a împlini un vis poate romantic, dar mai ales nerealist, nesăbuit! Concluzia sionistă: dacă evreii noştri nu vin de bună voie în Palestina, să-i constrângem să vină! Acesta a fost, printre altele, şi rolul Holocaustului. Dar şi aşa, de la Auschwitz sau Dachau majoritatea evreilor când au fost eliberaţi au ales să plece în altă parte, mai ales în SUA, nu în Palestina! Aşa că mai era nevoie de ceva ca să-i constrângă pe evrei să-şi părăsească ograda, afacerile, relaţiile umane etc. Şi să facă Alia în Palestina sau, după 1948, în Israel. Acel ceva a fost instaurarea comunismului în Estul Europei, acolo unde trăiau cei mai mulţi evrei, iar comunismul a însemnat desfiinţarea proprietăţii personale, a iniţiativei individuale, teroare politică etc. Un adevărat infern, au spus-o toţi. Prin ridicarea vestitei cortine de fier, din acest infern nu aveai voie să pleci. Pentru prima oară în istorie s-a instituit o barieră de netrecut la graniţa fiecărei ţări comuniste. Zeci de mii de oameni şi-au pierdut viaţa încercând să treacă de această barieră fără paşaport, să ajungă în Occidentul tot mai atrăgător!

R: Singurii care au primit dreptul să părăsească legal raiul comunist au fost evreii! Am înţeles…

I.C.: Dar nu au avut dreptul să-şi aleagă ţara unde să emigreze, ci majoritatea evreilor au fost obligaţi să se stabilească în Israel! Unde, e drept, li se ofereau condiţii de viaţa ceva mai bune ca în ţara părăsită! De unde au venit resursele materiale? Asta e altă poveste, secundară!…
Aşadar, una dintre „raţiunile superioare” care au patronat instalarea comunismului în ţările în care locuiau cei mai mulţi evrei a fost să-i oblige pe evrei să plece din lagărul de concentrare comunist. Şi nu uita că pretutindeni comunismul s-a instaurat prin evrei! Armata Roşie şi evreii!

R: Mă mir însă…

I.C.: Dragul meu, să nu ne pierdem în detalii, acele detalii care vin în contradicţie cu ce spun! Lasă-mă să închei, adică să fac legătura între proiectul Israel şi căderea comunismului!… Aşa cum o văd eu. Poate greşesc. Pe urmă discutăm şi detaliile! Deci: situaţia din Israel nu a evoluat cum şi-ar fi dorit multă lume, inclusiv noi, românii naţionalişti, să zicem! Nu mai zic de sionişti! E drept că Israelul s-a lăţit, s-a lărgit, în urma unor războaie care au făcut însă imposibilă pacea cu arabii. În felul acesta presiunea arabă la noile graniţe a devenit tot mai mare, explozivă în orice moment! Aşa că evreii responsabili de mersul lucrurilor în Israel au început să ia în calcul şi varianta eşecului! Din câte am aflat abia cu un an, doi în urmă, încă din anii ‘70-‘80 se discută serios pe această temă în mediile politice şi în mass-media din Israel, SUA. Am înţeles asta de la Philip Roth, amintit mai sus. După Philip Roth şi alţi evrei care gândesc ca el, soluţia ar fi ca evreii veniţi din Europa să se întoarcă de unde au venit, iar în Israel să rămână evreii proveniţi din ţările arabe. Fiind mai puţini la număr, aceştia se vor mulţumi cu un Israel mai mic, restrâns la graniţele din momentul înfiinţării, cele din 1948.
Să luăm cazul României, al României conduse de Ceauşescu şi oamenii crescuţi de acesta: În niciun caz Ceauşescu nu ar fi acceptat revenirea în masă a evreilor plecaţi din România! În plus, nici nu prea era atrăgătoare pentru evrei acea Românie în care ei s-ar fi întors cu coada între picioare… Pentru ca revenirea evreilor în România să fie posibilă, adică să fie acceptată şi tolerată de autorităţi, de populaţie, era nevoie ca în România să se schimbe regimul naţionalist(comunist) al lui Ceauşescu şi să fie înlocuit cu un regim preocupat de valorile false ale globalizării, ale mondializării, ale multiculturalismului, ale amestecului rasial etc. Era nevoie de o Românie cu o populaţie sărăcită, descurajată, speriată de spectrul sărăciei, o Românie din care au plecat câteva milioane de indivizi de calitate, oameni întreprinzători care şi-au luat lumea în cap să scape de sărăcia din România! Au plecat vreo 2-3 milioane de români, români dintre cei mai energici, mai activi, aşa că nu se va simţi prea tare milionul de evrei care le iau locul!…

R: Bine, dar din România nu au plecat în Israel un milion de evrei!…

I.C.: Eh, abia de aici, de la această constatare începe tragedia care ni se pregăteşte! Căci scopul urmărit nu este numai dezamorsarea situaţiei din Israel sau chiar abandonarea Israelului şi plasarea israelienilor în ţările de origine. Ci scopul este mutarea Israelului în România! Nu la anul şi nici peste 10 ani. Deocamdată la anul şi în următorii 10-15 ani se vor îngriji ca numărul evreilor şi ponderea lor în viaţa economică din România să fie tot mai mare! Iar numărul românilor şi ponderea lor în viaţa social-economică să fie tot mai mică. Nici nu le trebuie o schimbare de nume a ţării! Nu forma contează, nu ambalajul, ci conţinutul! Iar conţinutul va fi tot mai evreiesc până ce se va atinge masa critică, dacă pot spune aşa. Masa critică necesară pentru a declara şi consfinţi caracterul evreiesc al statului numit în acte România! În realitate, caracterul românesc al acestui stat va deveni o amintire…
Desigur, aşa văd eu lucrurile, la nivelul meu de informaţii şi de înţelegere a lumii în care trăiesc… Acesta este scenariul pe care îl consider că se află în derulare… Acestea sunt intenţiile unui adversar care are toate atuurile materiale în mână. Mai puţin atuurile spirituale… şi în niciun caz susţinerea la care speră orice om cu mintea întreagă!
Ştiu bine că acest scenariu, pus de mine pe seama intenţiilor evreieşti, va suscita proteste, ale unui Dorel Dorian sau Liviu Ornea, ale unui Andrei Cornea sau Gabriel Andreescu ori Andrei Oişteanu. Ştiu şi că voi fi înjurat de tot felul de nerozi sau ticăloşi! Dar îi rog pe oamenii cu capul pe umeri să se gândească la două aspecte: au plecat din România în Israel 350.000 de evrei, iar de întors nu se întorc mai puţini, cum ar fi de aşteptat, ci mai mulţi! Al doilea aspect: sunt oferte în Occident, în America, prin care evreii de acolo, nu cei din Israel, sunt încurajaţi să se stabilească în România, iar Comunitatea le oferă tot sprijinul pentru instalare: circa 300.000 de dolari de căciulă. Informaţia mi-a parvenit din mediul evreiesc canadian… Aşadar, venirea în masă a evreilor în România nu se limitează la a fi o soluţie salvatoare pentru evreii din Israel, tot mai ameninţaţi de presiunea arabă, musulmană! Ci, conform dictonului românesc, potrivit căruia pe cine nu-l laşi să moară, nu te va lăsa să trăieşti, marii statregi sionişti ai evreimii se apucă iar de vechiul lor vis: Israelul pe pământ românesc!..
Cine nu pricepe şi nu simte că tot ce ni s-a întâmplat după 1990 converge spre un sens numai din perspectiva acestui scenariu, este sau imbecil, sau este plătit să servească realizarea acestui proiect netrebnic!

R: E teribil ce spuneţi şi extrem de grav. Am totuşi sentimentul că oferiţi scenariul unui proiect de o anvergură prea mare în raport cu argumentele prezentate. În mod deosebit mi-e greu să admit că instaurarea comunismului a avut drept scop susţinerea pe plan demografic a înfiinţării statului Israel!

I.C.: Dacă dumneata simplifici şi deformezi în asemenea hal vorbele mele, ce să mai zic de alţii?!…

R: Cu ce am greşit?

I.C.: Instaurarea comunismului a avut cauze şi scopuri multiple. Chiar dacă scopul principal nu a fost înfiinţarea sau susţinerea statului Israel, comunismul a fost util acestui nobil ţel! Altminteri, în mod sigur comunismul a avut drept scop deposedarea celor ce aveau. În primul rând deposedarea celor ce aveau proprietăţi funciare, rurale, imobiliare. Başca fabrici şi uzine, ateliere etc. Cu asta cred că eşti de acord!

R: Vă dau toată dreptatea, doar am trăit din plin naţionalizarea şi instaurarea proprietăţii de stat sau a întregului popor!

I.C.: Şi ce a urmat, ce s-a întâmplat după căderea comunismului?

R: S-a făcut retrocedarea proprietăţilor!

I.C.: S-o crezi dumneata! Nu s-a făcut retrocedarea proprietăţilor, ci doar s-a proclamat retrocedarea, pe hârtie, în textul unor legi încâlcite, care au făcut ca retrocedarea să se realizeze în proporţie de cel mult 10-15% către foştii proprietari! Prin aplicarea acestor legi, peste trei sferturi din averea poporului român care, chipurile, s-a retrocedat foştilor proprietari, a ajuns de fapt în proprietatea altora, a unor indivizi care nu aveau niciun drept de foşti proprietari sau de moştenitori. Iar foarte mulţi dintre beneficiarii retrocedărilor au fost nevoiţi să vândă pe mai nimic ce au primit, astfel că, prin aşa-zisa cădere a comunismului, s-a definitivat un proces început la 11 iunie 1948 prin naţionalizare: În România s-a schimbat radical regimul proprietăţii! Proprietatea funciară şi imobiliară din România, aflată la 11 iunie 1948 în proporţie majoritară în mâna etnicilor români, iar în 1990 aflată integral în proprietatea poporului român, după 1990 a trecut în proprietatea unor alogeni, printre aceşti alogeni cei mai mulţi fiind evreii!!

R: Asta cam aşa e!

I.C.: Să nu ne lăsăm păcăliţi: căderea comunismului a fost provocată şi controlată pas cu pas de cei care au instaurat comunismul!… Instaurarea comunismului a dus la desfiinţarea proprietăţii, iar căderea, aşa zisa cădere a comunismului a însemnat revenirea la proprietatea privată, revenirea la proprietatea privată, dar cu alţi proprietari, nu cei din 1948! Iar ca să se ducă până la capăt această schimbare de proprietari, în România s-a legiferat dreptul străinilor de a cumpăra proprietăţi imobiliare, funciare în primul rând! Odată cu legiferarea acestui drept a început palestinizarea României!
Încearcă să afli cum se distribuie proprietatea funciară din România şi vei constata că este un mare secret sau că nimeni nu ştie în a cui proprietate se află pământul românesc: cât la sută este în proprietatea unor români, cât în propietatea altora: maghiari, ţigani, evrei, arabi, italieni…

R: Italieni?

I.C.: Am auzit de nişte italieni că au cumpărat sute de hectare, undeva prin Ardeal sau Banat, şi în loc să facă agricultură, au ras cu buldozerele stratul fertil al solului, gros de 50-60 cm, l-au încărcat în trenuri şi l-au dus în Italia! Vameşii, pentru că nu aveau nicăieri trecut pe listele lor pământul ca marfă de export, s-au mulţumit cu şpaga şi nu au taxat nimic… Literalmente au furat pământul tării! Nu s-a luat nicio măsură, nicio reacţie din partea guvernanţilor pentru a interzice în viitor asemenea grozăvii!
Nu-i de mirare că se întâmplă aşa! Asta este mentalitatea străinului: să dea un tun şi s-o întindă! Cum e şi vorba aceea: „Băi, tigane, îţi arde satul!” ... „Mă mut în altul!”…

R: Cu alte cuvinte, credeţi că naţionalizarea din 1948 s-a făcut cu gândul la legile retrocedării de după 1990? Cam..

I.C.: E adevărat că pare greu de crezut. Asta ar însemna că unii au ştiut de acest mers al istoriei! Eu, după evenimentele la care am asistat în viaţa mea, mi-am întărit impresia, să nu-i zic convingere, că cei care au inventat comunismul şi l-au instaurat, au avut tot timpul controlul acestuia, inclusiv posibilitatea de a zice „La loc comanda!”, adică de a desfiinţa comunismul! De a demonta şandramaua, butaforia comunistă! Ai văzut ce simplu au mers toate în toamna lui 1989! Singur bietul Ceauşescu a luat în serios toată povestea şi a crezut în viitorul comunismului, măcar în varianta sa românească!
Desigur, puţini, foarte puţini evrei au ştiut care va fi soarta comunismului inventat de Ei, şi când spun Ei nu am în vedere numai evrei! Unul dintre cei care au ştiut, cred că a fost „cel mai important evreu din Europa”! Îţi aduci aminte expresia asta? Despre cine este vorba?…

R: Wilhelm Filderman, preşedinte al comunităţii evreieşti pe vremea lui Antonescu!… Dar de unde ştiţi că ştia?

I.C.: Mi-am dat seama când am aflat că a scris nişte memorii pe care le-a lăsat în păstrare secretarului său cu indicaţia ca aceste memorii să fie predate Academiei Române atunci când va cădea regimul comunist din România… ştia că secretarul său, ceva mai tânăr, are toate şansele să apuce căderea mascaradei iudeo-comuniste!
Mai vrei argumente? Fă bine şi mai citeşte o dată, pe www.ioncoja.ro, măcar textul intitulat România, colonie a Israelului? Completează de minune discuţia noastră.
Dar nu încheiem discuţia noastră fără să-ţi ofer o informaţie extrem de elocventă în sensul celor de mai sus: de câţiva ani, ofiţerii SRI au primit ordinul ca, în prezentarea cazurilor pe care le cercetează, cazuri care privesc siguranţă naţională, să nu mai facă menţiunea numelui pe care l-au purtat la naştere infractorii sau suspecţii urmăriţi, să nu mai precizeze că aceştia şi-au schimbat la un moment dat numele. Ei sau părinţii lor!… Ştii care a fost unul din motivele pentru care Ceauşescu şi-a atras ura lor, a celor care l-au ucis în ziua de Crăciun? Dăduse în 1988 Ceauşescu un pricaz prin care fiecare cetăţean cu funcţii mai importante în Partid sau în Stat trebuia să facă în scris o autobiografie cu menţiunea expresă a oricărei schimbări de nume intervenită la rudele foarte apropiate: părinţi, bunici, fraţi, copii, socri, cumnaţi etc. Şi să menţioneze la fiecare numele purtat la naştere şi locul naşterii. Unii au refuzat sau au tergiversat depunerea acestei auto-denuntări (căci aşa ceva era în fond!). S-a cam luat de gânduri când a văzut Ceauşescu cât de mulţi erau cei ce aveau de ascuns o schimbare de nume, tipică celor care au avut o misiune de executat împotriva celor al căror nume l-au împrumutat. Oameni care îşi ascund trecutul şi viitorul!

R: Îşi ascund viitorul lor? Asta cum vine?!

I.C.: Adică au de ascuns nişte intenţii sau angajamente ostile ţării, românilor!… Cumva nu ţi-e clar cine a avut de ascuns aşa ceva? Nu evreii ca Alexandru Graur sau Ştefan Cazimir, ai căror părinţi şi-au schimbat numele ca semn al adeziunii lor la valorile autohtonilor, ca evrei pământeni cum s-au considerat! Ci evreii sionişti, cominternişti… Vrei nume?

R: Numai nume de morţi! Să nu avem probleme cu tribunalul…

I.C.: Ai văzut dumneata evreu mort?!… Aşa-i că n-ai văzut?! Nu mor, se prefac, domnule!… Dar cine-i mai crede?!

R: O ultimă întrebare: de ce îl acuzaţi pe Emil Constantinescu mai mult decât pe ceilalţi preşedinţi?

I.C.: Nu-i mai breaz niciunul, la urma urmelor! Băsescu a ajuns preşedinte pe voturi furate! Nici Emil Constantinescu nu a avut voturile necesare pentru a deveni preşedinte! Oricât am fi noi de proşti sau zevzeci, românii nu aveau cum să-şi aleagă un asemenea preşedinte, un ins atât de şters, fără pic de sare şi piper, gol şi artificial în tot ce spune!… El a fost impus, cu pretextul că în felul acesta ne obişnuim cu ideea de alternanţă democratică la putere etc., etc. Bla-bla-uri… În realitate, în 1996, Iliescu, sfătuit sau convins de americani, a acceptat să se declare învins, deşi avea cele mai multe voturi, cu condiţia ca după patru ani să se întoarcă la Cotroceni… Emil Constantinescu şi Convenţia Democratică a acceptat să facă ceea ce Iliescu şi PDSR, în legislatura 1992-1996, s-au eschivat să facă, anume să legifereze vânzarea de terenuri către aşa-zişii investitori străini, către străini, deci! Pe scurt, evreilor! O dată legiferat acest act de trădare naţională, s-a putut începe şi încetăţenirea frauduloasă a evreilor. Primii 500.000 (cinci sute de mii) de evrei au fost încetăţeniţi pe vremea lui Emil Constantinescu! Acesta este marele său „rol” istoric! A acceptat invazia evreiască în România!
În legislaţia 1992-1996 s-a discutat în comisia de politică externă a Senatului, din care făceam parte, posibilitatea ca România să ofere găzduire, temporară, pentru 300.000 în caz de forţă majoră! Am fost toţi de acord!… Acum îmi dau seama că a fost un prim test pentru a sonda terenul. Ni s-au dat şi explicaţii: 300.000 reprezintă capacitatea de cazare a hotelurilor din staţiunile turistice…
Când vor fi luaţi la întrebări acei evrei încetăţeniţi în mod fraudulos, infractori în fond, ei vor spune că au plecat din România fără voia lor, că i-au silit autorităţile comuniste din România, că ei nu au renunţat niciodată la cetăţenia română… Acest alibi – dacă-l putem numi aşa, le este întărit de raportul lui Tismăneanu, care spune numai minciuni despre evreii din România acelor ani, minciuni orientate însă de o idee: să facă din revenirea evreilor în România un act de reparaţie a unei injustiţii! În raportul lui Tismăneanu evreii sunt declaraţi victime ale regimului comunist!… Nici că se putea o minciună mai cinică!… Acest raport este însă opera lui Traian Băsescu! Asta uită lumea sau nu pricepe!… Băsescu, sfidând întreaga societate românească, l-a desemnat pe netrebnicul de Tismăneanu să-şi bată joc de noi şi de morţii noştri!…
Minciună organizată: cu câţiva ani în urmă, Dorel Dorian, comentând Apelul nostru, adică informaţia că sute de mii de evrei se pregătesc să ne cadă pe cap, afirmă dl. Dorian că nici vorbă de aşa ceva. Deşi, în principiu, zicea tot el aşa, într-o doară, vreo trei sute de mii de evrei, dintre cei plecaţi, nu au renunţat niciodată la cetăţenia română! Aşa că aceştia sunt mai departe la fel de cetăţeni români ca şi mine sau dumneata!… Absolut neruşinaţi! Fiii minciunii, le-a spus bine Cine le-a spus aşa!
Precizez însă, în încheiere: nici termenul revenire nu este corect. Termenul corect este invazie, invazie perfidă, dezonorantă, făcută pe ascuns, hoţeşte, fără acoperire legală, lipsită şi de legitimitate! Dar mai ales lipsită de demnitate!…

R: Vă mulţumesc pentru discuţia pe care aţi avut amabilitatea să…

I.C.: Să nu uit! Situaţia care ni se pregăteşte este agravată de faptul că acest milion de evrei înseamnă circa opt sute de mii de alegători, care vor vota foarte disciplinat, grupat. Ei vor putea să basculeze rezultatul alegerilor din România şi să impună guvernul pe care îl vor dori! Adică vom intra sub un jug străin, alogen, israelit, cum nu am mai fost nici sub ocupaţia sovietică sau fanariotă!

R: Credeţi că intenţia guvernului de a introduce votul de la distantă, prin corespondenţă, are legătură cu încetăţenirea acestui milion de evrei din România?

I.C.: Ai perfectă dreptate! Nu m-am gândit, dar sigur despre asta este vorba, pentru ei s-a făcut legea şi nu pentru românii din diasporă!… Nu uita că aceşti români s-au trezit reprezentaţi în Parlament prin evreul Raymond Luca, un individ de o mediocritate deplină, cu resentimente anti-românesti pe care nici nu se gândeşte să le ascundă! Iese cu ele în târg şi nimeni nu-i dă una după ceafă!
Avem români de mare calitate în diasporă! Ce a fost în mintea PNL-ului când au desemnat un asemenea candidat?! Un neisprăvit!…

R: Neisprăvit - neisprăvit, dar evreu!

I.C.: Şi nu se găsea un evreu de ispravă?!… Le recomandăm eu o sută! Un …milion chiar!

R: Există soluţie la această problemă?

I.C.: La orice problemă există soluţie. Cu condiţia să existe voinţa de a găsi soluţia, de a rezolva problema.

R: Dacă aţi avea puterea de a decide, ce aţi propune?

I.C.: Nimic altceva decât transparenţă totală! Doar tot Occidentul asta ne cerea, celor din lagărul comunist înainte de 1990: transparenţă şi iar transparenţă, glasnost! Cine vrea să facă carieră politică şi cine este deţinătorul unor bunuri materiale care depăşesc o anumită valoare, să fie obligat să-şi facă cunoscută naţionalitatea. Chiar dacă el se declară român! Adică să ştim ce au fost toţi ascendenţii din familia sa! Cu toate schimbările „strategice” de nume produse vreodată! Într-o ţară ca România, care dă atât de multe facilităţi minorităţilor naţionale, a cere să cunoşti etnia cetăţenilor care aspiră la funcţii şi poziţii privilegiate nu este o discriminare. Ci ţine de dreptul poporului român de a-şi prezerva identitatea şi continuitatea ca factor decisiv al istoriei ce se desfăşoară între hotarele României! Dreptul de a asigura „conţinutul” românesc al României. Acest drept este în acelaşi timp obligaţia fundamentală a clasei politice.
Nu am nimic împotrivă ca un cetăţean român, de etnie patagoneză, să ajungă preşedintele României, dacă merită şi este atât de potrivit pentru această funcţie. Dar când trei preşedinţi la rând, toţi vinovaţi de mari crime împotriva poporului român, au tangenţă cu aceeaşi etnie, patagoneză sau marţiană, coincidenţă aceasta miroase a lucru necurat. E ca şi cum cineva ar câştiga de trei ori la rând premiul cel mare la Loto!… Cât ne mai lăsăm prostiţi?!
Una din lecţiile istoriei noastre este aceea că mult rău ne-au făcut o serie de alogeni care şi-au ascuns etnicitatea. Au fost şi mulţi alogeni care au făcut numai bine ţării, dar aceia nu şi-au ascuns ascendenţii, apartenenţa la altă etnie! Binenteles că mult rău ni l-au făcut românaşi de-ai noştri, dintre cei mai neaoşi! Nu generalizăm în niciun fel! Tocmai de aceea, pentru a nu generaliza în mod abuziv şi prostănac, trebuie să ştim adevărul despre fiecare individ, măcar despre politicieni şi despre marii proprietari! Nu văd de ce un om serios, mânat de intenţii cinstite, ar face un secret din apartenenţa etnică a părinţilor săi!
Recunosc dreptul oricărui cetăţean român de a se declara etnic român! Chiar dacă ambii săi părinţi au avut altă conştiinţa etnică! Pe un astfel de concetăţean îl preţuiesc cu un plus de simpatie şi solidaritate civică. Cu condiţia de a nu face un secret din apartenenţa părinţilor săi la altă etnie! O asemenea împrejurare trebuie să fie cunoscută măcar pentru a fi preţuită şi mai mult, aşa cum se cuvine, disponibilitatea persoanei respective pentru o angajare civică în folosul comunităţii româneşti.

Articol preluat de pe fatanevazutaalumii.blogspot.com

O cooperativă agricolă din Arad şi-a păstrat şeful de dinainte de Revoluţie iar astăzi obţine producţii record !!!

2011-12-10T13:04:00.000-08:00

Nu sunt un nostalgic al vremurilor de dinainte de 1989, dar
desfiintarea C.A.P. - urilor si a I.A.S. - urilor, fara a pune nimic privat in schimb, a fost cea mai mare prostie, iar vinovatii tac malc.
Ma refer la Ion ILIESCU si, indeosebi, la "liberalul" Petre ROMAN.
Nici acum n-ar fi prea tarziu, daca am avea minte sa alegem niste oameni priceputi in fruntea tarii.
Ma refer la parlamentari si guvernanti.
Un CAP nedesfiinţat la revoluţie acum face super-profit şi dă tractoriştilor lefuri de 2300 euro

17 Iunie 2011 / Romania Libera

CAP-ul capitalist de la Curtici are o cifră de afaceri de 10 milioane de euro pe an, plăteşte asociaţilor câte 1500 de kilograme de grâu la hectar, un record naţional, iar tractoriştii câştigă 2300 de euro pe lună.
În 1987 inginerul agronom Dimitrie Muscă a fost numit preşedinte şi inginer şef la "CAP Lumea Nouă" din localitatea arădeană Curtici. În doar doi ani, cooperativa a trecut de la 500.000 lei pierdere la 9 milioane lei profit şi le-a făcut ţăranilor brutărie în sat. Apoi a venit Revoluţia şi marea împroprietărire postdecembristă. Într-o zi, Muscă s-a trezit în curtea CAP-ului cu majoritatea proaspeţilor proprietari de terenuri. "«Noi nu vrem să se desfiinţeze CAP-ul nostru. Cu ce o să ne alegem fiecare? Cu o cărămidă din grajd pe care s-o ducem acasă? Vrem să rămânem în continuare în asociaţie, iar tu să ne conduci pe mai departe, că ai făcut treabă bună până acum»", îşi aminteşte inginerul.
Douăzeci şi unu de ani mai târziu, Dimitrie Muscă conduce practic acelaşi CAP, convertit însă într-o întreprindere agricolă capitalistă numită Combinatul Agroindustrial Curtici (CAI Curtici). Asociaţia obţine producţii record şi desfăşoară o mulţime de afaceri colaterale care, toate la un loc, generează o cifră de afaceri anuală de aproape 10 milioane de euro. Membrii asociaţiei sunt cei 2200 de ţărani din Curtici şi din satele învecinate care au acceptat să-şilucreze mai departe pământurile la comun: "Pământul este al oamenilor ca şi tot patrimonial de aici. În 1989, lucram o suprafaţă de 2200 de hectare de pământ şi din asociaţie au ieşit vreo 240 ha. La început, lumea a fost reticentă şi ne-a acuzat că facem CAP în democraţie. Pe ăia i-am despăgubit cu exact partea care le-a revenit în funcţie de suprafaţa de pământ şi capitalul pe care-l deţineau. Pe parcurs, mulţi dintre ţăranii din zonă şi-au dat seama de utilitatea intrării în asociaţie astfel încât, Combinatul Agroindustrial Curtici lucrează astăzi 5.850 hectare de pământ", spune Muscă care pe lângă funcţia de director general este şi asociat cu un hectar de teren în CAI Curtici.
Ce dividende primeşte un asociat la CAI Curtici
În contextul în care în majoritatea satelor României cantitatea de grâne pe care un ţăran o primeşte când îşi arendează pământul nu depăşeşte 600 kg/ha, ţăranii de la asociaţia din Curtici au beneficii de 2,5 ori mai mari: "Omul primeşte în medie 1500 de kilograme de cereale pe hectarul de pământ adus în societate. Cantitatea de o tonă şi jumătate la hectar nu se dă nici în ţară, nici în Europa şi nu se dă nicăieri în lume. Cu toate că am dat atât de mult ne-a rămas şi profit substanţial în fiecare an, fiindcă noi avem nişte performanţe deosebite şi ne-a dat mâna. Doar anul trecut am făcut sub 6 tone de grâu pentru că ne-a lovit o grindină puternică pe 1260 hectare cu grâu şi pe 860 hectare de porumb. În rest, în ultimii 10 ani, noi am făcut în medie aproximativ 7000 de kilograme de grâu la hectar, porumb boabe între 11 şi 12 tone la hectar şi floarea soarelui peste 3200 kg/ha", spune Muscă.
Forma de plată e flexibilă. Pentru fiecare hectar de teren adus în asociaţie, un membru poate opta să primească fie 750 de kilograme de porumb boabe uscat şi 750 de kilograme de grâu, fie contravaloarea în bani a grânelor la preţul pieţei. De asemenea, în locul celor 750 de kilograme de grâu poate alege să primească 300 de kilograme de pâine: "Primeşte bonuri şi vine şi îşi ia de ele în fiecare zi pâinea proaspătă de la brutăriile noastre", explică inginerul.
În ciuda ratei de profit mari, între asociaţi şi directorul "CAP-ului" mai apar uneori divergenţe: "Au venit oameni şi mi-au spus: .Atunci m-am supărat şi am vrut să plec pentru că nu mai era o pretenţie normală. Dar au înţeles că e nevoie şi de bani pentru investiţii şi s-au potolit", mai spune Muscă.
Cum a crescut averea pusă "la comun"
Din profit, asociaţia agricolă de la Curtici investeşte anual în utilaje aproximativ un milion de euro: "În '90 am început cu 4 camioane şi un tractor. Acum numai în mecanizare avem băgate 8,5 milioane de euro. În parcul de utilaje avem numai supercombine Class, tractoare Fendt, maşini de semănat păioase şi prăşitoare marca Horsch din Germania. Toată tehnica este de calitate nemţească. Chiar acum am cumpărat şi 3 tiruri Scania".
În prezent, asociaţia ţăranilor din Curtici a dezvoltat o paletă de afaceri integrate care transformă producţia agricolă primară în produse alimentare cu valoare adăugată ridicată: "Producţia vegetală e folosită ca nutreţ pentru animale şi pentru obţinerea de produse de panificaţie-patiserie. Avem o fermă cu 200 de vaci de carne şi 860 de capete de vaci Holstein cu producţii mari de lapte, astfel încât la ora actuală facem 9500-10.000 de litri de lapte producţie medie pe cap de animal. Am construit o fabrică cu 17 produse ale laptelui. Avem şi un complex ultramodern cu 25.000 de capete de porci şi am deschis o unitate de abatorizare cu ştampilă ovală, care ne permite să ne vindem marfa oriunde în UE. Deţinem şi o reţea de 27 de magazine proprii în judeţele Arad şi Timiş în care desfacem exclusiv produsele noastre: pâine, cozonaci, produse de patiserie, lactate, carne, salam şi cârnaţi, pepeni şi legume. Încasările zilnice acum sunt în medie de 40.000 euro, bani care se adună cash şi care ne ajută să nu avem probleme de lichiditate. În plus suntem şi proprietarii unui restaurant şi ai unei mini-grădini zoologice pentru copiii din Curtici", susţine directorul CAP-ului.
Inginerul Muscă şi-a ridicat în cap satul natal
Dimitrie Muscă e de loc din comuna Olari, aflată la doar 15 kilometri de Curtici: "Mă ştiau oamenii, că între cele două localităţi e o aruncătură de băţ şi nu sunt lucruri care să nu se audă şi să se ştie ce am făcut şi că oamenii sunt foarte mulţumiţi. La sfârşit de săptămână obişnuiam să mă duc la părinţi în vizită şi am ajuns ca duminicile să nu mai puteam închide uşa, că dădeau oamenii din comună buzna peste mine în casă: «De ce tot timpul ai făcut treabă la Curtici şi nouă, pentru că eşti de aici, nu ne faci. Să ne faci şi nouă asociaţie». Aşa că acum 6 ani le-am făcut şi lor o societate tot pe principiul acesta al asocierii ţăranilor. Într-o singură duminică s-au înscris 300 de hectare de teren şi în primul an am ajuns la 1270 de hectare. Acum lucrez acolo aproape 2400 de hectare şi am 1100 de acţionari. Înainte să vin eu, în comuna mea natală se făceau 2-3 tone de grâu la hectar. La ora actuală producţiile de acolo sunt la fel ca şi cele de la Curtici, le-am creat şi consătenilor mei o bază materială cu tractoare, combine, spaţii de depozitare şi o brutărie". În prezent «CAI Olari» este al doilea combinat agroindustrial din judeţul Arad, după «CAI Curtici». La CAI Olari Dimitrie Muscă nu e doar director, ci şi asociat: "Am adus ca aport tot pământul pe care l-am cumpărat în timp, din 1990 încoace".
Salariu de tractorist: 9600 lei/lună
Dimitrie Muscă spune că la cele două asociaţii agricole lucrează în total 500 de angajaţi. "Cel mai bine sunt plătiţi tractoriştii, fiindcă în mâna lor e calitatea lucrărilor agricole. Ei conduc zi lumină tractoare care costă 200.000 euro bucata şi să ştiţi că nu e uşor să ţii de dimineaţă până seara linia dreaptă având în faţa ta acelaşi câmp care nu se mai sfârşeşte. În sezon, care durează 3 luni pe an, cel mai bun tractorist al meu ia în mână 9600 lei/lună, iar şeful tractoriştilor câştigă 15.000 lei", explică directorul.
Pe Teodor Ţigan, şeful parcului de tractoare, l-am întrebat cum se simte la final de lună când ţine în mână o leafă de 15.000 lei. Răspunsul lui: "Nu ştiu. Cardul este la soţie". Cât despre salariul de director general al celui mai mare "CAP" care a rezistat în capitalism, Dimitrie Muscă precizează doar atât: "Salariul lui Muscă nu-l dau pe salariul lui Băsescu".
Cum se împacă şeful de CAP cu maşinile capitaliste
La 59 de ani fostul şi actualul "preşedinte" de CAP conduce succesiv două Mercedesuri de teren: unul clasa G, celălalt clasa M cu cutie automată. Agronomul are pe unul din pereţii biroului o plasmă împărţită în 16, pe care monitorizează în acelaşi timp imaginile transmise de 16 camere de supraveghere montate în fabrica de lapte, abator şi fabrica de produse de carmangerie, ca să-i depisteze pe muncitorii care fură: "Să nu vă mire: am prins femei care ascunseseră punguţe cu carne la chiloţi". Acum vreau să montez alte 16 camere video ca să supraveghez ce se petrece în câmp. În vitrina din birou, alături de o mulţime de cupe obţinute de-a lungul anilor pentru performanţa în agricultură, ardeleanul Dimitrie Muscă are şi o gravură cu chipul lui Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei. Poate de la Ştefan a împrumutat şi atitudinea autoritară, care fac ca angajaţii să stea în poziţia de drepţi în faţa lui. Chiar şi poliţistul care opreşte maşini pe marginea şoselei, când îi vede Mercedesul apropiindu-se, îl salută reverenţios. Îl întreb dacă s-a gândit vreodată să candideze la primărie, având în vedere cât e de popular în zonă: "Eu? Niciodată. Primar poate ajunge şi unul cu 4 clase, pe când agricultura cere ştiinţă. Nu oricine o poate face", a venit răspunsul. Însă unul din angajaţii săi ne-a şoptit că deşi nu e activ politic, mai cochetează cu ideea: "Domnul director Muscă e cel care l-a pus pe actualul primar. Dacă nu-l susţinea el credeţi că mai ieşea?".
La Curtici şi la Olari pământul nu se vinde
Urmare a asociaţiilor ţărăneşti extrem de profitabile constituite în jurul inginerului agronom Dimitrie Muscă, pe raza localităţilor Curtici şi Olari nu se mai vând parcele de teren agricol: "De câţiva ani, deşi preţul a ajuns la 3000 euro hectarul, la noi terenurile nu se mai vând. Pământul este ultimul lucru la care trebuie să renunţe orice om în viaţa lui, că pământul e cel care îţi asigură mâncarea. Când omul renunţă la pământ, înseamnă că nu i-a mai rămas nimic, decât un acoperiş deasupra capului".
__________________________________________________
2 milioane de lei contribuţie la bugetul local
Primarul oraşului Curtici, Nicolae Aniţei, care este la rându-i membru al "CAP-ului" condus de Muscă , evaluează impactul acestei forme de asociere a ţăranilor, asupra comunităţii locale: "Toată lumea e acţionar în Curtici. Eu am adus în asociaţie în jur de 7 hectare. Impactul Combinatului Agroindustrial Curtici e enorm în special pe partea de terenuri pentru că toate pământurile sunt lucrate la cel mai profesionist nivel. Asociaţia ţăranilor e al treilea mare contributor la bugetul consiliului local, cu peste 2 milioane de lei anual".
__________________________________________________
Cum se înfiinţează un CAP capitalist
Legea societăţilor agricole nr. 36/1991 prevede că două sau mai multe familii se pot asocia pe bază de înţelegere verbală sau scrisă, avind ca scop exploatarea terenurilor agricole, creşterea animalelor, aprovizionarea, depozitarea, condiţionarea, prelucrarea si vânzarea produselor, prestarea unor servicii, precum şi alte activităţi.
În cazul în care asociaţii doresc, pot constitui şi societăţi comerciale in conditiile Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale.
__________________________________________________
3172 - numărul de CAP-uri înainte de Revoluţie
411 - numărul de IAS-uri înainte de Revoluţie
sub 20 - numărul de CAP-uri care au rezistat până în 2011 ca asociaţii ale ţăranilor

Sursa: Gheorghe Sin, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice

Iată, de fapt, ce se ascunde sub Roşia Montană

2011-12-08T14:40:00.000-08:00

Sfartecarea trupului tarii :urmeaza pasii marunti ai Germaniei+Ungaria pe de-o parte si Israelului pe alta parte, care si-a indeplinit misiunea: ne-a cumparat deja.
Prim-ministrul Israelului a raportat in knesset ca misiunea de a cumpara Romania a fost indeplinita.

Pentru ca urmasii nostri sa mai afle vreodata cine au fost stramosii al caror sange le curge in vene, Trimiteti mai departe !
Doina Cociorvei

**************************************************************
Mai jos, aveti un material care TREBUIE SA CIRCULE.
E singura forma de protest deocamdata.
Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume.
Am decis sa anexez citeva fotografii facute de subsemnatul in zona acum circa 3 ani.
AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI!
EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA!
Acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicand in bani!
Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! - dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adancurile pamintului. Si mai ales ale istoriei.
Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati.
Cezar Aanicai
Iasi, mai 2010

" ...Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania, atestata de la anul 131 dupa Hristos.
De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.
Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..
In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..
Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.
Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo...
Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana, iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

"Rezistati! Rezistati!" ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat, obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand "observatorii" Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi, plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.
Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor.
Iata, membri ai organizatiei mondiale "Green Peace" si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: "Aceasta proprietate nu este de vanzare", pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele.
Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana.
Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita, in cele din urma, pentru minciunile continute in ea.
O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra.
Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra.
Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim.
Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam.
Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana."
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana

Am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totala.
Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic, tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm.
Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor, ca au vandut tara pe nimic

In principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine.
Fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative, ale explaotarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana.
Prof. univ. dr. Ion Brad - membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine) din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer

Prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic

S-a vorbit despre faptul ca asta este rezerva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din Europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general.

Sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica 15 % iar explatatorii iau restul de 85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile

Pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori si ca sa il dam noi degeaba astazi.

Pasivitatea o sa ne coste scump
Eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra, nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.
Ce e de facut ? Cum putem incepe sa ajutam ?
Cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta, sa afle adevarul.
Oamenii nu stiu ce se intampla.
Apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!

Pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem,
Si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. sa punem in miscare pe toata lumea pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti.

Doamne ajuta!
Gabriela Buligescu
Coordonator Judet Prahova
"Let`s Do It, Romania!"
mobil: +40 722 250 932; +40 735 877 502
mail: gabriela.buligescu@letsdoitromania.ro
web: http://www.letsdoitromania.ro

Cum arăta Iisus Christos?-Publius Lentulus,

2011-12-04T10:50:00.000-08:00

Cum arăta Iisus Christos?
Iată o descriere a lui Iisus făcută de contemporanul Său, Publius Lentulus, predecesorul lui Pontius Pilatus în funcţia de procurator al Iudeei (26 - 36 d. Chr.) şi care, în această funcţie, era obligat să trimită rapoarte Senatului din Roma despre cele mai importante evenimente din zona aflată sub autoritatea sa:
„Este un bărbat cu o înfăţişare nobilă şi trăsături atît de frumoase şi care exprimă atîta maiestuozitate, încît oricine Îl vede nu poate să nu Îl admire. Are părul de culoarea castanei coapte, iar de la nivelul urechilor pînă la umeri culoarea devine cea a pămîntului, doar că foarte strălucitoare. Îl poartă despărţit de la mijlocul frunţii, însă după obiceiul nazarieneilor“.
„Fruntea dreaptă şi senină, chipul fără urmă de riduri sau pete, cu o uşoară nuanţă de bronz. Nările şi buzele fără cusur. Barba la fel de deasă ca şi părul, nu prea lungă şi despărţită la mijloc. Ochii Săi serioşi te înfioară. Sînt ca razele soarelui, iar strălucirea lor nu îţi permite să I te uiţi drept în faţă.
Cînd rosteşte vorbe de dojană, te înspăimîntă; plînge cînd trebuie să mustre. Atrage iubirea oamenilor şi are o voioşie demnă. Se spune că nu a fost văzut rîzînd, însă a fost văzut plîngînd. Are braţe şi mîini deosebit de frumoase. Este fermecător cînd poartă o conversaţie, însă vorbeşte puţin; iar cînd vorbeşte, o face cu deosebită modestie. Oriunde Îşi face apariţia, este de departe cel mai frumos bărbat pe care l-a văzut sau şi-l poate imagina cineva; îi seamănă mamei Sale, cea mai frumoasă fiinţă din această regiune.
În ceea ce priveşte cultura Sa, uimeşte întreg Ierusalimul. Deşi nu a studiat niciodată, cunoaşte toate domeniile ştiinţei. Poartă sandale şi umblă cu capul descoperit. Mulţi rîd cînd Îl văd, se tem, însă, şi tremură în prezenţa Lui sau cînd le vorbeşte. Se spune că nu s-a mai pomenit un asemenea bărbat în zona asta. Într-adevăr, din cîte mi-au spus evreii, nimeni nu a mai auzit asemenea învăţătură înaltă cum o predică acest Christos, şi mulţi iudei cred în El şi în natura Sa divină, pe cînd alţii au venit la mine să Îl reclame ca pe cineva care S-a împotrivit Maiestăţii Voastre. Este un fapt cunoscut de toţi că nu a făcut niciodată vreun rău, că, dimpotrivă, înfăptuieşte numai lucruri bune. Toţi cei care Îl cunosc şi care au avut de-a face cu El spun că au avut parte numai de lucruri bune şi de sănătate din partea Lui“.

http://pelerinortodox.blogspot.com/2011/11/iisus-din-nazaret-film-subtitrat-in.html

ACAD. DINU GIURESCU DESPRE DESFIINŢAREA JUDEŢELOR ŞI NU NUMAI: „Statul de astăzi apără pe altcineva… nu România”

2011-11-16T04:43:00.000-08:00

UN TEXT CARE MERITĂ TOATĂ ATENŢIA ŞI CARE AR TREBUI POPULARIZAT CAT MAI MULT…
ACAD. DINU GIURESCU DESPRE DESFIINŢAREA JUDEŢELOR ŞI NU NUMAI: „Statul de astăzi apără pe altcineva… nu România”

R. T.: Vă rog să-mi spuneţi cum priviţi această iniţiativă prin care conducerea Statului Român vrea să desfiinţeze judeţele actuale?
D.C. Giurescu: Această iniţiativă se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională.
Şi acuma noi vrem să desfiinţăm cu o trăsătură de pix toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa mea. Nu-i aşa? Ce eşti dumneata? Eu sunt din Vlaşca, eu sunt din Argeş în primul rând, şi pe urmă evident că sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem? Şterg cu buretele, şterg cu pixul tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo într-o listă, şi în felul acesta am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!
Aceasta desfiinţare a judeţelor, aceasta proiectată desfiinţare a judeţelor este mult mai gravă. Se înscrie într-un şir întreg de acţiuni menite să destrame teritorial România, şi să şteargă identitatea. Eu nu mai sunt român. Voi fi altceva. Voi fi un locuitor al unei regiuni europene. Or dacă le iau la bani mărunţi pentru mine, ca istoric, acesta este rezultatul. Nu uitaţi că aceste judeţe au sute de ani vechime, indiferent de faptul că s-au schimbat graniţele lor, mai mari sau mai mici, dar ele sunt intrate în conştiinţa mea.

R. T.: Atunci când în 1948 sovieticii împreună cu comuniştii din România au dat lovitura de graţie statului civilizat român, au înfiinţat raioanele, au desfiinţat judeţele. Evident au fost singurii care au avut această îndrăzneală incredibilă, să calce istoria României, au înfiinţat raioanele şi regiunile pe model sovietic şi odată cu înfiinţarea acestor raioane şi regiuni, au schimbat şi denumirea tradiţională a unor oraşe din România. Citiţi aici decretul pentru schimbarea numelui oraşului Braşov, în acela cu numele de oraşul Stalin.
Atunci când România cu kalaşnikovul la tâmplă era obligată să aduleze pe unul dintre cei mai mai criminali din istorie, pe Iosif Visarionovici Stalin s-au desfiinţat judeţele şi s-au înfiinţat raioanele şi regiunile pe model sovietic.
D.C. Giurescu: Da, chiar şi în Bucureşti aveam un raion Stalin. Raionul Stalin era, mi se pare, sectorul 1, astăzi.

R. T.: Dacă lucrul acesta va inspiră să rememoraţi evenimente recente, pe munţii Tâmpei, la Poalele Tâmpei în Braşov, era scris peste brazi Stalin. Cred că ştiţi cine mai scrie astăzi pe munţi, şi de unde se inspiră oamenii aceştia, atunci când desfiinţează judeţe, şi scriu nume pe munţi, în semn de omagiu pentru conducătorul iubit.
D.C. Giurescu: Ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor, v-am spus, se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de-o parte destrămarea teritorială a României, şi pe de altă parte ştergerea identităţii noastre ca români, să nu mai fim români. Şi iată să vă dau exemple:
Întâi: regiunile de dezvoltare. Acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km² , taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
Al doilea: statutul minorităţilor care se pregăteşte. Dacă se adoptă prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de la cele trei judeţe-două jumătate, secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.
Al treilea argument: legea arhivelor. Întoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României.

R. T.: Această lege a fost deja adoptată…
D.C. Giurescu: De Senat, şi dacă se adoptă şi de Camera Deputaţilor înseamnă că e ştergerea memoriei, fiindcă odată ce arhivele dispar din centru… Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale de la Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.
Al patrulea element: legea educaţiei. Suntem educaţi pe modă europeană în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. Bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi ai mei să aibă aceleaşi drepturi!
Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari, şi dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… nu mai vorbesc deautonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase, şi în realitate universităţile sunt supravegheate acuma cum nu au fost niciodată înainte, la alegerea rectorului şi a altora.
Al cincilea element: nu mai avem manual de istoria românilor. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.
Al şaselea element: eu pot să insult acuma drapelul ţării, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, a simbolurilor naţionale. Fac ce vreau. Şi cu ce mă aleg? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, mă aleg cu o amendă.
Al şaptelea element: Am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.

R. T.: Forumul civic al românilor din Harghita, Covasna şi Mureş au dat în judecată Guvernul României în legătură cu stema comunei Ilieni, unde se vorbeşte de graniţă şi Ţinutul Secuiesc şi au câştigat împotriva Guvernului.
D.C. Giurescu: Aşa, şi Guvernul ce a făcut?

R. T.: A făcut recurs împotriva românilor din Harghita, Covasna şi Mureş.
D.C. Giurescu: Ei bravo! Suntem foarte „mari” în cazul ăsta! Guvernul care se împotriveşte românilor…

R. T.: Aceasta este Hotărârea de Guvern din 2010. În HG 402/2010 se vorbeşte despre Ţinut Secuiesc şi se vorbeşte despre graniţă, domnule academician, pentru că s-a spus că niciodată acest Ţinut Secuiesc nu este menţionat într-un document românesc. Din păcate, v-o spun cu mare regret, Guvernul României a emis un document care vorbeşte despre graniţa între Ţinutul Secuiesc…
D.C. Giurescu: Şi Ţara Bârsei… Extraordinar, extraordinar!
Al optulea element: Ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Astea sunt mărunţişuri acuma. Nu mai există pur şi simplu.
În al nouălea rând: Nu mai vorbesc despre desprinderea propagandistică, şi nu numai, mediatică, a celor două judeţe şi jumătate.
În al zecelea rând: Şi reforma sistemului sanitar. Despre asta ce să mai vorbesc?! Care poate să ducă foarte departe.
Peste toate – şi cu asta am terminat – e anularea Parlamentului. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Vedeţi? Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.

R. T.: Această nenorocită de asumare (îmi cer scuze pentru exprimare) seamănă cu votul la comandă care se exprima în Marea Adunare Naţională.
D.C. Giurescu: Da, dar acolo cel puţin era logic, că aveam un singur Partid.
R. T.: Era logica regimului.
D.C. Giurescu: Era logica regimului de atunci. Vedeţi, ştiţi ce se întâmplă acum cu noi? Un distins coleg de-al meu, mai tânăr, din Academie, a spus-o acum, recent: „Statul nu mai are voinţă, nu mai vrea să apere valorile fundamentale ale României“. Cu tot ce v-am înşirat, aşa ne taie în fiecare zi, şi cu fiecare măsură. Or, desfiinţarea acestor judeţe îmi taie mie însăşi baza existenţei locală. Nu se poate! Judeţele nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo şi domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-a
întărit.

R. T.: Şi dacă vreo minte rătăcită din actuala putere vrea să facă vreo reformă administrativă pe regiuni cu raţiuni economice, s-o facă, dar să nu desfiinţeze judeţele.
D.C. Giurescu: Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare [a judeţelor].Este o mistificare grosolană, urâtă de tot: să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat. Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, şi numai noi le desfiinţam.

R. T.: Ca să vă dau un argument; ştiu că v-a deranjat întotdeauna această procedură numită asumare, care personal n-o consider democratică şi nici dumneavoastră n-o agreaţi. Ea s-a mai întâmplat şi în multe alte cazuri. Veţi vedea că pentru modificarea teritorială a României, domnule academician Dinu C. Giurescu, există o lege, şi ea nu se poate face decât în cadrul acelei legi. Cine o face altcumva decât e scris în legea referendumului, încalcă această lege. Legea numărul 3 din 2000, care demonstrează, fără niciun fel de îndoială, ca actuala putere nu poate face modificarea administrativ teritorială a României prin asumare de Guvern, şi nu o poate face în Parlamentul României.
Iată ce spune legea numărul 3/2000: REFERENDUMUL ESTE OBLIGATORIU.
Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului
Art. 13 (3) Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea refrendumului este obligatorie.
Art. 52 (1) Împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciţiu al dreptului de a participa la referendum se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(publicată în Monitorul Oficial , nr. 84 din 24 februaire 2000)

Cu alte cuvinte trebuie să se organizeze referendum în fiecare localitate şi în fiecare judeţ, să-şi întrebe cetăţenii. Dacă o fac prin asumare de Guvern şi nu organizează referendum în toate judeţele din România, sunt pasibili de închisoare, potrivit acestei legi, actualii guvernanţi.
D.C. Giurescu: Da, aşa este, dacă vor să aplice această lege; însă în ultimul timp, eu am asistat, nicio lege nu mai este valabilă. Uite asta este foarte clar. Ar trebui să mă întrebe pe mine în Bucureşti, pe cei care locuiesc în Braşov, în Constanţa, în Cluj, în Timişoara, oriunde, dacă vor să schimbe limitele judeţului, dacă vor să-l anuleze, sau dacă vor să se încadreze în alte limite teritoriale.

R. T.: Vedeţi? Există chiar o lege. Atât preşedintele cât şi primul ministru spun „noi am hotărât, vom modifica, o trecem prin Parlament şi gata“. Oamenii aceştia nu cunosc nici măcar legile acestei ţări, cei care ne conduc, dacă nu cunosc istoria.
D.C. Giurescu: Sau nu vor să o ia în seamă. Şi nu cunosc nici istoria. Ştiţi, asta este partea cea mai gravă: vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea noastră. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă, că frunza este un simbol, să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care sunt încă o dată înscris printr-un indicativ numeric într-o listă. Asta este, fiindcă un om ca acela nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească poate în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo.
Bunicul meu s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?

R. T.: Iată ce scrie istoricul Constantin C. Giurescu [tatăl d-lui academician Dinu C. Giurescu] în Istoria Românilor:
„Judeţele, ca subîmpărţiri administrative, sunt contemporane cu întemeierea statului.“
Mai departe:
“Prima menţiune despre judeţul Vâlcea o găsim în hrisovul din 8 ianuarie 1394, prin care Mircea cel Bătrân dăruieşte Mânăstirii Cozia, între altele, dijma din miere şi ceară a acestui judeţ“.
„Cea dintâi menţiune despre judeţul Ilfov o găsim în documentul de la 23 Martie 1482 în care e vorba de <>“
„Rezumând constatările făcute asupra vechilor judeţe din Ardeal, observăm că dacă multe din ele şi-au luat numele de la cetăţile în jurul cărora s-au dezvoltat, altele s-au numit după cursurile de apă pe care le străbăteau. O seamă dintre vechile denumiri româno-slave sau chiar anterioare acestora au fost păstrate (Maramureş, Bistriţa, Crasna, Timiş, Braşov) sau traduse din limba cuceritorilor (Târnava, Alba). Ele constituie încă un argument pentru continuitatea noastră în Ardeal, arătând lipsa de temei a teoriei potrivit căreia am fi venit în această ţară abia la sfârşitul secolului XII sau începutul secolului XIII“.
Acestea sunt argumentele esenţiale pe care Constantin C. Giurescu le oferă în Istoria românilor, argumente pentru judeţe, argumente pentru existenţa românilor pe aceste meleaguri, argumente care ne determină astăzi să pledăm pentru menţinerea acestor judeţe. Din această ediţie, pe care dumneavoastră personal aţi îngrijit-o, domnule academician ce aţi vrea să comentaţi?
D.C. Giurescu: Întâi vechimea lor dacă se poate. Subîmpărţirile lor [a judeţelor] sunt contemporane cu întemeierea statului. Dacă sunt contemporane cu întemeierea statului, înseamnă că în momentul când Basarab a adunat diferitele părţi şi a făcut Ţara Românească, sau când Alexandru cel Bun a întărit, a consolidat Moldova, el a aflat acolo judeţele şi ţinuturile respective. Ele sunt expreisia nevoilor populaţiei de pe valea unui râu, de pe valea celuilalt râu, din jurul unei cetăţi sau a unui târg important. La fel şi în Transilvania. Asta este! [Judeţele] sunt o organizare naturală, normală, ivită din nevoile unei populaţii dintr-o zonă, şi nu dintr-un decret prezidenţial care le anulează sau le dă la o parte. Nu poţi să ştergi istoria cu buretele fiindcă vrei tu! Nu se poate acest lucru! Iar Constantin C. Giurescu în Istoria lui monumentală are un capitol special despre judeţele Ţării Româneşti. Din asta înţelegând şi cele ale Moldovei, şi cele din Regatul Transilvaniei.

R. T.: Aici este coperta cărţii lui Constantin C. Giurescu. Nu ştiu dacă mai este nevoie de argumente suplimentare, dar sunt cărţi, sunt tratate, sunt volume de istorie după care au învăţat sute de mii, poate milioane de elevi, de studenţi din România, mai puţin cei care ne conduc astăzi.
D.C. Giurescu: Da, şi el a scris şi două manuale, de clasa a V-a şi a VIII-a, care erau manuale standard până în 1944-1945, care au fost anulate după aceea. Le compari, acelea care erau manuale tot alternative, cu ceea ce este acuma şi vezi distanţa enormă, vezi de ce elevii, studenţii actuali fug de manualul de istorie. Simplu!
R. T.: Am găsit în aceleaşi resurse publice şi o hartă a judeţelor Valahiei, domnule academician. Am vrea să o arătăm şi celor care privesc Punctul de întâlnire şi să o discutăm puţin. Sunt denumiri care, din punctul meu de veder, stârnesc emoţii pentru cei care simt ceva pentru istorie.
D.C. Giurescu: Da, uitaţi-vă aici! Judeţul de Baltă: erau bălţile de lângă Dunăre. Judeţul Dolj: Dolj înseamnă Jiul de Jos. Judeţul Jaliştea, de asemenea, un altul. Motru: era râul Motru. Argeş, Dâmboviţa, Buzău, Râmnicul Sărat, Ialomiţa sunt pe malul unor râuri, Pădureţ din cauzapădurilor, Ilfov înseamnă Ţara Arinilor. Erau probabil foarte mulţi arini în zona aceasta.
R. T.: Vlaşca de care pomeneaţi…
D.C. Giurescu: Vlaşca este nume dat de vechii slavii, care au venit aici după anii 500-600 şi au găsit aici, la Giurgiu, în pădurile de acolo pe vlahi, pe valahi. Vlaşca înseamnă Ţara Valahilor şi cuceritoritorul slav, ocupantul slav de atunci a zis „da dom’le asta-i Vlaşca, e Ţara Valahilor” adică unde locuiau strămoşii noştri. Adică vedeţi că ei s-au constituit şi s-au format în mod natural în jurul unor puncte din astea, pe care acuma după 600 de ani le desfiinţam cu pixul sub motivări total false.
R. T.: M-a mişcat, trebuie să recunosc, acea afirmaţie din cartea tatălui dumneavoastră, faimosul istoric Constantin C. Giurescu, în legătură cu pledoaria pentru judeţe, în zona Ardealului, şi aş vrea să revenim, dacă se poate în legătură cu acea afirmaţie.
Spune Constantin C. Giurescu: „existenta judeţelor este cle mai bun argument pentru faptul că noi am fost dintotdeauna prezenţi, în special în zona aceasta a Ardealului”, pe care mulţi o contestă, şi dacă astăzi vrem să desfiinţăm judeţele, mă gândesc cu înfrigurare, domnule academician, că cineva, probabil, când contestă judeţele şi le desfiinţează, următorul pas ar fi să conteste şi prezenţa noastră, sau românismul din Ardeal.
D.C. Giurescu: Da, bineînţeles, că am venit în secolul XII, XIII, asta este o veche temă de propagandă, neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. Voievodatul, aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti. Asta e pe de-o parte.
Pe de altă parte sigur că au fost unele judeţe constituite de regalitatea maghiară care au ţinut seama fie de Târnava Mare şi Târnava Mică. Uite două judeţe: Maramureşul care exista atunci şi l-au constituit într-un comitat. Bihorul de asemenea. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în când a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Şi mai târziu când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Aşa de puternică era instituţia, încât au extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.
R. T.: Văd atacurile care vin din partea extremiştilor maghiari; citesc această afirmaţie emoţionantă a lui Constantin C. Giurescu, tatăl dumneavoastră, care spune că „judeţele sunt o formă care demonstrează în Ardeal existenţa românilor dinainte de secolul XII”, şi o pledoarie pentru românism în această zonă esenţială pentru existenţa noastră ca stat; văd că se doreşte desfiinţarea judeţelor şi îmi dau seama că, după această discuţie extrem de periculoasă şi de care nu avem nevoie acuma în plină criză, pentru români, următoarea discuţie probabil va fi statul unitar român.
D.C. Giurescu: Da, păi e „normal”. Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional unitar, suveran, şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi suprimă în momentul în care în conştiinţele noastre, ale elevilor din liceu, a dispărut Istoria românilor ca materie de învăţământ. În momentul în care cetăţenii dintr-o urbe, nu mai au conştiinţă că sunt români, poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, suntem nişte cetăţeni care navigăm într-o regiune de dezvoltare, aşa 1,2,3, 4, sau 5.
R. T.: Să dea Dumnezeu să n-aveţi dreptate, domnule academician, dar mi-e teamă că experienţa uriaşă a dumneavoastră vă îndreptăţeşte să vă gândiţi la faptul că idea de stat unitar a României, şi modificare a Constituţiei va duce tocmai acolo.
D.C. Giurescu: Păi da, şi ca un corolar, va fi după acea renunţarea la ziua de 1 Decembrie, renunţarea la imnul statului, adică [la] Deşteaptă-te române, şi la alte lucruri. Toate merg în aceasi direcţie. Sunt însă, cum să vă spun, minţi care conduc şi care gândesc în felul acesta.
R. T.: Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, ne întoarcem în 1950, să vă arăt o lege care a fost adoptată de Marea Adunare Naţională chiar în acel an, care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, şi cel mai trist, şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică, o făcea Gheorghiu Dej, împreună cu bunul său prieten Iosif Visarionovici Stalin. Am postat pe blogul meu în integralitate această lege. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:
Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române
În temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române.
Articolul 1. Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă seamănă foarte mult argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50, din România, cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor. Iată aşadar ce spune acest articol 1:
„Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.
Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:”
Domnule profesor, aţi trăit acele vremuri.
D.C. Giurescu: Am trăit acele vremuri şi când mi-aţi reamintit lucrul ăsta, îmi vine în minte acuma, ca pentru europenizarea României se desfiinţează judeţele, în vederea asigurării nivelului de trai, a creşterii bunăstării poporului, etc. etc. Este o similitudine absolut de negândit, aproape. E aceeaşi argumentare, numai că acelaşi Gheorgiu Dej a desprins România de sub tutela sovietică, pe când acuma nu ştiu ce se întâmplă.
R. T.: Domnule Dinu C. Gurescu, ce este de spus, ca un cuvânt final, despre desfiinţarea judeţelor?
D.C. Giurescu: Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească.
De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă, şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.
R. T.: Mulţumesc pentru această extraordinară lecţie de istorie domnule academician Dinu C. Giurescu. Vă aştept oricând cu drag, înapoi la Punctul de întâlnire.

DE ce ROMANIA NU ARE NEVOIE DE CREIERELE SALE?

2011-11-14T15:12:00.000-08:00

O idee propagata destul de puternic in societatea romaneasca de astazi este ca, deloc mandri cu originea lor, unii dintre romani afirma ca toate aceste prilejuri de mandrie nationala tin doar de domeniul trecutului, ca Romania de astazi ar fi... o "tara bolnava", fara civilizatie, fara personalitati marcante, ea fiind mereu "codasa Europei".

Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite sa-i tina pe romani "la locul lor" (si departandu-i de traditia si sufletul neamului romanesc), teorii stabilite de cei ce se doresc "Atotputernicii Lumii", Iluminati sau francmasoni, vom oferi si o serie de realizari ale geniului romanesc ale ultimilor ani:

* Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decat a unuia obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata intreaga Biblioteca a Academiei Romane, iar informatiile ar putea rezista... 5.000 de ani!!! In noiembrie 1999, inventia sa a fost premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor "Bruxelles Europa", iar autorul doreste cu orice pret producerea de serie in Romania . Dar forurile din Romania intarzie la nesfarsit formalitatile...

* Constantin Pascu a realizat in anul 2000, in premiera mondiala, un aparat care purifica aerul in spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind "ca in salina sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!...

Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de George Astalos, in ian.2001)

Romania a castigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent joc de carti) pe Internet, in 16.11.2000 (107 - 75 cu SUA in finala).

Hackerii romani sunt considerati printre cei mai buni (si mai periculosi) din lume. "Distractia" (conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa isi dovedeasca ... valoarea) celor "5 magnifici de la Rasarit" a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti... Printre site urile "sparte" de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc...

La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), Romania s a clasat pe locul I in privinta numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica a luat premii pentru toate cele 62 de inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegatia romana s-a mai intors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor tari, un premiu de creativitate (pentru Ionut Moraru - inventia "Biomer"), Medalia expozitiei si Diploma salonului pentru contributia exceptionala in promovarea inventiilor.

In anul 2003, la salonul de inventica EURECA de la Bruxelles, ing. Petrache Teleman a obtinut medalia de aur si medalia de argint si inca patru premii pentru inventiile sale ECOPIERA si MOPATEL - materiale ecologice de constructii - dar inventiile nu au fost valorificate nici in ziua de astazi.

Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si in Consiliul Director al prestigioasei institutii britanice. Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. In plus, medicul roman a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numita si in conducerea acestei unitati.

Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan si director al institutului cu acelasi nume, a avut o serie de pacienti celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, presedintii Suharto si Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), printul Agacan (cu sotia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.

La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii romani au obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati , Arad , Valcea si Constanta . Participarea la olimpiade internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 83 de tari... Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati ) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationale si Balcaniada... Fireste, el a fost "racolat" imediat de americani, optand pentru Universitatea din Princetown (SUA)...

Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, in vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe in colaborare cu NASA.

Nicu Mincu din comuna Ivesti ( Galati ) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tineretii...

Romania este pe primele locuri in lume la... exportul de inteligenta. De exemplu, la "Microsoft", a doua limba vorbita este romana, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot romani...

Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA ( Manhattan / New York ). Emigrat in 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clientii sai numarandu se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford incepand din 1992 au fost realizate impreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa infiinteze in Romania primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica in fitness pentru adulti...

Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decat calculatorul (inmultiri, impartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer...

Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 USD pentru a si realiza inventia epocala (pana la proba practica): motorul care nu consuma nimic! Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind in fapt "instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala in lucru mecanic". "S-ar inchide toate centralele nucleare", spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat sa-i breveteze inventia in lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se inghesuie (ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari...

Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reusit teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc in 4 iulie 1997, in laboratoarele din Bristol ( Anglia ) ale celebrei firme "Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit "performanta" de a fi somer in Romania ...

Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat in idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul in care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, in cativa ani, 45 de inventii si inovatii, el a fost disponibilizat cand a indraznit sa si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica... de 4 ori greutatea sa in aur!) si apoi a fost reangajat ca muncitor... "din mila"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat doua inventii de exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani... Prima inventie valoreaza miliarde de dolari in Vest, a doua a inregistrat 0 inutil la OSIM, pentru ca atat chinezii cat si americanii i au furat si folosit inventia cu un profit imens. De exemplu, in SUA s au vandut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari... In acest timp, statul roman ignora in continuare o inventie, intr adevar de miliarde...

In 1991, Carol Przybilla a inregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pana acum. Intre timp, principii incluse in tehnologia aparatului au fost utilizate in realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice... Carol Przybilla a mai realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vanduta de statul roman firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit inchis (1959), motor eliptic, fara biela (vanduta Japoniei si folosita in celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90).

Justin Capra este un inventator celebru al Romaniei, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar ostilitate) de autoritatile statului, conditii in care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani... In 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor. Dupa 7 ani in care "semidoctii savanti" l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, in 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din Romania si au lansat o in fabricatia de serie... In 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pamant la... Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata in 1962 de Wendell Moore ("specializat" deja!), iar inventatorul... a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi dorit sa fuga din tara cu aparatul sau... Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism din lume, "Soleta", care consuma ... 0,5l/100 km si al unei motorete unica in lume ce functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o incarcare).

Mihai Rusetel a inventat motorul cu apa! "Cazul Rusetel", este elocvent pentru geniul romanesc dar si pentru "talentul" cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM in 1980 si a fost brevetat in ... ianuarie 2001. Pana atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul de a cesiona inventia statului, iar in februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic la "Mercedes" ( 2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei... Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe "cazanul Traian Vuia", inventie folosita inca la locomotivele Diesel electrice pentru incalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat in domeniul transporturilor terestre si navale, in locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice.

In lume, mai exista doua brevete in domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitand combustibil solid sau lichid. "Motorul Rusetel" foloseste drept combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa, 70 km/h viteza maxima) pot fi imbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia , ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, incantat: "reusita ar fi un miracol, si cred ca un asemenea caz ar trebui sa se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel".

INTRE “CRIZA” SI “TERORISM”- DE LA KHANDAHAR LA ROSIA MONTANA, INTRE SUA ISRAELINIZATA SI RUSIA MAFIOTIZATA.

2011-11-14T01:01:00.000-08:00

AMERICA nu are zacaminte de URANIU.
Tot asa cum RUSIA nu detine zacaminte de WOLFRAM.
Fara aceste doua elemente, SUA si RUSIA sunt ZERO!
Sunt niste neica-nimeni in materie de suprematie MILITARA.
Wolframul, un metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, este foarte necesar in industria militara si spatiala, iar uraniul in industria nucleara.
Primul se afla, in cantitati INEPUIZABILE si in starea cea mai pura (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de “decantare” a lui) doar in ROMANIA.
La ROSIA MONTANA ! Zbaterea mafiotului ruso-evreu MARK RICH si a MAGARILOR ROSII (care, de la puparea mainii moarte a lui Eltin au trecut la puparea mortaciunii de la VATICAN) de a pune gheara pe minele de “aur” de la Rosia Montana are acum o miza periculoasa, cu atat mai mult cu cat Exploziv-News si GIS-SSR o dezvaluie in premiera: Zacaminte de wolfram, neexplorate niciodata, se gasesc insa, in cantitati uriase, si in muntii Retezat (zona Gugu – Sureanu, axa care le uneste trecand prin Varful Peleaga, ca punct de reper.
Exact zona in care a cazut, in urma cu cateva luni, avionul militar israelian) si, inainte de 1989, au fost pazite cu strasnicie, de catre DEPARTAMENTUL ZERO.
Cel care le-a detectat, extrasenzorial, era sa plateasca cu viata, in urma unui atentat psihotronic al rusilor, curajul de a dezvalui adevarul, in cadrul unor cursuri speciale, destinate profesionistilor din serviciile secrete militare ale Romaniei.
Numele lui este Vasile RUDAN, cel care, dealtminteri, este si parintele legendarului Departament.
In aceeasi zi in care profesorul RUDAN era gasit aproape mort in apartamentul sau din Bucuresti (cu cateva zile inainte, el dezvaluise unor apropiati din SRI si DGIA ca fusese de doua ori amenintat cu moartea de un anume rus FONAREFF, fost ofiter KGB), generalul David H. Petraeus, comandantul fortelor americane din Afganistan, avea aproape aceeasi soarta cu a profesorului roman.
Si asta deoarece, intr-o conferinta de presa, scapase un alt adevar: motivul prezentei NATO in AFGANISTAN nu erau “teroristii”. Ci uriasele zacaminte de URANIU pur ! In Muntii Khwaja Rawash, situati la nord de Kabul, dar si in Koh Mir Daoud, langa Herat si Kharkiz, in provincia Khandahar, exista cele mai mari zacaminte de uraniu din lume, la fel cum, in materie de wolfram, Romania detine suprematia mondiala.

Părintele Arsenie Boca - Proorociri despre România

2011-11-09T13:15:00.000-08:00

Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă,ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia.

Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ - i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu )

Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că ştiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, Sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puşcat“. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară , dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara .
Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)

Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria , Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)

Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul - oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă .fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)

„Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-l otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)

Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi l-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”).
Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea PărinteluiArsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!» - Lc.23, 30). Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista.
Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.
Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-l cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)

Eram cu Părintele Arsenie şi l-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu )

Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)

Făceam serviciul în Braşov , la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş)

Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu )

Sursa: http://parintelearsenie.bloggerul.ro/

Joi, 13 octombrie 2011 China avertizează Rusia că americanii pregătesc un “mare eveniment” în 2012

2011-11-09T00:16:00.000-08:00

Un nou raport şocant al Serviciului Federal de Securitate rus (FSB), privind întâlnirea premierului Putin de săptămâna trecută, cu unul din liderii militari de top ai Chinei, avertizează că Statele Unite şi aliaţii săi occidentali sunt în “pregătire activă” pentru declanşarea unei serii de evenimente catastrofale în cursul anului următor, destinate să arunce lumea în haos, sperând prin aceasta să restaureze ordinea economică şi socială pe planetă.

Conform acestui raport FSB, Ministerul Chinez al Securităţii Statului (MSS) a primit elementele acestui complot masiv de la un fost mercenar „Blackwater” numit Bryan Underwood, care a lucrat ca agent de securitate la un consulat american din China şi care a crezut că oferind aceste informaţii Chinei şi Rusiei ar putea ajuta la evitarea unei “apocalipse”.

Underwood a fost ulterior arestat de către Biroul Federal de Investigaţii american (FBI), care a declarat în raportul arestării lui că: “Potrivit rechizitoriului subsecvent, între 1 martie 2011 şi 05 august 2011, Underwood, cu bună ştiinţă şi în mod ilegal, a încercat să transmită fotografii şi alte informaţii referitoare la apărarea naţională unor reprezentanţi ai Republicii Populare Chineze (RPC), cu intenţia şi motivul de a crede că aceste materiale ar putea fi folosite în prejudiciul Statelor Unite şi în avantajul unei naţiuni străine.”

Surse chineze de informaţii menţionate în acest raport par să verifice temerile lui Underwood prin observaţia că peste 1.000 de documente şi fotografii top-secrete din SUA, obţinute de acestea, arată un guvern american “sub asediu” din cauza multiplelor ameninţări, de care acesta se teme că se vor răspândi, provocând declanşarea unui “haos fără precedent” după care “ordinea normală” nu va mai putea fi restabilită niciodată.

Aceste temeri ale SUA faţă de un “haos fără precedent”, par a fi bine fondate, având în vedere că protestele masive ce se răspândesc în jurul lumii, ca urmare a prăbişirii economice globale, au lovit America cu peste 700 de arestări raportate duminică în New York şi tulburări răspândindu-se în continuare acum pe întreg teritoriul Statelor Unite.

Chiar mai rău, acest raport arată faptul că guvernul Statelor Unite este, de asemenea, “îngrozit” de noi rapoarte care descriu “pierderea fără precedent” a stratului de ozon protector al Pământului deasupra regiunii arctice, care nu prezintă semne de atenuare şi este în continuare de aşteptat să provoace cataclisme climatice chiar mai grave, într-o lume care abia îşi mai poate susţine echilibrul în urma catastrofelor naturale istorice pe care le-a experimentat deja în acest an şi care sunt cele mai costisitoare din istorie.

În vreme ce o revoluţie populară a ajuns acum pe ţărmurile americane, ca urmare a “apocalipsei financiare globale” de neoprit, care va face să dispară economiile a milioane de oameni, şi în timp ce ecosistemele lumii noastre sunt de asemenea în curs de schimbări masive, acest raport detaliază un complot insidios al guvernului SUA de “gestiune şi control” a acestor multe dezastre, prin care el şi aliaţii săi sunt faţă în faţă cu adoptarea unui “genocid în masă”, folosit ca mijloc de susţinere a supravieţuirii lor.

De fapt, unul din documentele cele mai terifiante oferite de Underwood serviciului MSS al Chinei conţine detalii despre modul în care Agenţia Centrală de Informaţii (CIA), prin intermediul reţelei teroriste Haqqani din Pakistan, a lansat un bio-atac fără precedent folosind virusul „febrei Dengue” pe care americanii plănuiesc să îl “modifice” şi apoi să îl lanseze asupra propriei populaţii.

În primăvara şi vara anului 1981, Cuba a cunoscut o epidemie severă de febră hemoragică Dengue. Între lunile mai şi octombrie 1981, naţiunea din insulă a înregistrat 158 de decese legate de febra Dengue, cu aproximativ 75.000 de cazuri de infecţii raportate.

La apogeul epidemiei, peste 10.000 de oameni (pe zi) au fost găsiţi infectaţi şi 116.150 au fost spitalizaţi. În acelaşi timp, în timpul epidemiei din 1981, se crede că au fost efectuate împotriva insulei atacuri biologice sub acoperire asupra rezidenţilor din Cuba şi culturilor agricole, de către agenţi CIA şi raiduri aeriene militare.

Deosebit de dăunătoare pentru naţiune a fost şi o epidemie gravă de gripă porcină, pe care Fidel Castro o atribuie CIA. Cercetătorul american William H. Schaap, editor al revistei „Covert Action”, susţine că epidemia de febră Dengue din Cuba a fost rezultatul activităţilor CIA.

În 1982, mass-media sovietice de atunci au raportat faptul că CIA a trimis agenţi operativi în Afganistan din Pakistan pentru a lansa o epidemie de febră Dengue. Sovieticii de atunci au susţinut că agenţii CIA s-au prezentat în calitate de activişti în lupta contra malariei, dar, în realitate, au răspândit ţânţari infectaţi cu febră Dengue. CIA a negat acuzaţiile. În 1985 şi 1986, autorităţile din Nicaragua au acuzat CIA că au creat un focar de febră Dengue masiv care a infectat mii de persoane în această ţară .

Pentru oricine pune la îndoială cruzimea Statelor Unite, trebuie doar să se uite la evenimentele de săptămâna trecută, când s-a văzut, pentru prima dată în istoria lor, cum preşedintele a dispus asasinarea a doi cetăţeni americani, fără dovezi sau proces. Numai “dovezile secrete”, pe care guvernul american a spus că le-a avut, dar nu doreşte să le dezvăluie, au fost folosite pentru a justifica aceste crime susţinute de stat, o acţiune despre care candidatul la preşedinţia SUA, Ron Paul a avertizat ieri că poate fi o infracţiune pasibilă de pedeapsă.

Este, de asemenea, demn de remarcat faptul că în acest moment Statele Unite, măreţe odată, au coborât atât de mult în abisul tiraniei încât au toată puterea din lume, dar au eliminat procesele pentru acei cetăţeni condamnaţi pentru crime şi, în conformitate cu Baroul Avocaţilor din New York, au înfiinţat un sistem de gulag care, în afară de faptul că reţine mai mulţi prizonieri decât orice altă naţiune din lume, torturează în prezent peste 80.000 dintre ei, încălcând flagrant toate legile internaţionale şi umanitare, fapt pentru care astăzi, peste 12.000 de prizonieri din SUA se află în greva foamei, în semn de protest împotriva abuzului la care sunt supuşi.

Mai exact, “evenimentele catastrofice”, dezvăluite serviciului secret chinez MSS de către Underwood, planurile SUA, nu numai împotriva propriului popor, dar şi întregii lumi de asemenea – acest raport FSB avertizează – sunt centrate pe crearea condiţiilor necesare pentru un război global total, care include:

1) Implozia deliberată a economiilor, atât din SUA cât şi din UE, cu scopul de a distruge sistemul financiar global, care funcţionează de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial;

2) Lansarea unui război convenţional masiv de către SUA şi UE pe continentele nord-american, african şi asiatic pentru a include Orientul Mijlociu;.

3) În timpul acestui război total, eliberarea intenţionată a agenţilor de război biologic meniţi să omoare milioane de oameni, dacă nu miliarde, de civili nevinovaţi;

4) La apogeul acestui război, Statele Unite şi aliaţii săi vor face un apel pentru pace şi pentru o nouă ordine globală, care urmează să fie stabilită în scopul de a preveni distrugerea totală a planetei noastre.

Importantă de menţionat, în legătură cu afirmaţiile îngrozitoare făcute în acest raport al FSB, este confirmarea acestora de către World Net Daily (WND) News Service, care, în articolul lor intitulat „SUA se pregătesc pentru un război ‚tanc pe tanc’”, au citat o sursă confidenţială din cadrul Departamentului Apărării al SUA (DOD), care îi avertizează că America este în prezent în curs de pregătire pentru declanşarea unui război convenţional masiv. Şi, după cum WND citează direct sursa lor din DOD, aceasta a indicat că miza este “altceva” şi avertizează că întregul sistem militar al SUA “se aşteaptă la ceva convenţional şi mare, care va veni pe conductă relativ repede.”

Aşa cum am menţionat în raportul nostru din 16 septembrie, intitulat „Concentrarea masivă de trupe americane la graniţa mexicană alimentează teama unei invazii”, componenta nord-americană a acestui masiv război convenţional, planificată de către SUA, va implica invazia Mexicului, Americii Centrale şi Americii de Sud, pentru a asigura americanilor vastele resurse energetice şi minerale din această regiune.

Componenta din Asia şi Orientul Mijlociu a acestui amplu nou război american va implica o invazie terestră masivă a naţiunii pakistaneze, înarmată nuclear, şi care, conform ultimelor rapoarte, este deja angajată într-un schimb de focuri cu trupele americane. [Notă: La umilirea Pakistanului de către SUA se adaugă şi arestarea lunile trecute a agentului CIA Raymond Davis, pe care pakistanezii au fost obligaţi să-l elibereze sub ameninţarea invaziei]

Acest raport FSB detaliază în continuare planul american de a “angaja pe deplin” China în acest război, deoarece aceasta va veni, fără îndoială, în apărarea Pakistanului. Dar nu numai să învingă China este scopul american, ci şi de a obţine pentru sine resursele vitale de energie din Marea Chinei de Sud, în legătură cu care, săptămâna trecută, ziarul oficial al Partidului Comunist Chinez a avertizat că vor merge la război pentru a le apăra.

În ceea ce priveşte complotul Statelor Unite de a distruge atât economia lor cât şi cea din UE, cufundând astfel lumea în cea mai mare depresiune economică din istorie, este acum, mai mult ca sigur, că, pe lângă colapsul economic al Europei, China a emis un ultimatum către SUA conform căruia, cu excepţia cazului în care acţiunile lor se vor schimba, un război comercial masiv între cele două puteri va fi garantat.

Important de menţionat este faptul că acest viitor război comercial şi depresia economică globală au fost anunţate de mult timp şi sunt o repetare aproape exactă a acţiunilor întreprinse de către SUA, care au condus la al Doilea Război Mondial.

Chiar mai important de reţinut este faptul că războiul este o parte esenţială a sistemului economic capitalist din Statele Unite şi a fost făcut “politică oficială” de către Consiliul Naţional de Securitate American într-un document top-secret, denumit NSC-68 în 1950, care a transformat în mod radical Statele Unite ale Americii într-o “societate militară totală.”

Teorii ale keynesianismului militar, precum şi complexul militar-industrial, codificat de NSC-68 au devenit populare după al Doilea Război Mondial, probabil dintr-un motiv bun. Perspectiva demobilizării militare, în special în Statele Unite, părea alarmantă. Elita americană şi-a amintit viu cum creşterea cheltuielilor militare a scos lumea din Marea Depresie, şi se temea că scăderea bugetelor militare ar putea inversa acest proces. În cazul în care asta s-ar fi întâmplat, aşteptările ar fi fost ca afacerile să se poticnească, şomajul să crească şi legitimitatea capitalismului pieţei libere ar fi fost pus din nou în discuţie.

Şi unde se găsea America la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial se găseşte din nou acum. Şi, încă o dată, apelul la un război masiv se aude din nou în “ţara celor liberi, căminul celor curajoşi”, aşa cum influentul consilier al lui Obama şi laureat al Premiului Nobel, economistul Paul Krugman a afirmat atât de bine săptămâna trecută, “Ceea ce avem nevoie este de fapt echivalentul financiar al războiului. Ce a adus de fapt la sfârşitul Marii Depresiuni a fost programul enorm de cheltuieli publice cunoscut altfel sub numele de al Doilea Război Mondial. ”

Pentru oricine, echivalarea celui de-al Doilea Război Mondial şi sutele sale milioane de victime ca fiind nimic mai mult decât un “program enorm de cheltuieli publice”, arată dincolo de orice îndoială cât de periculoase sunt aceste elite occidentale pentru întreaga noastră planetă şi brutalele căi pe care ele vor merge, pentru a-şi asigura supravieţuirea.

Cronologia exactă a evenimentelor planificate de către SUA şi UE pentru lansarea mega complotului lor de a domina lumea prin distrugerea şi apoi refacerea ei, nu o cunoaştem. Ceea ce cunoaştem, totuşi, este că evenimentele vor veni mai degrabă curând, decât mai târziu, luând pe mulţi prin surprindere, cu excepţia celor care ştiu cum să ţină seama de “semnele anotimpurilor.”

Blythe Masters - "Femeia care a inventat armele financiare de distrugere în masă” Autor: Pierre Jovanovic

2011-11-07T05:53:00.000-08:00

Împreună cu alţi matematicieni de la banca J.P. Morgan, englezoaica Blythe Masters a pus la punct formula magică datorită căreia bancherii au luat-o razna, crezând că pot să transforme hârtia în aur.
Puţini ştiu că Blythe Masters este "femeia care a inventat armele financiare de distrugere în masă" - după cum a caracterizat-o, inspirat, jurnalul Guardian , din Londra. Conform celor de la Newsweek, aceste arme "au pus în libertate un monstru" care ameninţă să distrugă economia mondială. Criza recentă a monedei euro, din care încă n-am ieşit, demonstrează cât de profunde sunt urmările deciziilor lui Blythe Masters şi te duce cu gândul la posibilitatea ca întreg sistemul financiar să ajungă la ruină. De fapt, băncile suportă consecinţele nenumăratelor împrumuturi toxice pe care le-au creat şi care le pot aduce sfârşitul.

Ziaristul Pierre Jovanovic a scris o carte despre destinul de excepţie al acestei tinere absolvente de la Cambridge, destin care s-a intersectat, fără voia ei, cu cele a sute de milioane de oameni care au intrat în şomaj datorită crizei. Motivul? Toţi bancherii din lumea asta au dat ascultare Evangheliei titlurilor de risc de insolvenţă ( D efault Swap Credits ), aplicând-o până la a comite cele mai mari abuzuri. Formula "magică" a lui Blythe Masters i-a condus la pierzanie, vina bancherilor fiind de a fi închipuit un nou "viţel de aur" şi de a-şi fi uitat de propriile principii de prudenţă, păstrate cu sfinţenie de sute de ani. Cine este Pierre Jovanovic? Reporter la jurnalul francez Matin de Paris, apoi corespondent la Washington şi Los Angeles pentru Quotidien de Paris, Pierre Jovanovic şi-a început cariera de scriitor cu un prim titlu vândut în mai bine de un milion de exemplare: Ancheta asupra existenţei îngerilor păzitori. Un titlu care l-a consacrat, dar care i-a oferit o aură de polemică şi controversă. Din februarie 2008, Pierre Jovanovic animă un blog despre situaţia financiară internaţională iar de la începutul lui 2009 prezintă revista presei economice la un canal de radio francez, analizând şi comentând articole pe teme sociale şi financiare din presa anglo-saxonă.
Ultima sa carte, Blythe Masters, este portretul celei mai puternice femei de pe planetă, banchera de la JP Morgan care a dus la ruina băncilor inventând instrumentele credit default swap. Într-un stil incisiv şi plin de savoare, Pierre Jovanovic dezvăluie adevăratele cauze ale dezastrului economic fără precedent prin care trecem şi ne pune în gardă faţă de ce ne aşteaptă în viitorul apropiat.O anchetă magistrală, bazată pe informaţii şoc perfect demonstrate, prin care Pierre Jovanovic dovedeşte un imens talent de jurnalist. Cartea cuprinde dezvăluiri incredibile în legătură cu felul cum bancherii, prin aroganţa, lăcomia şi prostia lor, au făcut ca pierderile cauzate de acţiunile lor iresponsabile să fie suportate din buzunarul cetăţenilor obişnuiţi. Deci şi din buzunarul nostru. Publicăm în cele ce urmează câteva fragmente din cartea lui Pierre Jovanovic Blyth Masters care urmează să apară în traducere românească la Editura Philobia.
Prima persoană care şi-a imaginat sau care s-a gândit la cesiunea de risc de insolvenţă (credit default swap) nu este nici Blythe Masters, nici vreun alchimist de la Bankers Trust, ci scriitorul francez Honoré de Balzac. Obişnuit să fie urmărit de bancheri şi, prin urmare, să se întâlnească foarte des cu ei, a sfârşit prin a înţelege care este adevărata lor natură.
Cesiunea de risc de insolvenţă (credit default swap) este, aşadar, avant la lettre, de origine franceză.
Datorită "transferului de risc în caz de neplată", Blythe Masters a devenit în prezent cea mai puternică femeie care a existat vreodată pe această planetă - şi asta după inventarea scrisului. Dacă am aduna laolaltă bogăţiile pe care le-au avut Ecaterina a II-a Rusiei, regina Victoria, împărăteasa Teodora, Hatshepsut şi Caterina de Medicis, nu am avea nici măcar un sfert din puterea financiară de care dispune ea.
În alte epoci, ar fi fost transformată în zeiţă. Astăzi, însă, cea mai mare parte a bancherilor vor pur şi simplu să rămână în umbră. Veţi înţelege pe parcurs care este motivul.
Redactorul-şef al secţiunii economice de la New York Times, Joe Nocera, a publicat în decembrie 2010 o carte despre "istoria ascunsă a crizei", al cărei titlu, extrem de percutant, este All the devils are here (în română, "Toţi diavolii sunt chiar aici"). Curios este că, în lucrarea sa, nu numai că a ignorat în totalitate rolul crucial jucat de Blythe Masters şi de bancherul-teoretician american cel mai influent din toate timpurile (numele lui îl veţi afla în această carte), dar, mai mult, nici măcar nu s-a străduit să explice titlul, care sugerează că pe Wall Street e nevoie de un exorcist. Titlul unei alte cărţi, Devil's Casino, scrisă de ziarista Vicky Ward, de la Vanity Fair, trimite către aceeaşi zonă obscură. Punctul de vedere al lui Nocera este că marile bănci mondiale au pus de fapt la punct o capcană "diabolică" a datoriilor prin intermediul produselor financiare derivate; se ştie că în prezent nici măcar nu există destui bani pe pământ - şi n-am găsi nici dacă ne-am duce până la periferia planetei Pluton -, pentru a se plăti toate datoriile, cele care se tot adună, din anul 2007 încoace, de la primele falimente din rândul băncilor care au acordat împrumuturi imobiliare.
Dacă vă gândiţi cumva că am depăşit perioada de criză, atunci să ştiţi că au rămas în continuare "4,3 milioane de gospodării care fie au o întârziere la plata ratelor mai mare de nouăzeci de zile, fie sunt în curs de executare silită" - şi asta conform LPS Applied Analytics, în raportul din noiembrie 2010, intitulat "Mortgage Performance Data". Să înmulţim cele 4,3 milioane de gospodării cu aproximativ 200.000 de dolari (estimativ) şi vom obţine un minimum de 860.000.000.000 de dolari (adică 860 de miliarde), sumă care ar arunca în aer toate băncile de pe Terra, Marte, Venus, Neptun şi Pluton la un loc.
Din anul 2007, transferul de risc în caz de neplată creat de Blythe Masters a funcţionat foarte bine: riscul a fost transferat de la băncile mici la cele mari, apoi de la cele mari la băncile centrale, după care, de la cele centrale, la băncile-mamut, cum ar fi Fondul Monetar Internaţional, fiindcă nu mai era de ajuns să se fure doar de la clienţii băncilor şi de la contribuabili.
Aşa cum observa atât de bine dr. Nouriel Roubini la sfârşitul anului 2010, "Nu va veni nimeni de pe Marte să-i salveze pe ultimii de pe listă" - pe"marii suverani", anume FMI şi Banca Centrală Europeană.
Aşadar, falimentul universal este inevitabil, dar, între timp, sistemul vrea cu orice preţ să ne facă să credem că totul funcţionează normal, pentru ca nimeni să nu-şi scoată banii de la bancă.
***
Pe la mijlocul lunii octombrie, după o noapte întreagă în care am stat şi am scris, pe la 5-6 dimineaţa mi-a trecut prin cap următoarea idee: nu era atât de important ce a făcut Blythe Masters cândva cu inovaţia sa în materie de CDS-uri (credit default swap). Mai important era ceea ce-şi pusese în gând să facă încă de la nominalizarea ei, de pe 15 noiembrie 2006, la conducerea diviziei Materii Prime de la JP Morgan. Începând cu 2006, instrumentele de tip swap au fost deodată destul de criticate în presă (mă întreb oare de ce) şi era nevoie cu orice preţ de un câmp nou de bătălie… Lumea s-a trezit că Alan Greenspan, Mark Brickell şi chiar Blythe Masters recunoşteau, într-un singur glas, că era nevoie de reglementări în domeniul CDS-urilor. Cu siguranţă că la nivel înalt s-a luat la cunoştinţă că cifrele de afaceri ale swap-urilor au început să se diminueze. Avem aici un punct de plecare pentru a înţelege mai bine ce s-a întâmplat. Iar pentru asta e nevoie să vedem care erau preocupările Reginei de Gheaţă... Să nu uităm că specializarea ei a fost materiile prime şi că şi-a început cariera ca trader de petrol, aur etc. Pasiunea ei pentru creditele derivate a apărut mai târziu.
Ciudat, această revelaţie bruscă din dimineaţa aceea, care a dat anchetei mele o nouă direcţie, a fost confirmată trei săptămâni mai târziu, atunci când am avut posibilitatea să pun mâna pe un document intern şi confidenţial de la JP Morgan. Mi se confirma ceea ce eu am înţeles în acea străfulgerare de o clipă.
Ce e sigur: în topul oamenilor de finanţe din lumea asta, Blythe Masters a fost cu mult înaintea concurenţilor săi. Tocmai de aceea e atât de interesant să o studiezi. Atunci când idioţii din băncile din Franţa continuau să cumpere credite subprime, colegul ei, William Winters, vânduse deja tot; atunci când băncile europene erau în plină criză de lichidităţi, banca ei cumpărase deja alte două instituţii şi afişa o insolentă stare de sănătate (comparativ cu alte bănci). Iar atunci când bancherii francezi pretindeau că au ieşit din criză, JP Morgan ştia vreo zece mutări înaintea lor, în şahul finanţelor mondiale.
Blythe Masters este ca un personaj dintr-o peliculă cu James Bond. Ca şi în filmele agentului 007, o invenţie a făcut-o bogată, chiar foarte bogată. Are grajduri cu cai de rasă, imobile, reşedinţe secundare etc. Din punct de vedere material, s-ar fi putut pensiona la 35 de ani. Dar nu e genul. Este o persoană cerebrală, o intelectuală şi o fiinţă extrem de creativă. Ea trăieşte doar ca să-şi vadă propriile idei realizate, de aceea, după CDS-uri, a simţit nevoia să revină la ei prima dragoste, astfel încât să poată uita eticheta care i s-a pus - "femeia care a inventat armele financiare de distrugere în masă".
Şi aici, mărturisesc sincer, îmi scot pălăria în faţa ei, fiindcă strategia aplicată, în calitate de şef al diviziei, este, din punct de vedere militar, ireproşabilă. Masters este un fel de general Patton al domeniului bancar, perfecţiunea absolută. "Cred că are temperament de parior, iar dacă face aşa de multe pariuri, dacă investeşte atât de mult în munca ei, e din cauză că intuiţia ei fenomenală îi permite să vadă rezultatele dinainte", mi-a spus unul dintre foştii ei colaboratori. Dacă regele Angliei Henric al V-lea avea ca deviză "Dieu, et mon droit", atunci cea a lui Blythe Masters trebuie să fi fost "Cu Dumnezeu şi materiile mele prime, înainte" sau "Lumea îmi aparţine".
Înainte de a trece mai departe, este important să precizez următorul lucru: valoarea "noţională" a tuturor creditelor derivate de la JP Morgan (şi cifrele vorbesc de la sine) "depăşeşte cu 21 de mii de miliarde suma tuturor PIB-urilor din lume (zona euro Ă SUA Ă Asia Ă China), adică aproape 90 de mii de miliarde de dolari"5. Asta ca să vă faceţi o idee despre puterea băncii pentru care lucrează cu devotament de 20 de ani, putere pe care această bancă a obţinut-o datorită ei. Pe lângă Blythe Masters, cel mai sângeros dintre dictatorii africani e doar un clovn. Gândiţi-vă, numai, câtă putere are această englezoaică, sacrosancta şefă a "mărfurilor" de la JP Morgan. În primul rând, puterea ei financiară în lumea materiilor prime (agricultură, metale, petrol). Dacă cere o cafea, traderii ei stagiari îi aduc imediat toată producţia mondială. O poftă bruscă de ciocolată? Echipa ei îşi însuşeşte imediat întreaga producţie de cacao din lume pe opt luni. Un pahar mic cu suc de portocale? Departamentul ei îi prezintă opţiunile pe şase luni referitoare la recoltele din California. Are chef de o brăţară de la Tiffany's? Lui Blythe Masters îi plac atât de mult bijuteriile din argint încât face tot ceea ce poate pentru ca preţul acestui metal să nu crească. National Inflation Association, dar şi Brian Beatty şi Peter Laskaris, afirmă că JP Morgan cumpără în fiecare dimineaţă poziţii short cu "30.000 de contracte reprezentând 150 de milioane de uncii de argint, o poziţie istorică de 31% la fiecare deschidere a Comex. Astfel, preţul unciei de argint nu reprezintă decât 1,78% din cel al unciei de aur, adică un coeficient de 56". Ca să îţi faci o idee, coeficientul normal, istoric, dintre aur şi argint, a variat întotdeauna între 10 şi 14 bucăţi de argint pentru o singură bucată de aur. Prin JP Morgan şi departamentul condus de Blythe Masters, acest coeficient urcase la 56 sau chiar până la 80!

Concluzia e că nu există nici o materie primă pe această planetă care să îi scape, nici măcar materia cenuşie. Atunci când agricultorii disperaţi din aproape toată lumea ieşeau la manifestaţii cu nefericitele lor pancarte, cerând ajutorul Europei, Franţei, regiunii în care locuiau ş.a.m.d., nu ştia nici unul dintre ei că soarta lor fusese deja stabilită în birourile din New York. Chiar înainte ca ei să-şi înţarce animalele, JP Morgan a calculat deja numărul exact de animale din fiecare ţară pe următorii zece ani şi şi-a stabilit achiziţiile în funcţie de creşterea populaţiei. Mai mult: banca ştie chiar şi care vor fi precipitaţiile medii în fiecare regiune din Europa. De altfel, ploaia este cotată la bursa din Chicago şi asta se întâmplă din octombrie 2010! Bancherii pot să parieze pe cursul ploii şi al vremii urâte şi prin asta să-şi garanteze contractele agricole împotriva recoltelor distruse.
Explozia CDS-urilor a dus la pierderi masive la scară mondială. Era important deci ca după 2009 investitorii să se întoarcă la elementele de bază, să se orienteze valorile atemporale, sigure şi garantate 100%. Vom avea întotdeauna nevoie să mâncăm, să ne încălzim, să ne îmbrăcăm, să ne deplasăm, să comunicăm, să ne spălăm şi să ne distrăm (JP Morgan voia la un moment dat să cumpere drepturile asupra melodiilor lui Elvis Presley, prin filiala sa One Equity Partners!). În momentul în care scriu aceste rânduri, echipe speciale lucrează în toate băncile şi fondurile de hedging ca să recupereze miliardele pierdute. În acest joc, Regina noastră de Gheaţă e cu mult înaintea celorlalţi.
Să fie oare Blythe Masters invulnerabilă? Într-adevăr, aşa pare, cu excepţia unui singur detaliu. Castelul său consolidat de pe Park Avenue are un punct slab. Atunci când, pe 15 noiembrie 2006, a preluat funcţia din cadrul departamentului de materii prime de la JP Morgan, a moştenit şi un dosar-bombă, cel al băncii Bear Sterns. În urma cumpărării băncii Bear Sterns, JP Morgan a primit de la guvernul american sarcina de a menţine cursul argintului cât mai jos, de exemplu la 8 dolari uncia. Ultimele documente declasificate de către CIA, din anii '70, ne arată din ce motiv trebuia menţinut acest curs la valori mici: "Ne vom pierde influenţa la nivel mondial dacă dolarul este scăzut, dacă aurul pleacă din SUA în cantităţi mari, dacă suntem obligaţi să facem presiuni asupra celorlalte ţări ca să-şi păstreze dolarii...". Astfel, era imperativ să se menţină cursul aurului şi cel al argintului pentru ca dolarul să dea întotdeauna impresia că este o monedă puternică. Să ne amintim că după criza din 1929, preşedintele Roosevelt era cel care fixa cursul aurului, la micul dejun: "În ce zi suntem azi?", îl întreba el pe secretarul Trezoreriei. "În 30, domnule preşedinte". "Atunci, cursul va fi de 30 de dolari". Toată lumea ştie că aurul este un indicator preţios al încrederii, motiv pentru care Alan Greenspan a spus întotdeauna: "Cursul aurului este «canarul din mina de cărbune»". Cu cât cursul aurului este mai scăzut, cu atât încrederea e mai mare. Argintul trebuia ştrangulat, fiindcă poate deveni o monedă de schimb în orice moment, aşa cum a fost timp de 2.600 de ani.
Din acest motiv, JP Morgan "achiziţiona în fiecare dimineaţă poziţii short cu 30.000 de contracte reprezentând 150 de milioane de uncii de argint, o poziţie istorică de 31% la fiecare deschidere a Comex"4. Este o operaţiune ilegală şi criminală. Dar banca nu scoate nici un cuvânt în legătură cu acest lucru. Să ne reamintim, în treacăt, că JP Morgan din Londra a primit o amendă de 33 de milioane de lire sterline de la Financial Services Authority, jandarmul financiar britanic, fiindcă a folosit fără permisiune banii propriilor clienţi pentru a face speculaţii la bursă! Deci JP Morgan nu era la prima "abatere". Ciudat e că toată lumea ştia - şi asta de douăzeci de ani - că americanii blocau în fiecare dimineaţă preţul argintului.
Deodată, s-a petrecut o schimbare majoră. De la 8 dolari uncia, cursul a început să urce treptat, până a ajuns la 29 de dolari, în timpul celei de-a doua emisiuni monetare pe care Ben Bernake a lansat-o în noiembrie 2010. Iar din cauza acestei creşteri bruşte a preţului argintului, Blythe Masters era cât pe ce să sară în aer, cu tot cu banca pe care o reprezenta. Chinezii - trebuie adăugat - erau hotărâţi să lupte contra ei şi să solicite livrarea fizică a lingourilor cumpărate...
Ştiind că JP Morgan are aproape 1,5 mii de miliarde de dolari investiţi în opţiuni în argint, afacerea pare desprinsă dintr-un film cu James Bond - un violent război silenţios prin cotaţii interpuse. La Londra a avut loc chiar o tentativă de asasinat împotriva traderului Andrew Maguire, fost angajat la Goldman Sachs, cel care denunţase în presa internaţională şi organismelor de reglementare (printre care şi CFTC) înşelătoriile făcute de JP Morgan şi de HSBC. Dar nu a fost suficient. Aşa că un cartel anonim chinez a decis să atace castelul întărit al lui Blythe Masters:
"În sfârşit, avem investitori cu buzunare foarte largi (!), care sunt gata să atace cartelul acolo unde este mai slab, pe piaţa argintului. Acesta a fost întotdeauna călcâiul lor al lui Ahile, fiindcă băncile centrale nu au rezerve de argint pe care să le «împrumute» pieţei pentru a scădea preţul. Este o idee extraordinară, care probabil că a făcut-o pe Blythe Masters să tremure în scaunul ei, încercând să găsească o soluţie pentru a scădea preţul acestui metal preţios."

Oameni si ganduri

2011-10-30T12:17:00.000-07:00

"CĂTRE POPOR" enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

2011-10-27T12:34:00.000-07:00

Ierarhia Bisericii Greciei, care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010, simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.
Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.
Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceiaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.
Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.
Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.

Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.
Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: "de ce iei droguri, fiule?" şi îţi răspund: "spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)"; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: "nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc", atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel,dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru.

Întrebarea - dilema lui Dostoievski "libertate sau fericire?" o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă "oare nu cumva i se vor micşora veniturile?", dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane.
Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii "negustori de popoare".

În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.

Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.
Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl "încarce" cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.
Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.
Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.
Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor "pierde" păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.
Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.
Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.
Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi-va în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.

Ierarhia Bisericii Greciei

Cleopatra

2011-10-22T14:01:00.000-07:00

Cleopatra era atât de fascinantă încât a sedus 2 împăraţi romani.

Ultima regina a Egiptului, Cleopatra a VII-a, s-a nascut in anul 69i.Hr, la Alexandria, se spunea despre ea că era o femeie plăcuta, dar nu de o mare frumuseţe. O dezvantaja nasul, prea lung si coroiat. Intreaga ei infatisare este destul de comuna: par roscat si carliontat, nu purta bijuterii. La 18 ani, este convinsa ca poate conduce singura treburile statului. Isi propune sa depuna toata energia pentru ca tara faraonilor sa capete stralucirea de altadata.
Pentru restabilirea ordinii in Egipt şi recuperarea unei datorii, debarca in Alexandria insusi Cezar. Speriati de puterea ei de seductie, cei din anturajul lui Cezar vor să-i împiedice întâlnirea. Pentru a scapa de vigilenta garzilor, regina foloseste o stratagema relatata de multi istorici. Apeleaza la negustorul Apollodor din Sicilia, care o duce la palat infasurata intr-un covor oriental, acoperit cu o piele de lectica, infatisat ca dar ofiterului roman. Invarsta de 50 de ani, Cezar este incantat de "cadou" si o noapte de dragoste il convinge de drepturile Cleopatrei (22 de ani) asupra Egiptului.

Ofiterul roman isi prelungeste sederea in Alexandria,desi este chemat de urgenta de problemele statului. Se imbarca alaturi de regina intr-o croaziera pe Nil. Dar "vacanta" nu dureaza la infinit. La despartire, ii lasa patru legiuni romane ca s-o apere de duşmani şi să asigure transportul granelor spre Roma. Anul urmator isi aduce amanta si copilul la Roma, unde raman pana in anul 44 iHr., cand Cezar este asasinat de catre republicani.

Cleopatra are de-a face cu Marc Antoniu, care o chemase initial pentru a-i judeca unele fapte "razboinice". La 40 de ani ai sai, acesta este pur si simplu vrajit de regina Egiptului, care-si face o aparitie fastuoasa. Indragostit pana peste cap, Marc Antoniu uita sa mai plece din Egipt. Cu Cezar, regina purta discutii elevate, despre arta, literatura, politica. Marc Antoniu este mai putin rafinat. Pentru a-l distra, Cleopatra canta. Beau, vaneaza impreuna, se injura, glumesc,se travestesc si hoinaresc pe strazi. Marc Antoniu trebuie sa plece si lipseste mai multi ani, timp in care Cleopatra isi traieste viata cumpoate si se cuibareste in bratele multor amanţi. Unul dintre iubitii sai este bine cunoscutul rege iudeu, Irod.

Marc Antoniu se intoarce si povestea lor continua tumultos si necugetat. Ex-triumvirul isi da pana in final sufletul in bratele femeii iubite. O captureaza insa Octavian, care pune sa fie pazita cu strasnicie, însă ea se sinucide având o moarte demna de o mare regină, dupa 22 de ani de domnie. Octavian porunceste sa fie inmormantata cu toata pompa, alaturi de iubitul ei, Marc Antoniu.
De ce o considerăm pe Cleopatra fascinantă? Pentru că deşi, aşa cum atestă cronicile din perioada ei, deşi nu era o femeie frumoasă era fascinantă şi irezistibilă. S-a afirmat despre Cleopatra cã a fost prima femeie care a scris un manual privind îngrijirea frumuseţii femeilor, ea fiind aceea care a descoperit o formulã proprie de alifie. Cleopatra folosea mâlul Nilului şi al trestiilor pentru a-şi încreţi pãrul ei negru, abundent şi pentru măştile cu argilă, atât pe faţă cât şi pe întregul corp. De asemenea, ea amesteca mâlul şi urina proprie pentru a-şi face o mascã cosmeticã. Pentru a scãpa de pãrul care îi provoca neplãceri, folosea piatra ponce şi penseta. Pentru strãlucirea umerilor, se folosea de scoici pisate şi de alabastru. Parfumul sãu ("kyphi") tulbura întreaga Romã. Dupã Plutarh, acest "kyphi" era un amestec de miere, vin, planta henne, smirnã, diferite rãdãcini, lemn de trandafir, trestie mirositoare, crocus, mãcriş, boabe de ienupãr, cardamon, nard, etc. Formularul de cosmeticã apãrut în timpul reginei Cleopatra, ("Cleopatrae gynoeciarum libri"), în care erau indicate reţetele folosite de ea, a fost distrus în incendiul renumitei biblioteci din Alexandria, dar textul lui a fost în parte reprodus de cãtre Criton. Începând cu Cleopatra moda cosmeticii s-a extins şi în Asia Micã.