tehnica

INSCRIEREA DATELOR PRIVIND STAREA SUPRAFETEI

2013-04-18T15:28:00.000-07:00

INSCRIEREA DATELOR PRIVIND STAREA SUPRAFETEI

Desenele de executie trebuie sa cuprinda, pe langa detalii de forma si dimensiuni, si alte date referitoare la starea suparfetelor ( rugozitate ). In procesul tehnologic de fabricatie al unei piese, nu intodeauna suprafata rezultata are o forma perfect plana ci prezinta neregularitati ( asperitati ) comparativ cu o suparafata ideala ( geomatrica ).

Rugozitatea - definita prin SR ISO 1302 : 1995, reprezinta anamblul neregularitatilor suprafetei rezultate din procedeul tehnologic de fabricatie utilizat, unde nu sunt abateri de forma.

Ea se masoara in µm si se determina cu ajutorul unor aparate de masura speciale. Rugoziatatea suprafetei se determina prin urmatorii parametrii de profil :

R_{a -abatere medie aritmetica a profilului}

R_{z - inaltimea neregularitatilor profilului in 10 puncte}

R_{Y -inaltimea maxima a profilului}

_{Valorile numerice preferentiale exprimate in}µm ale parametrului R_{a, stabilite prin SR ISO 487 - 1 : 1993 sunt :}

R_{a = 0,012; 0,025; 010; 0,20; 0,40; 0,80; 1,60; 3,20; 6,30; 12,50; 25,00; 50,00; 100,00.}

_{La alegerea si prescrierea rugozitatii unei suprafete este necesar sa se aiba in vedere urmatoarele:}

_{- influenta pe care o are rugozitatea asupra caracteristicilor functionale ale obiectului ( durabilitate, rezistenta, aspect, etc.).}

_{influenta asupra aspectului economic de fabricatie a obiectului respectiv; costul de fabricatie creste odata cu prescrierea unei rugozitati mai mici.}

_{Corelatia care exista intre procedeul tehnologic si rugozitatea suprafetei obtinute este data mai jos:}

Denumirea procedeului tehnologic	Rugozitatea suprafetei R_a, mm (valori obtinute frecvent
Taiere cu flacara	25 – 12,5
Rabotare	25 – 12,5 – 6,3 – 3,2 – 1,6
Gaurire	6,3 – 3,2 – 1,6
Frezare	6,3 – 3,2 – 1,6 – 0,8
Brosare	3,2 – 1,6 – 0,8
Strunjire cu cutitul	6,3 – 3,2 – 1,6 – 0,8 – 0,4
Rectificare	1,6 – 0,8 – 0,4 – 0,2
Honuire	0,8 – 0,4 – 0,2 – 0,1
Superfinisare	0,2 – 0,1 – 0,05
Turnare in nisip	25 – 12,5
Laminare la cald	25 – 12,5
Forjare	12,5 – 6,3 – 3,2
Turnare de precizie	3,2 -1,6
Laminare la rece	3,2 – 1,6 – 0,8

_{Indicarea starii suprafetelor:}

_{Datele privind starea suprafetelor se indica pe desenele de executie in cazul in care sunt indispensabile pentru asigurarea calitatii functionale si aspectului piesei.}

_{Starea suprafetelor indicata pe desen se considera ca reprezinta starea finita a suprafetelor respective, inclusiv tratamente termochimice, termice asta inainte de vopsire.}

_{Simbolurile pentru notarea starii suprafetelor conform SR ISO 1302 : 1995, sunt urmatoarele :}

_{- simbolul de baza ( fig. 1 )}

_{- simboluri derivate ( fig. 2 ),}

_{- daca este ceruta o indepartare de material prin prelucrare (caz. 1 )}

_{- este interzisa indepartarea de material ( caz. 2 )}

_{- daca este necesar sa fie indicate caracteristici speciale ale starii suprafetei ( caz. 3 )}

_{- daca pentru toate suprafetele piesei este ceruta aceeasi stare a suprafetei ( caz. 4 )}

- suprafata geometrica ideala in comparatie - cu suprafata geometrica reala

INSCRIEREA DATELOR PRIVIND STAREA SUPRAFETEI

2013-04-05T03:41:00.001-07:00

INSCRIEREA DATELOR PRIVIND STAREA SUPRAFETEI

Indicarea parametrilor de profil.

Parametrul de profil ales a se indica prin scrierea valorii exprimata in µm.

Valoarea numerica astfel inscrisa reprezinta valoarea maxima admisibila pentru suprafata respectiva .

Valoarea numerica sa fie precedata de simbolul parametrului respectiv , cu exceptia cazului in care parametrul este ales R_{a. In cazul parametrului de profil}R_{a, acesta se indica prin valoarea de}

_{referinta sau prin simbolul clasei de rugozitate}

_{corespunzatorconform STAS 5370/2 - 75; pe acelasi plan se}

_{utilizeaza numai unul din cele douas sisteme de notare mentionate} In cazul in care este necesar a se indica valorile limite admisibile ale _{parametruluide profil respectiv, valoarea maxima A}_{1 si cea minima}

A2 se inscriu avand in vedere cele mentionate mai sus.

Indicarea altor date privind starea suprafetei .

In cazul in care in afara parametrului de profil este necesara inscrierea altor date suplimentare referitoare la starea suprafetei respective, simbolurile, se completeaza, dupa caz si exemplificat.

Rugozitatea suprafetei, precum si celelalte caracteristici, se inscriu in jurul simbolului, in locurile marcate prin litere, astfel:

a ) - valoarea numerica a parametrului de profil

b ) - procedeul tehnologic ; indicatii privind tratamentul tehnologic ; termochimic sau acoperiri de protectie.

c ) - valoarea numerica a lungimii de baza

d ) - simbolul orientarii neregularitatilor

e ) - valoarea numerica a adaosului de prelucrare .

Orientarea neregularitatilor, cand este necesar a se prescrie, a se indica pe desen printr-unul din simboluri.

= - pentru neregularitati paralele cu palnul de proiectie a suprefetei simbolizate

┴ - pentru neregularitati perpendiculare pe planul de proiectie a suprafetei simbolizate.

x - pentru neregularitati incrucisate, inclinate fata de planul de proiectie a suprafetei simbolizate,

M - pentru neregularitai orientate in mai multe directii oarecare,

C - pentru directii aproximativ circulare si concentrice fata de centrul suprafetei simbolizate

R - pentru neregularitati aproximativ radicale fata de centrul suprafetei simbolizate.

Reguli de inscriere pe desen privind starea suprafetelor

Rugozitatea se noteaza pe desen pe proiectia ( vedere sau sectiune ) pe care sunt cotate elementele dimensionate ale suprafetei specufucate. Simbolurile pentru notarea rugazitatii se aseaza, dupa caz, pe liniile ajutatoare trasate in prelungirea acestora sau prin intermediul unor linii ajutatoare terminate cu o sageata. Varful simbolului, respectiv sageata liniei ajutatoare trebuie sa fie orientate spre suprafata specificata.

Simbolurile nu se aseaza pe linii de contur acoperite ( trasaste cu linie intrerupta ) sau pe linie de cota, cu exceptia gaurilor a caror reprezentare pe desen sunt de dimensiuni reduse.

Simbolurile se amplaseaza astfel incat inscriptiile aferente acestora sa poata fi citite ca si cotele in limitele stabilite prin STAS 186 - 86, fara a fi intrerupte sau intretaiate de liniile de coat sau ajutatoare.

Rugozitatea suprafetelor de roattie se noteaza pe o singura generatoare a acestora.

Rugozitatea suprafetelor de racordare nu se noteaza daca racordarea se face intre doua suprafete avand aceeasi stare sau daca racordarea trebuie sa aiba starea suprafetei mai netede.

Rugoziatatea suprafetelor elementelor identice care se repeta pe un desen ( gauri, caneluri, etc. ) se noteaza o singura data cat mai aproape de elementul respectiv sau cat mai aproape de cota.Starea suprafetei elementelor danturii rotilor dintate sau filetelor se noteaza conform standardelor corespunzatoare acestora.

In cazul in care toate suprafetele unei piese au aceeasi rugozitate, aceasta se inscrie o singura data, asezandu-se simbolul corespunzator,deasupra indicatorului.

COTAREA IN DESENUL TEHNIC

2013-03-27T16:20:00.000-07:00

COTAREA IN DESENUL TEHNIC

Cotarea este operatia de inscriere pe desen a dimensiunilor necesare pentru fabricarea si controlul obiectului respectiv.

Regulile de executie grafica a elementelor cotarii folosite in desenul industrial, respectiv forma, dimensiunile si dispunerea acestora,precum si clasificarea cotelor sunt cuprinse in SR ISO 129 : 1994.

ELEMENTELE COTARII

Elementele cotarii sunt: linia de cota, liniile ajutatoare,linia de indicatie, cota.

Linia de cota - este linia deasupra careia se inscrie cota respectiva si este prevazuta, la ambele extremitati, cu sageti sau combinatii de sageti si puncte.

Liniile ajutatoare - indica punctele sau planele intre care se prescrie cota, ele putand construi si la construirea punctelor necesare pentru determinarea formei geometrice a obiectului reprezentat.

Linia de indicatie - serveste pentru a indica pe desen elementul la care se refera o prescriptie, o notare conventionala sau o cota,care din lipsa de spatiu nu poate fi scrisa deasupra liniei de cota .

Cota - reprezinta valoarea numerica a dimensiunii a elementului cotat, inscrisa direct pe desen sau printr-un simbol literal, in cazul desenelor care cuprind tabele de dimensiuni.

Cota poate fi precedata de simboluri, cuvinte, prescurtari, necesare pentru precizarea elementului cotat.

Exemplu de elemente ale cotarii :

Extremitatile liniei de cota pot fi :sageata, bara oblica sau punct in cazul in care se refera originea.

Sageata este reprezentata prin doua linii scurte, formand bratele unui unghi oarecare cuprins intre 15⁰- 90^{0. Sageata poate fi deschisa sau inchisa, in acest ultim caz, innegrita sau nu . Dimensiunea sagetilor trebuie sa fie proportionala cu dimensiunea desenului. Pe acelasi desen se foloseste un singur tip de sageata ce se poate inlocui cu punct sau bara, sagetile se executa la extremitatile linii de cota.Cand nu exista spatiul suficient, sagetile pot fi dispuse in exteriorul linii de cota. Pentru cotarea unei raze, linia de cota are o singura sageata ce se sprijina pe linia de contur.}

^{Varful sagetii se poate sprijini fie pe interiorul, fie pe exteriorul conturului elementului.}

^{Linia de cota cu o singura sageata se mai intalneste si la cotarea pieselor simetrice reprezentate jumatate vedere jumatate sectiune. Sageata poate fi inlocuita cu o bara oblica trasata cu linie subtire si inclinata la}45⁰

^{Punctul de origine este reprezentat printr-un cerc cu}Ø = 3mm neinnegrit.

Liniile ajutatoare, se traseaza cu linie continua subtire, perpendiculare pe elementul cotat. Daca este necesar, ele pot fi trasate oblic, dar tot paralele intre ele.

Liniile ajutatoare depasesc cu 2... 3mm liniile de cota. Ca linii ajutatoare pot fi atat liniile de contur, cat si liniile de axa.

Liniile ajutatoare se pot trasa radial, in cazul cotarii dimensiunilor unghiulare. Liniile de constructie concurente, precum si linia ajutatoare ce trece prin intersectia lor trebuie prelungite dincolo de punctul lor de intersectie.

Ca regula generala, liniile ajutatoare si liniile de cota nu trebuie sa se intersecteze intre ele sau cu alte parti ale desenului .Asadar, cotele se dau in ordine crescatoare de la piesa spre exterior, cu o distanta convenabila intre ele ( minim 5 mm ), astfel incat sa fie usor de citit .Deasemenea pe piesele reprezentate in sectiune, cotele referitoare la exteriorul piesei se scot pe o parte a proiectiei, iar cele referitoare la interiorul piesei pe cealalta parte a piesei.

Linia de indicatie este linia continua subtire, terminata cu sageata pe elementul la care se refera. Se utilizeaza pentru a indica pe desen o prescriptie, o notare conventionala sau o cota, care din lipsa de spatiu, nu poate fi inscrisa deasupra liniei de cota.

CLASIFICAREA COTELOR

Dupa rolul lor in functionarea piesei:

- cote functionale, - cote esentiale pentru functionarea piesei,

- cote nefunctionale , - cote care nu sunt necesare pentru functionarea piesei, dar sunt necesare pentru executia acesteia

- cote auxiliare, - sunt cote care se refera la dimensiuni cotate informativ. nu au rol hotarator in functionarea piesei sau in executia acesteia si decurg din alte valori date pe desen ( cotele auxiliare se dau in paranteze )

Dupa criteriul geometric :

- cote de trasare, - se refera la o dimensiune ce trebuie determinata geometric prin trasare, in vederea realizarii piesei,

- cote de prelucrare, - inscrise de regula pe desenele de operatii si se refera la o dimensiune limitata fie la o suprafata de referinta si o muchie taietoare a sculei fie de doua muchii taietoare ale sculei.

- cote de control, - se refera la o dimensiune limitata de o suprafata de referinta si un reper al instrumentului de verificare.

INSCRIERA COTELOR

Valorile cotelor se inscriu pe desen cu caractere suficient de mari pentru a se asigura o buna vizibilitate atat a desenului original, cat si a reproducerilor. Valorile cotelor trebuie plasate in asa fel incat sa nu fie intersectate de alte linii de pe desen. Valorile cotelor sunt dispuse paralel cu linia de cota, deasupra acesteia, astfel incat sa poata fi citite de jos in sus sau din dreapta desenului.

Pentru cotarea unghiurilor si arcelor se aplica aceeasi regula, considerandu-se directie a liniei de cota, coarda corespunzatoare.Se admite scrierea dimensiunilor unghiulare paralel cu baza desenului, daca aceasta contribuie la claritatea desenului.

Cand cota se scrie pe o suprafata hasurata, se intrerup in dreptul cotei, dandu-i-se golului o suprafata aproximativ circulara sau dreptunghiulara.
Daca mai multe linii de cota paralele sunt taiate de o axa in mijlocul lor, cotele se scriu alternativa in stanga si dreapta axei.

Inscrierea cotelor trebuie adaptata situatiei, astfel incat se pot inscrie:

- mai aproape de una din extremitati si alternativ fata de linia de axa,

- deasupra prelungirii liniei de cota, in exteriorul uneia din extremitati, cand lipsa de spatiu o impune,

- pe sau la extremitatea unei linii de indicatie, atunci cand extremitatea opusa se termina pe o linie de cota prea scurta pentru a permite inscrierea valorii.

- deasupra prelungirii liniei de cota, atunci cand spatiul nu permite inscrierea valorii prin intreruperea unei linii de cota care nu este orizontala.

Cotele pot fi insotite de urmatoarele insemne (simboluri ) :

Ø - scris inaintea cotei, in toate cazurile, cand se da cota unui diametru, cu exceptia cotarii filetelor , simbolul Ø scrie in asa fel incat ca cercul ca aiba diametrul egal cu circa 5/7, din dimensiunea nominala a cotelor, iar dreapta, avand aceeasi inclinare ca si cifrele cotelor, sa treaca prin centrul cercului si sa depaseasca cercul cu ambele capete pana la inaltimea scrierii.

R - scris inaintea cotei in toate cazurile in care se da cota unei raze de curbura,

∩ - scris inaintea cotei in toate cazurile cand se da cota lungimii unei raze de curbura.

□ - scris inaintea cotei laturii unui patrat, astfel ca latura patratului sa fie egala cu circa 5/7 din dimensiunea nominala a cotelor.

► sau ◄ - scris inaintea cotelor unei conicitati in locul modului de notare a conicitatilor, varful triunghiului vafi indreptat spre baza mica a conicitatii

< sau > - scris inaintea cotei unei conicitati in locul in locul modului de notare a conicitatilor, varful semnului va fi indreptat inspre baza mica a conicitatii.

= - trasat deasupra a doua linii de cota in continuare, indica egalitatea informativa ( fara toleranta ) a cotelor respective ), in acest caz nu se scriu valorile numerice.

La cotarea suprafetelor sferice, inaintea cotei care indica raza sau diametrul sferei, se trece simbolul

S - Sfera.

CLASIFICAREA SECTIUNILOR

2013-03-27T11:59:00.000-07:00

CLASIFICAREA SECTIUNILOR

Dupa modul de prezentare, sectiunile se clasifica in sectiuni cu vedere si sectiuni propriu-zise.

Sectiunea propriu-zisa, - este reprezentarea pe planul de proiectie a figurii rezultate din intersectia obiectului cu suprafata de sectionare.

Prin sectiune cu vedere se intelege reprezentarea pe planul de proiectie atat a sectiunii cat si, in vedere, portiunea obiectului aflata in spatele suprafetei de sectionare.

Sectiunile cu vedere si propriu-zise se clasifica in urmatoarele criterii si anume :

1 ) Dupa pozitia suprafetei de sectionare fata de planul orizontal de proiectie, in :

- sectiune orizontala, daca suprafata de sectionare este paralela cu planul orizontal de proiectie,
- sectiune verticala, daca suprafata de sectionare este perpendiculara pe planul de proiectie,

- sectiune inclinata, daca suprafata de sectionare are o pozitie oarecare fata de planul orizontal de proiectie.

Aceste sectiuni se reprezinta pe plane perpendiculare pe directia de proiectie, iar in cazul sectiunilor inclinate, ele se pot reprezenta si rotite in asa fel incat sa fie paralele cu unul din planele de proiectie. In acest caz se indica simbolul care indica rotirea.

Sectiunile orizontala, verticala si inclinate, se pot clasifica, la randul lor,dupa pozitia suprafetei de sectionare fata de axa principala a obiectului, in :
- sectiuni longitudinale, daca suprafata de sectionare contine sau este paralela cu axa principala a obiectului.

- sectiuni transversale, daca suprafata de sectionare este perpendiculara pe axa principala a obiectului

Dupa forma suprafetei de sectionare, sectiunile se clasifica in:
- sectiuni plane, daca suprafata este plana
- sectiuni frante, daca suprafata este formata din mai multe plane consecutiv concurente sub un unghi diferit de 90^0.

Portiunea de sectiune plana neparalela cu unul dintre planele de proiectie se rabate intr-un plan paralel cu unul din planele de proiectie, dupa cum suprafata de sectionare contine plane orizontale, verticale sau

laterale.Daca partea inclinata este cuprinsa intre doua plane orizontale, verticale sau laterale ale suprafetei de sectiune, portiunea respectiva se reprezinta fara a se mai rabate.

- sectiune in trepte, daca suprafata de sectionare este compusa din doua sau mai multe plane paralele . La aceste sectiuni se recomanda ca, in locurile de schimbare a planelor de sectionare hasurile sa se reprezinte decalate daca este asigurata claritatea desenului.

- sectiuni cilindrice, daca suprafata de sectionare este cilindrica iar sectiunea este desfasurata pe unul din planele de proiectie. Sectiunile astfel desfasurate se noteaza prin litera folosita la indicarea traseului de sectionare urmata de simbolul care indica desfasurarea

3 ) Dupa pozitia in care se face sectionarea se deosebesc :
- sectiuni complete, la care suprafata de sectionare separa obiectul in doua parti,
- sectiuni partiale, la care numai o anumita parte din obiect este reprezentata in sectiune, iar delimitarea dintre sectiune si vedere se face cu o linie de ruptura .daca ruptura se face de-a lungul unei axe, in cazul obiectelor simetrice, reprezentate prin jumatate sectiune, linia de ruptura se inlocuieste prin axa respectiva .In cazul obiectelor simetrice, reprezentate jumatate vedere jumatate sectiune, in proiectie orizontala, vederea se reprezinta deasupra axei de simetrie, iar in proiectie verticale in stanga axei.

sectiune partiala

sectiune in cazul obiectelor simetrice

sectiune in cazul obiectelor simetrice in proiectie verticala

Sectiunile propriu-zise se mai pot clasifica si dupa pozitia lor pe desen fata de proiectia obiectului

a caror sectiune se reprezinta:

-sectiune obisnuita, daca sectiunea se reprezinta in afara conturului proiectiei respective si este asezata conform dispunerii normale a proiectiilor

- sectiune suprapusa, daca sectiunea se reprezinta suprapusa peste vederea respectiva . In acest caz, conturul sectiunii se traseaza cu linie continua subtire.

- sectiune deplasata, daca sectiunea se reprezinta deplasata dealungul traseului de sectionare in afara conturului proiectiei obiectului, iar axa sectiunii se reprezinta in prelungirea traseului de sectionare

- sectiunea intercalata, daca sectiunea se reprezinta in intervalul de ruptura dintre cele doua parti ale aceeasi vederi ale piesei.
traseul de sectionare al sectiunilor surapuse simetrice,al sectiunilor deplasate si intercalate,se reprezinta cu o linie subtire, fara segmente ingrosate la capete, fara sageti iar sectiunea nu se noteaza.
Traseul de sectionare nu se reprezinta la sectiunile suprapuse nesimetrice.

Piesele pline ( arbori, osii, biele, spite de roti, etc. ) in proiectie longitudinala nu se reprezinta sectionat chiar daca planul de sectionare trece prin acestea.Formele interioare se vor reprezenta prin sectiuni numai in cazul sectiunilor transversale prin acestea .

REPREZENTAREA SECTIUNILOR

2013-03-27T09:16:00.000-07:00

REPREZENTAREA SECTIUNILOR

Prin sectiune se intelege reprezentarea in proiectie ortogonala pe un plan a obiectului, dupa intersectia acestuia cu o suprafata fictiva de sectionare si indepartarea imaginara a partii obiectului, aflata intre ochiul observatorului si suprafata de sectionare.

Prin suprafata se sectionare se intelege acea suprafata cu ajutorul careia se taie imaginar piesa in locul in care este nevoie sa se evidentieze configuratia interioara a acesteia. Suprafata de sectionare poate fi formata din una sau mai multe suprafete plane sau dintr-o suprafata cilindrica.

Urma suprafetei de sectionare pe planul proiectiei poarta denumirea de traseu de sectionare. Traseul de sectionare se reprezinta cu linie punct subtire, avand la capetele traseului si in locurile de schimbare a directiei segmente de dreapta trasate cu linie continua groasa si care sa nu intersecteze liniile de contur. Perpendicular pe segmentele extreme ale traseului se reprezinta sageti cu coada subtire si cu varful sprijinit pe segment, indicand directia de proiectie. Segmentul de capat va depasi varful sagetii cu 2 - 3 mm.

Traseele de sectionare se noteaza cu litere majuscule inscrise in paralel cu baza formatului deasupra, respectiv, langa linia sagetii avand dimensiunea nominala de 1,5 - 2 ori mai mare decat a dimensiunii nominale a scrierii de pe acelasi desen. Deasupra reprezentarii sectiunii rezultate se vor scrie literele de la capatul traseului.

Suprafetele rezultate din sectionare se hasureaza conform STAS 104 - 80. Conturul sau muchiile unor elemente ale obiectului aflate in fata planului de sectionare se pot reprezenta cu linie punct subtire, daca reprezentarea acestor elemente este necesara pentru intelegerea formei si daca nu creeaza posibilitatea de confuzie.

Hasurile pentru materiale metalice se executa cu linii continui subtiri, inclinate la 45^{0 spre stanga sau spre dreapta, fata de una de liniile de contur sau din liniile de axa ale obiectului reprezentat, sau daca nu este astfel fata de chenarul desenului.}

Daca inclinarea hasurilor ar coincide cu cea a liniei de contur sau a liniei de axa, hasurile ar fi executate la 30^{0 fata de aceasta.}

Sectiunile care se refera la acelasi obiect, reprezentate pe aceeasi plansa, se hasureaza la fel .

Sectiunile care se refera la obiecte alaturate, reprezentate pe aceeasi plansa ( desen de ansamblu ), se hasureaza diferit atat in ceea ce priveste sensul, cat si distanta dintre liniile de hasura.

RAPOARTE SI LINII UTILIZATE IN DESENUL TEHNIC

2013-03-27T08:12:00.001-07:00

RAPOARTE SI LINII UTILIZATE IN DESENUL TEHNIC

Scara este raportul dintre dimensiunea liniara a reprezentarii unei piese de pe un desen original

si dimensiunea liniara reala a segmentului corespunzator obiectului insusi.

Scarile pot fi:
- de marime : scari ce corespund unui raport mai mare de 1 : 1. Ele sunt cu atat mai mari cu cat raportul corespunzator creste.
- scara de marime naturala : scara ce corespunde raportului 1 : 1
- scara de reducere : scara ce corespund unor rapoarte mai mici de 1 : 1. Ele corespund unor rapoarte cu atat mai mici cu cat raportul corespunzator scade.

NOTA :
Notarea completa a unui raport trebuie sa cuprinda cuvantul ,, SCARA '',urmat de indicarea raportului ales
Daca nu exista posibilitatea de confuzie, cuvantul ,, SCARA'' poate fi omis.

INDICARE PE DESEN:

Notarea scarii utilizate trebuie inscrisa in indicatorul desenului. Daca sunt utilizte mai multe scari de reprezentare, celelalte scari diferite de aceasta sunt inscrise langa sau sub notarea proiectiilor carora le corespund.

Scara se alege in functie de complexitatea desenului reprezentat si destinatia desenului respectiv.
In toate cazurile ea trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite vizualizarea si interpretarea usoara si corecta a datelor furnizate. Scara si dimensiunile obiectului de reprezentat influenteaza alegerea formatului desenului.
Detaliile care sunt prea mici pentru o cotare completa in reprezenatrea principala, trebuiesc reprezenate intr-o vedere de detaliu ( sectiune ) la o scara mai mare, alaturi de vederea principala.

LINII UTILIZATE IN DESENUL TEHNIC

Liniile utilizate in desenul tehnic pentru axe, contururi, muchii acoperite, linii ajutatoare, linii de cota, hasuri, etc., sunt de patru tipuri si anume :

- linie continua

- linie continua intrerupta

- linie punct

- linie doua puncte ,

iar din punct de vedere al grosimii se clasifica in doua clase:

- linie groasa

- linie subtire

Grosimea de baza b a liniilor utilizate in desenul tehnic este cea a liniei continue groase;
se alege in functie de marimea, complexitatea si natura desenului si se pastreaza aceeasi pentru toate reprezentarile executate le aceeasi scara, pe aceeasi plansa pentru o anumita piesa.

Grosimea liniilor se alege din urmatorul sir de valori date in mm : 2,0 mm, 1,4 mm, 1,0 mm, 0,7 mm, 0,5 mm, 0,35 mm, 0,25 mm si 0, 18 mm.
Grosimea de trasare pentru liniile subtiri este de aproximativ b/3.
Lungimea segmentelor si intervalelor dintre acestea trebuie sa fie uniforme de-a lungul aceleiasi linii intrerupte, linie punct sau linie cu doua puncte.

In acest tabel sunt prezentate tipuri de linii utilizate in desenul tehnic, precum si o serie de exemple de utilizare a acestora:

FORMATELE DESENELOR TEHNICE

2013-03-27T05:54:00.000-07:00

FORMATELE DESENELOR TEHNICE

Formatele pe care se executa desenele tehnice au dimensiunile, modul de notare, regulile de prezentare si utilizare stabilite prin SR ISO 5457: 1994.

Formatele au urmatoarele simboluri: A0, A1, A2, A3, A4, formatul de baza este A0 ,celelalte derivand din acesta prin injumatatire.

Dimensiuni :

fig.1

Conform imaginilor de mai sus avem :

1. dimensiunile tabelului, ( a x b ) fig.1

2. chenarul formatului, - delimiteaza campul desenului , se traseaza cu linie continua groasa la o distanta de marginea formatului 20 mm pentru formatele A0 si A1 si 10 mm pentru formatele A4, A3, A2.

3. Zona neutra, - este cuprinsa intre marginile formatului finit si chenarul care delimiteaza campul desenului.

4. Fasia de indosariere, - este situata pe latura plansei din stanga indicatorului, in sensul de citire a acestuia si are latimea minima de 20 mm si inaltimea de 297 mm.

5. Indicatorul, - este pozitionat in campul desenului in coltul inferior dreapta al acestuia.

6.Repere de centrare, - sunt segmente de dreapta situate la extremitatile celor doua axe de simetrie ale plansei finite si se reprezinta cu linie continua de minim 0,5mm grosime care incepe de la marginile formatului finit si depaseste cu aproximativ 5 mm chenarul ce delimiteaza campul desenului.

7. Reperele de orientare, - indica sensul de citire al desenului si constau din sageti amplasate pe chenar. Unul din repere este amplasat pe dimensiunea mica a formatului, celalalt pe dimensiunea mare a formatului si coincid cu reperele de formare astfel incat din reperele de orientare sa fie dirijat catre desenator

8. Gradatia metrica de referinta, - se recomanda sa fie pe toate desenele. Se dispune de preferinta simetric fata de un reper de centrare si este amplasata in zona neutra, lipita de chenar.

9. Sistemul de coordonare, - este recomandat pentru formatele, in scopul de a permite localizarea usoara pe desen a detaliilor, adaugirilor, modificarilor. Cifrele si literele se scriu cu caractere drepte conform STAS ISO 3098 / 1 si se plaseaza in zona neutra langa chenar.

10. Unghiurile de decupare, - sunt plasate in cele patru colturi ale formatului finit si se reprezinta ca triunghiuri dreptunghice isoscele cu laturi congruente.

Plansele de desen vor contine in mod obligatoriu : indicator, chenar si fasie de indosariere ( sau atasata ),

restul elementelor fiind faculattive.

Indicatorul

Indicatorul, serveste la identificarea desenului si a obiectului reprezentat si contine datele principale asupra acestuia. Se aplica pe fiecare desen de ansamblu, respectiv pe fiecare din plansele ce il compun.

Forma , dimensiunile, modul de amplasare si de completare a indicatorului sunt prevazute in

SR ISO 5457 : 1994.

Indiacatorul se amplaseza, de regula, in coltul inferior dreapta al formatului, lipti de chenar un exemplu va este prezentat mai jos :

Indicatorul este alcatuit din unul sau mai multe dreptunghiuri alaturate, ce pot fi subdivizate in rubrici care contin informatii specifice. Pentru a obtine o dispunere uniforma, informatiile necesare sunt grupate in mai multe zone dreptunghiulare alturate, cum ar fi:

Zona de identificare,- informatii de baza :

a ) - numarul de inregistrare sau identificare a desenului

b ) - denumirea desenului

c ) - numele proprietarului legal al desenului

Aceasta zona trebuie amplasata in unghiul din dreapta al indicatorului, senul de citire fiind cel al desenului . Zona trebuie evidentiata prin incadrare cu o linie continua de aceeasi grosime cu cea a chenarului avand o lungime maxima de 170 mm.

Zona de informatii suplimentare, :

d, e ) - numele si semnaturile persoanelor responsabile pentru desen

f ) - scara principala a desenului ( SR EN 5455 : 1997 )

g ) - data elaborarii ,

h ) - indicarea suprafetei ( SR ISO 1302 : 1995 )

i ) - simbolul care indica metoda de proiectie ( primul sau al treilea diedru, SR ISO 10209 - 2 : 1996 )

j ) - materialul din care este executat reperul

NORME GENERALE DE DESEN TEHNIC

2013-03-26T15:38:00.000-07:00

       NORME GENERALE DE DESEN TEHNIC


                   INTRODUCERE

Desenul tehnic este mijlocul de reprezentare grafica a obiectelor dupa anumite criterii, reguli conventionale

si metode adoptate de toti lucratorii dintr-un domeniu de activitate. Desenul adaptat domeniului respectiv a fost folosit de om pentru a exprima pentru sine sau pentru altii o anumita idee tehnica .

In realizarea oricarui produs industrial, fie el o piesa simpla sau complexa, un edificiu de constructie sau o nava spatiala, desenul tehnic este prezent, permitand reprezentarea formei, a dimensiunilor, a conditiilor de precizie se de functionare a acestora.

Prin desen se exprima, se ordoneaza si se sistematizeaza gandirea tehnica, pentru ca produsul ce urmeaza a se executa sa raspunda tuturor cerintelor de ordin tehnic, economic, estetic, etc.

Desenul tehnic este reprezentarea grafica plana, la care se folosesc metodele geometriei descriptive si o serie de reguli si conventii stabilite prin standarde,

in vederea reprezentarii unor obiecte, suprafete, etc.

Aceasta disciplina pune la dispozitia tuturor celor ce lucreaza in tehnica, indiferent de nivelul de pregatire profesionala, metode grafice atat pentru reprezentarea unei conceptii cat si pentru interpretarea ei, in vederea materializarii acesteia .

Tinand cont de faptul ca proiectarea si executie diferitelor constructii de masini angreneaza colective tot mai largi de ingineri, tehnicieni si muncitori, care in multe cazuri nu se gasesc in aceeasi localitate sau chiar tara , deci se intelege de la sine ca odata cu evolutia industriei tehnice cooperarea in acest domeniu nu ar avea loc .

Rezulat clar ca desenul tehnic a devenit un mijloc de legatura intre conceptia si executia tehnica, realizate pe plan mondial .

Regulile de reprezentare in desenul avand in majoritatea cazurilor valabilitate generala si pe zi ce trece se tinde spre internationalizare totala.

Se poate spune ca desenul tehnic a devenit un limbaj tehnic international

MATERIALE SI INSTRUMENTE PENTRU DESENUL TEHNIC

2013-03-26T14:24:00.000-07:00

MATERIALE DE BAZA SI AUXILIARE UTILIZATE IN DESENUL TEHNIC

HARTIA PENTRU DESEN

Coala de hartie este materialul de baza pentru elaborarea lucrarilor.In functie de modul prezentarii desenului si modul executarii, se deosebesc urmatoarele feluri de hartie:

- hartia opaca - de culoare alba, speciala pentru lucrari grafice , are structura omogena.Este de calitate, daca este elastica si permite stergerea repetata cu guma fara a se scamosa : pentru aceasta hartia trebuia sa aiba un grad mare de incleiere . Acest tip de hartie este destinat reprezentarii desenelor originale,

- hartia de calc - re grosimi diferite si este transparenta datorita tratarii cu o emulsie speciala .

se utilizeaza, datorita transparentei, la executarea desenelor duplicate fie direct, fie prin copiere dupa desenul original. Este recomandabil ca desenele duplicat sa fie realizate in tus prin calitatea si claritatea copiilor obtinute prin multiplicare la heliograf.

- hartia heliografica, ( ozalid ) - se foloseste la multiplicarea desenelor executate pe hartia sau panza de calc.

CREIOANE PENTRU DESEN

Creioanele pentru desen sunt de calitate superioara si de tarii diferite .Exista o scara a duritatii pentru minele creioanelor si anume:

- mina moale : 4B : 3B : 2B : B

-mina semidura : F : HB : BHB

In afara de creioanele pentru desen se mai utilizeaza si portminele (pixuri ), care sunt mai eficiente deoarece diferitele grosimi ale minei raman constante ( 1 ; 0,7 : 0,5 ) , in timpul executarii desenului .

Varful de mina se ascute bilateral, deoarece in timpul lucrului se mentine grosimea de trasare .

Creioanele se ascut la forma corecta cu ajutorul ascutitorilor de tip scolar sau cu lama.

Varful minelor pentru creioane sau pixuri se mai poate ascuti si cu ajutorul unei bucati de glaspapir fin, lipita pe o placa de lemn.

TUSURILE PENTRU DESENE

Tusul negru se foloseste la trasarea desenelor tehnice dupa trasarea preliminara in creion a acestora, precum si la trasarea desenelor in duplicat, deasemenea se mai foloseste la elaborarea desenelor executate in tente si la trasarea umbrelor in desenul arhitectual .

Tusurile colorate sunt utilizate la alcatuirea diagramelor, a graficelor, de productie, la executarea desenelor de instalatii, a schemelor etc .

Este de preferat sa se foloseasca tusul ambalat in capsule din material plastic, utilizate la umplerea instrumentelor de trasat.

MATERIALE PENTRU STERS SI CORECTAT

Pentru stergerea, corectarea si curatirea unui desen tehnic se folosesc urmatoarele instrumente auxiliare:

lama, guma, sablonul pentru sters, peria.

- lama, - se mai utilizeaza si la decuparea hartiei cu ajutorul unei scurte baghete de lemn

- sablonul pentru sters, - este din material plastic sau celuloid este utilizat la stergerea unor linii dintr-o anumita zona, protejand in acelasi timp liniile vecine trasate corect.

Se aseaza sablonul cu una din taieturile lui deasupra locului de corectat pe desen si se sterge, apoi, cu guma pe intreaga suprafata de corectat, protejand astfel liniile invecinate.

CLASIFICAREA DESENELOR TEHNICE

2013-03-26T13:20:00.004-07:00

CLASIFICAREA DESENELOR TEHNICE

Desenele tehnice folosite in numeroase sectoare ale industriei sunt de tipuri foarte variate .

Conform STAS 415-80, desenele se clasifica dupa mai multe criterii.

Dupa domeniul la care se refera , desenul tehnic se clasifica in :

- desen industrial , - ce se refera , la reprezentarea obiectelor si conceptiilor tehnice privind structura, constructia, functionarea si realizarea obiectelor din domeniul constructiilor de masini, navale, aerospatiale, electronic si energetic, constructiilor metalice in general etc .

- desen de constructii, - ce se refera la reprezentarea constructiilor de cladiri, a lucrarilor de arta a cailor de comunicatii, a constructiilorhidrotehnice, etc.

- desen de arhitectura, - ce se refera la conceptia functionala si estetica a constructiilor, la evidentierea elementelor decorative si de finisare ,etc.

- desen de instalatii, - ce se refera la reprezentarea ansamblurilor sau elemntelor de instalatii aferente unitatilor industriale , agregatelor, constructiilor, etc.

- desen cartografic,(topografic ,geodezic,etc ) - ce se refera la reprezentarea regiunilor geografice sau a suprafetelor de teren .

Dupa modul de reprezentare, desenul tehnic poate fi :

- desen in proiectie ortogonala, - in care elementele si dimensiunile unui obiect rezulta din una sau mai multe reprezentari, obtinute prin proiectii perpendiculare pe planele de proiectie ,
- desen in perspectiva, - la care elementele si dimensiunile obiectului rezulta dintr-o singura reprezentare, ce reda imaginea spatiala a obiectului respectiv, obtinuta prin proiectia in perspectiva sau axonometrica a acestuia pe planul de proiectie.
Dupa modul de intocmire , exista :
- schita, - care este un desen tehnic executat cu mana libera, respactand proportiile intre dimensiunile obiectului, in limitele aproximatiei vizuale ,
- desenul la scara, - care se intocmeste cu ajutorul instrumentelor de desen pastrandu-se un raport constant intre dimensiunile piesei si cele corespunzatoare in desen .

Dupa gradul de detaliere a reprezentarii, desenul poate fi :

- desen de ansamblu, - care reprezinta forma, structura, si functionalitatea obiectului respectiv, format din mai multe piese sau elemente ,
- desen de piesa sau reper, - care reprezinta si determina piesa sau reperul respectiv
- desen de detaliu, - care reprezinta, la o scara mai avansata, mai multe elemente, un element, sau chiar o parte dintr-un element in vederea precizarii unor date suplimentare despre ce nu a putut fi cuprins in desenul obiectului, al carui detaliu este .

Dupa destinatie desenul tehnic se clasifica in :

- desen de studiu, - intocmit de regula, la scara si care serveste drept baza pentru elaborarea desenului definitiv,
- desen de executie, - care este un desen definitiv , intocmit la scara si care serveste la executia obiectului reprezentat, cuprinzand toate datele acestui scop,
- desen de montaj, - intocmit in scopul precizarii modului de asamblare sau amplasare a partilor componente sau obiectului reprezentat,
- desen de prospect (catalog ), - intocmit in scopul prezentarii si identificarii obiectului reprezentat.

Dupa continut exista :

- desenul de operatie, - care contine datele necesare executarii unei singure operatii tehnologice de exemplu (turnare , forjare , aschiere , etc.)
- desenul de gabarit, - care contine numai datele corespunzatoare dimensiunilor maxime de contur ale obiectului reprezentat
- schema, - este un desen simplificat prin care obiectul (construcita si functionarea sa )este reprezentat cu ajutorul unor simboluri si semne conventionale ,specifice domeniului la care se refera ,
- desenul de releveu, - intocmit dupa un obiect existent (constructie, instalatie, utilaj etc.
- epura, - care este un desen ce contine rezolvarea a unor probleme de statica, rezistenta materialelor, geometrie etc. ,
- graficul, ( monograma, diagrama, cartograma etc.) - care sunt desene ce contin reprezentarea variatiei unor marimi in functie de alte marimi .

Dupa valoare ca document, desenul se clasifica in :

- desen original, - care este desenul in original (document de baza ) , ce poarta semnaturile legale , poate fi prezentat in creion in tus, in tente si serveste la multiplicare ,
- desen duplicat, - este un document identic cu cel care a servit la executia sa, obtinut prin copierea acestuia. Desenul duplicat serveste la multiplicare si se executa in baza unui desen original .
- copie,- care este un desen reprodus prin diferite sisteme de multiplicare a desenului de baza
( desen original, desen duplicat ),in scopul folosirii curente.

ATENTIE : COPII SE FAC DUPA DESENUL DUPLICAT DAR CA SA SE POATA SA FACE COPII TREBUIE SA DOVEDESTI CA DETII SI DESENUL ORIGINAL.

STANDARDIZAREA

2013-03-26T09:51:00.000-07:00

STANDARDIZAREA

Dezvoltarea productiei industriale a impus sistematizarea regulilor si conventiilor de proiectare si executare in conditii identice a anumitor elemente sau piese din sectorul constructii de masini sau din alte domenii ale industriei .

Operatia de sistematizare a regulilor si conventiilorde reprezentare, proiectare, executare,exploatare si intretinere a masinilor , agregatelor, instalatiilor sau produselor industriale , este cunoscuta sub denumirea de

STANDARDIZARE.

Activitatea de standardizare se rasfrange si asupra desenului tehnic.Astfel prin standarde de stat se stabilesc forme si dimensiuni necesare pentru intocmirea desenelor, tipurile si grosimea liniilor uzuale.

Se stabilesc, de asemenea, normele si conventiile privitoare la asezarea in sectiune a pieselor, precum si la reprezentarea axonometrica a obiectelor .

Prin aplicarea standardizarii s-au obtinut rezultate bune in productia de serie , si de masa , prin rationalizarea utilajului, aceasta a condus la reducerea costului si deci la cresterea productivitatii muncii .

Dezvoltarea continua a productiei a determinat dezvoltarea schimbului de marfuri pe plan mondial, fapt ce a condus la infiintarea Organizatiei Internatinale de Standarde ( I.S.O. ), care are ca scop imbunatatirea si largirea domeniului de aplicarea a standardelor valabile in toate tarile care participa la aceasta organizatie mondiala .

In tara noastra , s-a creeat , in anul 1948, Comisia de Standardizare, care colaboreaza, aproba si difuzeaza, normele si prescriptiile tehnice pentru toate sectoarele industriei .

Aceste norme si prescriptii au fost numite Standarde de Stat ( S.T.A.S. ),

cele referitoare la desenul tenic fac parte din categoria sectoarelor generale si anume Grupa U 10 .

ROLUL,DEZVOLTAREA,SI CLASIFICAREA DESENULUI TEHNIC

2013-03-26T09:22:00.002-07:00

SCOPUL DESENULUI TEHNIC

Desenul tehnic este reprezentarea grafica a unui proiect , pe baza unor conventii si reguli stabilite in acest scop.

Desenul tehnic constituie cel ami potrivit mijloc de legatura intre conceptie si realizarea practica a unui obiect

(organ de masina , utilaj , instalatie , etc.).

Desenul tehnic este limbajul de comunicare intre proiectanti si executanti utilizat in problemele curente ale productiei .Desenul tehnic este una din cele mai importante discipline, ce fundamenteaza pregatirea personalului tehniccare lucreaza in ateliere, uzine, institutii cu specific de proiectare sau centre de cercetare .

Aceasta disciplina este astazi insusita de cei care lucreaza nemijlocit in productie, la mese de trasaj,

la masini-unelte, la control tehnic, la benzile de montaj, etc .

Muncitorii din aceste sectoare trebuie sa aiba cunostinte minimale in domeniuul reprezentarii tehnice, necesare pentru citirea si interpretarea desenelor deexecutie a pieselor, planelor de operatii sau a desenelor de montaj.

Pentru personalul tehnico-ingineresc,desenul tehnic serveste la exteriorizarea conceptiei asupra unui produs industrial, ca, de exemplu mecanism, dispozitiv, aparat, sau masina.

Este necesar sasearate ca si celelalte discipline tehnice ce contribuie la pregatirea personalului tehni-co ingineresc folosesc in expunere metode grafice ale desenului tehnic, spre exemplu :rezistenta materialelor,

organe de masini, mecanisme, tehnologia prelucrarilor mecanice, etc .

In activitatea ce conceptie, de proiectare si de executie in constructii de masini, aceasta disciplina foloseste integral cunostintele de bazadin desenul de proiectii, precum si cunostinte di tehnologia materialelor si tehnologia de fabricatie .

Se poate spune ca desenul tehnic s-a dezvoltat in acelasi timp cu perfectionarea si dezvoltarea industriei .

Regulile privind reprezentarea constructiilor de masini, ca, de altfel, a oricaror produse, au un domeniu de aplicare universal.

Acest lucru permite colaborarea nu numai intre inteprinderile dintr-un stat ci si o cooperare internationala in domeniul tehnic, stiintific si economic .