Arttaste

"Hugo" cel mai bun film 3D creat vreodata

2012-01-25T00:58:00.000-08:00

Hugo a luat 11 nominalizari la Oscar: super productia de 170 de milioane de $ care a fost numita cel mai bun film 3D creat vreodata

In toamna criticii care l-au urmarit pentru prima data l-au numit cel mai bun film 3D live action din istorie. Si se pare ca nu a fost doar o lauda mareata. Primul film 3D realizat de Martin Scorsese a primit 11 nominalizari la Oscar in 2012, devenind cea mai nominalizata pelicula a anului.

Numele lui Martin Scorsese este pe buzele tuturor dupa ce regizorul de 69 de ani a reusit sa dea lovitura cu al sau Hugo, un film ce a costat aproape 170 de milioane de dolari. Regizorul a primit deja un Glob de Aur pentru aceasta pelicula cu care intra in cursa pentru Oscaruri la capitolul cel mai bun film si cel mai bun regizor. Distribuit de Paramount Pictures, filmul a fost lansat in SUA, in cinematografe pe 23 noiembrie 2011 si a facut incasari de 83 de milioane de dolari.

Hugo, primul film 3D al legendarului Martin Scorsese spune povestea magica a unui orfan care duce o viata secreta intr-o gara din Paris. Regizorul James Cameron a numit pelicula Hugo o capodopera si a declarat ca este filmul care foloseste cel mai bine 3D-ul dintre toate productiile realizate pana acum - inclusiv ale sale.

Filmul se bazeaza pe cartea pentru copii a lui Brian Selznick "The Invention of Hugo Cabret" si are in centru povestea unui pusti in Parisul anilor 1930 care traieste intr-o gara. Viata lui se intersecteaza cu cea a regizorului Georges Melies. Filmul nu esta doar o poveste minunata pentru copii ci si o lectie de istorie cinematografica si o scrisoare de dragoste perioadei de inceput a cinema-ului totul invelit intr-un peisaj 3D inovativ.

"Cred ca 3D-ul este foarte interesant pentru ca ii face pe actori sa fie mai expusi emotiilor. Fiecare miscare, intentie este redata mai precis" a declarat Scorsese.

Hugo (Asa Butterfield) un orfan in varsta de 12 ani, traieste in zidurile garii din Paris si are grija de ceasurile mecanice ale acesteia. Una dintre cele mai valoroase posesiuni ale lui Hugo este un om mecanic stricat, un dispozitiv cu infatisarea unui barbat cu un creion in mana, parca pregatit sa livreze un mesaj de o colosala importanta. Hugo este convins ca, daca va repara omul mecanic, acesta isi va putea scrie mesajul.

Pentru a reusi reparatia, baiatul fura bucati de jucarii dintr-un magazin, iar aventurile sale iesite din comun, petrecute la inceputul secolului trecut, se vor mai invarti in jurul unui carnet disparut, al unui desen extrem de familiar si-al magiei filmelor mute.

Din distributie fac parte: Ben Kingsley, Sacha Baron Cohen, Asa Butterfield, Chloe Moretz, Jude Law, Ray Winstone, Christopher Lee, Helen McCrory, Frances de la Tour, Richard Griffiths, Emily Mortimer, Michael Stuhlbarg. In Romania ajunge pe 13 aprilie 2012.

Celebrul critic de film Roger Ebert i-a acordat lui Hugo 4 stele din 4 si a spus despre el: "Nu seamana cu nimic din ce a facut pana acum Martin Scorsese, insa este filmul in care a pus cel mai mult suflet. Un film 3D, de familie cu buget mare care ii oglindeste viata. Un mare artist a primit comanda de a face un film despre filme."

Martin Scorsese demonstreaza cu acest film nu numai ca este un geniu in domeniu, dar ar putea deveni stapanul tehnologiei 3D. Cei care au avut ocazia sa vada primele imagini au fost atat de impresionati de film si tehnica 3D, incat in timpul unei scene care infatisa o gara din Paris chiar credeau ca trenul din imagine va intra peste ei si ii va lovi.

Cu Hugo, Martin Scorsese are 6 filme in topul celor mai bune 250 de pelicule creat de IMDb alaturi de Goodfellas, Taxi Driver, Raging Bull, The Departed, Casino si Shutter Island.

Hugo are toate sansele sa fie pe lista celor mai bune filme facute 3D. Imaginea, povestea, personaje puternice, interesante si modul in care tehnologia 3D le imbina pe toate demonstreaza inca o data pasiunea fara margini a lui Martin Scorsese pentru film si dedicarea sa cu care incearca sa aduca intotdeauna ceva nou si mai bun in cinematografia mondiala.

sursa

Creativitatea in publicitate

2012-01-24T06:32:00.000-08:00

O serie de imagini publicitare foarte creative. Imi plac, ma inspira.

Anca Cernoschi "Despre nud"@F64

2012-01-24T04:56:00.000-08:00

Te invitam la expozitia “Despre nud”, de Anca Cernoschi. Fotografiile te asteapta in spatiul expozitional F64. Vernisajul are loc vineri, 27 ianuarie, de la orele 18.00.

Anca Cernoschi va sustine in cadrul vernisajului un discurs despre istoria nudului dar si despre abordarea proprie in ceea ce priveste nudul in fotografie.

„Nudul atrage, in general pentru ca reprezinta o extremitate, cea exterioara a artei si cea interioara a pornografiei. In zilele noastre aceste limite se forteaza pana la extreme iar pentru un fotograf este mereu o provocare, aceea de a nu trece fara voie, aceste limite, foarte fragile de altfel. Dar daca nu ramane si o mare doza de interes artistic, limitele vor fi incalcate, pentru ca arta face trecerea de la efectiv – corpul gol – la ideal, nudul. Din aceasta cauza nudul este obiectul perfect pentru opera de arta, cel mai complet exemplu de transformare a materiei in forma. Cred ca o femeie, atunci cand se plaseaza in spatele obiectivului, aduce o viziune usor diferita, indiferent ca vorbim despre nudul artistic, fotografia erotica sau cea pornografica. Aceasta se datoreaza probabil sensibilitatilor innascute, atentiei pentru detalii, inclinatiei catre povestire. Pana la urma, imaginile rezultate nu sunt diferite in esenta lor, ci doar in aparenta. Ma atrag amebele categorii mari de nud, le abordez in paralel, prima datorita apropierii de oameni, descoperirii lor, interactiunii cu ei, fiind in mod constant si un test pentru mine; iar a doua pentru ca necesita mereu o evolutie, un studiu al artei si nu numai, fiind un alt fel de test.“

Mister, candoare, feminitate, poveste, culoare, desen, sentiment, sensibilitate. Toate mi se amesteca in minte si imi invaluie privirea desi eu ma incapatanez sa scriu despre ceea ce tocmai am vazut. Despre fotografiile Ancai Cernoschi, despre nudurile sale misterioase si sensibile in acelasi timp.

De abia astept sa te cunosc personal, Anca. Fotografiile tale m-au transformat. Mi-au readus in minte fragmente din filme alb-negru cu eroine profund indragostite, chipuri expresive si feminine, culori, si pasiune amestecate cu o senzatie de vis si beatitudine.

Fotografiile Ancai Cernoschi te invaluie la propriu.

Iata ce declara Anca intr-un interviu despre portofoliul sau: „Sunt atrasă în mod special de nuduri şi subiectul care mă inspiră cel mai mult este trupul feminin, deoarece consider ca poate fi extraordinar de expresiv. În general caut persoane ce transmit o stare anume, ce au o personalitate puternică ce poate fi redată prin intermediul fotografiei. Nu mă intereseaza neapărat un model cu un trup perfect şi o faţă frumoasă, ci persoanele care au cu adevarat ceva de transmis. Se întâmplă să întâlnesc persoane care să mă inspire şi să ducă la naşterea unui concept ori tocmai invers, uneori am deja o idee şi caut sau aştept să apară modelul potrivit pentru a o reda.“

Despre nud, vineri, 27 ianuarie la sala expozitionala a magazinului F64. Pe bd. Unirii nr.45. Te asteptam la aceasta expozitie exceptionala. Va fi si Anca Cernoschi prezenta si iti va vorbi despre nud, iti va spune povestea din spatele fiecarei fotografii.

sursa

Târgul Mărţişorului la MŢR

2012-01-24T04:46:00.000-08:00

Târgul Mărţişorului la MŢR 2012 - Regulament

Se pregăteşte deja Târgul Mărţişorului, în 24-29 februarie 2012, la Muzeul Ţăranului Român. Programul târgului este între orele 10.00 şi 18.00.
Deocamdată, pe situl oficial al muzeului este anunţat doar regulamentul de participare.

Meşterii populari care vor să participle la targul de mărţişor vor fi selectaţi de o comisie de evaluare, care va decide în funcţie de criteriile stabilite şi în anii anteriori. Anul trecut din 700 de solicitări au fost selectaţi 240 de meşteri ţărani, creatori de mărţişoare.

Criteriile de selecţie: meşteşugul bine înţeles care să conducă la un mărţişor tradiţional valoros şi frumos lucrat. Vor fi respinse produsele kitch, neglijent lucrate, prost executate care vor să imite obiectul tradiţional autentic.
Vor fi excluse şi obiectele dictate de consumerismul actual, care făcute cu un scop în primul rând commercial – de serie, îşi pierd funcţionalitatea şi valoarea mărţişorului tradiţional. Acestea se pot cumpăra şi din complexele de tip Europa, Dragonul Roşu etc.
Nu se exclud însă obiectele decorative sau de podoabă care inovează tradiţiile, propunând un concept comtemporan, dar bine ancorat din punct de vedere plastic şi creativ.

Vedeţi aici mai multe detalii despre taxele de participare şi întreg regulamentul Tărgului Mărţişorului. Meşterii vor expune în spaţiile exterioare ale Muzeului şi sălile Acvariu şi Irina Nicolau.

Revenim ulterior cu detalii despre tariful de intrare pentru public.

sursa

Teodor Moraru @Arttaste

2012-01-20T05:50:00.000-08:00

Tede....

Sunt oameni pe care nu ii poti uita in viata. Ii intalnesti si iti marcheaza existenta. Pentru mine, unul dintre ei a fost Teodor Moraru, Tede cum ii placea sa i se spuna.

L-am cunoscut in 1996, cand a fost de acord sa se uite peste mapa mea de picturici a la Cezanne. "O luam se la 0" a fost prima concluzie a lui Tede.

Un an mai tarziu i-am devenit student, unul din cei mai incapatanati si orgoliosi studenti din cati a avut (ma "certa" mereu pentru orgoliul meu). Am inteles prin anul 4 notiunea de "primitor" si "datator" (relatia elev profesor), notiune care acum imi ghideaza viata.

Sunt multe de spus despre profesorul si prietenul Teodor Moraru, dar cred ca cea mai importanta lectie predata de el este ca arta nu ti-o cere nimeni, nu te obliga nimeni sa o faci, iar daca pui mana sa faci arta, pai pune mana serios si nu iti bate joc.

"Consistenta materiei picturale se remarca astazi in arta lui Teodor Moraru, asa cum se intampla si in etapele precedente. Colajul, prezenta unor materiale inedite, provenind, unele, din consumismul decorativ al ambalajelor produselor de piata, adauga o nota ludica traseelor optice ale lucrarilor recente, dar sunt, pe de alta parte, innobilate prin invecinarea cu structurile plastice de baza. Teodor Moraru anunta extensia in tridimensional, deci o desfasurare de forte care, de la nivelul tabloului la acela al obiectului, tinde sa dea masura unei vitalitati creatoare in plina expansiune si aflata deja la cota deplinei maturitati. Indiscutabil, Teodor Moraru este un plastician situat in chiar miezul artei contemporane romanesti".Adrian Guță

Liviu CIULEI - OMUL CARE ADUCE PLOAIE@Fonoteca de Aur/Teatru

2012-01-20T03:09:00.000-08:00

AUDIOBOOK OMUL CARE ADUCE PLOAIE

Scenariu radiofonic după The Rainmaker de N. Richard Nash
Regia artistică şi adaptarea radiofonică: Liviu CIULEI
Producţie a Teatrului Naţional Radiofonic, 23 iunie 1957

Imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, în România s-a manifestat o excepţională deschidere faţă de cultura transoceanică, deschidere manifestată în aria muzicii de jazz, a literaturii, a filmului şi a teatrului.[...]

Definită drept „comedie lirică”, piesa The Rainmaker (Omul care aduce ploaie) a plăcut imens publicului în general şi publicului român în special. În ceea ce priveşte succesul autohton, acesta s-a datorat în primul rând tânărului regizor Liviu Ciulei care realizase – cum va nota peste ani regretatul istoric al teatrului Ileana Berlogea – o veritabilă performanţă, „transformând prin accente bine găsite din punct de vedere regizoral o piesă oarecare într-un adevărat eveniment artistic” dezvăluind „capacitatea de metamorfozare a textului prin intermediul viziunii directorului de scenă”. Ceea ce ar fi putut întruchipa un soi de idilă americană dintr-un an secetos, în care membrii familiei Curry (Noah, Jim, Lizzie şi H. C. Curry) se confruntă cu pârjolul ce le ameninţă ferma, oarecum prosperă până atunci, devine o poveste cu notabilă încărcătură dramatică prin dezvăluirea poziţiei personajelor faţă de „vraja” pe care le-o propune un personaj straniu, Starbuck; el se oferă să aducă pe ogor ploaia („aqua pura contra o sută de dolari”, cum sună propunerea acestui străin), nu prin „clorură de sodiu aruncată în nori”, ci prin rostirea invocaţiei magice reprezentată de „rugăciunea din Nebraska”. Aidoma unui şaman modern, Starbuck ţese în jurul său acest mister apt să-l facă incontrolabil sensibilităţii comune.[...]

Pretutindeni în lume, Liviu Ciulei a fost primit ca un eminent om de teatru, un om care aducea în viaţa spectacolului teatral propria viaţă, distilată în miracolul poeziei şi-al visului. Sub acest aspect, el se aseamănă foarte mult cu Starbuck, personajul lui N. Richard Nash din piesa ce constituise debutul său bucureştean în regie, marcând punctul Alfa, punctul de pornire al unei cariere regizorale fără egal în teatrul românesc şi plină de recunoaşteri publice în teatrul universal. Căci, ca şi personajul acesta din The Rainmaker, Liviu Ciulei aducea de fiecare dată în lumea concretă a sălii de teatru, obosită de cotidianul însumat al spectatorilor – energia visului şi a speranţei.
(fragmente din bookletul semnat de Titus Vîjeu)

Seria: "Mari regizori ai Teatrului Naţional Radiofonic"

Distribuţia

H.C. Curry – Ştefan CIUBOTĂRAŞU
Noah Curry — Dinu DUMITRESCU
Jim Curry – Petrică VASILESCU
Lizzie Curry – Clody BERTHOLA
Şeriful – Carol KRON
File, ajutorul de şerif – Petre GHEORGHIU
Starbuck – Fory ETTERLE
La chitară – Traian PETRUŢ

Regia artistică şi adaptarea radiofonică: Liviu CIULEI
Regia tehnică: ing. George BUICAN
Regia de studio: Constantin PĂSCULESCU
Regia muzicală: George POPESCU
Producţie a Teatrului Naţional Radiofonic, 23 iunie 1957

sursa

Adriana Ilin Tomici "transfiGURAre "@Galeria Calina Timisoara

2012-01-19T05:09:00.000-08:00

Galeria Calina Spaţiu de Artă Contemporană
vă invită luni 23 ianuarie ora 18 la expoziţia artistei Adriana Ilin Tomici

transfiGURAre

Cum arată un corp golit de organe, de spirit, de vitalitate, devenit un suport pentru cei din jur? Un corp a cărui materie este singura în măsură să îl definească?

Artista Adriana Ilin Tomici alege să expună de data aceasta obiecte antropomorfice alcătuite din elemente ale spaţiului domestic: aspirator, tuburi, scaune, linguri de lemn, pahare, ceasuri. Fiecare personaj al artistei este o construcţie plină de umor şi ironie a câte unei tipologii umane, foarte schematic prezentată prin exagerarea intenţionată a unor caracteristici fizice. Reprezentând câte o categorie socială sau un tip de personalitate, oamenii-obiecte nu sunt înfricoşători sau respingători pentru artistă. Sunt analizaţi şi apoi grupaţi în funcţie de observaţiile ei asupra unei societăţi văzute ca un "deformator" permanent al umanului. (...)

„City Switch” – focAR Group @ Resonances, Biennale d’art Contemporain de Lyon

2012-01-18T09:47:00.000-08:00

Grupul artistic român focAR a derulat rezidența de o lună de zile într-un container naval plasat în arondismentul 7 al orașului Lyon. Containerul a folosit atât ca atelier de lucru cât și ca spațiul expozițional ulterior. Vernisajul expoziției a fost eveniment paralel al Bienalei de Artă Contemporană de la Lyon, în cadrul secțiunii Resonances. Rezidența artistică numită City Switch (Schimb de orașe) este un program de schimb internațional de artiști între Franța și România. Ediția 2011 a fost organizată de Galeria Roger Tator din Franța și Modernism.ro din România.

sursa

Francisc Chiuariu, după 20 de ani

2012-01-18T06:22:00.001-08:00

Francisc Chiuariu, unul dintre cei mai inovativi artiști vizuali români contemporani, cu o creație întinsă pe ultimii 20 de ani, deschide în 2012 cel mai mare proiect al său, organizat în cadrul a trei expoziții simultane, în trei spații de marcă: Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia, AnnArt Gallery București și Muzeul Național de Artă Contemporană. Expoziția reunește și prezintă, pentru prima dată pe scena de artă românească, seria „Outdoor”, ale cărei lucrări au fost parte din proiectul românesc Colorând Griul de la Bienala de Artă Contemporană de la Moscova 2011, curatoriat de Cosmin Năsui.

Începută în 2009 și însumând acum peste 50 de piese, „Outdoor” reprezintă cea mai importantă serie din creația lui Francisc Chiuariu (46 de ani). Numeric, seria este foarte generoasă, iar expresivitatea totală a acesteia este rezultatul combinării în aceeași imagine a experiențelor picturii, fotografiei și filmului.

Această traversare a genurilor este posibilă printr-o inovație personală a lui Chiuariu. El folosește încă din seria Rețele (2010) suportul de backlit pentru pictură. Acest suport lucios a devenit marca stilului personal, recognoscibil cu ușurință, al lui Chiuariu, cu migala și perfecțiunea detaliilor și aspectul glamour al întregului obiect. În seria Outdoor, Francisc Chiuariu revoluționează spațiul picturii descompus pe straturi diferite, pe ambele fețe ale suportului. Astfel, pe fața backlit-ului este pictură în ulei, iar pe spate pictură cu cerneluri tipografice. Din punct de vedere tehnic, pictura este vernisată pe față și laminată pe spate.

Cele două straturi de pictură se completează și mai ales funcționează ca două planuri ale spațiului imaginii, stimulând iluzia de profunzime, de pictură 3D.

În picturile seriei „Outdoor” este surprins un loc anume din București, un spațiu public intens circulat de pietoni în diferite momente ale zilei și în toate anotimpurile. Urmărind un spaţiu asemeni fotografului din filmul „Blow up” al lui Michelangelo Antonioni, Chiuariu a înregistrat pe durata unui an de zile oamenii care traversează Piața Unirii din oraș. Profitând de pictura cu layere multiple, artistul schimbă mereu focusul pe trecători sau pe grupuri, din prim-plan până în planul trei și decorul urban. Piramida socială a bucureștenilor se alcătuiește în aceste cadre cinematografice ale dinamicii demografice.

Expoziția Outdoor este însoțită de prima monografie dedicată lui Francisc Chiuariu cuprinzând întreaga sa operă și este produsă de AnnArt Gallery.

Seria Outdoor este expusă la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia între 22 ianuarie și 4 martie 2012. Vernisajul și finisajul au loc în prima respectiv ultima duminică la ora 16.00.

Această serie „Outdoor” cuprinde alte două proiecte importante: secvența „Shadows”, cu peste 20 de piese, găzduită la AnnArt Gallery și MNAC. Chiuariu alege să transforme în pictură pură umbrele realității. Spectaculosul vine din faptul că poți urmări cum realitatea se lichefiază în pictură rămânând în același timp conținută în ambele medii. În această expoziție Chiuariu continuă inovația și introduce lightbox-ul, o casetă luminoasă de dimensiuni mari (80×120 cm), în care este prezentată o lucrare. Lumina provine astfel din spatele picturii și poate trece prin toate culorile spectrului sau se poate opri doar pe una dintre acestea. Fiecare lumină colorată scoate în evidență și respectiv ascunde detalii nebănuite și nevăzute din pictura respectivă.

Seria „Shadows” este expusă la AnnArt Gallery, 15 februarie – 17 martie 2012. Vernisajul are loc miercuri 15 februarie la ora 19.00.

Muzeul de artă contemporană (MNAC) găzduiește o expoziție inedită: o singură lucrare din seria „Outdoor”, în casetă luminoasă, este pusă în dialog cu o lucrare de mari dimensiuni a sculptorului Bogdan Rața.

Expoziția de la MNAC se deschide vineri 20 ianuarie 2012, între orele 12.00 și 13.00.

Monografia va fi lansată la vernisajul AnnArt (15 februarie 2012) și ulterior va fi disponibilă la finisajul Mogoșoaia (4 martie 2012) și în rețele de librării din țară.

Curator: Cosmin Năsui

Un proiect al: Năsui colecție privată&galerie

Cu sprijinul: AnnArt Gallery

Organizator: Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia

Parteneri: Illy Romania, Best Communication Media

Parteneri media: modernism.ro, Radio România Internațional, Art Act Magazine, Senso Tv Arte, calendarevenimente.ro, looms.ro, diseara.ro

Adrese:

Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia

Str. Valea Parcului, nr. 1, Mogoșoaia

Program: marți – duminică 9:00 – 17:00

www.palatebrancovenesti.ro

AnnArt Gallery

Str. Mahatma Gandhi nr. 1, București

Program: luni – vineri 15:00 – 20:00, sâmbătă 12:00 – 20:00

www.annartgallery.ro

Muzeul Național de Artă Contemporană:

Str. Izvor 2-4, aripa E4, București

Program: miercuri – duminică, 10:00 – 18:00

www.mnac.ro

Detalii suplimentare

Cosmin Năsui, curator

tel: (+4) 0371 185729

mobile: (+40) 0723 358 945

e-mail: cosmin@cosminnasui.com

www.cosminnasui.com

sursa

S-au anuntat nominalizarile la premiile BAFTA. Meryl Streep, la concurenta cu Michelle Williams

2012-01-18T06:18:00.000-08:00

La doar doua zile dupa ce a castigat cel de-al optulea premiu Golden Globe din cariera, actrita americana Meryl Streep a fost nominalizata si la premiile BAFTA, pentru interpretarea lui Margaret Thatcher in filmul “The Iron Lady”.

Streep va concura pentru titlul de “Cea mai buna actrita” cu americanca Michelle Williams, care a intrepretat rolul lui Marilyn Monroe in pelicula My Week With Marilyn. La premiile Academiei de Film si Televiziune Britanice au mai fost nominalizate actrita bitanica Tilda Swinton, pentru rolul intrepretat in filmul “We Need To Talk About Kevin”, actrita Viola Davis, pentru “The Help”, si Berenice Bejo, pentru “The Artist”.

La categoira cel mai bun actor au fost nominalizati Jean Dujardin ("The Artist") Gary Oldman ("Tinker Tailor"), Brad Pitt ("Moneyball"), George Clooney ("The Descendants") si Michael Fassbender ("Shame").

Nominalizarile BAFTA pentru acest an au fost anuntate de vedeta seriei “Harry Potter”, Daniel Radcliffe, de actrita Holliday Grainger si de presedintele BAFTA, Tim Corrie.

Premiul Academiei de Film si Televiziune Britanice pentru cel mai bun film va fi disputat de “The Artist”, “The Descendants”, “Drive”, “The Help” si “Tinker Tailor Soldier Spy”. Pelicula "The Artist" a obtint, in toital, nu ami putin de 12 nominalizari la premiile BAFTA din acest an, mai precizeaza Sky News.

Gala decernarii premiilor BAFTA va fi gazduita, la 12 februarie, de actorul Stephen Fry.

sursa

Lungmetrajul "Cristian", în regia lui Tudor Giurgiu, selectat la Berlinale Co-Production Market

2012-01-18T06:07:00.000-08:00

Lungmetrajul Cristian, în regia lui Tudor Giurgiu, produs de Libra Film Productions, a fost selectat la Berlinale Co-Production Market, ce va avea loc în perioada 12 – 14 februarie în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin (9 – 19 februarie 2012). Filmul lui Tudor Giurgiu spune povestea unui tînăr procuror, care anchetează un complicat caz de corupţie. Cristian este produs de Libra Film Productions şi beneficiază de finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei, precum şi sprijin din partea Programului MEDIA al Uniunii Europene. Bugetul aproximativ al filmului este de 1 milion de euro, iar filmările sînt programate pentru toamna anului 2012. Cristian participă în cadrul market-ului alături de alte 24 de proiecte de lungmetraj, selectate dintr-un număr de 311 de aplicaţii înscrise. Majoritatea proiectelor selectate la Berlinale Co-Production Market poartă semnătura unor regizori prezenţi la ediţiile anterioare ale Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, precum Gustavo Taretto, Giulio Manfredonia, Marcela Said, Taika Waititi, Hans Petter Moland, Alexei Popogrebsky, Petri Kotwica, Ruben Östlund, Ineke Houtman sau Chico Teixeira. Considerat o casă internaţională pentru producători de film şi finanţatori, Berlinale Co-Production Market reuneşte anual peste 450 de profesionişti din industria de film. Pe parcursul celor trei zile, producatorii de film selectaţi în cadrul market-ului au ocazia să-şi prezinte proiectele unor potenţiali finanţatori sau parteneri, în cadrul unor întîlniri speciale, organizate de echipa Co-production market. Libra Film Productions este o casă de producţie de film şi TV independentă, înfiinţată în 1994, orientată spre producţia de filme de lung metraj, programe TV, dar şi filme de scurt metraj şi documentare. Printre filmele produse de de Libra Film se numără Marele jaf comunist, de Alexandru Solomon, Legături bolnăvicioase, de Tudor Giurgiu, Katalin Varga, de Peter Strickland, debutul regizoral al actriţei Fanny Ardant, Cenuşă şi Sânge, Întîlniri încrucişate de Anca Damian, Australia, de Claudiu Mitcu, Drumul păsărilor de Klara Trencsenyi şi Vlad Naumescu, Copiii uraniului, de Adina Popescu şi Iulian Ghervas. Printre proiectele din perioada 2012-2013 se numără lungmetrajul Despre oameni şi melci, de Tudor Giurgiu, o co-producţie cu Agat Films (Franţa), ce urmează să fie lansat la mijlocul anului 2012, Undeva la Palilula, de Silviu Purcarete, unul dintre cele mai costisitoare filme locale făcute recent (buget de 1,9 milioane de euro), dar şi două alte filme de debut – Breaking News, în regia Iuliei Rugină, şi Cîinele Japonez, în regia lui Tudor Cristain Jurgiu.

sursa

Seară de film Anim'est, dedicată scurtmetrajelor româneşti de animaţie@ICR Bucuresti

2012-01-18T06:00:00.000-08:00

Animația românească ocupă, sub genericul Anim'est, ecranul primei seri de film de la Institutul Cultural Român din acest an. Joi, 26 ianuarie 2012, de la ora 18.00, la sediul ICR (Aleea Alexandru 38), vor fi proiectate cele mai reușite 20 de scurtmetraje autohtone de animație ale anului 2011. Proiecția va fi urmată de o discuție cu publicul la care vor lua parte Mihai Mitrică, director Anim'est, Vlad Ilicievici, director executiv Anim'est, Toma Peiu, PR-ul festivalului, precum și regizorii unora dintre filmele prezentate.

Înfiinţat în 2006, Festivalul Internaţional Anim'est a devenit, pe parcursul ultimilor ani, un eveniment de marcă pentru Capitală şi unul dintre cele mai importante festivaluri de profil din Europa Centrală.

În competiția românească de anul trecut , foarte diversă tematic și stilistic, au intrat și titluri realizate de animatori care nu se aflau la prima participare în cadrul festivalului – The Dog and a Little Bird și Travelling With My Thoughts Full of Hope, realizate de Adrian Băluță; Fresca – Blestemul lui Dragulea, regia: Octavian Frecea, care a avut premiera mondială în competiția Festivalului Internațional de Film de Animație Anima de la Bruxelles; Action Movie, regizat de Bogdan Mihăilescu, nominalizat anul trecut la Premiul Gopo „Tânără Speranță” pentru Grand Cafe; Clinica al lui Török Tihamer; Euro potentia est, cel mai nou scurtmetraj al lui Tamas Szocs; Suntem europeni!?, regizat de Fekete Szabolcs; Wake Up al lui Florin Drăgoi; Visul ciulinului, regia: Nina Mihăilă; It’s a Living, regia: Cristina Zoica-Dumitru şi câștigătorul Premiului pentru Cel mai Bun Film de Animație la Festivalul de Film Anonimul 2011, Growing, regia: Roxana Bențu, unul dintre cei șase membri ai echipei de animație a lungmetrajului Crulic – Drumul spre Dincolo. Sebastian Cosor, cu The Scream, producția MediaPro Magic care a reprezentat România și în cadrul competiției Balkanimation; Klára Balázs, cu Dansul; Ana Tomescu, realizatoarea scurtmetrajului Evoluție cromatică; Radu Gaciu, cu IRA; Vlad Sandu, regizorul filmului [klun]; Andra Berilă, cea care semnează Mr. gRAPE; Zoltani Levente, regizorul filmului The Sphere; Octavian Ureche, cu Voxelboy sunt numele noi pe care le aduce în atenția publicului Anim'est, ediția 2011. Dodo şi Tic, regizat de Gabriel Vasiliu, a reprezentat o altă prezenţă notabilă în festival.

PROGRAM

COMPETIȚIA NAȚIONALĂ - ANIMEST, 2011

A tánc / The Dance (2011, 2’19”), regia: Klára Balázs
Action Movie (2011, 1’15”), regia: Bogdan Mihăilescu
Clinica / Clinic (2010, 1’38”), regia: Török Tihamer
Dodo şi Tic / Dodo and Tic (2010, 5’00), regia: Gabriel Vasiliu
Euro potentia est (2011, 1’06”), regia: Szocs Tamas
Evoluţie cromatică / Chromatic Evolution (2011, 1’55), regia: Ana Tomescu
Fresca – Blestemul lui Dragulea / The Fresco – The Curse of Dragulea (2010, 14’00), regia: Ion Octavian Frecea
Growing (2010, 3’14”), regia: Roxana Benţu
IRA (2009, 1’06”), regia: Radu Gaciu
It’s a Living (2011, 1’45”), regia: Cristina Zoica Dumitru
[klun] (2011, 5’00”), regia: Vlad Sandu
Mr. gRAPE (2011, 3’20”), regia: Andra Berilă
Suntem europeni!? / Are We Europeans!? (2011, 1’15”), regia: Fekete Szabolcs
The Dog and a Little Bird (2011, 2’43”), regia: Adrian Băluţă
The Sphere (2011, 1’40”), regia: Zoltani Levente
The Scream (2010, 3’22”), regia: Sebastian Cosor
Travelling with My Thoughts Full of Hope (2011, 2’16”), regia: Adrian Băluţă
Visul ciulinului (2011, 1’30”), regia: Nina Mihăilă
Voxelboy (2010, 3’40”), regia: Ureche Octavian
Wake Up (2011, 1’35”), regia: Florin Drăgoi

Filmele sunt subtitrate în limba engleză.
Accesul publicului este liber, în limita locurilor disponibile.

sursa

invitatie ATELIER 35 Bacau

2012-01-17T06:49:00.000-08:00

ATELIER 35

Bacău 2012

Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău în colaborarea cu Uniunea Artiştilor Plastici – Filiala Bacău organizează expoziţia

„Atelier 35 – Bacău 2012” la Galeriile „Alfa” Bacău.

Tema expoziţiei este liberă. Participarea este gratuită.

CONDIŢII DE PARTICIPARE

Participarea este deschisă membrilor Uniunii Artiştilor Plastici, absolvenţilor şi studenţilor academiilor de artă din ţară.

Numărul lucrărilor care pot fi înscrise la expoziţie sa fie 2-3 lucrări, având orice dimensiune .

Fiecare artist va completa formularul citeţ şi cu litere de tipar, pentru ca datele să fie utilizate la redactarea pliantului.

Lucrările şi toate datele precizate mai sus vor fi expediate, până la data de 3 Februarie 2012, pe adresa: Galeria „Alfa”, Str. Mărăşeşti, nr. 12 , Bacău, cod postal 600015.

e-mail: pittoremihnea@yahoo.com, muzeudeartabacau@yahoo.com

Vernisajul expoziţiei va avea loc pe data de 10 februarie 2012.

Organizator,

Muzeograf

Mihnea Baran

www.muzeuldeartabacau.wordpress.com

Muzeul de Arta Bacau
str. Nicolae Titulescu, nr. 23, Bacau
tel: 0234 510 470

Ramon Sadic HARDFOLKCORE @ Atelier 030202

2012-01-17T06:08:00.000-08:00

HARDFOLKCORE Ramon Sadic
special guest Dj Vasile

Curator: Alexandru Bounegru
Coordonator Atelier 030202: Mihai Zgondoiu
Vernisaj: vineri 20 ianuarie 2012, ora 19.00,
ATELIER 030202 (Sala Nouă TC), str. Sfânta Vineri nr. 11, Bucureşti
www.atelier030202.blogspot.com

Lucrările lui Ramon Sadic aduc în prim-plan personaje uşor recognoscibile – sunt personaje pe care le vedem şi le recunoaştem zilnic pe stradă, la televizor, în paginile ziarelor, în folclorul nostru cotidian. Poliţiştii, politicienii, sindicaliştii, preoţii sunt „eroii” gonflaţi ai zilelor noastre – spaţiul public şi spaţiul privat ne este invadat, inconturnabil, de ştiri legate de aceşti oameni şi instituţiile pe care le deservesc. Scena publică a devenit, după douăzeci și doi de ani de democraţie „originală” şi bezmetică, o arenă populată de personaje groteşti şi omniprezente.
Dj Vasile va crea live un sound experimental cu accente de discurs politic, huiduieli de stadion și revolte de stradă.

Organizator: ATELIER 030202
Parteneri:Teatrul de Comedie, Clubul UNESCO-Adolescenţii, Asociaţia Euro CulturArt
Parteneri media: Agentiadecarte.ro, Radio România Cultural, TATAIA, Cultura, ArtClue, Modernism.ro, Zile şi Nopţi, veiozaarte.ro, revista ARTA, Zeppelin

Radu Afrim după lecţia de germană

2012-01-17T03:58:00.000-08:00

Din experienţa nemţească, regizorul român a reţinut cuvântul „culpă“, noţiunea de „feedback pozitiv“ şi, ultimul dar nu şi cel din urmă lucru, a învăţat să bea bere.

Regizorul Radu Afrim s-a întors de curând de la Munchen, unde a montat la Rezidenztheater spectacolul „Când ploaia se va sfârşi", pe un text de Andrew Bovell, primit cu maxim interes de publicul german.

Despre teatrul românesc versus teatrul nemţesc, despre pinacoteci, grădini de vară toamna şi despre berea bavareză am vorbit şi noi cu proaspătul repatriat.

Radule, vreau să-mi spui mai întâi cum ai ajuns să montezi la Munchen?
Radu Afrim: Păi, dacă la Brăila mi s-au închis uşile teatrului am luat drumu' Nemţiei. Glumesc....Adevărul e că noul intendent al teatrului şi-a propus să cheme în prima lui stagiune unii din regizorii pe care el îi consideră importanţi pentru teatrul european de acum. Aşa se face că m-am trezit pe o listă cu Kastorf, Pippo Delbono, Talheimer sau Ostermeier. I-am citat doar pe cei mai cunoscuţi la noi. După ce mi-a văzut „Trei surori" în Finlanda şi-a trimis spionii (dramaturgii, o funcţie care în teatrul românesc nu există) să vadă la Timişoara şi apoi la Ljubliana „Piata Roosevelt'", spectacol care ţie ţi-a plăcut foarte mult şi care are mare succes la publicul deschis la minte al Timişoarei. Regizorii români nu au agenţi, nu sunt cunoscuţi în Vest, iar spectacolele circulă defectuos. În plus, singura şansă de a ne confrunta cu regizorii străini a fost anulată prin renunţarea la secţiunea străină a FNT- ului. E cazul să ne refugiem temporar în Secuime, la festivalul de teatru „Reflex" care promite trupe străine valoroase. Rezidenztheater, unde am montat, e cum ar veni la noi Teatrul Naţional, doar că Martin Kusaj, noul director, a împrospătat radical trupa odată cu venirea lui. Altfel se pare că ar fi fost imposibilă înnoirea publicului. Nemţii, ca şi francezii, şi-au pierdut publicul foarte tânăr pe care şi România şi-l va pierde curând dacă oamenii de teatru nu se trezesc la realitate.

Ştiu că ai început lucrul în octombrie, în plin Oktoberfest, şi ai terminat înainte de Crăciun. Cum te-a inspirat oraşul cel mai iubitor de bere din lume pe tine care nu bei decât vinuri dulci?

R.A: Trebuia să mă duc gata inspirat din România. Nemţii nu stau să aştepte până-ti vine ţie inspiraţia. Cârnatul şi vinul fiert au venit odată cu târgurile de Advent, după o lună de lucru. Nu sunt băutor de bere, însă acolo era absolut necesar s-o fac. Există o fotografie dintr-un bar munchenez în care Buhagiar are o halbă mare în faţă, Helmut Sturmer una mijlocie (pentru că el conducea maşina) şi eu un păhărel amărât cu bere. Nu mă inspiră oraşele nemţeşti pe mine. Sincer. Singurele locuri pe gustul meu din oraş erau Pinacotecile în care îmi petreceam duminicile şi imensa grădină englezească cu o deschidere ciudată înspre metafizic în sezonul toamnei târzii. E bine că nu m-a atras oraşul prea tare căci aşa m-am putut concentra la muncă.

Ce piesă ai montat şi despre ce e vorba „în propoziţie"?
R.A: Un text foarte greu, o saga cu o cronologie alambicată pe care ei mi-au propus-o. Asta deoarece n-am propus eu nimic înainte. E greu să propui o piesă când nu cunoşti trupa. M-a şocat faptul că nemţii vor să vadă o piesă în care bărbaţii plâng mai mereu, în care cuvântul „culpă" se simte în fiecare pagină şi în care nimeni nu se prea amuză. Şi nu se întinde la bericioaice. Dar ce ştiam eu despre nemţi ? Mă punea pe gânduri faptul că o piesă tristă, cu un personaj care ucide şi care trebuie să fie simpatic în acelaşi timp, va ieşi la public în preajma Crăciunului. Până când tot unul dintre nemţi mi-a zis că nici nu se putea o perioadă mai potrivită. Nu am chef să povestesc piesa acum, dar le-a plăcut şi lor de la prima lectură. Şi se ştie că actorii au mari probleme cu textele contemporane. Întreabă o tânără actriţă sau o studentă la UNATC ce ar vrea să joace şi-ţi va spune : Nina Zarecinaia, Olga, Irina sau Unchiul Vanea în travesti.

Cum a fost lucrul cu echipa nemţească?
R.A: Doua luni intense. Super profesionişti. 9 actori din care 8 excelenţi. Trebuia să-i câştig. Cât de repede posibil. Nu conta cota mea din România. Era pe făcute. În rest, a fost ca aici: ne-am iubit, ne-am urât şi ne-am pupat la party-ul de după premieră. Crezi ca e o altă planetă ? E la fel. Sunt multe de zis.... La un pahar de vin rose.

Bănuiesc că teatrul lor chiar pare ca de pe altă planetă. Ce te-a şocat pe tine, regizor român din Beclean pe Someş, la modul de lucru al nemţilor? Trebuie să fi fost ceva...
R.A: Aaaa...tu chiar crezi că e o altă planetă! În primul rând se întâlneau şi ei pentru prima dată. Asta era cu două tăişuri. Veneau din şcoli puternice şi chiar din ţări de limbă germană diferite. Nu se vorbea despre accente diferite, subiect tabu la noi, cu toată obsesia noastra cu accentul ardelenesc sau coditţa moldovenească, „i" în loc de „e'" pentru care unii actori pierd castinguri. Avem şi noi la clişee de te doare capul. Dar sa revin. Nu m-a şocat nimic la nivelul performanţei, nu are rost să mai spun că sunt extrem de muncitori şi joacă pe stare de la prima repetiţie. Nu există marcaj de stare. De câte ori le ceream să facă tehnic uitau la a doua replică. O diferenţă esenţială e faptul că ştiu textul dinainte. La noi ar fi riscant s-o facă pentru ca eu schimb mereu suportul textual. Am învăţat o chestie la repetiţiile din Munchen: să dau feedback-uri pozitive actorilor. Ei, da. Am învăţat asta, că actorii le aşteaptă. Cred că şi aici le aşteptau săracii, dar eu le spuneam mereu doar ce a fost prost sau megaprost în repetiţie. La un moment dat o actriţă mi-a zis în lacrimi: „te rog, vreau să aud şi eu că am făcut ceva bine. " Şi eu i-am răspuns: „Ai fost genială dar, sorry, nu ştiam că trebuie să ţi-o spun''. Una peste alta am avut „întâlniri" cu unii dintre ei. Sunt la fel de copii ca şi actorii români. Identici. Şi am avut de la actriţe care veneau din trupa lui Ostermeier la actriţa care lucrase mult cu Bodo Viktor sau unul care filmase cu Fassbinder până la debutanţi. Cărora le-am vorbit despre salariul debutanţilor români. Asta le-am spus-o când m-am enervat. Şi Fieroiu, coregraful pe care l-am dus cu mine, îmi tot făcea semne să tac, că nu e bine să dau cifre în lei şi nici să traduc în euro.

Ţi-a venit vreodată să-ţi iei păpuşile şi să te intorci la teatrul nostru prost subvenţionat?
R.A: Rezidenztheater e masiv subvenţionat, e adevarat. Nu e cazul tuturor teatrelor din Germania. Bavaria e, se pare, un caz fericit. Să ştii însă că nu subvenţia/nesubvenţia e primul gând care-ţi vine la bibilică atunci când vrei să te întorci la ai tăi. Mie imi lipsea jocul cu vorbele piesei, deturnarea sensurilor şi faptul că aici lumea mă ia de nebun şi vine sau nu cu mine. Acolo le-a trebuit ceva timp să se prindă de asta. Regizorilor români tineri, cam lipsiţi de curaj , le-ar trebui câte o experienţă de lucru cu o trupă megaprofi din vest. Când s-ar întoarce şi-ar da seama că nimic din ce le trece prin cap nu e imposibil şi ca toate tentativele de îmblânzire venite de la directorii de teatre, actori, critici şi chiar spectatori sunt otrăvitoare. Din nefericire îţi trebuie ani ca să înţelegi asta. Pentru că şcoala de teatru e primul mare pericol şi prima păcăleală, aparent inofensivă. Aici şi aiurea.

Prin ce aventuri ai trecut până să vezi spectacolul scos la public?
R.A: Păi, în primul rând nu credeam că o să-mi iasă. Am asistat la câteva din premierele lor (Rezidenztheater are 25 premiere în stagiunea asta!), publicul era fie apatic, fie huiduia la final, fie aplauda cuminte. M-am speriat, mai ales că acolo eşti obligat ca regizor să ieşi pe scenă la aplauze. Horror. Aici mă filează câte un actor prin sală, eu mă ascund, el mă vede, vine, mă ia de mânecă, de pantaloni, de ce o fi, şi mă urcă cu forţa pe scenă. Acolo mi-am cumpărat camaşă draguţă în speranţa că nu o să mă huiduie ca pe ceilalţi.

Cum a fost premiera şi ce au zis cronicarii lor, care nu cred că citesc ziare românesti ca să ştie cine e Afrim?
R.A: Premiera a fost un triumf. Nu cred că am mai avut aşa aplauze şi urlete nici în România. Au durat vreo 15 minute. Am martori. Pe bune. Şi ştii că am şi aici un public fabulos. Uneori. Iar party-ul de după a fost „sauvage" rău de tot. Nu seamănă cu un prohod ca cele din teatrele din România în care vin oamenii de bine, te bat pe umăr şi-ţi zic :'' lasă, că se mai strânge în partea a doua'" sau „e bine da' mai creşte , se mai leagă el, ai să vezi"'. E detestabil să-i auzi pe toţi „cunoscătorii" ăia. Şi mai vin şi criticii care-ţi zic cum ar fi făcut ei spectacolul. Si tu trebuie să le zâmbeşti frumos, să ciocneşti un pahar cu ei şi apoi te duci la toaleta teatrului şi-ţi bagi degetul pe gât. La nemţi, DJ-ul (fratele unui actor din piesă) era Dumnezeul party-ului. Marile personalităţi ale teatrului german se îmbătau muci şi dansau tehno şi nemţii (da, nemtii) veneau şi-mi mulţumeau pentru „great evening-"ul pe care l-am oferit. Asta până când ţi se rupea filmul. Ziarele au fost de la elogioase până la seci. Dar ce mai contează când spectacolul se joacă de 2 ori pe săptămână cu un succes real la public ? Am primit chiar din acea seară invitaţii să lucrez la alte două teatre din Munchen, una chiar mă tentează. Dar acum am chef să lucrez pe aici.

Şi acum, venind din Nemţia cea perfectă, cum te vei reacomoda cu scena noastră si cu hachiţele sistemului „ticăloşit"?

R.A: Ha-ha-ha. Da, e bună asta. Păi, bine. Nu mi-am ieşit din mână. Ironia sorţii e că încept tot la nemţi, dar la nemţii noştri, din Timişoara. Avantajul e că dau indicaţiile si feedbackurile, (da, da, feedback-urile) în româneşte. Apoi plec la Iaşi, unde am lucrat bine anul trecut. Din , spectacolul nu a fost văzut la „centru". Ca niciunul dintre spectacolele lucrate în stagiunea asta. Tu le-ai văzut pe unele.

Pe unele? Pe toate vrei să zici.
R.A: Nu chiar pe toate. Trebuie să mergi şi să megeţi la Satu Mare, la unguri, să-mi vedeţi „Boldogtalanok"-ul făcut tot cu Vâlsanca. (Scenografa Iuliana Vâlsan n.r.)

Da, pe ăla l-am scăpat. Până la urmă, care e concluzia cu care ai ieşit de la lecţia de germană?
R.A: Mi-e greu să zic. Nu am devenit un cunoscător atât de fin al teatrului lor pe cât mă bănuieşti. Un lucru e esenţial: să nu facem ca ei, să nu încercăm să le fim pe plac atunci când mergem acolo, să nu copiem regia germană. Ei vor să fie surprinşi, şocaţi de-a dreptul. Ceeea ce n-aş zice de publocul român, totuşi. Apoi ei sunt în faza de postminimalism, pot digera bine un teatru de vorbe (cu decorul întotdeauna wow !), dar cad pe spate când le arăţi alt tip de teatru. Pe asta am mizat eu. După premieră ne-am făcut cadouri simbolice. Mai toţi actorii mi-au mulţumit că le-am arătat altfel de teatru decât ştiau ei. Vor experienţe. Un critic a scris după premieră că e, se pare, nevoie de această doză de sânge din Balcani în teatrul lor. Nu vreau să dau sfaturi, mi-e penibil s-o fac, însă asta e ce am observat. Sistemul în Germania e ca la noi, cu actori angajaţi în teatre, însă perioada pe care sunt angajaţi diferă mult şi există multe nuanţe. Nu stiu dacă e mereu de rău sau de bine. Pentru un regizor rămâne importantă întâlnirea. Două luni de lucru te pot elibera sau te pot malforma. Eu mi-am zis ( şi mi-o repet) că după experienţa asta nimic n-o să mi se mai pară dificil în munca mea din teatrele din România. Oricum bugetele nu au fost niciodată problema mea, iar actorii ştiu cam la ce regim de lucru să se aştepte de la mine. Însă voi adăuga la lucru ceva ce am învăţat la nemţi: în fiecare zi dupa repetiţii voi pune scaunele în cerc şi voi face o sesiune de feedbackuri pozitive !

sursa

Gerhard Richter

2012-01-13T02:44:00.000-08:00

unul din artistii mei preferati:

sursa

Un instrument de poveste@Sinagoga Bistrita

2012-01-13T02:09:00.000-08:00

PRIMARIA MUNICIPIULUI BISTRITA

SOCIETATEA DE CONCERTE BISTRITA

va invita

Sambata 14 ianuarie 2012, ora 18:00, Sinagoga Bistrita

“UN INSTRUMENT DE POVESTE”
Prezentarea viorii “M. EMINESCU” realizata de Dl. Marchini Guerrino

urmat de

RECITALUL “EMINESCU”
sustinut de

MARIA MARICA - vioara
Peter Kolcsar - pian
RADU KIS - vioara
Elisabeta Laszlo - pian

si MARIA MUNTEANU - actrita Teatrul National Cluj

Cu participarea scriitorilor: Vasile Gogea și Ștefan Manasia.

In program:

Poeme de Mihai Eminescu
T. A. VITALLI - Ciaccona
P. SARASATE - Fantezia CARMEN
A. BAZZINI - Dansul spiridusilor
N. PAGANINI - Capriciul 5
P. SARASATE - Melodii lautaresti
J. HAYDN - Concert in do major p .1

Intrarea este libera.

sursa

Levi van Veluw invitat la arttaste

2012-01-09T01:44:00.000-08:00

Levi van Veluw

Hoinarind pe internet am gasit un artist foarte interesant: Levi van Veluw

Ipostaze urbane- Concurs

2012-01-08T23:22:00.000-08:00

Galeria de arta DANAARTGALLERY.RO si Revista FOTO 4ALL.ro va invita sa vizitati expozitia de fotografie cu titlul “Iposteze urbane- repere “in perioada 10 -17 ianuarie 2012 in statia de metrou Dristor. Vernisajul va avea loc marti 10 ianuarie ora 17.30.

Lucrarile expuse au fost selectate in urma unui concurs organizat la inceputul lunii decembrie, concurs la care au participat un numar mare de fotografi. Desemnarea castigatorilor nu a fost o misiune usoara insa lucrarile propuse de: COSMIN MUNTEANU, HORATIU LAZAR, FLORIN GHEBOSU, ADELA RUSU, ANDREI WEINGOLD, DIANA MARIA BRICEAG, AUREL RAPA, CRISTIAN ALEX CATANA, RAZVAN BERBECARU, CATALIN NAE, DIANA NASTASE, VALENTIN ONCIU, OLAH LASZLO TIBOR, CRISTIAN LEAHU au intrunit cele mai multe aprecieri atat din partea juriului cat si a publicului.

sursa

CASA ARTE: Bianca Ionita- Deformari

2012-01-08T06:12:00.001-08:00

Va invitam Marti 10 ianuarie, intre orele 19:00 – 21:30, la vernisajul expozitiei Open Studio cu Bianca Ionita. Locatie: Casa Arte, str. Popa Tatu 27, et. 2, interfon 07C, Bucuresti. Expozitia dreaza pana pe 16 ianuarie. Pentru vizite ulterioare sunati la tel: 0737 49 57 75.

sursa

Filmul de duminica: Inglourious Basterds

2012-01-08T00:54:00.000-08:00

Inglourious Basterds - Ticalosi fara glorie

2009

Regizor: Quentin Tarantino

Scenarist: Quentin Tarantino

Distributie:

	Brad Pitt Lt. Aldo Raine
	Mélanie Laurent Shosanna Dreyfus
	Christoph Waltz Col. Hans Landa
	Eli Roth Sgt. Donny Donowitz
	Michael Fassbender Lt. Archie Hicox
	Diane Kruger Bridget von Hammersmark
	Daniel Brühl Pvt Fredrick Zoller

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, in Franta ocupata de catre nazisti, adolescenta evreica Shosanna Dreyfus este martora exterminarii familiei sale de catre colonelul german Hans Landa. Reusind sa scape cu viata si sa fuga la Paris, Shosanna intalneste o femeie cu suflet bun, care o ia sub aripa ei ocrotitoare si o determina sa lucreze pentru ea la un cinematograf. Fata este pusa intr-o situatie nedorita atunci cand un infatuat ofiter german isi convinge superiorii ierarhici sa reprezinte un film de propaganda nazista tocmai la cinematograful parizian la care muncea ea, moment in care Shosanna intrevede si posibilitatea de a-si pune in aplicare planurile proprii de razbunare.

In acelasi timp, locotenentul Aldo Raine organizeaza un grup de soldati de origine iudaico-americana cunoscuti sub numele de "The Basterds", care urmau sa fie trimisi in fata plutonului de executie pentru faptele lor reprobabile, incredintandu-le misiunea aparent sinucigasa de a patrunde pe teritoriul Frantei si de a incerca sa-i ucida pe conducatorii celui de-al treilea Reich, ajutati fiind de catre actrita germana si agenta sub acoperire Bridget von Hammersmark.

Premiile Cannes

Premii castigate: Cel mai bun actor (Christoph Waltz)

Premiile Golden Globe - Globul de aur

Premii castigate: Cel mai bun actor intr-un rol secundar (Christoph Waltz)

Premiile BAFTA Awards

Premii castigate: Cel mai bun actor in rol secundar (Christoph Waltz)

Premiile Screen Actors Guild Awards

Premii castigate: Cea mai buna distributie, Cel mai bun actor intr-un rol secundar (Christoph Waltz)

Premiile Oscar

Premii castigate: Cel mai bun actor intr-un rol secundar (Christoph Waltz)

sursa

Cele mai aşteptate filme în 2012

2012-01-05T06:48:00.000-08:00

În 2012 sunt așteptate câteva dintre filmele din francizele "Batman", "Ice Age", "Twilight", "James Bond", "The Hobbit", dar şi lungmetraje regizate de cineaşti de renume, în care joacă actori celebri.

Filmul "The Dark Knight Rises", regizat de Christopher Nolan, în care joacă, printre alţii, Christian Bale, Liam Neeson, Gary Oldman, Anne Hathaway, Morgan Freeman, Michael Caine şi Marion Cotillard, va avea premiera pe marile ecrane din Statele Unite pe 20 iulie 2012. Premiera filmului în cinematografele din România va avea loc tot pe 20 iulie 2011.

Lungmetrajul "Ice Age: Continental Drift" va fi lansat pe marile ecrane internaţionale, inclusiv în România, pe 13 iulie 2012. Distribuţia celui de-al patrulea film din seria "Ice Age" a fost anunţată în aprilie 2011 de reprezentanţii studiourilor Fox. Jeremy Renner va da voce lui Gutt - un pirat şarmant, Jennifer Lopez va deveni Shira - un tigru cu dinţi sabie de care se va îndrăgosti Diego, iar Ray Romano şi Queen Latifah vor asigura din nou vocile pentru două personaje îndrăgite din această serie, mamuţii Manny şi Ellie.

Lungmetrajul "Saga Amurg: Zori de Zi - Partea II", al cincilea şi totodată ultimul film din seria "Twilight", va fi lansat pe marile ecrane nord-americane pe 16 noiembrie 2012. Al patrulea film din franciză, "Saga Amurg: Zori de Zi - Partea I", a avut premiera oficială, în Statele Unite ale Americii, pe 14 noiembrie 2011 şi a obţinut încasări de 657 de milioane de dolari. Primele trei lungmetraje din franciza de succes "Twilight" - "Amurg", de Catherine Hardwicke, "Saga Amurg: Lună Nouă", în regia lui Chris Weitz, şi "Saga Amurg: Eclipsa", de David Slade - au obţinut împreună încasări de 1,8 miliarde de dolari.

Cel de-al 23-lea film din franciza "James Bond", intitulat "Skyfall", este regizat de Sam Mendes şi va avea premiera în Marea Britanie pe 26 octombrie 2012. Din aceeaşi dată filmul poate fi văzut şi în cinematografele din România. Intriga din "Skyfall" este ţinută în mare secret de producători, iar speculaţiile despre noul film din seria "James Bond" abundă pe internet.

Al patrulea film din franciza "Omul Păianjen", intitulat "The Amazing Spider-Man", în care rolul principal este jucat de tânărul Andrew Garfield, va avea premiera nord-americană pe 3 iulie 2012. Premiera filmului în România este aşteptată pe 6 iulie 2012. Regia filmului este semnată de Marc Webb, iar din distribuţie mai fac parte actorii Sally Field, Martin Sheen, Emma Stone şi Rhys Ifans.

Primul dintre cele două lungmetraje din seria "The Hobbit", care se filmează în această perioadă în Noua Zeelandă, se va intitula "The Hobbit: An Unexpected Journey" şi va ajunge pe marile ecrane din lume, inclusiv în România, pe 14 decembrie 2012. Acest proiect cinematografic, al cărui buget de producţie este de 500 de milioane de dolari, se bazează pe romanele scrise de J. R. R. Tolkien şi a avut nevoie de câţiva ani pentru a intra în etapa filmărilor.

Cea de-a cincea parte a francizei "Resident Evil", care are la bază un joc video de succes, se va intitula "Resident Evil: Retribution" şi va avea premiera în Statele Unite pe 14 septembrie 2012. Cinefilii români vor vedea filmul tot din 14 septembrie 2012. Filmul o are în rolul principal pe Milla Jovovich - eroina din această franciză - şi este regizat de Paul W.S. Anderson, soţul actriţei.

sursa

Concert extraordinar de Bobotează@Centrul Cultural Municipal “G. Coșbuc” Bistrița

2012-01-05T01:41:00.000-08:00

Sâmbătă 7.01.2012, ora 18:00 la Centrul Cultural Municipal “G. Coșbuc”
Bistrița
Concert extraordinar de Bobotează

Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea

dirijor: Romeo Rîmbu
soliști: Silvana Coltor - soprană
Florin Ormenișan - tenor

În program:

Franz von Suppé - Uvertura la “Cavaleria ușoară”
Johann Strauss (tatăl) - Sperl galop
Johann Strauss (fiul) - În pădurea Krapfenwald
Agustín Lara - Granada (tenor Florin Ormenișan)
Franz Lehár - Marșul Montmartre
Johann Strauss (fiul) - Tritsch-Tratsch-Polka
Frederick Loewe - My fair lady (soprană Silvana Coltor)
Johann Strauss (fiul) - Valsul Accelerație
Johann Strauss (tatăl) - Galopul suspinului
Johann Strauss (fiul) - Polca La vânătoare

pauză

Johann Strauss (fiul) - Tunete și fulgere
G. Verdi - Rigoletto - Aria La donna è mobile (tenor F. Ormenișan)
Johann Strauss (fiul) - Vals imperial
Josef Strauss- Polca Fără griji
Imre Kálmán - Silvia - Csardas (soprană Silvana Coltor)
Josef Strauss - Polca Guralivii
Johann Strauss (fiul) - Polca Tic-Tac
Eduardo di Capua - ‘O Sole Mio (tenor Florin Ormenișan)
Johann Strauss (fiul) - Valsul Frumoasa Dunăre albastră
Giuseppe Verdi - La Traviata - Brindisi (duet)
Johann Strauss (tatăl) - Radetzky marsch

Primăria Municipiului Bistrița, Centrul Cultural Municipal și Societatea de
Concerte Bistrița vă urează un An Nou Fericit!

sursa

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

2011-12-31T03:24:00.000-08:00

Drumul spre sine

În Antichitatea tîrzie, cînd filozofii erau mai numeroşi decît profesorii de filozofie, iubitorul de înţelepciune era definit ca un truditor al modelării de sine. Nu ţi se cerea să cauţi o formă de cunoaştere generică, un adevăr „obiectiv“, străin de fiinţa ta, un adevăr fără efecte palpabile asupra modului tău de a fi. Nu pura instrucţie (înţeleasă ca strictă inventariere de informaţii sau ca acrobaţie de concepte) era sensul căutării filozofice, ci desăvîrşirea interioară, identificarea unei soluţii de viaţă care să-ţi garanteze libertatea, echilibrul lăuntric, împlinirea existenţială, virtutea. Exerciţiul cunoaşterii avea sens cîtă vreme el se putea converti în progres sufletesc. Cu alte cuvinte, cunoaşterea trebuia nu doar să te înveţe ceva, ci să te „salveze“ omeneşte, să te transforme, să te apropie de versiunea optimă a firii tale. În limbaj creştin, s-ar fi spus că nu era de preţuit decît cunoaşterea „mîntuitoare“. Filozofia se recomanda, aşadar, ca drum. Drum către armonia eului, examinare de sine în vederea perfecţionării de sine. S-au scris pagini exaltante pe această temă, de la Platon la Epictet şi Marc Aureliu, de la Epicur la neoplatonici. Iată un faimos pasaj din Plotin: „Dacă încă nu-ţi percepi frumuseţea proprie, procedează asemenea sculptorului care lucrează la o statuie pentru a o face să fie frumoasă: mai ciopleşte ici, mai netezeşte dincolo, mai curăţă unde e nevoie, pînă cînd iese la lumină chipul frumos al statuii. Tot astfel, înlătură şi tu ceea ce e de prisos, îndreaptă ce e strîmb, limpezeşte părţile umbroase şi nu conteni să-ţi sculptezi propria statuie, pînă cînd va străluci în tine lumina divină a virtuţii...“

Dar istoria filozofiei a părăsit, de mai multe secole, această specie a filozofării. Astăzi, filozoful vrea să se distingă mai curînd prin uitare de sine: umblă la fineţuri chintesenţiale, afectează „rigoarea“ ştiinţei, construieşte ample pagode terminologice, sisteme atotcuprinzătoare, cu atît mai valabile cu cît el e mai absent, ca persoană vie, din „tehnicitatea“ lor. Înţeleptul antic se concentra, hipnotic, asupra ordinii lui interioare, asupra „stabilizării“ umorilor curente, asupra unor procedee ale construcţiei de sine, în perspectiva unei valorificări integrale a potenţialului individual, a nimbului lui de universalitate. „Specialistul“ de azi slujeşte, infailibil, zeul aspru şi glacial al competenţei. E un „ştiutor“, un „expert“ al discursului despre discursuri. Are tot atîta nevoie de biografie proprie şi de interlocutor, pe cît de puţină nevoie are căutătorul de înţelepciune de jargonul lui. E exponentul acru al unei minorităţi fascinate de micile ei dexterităţi analitice.

Cine parcurge însă marile texte ale Antichităţii privind grija de sine simte, la un moment dat, că ceva lipseşte. Chiar dacă predică eliberarea eului de registrul determinărilor contingente, „sculptarea“ sinelui în vederea unei desăvîrşiri dătătoare de „măreţie sufletească“ şi de nobleţe iradiantă, înţelepciunea lumii greco-romane suferă, de la o vreme, de un soi de inflaţie a eului. Preocuparea de sine riscă să instaureze, de jur împrejurul persoanei, un tot mai apăsător spaţiu al singurătăţii. Sinele evacuează lumea. O pune între paranteze. Nu mai există decît sculptorul, modelul său ideal şi materia primă a viitoarei statui. Avem de-a face cu o titanomahie care se consumă într-un pustiu. Instanţa cu desăvîrşire absentă e Celălalt! Ne putem reprezenta cu oarecare uşurinţă un „nevoitor“ stoic străduindu-se de unul singur, cu ochii aţintiţi spre o perfecţiune care se poate dispensa de patosul comunitar, de zumzetul vital al „aproapelui“, de freamătul indescifrabil al lumii pămînteşti. A fost nevoie de „revoluţia“ neotestamentară pentru ca imperativul „cunoaşterii de sine“ şi al „sculptării de sine“ să fie întregit cu acela al „iubirii aproapelui“. Dintr-odată, lumea se repopulează. Efortul solitar se sprijină pe o solidaritate sufletească şi spirituală, fără de care un astfel de efort rămîne o simplă performanţă atletică. Naşterea lui Iisus e o şansă nesperată, exemplară, restauratoare, dată Celuilalt. Ea spune da „îngrijirii de sine“, dar adaugă că nu poţi lucra de unul singur asupra lutului propriu. Că ai răspunderi şi dincolo de desăvîrşirea ta. Că desăvîrşirea ta e de neobţinut fără grija de celălalt. Că, mai mult, măsura desăvîrşirii tale e modul cum înţelegi să te porţi cu semenii tăi. Că e musai ca, în timp ce te ocupi de perfecţionarea de sine, să te laşi sculptat şi de ceilalţi, să îngădui celorlalţi să-şi lase în tine urma lor. În sfîrşit, că dalta cu care îţi netezeşti portretul ar fi mult mai stîngace, dacă – vorba lui Salvador Dalí – alături de mîna ta n-ar intra în joc şi mîna unui înger...

E adevărat că şi monahul creştin pare, uneori, să fie echivalentul duhovnicesc al stoicului aplecat asupra sinelui propriu. Că şi el pare, uneori, un „împătimit“ de mîntuire, un aspirant singuratic la rai. Dar asta deschide o dezbatere pentru care, în spaţiul acestei rubrici, nu mai e, deocamdată, loc. Sărbători fericite în continuare!

sursa

SARBATORI FERICITE

2011-12-29T04:30:00.000-08:00