SyAna Blog

Veste

2015-11-16T05:57:00.000+02:00

Mai multe informaţii găsiţi aici .

La mulţi ani Cătălina !

2015-03-25T00:01:00.000+02:00

De data aceasta voi fi laconică dar tu intuieşti dincolo de cuvinte :

" Fericirea suntem noi înşine. Înseamnă să deschizi ochii dimineaţa. Fericirea e o chestiune de axă a privirii. Este o problemă de echilibru. Între pleoapele deschise şi pleoapele închise." (Mircea Ciobanu)

Mara
pentru un zâmbet

Veste bună

2014-11-12T06:28:00.001+02:00

Mai sunt câteva zile...citeşte !

La mulţi ani Cătălina !

2014-03-25T06:45:00.000+02:00

În lumea noastră totul se schimbă, dar un singur lucru rămâne cert : vei rămâne mereu prietena mea, dincolo de cuvinte, dincolo de timp şi dincolo de distanţă !
Te pup, te iubesc şi te respect !

Mai citeşte lumea ?

2013-10-15T19:00:00.000+03:00

Deşi este toamnă am sperat că zilele urâte vor întârzia cât mai mult să îşi facă apariţia. Uneori, sau mai exact, deseori, chestia asta cu speranţa este destul de frustrantă. Ce poţi face într-o zi ca asta ? Dacă nu eşti norocos să poţi sta acasă, la gura sobei şemineului/caloriferului/radiatorului/termoforului etc , ascultând o muzică bună şi degustând o licoare stimulatoare de simţuri şi neuroni, te îmbraci şi te încumeţi, cu greu, să porneşti către serviciu. Unde nu ai nicio şansă de muzică bună sau alte răsfăţuri ! Cel puţin aşa este la mine, nu am auzit veşti cum că prin alte părţi ar fi trai pe vătrai...Dar eu am totuşi avantajul că nu trebuie să mă lupt prin munţi şi văi ca să ajung la job (vorba ceea, dacă merg cu spatele ajung în 5 minute ). Aseară la televizor am văzut un interviu în care erau întrebaţi oamenii pe stradă de ce poartă românii culori închise toamna şi iarna. Nu am auzit niciun răspuns mulţumitor, nici măcar unul care să mă facă schiţa un zâmbet nu mai spun de un râs sănătos. Aţi observat în jurul nostru că oamenii nu mai râd de cum vine vremea mohorâtă ? Parcă o barieră invizibilă ne cenzurează. Probabil aceeaşi grupare acţionează şi la nivelul alegerii culorilor ţinutelor de zi cu zi. Eu astăzi, din spirit de frondă, mi-am pus o pată de culoare ţipătoare pe mine. Şi am mai şi folosit cel mai roşu ruj pe care l-am găsit prin casă ! Na ! Acum să facă ei interviuri şi să răspund eu !!! Aş bea o cafea fierbinte cu puţin rom şi cu un strop de frişcă.

Draga mea C, offffffff, nu am lenevit deloc pe o terasă să fumăm ca turcii şi să despicăm firele în “paişpe” în faţa unei cafele... Poate mai prindem o zi cu soare anul acesta ! Btw, îmi place cum arată pagina de google azi !
Între timp am ajuns iar acasă, uraaaaa ! Stau cu un pahar de bere (fără alcool) în faţă, fumeg şi în dreapta am caloriferul. Nu este ffff frig afară dar nici el nu duduie, aşa că este perfect ! După o zi relativ normală, după toate aiuritele criterii ale normalităţii, (ştiu că nu sună încurajator) în castelul meu mă simt cel mai bine. Şi pregătită (da!da!da! ) să vă povestesc despre o carte citită cu plăcere şi într-un timp relativ scurt. : Beat criţă - Rex Pickett. Sună interesant şi chiar este ! Povestesc despre un roman recomandat celor ce vor să-şi descreţească fruntea şi să mai afle câteva lucruri interesante despre enologie. Dialoguri spumoase ( ptiu! era să spun spumante!), peripeţii, decoruri hollywoodiene, doi prieteni, două stări civile antagonice, aventuri palpitante, sex şi multe sticle de vin. Şi acum să detaliez : doi prieteni, chiar prieteni (oricum eu am certitudinea că prieteniile dintre bărbaţi au un nu ştiu ce aparte faţă de cele dintre femei ), hotărăsc să îşi facă de cap în încercarea de a organiza o petrecere a burlacilor deosebită : ei doi, nelipsita maşină, o săptămână de căutari ale vinurilor de colecţie într-o sarabandă a degustărilor organizată în locul cel mai potrivit ( adică departe de cunoscuţi şi cu tradiţie în ceea ce priveşte tot procesul tehnologic, şi nu doar , de la plantare până la îmbutelierea licorilor, unele aproape magice). Din când în când apar în poveste personaje halucinante, localnici care condimentează atmosfera ( de parcă ar mai fi fost nevoie !!! ), dar care dau un farmec aparte povestirii. Mica lor beţiveală, ca să spun aşa , privită din punctul de vedere al unui profan este pe cât de amuzantă pe atât de plină de învăţăminte. O poveste de viaţa, despre viaţa cu realizări şi eşecuri, cu mirajul reuşitei care îţi tot dă târcoale dar întârzie să apară, cu încercarea (uneori reuşită) de a trece peste şi a trăi cu regretul neinspiratelor algeri făcute de-a lungul timpului, cu un soi de happy-ending care îţi lasă totuşi un gust sălciu, ca şi cum ai fi participat efectiv la acţiunea romanului şi eşti mahmur. Ca o curiozitate, ecranizarea cărţii are printre alte vreo 90 de premii şi un Oscar pentru cea mai bună adaptare cinematografică a unui roman.
Recomandată pentru zilele ploioase şi stările bacoviene. Remendiu garantat !

Spor la citit !

Mai citeşte lumea ?

2013-10-14T17:00:00.000+03:00

Nu m-am gândit de ceva vreme la anii de şcoală, dar în dimineaţa aceasta am rememorat „pagini întregi” din perioada respectivă. Mie cel mai mult mi-a plăcut în liceu, mai ales ultimele două clase! Ţin minte că aveam săptămâni la rând când lipseam sâmbetele de acasă, uneori mergând cu mintea ceţoasă în Agronomie la câte o sesiune de pregătire pentru admiterea în facultate ( da! se organizau pe atunci, ce vremuri...) . Ca să nu amintesc de atitudinea aceea că ajungea doar să mă gândesc la ceva anume şi acel lucru se materializa aievea ! Glumesccccccc ! Dar credeam că am, la propriu, forţa de a muta munţii din loc doar daca îmi propuneam asta. Sper că şi acum tinerii liceeni sunt încercaţi de aceleaşi senzaţii şi sentimente ! În ciuda faptului că uneori detest pur şi simplu ziua de luni, plutind prin miros de cafea (decofeinizată) şi făcând slalom prin fumul de la cele 2 ţigări savurate, săptămâna aceasta chiar a început fain ! Nu îmi place vremea de afară, şi în week-end am făcut un frig de zile mari, dar în casă este nemaipomenit de bine să faci doar ce-ţi trece prin cap, sau să stai şi atât! Am avut dimineaţă un sentiment ca de zile ce preced o vacanţă amânată, ceva de groază. M-am dus şi m-am tot uitat la calendar să nu fi trecut din timp şi eu să nu fi băgat de seamă ! De ceva vreme încerc să mă mobilizez să fac câteva poze pentru a schimba fundalul blogului, dar până acum nimic nu mi-a plăcut ! Deh, vârsta, bat-o vina !!!

Şi cum treceam cu privirea peste cărţi, am zărit coperta jucăuşă a titlului despre care voi vorbi : Dacă ţi-a placut şcoala, munca o să-ţi placă şi mai mult -Irvine Welsh. Recunosc că nu ştiam nimic despre autor, îmi suna vag familiar, însă coperta mi-a atras atenţia, (inspirată mişcare de marketing).Tot Welsh este autor al succesului Trainspotting – cartea fiind ecranizată iar filmul devenind un reper al anilor ’90, suntem mulţi cei care şi-l amintesc, cu siguranţă, nu? Formatul prietenos ascunde cinci povestiri care ne supun atenţiei cinci situaţii de viaţă aproape imposibile, extrem de captivante, de un umor negru irezistibil, cu finaluri neaşteptate ( ca să nu spun unele geniale), de parcă ai urmări un film care te face să simţi monstruos, dar ghidat cu artă şi sensibilitatea-i ironică de un autor mai mult decât inspirat.Stilul robust, stranietatea situaţiilor propuse, excesul uneori alunecând spre stradal, trivial chiar, nu pot împiedica umorul să iasă in evidenţă.Cineva spunea că limbajul scurt şi la obiect, abundând de expresii obscene reprezintă literatura modernă. Nu aş fi chiar total de acord !

Fraza care dă titlul cărţii ( şi al unei povestiri) aparţine unuia dintre personaje şi se adresează fiicei acestuia. Daca iei in calcul că individul este un ins divorţat, afemeiat, drogat şi bătăuş, pe lângă multe altele, sfatul este cel puţin rizibil şi te face să zâmbeşti amar, sfârşind prin a râde săţios după care cazi pe gânduri. Cam acesta a fost efectul pe care toate povestirile volumului l-au avut asupra mea. În situaţii absurde, oameni cu vieţi aproape insipide, îndoctrinaţi cu idei de convenienţă, îşi etalează aburditatea şi meschinăria, naivitatea şi mizeria, rămânând în final vulnerabili până la extreme. Tot volumul emană un aer de dulce ironie a sorţii dar lipsită de orice tabu. Poate fi privită şi ca o parodie despre ridicolul unei lumi în care răul este canonizat, fetele cuminţi sunt prostituate deghizate, psihopatul este un fin regizor iar şarpele povesteşte despre izgonirea din Rai. Welsh nu face decât să ne arate cum vede el realitatea şi daca nu eşti un pudic plin de preconcepţii te vei regasi, cu un zâmbet amar şi deopotrivă îngăduitor aproape în oricare dintre personaje. Curaj !

Spor la citit !

Mai citeşte lumea ?

2013-10-11T13:00:00.000+03:00

Este fascinant cum trecem pe lângă lucrurile, faptele, fiinţele din jurul nostru şi nu le acordam mai mult de-o privire fugară, inexpresivă, uneori, prea grăbiţi ori îngânduraţi nici măcar atât. Ni se par fireşti să le ştim acolo, repere sordide şi de cele mai multe ori lipsite de importanţă, punându-ne întrebări doar când (şi dacă) observăm că au dispărut ! Văzul este unul dintre simţurile primordiale ale omului, şi dacă aş fi, prin absurd, pusă în faţa unei alegeri la el aş renunţa ultimul ! Sigur v-aţi aflat de multe ori în situaţia de a închide ochii refuzând să mai priviţi la ceva ce vă provoacă repulsie, indignare, oroare chiar, deşi în subconştient acele imagini continuă să bântuie… Personal, când rememorez cu ochii minţii imagini, momente plăcute, fac un uşor efort ca ele să se înşiruie perfect în filmul amintirilor pe câtă vreme flashurile groaznice nu necesită decât un mic stimul şi gata !
Era o modă, acum câtva timp ca toată lumea să citeasca Saramago. Cum am mai avut surprize plăcute am zis să întru şi eu în rândul lumii. Şi aici începe nebunia… Prima lectură nu a fost deloc confortabilă, ca să mă exprim eufemistic. Punctuaţia este neobişnuită, nu apar liniile de dialog, semnele finale, deşi, realizezi că textul fără aliniat îţi dă impresia că de fapt citeşti un dialog de câteva replici. Iată un exemplu, din al meu punct de vedere al genialităţii acestui scriitor şi poate una dintre trăsăturile definitorii faţă de alţi autori. Voi încerca să povestesc despre Eseu despre orbire – José Saramago . Spun încerca pentru că s-au scris sute de recenzii şi romanul a fost şi ecranizat, dar astăzi, fără un motiv anume, aceasta este cartea despre care simt nevoia să povestesc. Este o carte fascinantă pentru că deranjează, intrigă, înverşunează, te scoate din arealul propriului confort şi te trezeşti într-un univers grotesc dar, atenţie, nu atât de imposibil pe cât ai vrea crede !
Istoria unei epidemii, ce afectează o ţară fără nume, cu locuitori anonimi, cu oraşe şi străzi nenumite, un fel de "mare lăptoasă" care-ţi inundă retina, nedureroasă, spontană, imprevizibilă, o societate care este pusă la un zid al neputinţei, disperării, groazei, un tablou sumbru al degradării umane. O singură femeie, din motive necunoscute rămâne neatinsă de epidemie. Am răsuflat uşurată,( deci totuşi mai există speranţă !) , pentru că mă grăbeam să intuiesc finalul dezamăgitor. Pentru cât de amănunţit este tratat fenomenul în sine cartea este totuşi extrem de vizuală. În final realizezi că de fapt nu mai eşti un simplu cititor, ci urmând regulile jocului ai intrat în pielea personajelor, oscilând între a fi unul dintre orbi sau cel care vede. Puterile demiurgice pe care răul şi le arogă de-a lungul poveştii sunt pur şi simplu spulberate de un simplu om, o persoană de excepţie şi de un altruism ieşit din comun.Deşi mută acţiunea uşor şi în sfera politicului implicând guvernul parţial, aura de universalitate pe care o are povestea trece peste orice for suprem decizional : în faţa unui asemenea eveniment umanitatea scoate la iveala tot ce are mai rău (dar şi mai bun) . Lupta pentru supravieţuire ne împarte în învinşi şi învingători, fie că ne place ori ba ! Ne vom amăgi poate cu speranţa că fi-vom de partea celor puternici, deşi ne oripilează tacticile şi subtrefugiile la care recurge această tabără în cartea lui Saramango.Orbirea este doar o metaforă a pierderii speranţei şi finalul unui ciclu ! Nu este un autor comod, este cel care nu se sfieşte să sublinieze fără echivoc toate ororile contemporaneităţii, de la lipsa de solidaritate, nepăsarea în faţa durerii, declinarea responsabilităţii, egoismul, frica, scârba, anularea demnităţii până la negarea sinelui, mizeria dacă vreţi, fizică şi mai ales spirituală.
Se pot spune multe, dar în niciun caz nu pot spune că îmi iese din minte cartea lui Jose Saramago şi există un fir nevăzut care mă atrage s-o recitesc, uimită de fiecare nouă lectură şi de valenţele pe care le descopăr, ori poate mai corect spus redescopăr. O carte incomodă şi care nu te lasă indiferent.
Şi în loc de orice concluzie : cei care văd, sunt siguri că VĂD cu adevărat?

Spor la citit !

Mai citeşte lumea?

2013-10-10T19:00:00.000+03:00

Vine o vreme în viaţa oricăruia din noi când încetăm să mai avem aşteptări de la unii oameni din jurul nostru. Vorba cuiva mult mai înţelept : cu cât mai mici sunt aşteptările cu atât mai mici sunt şi dezamăgirile. Nu voi sta să detaliez lucruri peste care am trecut deja, felicitându-mă acum pentru uşurinţa cu care am făcut-o, însă nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva parte din vină îmi aparţine. Când în bunul spirit al „ prieteniei“ te hotărăşti să te deschizi către cineva cum să nu te deranjeze măcar un picuţ lama cuţitului ce-o simţi între omoplaţi ???

În rest, numai de bine ! Am avut o vară liniştită (aş spune eu) , aproape calmă, o vacanţă relaxantă şi un început de toamnă frumos. M-au necăjit puţin zilele acelea ploioase dar sâmbătă am stat toata ziua pe afară, lenevind la soare câteva ore bune şi încărcându-mă cu energie în compania câtorva persoane dragi. Ah, şi să nu uit, încep să mă uit după cărţi, să-mi fac oarecum lista de cumpărături pentru Gaudeamus 2013 !!! Mai multe detalii, deocamdată, găsiţi aici.

Vorbeam cu o bună prietenă ieri, printre altele, şi despre neajunsurile ce vin odată cu vârsta. Clar, sunt din ce în ce mai puţin tolerantă la prostie în orice formă de manifestare a ei : vorbe, fapte, gesturi, etc. Mă întreb, uneori cu groază, dacă lucrul acesta mi se întâmplă doar mie sau, vorba unei reclame (btw, pe care o detest !), suntem mulţi??? Nu mă pot abţine uneori să nu taxez dur mostrele din jurul meu, mai ales, specific, mai ales, când reprezentaţiile sunt date de humanoizi de la care aveam oareşce pretenţii ! Ah, şi da, detest angajaţii cu buzele lipite de dosul şefilor ! Rezultatul ? Unul firesc, spun eu : în jurul meu rămân doar prietenii mei. Restul ? Plevuşti, amici şi cunoştiinţe întâmplătoare, cu care, dintr-un motiv ce nu l-am descoperit încă, a trebuit la un anumit moment să-mi intersectez viaţa.

Nu pot să nu mă întreb, fără a aştepta un răspuns, dacă ar fi să o iau de la capăt, aş face la fel? Probabil că da, deşi undeva într-un colţişor ascuns al minţii sper cu tărie să rămână măcar o vagă amprentă a celor petrecute astfel încât să fiu măcar tentată să procedez cu ceva mai multă înţelepciune. Zâmbesc desigur, e utopic, dar e reconfortant, pe cuvânt !

Şi asta mă aduce la o carte nemaipomenită din punctul meu de vedere, pe care am citit-o şi recitit-o şi despre care intenţionam de ceva timp să scriu : Dumnezeu mi-e bun amic de Cyril Massarotto. Uf, nici nu ştiu cu ce să încep… Sfatul meu este, dacă aveţi cum să vi-o procuraţi nu ezitaţi, veţi face una dintre cele mai bune investiţii din viaţa voastră ! Cei ce mă citesc/cunosc ştiu că nu sunt un practicant fervent al creştinismului, m-aş încadra mai degrabă în latura agnostică a umanităţii, însă cartea aceasta m-a pus serios pe gânduri. Nu în sensul că mi-am repetat întrebări ci mai degrabă în sensul că am găsit, sau cel puţin aşa am interpretat eu, unele răspunsuri. Iniţiasem cândva o furtună în încercarea de a descoperi sensul exact al expresiei : „ fericiţi cei săraci cu duhul… “ Ei bine, se pare că nu este deloc, dar deloc aşa cum credeam eu !

Subiectul nu este nou în literatură, nouă însă este maniera de abordare. Deşi filosofice şi cu profundă încărcătură emoţională, autorul îşi prezintă ideile într-o notă uşor umoristică, ironic pe alocuri, dezamăgit şi frustrat alteori, exact cum probabil ni s-a întâmplat multora să reacţionam în forul interior când purtam dialoguri cu divinitatea. Nu este un tratat filosofic, să nu înţelegeţi asta ! Este pur şi simplu un roman (de ficţiune spun unii), care ia în calcul ipoteza (plauzibilă acum şi pentru mine) de a te întâlni cu Dumnezeu. Un… (să zicem) personaj când serios, când glumeţ, plin de surprize, plăcute şi nu, care nu are pretenţia că ştie tot, care nu (re) cunoaşte ierarhii (adică instanţe) superioare, dar care trăieşte TOT în timp real. Şi sunt nişte pasaje tulburătoare în care conştientizezi că până şi Dumnezeu suferă şi plânge… Repet, este strict viziunea autorului la care eu am rezonat cu toată fiinţa mea.

„ În anul zero al poveştii acesteia am întâlnit două persoane care mi-au schimbat complet viaţa: Dumnezeu şi Alice. Alice este o studentă la psihologie care m-a tulburat de la prima privire. Iubirea ei este una atât de rară, de puternică încât o simţi în fiecare clipă şi nu-ţi mai revii niciodată. Dar ce-i cu Dumnezeu în toată istoria asta? El - El este Dumnezeu - fascinant, omniscient, preocupat de oameni, atent dar dotat cu un simţ al umorului uneori surprinzător. E împreună cu noi chiar şi în cele mai grele momente, un prieten desăvârşit şi aproape că uit, uneori, cine este cu adevărat. Dar va trebui să-mi răspundă la întrebarea: de ce tocmai eu? De ce, dintre atâţia oameni m-a ales tocmai pe mine?!“

Vă recomand cu tot dragul dacă aveţi timp intraţi şi citiţi şi aici.

Spor la citit !

You raise me up

2013-07-27T08:00:00.003+03:00

... eşti răspunsul corect la fiecare întrebare, eşti zâmbetul frumos din viaţa mea şi eşti liniştea mea atunci când mă priveşti... da, eşti visul de la începutul fiecărui somn, eşti gândul bun ce mă urmăreşte înainte de culcare, eşti zborul uşor şi rugăciunea mea de seară... eşti joc de copil ce râde curat, eşti îngerul drag şi mi-eşti aproape Dumnezeu, eşti Universul întreg, eşti cel mai simplu infinit, eşti timpul etern şi vârful lumii pe care mă caţăr doar pentru a te regăsi atât de perfect, eşti vara de-afară şi toamna din mine, eşti îmbrăţişarea de dor, eşti noaptea din jur, eşti dimineaţa mea senină şi mi-eşti nimic sau orice... şi-ţi mulţumesc... iar acum ştiu că eşti minunat şi că pentru mine eşti, atât de simplu, TOTUL !

Pentru că îmi dai mereu un motiv să cred în minuni, pentru că după o zi cenuşie reuşeşti mereu să mă faci să zâmbesc, pentru drumuri ce par pustii şi pentru gânduri uneori prăfuite, pentru ceasuri liniştite şi pentru ore pur şi simplu perfecte, pentru lucruri mărunte şi pentru clipele de normalitate... mulţumesc pentru tot! ... şi te iubesc...

La mulţi ani Grig !

2013-03-25T06:43:00.000+02:00

La mulţi ani draga mea C !
Pentru că este o zi specială şi pentru că eşti o persoană foarte importantă pentru mine, îţi doresc toate minunile din lume, vise traite aievea, viaţă lungă şi frumoasă, răspunsuri la toate întrebările şi zâmbete copilăroase în drumul tău !
Te pup, te iubesc şi te respect !

Drag,
Mara

Un an nou fericit !

2012-12-31T20:00:00.000+02:00

Sărbători împlinite !

2012-12-24T19:51:00.000+02:00

Vă doresc să aveţi parte de un Crăciun Fericit alături de cei dragi vouă ! Linişte sufletească şi dorinţe împlinite !
Vă iubesc !

Cupa Davis

2012-09-17T07:11:00.001+03:00

A fost o seară frumoasă !
Felicitări tuturor !

Mai multe aici .

Semn ... de carte

2012-09-13T17:52:00.002+03:00

Nu am scris de prea mult timp, însă am avut o vară extraordinară ! Cu prieteni dragi mie, cu muzică şi câteva cărţi. Despre care vă voi vorbi !!!
Acum citesc o carte foarte interesantă . Mă amuză şi abia aştept să vă povestesc.
Până atunci vă arăt, pe scurt, pe unde am umblat vara aceasta !

Malmö

Lund

Landskrona

Helsingor

Trelleborg

Berlin

Praga

Încă nu îmi vine să cred, nu m-am acomodat la serviciu şi parcă aştept ceva....

Spor la citit !

Pentru cineva special

2012-07-27T07:00:00.000+03:00

Pentru că astăzi este o zi specială, pentru că esti un om deosebit, pentru că înţelegi atunci când cuvintele nu-s de găsit, pentru că până acum esti persoana la care suma calităţilor depăşeşte cu muuuuuulllt suma defectelor, pentru că eşti lângă mine de peste 20 de ani, pentru că este ziua ta, îţi doresc tot binele din lume, vise realizabile şi dorinţe împlinite !
Cu drag,
LA MULTI ANI G !

Anunţ

2012-05-26T18:50:00.000+03:00

Săptămâna viitoare începe Târgul de Carte !!!

Mai multe detalii aici .

Mai citeşte lumea ?

2012-05-04T05:30:00.000+03:00

Sunt momente în viaţă când ne întrebăm. Nu cine suntem, de unde venim ori încotro mergem, ci dileme, fie că recunoaştem ori ba, ce ne-au albit nopţile şi au negurat zilele. Despre originea speciei umane şi evoluţia speciilor am învăţat, fară exceptie cu toţii, cu voie ori de nevoie, în ani de şcoală. Cei care au primăveri mai multe cu litere puţine şi mii de semne ale întrebării, poate cei mai tineri cu mai multă disponibilitate din partea dascălilor de a discuta, şi în măsura propriei experienţe, de a-şi lumina mirările. În clasele I - VIII şcoala noastră avea gard comun cu Biserica din cartier. Nu aveam voie să ne jucăm pe acolo în recreaţie, nu mai spun că atunci când erau slujbe ori pomeniri, nici vorbă să avem voie a primi împărţeală de la femeile ce, împotriva sistemului, îşi cinsteau morţii ! Oficial. Dincolo de aparenţe, şi profesorii erau oameni ce credeau în EL, îşi făceau cruci timide şi fierbeau grâu dăruind colaci şi colivă pentru odihna sufletelor duse... Însă Dumnezeu nu avea voie în şcoli....

V-am povestit cândva despre prigoana cărţilor din vremurile acelea. Nu mi-este ruşine să recunosc că abia după 1989 am avut prima Biblie în casă. Nu că pe atunci nu reuşeai să îţi faci rost, ci poate pentru că era mai simplu să nu te joci cu focul (cu ochi albaştrii). J Numai că, la o primă cititre a Cărţii, întrebările fară niciun răspuns s-au înmiit. Şcoala ne-a educat atei iar părinţii mei erau oameni crescuţi la ţară, cu frică de Cel De Sus, care nu cercetaseră mistere şi nu puteau răspunde întrebărilor mele… Singura soluţie la acel moment au fost cărţile, învăţătura altora ce mă putea ajuta să-mi sting nedumeriri. A fost probabil una din cele mai înţelepte hotărîri.

Au trecut anii, s-au adunat autori şi titluri, am găsit răspunsuri şi noi întrebări, m-am minunat de fiecare data cât de uşor poate să fie unora şi cât de ignoranţi suntem alteori, ca specie. Nu încetează a mă surprinde câte o abordare inedită ori a mă bucura de-a dreptul o nouă ipoteză, în ideea că poate totul este altfel decât am decis a crede. Pentru că eu consider că este vorba de propria decizie.

Şi ajung la cartea Cuvântul – Irving Wallace. Un roman, thriller religios, pasionant despre putere, manipulare şi iluzie, despre contrafacere şi despre căutarea adevărului într-o lume unde parcă totul este pe dos şi unde nimic, sau aproape nimic nu e ceea ce pare a fi. Ştim că sunt zeci, dacă nu sute de cărţi ce întruchipează obsesiile umane, folosind tehnici de naraţiune moderne ca psihologia, detectivistica, monologul şi chiar perpetuua mutare a personajelor (în timp şi spaţiu) pentru a da credibiliate misterelor prezentate. Există cărţi ce la rândul lor generează scrierea altora similare. Cartea este construită, dacă vreţi, pe tiparul unui “ce-ar fi dacă”, în condiţiile în care acceptăm nevoia firească a acestuia. Pretutindeni în jurul nostru conştientizăm numeroasele posibilităţi pe care fantezia ne ajută a le întrupa, cu regretul ştiut de la început că una, şi doar una singură ajunge realitate. Toate celelalte îşi ratează existenţa. Ar fi putut fi, dar… (gândiţi-vă şi la Umberto Ecco sau JK Rowlins).

La Irving Wallace acest "ce-ar fi dacă" este întruchipat de găsirea unei pseudo Evanghelii, cea de-a cincea, a unui Sf. Iacob cel Drept care ar conţine răspunsurile necesare la toate tainele din Biblie, explicaţiile lipsă, dovezile necesare lui Toma necredinciosul, cel cu milioane de trupuri de azi. O Evanghelie care ajunge însă pe mâna unor editori veroşi şi care au grijă ca puritatea mesajului şi implicit a câştigurilor lor să nu fie întinată în vreun fel, apelând - nu-i aşa! - la mijloacele detestate pe vremuri la Inchizitori - tortură, şantaj, crimă.

Steve Randall e un mogul al publicităţii din New York ce are cam tot ce şi-ar putea dori un om : bani, influenţă, faimă, însă o viaţă personală departe de a fi mulţumitoare. Fără discuţie, aşa cum ne este prezentat nici o formă de conştiinţă nu îi dă prea mari bătăi de cap.

Când George Wheeler, un mare editor american de carte religioasă, îl angajează să promoveze "cea mai mare descoperire a tuturor timpurilor", viaţa lui capată deodata sens şi devine o luptă teribilă pentru căutarea adevarului. Şi a iubirii. Ce spune misterioasa Evanghelie dupa Iacob? De câte ori a înviat Iisus din Nazaret? Cât adevăr şi câtă minciună se ascund în amvoanele bisericilor? Acestea sunt doar întrebarile...Răspunsurile, poate, le veti afla din Cuvântul lui Irving Wallace, strămoşul lui Dan Brown din anii '70.

Şi aşa, ca o completare, firească ori ilogică, aţi văzut că prin librării se găsesc multe cărţi ce atacă doctrina creştină ? Aproape nu miră pe nimeni când un om se declară ateu vorbind despre creştinism dar acelaşi om are o simpatie mai mult sau mai puţin declarată pentru budism !!!

Să fii tu însuţi şi să-ţi fie frică chiar dacă ai dreptate sau nu este mult mai admirabil decât simpla laşitate de a capitula conformităţii” – Irving Wallace

Spor la citit !

La mulţi ani C !

2012-03-25T08:36:00.001+03:00

Sper să ai o viaţă lungă şi frumoasă, împliniri şi răspunsuri la întrebări !
Drag, Sy

ps - abia aştept să te ascult !

Bucuria de astăzi

2012-03-09T07:37:00.000+02:00

Abia aştept să citesc poveştile acestea !
Să aveţi zile faine !

La mulţi ani Femeie !

2012-03-08T07:29:00.001+02:00

Pentru toate femeile din viaţa mea, trecută, prezentă şi viitoare!

Gând

2012-03-06T07:09:00.000+02:00

Bună de dimineaţa !
Nu am mai scris de ceva timp dar am o mulţime de lucuri de povestit. S-au întâmplat multe. Şi bune şi mai puţin bune, dar asta e viaţa, nu ? Cu toate acestea, până la urmă a venit totuşi primăvara !!! Şi, probabil ca mulţi dintre voi, mă simt pregătită să "simt monstruos" fiecare clipă. Am citit şi am ascultat muzică. Mult, uneori până la epuizare. Cărţile şi muzica mea. Apropo de cărţi, am împrumutat, recunosc, cu strângere de inimă, o carte unei adolescente, şi pentru a evita o situaţie neplacută am fost de acord cu termenul de returnare : septembrie 2012 ! Zâmbesc cu îngăduinţă, poate că m-am schimbat ? Sunt foarte puţini oameni cărora am încredere să le ofer cărţile mele. Număraţi pe degetele de la o mână ! Dar na, sunt totuşi optimistă şi mereu încerc, poate-poate se modifică datele problemei !
Acum citesc această carte şi în acest moment asta ascult !
Să aveţi o zi plină de lucruri surprinzătoare !

La mulţi ani !

2011-12-31T18:27:00.000+02:00

Nu stau să fac bilanţ la sfârşit de an, sper că nici voi ! Bucuraţi-vă alături de cei dragi ! La bună recitire !
Un an nou cât mai bun !

La mulţi ani !!!

Bună dimineaţa !

2011-12-24T08:15:00.000+02:00

Vă doresc tuturor o sărbătoare împlinită alături de cei dragi !

Crăciun fericit !

Vă iubesc !

Semn

2011-12-19T17:43:00.001+02:00

Am o perioadă destul de agitată, sper că şi voi citiţi printre picături, aşa cum o fac şi eu. Sper să reuşesc a vă povesti cât de curând despre ce mai îmi "bântuie" mie gândurile.
Aveţi de grija voastră.
Spor la citit !

PS : draga mea C, mă ierţi că nu scriu mai mult? Drag, Sy

Târg de carte

2011-11-22T17:34:00.000+02:00

Poate că nu aţi auzit...încă !
Începe sărbătoarea cărţilor!!!
Mai multe aflaţi aici .